Procedură : 2008/2104(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0140/2009

Texte depuse :

A6-0140/2009

Dezbateri :

PV 01/04/2009 - 12
CRE 01/04/2009 - 12

Voturi :

Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0215

RAPORT     
PDF 188kWORD 185k
16.3.2009
PE 405.754v03-00 A6-0140/2009

conținând o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind noul acord UE-Rusia

(2008/2104(INI))

Comisia pentru afaceri externe

Raportor: Janusz Onyszkiewicz

PROPUNERE DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ADRESATĂ CONSILIULUI
 PROPUNERE DE RECOMANDARE (B6-0373/2007)
 AVIZ al Comisiei pentru comerŢ internaŢional
 AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Şi energie
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE RECOMANDARE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ADRESATĂ CONSILIULUI

privind noul acord UE-Rusia

(2008/2104(INI))

Parlamentul European,

- având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Janusz Onyszkiewicz în numele grupului ALDE, privind relațiile dintre UE și Rusia (B6-0373/2007),

- având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte(1), care a intrat în vigoare la 1 decembrie 1997 și care a expirat în 2007, dar a fost automat prelungit,

- având în vedere decizia Consiliului din 26 mai 2008 de a deschide negocieri cu Federația Rusă în vederea încheierii unui nou acord și de a relua negocierile respective în decembrie 2008,

- având în vedere obiectivul Uniunii Europene și al Rusiei, stabilit în declarația comună făcută ca urmare a Reuniunii la nivel înalt de la Sankt Petersburg din 31 mai 2003, de a crea un spațiu economic comun, un spațiu comun de liberate, securitate și dreptate, un spațiu comun de cooperare în materie de securitate externă și un spațiu comun de cercetare și educație, care include și aspecte culturale, precum și foile de parcurs adoptate ulterior,

- având în vedere acordul din 2006 dintre Federația Rusă și Comunitatea Europeană privind facilitarea obținerii de vize și readmisia,

–    având în vedere Carta europeană a energiei, semnată la 17 decembrie 1991 și, ulterior, Tratatul privind Carta energiei (TCE), a cărui semnare a început la 17 decembrie 1994 și care a intrat în vigoare în aprilie 1998, și care este obligatorie din punct de vedere juridic între toate părțile contractante care au ratificat TCE și cele care nu au ales să refuze aplicarea TCE în mod provizoriu până la intrarea în vigoare în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) precum și Dialogul UE-Rusia privind energia, instituit la cea de-a șasea reuniune la nivel înalt UE-Rusia, desfășurată la Paris, la 30 octombrie 2000,

    având în vedere Protocolul privind evaluarea strategică de mediu la Convenția CEE/ONU de la Espoo din 1991 privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier („Convenția de la Espoo”),

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2008 referitoare la impactul asupra mediului al viitoarei conducte de gaze din Marea Baltică, care urmează să lege Rusia de Germania(2),

   având în vedere întreruperea fără precedent a aprovizionării Uniunii Europene cu gaze rusești din ianuarie 2009,

- având în vedere consultările EU-Rusia pe tema drepturilor omului, precum și lipsa unor rezultate concrete ale acestora,

–   având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și protocoalele aferente acesteia,

- având în vedere negocierile în curs de desfășurare privind aderarea Federației Ruse la Organizația Mondială a Comerțului (OMC),

- având în vedere numeroasele raporturi credibile ale organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) rusești sau internaționale privind repetatele încălcări grave ale drepturilor omului în Rusia, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la Cecenia, precum și numeroasele asemenea cauze înaintate Curții,

- având în vedere rezoluțiile anterioare cu privire la Federația Rusă, mai ales cea din 18 decembrie 2008 referitoare la agresiunile împotriva apărătorilor drepturilor omului din Rusia și la procesul privind asasinarea Anei Politkovskaya(3) , cea din 13 martie 2008 privind Rusia(4), cea din 10 mai 2007 privind Reuniunea la nivel înalt de la Samara din 18 mai 2007(5), cea din 19 iunie 2008 referitoare la Summitul UE - Rusia din 26-27 iunie 2008, de la Khanty-Mansiysk(6), cea din 25 octombrie 2006 referitoare la relațiile UE-Rusia ca urmare a asasinării jurnalistei ruse Anna Politkovskaya(7), cea din 14 noiembrie 2007 referitoare la Summit-ul UE-Rusia(8), precum și cea din 13 decembrie 2006 referitoare la Summit-ul UE-Rusia de la Helsinki din 24 noiembrie 2006(9),

- având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2005 referitoare la relațiile dintre UE și Rusia(10),

- având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2007 privind relațiile economice și comerciale ale UE cu Rusia(11), în care se afirmă că „situația drepturilor omului în Rusia ar trebui să fie o parte integrantă a agendei politice UE-Rusia” iar „cooperarea economică extinsă între Rusia și UE trebuie să se bazeze pe înalte standarde democratice și pe principiile economiei libere”,

- având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2008 privind situația din Georgia(12),

- având în vedere Rezoluția sa din 26 septembrie 2007 privind promovarea unei politici externe europene comune în domeniul energiei(13),

- având în vedere rezoluțiile sale din 17 ianuarie 2008 privind o nouă abordare a politicii regionale pentru zona Mării Negre(14) și cea privind o politică a UE mai eficientă pentru Caucazul de sud: de la promisiuni la acțiune2,

- având în vedere declarația comună de la Consiliul de parteneriat permanent UE-Rusia privind libertatea, securitatea și justiția din 22 noiembrie 2007,

- având în vedere declarația comună a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și a Adunării Parlamentare a OSCE privind alegerile pentru Duma rusă, organizate la 2 decembrie 2007,

- având în vedere articolul 114 alineatul (3) și articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

- având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0140/2009),

A.  întrucât relațiile dintre UE și Rusia sunt de o importanță vitală pentru o cooperare pragmatică; întrucât Rusia este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, membru al G8, al treilea partener comercial ca mărime al UE, al patrulea partener comercial ca mărime al zonei euro și un furnizor esențial de energie către UE; întrucât UE și Rusia nu au numai interese economice și comerciale comune, dar și obiectivul de a acționa pe scena internațională, precum și responsabilitatea față de problemele globale și aspectele referitoare la vecinătatea comună a Europei; întrucât cooperarea consolidată și relațiile de bună vecinătate dintre UE și Rusia ar trebui să se bazeze pe încredere reciprocă și valorile comune reprezentate de democrație, respectarea drepturilor omului și statul de drept, precum și pe cooperarea în dosarele internaționale și, prin urmare, sunt de o importanță crucială pentru stabilitatea, securitatea și prosperitatea întregii Europe; întrucât relațiile UE cu Rusia ar trebui să se bazeze atât pe respectul reciproc, cât și pe respectarea de către fiecare parte a suveranității națiunilor situate în vecinătatea lor;

B.  întrucât UE se bazează pe valori comune, precum democrația, respectarea drepturilor omului și statul de drept și întrucât respectarea deplină a acestor valori trebuie să constituie una dintre prioritățile majore în cadrul unei cooperări consolidate cu orice stat terț;

C. întrucât, pe deasupra, Rusia are responsabilitatea de a contribui la stabilitatea politică și financiară și la sentimentul de securitate din Europa și din întreaga lume, mai ales prin adoptarea și menținerea unei abordări responsabile și pașnice în ceea ce privește spațiul de vecinătate comun al UE și al Rusiei; întrucât UE și-a asumat deja angajamente împreună cu Rusia în Afganistan, Orientul Mijlociu, Balcani, precum și în cadrul ONU și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în ceea ce privește elaborarea unor opinii și abordări comune cu privire la alte chestiuni majore cum ar fi proliferarea nucleară, controlul armamentului și dezarmarea, combaterea terorismului, traficul de droguri și criminalitatea organizată, schimbările climatice și criza economică și financiară mondială;

D.  întrucât contraofensiva disproporționată a Rusiei, declanșată de pătrunderea trupelor georgiene pe teritoriul Oseției de Sud, extinderea acesteia către alte teritorii georgiene prin folosirea blindatelor și a forțelor aeriene, precum și acțiunea militară gratuită în Abhazia, inclusiv atacurile și ocuparea porturilor maritime georgiene, urmate de recunoașterea celor două enclave secesioniste, Oseția de Sud și Abhazia, pun sub semnul întrebării disponibilitatea Rusiei de a crea împreună cu UE un spațiu comun de securitate în Europa; întrucât dezvoltarea ulterioară a parteneriatului Europei cu Rusia necesită integrarea unui dialog aprofundat cu privire la securitate, bazat pe angajamentele ambelor părți față de valorile comune, respectarea dreptului internațional și a integrității teritoriale, precum și pe angajamentul față de Carta de la Helsinki și obligațiile asumate în temeiul acesteia;

E.   întrucât negocierile privind un nou acord care vizează consolidarea cooperării între UE și Federația Rusă nu legitimează în niciun fel actualul statu-quo din Georgia, în timp ce obligația Rusiei de a pune în aplicare pe deplin acordurile privind conflictul din Oseția de Sud și Abhazia, semnate la 12 august și 8 septembrie 2008, rămâne valabilă, deoarece respectarea acestor acorduri ar trebui să reprezinte o condiție sine qua non pentru finalizarea cu succes a negocierilor, împreună cu asigurări concrete din partea Rusiei că nu va recurge la utilizarea forței împotriva niciunuia dintre vecinii săi;

F.   întrucât, în special în urma evenimentelor din Georgia, pozițiile părților cu privire la Kosovo și vecinătatea comună rămân mai divergente decât niciodată;

G.  întrucât încheierea unui acord privind cooperarea viitoare rămâne de o importanță crucială pentru dezvoltarea și intensificarea cooperării dintre cele două părți, întrucât politica Uniunii Europene în privința Rusiei trebuie să se bazeze pe unitate și solidaritate; întrucât UE ar trebui să adopte o abordare comună și să exprime o poziție unitară; întrucât statele membre ale UE ar trebui totuși să informeze și să se consulte în timp util cu celelalte state membre care pot fi vizate de acorduri bilaterale sau litigii cu Rusia;

H.  întrucât noul acord global menit să înlocuiască actualul APC trebuie să fie mai bun din punct de vedere calitativ și să reflecte întregul spectru al cooperării, noile realități ale secolului XXI, precum și respectarea principiilor relațiilor internaționale, a normelor democratice și a drepturilor omului;

I.    întrucât cele mai recente alegeri parlamentare și prezidențiale din Rusia s-au desfășurat în condiții cu mult inferioare normelor europene în ceea ce privește accesul observatorilor electorali internaționali, capacitatea partidelor de opoziție de a organiza și de a prezenta candidați, corectitudinea și independența mass-mediei și neutralitatea instituțiilor publice, care au condus la abateri grave ale Rusiei de la obligațiile asumate ca membru al Consiliului Europei și al OSCE;

J.   întrucât Federația Rusă este membră a Consiliului Europei, angajându-se astfel să contribuie la obiectivele Consiliului, care sunt, mai ales, promovarea democrației și a respectării drepturilor omului, precum și consolidarea democrației și a stabilității în Europa; întrucât UE ar trebui să apere cu fermitate principiul conform căruia respectarea statului de drept și a angajamentelor în vigoare în cadrul organizației respective este esențială pentru succesul parteneriatului UE-Rusia;

K. întrucât numeroase rapoarte ale ONG-urilor și ale experților independenți au arătat că Legea privind ONG-urile din 2006 și alte măsuri luate de guvernul rus, inclusiv legislația anti-extremism și extinderea controlului statului asupra unor sectoare importante ale mass-mediei, subminează în mod grav libertatea de exprimare și îngreunează activitățile de protecție a drepturilor omului și ale societății civile din Rusia;

L.  întrucât menținerea în detenție a prizonierilor politici și modul în care sunt tratați apărătorii drepturilor omului contrazic angajamentul Federației Ruse de a consolida statul de drept în Rusia și de a pune capăt „nihilismului juridic”;

M. întrucât Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și mai multe organizații independente de apărare a drepturilor omului și-au exprimat serioase îndoieli cu privire la standardele în materie de justiție în vigoare în Rusia, inclusiv lipsa de independență a justiției, refuzarea unui proces echitabil acuzaților în cauze controversate din punct de vedere politic, hărțuirea și persecutarea avocaților apărării și reapariția proceselor și a încarcerării prizonierilor politici în cadrul sistemului penal rus;

N.  întrucât Federația Rusă s-a opus luării unor măsuri concrete care să garanteze că se pune capăt abuzurilor repetate și impunității în ceea ce privește comiterea de infracțiuni, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), într-un număr din ce în ce mai mare de sentințe, a declarat Rusia responsabilă de încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului, inclusiv de execuții extrajudiciare, tortură și dispariții forțate,

O. întrucât principiile fundamentale care reglementează relațiile economice și comerciale dintre UE și Federația Rusă ar trebui să fie reciprocitatea, durabilitatea, transparența, previzibilitatea, încrederea, nediscriminarea și buna guvernare; întrucât noul acord ar trebui să fie obligatoriu din punct de vedere juridic și să prevadă mecanisme clare de soluționare a litigiilor;

P.  întrucât recenta criză a aprovizionării cu gaze a Uniunii Europene, care a lăsat milioane de cetățeni din Bulgaria, Slovacia și din alte părți ale UE fără încălzire și apă caldă în condițiile în care se înregistrau temperaturi de iarnă sub zero grade, ridică numeroase semne de întrebare cu privire la fiabilitatea aprovizionării cu energie din Rusia;

Q.  întrucât, în ceea ce privește securitatea energetică, relațiile dintre UE și Rusia au un important potențial de dezvoltare a unei interdependențe pozitive și constructive, cu condiția ca parteneriatul să se bazeze pe principiile nediscriminării și tratamentului echitabil, precum și pe condiții de piață egale, astfel cum prevede TCE; întrucât recenta criză a gazului a demonstrat necesitatea adoptării și respectării unui ansamblu de reguli bazat, cel puțin, pe actualul TCE; întrucât o relație sigură în domeniul energiei între UE și Rusia se bazează, de asemenea, pe transparența comerțului cu energie în țările de tranzit; întrucât, în ceea ce privește securitatea energiei, relațiile dintre UE și Rusia au un potențial important de dezvoltare a unei interdependențe reciproce pozitive și constructive, cu condiția ca parteneriatul să se bazeze pe principiile nediscriminării și tratamentului echitabil, precum și pe condiții de piață egale; întrucât politicile Rusiei în materie de energie sunt caracterizate de exemple de abuzuri monopoliste și coercitive, după cum este în special cazul refuzului de a acorda țărilor terțe drepturi de tranzit, precum și al întreruperilor în aprovizionare și al încălcării drepturilor de proprietate;

R.  întrucât Consiliul European de la Bruxelles din 15-16 iunie 2006 a recomandat încheierea negocierilor privind Protocolul privind tranzitul aferent Cartei europeană, asigurarea ratificării TCE de către toți semnatarii Cartei europene a energiei și , de asemenea, în special în contextul recentei crize a gazului, a adresat Comisiei invitația de a stabili detaliile unui acord cu Rusia privind energia, care să completeze actualul APC obligatoriu, sau în cadrul acordului care va succede actualului APC; întrucât TCE este deja obligatoriu din punct de vedere juridic pentru toate statele membre ale UE și pentru Rusia, în calitate de semnatară, în conformitate cu articolul 45;

S.  întrucât colaborarea strânsă în domeniul politicii energetice și elaborarea unei strategii pe termen lung în domeniul energiei reprezintă condiții prealabile pentru dezvoltarea echilibrată atât a economiei Uniunii Europene, cât și celei a Rusiei;

T.  întrucât, adesea, UE nu a reușit să adopte o poziție comună în relațiile sale cu Rusia; întrucât, în cadrul Consiliului, ar trebui să existe un mecanism funcțional, care să se afle în răspunderea Înaltului Reprezentant, care ar permite statelor membre să se consulte reciproc cu suficient timp înainte cu privire la fiecare chestiune bilaterală cu Rusia care ar putea avea repercusiuni asupra altor state membre și a UE în ansamblul său;

U. întrucât criza economică actuală care afectează profund atât Rusia, cât și UE, oferă șansa unui nou început în relațiile bilaterale, bazat pe o înțelegere reciprocă mai bună și mai sinceră, care să contribuie la evitarea suspiciunilor și a deficiențelor din trecut și să ofere punctul de pornire pentru definirea și consolidarea unor veritabile valori comune,

1.   adresează următoarele recomandări Consiliului și Comisiei, solicitându-le să le ia în considerare în desfășurarea negocierilor:

a)   să continue să insiste asupra unui acord amplu, cât mai cuprinzător și obligatoriu din punct de vedere juridic, bazat pe un angajament comun privind respectarea drepturilor omului, care să acopere întreaga gamă de aspecte ale cooperării între părți și care să reprezinte un progres față de actualul APC, atât în privința profunzimii angajamentelor, cât și a temelor abordate; insistă asupra necesității ca acordul să includă mecanisme de aplicare pentru secțiunile pertinente;

b)  să insiste asupra faptului că încălcarea de către Rusia a suveranității și integrității teritoriale ale Georgiei și rolul său în disputa de la începutul anului 2009 legată de aprovizionarea cu gaze naturale au periclitat în mod grav relațiile dintre UE și Rusia și negocierile privind noul acord;

c)   să insiste asupra faptului că relația UE cu Rusia trebuie să se bazeze pe respectarea dreptului internațional și a tuturor acordurilor și tratatelor cu caracter obligatoriu la care Rusia și statele membre UE aderă, incluzând Carta ONU, Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și TCE, precum și regulile și angajamentele pe care trebuie să le respecte membrii OSCE și ai Consiliului Europei;

d)   să instituie un mecanism de consultare, aflat în răspunderea Înaltului Reprezentant, care să permită statelor membre să se consulte reciproc cu suficient timp înainte cu privire la fiecare chestiune bilaterală - indiferent de faptul că este vorba despre un acord sau un litigiu - cu Rusia, care ar putea avea repercusiuni asupra altor state membre și a UE în ansamblul său, și să permită astfel adoptarea de către UE a unei poziții cât mai coerente cu putință, garantând luarea în considerare pe deplin a preocupărilor fiecărui stat membru și împiedicând orice stat membru să blocheze negocierile într-o etapă ulterioară;

e)   să insiste asupra întăririi rolului Comisiei parlamentare de cooperare în noul acord vizând consolidarea dimensiunii parlamentare a cooperării dintre UE și Rusia;

f)    să reitereze angajamentele asupra cărora atât statele membre ale UE, cât și Rusia, au căzut de acord la nivel internațional, în special în calitate de membri ai Consiliului Europei și ai OSCE, și să abordeze cu guvernul rus preocupările legate de situația drepturilor omului și de reducerea spațiului de acțiune pentru societatea civilă din Rusia, îndemnându-l să sprijine libertatea de exprimare și de asociere, aliniind legislația referitoare la societatea civilă la angajamentele europene și internaționale asumate de Rusia, să întreprindă acțiuni prompte și concrete de promovare a unui climat de lucru favorabil pentru organizațiile de apărare a drepturilor omului și pentru organizațiile caritabile independente angajate în promovarea legăturilor culturale dintre Rusia și statele membre ale UE, să pună capăt intimidării și actelor de hărțuire îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului și să se abțină de la a lua măsuri administrative severe împotriva organizațiilor respective;

g)   să invite guvernul rus să respecte pe deplin libertatea presei și să garanteze că mijloacele de informare în masă independente beneficiază de condiții politice și economice care să le permită să funcționeze în mod normal; să îndemne guvernul rus să pună capăt violențelor și persecuțiilor la care sunt ziariștii supuși în mod continuu;

h)   să considere că consultările semestriale dintre UE și Rusia cu privire la drepturile omului nu au reușit să producă niciun rezultat concret de la lansarea acestora în 2005 și trebuie să facă obiectul unei reexaminări pentru a permite desfășurarea unui dialog consistent și axat pe obținerea de rezultate concrete cu privire la chestiuni legate de drepturile omului în Rusia și UE și cooperarea dintre UE și Rusia în cadrul forurilor internaționale în ceea ce privește problematica drepturilor omului;

i)    să insiste, prin urmare, asupra unei revizuiri cuprinzătoare a consultărilor privind drepturile omului dintre UE și Rusia, incluzând acordarea unui rol bine determinat ONG-urilor independente din Rusia și UE, implicarea funcționarilor din toate ministerele competente ale guvernului rus și încetarea emiterii de comunicate separate de către guvernul rus;

j)    să lanseze un apel către autoritățile Federației Ruse prin care să solicite garantarea existenței și dezvoltării durabile a stilului de viață, culturii și limbii tradiționale ale populațiilor indigene care locuiesc pe teritoriul acestei țări;

k)    să îndemne guvernul rus să aplice integral hotărârile CEDO, oferind posibilitatea de a promova asumarea responsabilității pentru abuzurile din trecut și de a garanta o încetare a încălcărilor săvârșite în prezent;

l)    să sublinieze că programul de sprijinire a compatrioților ruși, susținut de autoritățile ruse, nu ar trebui întrebuințat în mod greșit, și anume ca un instrument menit să consolideze influența politică a Rusiei în mai multe state membre ale UE;

m)     să sprijine în continuare aderarea Rusiei la OMC și să susțină deschiderea și mai largă a economiei ruse; să considere respectarea pe deplin a regulilor OMC de către Rusia drept o condiție prealabilă necesară și un standard minim pentru crearea unei zone de liber-schimb între UE și Rusia, ceea ce continuă să fie un obiectiv pe termen lung;

n)      salutând schimbările recente, să solicite totodată realizarea de noi progrese în domeniile legislației și al aplicării legislației în materie de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală, industrială și comercială în vederea creșterii competitivității și pentru a crea un climat investițional atractiv prin apropierea sistemelor de reglementare de cele mai înalte standarde și norme internaționale; să îndemne autoritățile ruse ca, înainte de iminenta aderare la OMC, să alinieze Partea IV din Codul civil al Rusiei, referitoare la drepturile de proprietate intelectuală și procedurile de punere în aplicare relevante la normele OMC și la acordurile internaționale, în special la Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și să garanteze aplicarea deplină a acestuia, astfel încât pirateria și contrafacerile să poată fi combătute cu eficacitate;

o)     să insiste ca TCE, în calitatea acestuia de tratat existent și obligatoriu din punct de vedere juridic pentru Rusia și toate statele membre ale Uniunii Europene, să constituie baza relațiilor în domeniul energetic și ca principiile TCE și ale Protocolului de tranzit să fie încorporate în noul acord, reafirmându-și totodată solicitarea către Rusia de a-și întări angajamentul față de o abordare bazată pe reguli, prin ratificarea TCE și semnarea și ratificarea Protocolului de tranzit aferent acestuia, luând în considerare opinia exprimată de Parlamentul potrivit căreia partenerii ar trebui să fie liberi să negocieze un text care să meargă mai departe decât TCE, în ceea ce privește amploarea cooperării și domeniile care intră în cadrul acesteia, dar că acordul nu ar trebui în niciun caz să fie mai puțin cuprinzător decât cel la care părțile au subscris deja în cadrul actualului APC;

p)     să finalizeze, în cadrul negocierilor pentru noul acord, negocierile privind Protocolul de tranzit la TCE și să solicite Rusiei să îl semneze pentru a pune în aplicare un cadru juridic care să reglementeze tranzitul aprovizionării cu energie între părți, care să continue direcția urmată de acordul deja în vigoare în cadrul TCE;

q)     să sublinieze necesitatea unor evaluări adecvate a impactului asupra mediului pentru toate proiectele de infrastructură din domeniul energetic, astfel încât să se garanteze respectarea standardelor internaționale de protecție a mediului; să solicite, în acest sens, Federației Ruse să ratifice Convenția de la Espoo și protocolul la aceasta privind evaluarea strategică de mediu;

r)      să solicite creșterea eficacității și a capacității de reacție în situații de criză ale dialogului UE-Rusia privind energia, creșterea transparenței, a reciprocității și a securității investițiilor, și, prin urmare, consolidarea securității aprovizionării cu energie și să sublinieze necesitatea instituirii unor mecanisme pentru un sistem transparent, bazat pe reguli, și a unui mecanism de soluționare a litigiilor din domeniul energetic;;

s)      să atragă atenția asupra mecanismului de soluționare a disputelor prevăzut de TCE, care a fost deja semnat de Rusia și Ucraina;

t)      să elaboreze un cod de conduită clar, care să reglementeze relațiile dintre UE, Rusia și țările care aparțin vecinătății comune, incluzând dispoziții referitoare la respectarea independenței și a suveranității tuturor statelor europene, un angajament privind soluționarea pe cale pașnică a disputelor și voința de a soluționa conflictele înghețate;

u)      să îmbunătățească actualul dialog politic, într-un mod care să încurajeze abordarea „chestiunilor de securitate de ordin strict militar”, care se află deseori la originea dezacordurilor dintre UE și Rusia, dar care afectează, fără îndoială, securitatea europeană și pe cea mondială, accentuând necesitatea controlului și a reducerii multilaterale a armamentului, precum și necesitatea regimurilor de neproliferare;

v)      solicită guvernului rus ca, împreună cu UE și ceilalți membri ai Grupului de contact pentru Kosovo, să aducă o contribuție pozitivă la găsirea unei soluții politice durabile a problemei reprezentate de viitorul Kosovo și la consolidarea stabilității în Balcanii de Vest;

w)     invită guvernul rus să își demonstreze angajamentul de a soluționa în mod constructiv și pașnic, împreună cu Georgia și UE, „modalitățile de securitate și stabilitate în Abhazia și Oseția de Sud”, astfel cum s-a convenit prin acordul din 8 august 2008; să solicite guvernului rus să ofere asigurări concrete că Rusia nu va recurge la utilizarea forței împotriva niciunuia dintre vecinii săi;

x)      să discute cu guvernul rus decizia de recunoaștere a Abhaziei și a Oseției de Sud ca state suverane, să semneze acorduri de asistență și cooperare militară cu autoritățile de facto ale acestor două provincii georgiene și de stabilire a unor baze militare în aceste regiuni, deoarece aceste măsuri subminează integritatea teritorială a Georgiei, după cum s-a subliniat în toate rezoluțiile ONU pe această temă; să solicite Rusiei să revină asupra deciziei luate și să susțină faptul că Rusia nu poate fi considerată drept un moderator neutru în procesul de pace; să îndemne guvernul rus să se asigure că observatorii UE beneficiază de acces deplin la toate zonele afectate de conflict, în conformitate cu mandatul misiunii de monitorizare a Uniunii Europene;

y)      să insiste asupra faptului că obiectivul eliminării vizelor de călătorie în ceea ce privește Rusia să fie urmărit pe baza Regulamentului Consiliului (CE) nr. 539/2001(15), care prevede că exonerarea de obligația obținerii unei vize ar trebui să facă obiectul unei evaluări atente a mai multor criterii, inclusiv, inter alia, imigrația ilegală, politicile publice și siguranța, precum și relațiile externe ale UE cu țările terțe, fără a neglija implicațiile coeziunii regionale și ale reciprocității, având în vedere faptul că relațiile dintre Uniune și țările terțe de pe lista albă se caracterizează printr-o dimensiune politică specială, în sensul că aceste țări terțe trebuie să atingă un nivel adecvat în ceea ce privește valorile democratice și drepturile fundamentale;

z)      să insiste asupra faptului că facilitarea obținerii vizelor pentru studenți, cercetători și oameni de afaceri ar trebui să fie prioritară pentru a promova contactele interumane; să insiste, totuși, ca orice liberalizare ulterioară a regimului vizelor pentru Rusia să fie condiționată de o liberalizare corespunzătoare a regimului vizelor cu țările din cadrul politicii europene de vecinătate pentru a evita orice discrepanțe;

aa)    să solicite, în conformitate cu acordul UE-Rusia privind facilitarea vizelor de ședere pe termen scurt, asumarea unui angajament clar din partea autorităților ruse de a reduce obstacolele de natură birocratică, aplicate într-un mod nereciproc, pentru toți călătorii, cum ar fi de pildă, obligația de a avea o invitație și de a se înregistra la sosire; să aibă în vedere faptul că schimbările efectuate de Rusia în ultimii ani în ceea ce privește normele de acordare a vizelor și decizia sa de a sista emiterea de vize de afaceri cu intrări multiple pot avea consecințe negative asupra legăturilor economice și comerciale dintre UE și Rusia; să aibă, de asemenea, în vedere, faptul că Parlamentul consideră că numai rezidenții ruși ar trebui să beneficieze de facilitățile de călătorie destinate deținătorilor de pașapoarte rusești;

ab)    să abordeze urgent problemele legate de tranzit și de vize specifice Kaliningradului, eventual prin includerea întregii regiuni administrative Kaliningrad printre zonele acoperite de regimul local de control al traficului de frontieră;

ac)    să insiste ca relația UE-Rusia să se bazeze pe principiile piețelor liberalizate și deschise și pe reciprocitatea drepturilor în materie de investiții între parteneri și să solicite, prin urmare, ca, în schimbul unor legături economice strânse și benefice, guvernul rus să garanteze drepturile de proprietate ale investitorilor străini și să revizuiască legea din 2008 privind sectoarele strategice, care conferă statului rus o importantă marjă de manevră în exercitarea de discriminări împotriva investitorilor străini, în timp ce piața internă a UE este deschisă fără restricții investitorilor ruși; să solicite ca legea privind investițiile în sectoarele strategice să fie compatibilă cu obligațiile prezente și viitoare asumate de Rusia în cadrul OMC, precum și cele din actualul APC;

ad)    să solicite autorităților ruse ca, în cadrul negocierilor în curs de desfășurare privind aderarea la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), să nu suspende anumite angajamente deja negociate și convenite și să respecte pe deplin acordul UE-Rusia din 2004 cu privire la aderarea la OMC, eliminând toate taxele discriminatorii, mai ales cele privind transportul de mărfuri pe calea ferată, precum și să elimine treptat taxele de export pe cheresteaua netratată;

ae)    să invite Rusia să își respecte angajamentul de eliminare treptată a taxelor aferente survolului Siberiei și să semneze acordul convenit cu privire la această chestiune cu ocazia summitului de la Samara;

af)     să abordeze în discuțiile cu guvernul rus planurile acestuia de încheiere a unor acorduri de liber-schimb cu anumite țări, demers care ar putea afecta crearea unui spațiu economic comun cu Rusia;

ag)    salutând schimbările recente, să solicite totodată realizarea de progrese în domeniile legislației și al aplicării legislației în materie de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală, industrială și comercială în vederea creșterii competitivității și pentru a crea un climat investițional atractiv prin apropierea sistemelor de reglementare de cele mai înalte standarde și norme internaționale; să îndemne autoritățile ruse ca, în vederea iminentei aderări a Rusiei la OMC și înaintea acesteia, să alinieze Partea IV din Codul civil al Rusiei, referitoare la drepturile de proprietate intelectuală și procedurile de punere în aplicare relevante, la normele OMC și la acordurile internaționale, în special la Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și să garanteze aplicarea deplină a acestuia, astfel încât pirateria și contrafacerile să poată fi combătute cu eficacitate;

ah)    să abordeze în discuțiile cu guvernul rus o serie de chestiuni referitoare la transportul de mărfuri, inclusiv problema trecerii libere prin strâmtoarea Pilava, a accesului pentru transportul naval de mărfuri al UE la rutele maritime spre Asia situate la nord de teritoriului Rusiei, precum și potențialele consecințe negative asupra mediului legate, printre altele, de creșterea circulației tancurilor petroliere în Marea Baltică;

ai)     să abordeze, împreună cu guvernul rus, problematica legată de congestionarea traficului la frontiera comună cu UE, care rămâne un obstacol important în calea relațiilor comerciale și economice dintre UE și Rusia;

aj)     să solicite Federației Ruse să coopereze în mod constructiv cu UE, în vederea reglementării statutului teritoriilor separatiste, inclusiv al Transnistriei, și să contribuie la consolidarea suveranității Guvernului Republicii Moldova, ca o condiție sine qua non pentru stabilitatea uneia dintre regiunile frontaliere de o importanță determinantă ale Uniunii Europene; să sublinieze că progresul în acest domeniu depinde de retragerea trupelor rusești staționate pe teritoriul Republicii Moldova, fapt promis de Rusia inter alia cu ocazia Summitului OSCE de la Istanbul din 1999;

ak)    pe fondul recunoașterii aspectelor pozitive ale intensificării cooperării științifice dintre UE și Rusia, să solicite noi analizelor complete ale impacturilor (cele privind securitatea) posibilei asocieri a Rusiei la Cel de-al 7-lea Program-cadru;

al)     să elaboreze orientări informale cu privire la modalitățile prin care principiile solidarității și responsabilității reciproce ar putea sprijini relațiile UE-Rusia, obiectivul fiind dezvoltarea unei politici mai unitare și mai coerente față de Rusia;

2.  solicită Consiliului și Comisiei să informeze Parlamentul European și Comisia sa pentru afaceri externe în mod regulat și integral cu privire la cursul acestor negocieri și le reamintește faptul că APC va necesita aprobarea din partea Parlamentului European;

3.  consideră că este important ca obligațiile juridice reciproce să fie consolidate prin încheierea din timp a APC și aderarea Rusiei la OMC;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și Comisiei, precum și, spre informare, Dumei de Stat, Guvernului și Președintelui Federației Ruse.

(1)

JO L 327, 28.11.1997, p.1.

(2)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0336.

(3)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0642.

(4)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0105.

(5)

JO C 76 E, 27.3.2008, p. 95.

(6)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0309.

(7)

JO C 313 E, 20.12.2006, p. 271.

(8)

JO C 282 E, 6.11.2008, p. 329.

(9)

JO C 317 E, 23.12.2006, p. 474.

(10)

JO C 117 E, 18.5.2006, p. 235.

(11)

JO C 146 E, 12.6.2008, p. 95.

(12)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0396.

(13)

JO C 219 E, 28.8.2008, p. 206.

(14)

JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64.

(15)

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001 din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt scutiți de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).


PROPUNERE DE RECOMANDARE (B6-0373/2007) (1.10.2007)

depusă în conformitate cu Articolul 114, alineatul (1) din Regulamentul de procedură

de Janusz Onyszkiewicz, în numele Grupului ALDE

privind relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia

Parlamentul European,

–    având în vedere negocierile privind un nou Acord de cooperare și parteneriat între Uniunea Europeană și Rusia,

–    având în vedere viitoarele alegeri generale din decembrie 2007 și cele prezidențiale din primăvara anului 2008, din Rusia,

–    având în vedere provocările considerabile la nivelul relațiilor UE-Rusia, precum și tendințele din ce în ce mai autoritare ale Rusiei, nu numai pe plan intern, ci și în relațiile sale externe,

–    având în vedere articolul 114 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Rusia are o importanță crucială pentru stabilitatea și prosperitatea europeană și mondială,

B.   întrucât Uniunea Europeană și-a reafirmat angajamentul privind realizarea unui parteneriat strategic cu Rusia bazat pe valorile democratice,

C.  întrucât este din ce în ce mai necesară o politică europeană fermă, solidă și integrată față de Rusia,

1.   adresează Consiliului recomandările următoare:

      (a)  să depună în continuare eforturi în vederea găsirii unei soluții privind problemele comerciale care blochează în momentul de față începerea negocierilor pentru un nou Acord de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și Rusia;

      (b)  să conceapă o strategie clară privind modul de a determina Rusia să își îmbunătățească punerea în aplicare a normelor democratice și respectarea valorilor fundamentale - valorile comune care trebuie să stea la baza viitoarelor relații;

      (c)  să depună în continuare eforturi în vederea aderării Rusiei la OMC și pentru ca aceasta să accepte normele moderne din domeniul investițiilor și afacerilor ca principii directoare într-un sector privat cu adevărat independent;

      (d)  să depună în continuare eforturi în vederea posibilității aderării Rusiei la Carta Energiei și a unui rezultat pozitiv al procesului de ratificare;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei, statelor membre, Dumei de Stat și Guvernului din Rusia.


AVIZ al Comisiei pentru comerŢ internaŢional (17.7.2008)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la relațiile dintre UE și Rusia

(2008/2104(INI))

Raportor: Eugenijus Maldeikis

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că relațiile dintre UE și Rusia au un mare potențial economic, că ambele părți ar beneficia de pe urma unei mai mari integrări economice și relații de bună vecinătate și că cooperarea dintre UE și Rusia contribuie într-un mod decisiv la asigurarea stabilității în toate domeniile în care acestea au interese comune și interese care coincid parțial;

2.  evidențiază faptul că, cu o proporție de 7,3% din schimburile comerciale ale UE, Rusia este al treilea cel mai important partener comercial al UE și că, cu o proporție de 52,9% din schimburile comerciale ale Rusiei, UE este cel mai important partener comercial al Rusiei;

3.  salută stabilirea unui mandat de negociere și consideră încheierea unui nou acord ca fiind o prioritate majoră; reamintește că Uniunea Europeană și Rusia ar trebui să pună bazele unei relații de parteneriat durabile din punct de vedere strategic și pe termen lung, care se bazează pe valori comune, democrație și drepturile omului și pe principiile reciprocității, transparenței, previzibilității, încrederii, nediscriminării și al acțiunii responsabile din partea statului, și ar trebui să consolideze cooperarea reciprocă în special în domeniile energiei și al comerțului;

4.  reiterează faptul că este important ca UE și statele sale membre să acționeze împreună pentru adoptarea unei poziții uniforme și coerente privind relațiile comerciale și economice dintre UE și Rusia, în special în subiecte sensibile precum energia, evitând orice abordare unilaterală și privilegiată și că acordurile individuale dintre statele membre ale UE și Rusia trebuie să contribuie la realizarea obiectivului general de asigurare a securității energetice pentru UE;

5.  consideră că noul acord ar trebui să evalueze într-un mod pragmatic principiile și obiectivele, scopurile, mijloacele și politicile pentru dezvoltarea relațiilor dintre Rusia și UE cu scopul de a promova statul de drept, drepturile omului, dialogul și interesele reciproce;

6.  consideră că, în paralel cu negocierile pentru încheierea unui nou acord UE-Rusia, aderarea Rusiei la OMC ar trebui să constituie în continuare o prioritate pentru Uniunea Europeană;

7.  consideră că viitoarea aderare a Rusiei la OMC este de o importanță majoră pentru viitoarele relații economice dintre UE și Rusia deoarece oferă posibilitatea unei integrări economice mai accentuate între UE și Rusia; solicită Comisiei să își stabilească ca obiectiv negocierea unui acord de liber schimb complex și cuprinzător după aderarea Rusiei la OMC, care să reglementeze toate chestiunile relevante legate de comerțul cu mărfuri, serviciile și investițiile, inclusiv în domeniul energiei, care consolidează în continuare obiectivele convenite anterior; solicită ca orice acord comercial încheiat cu Rusia să includă clauze sociale și de mediu, inclusiv ratificarea și aplicarea standardelor esențiale ale Organizației Internaționale a Muncii;

8.  îndeamnă Rusia să găsească soluții pentru aspectele nerezolvate care vor fi discutate bilateral și în cadru multilateral, inclusiv punerea în aplicare a acordurilor bilaterale deja încheiate, cum ar fi acordul cu CE din 21 mai 2004 de încheiere a negocierilor bilaterale privind accesul pe piață în vederea aderării Federației Ruse la OMC;

9.  solicită autorităților ruse să îmbunătățească climatul investițional și de afaceri și condițiile de concurență în Rusia; în acest sens, subliniază importanța promovării nediscriminării, a unor condiții-cadru transparente și previzibile, a îmbunătățirii protecției investițiilor străine în conformitate cu standardele OCDE recunoscute pe plan internațional, a îmbunătățirii dispozițiilor legale și a procedurilor de executare a acestora în ceea ce privește protecția drepturilor de proprietate intelectuală, comercială și de afaceri și a instituirii unor reforme juridice pentru a garanta o veritabilă protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și proceduri penale mai scurte; îndeamnă guvernul rus să-și modernizeze, standardizeze și să-și automatizeze în continuare procedurile vamale;

10. subliniază că înființarea și funcționarea societăților ar trebui să fie facilitate pe bază de reciprocitate; subliniază că UE este deschisă investițiilor din Rusia, așa cum s-a demonstrat clar prin prezența mai multor întreprinderi rusești, în special în sectoarele energiei și al oțelului; în consecință, solicită ca întreprinderile străine care își desfășoară activitatea în sectorul rusesc al materiilor prime să beneficieze de același acces ca întreprinderile interne;

11. reamintește că aspectele-cheie restante pentru UE vizează atât taxele la export și tarifele feroviare cât și stabilitatea viitoare și predictibilitatea sistemului; subliniază importanța dezvoltării comerțului cu produse agricole și alimentare dintre Rusia și Uniunea Europeană; subliniază, din acest punct de vedere, că ar trebui realizate progrese de ambele părți pentru a asigura conformitatea cu cerințele de standarde raționalizate și formalități vamale computerizate, în scopul facilitării schimburilor reciproce și a traficului transfrontalier; subliniază necesitatea ca Rusia să își alinieze standardele sanitare și fitosanitare la cele ale Uniunii Europene în ceea ce privește produsele lactate, cerealele și produsele din carne.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

15.7.2008

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

24

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Graham Booth, Daniel Caspary, Françoise Castex, Christofer Fjellner, Béla Glattfelder, Ignasi Guardans Cambó, Jacky Hénin, Syed Kamall, Caroline Lucas, Marusya Ivanova Lyubcheva, Erika Mann, Helmuth Markov, Georgios Papastamkos, Tokia Saïfi, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Iuliu Winkler, Corien Wortmann-Kool

Membri supleanți prezenți la votul final

Jean-Pierre Audy, Eugenijus Maldeikis, Rovana Plumb, Salvador Domingo Sanz Palacio, Carl Schlyter, Zbigniew Zaleski

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

Emanuel Jardim Fernandes, Francesco Ferrari


AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Şi energie (12.2.2009)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la relațiile dintre UE și Rusia

(2008/2104(INI))

Raportor: Cristina Gutiérrez-Cortines

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   subliniază necesitatea unei cooperări mai intense și a unor bune relații de vecinătate în contextul unei relații strategice între UE și Rusia, fundamentate pe stabilitate, cooperare și bune practici comerciale, inclusiv transparența, care urmează să fie reflectată în noul acord de parteneriat și cooperare în curs de negociere - în special în materie de energie, cercetare și inovație, mediu și calitatea vieții;

2.   relevă importanța pentru viitorul Rusiei a respectării democrației, drepturilor civile, drepturilor omului și drepturilor minorităților etnice, precum și a libertății de expresie; solicită Comisiei Europene să se asigure că acestea vor fi parte integrantă din orice viitor acord încheiat cu Federația Rusă;

3.   solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că toate întreprinderile din cadrul UE care au raporturi comerciale cu întreprinderi din Federația Rusă sau își desfășoară activitatea pe teritoriul acesteia promovează principii și valori europene;

4.   evidențiază faptul că Rusia este o piață mare și dinamică pentru bunurile și serviciile provenind din UE și că în sectorul energetic rus există un mare potențial pentru investiții pe întreg lanțul de valori energetice; relevă, de aceea, importanța continuării unui dialog mai intens cu Rusia privind energia, în contextul dialogului pe tema energiei deja inițiat, având în vedere interdependența sporită, dat fiind faptul că Rusia furnizează 25% din petrolul și gazele consumate în UE, iar UE asimilează mai bine de 50% din exporturile de petrol și gaze ale Rusiei;

5.   evidențiază faptul că cooperarea în domeniul energetic ar trebui să se bazeze pe principiile cuprinse în Tratatul privind Carta Energiei (TCE) - în special pe principiul securității energetice globale, al echilibrării intereselor țărilor consumatoare și producătoare, al reciprocității în ceea ce privește accesul la investiții, piețe și infrastructură – precum și pe principiile nediscriminării, transparenței și bunei guvernări; solicită Comisiei să includă ratificarea de către Rusia a TCE printre obiectivele sale principale în negocierile privind Acordul de parteneriat și cooperare; încurajează Comisia să-și continue eforturile pentru aderarea Rusiei la OMC; de asemenea, evidențiază necesitatea de a crea un cadru legislativ internațional prin care să se impună obligații atât producătorilor, cât și furnizorilor de gaze naturale pentru a asigura fiabilitatea și previzibilitatea aprovizionărilor;

6.   solicită Rusiei și Ucrainei să conlucreze pentru a găsi cât mai repede o soluție pe termen lung echitabilă la recentele dispute, care au avut un impact negativ semnificativ asupra furnizării de gaze naturale către UE; evidențiază necesitatea continuării de către Consiliu și Comisie a acțiunilor de mediere între cele două părți în vederea găsirii, cât mai curând, a unei soluții; consideră că accesul la energie este un drept fundamental, iar resursele de energie nu trebuie folosite drept armă politică;

7.   în acest context, subliniază necesitatea asigurării unui acces la surse de aprovizionare cu energie diversificate și a consolidării siguranței și eficienței energetice; subliniază importanța reglementărilor comunitare în materie de concurență ca bază a investițiilor și schimburilor comerciale; evidențiază necesitatea utilizării sectorului privat pentru a asigura și pentru a menține aprovizionarea cu energie; solicită Comisiei și Consiliului să evidențieze, în cadrul negocierilor cu Rusia, importanța pentru UE a conductei planificate Nabucco și opoziția UE față de activitățile ce ar putea amenința realizarea acestei conducte; consideră că, dată fiind situația actuală, pentru UE este esențial să se accelereze progresul către realizarea tuturor proiectelor de construcție de noi conducte, precum Nabucco, South Stream și TGI; subliniază necesitatea ca UE să țină seama de considerentele de siguranță energetică în evaluarea consecințelor conflictului ruso-georgian din 2008;

8.   ia act de faptul că Rusia a adoptat deja o lege federală privind sursele de energie regenerabilă; solicită Federației Ruse să susțină dezvoltarea industriei sale în materie de energii regenerabile, de o manieră durabilă și ecologică, și să utilizeze resursele ecologice durabile disponibile;

9.   constată că exploatarea rezervelor energetice și a infrastructurii aferente va avea un impact major asupra mediului și populației locale; îndeamnă Comisia să solicite Rusiei să continue să garanteze faptul că exploatarea rezervelor este însoțită de evaluări ale impactului asupra mediului și de evaluări ale impactului asupra populației care locuiește în zonele în cauză, precum și să garanteze dreptul persoanelor respective să-și mențină raportul tradițional cu pământul; încurajează Comisia să urmărească realizarea unei cooperări în domeniul energetic pentru a asigura o energie la un preț echitabil și rezonabil pentru cetățenii ambelor părți; solicită Federației Ruse să garanteze conformitatea cu înaltele standarde de protecție a mediului în cazul tuturor proiectelor petroliere și de gaze naturale în desfășurare sau care sunt planificate pe teritoriul acesteia;

10. solicită Comisiei să coopereze cu Rusia pentru a îmbunătăți gestionarea deșeurilor nucleare și securitatea nucleară a acesteia din urmă; încurajează Comisia să urmărească realizarea unei cooperări strânse cu Rusia în materie de standarde de securitate nucleară;

11. relevă faptul că, în cursul negocierilor dintre UE și Rusia, trebuie să se acorde o atenție deosebită efectelor asupra mediului pe care le va avea conducta de gaz Nord Stream;

12. solicită Comisiei și statelor membre, date fiind impactul asupra schimbărilor climatice și costurile imense ce vor fi generate de o atitudine pasivă, să intensifice dialogul cu autoritățile Federației Ruse în cadrul pregătirii conferinței de la Copenhaga din 2009, în vederea negocierii și încheierii unui acord succesor al celui de la Kyoto;

13. invită Rusia să joace un rol activ în viitoarele negocieri internaționale și să faciliteze încheierea rapidă, cel târziu până în 2009, a unui acord pentru a asigura continuitatea pieței internaționale a carbonului;

14. salută participarea Federației Ruse la programele-cadru ale Uniunii Europene; consideră că astfel se deschide calea pentru utilizarea eficientă și dezvoltarea principalelor resurse umane și financiare ale Rusiei în domeniul cercetării, dezvoltării și inovației, aceasta fiind atât în beneficiul UE, cât și al Rusiei; îndeamnă Comisia să găsească modalități de a încuraja tinerii cercetători și întreprinzători din Federația Rusă să participe la programele de cercetare europene și la programul Erasmus destinat tinerilor întreprinzători;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

12.2.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Šarūnas Birutis, Jan Březina, Jerzy Buzek, Jorgo Chatzimarkakis, Giles Chichester, Dragoș Florin David, Pilar del Castillo Vera, Den Dover, Lena Ek, Nicole Fontaine, Adam Gierek, Norbert Glante, András Gyürk, Fiona Hall, David Hammerstein, Rebecca Harms, Ján Hudacký, Romana Jordan Cizelj, Pia Elda Locatelli, Eluned Morgan, Antonio Mussa, Angelika Niebler, Anni Podimata, Miloslav Ransdorf, Vladimír Remek, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Paul Rübig, Andres Tarand, Britta Thomsen, Patrizia Toia, Catherine Trautmann, Nikolaos Vakalis, Alejo Vidal-Quadras, Dominique Vlasto

Membri supleanți prezenți la votul final

Alexander Alvaro, Juan Fraile Cantón, Cristina Gutiérrez-Cortines, Eija-Riitta Korhola, John Purvis, Vladimir Urutchev


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

9.3.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

16

0

Membri titulari prezenți la votul final

Vittorio Agnoletto, Christopher Beazley, André Brie, Elmar Brok, Marco Cappato, Véronique De Keyser, Jas Gawronski, Ana Maria Gomes, Klaus Hänsch, Jelko Kacin, Ioannis Kasoulides, Metin Kazak, Maria Eleni Koppa, Johannes Lebech, Francisco José Millán Mon, Philippe Morillon, Pasqualina Napoletano, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Raimon Obiols i Germà, Janusz Onyszkiewicz, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Samuli Pohjamo, Bernd Posselt, Raül Romeva i Rueda, Christian Rovsing, Flaviu Călin Rus, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Hannes Swoboda, Konrad Szymański, Charles Tannock, Geoffrey Van Orden, Ari Vatanen, Marcello Vernola, Andrzej Wielowieyski, Jan Marinus Wiersma, Josef Zieleniec

Membri supleanți prezenți la votul final

Giulietto Chiesa, Árpád Duka-Zólyomi, Glyn Ford, Marie Anne Isler Béguin, Gisela Kallenbach, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Alexandru Nazare, Wojciech Roszkowski, Adrian Severin, Csaba Sándor Tabajdi

Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final

Mieczysław Edmund Janowski, Ewa Tomaszewska

Aviz juridic - Politica de confidențialitate