RAPORT privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Renato Brunetta

1.4.2009 - (2008/2147(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Aloyzas Sakalas

Procedură : 2008/2147(IMM)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A6-0195/2009
Texte depuse :
A6-0195/2009
Dezbateri :
Texte adoptate :

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Renato Brunetta

(2008/2147(IMM))

Parlamentul European,

–   având în vedere cererea lui Renato Brunetta de apărare a imunității sale în legătură cu acțiunea penală intentată împotriva sa înaintea Tribunalului de Primă Instanță din Florența, formulată la 15 mai 2008 și comunicată în ședință plenară la 4 iunie 2008,

–   având în vedere articolele 9 și 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene din 8 aprilie 1965, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin sufragiu universal direct,

–   având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986 și 21 octombrie 2008[1],

–   având în vedere articolul 6 alineatul (3) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0195/2009),

1.  hotărăște să apere imunitatea și privilegiile lui Renato Brunetta;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Republicii Italiene.

  • [1]  Cauza 101/63, Wagner împotriva. Fohrmann și Krier, Culegerea 1964, p. 195, cauza 149/85, Wybot împotriva. Faure și alții, Culegerea 1986, p. 2391 și cauzele conexate C-200/07 și C-201/07 Marra împotriva De Gregorio și Clemente, nepublicate încă în Culegerea de jurisprudență a Curții Europene de Justiție.

EXPUNERE DE MOTIVE

I.         FAPTELE

În cursul ședinței din 4 iunie, Președintele Parlamentului a anunțat că a primit o cerere de apărare a imunității parlamentare a lui Renato Brunetta (fost deputat european), adresată printr-o scrisoare datată 15 mai 2008, care a fost transmisă Comisiei pentru afaceri juridice în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.

Solicitarea se referă la acțiunea penală intentată de Giuseppe De Michelis Di Slonghello, fost diplomat italian, împotriva dlui Brunetta și a altor persoane, aflată pe rol la Tribunalul din Florența. În această cauză, se încearcă tragerea la răspundere a acuzaților în temeiul articolelor 110 și 595 din Codul Penal italian pentru materialul publicat într-o carte intitulată „Le Mani rosse sull'Italia” („Mâinile roșii pe Italia”), care a fost vândută împreună cu ziarul Libero în august 2006.

Dl De Michelis Di Slonghello se plânge de faptul că este descris în Capitolul 4 al cărții drept fost spion al KGB potrivit așa-numitei „Arhive Mitrohin”, afirmație care, în opinia sa, este defăimătoare și aduce prejudicii reputație sale.

Dl Brunetta susține că există o legătură între activitatea sa politică și funcția sa de editor și solicită aplicarea articolului 68 alineatul (a) primul paragraf din Constituția Italiei, care prevede că: „Membrii Parlamentului nu pot fi trași la răspundere pentru opiniile exprimate sau voturile date în cadrul exercitării funcțiilor lor”. Întrucât cererea de apărare a imunității este adresată de un (fost) deputat în Parlamentul European, aplicarea articolului 9 din Protocol ar trebui considerată pertinentă.

„Arhiva Mitrohin”, scrisă de Vasili Mitrohin, pretinde că descrie activitățile de informații desfășurate de URSS la nivel mondial. Maiorul Mitrohin a constituit această arhivă de-a lungul celor treizeci de ani activitate ca arhivist în cadrul serviciului de informații externe și le-a publicat în Regatul Unit în 1992.

Se cuvine să semnalăm faptul că, în temeiul Legii nr. 90 din 7 mai 2002, Parlamentul Italiei a înființat o comisie de anchetă însărcinată să examineze arhiva Mitrohin și activitățile de spionaj desfășurate de URSS în Italia. Obiectivul acesteia era să examineze presupusele activități ale KGB în sfera politicii italiene pe baza arhivei Mitrohin, pe de o parte, și a diverse alte surse, pe de altă parte. Comisia de anchetă și-a încheiat lucrările printr-un raport final prezentat în 2006.

Este important de semnalat faptul că dl Brunetta nu este autorul, ci doar coeditorul cărții în cauză.

Se poate pune întrebarea dacă dl Brunetta, în calitatea sa de coeditor al unei cărții consacrate unuia dintre cele mai importante și controversate aspecte ale influenței URSS asupra politicii italiene și europene, își îndeplinea pur și simplu datoria de membru al Parlamentului.

II.       DISPOZIȚII JURIDICE APLICABILE ȘI CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA IMUNITĂȚII DEPUTAȚILOR ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN

1. Articolele 9 și 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene din 8 aprilie 1965 prevăd următoarele:

Articolul 9:

Deputații în Parlamentul European nu pot fi cercetați, urmăriți sau deținuți ca urmare a opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor.

Articolul 10:

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază:

           a.        pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

           b.        pe teritoriul altui stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

2. Procedura aplicabilă în cadrul Parlamentului European este reglementată de articolele 6 și 7 din Regulamentul de procedură. Dispozițiile aplicabile prevăd următoarele:

Articolul 6: Ridicarea imunității

(1) În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul se preocupă în special de conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și de asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin.

(...)

(3) Orice cerere adresată Președintelui de un deputat sau un fost deputat în vederea apărării imunității și privilegiilor este comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente.

(...)”

Articolul 7: Proceduri privind imunitatea

(1) Comisia competentă examinează fără întârziere și în ordinea în care i-au fost prezentate cererile de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

(2) Comisia prezintă o propunere de decizie care se limitează la recomandarea adoptării sau respingerii cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

(3) Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat.

(4) În cazul în care cererea de ridicare a imunității conține mai multe capete de acuzare, fiecare dintre acestea poate face obiectul unei decizii distincte. În mod excepțional, raportul comisiei poate propune ca ridicarea imunității să vizeze exclusiv desfășurarea unei acțiuni penale, fără ca vreo măsură de arestare, o altă măsură privativă de libertate sau orice altă măsură care să împiedice deputatul în exercitarea funcțiilor inerente mandatului său să poată fi adoptată împotriva sa, până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

(...)

(6) În cazurile de apărare a unui privilegiu sau a unei imunități, comisia precizează dacă circumstanțele constituie un obstacol de ordin administrativ sau de altă natură în ceea ce privește, pe de o parte, libertatea de circulație a deputaților care se deplasează către sau dinspre locul reuniunii Parlamentului sau, pe de altă parte, exprimarea unei opinii sau a unui vot în exercitarea mandatului, sau dacă se încadrează în aspectele prevăzute la articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile care nu se află sub incidența dreptului intern și prezintă o propunere prin care invită autoritatea în cauză să tragă concluziile care se impun.

(7) Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei.

(...)”

Legislația națională aplicabilă

Constituția Republicii Italiene, astfel cum a fost modificată prin articolul 68 [Imunitatea] din Legea constituțională nr. 3 din 29 octombrie 1993:

(1) Membrii Parlamentului nu pot fi trași la răspundere pentru opiniile sau voturile exprimate date în cadrul exercitării funcțiilor lor.

(2) Fără autorizarea Camerei de care aparțin, niciun membru al Parlamentului nu poate fi percheziționat și nu poate face obiectul unui mandat de percheziție la domiciliu, nu poate fi arestat sau privat de libertate prin orice alte mijloace, nici menținut în stare de detenție, cu excepția cazului în care este vorba despre executarea unei hotărâri sau condamnări irevocabile sau despre un flagrant delict pasibil de arestare obligatorie.

(3) Orice formă de interceptare a conversațiilor sau a comunicațiilor membrilor Parlamentului, precum și punerea sub sechestru a corespondenței acestora, necesită o autorizare similară.

III.      JUSTIFICAREA DECIZEI PROPUSE

Dl Brunetta susține că există o legătură între activitatea sa politică și funcția sa de editor și solicită aplicarea articolului 68 alineatul (a) primul paragraf din Constituția Italiei, care prevede că: „Membrii Parlamentului nu pot fi urmăriți trași la răspundere pentru opiniile exprimate sau voturile date în cadrul exercitării funcțiilor lor”.

Având în vedere faptul că dl Brunetta este (fost) deputat în Parlamentul European, iar cartea în cauză a fost publicată pe durata mandatului său, aplicarea articolului 9 din Protocol în cazul solicitării sale ar trebui considerată pertinentă.

Dl. Brunetta, în calitatea sa de coeditor al unei cărții consacrate unuia dintre cele mai importante și controversate aspecte ale influenței URSS asupra politicii italiene și europene, își îndeplinea datoria de membru al Parlamentului.

Tentativele de împiedicare a deputaților de la exprimarea opiniilor referitoare la aspecte de interes public legitim prin intentarea de acțiuni în justiție este inacceptabilă într-o societate democratică și constituie o încălcare evidentă a articolului 9 din Protocol, care urmărește să protejeze libertatea de exprimare a deputaților în cadrul exercitării datoriilor care sunt în interesul Parlamentului ca instituție.

În calitate de coeditor al unei cărți politice care se mărginește la a descrie o chestiune de o importanță fundamentală pentru viața politică europeană, dl Brunetta își îndeplinea datoria de deputat în Parlamentul European, exprimându-și opinia cu privire la o chestiune de interes general pentru alegătorii săi.

V. CONCLUZII

Pe baza considerațiilor de mai sus și în urma examinării argumentelor în favoarea și împotriva apărării imunității, Comisia pentru afaceri juridice recomandă apărarea imunității dlui Renato Brunetta.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

31.3.2009

 

 

 

Rezultatul votului final

 

+:

–:

0:

8

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Carlo Casini, Monica Frassoni, Giuseppe Gargani, Klaus-Heiner Lehne, Manuel Medina Ortega, Hartmut Nassauer, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis