RAPORT privind cererea de apărare a imunităţii şi privilegiilor lui Aldo Patriciello

1.4.2009 - (2008/2323(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Aloyzas Sakalas

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cererea de apărare a imunităţii şi privilegiilor lui Aldo Patriciello

(2008/2323(IMM))

Parlamentul European,

–   având în vedere cererea lui Aldo Patriciello pentru apărarea propriei imunităţi ca urmare a procedurii de urmărire penală declanşate împotriva acestuia de tribunalul districtual din Campobasso, datată 11 noiembrie 2008 şi comunicată în şedinţă plenară la 20 noiembrie 2008,

–   în urma audierii lui Aldo Patriciello, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere articolele 9 şi 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965 („Protocolul”), precum şi articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaţilor în Parlamentul European prin sufragiu universal direct,

–   având în vedere hotărârile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 12 mai 1964, din 10 iulie 1986 şi din 21 octombrie 2008[1],

–   având în vedere articolul 6 alineatul (3) şi articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0196/2009),

A. întrucât Aldo Patriciello este deputat în Parlamentul European, iar prerogativele sale au fost verificate de Parlament la 15 iunie 2006;

B. întrucât, conform Curţii de Justiţie, Parlamentul European şi autorităţile judiciare naţionale trebuie să coopereze pentru a evita orice conflict cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Protocolului; întrucât, în consecinţă, în cazul în care, împotriva unui deputat în Parlamentul European, a fost introdusă o acţiune în faţa unei instanţe naţionale, care a fost informată cu privire la iniţierea unei proceduri de apărare a imunităţii şi privilegiilor deputatului respectiv, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, instanţa naţională este obligată să suspende procedura şi să solicite Parlamentului să emită un aviz în cel mai scurt timp[2];

C. întrucât, în conformitate cu articolul 10 din Protocol, pe durata sesiunilor Parlamentului European, deputaţii beneficiază pe teritoriul naţional al statului lor de imunităţile acordate membrilor parlamentului statului respectiv şi întrucât imunitatea nu poate fi invocată atunci când un deputat este surprins în flagrant delict; întrucât acest fapt nu anulează dreptul Parlamentului de a ridica imunitatea unuia din membrii săi[3];

D. întrucât, prin urmare, dispoziţiile aplicabile cauzei respective sunt cele prevăzute la articolul 68 alineatul (2) din Constituţia Republicii Italiene, care permite declanşarea urmăririi penale, fără formalităţi speciale, împotriva deputaţilor, în condiţiile în care se prevede că, fără autorizaţie din partea Camerei căreia îi aparţine, niciun membru al Parlamentului nu poate fi supus percheziţiei personale sau de domiciliu, nici nu poate fi arestat sau lipsit de libertate personală, sau reţinut sub arest, cu excepţia executării unei sentinţe irevocabile de condamnare, sau dacă a fost surprins în momentul comiterii unui delict pentru care este prevăzută arestarea obligatorie în flagrant;

E.  întrucât, în forma sa actuală, Protocolul nu oferă Parlamentului European mijloacele necesare adoptării unor măsuri cu caracter obligatoriu pentru a-l proteja pe dl Aldo Patriciello;

1.  hotărăşte să nu apere imunitatea şi privilegiile lui Aldo Patriciello;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite de îndată prezenta decizie, precum şi raportul comisiei competente, autorităţilor competente ale Republicii Italiene.

• [1]  Cauza 101/63, Wagner împotriva Fohrmann şi Krier, Culegere 1964, p. 195, cauza 149/85, Wybot împotriva Faure şi alţii, Culegere 1986, p. 2391 şi cauzele conexate C-200/07 şi C-201/07, Marra împotriva De Gregorio şi Clemente, nepublicate încă în Culegerea de jurisprudență a Curții Europene de Justiție.
• [2]  Hotărârea pronunţată în cauzele conexate C-200/07 şi C-201/07 Marra, alineatele 42 şi 43.
• [3]  Articolul 10 din Protocol.

EXPUNERE DE MOTIVE

I.         CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

La şedinţa din 20 noiembrie 2008, Preşedintele Parlamentului a anunţat că, printr-o scrisoare datată 11 noiembrie2008, a primit o cerere de apărare a imunităţii lui Aldo Patriciello, care a fost transmisă Comisiei pentru afaceri juridice, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul de procedură.

Cererea priveşte procedura de urmărire penală declanşată de Parchet împotriva dlui Patriciello, actualmente pendinte la tribunalul districtual din Campobosso (cauza nr. 106/2004).

Dl Patriciello este acuzat de săvârşirea infracţiunilor menţionate la articolul 81 alineatul (2), articolul 323 alineatele (1) şi (2), articolul 640 litera (a), articolul 56, articolul 640 al doilea paragraf punctul 1, articolul 316 litera (a) din Codul penal, precum şi pentru infracţiunile prevăzute la articolul 31, articolul 32 alineatele (1) şi (3) şi articolul 44 litera (c) din Textul unic privind construcţiile (Testo Unico sull’Edilizia).

Conform ipotezei de lucru a instanţei judiciare teritoriale, dl Patriciello, care era „în momentul comiterii faptelor, vicepreşedinte şi consilier al Regiunii Molise” şi „personaj puternic şi influent şi politician de frunte, precum şi creator şi proprietar de fapt, cu autoritate morală şi economică, al Neuromed”, a participat la comiterea infracţiunilor susmenţionate împreună cu preşedintele şi, respectiv, administratorul delegat al Institutului Neurologic Mediteranean „Neuromed”, cu reprezentantul legal al Fundaţiei „Paola Pavone”, cu directorul general al Direcţiei de sănătate şi politici de securitate socială a Regiunii Molise şi cu directorul general al Autorităţii sanitare Campobasso de la acea vreme.

Mai exact, dl Patriciello a fost acuzat de implicare în conducerea, controlul şi sprijinirea acţiunilor întreprinse de preşedintele Neuromed şi de reprezentantul legal al fundaţiei „Paola Pavone”, care, la 11 septembrie 2008, au întocmit un contract de comodat cu privire la structura în cauză situată în localitatea Salcito, între fundaţia „Paola Pavone” (proprietarul şi constructorul clădirii respective) şi Neuromed, al cărui obiect consta în acordarea dreptului ca această instituţie de asistenţă şi cercetare să administreze clădirea în cauză „în profitul propriu, ca Centru de reabilitare, în regim de acreditare (provizoriu), împreună cu Regiunea, excluzând orice prestaţie socială sau de asistenţă”; în plus, se presupune că institutul în cauză „a fost deja construit cu ajutorul unei finanţări substanţiale din partea Regiunii (1 400 000 000 ITL), acordată pentru funcţionarea acestuia în principal ca structură de asistenţă socio-sanitară” şi a fost gestionat „ca o întreprindere privată clientelară, datorită elementelor subiacente, inevitabil legate de funcţionarea structurii (angajări, afaceri în favoarea comerţului local, diverse societăţi, negocieri etc.) cu scopul de a obţine şi/sau consolida consensul politic, în special la nivel local, şi de a deturna finanţarea obţinută către finalităţi clar diferite şi absolut incompatibile cu cele pentru care aceasta fusese acordată.

De asemenea, acesta a căutat să obţină profituri enorme de pe urma serviciilor furnizate, care erau rambursate din belşug de către autorităţile regionale din Molise, aducând prejudicii atât administraţiei respective, cât şi întregii colectivităţi”.

De asemenea, dl Patriciello este acuzat de săvârşirea infracţiunilor indicate mai sus de natură urbanistică, deoarece, în colaborare cu alţi inculpaţi, ar fi „schimbat folosinţa iniţial atribuită ca centru de odihnă, transformând imobilul respectiv, situat în localitatea Salcito, în centru de reabilitare avansată”, fără autorizaţia administrativă necesară, utilizând un imobil care „rămăsese fără autorizaţie de funcţionare, întrucât fusese concesionat cu destinaţia socială iniţială, între timp perimată”.

II.       LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE ŞI CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND IMUNITATEA DEPUTAŢILOR ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN

Articolele 9 şi 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965 prevăd următoarele:

articolul 9:

Deputaţii în Parlamentul European nu pot fi cercetaţi, urmăriţi sau deţinuţi ca urmare a opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcţiilor lor.

articolul 10:

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acesteia beneficiază:

a.        pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări;

b.        pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenţie sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât şi la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict şi nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Procedura în cadrul Parlamentului European este reglementată de articolele 6 şi 7 din Regulamentul de procedură. Dispoziţiile relevante prevăd următoarele:

Articolul 6 – Ridicarea imunităţii

1. În exercitarea competenţelor sale în ceea ce priveşte privilegiile şi imunităţile, Parlamentul se preocupă în special de conservarea integrităţii sale ca adunare legislativă democratică şi de asigurarea independenţei deputaţilor în îndeplinirea atribuţiilor care le revin.

(...)

3. Orice cerere adresată Preşedintelui de un deputat sau un fost deputat în vederea apărării imunităţii şi privilegiilor este comunicată în şedinţă plenară şi trimisă comisiei competente.

(...)”

Articolul 7 – Proceduri privind imunitatea

1. Comisia competentă examinează fără întârziere şi în ordinea în care i-au fost prezentate cererile de ridicare a imunităţii sau de apărare a imunităţii şi privilegiilor.

2. Comisia prezintă o propunere de decizie care se limitează la recomandarea adoptării sau respingerii cererii de ridicare a imunităţii sau de apărare a imunităţii şi privilegiilor.

3. Comisia poate solicita autorităţii interesate furnizarea tuturor informaţiilor şi precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicaţii, poate prezenta toate documentele şi mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente şi poate fi reprezentat de un alt deputat.

(...)

6. În cazurile de apărare a unui privilegiu sau a unei imunităţi, comisia precizează dacă circumstanţele constituie un obstacol de ordin administrativ sau de altă natură în ceea ce priveşte, pe de o parte, libertatea de circulaţie a deputaţilor care se deplasează către sau dinspre locul reuniunii Parlamentului sau, pe de altă parte, exprimarea unei opinii sau a unui vot în exercitarea mandatului, sau dacă se încadrează în aspectele prevăzute la articolul 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile care nu se află sub incidenţa dreptului intern şi prezintă o propunere prin care invită autoritatea în cauză să tragă concluziile care se impun.

7. Comisia poate emite un aviz motivat privind competenţa autorităţii în cauză şi admisibilitatea cererii, dar nu se pronunţă în niciun caz asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei deputatului sau asupra oportunităţii sau inoportunităţii urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaştere aprofundată a cauzei.

(...)”

În ceea ce priveşte aplicabilitatea articolului 9, trebuie remarcat faptul că acuzaţiile aduse dlui Patriciello nu se referă la opiniile sau voturile exprimate în exercitarea atribuţiilor de deputat în Parlamentul European, din simplul motiv că deturnarea fondurilor publice sau infracţiunile de natură urbanistică nu pot fi asimilate unei „opinii” sau unui „vot”.

În ceea ce priveşte articolul 10, dat fiind faptul că acuzaţiile aduse dlui Patriciello se referă la fapte comise pe teritoriul Italiei, a cărei cetăţenie o avea la acea dată, singura dispoziţie aplicabilă este cea conform căreia „pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază a) pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări.”

În Italia, domeniul de aplicare a imunităţii parlamentare este foarte asemănător celui propriu funcţionării Parlamentului European, în temeiul Protocolului.

Articolul 68 alineatul (2) din Constituţia Republicii Italiene are următorul cuprins:

Articolul (68) alineatul (2)

„Fără autorizarea Camerei de care aparțin, niciun membru al Parlamentului nu poate fi percheziționat și nu poate face obiectul unui mandat de percheziție la domiciliu, nu poate fi arestat sau privat de libertate prin orice alte mijloace, nici menținut în stare de detenție, cu excepția cazului în care este vorba despre executarea unei hotărâri sau condamnări irevocabile sau despre un flagrant delict pasibil de arestare obligatorie.”

Altfel spus, în conformitate cu Constituţia Republicii Italiene, poate fi declanşată urmărirea penală împotriva unui deputat în Parlamentul European fără nicio formalitate specială, o autorizare fiind necesară numai în anumite cazuri specifice.

III.      JUSTIFICAREA PROPUNERII DE DECIZIE

Pe baza celor de mai sus, precum şi a documentelor disponibile, trebuie concluzionat că, din punct de vedere juridic, cazul dlui Patriciello nu poate fi considerat ca fiind un caz de imunitate ce necesită a fi apărată de către Parlamentul European. În ultimă instanţă, cazul dlui Patriciello intră pe deplin în domeniul de aplicare a legislaţiei italiene.

În faza actuală a procedurii penale declanşate împotriva dlui Patriciello, articolul 68 alineatul (2) din Constituţia Republicii Italiene menţionat mai sus nu aduce atingere prerogativelor sale în calitate de parlamentar: în calitate de deputat în Parlamentul italian, acest nu se bucură de imunitate în cazul urmăririi penale ca atare.

În consecinţă, este evident, în speţă, că articolul 10 litera (a) din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene, care lasă protecţia deputaţilor în sarcina propriei legislaţii naţionale, nu oferă Parlamentului European posibilitatea de a adopta măsuri obligatorii în vederea protejării dlui Patriciello.

IV.      CONCLUZIE

Având în vedere consideraţiile de mai sus, Comisia pentru afaceri juridice, după audierea dlui Patriciello şi după examinarea argumentelor în favoarea şi împotriva apărării imunităţii, consideră că Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene din 8 aprilie 1965, în formularea actuală, nu oferă Parlamentului European posibilitatea de a adopta măsuri obligatorii în vederea protejării dlui Patriciello.

ANEXĂ: Articolul 68 alineatul (2) din Constituţia Republicii Italiene

Articolul 68 alineatul (2) din Constituţia Republicii Italiene are următorul cuprins:

„Fără autorizarea Camerei de care aparțin, niciun membru al Parlamentului nu poate fi percheziționat și nu poate face obiectul unui mandat de percheziție la domiciliu, nu poate fi arestat sau privat de libertate prin orice alte mijloace, nici menținut în stare de detenție, cu excepția cazului în care este vorba despre executarea unei hotărâri sau condamnări irevocabile sau despre un flagrant delict pasibil de arestare obligatorie.”

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	31.3.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	8 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Carlo Casini, Monica Frassoni, Giuseppe Gargani, Klaus-Heiner Lehne, Manuel Medina Ortega, Hartmut Nassauer, Aloyzas Sakalas, Francesco Enrico Speroni, Diana Wallis