RAPORT referitor la propunerea de directivă a Consiliului (Euratom) privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară

3.4.2009 - (COM(2008)0790 – C6‑0026/2009 – 2008/0231(CNS)) - *

Comisia pentru industrie, cercetare și energie
Raportor: Gunnar Hökmark

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Consiliului (Euratom) privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară

(COM(2008)0790 – C6‑0026/2009 – 2008/0231(CNS))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0790),

–   având în vedere articolele 31 și 32 din Tratatul Euratom, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0026/2009),

–   având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–   având în vedere articolele 51 și 35 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6‑0236/2009),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să-și modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 119 al doilea paragraf din Tratatul Euratom și să garanteze că au fost respectate cerințele juridice prevăzute de Tratatul Euratom pentru adoptarea prezentei propuneri, în special consultarea grupului de experți în conformitate cu articolul 31;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) În condițiile în care toate statele membre sunt libere să decidă cu privire la mixul energetic, după o perioadă de reflecție, interesul pentru construirea de noi centrale nuclearo-electrice a crescut și unele state membre au decis să autorizeze construirea de noi centrale. Mai mult, se așteaptă ca în anii următori să se solicite de către deținătorii de autorizații extinderea duratelor de viață ale unor centrale nucleare.	(6) Fiecare stat membru este liber să decidă cu privire la mixul său energetic.
Justificare
Este important să se susțină principiul conform căruia statele membre sunt libere să decidă în privința propriului mix energetic. Este, de asemenea, la fel de important să se sublinieze că prezenta directivă nu are ca scop să creeze stimulente pentru ca statele membre să includă energia nucleară în mixul energetic. Prin urmare, textul părților eliminate de la considerentul (6) ar trebui transferate la considerentul (7) pentru a face această deosebire.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) În acest scop este necesar să se definească cele mai bune practici după care să se orienteze organismele de reglementare atunci când decid cu privire la extinderea duratelor de viață ale instalațiilor nucleare.	(7) Securitatea nucleară este o problemă de interes comunitar de care ar trebui să se țină seama în cazul în care se decide autorizarea construirii de noi centrale și/sau extinderea duratei de viață a instalațiilor nucleare. În acest scop este necesar să se definească cele mai bune practici după care să se orienteze organismele de reglementare și statele membre atunci când decid dacă să autorizeze construirea de noi centrale, precum și atunci când decid cu privire la extinderea duratelor de viață ale instalațiilor nucleare.
Justificare
Securitatea nucleară este o problemă de interes comun în cadrul Comunității; prin urmare aceasta ar trebui să constituie temeiul definirii unei bune practici, și nu faptul că unele state membre doresc să autorizeze construirea de noi centrale. În plus, se cuvine să menționăm că această bună practică ar putea servi drept orientare și pentru statele membre, nu numai pentru organismele de reglementare.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) Optimizarea continuă a securității nucleare impune ca sistemele de gestionare instituite și deținătorii de autorizații să asigure un nivel ridicat de securitate pentru populație.	(9) Optimizarea continuă a securității nucleare impune ca sistemele de gestionare instituite și deținătorii de autorizații și de responsabilii cu gestionarea deșeurilor să asigure cel mai ridicat nivel de securitate posibil pentru populație.
Justificare
Standardele de securitate pentru instalațiile nucleare existente și noi trebuie să fie dintre cele mai înalte și să corespundă ultimelor evoluții din domeniul tehnicii în materie de reglementare și din punct de vedere operațional din cadrul Uniunii. Același principiu de bază ar trebui să se aplice și în ceea ce privește gestionarea deșeurilor nucleare.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Principiile fundamentale și cerințele stabilite de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) constituie cadrul de practici pe care trebuie să se bazeze cerințele naționale în domeniul securității. Statele membre au contribuit în mod considerabil la îmbunătățirea acestor principii fundamentale și cerințe.	(10) Principiile fundamentale, cerințele și orientările stabilite de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) constituie un set de norme și cadrul de practici pe care trebuie să se bazeze cerințele naționale în domeniul securității. Statele membre au contribuit în mod considerabil la îmbunătățirea acestor principii fundamentale, cerințe și orientări. Aceste norme ar trebui să reflecte cele mai bune practici internaționale privind cerințele de siguranță și, implicit, să constituie o bază solidă pentru legislația comunitară. Ele nu pot fi introduse în legislația comunitară prin simpla referire la IAEA Safety Standards Series No. SF-1 (2006) în prezenta directivă. Prin urmare, la această directivă ar trebui să se adauge o anexă care să cuprindă Principiile fundamentale de securitate.
Justificare
Ca atare, fiind doar recomandări fără caracter obligatoriu, principiile de securitate IAEA nu pot fi introduse în legislația comunitară prin simpla referire la IAEA Safety Standards Series în prezenta directivă. La această directivă ar trebui să se adauge o anexă care să cuprindă Principiile fundamentale de securitate. Această abordare prezintă avantajul clar al unei mai mari siguranțe a reglementării la nivel comunitar; în plus, ea ar aduce temeiul juridic pentru implementarea acestor principii.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Furnizarea de informații către populație în mod corect și la timp cu privire la aspecte importante legate de securitatea nucleară trebuie să se bazeze pe un nivel ridicat de transparență în ceea ce privește chestiunile legate de securitatea instalațiilor nucleare.	(13) Furnizarea de informații către lucrătorii din domeniul nuclear și către populație în mod corect și la timp cu privire la aspecte importante legate de securitatea nucleară trebuie să se bazeze pe un nivel ridicat de transparență în ceea ce privește chestiunile legate de securitatea instalațiilor nucleare.
Justificare
Prezentul amendament corespunde atât dispozițiilor directivelor UE privind informarea și consultarea lucrătorilor, cât și articolului 30 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice conform căruia se impune stabilirea unor standarde de bază în cadrul Comunității pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 13a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13a) Pentru a asigura accesul la informație, participarea populației și transparența, statele membre ar trebui să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a implementa obligațiile prevăzute în convențiile internaționale care conțin deja cerințele necesare în context național, internațional sau transfrontalier, cum ar fi Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la procesul decizional și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus, 25 iunie 1998)1.
	---------------------------------------------------------------1 JO L 124, 17.5.2005, p. 1; JO L 164, 16.6.2006, p. 17 și Regulamentul (CE) nr. 1367/2006, JO L 264, 25.9.2006, p. 13.
Justificare
În legătură cu dispozițiile referitoare la transparență de la articolul 5 din prezenta propunere.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) În vederea asigurării implementării eficiente a cerințelor în materie de securitate pentru instalațiile nucleare, statele membre trebuie să instituie organismele de reglementare cu statut de autorități independente. Organismele de reglementare trebuie să aibă competențele și resursele adecvate pentru a-și putea îndeplini misiunea.	(15) În vederea asigurării unei reglementări eficiente pentru instalațiile nucleare, statele membre trebuie să instituie organismele de reglementare cu statut de autorități independente de interese ce ar putea afecta în mod inadecvat deciziile privind chestiunile de securitate nucleară. Organismele de reglementare trebuie să aibă competențele și resursele adecvate pentru a-și putea îndeplini misiunea.
Justificare
În legătură cu amendamentul 20 la articolul 4 alineatul (1), introdus de raportor privind independența organismului de reglementare.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 19
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(19) Este necesar ca organismele de reglementare responsabile cu securitatea nucleară din statele membre să coopereze în principal prin intermediul Grupului european la nivel înalt pentru securitate nucleară și gestionarea deșeurilor, care a formulat zece principii de reglementare a securității nucleare. Grupul european la nivel înalt pentru securitatea nucleară și gestionarea deșeurilor trebuie să contribuie la cadrul comunitar pentru securitatea nucleară în sensul optimizării permanente a acestui cadru.	(19) Este necesar ca organismele de reglementare responsabile cu supravegherea instalațiilor nucleare din statele membre să coopereze în principal prin intermediul Grupului european la nivel înalt pentru securitate nucleară și gestionarea deșeurilor. Grupul la nivel înalt a formulat zece principii de reglementare a securității nucleare care sunt importante pentru contextul prezentei directive. Grupul european la nivel înalt pentru securitatea nucleară și gestionarea deșeurilor trebuie să contribuie la cadrul comunitar pentru securitatea nucleară în sensul optimizării permanente a acestui cadru.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Obiectivul general al directivei este de a atinge, menține și optimiza în mod continuu securitatea nucleară în Comunitate și de a consolida rolul organismelor de reglementare.	(1) Obiectivul general al directivei este de a institui un cadru comunitar pentru securitatea nucleară în Uniunea Europeană. Aceasta stabilește o bază pentru legislația și mecanismele de reglementare din statele membre referitoare la securitatea nucleară și are scopul de a atinge, menține și optimiza în mod continuu securitatea nucleară în Comunitate și de a consolida rolul organismelor de reglementare.
Justificare
Scopul directivei ar trebui definit cu mai multă claritate. Scopul ei este de a crea un cadru comunitar unic. Acest lucru este abordat în mod direct în amendament.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Domeniul său de aplicare cuprinde proiectarea, amplasarea, construcția, mentenanța, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare, pentru care cadrul legislativ și de reglementare din statul membru respectiv impune luarea în considerare a securității nucleare.	(2) (Nu privește versiunea în limba română.)
Justificare
(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Domeniul său de aplicare cuprinde proiectarea, amplasarea, construcția, mentenanța, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare, pentru care cadrul legislativ și de reglementare din statul membru respectiv impune luarea în considerare a securității nucleare.	(2) Domeniul său de aplicare cuprinde proiectarea, amplasarea, construcția, mentenanța, punerea în funcțiune, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare, precum și activitatea desfășurată de subcontractanții angajați de operatori pentru care cadrul legislativ și de reglementare din statul membru respectiv impune luarea în considerare a securității nucleare.
Justificare
Un grup de lucrători care reprezintă un posibil factor de risc sau care poate fi expus la riscuri în ceea ce privește sănătatea sau securitatea în cadrul instalațiilor nucleare sunt acei lucrători care participă la activități ca reparațiile, mentenanța sau curățarea instalațiilor nucleare. Aceste activități sunt adesea contractate sau subcontractate. Acești lucrători sunt cel mai puțin informați și formați și nu iau parte la procedurile privind sănătatea și securitatea ale operatorului. Directiva trebuie să specifice în mod clar că toate persoanele implicate au o răspundere ridicată în ceea ce privește siguranța și cultura siguranței.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. „instalație nucleară” înseamnă o uzină de fabricare a combustibilului nuclear, un reactor de cercetare (inclusiv configurațiile subcritice și critice), o centrală nuclearo-electrică, o instalație de depozitare a combustibilului uzat, o uzină de îmbogățire sau o instalație de reprocesare;	1. „instalație nucleară” înseamnă o uzină de fabricare a combustibilului nuclear, un reactor de cercetare (inclusiv configurațiile subcritice și critice), o centrală nuclearo-electrică, o instalație de depozitare a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, o uzină de îmbogățire sau o instalație de reprocesare, inclusiv instalații pentru manipularea și operarea substanțelor radioactive generate în timpul exploatării unei instalații;
Amendamentul  13 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
3. „material radioactiv” orice material care conține unul sau mai mulți radionuclizi cu un nivel de activitate sau concentrație care nu pot fi neglijate din punct de vedere al radioprotecției;	3. „substanțe radioactive” înseamnă orice material care conține unul sau mai mulți radionuclizi cu un nivel de activitate sau concentrație care nu pot fi neglijate din punct de vedere al radioprotecției;
Justificare
Termenul „substanțe radioactive” este utilizat în Directiva 96/29/Euratom de stabilire a normelor de securitate pentru protecția sănătății lucrătorilor și a publicului larg împotriva pericolelor generate de radiațiile ionizante.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
8. „organism de reglementare” înseamnă orice organism sau organisme învestite de statul membru cu competența legală de a elibera autorizații și de a controla amplasarea, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, exploatarea sau dezafectarea instalațiilor nucleare;	8. „organism de reglementare” înseamnă o autoritate sau un sistem de autorități învestit de un stat membru cu autoritatea legală de a conduce procesul de reglementare, inclusiv chestiunea emiterii de autorizații și, implicit, a reglementării securității deșeurilor nucleare și radioactive și a siguranței transportării acestora.
Justificare
Responsabilitățile ar trebui să fie alocate în mod clar de către organismul de reglementare însărcinat cu reglementarea și controlul aspectelor legate de securitatea instalațiilor nucleare. Acest proces este diferit de mecanismele de acordare a autorizațiilor ca atare, sub responsabilitatea autorităților naționale sau guvernamentale competente.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
9. „autorizație” înseamnă toate autorizațiile eliberate solicitantului de organismul de reglementare și care îi conferă responsabilitatea pentru alegerea amplasamentului, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, exploatarea sau dezafectarea unei instalații nucleare;	9. „autorizație” înseamnă toate autorizațiile eliberate solicitantului de un guvern sau de o autoritate națională aprobată de guvernul respectiv și care îi conferă responsabilitatea pentru alegerea amplasamentului, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, exploatarea sau dezafectarea unei instalații nucleare;
Justificare
A se vedea justificarea de la articolul 2 punctul 8.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
10. „reactori de putere noi” înseamnă reactori de putere a căror exploatare se autorizează după intrarea în vigoare a prezentei directive.	10. „reactoare de putere noi” înseamnă reactoarele de putere a căror construcție se autorizează după intrarea în vigoare a prezentei directive.
Justificare
În ceea ce privește dispoziția de la articolul 6 alineatul (2), problema este să se determine când pot fi introduse noi cerințe, îndeosebi în legătură cu aspectul proiectării sistemului de securitate. Autorizarea de funcționare se acordă la sfârșitul procesului de reglementare, după terminarea construcției, când dosarul referitor la securitate nu prea mai poate fi revizuit.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Articolul 3 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Răspunderea și cadrul pentru securitatea instalațiilor nucleare	Cadrul legislativ pentru securitatea instalațiilor nucleare
Justificare
În forma actuală, articolul 3 modificat este o reorganizare a articolelor 3, 4, 8 și 10 din propunere și se referă la obligațiile statelor membre de a adopta un cadru legislativ și de reglementare care să asigure reglementarea și supravegherea instalațiilor nucleare. Sunt cuprinse: (i) un cadru de reglementare adecvat, care cuprinde în special cerințe naționale de securitate, sistemul de acordare a autorizațiilor și inspecțiile de reglementare și dreptul statelor membre de a impune măsuri de securitate mai stricte; (ii) o prioritate pentru politicile din domeniul securității; (iii) o evaluare inter pares a cadrului de reglementare și a organismului de reglementare existent.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Responsabilitatea primară pentru securitatea instalațiilor nucleare revine titularului autorizației, sub controlul organismului de reglementare. Măsurile de securitate și control care trebuie implementate într-o instalație nucleară se decid exclusiv de către organismul de reglementare și se aplică de către titularul autorizației.	eliminat
Titularului autorizației îi revine responsabilitatea primară în materie de securitate pe întreaga durată de viață a instalațiilor nucleare, până la scoaterea de sub controlul de reglementare. Responsabilitatea titularului autorizației nu poate fi delegată.
A se vedea dispozițiile introduse la articolul 7 alineatul (1) (nou).
Amendamentul  19 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre stabilesc și mențin în vigoare un cadru legislativ și de reglementare care să guverneze securitatea instalațiilor nucleare. Acest cadru include cerințele naționale de securitate, un sistem de acordare a autorizațiilor și de control al instalațiilor și interdicția cu privire la exploatarea lor fără autorizație, precum și un sistem de control de reglementare care include măsurile necesare de punere în aplicare a cadrului respectiv.	(1) Statele membre stabilesc și mențin în vigoare un cadru legislativ și de reglementare, bazat pe cele mai bune practici europene și internaționale disponibile, care să guverneze securitatea instalațiilor nucleare. Acest cadru include cerințele naționale de securitate, un sistem de acordare a autorizațiilor și de control al instalațiilor și interdicția cu privire la exploatarea lor fără autorizație, precum și un sistem de control de reglementare, prin intermediul suspendării, modificării sau revocării autorizațiilor care include măsurile necesare de punere în aplicare a cadrului respectiv.
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 11 privind titlul articolului 3.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Statele membre garantează introducerea unei legislații care să permită retragerea autorizației de funcționare a unei instalații nucleare în caz de încălcare gravă a condițiilor prevăzute în autorizație.
(Amendament nou parțial reformulat după articolul 8 alineatul (2))
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 11 privind titlul articolului 3.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2b) Statele membre garantează că toate organizațiile angajate în activități direct asociate cu instalațiile nucleare elaborează politici care acordă prioritatea cuvenită securității nucleare.
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 11 privind titlul articolului 3.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2c) Statele membre se asigură că, cel puțin la fiecare zece ani, organismul de reglementare și sistemul național de reglementare sunt supuse unei evaluări inter pares la nivel internațional, cu obiectivul de a îmbunătăți în mod permanent infrastructura de reglementare.
	Statele membre notifică Comisiei rezultatele evaluării internaționale inter pares.
(Amendament nou parțial reformulat după articolul 4 alineatul (5))
Justificare
Evaluările internaționale inter pares permit statelor membre și organismelor lor de reglementare să facă un schimb de bune practici de reglementare și să dobândească o înțelegere comună a cerințelor internaționale și comunitare. Acest lucru va contribui la consolidarea armonizării cerințelor de securitate la nivel comunitar și la ameliorarea continuă a securității nucleare în Comunitate. În consecință, Comisia ar trebui să fie informată în legătură cu rezultatele evaluărilor inter pares.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2d) Statele membre pot stabili măsuri de securitate mai restrictive decât cele stabilite în prezenta directivă.
(Amendament nou extras în întregime de la articolul 10)
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 11 privind titlul articolului 3.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Articolul 4 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Organisme de reglementare	Desemnarea și atribuțiile organismelor de reglementare
Justificare
Versiunea reorganizată a articolului 4 este dedicată organismului de reglementare, precum și sarcinilor, resurselor și competențelor sale. Ar trebui în mod special consolidată și dezvoltată independența organismului de reglementare față de guverne și politica sectorului nuclear.
Amendamentul  25 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-1) Statele membre desemnează un organism de reglementare responsabil cu reglementarea, supravegherea și evaluarea securității instalațiilor nucleare.
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 18 privind titlul articolului 4.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că organismul de reglementare este efectiv independent de toate organizațiile ale căror competențe includ promovarea, exploatarea instalațiilor nucleare sau demonstrarea beneficiilor acestora pentru societate, precum și libere de orice influență care ar putea afecta securitatea.	(1) Statele membre asigură independența efectivă a organismului de reglementare. În acest sens, statele membre se asigură că, la îndeplinirea sarcinilor conferite în temeiul prezentei directive:
	(a) organismul de reglementare este distinct din punct de vedere juridic și independent din punct de vedere funcțional de orice altă entitate publică sau privată, în special de cele ale căror competențe includ promovarea, exploatarea instalațiilor nucleare sau demonstrarea beneficiilor acestora pentru societate, precum și liber de orice influență care ar putea afecta securitatea;
	(b) personalul organismului de reglementare și persoanele din structurile de management ale acestuia acționează în mod independent de orice interes de piață și nu solicită sau acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern și a niciunei entități publice sau private la îndeplinirea sarcinilor lor de reglementare.
	Această cerință nu aduce atingere cooperării strânse cu alte autorități naționale interesate, după caz.
Justificare
Se sprijină insistența raportorului asupra independenței organismului de reglementare, aceasta asigurându-se pe parcursul întregii sale activități și nu doar când desfășoară „activități de reglementare”.
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Organismul de reglementare este învestit cu autoritatea, competențele și resursele umane și financiare corespunzătoare, necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile și pentru a se achita de îndatoririle care îi revin. Organismul de reglementare controlează și reglementează securitatea instalațiilor nucleare și asigură implementarea cerințelor, condițiilor și normelor în materie de securitate.	(2) Statele membre garantează că organismul de reglementare dispune de autoritatea, competențele și resursele umane și financiare corespunzătoare necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile și pentru a se achita de îndatoririle care îi revin. Organismul de reglementare controlează și reglementează securitatea instalațiilor nucleare și asigură îndeplinirea cerințelor aplicabile de securitate și de acordare a autorizației.
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 18 privind titlul articolului 4.
Amendamentul  28 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Organismul de reglementare acordă autorizațiile și monitorizează aplicarea dispozițiilor lor cu privire la amplasamentul, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, exploatarea sau dezafectarea instalațiilor nucleare.	eliminat
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 8 privind articolul 2 alineatul (8) și dispozițiile introduse la amendamentul 23 referitor la articolul 4 alineatul (3a)(nou).
Amendamentul  29 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Statele membre se asigură că organismul de reglementare efectuează evaluări, investigații și controale de securitate nucleară și că, acolo unde este necesar, adoptă măsuri de punere în aplicare la instalațiile nucleare pe întreaga durată de viață a acestora, inclusiv pe parcursul dezafectării lor.
(Amendament nou parțial reformulat după articolul 8 alineatul (1))
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 18 privind titlul articolului 4.
Amendamentul  30 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3b) Statele membre garantează că organismul de reglementare are competența de a dispune suspendarea activității oricăror instalații nucleare în cazul în care consideră că securitatea nu este garantată.
(Amendament nou parțial reformulat după articolul 8 alineatul (3))
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 18 privind titlul articolului 4.
Amendamentul  31 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Organismele de reglementare se asigură că titularii autorizațiilor dispun de personalul corespunzător sub raportul numărului și calificării.	eliminat
A se vedea dispozițiile reintroduse la articolul 7 alineatul (3).
Amendamentul  32 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) La fiecare cel puțin zece ani, organismul de reglementare trebuie să se spună pe sine ți sistemul național de reglementare unui evaluări inter pares la nivel internațional, cu obiectivul de a îmbunătăți în mod permanent infrastructura de reglementare.	eliminat
A se vedea dispozițiile reintroduse la articolul 3 alineatul (2c) (nou) privind cadrul juridic instituit de statele membre.
Amendamentul  33 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) Organismele de reglementare din statele membre fac schimburi de bune practici în domeniul reglementării și ajung la o înțelegere uniformă a cerințelor în materie de securitate nucleară acceptate la nivel internațional.
Justificare
În acest fel ar trebui să se obțină armonizarea cerințelor în materie de securitate și a cadrului proceselor de reglementare în cadrul Uniunii Europene.
Amendamentul  34 Propunere de directivă Articolul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre informează populația cu privire la procedurile și rezultatele activităților de supraveghere în ceea ce privește securitatea nucleară. Totodată, ele se asigură că organismele de reglementare informează eficient publicul în domeniile care țin de competența lor. Accesul la informație se asigură în conformitate cu obligațiile pertinente, naționale și internaționale.	Statele membre informează populația și Comisia cu privire la procedurile și rezultatele activităților de supraveghere în ceea ce privește securitatea nucleară și informează populația imediat cu privire la orice incident. Totodată, ele se asigură că organismele de reglementare informează eficient publicul în domeniile care țin de competența lor. Accesul la informație se asigură în conformitate cu obligațiile pertinente, naționale și internaționale.
Amendamentul  35 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre respectă principiile fundamentale de securitate ale AIEA [: Fundamental safety principles (Elemente fundamentale de securitate ale AIEA: Principii fundamentale de securitate), IAEA Safety Standard Series No. SF-1 (2006)]. Ele respectă obligațiile și cerințele Convenției privind securitatea nucleară (IAEA INFCIRC 449 din 5 iulie 1994).	(1) Pentru amplasarea, proiectarea, construcția, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare, statele membre aplică acele părți din principiile fundamentale de securitate ale AIEA [ Fundamental safety principles (Elemente fundamentale de securitate ale AIEA: Principii fundamentale de securitate), IAEA Safety Standard Series No. SF-1 (2006)] care sunt relevante pentru crearea unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară, așa cum se specifică în anexă. Ele aplică obligațiile și cerințele Convenției privind securitatea nucleară1.
	________________________________________________________________1JO L 318, 11.12.1999, p. 20 și JO L 172, 6.5.2004, p. 7.
Justificare
A se vedea considerentul (10). Trimiterea la un act fără caracter obligatoriu în directivă nu îi conferă acestuia caracter obligatoriu. Pentru a conferi un caracter obligatoriu prevederilor Principiilor fundamentale de securitate, acestea trebuie să facă parte dintr-un act cu caracter obligatoriu. O anexă care să conțină dispozițiile Principiilor fundamentale de securitate ar permite: (i) consecvența cu Ghidul practic comun al Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei pentru persoanele implicate în redactarea textelor legislative în cadrul instituțiilor comunitare; (ii) asigurarea certitudinii juridice a textului printr-o referință „statică” la principiile AIEA, ca mai sus.
Amendamentul  36 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre asigură în special că principiile aplicabile definite prin elementele fundamentale de securitate ale AIEA sunt implementate astfel încât să se garanteze un nivel ridicat de securitate în instalațiile nucleare, care să cuprindă, între altele, măsuri eficace împotriva riscurilor potențiale asociate radiațiilor, prevenirea accidentelor și măsurile în caz de accident, gestionarea instalațiilor care îmbătrânesc, gestionarea pe termen lung a tuturor materialelor radioactive produse și informarea populației și a autorităților statelor vecine.	eliminat
Justificare
A se vedea justificarea de la amendamentul 28 la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf.
Amendamentul  37 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În ceea ce privește securitatea reactorilor nucleari de putere noi, statele membre trebuie să își fixeze drept obiectiv dezvoltarea unor cerințe de securitate suplimentare pe baza nivelurilor de securitate elaborate de Asociația Autorităților de Reglementare din Europa Occidentală (WENRA) și în strânsă colaborare cu Grupul european la nivel înalt pentru securitate nucleară și gestionarea deșeurilor.	(2) În ceea ce privește autorizarea construirii de reactoare nucleare de putere noi, statele membre trebuie să își fixeze drept obiectiv dezvoltarea unor cerințe de securitate suplimentare care să reflecte îmbunătățirea constantă a experienței în funcționarea reactoarelor existente, cunoștințele dobândite din analizele de securitate ale uzinelor care funcționează, metodologii de ultimă oră, precum și tehnologii și rezultate ale cercetării în domeniul siguranței.
Justificare
Pe măsură ce se îmbunătățesc tehnologiile și standardele de siguranță, trebuie să se optimizeze și cerințele în materie de securitate a instalațiilor nucleare. Nivelul de securitate al instalațiilor nucleare trebui să funcționeze ca o cursă ascendentă pentru a putea obține oricând cea mai bună securitate posibilă. Referința la nivelurile de securitate dezvoltate de WENRA, în ceea ce privește reactorul nuclear, nu pot fi incluse în conținutul acestei directive deoarece nivelurile de securitate de referință pentru viitoarele reactoare nu sunt încă gata. CE nu poate obliga statele membre să le implementeze.
Amendamentul  38 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Comisia garantează că toate țările terțe care doresc să adere sau sunt în proces de negociere pentru aderare la UE vor respecta, ca o condiție minimă, normele menționate în prezenta directivă și principiile din anexă stabilite de AIEA.
Justificare
Este imperativ să se garanteze că țările învecinate cu UE respectă cel puțin aceleași norme de securitate nucleară, deoarece accidentele nucleare au întotdeauna efecte transnaționale.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 7 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Obligațiile titularului autorizației	Responsabilitățile titularului autorizației
Justificare
Acest articol, reformulat și reorganizat, are drept temă responsabilitățile titularului de licență: Statele membre se asigură că responsabilitatea primară pentru securitatea unei instalații nucleare revine titularului autorizației corespunzătoare și iau măsurile necesare pentru ca fiecare titular al unei autorizații să își asume responsabilitatea.
Amendamentul  40 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-1) Statele membre se asigură că securitatea instalațiilor nucleare pe toată perioada lor de funcționare reprezintă responsabilitatea principală a titularului licenței. Responsabilitatea titularului autorizației nu poate fi delegată.
Amendament nou parțial reformulat după articolul 3 alineatele (1) și (2)
Amendamentul  41 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Titularii autorizațiilor proiectează, construiesc, exploatează și dezafectează instalațiile nucleare în conformitate cu prevederile articolului 6 alineatele (1) și (2).	(1) Statele membre se asigură că titularii autorizațiilor sunt responsabili pentru proiectarea, construirea, exploatarea și dezafectarea instalațiilor lor nucleare, în conformitate cu prevederile articolului 6.
Justificare
Directiva ar trebui să se adreseze statelor membre, nu titularilor autorizațiilor.
Amendamentul  42 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Titularii autorizațiilor stabilesc și implementează sisteme de gestionare care sunt verificate periodic de organismul de reglementare.	(2) Statele membre se asigură că titularii autorizațiilor stabilesc și implementează sisteme de gestionare care sunt verificate periodic de organismul de reglementare
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Titularii autorizațiilor alocă resursele financiare și umane adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor lor.	(3) Statele membre se asigură că titularii autorizațiilor alocă resursele financiare și umane adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor lor. Personalul angajat de către titularul autorizațiilor deține calificările necesare pentru toate activitățile importante care țin de securitatea nucleară.
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Statele membre se asigură, ca cerință prealabilă pentru garantarea securității nucleare, că organismul de reglementare evaluează cu regularitate gradul de suficiență și calificările personalului titularului autorizației, pe baza unui raport prezentat de titularul autorizației referitor la evaluarea aspectelor legate de personal precum sănătatea și securitatea și cultura securității, calificările și formarea profesională și numărul persoanelor angajate și a subcontractanților utilizați.
Justificare
Este în general recunoscut faptul că factorul uman reprezintă un risc important în operațiunile nucleare. Responsabilitatea titularului autorizației este clară, în schimb se pot îmbunătăți raportările privind cultura securității muncii în rândul lucrătorilor. Prezentarea unor rapoarte periodice poate duce la îmbunătățiri. Prezentul amendament este pe aceeași linie cu amendamentul 35 al raportorului și complementar acestuia.
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Autoritățile de reglementare relevante prezintă din trei în trei ani Comisiei și partenerilor sociali europeni un raport privind securitatea nucleară și cultura securității. Comisia, în consultare cu partenerii sociali europeni, poate propune îmbunătățiri pentru a asigura securitatea nucleară, inclusiv protecția sănătății la cel mai înalt nivel în UE.
Justificare
Principiile fundamentale de securitate la care face referire Comisia, precum și amendamentul 43 al raportorului, dacă va fi adoptat, nu precizează modul de optimizare a securității nucleare, în special aspectele legate de sănătate și securitate. Statele membre, autoritățile de reglementare, Comisia și reprezentanții operatorilor și lucrătorilor ar beneficia cu toții de pe urma unui schimb regulat de informații și experiență care să permită îmbunătățiri și crearea unei culturi a securității la nivel UE. Partenerii sociali vizați sunt cei implicați în dialogul social sectorial și intersectorial din domeniul electricității.
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Evaluările de securitate nucleară, investigațiile, controalele și, după caz, măsurile de punere în aplicare sunt asigurate de către organismul de reglementare pe întreaga durată de viață a instalațiilor nucleare, inclusiv pe parcursul dezafectării.	eliminat
A se vedea dispozițiile reintroduse la articolul 4 alineatul (3a) (nou).
Amendamentul  47 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Organismul de reglementare trebuie să aibă competența de a retragere a autorizației de funcționare în caz de încălcare gravă sau repetată a normelor de securitate în instalațiile nucleare.	eliminat
A se vedea dispozițiile reintroduse la articolul 3 alineatul (2a) (nou).
Amendamentul  48 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Organismul de reglementare trebuie să aibă competența de a suspenda activitatea oricărei centrale nucleare în cazul în care consideră că securitatea nu este pe deplin garantată.	eliminat
A se vedea dispozițiile reintroduse la articolul 4 alineatul (3b) (nou).
Amendamentul  49 Propunere de directivă Articolul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre pun la dispoziție, individual sau în cadrul cooperării transnaționale, oportunități de educație și calificare pentru pregătirea teoretică și practică continuă în domeniul securității nucleare.	Pentru a crea resurse umane adecvate la nivel național și pentru a păstra cunoștințele din domeniul nuclear, statele membre se asigură că se pun la dispoziție oportunități de educație și calificare pentru pregătirea teoretică și practică de bază sau continuă în domeniul securității nucleare, inclusiv programe de schimb, de către statele membre sau, dacă este necesar, prin cooperare transnațională.
Amendamentul  50 Propunere de directivă Articolul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 10	eliminat
Prioritatea acordată securității
Statele membre pot stabili măsuri de securitate mai restrictive decât cele stabilite în prezenta directivă.
A se vedea dispozițiile reintroduse la articolul 3 alineatul (2d) (nou).
Amendamentul  51 Propunere de directivă Articolul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre prezintă un raport Comisiei cu privire la implementarea prezentei directive cel târziu [trei ani de la intrarea în vigoare] și, ulterior, la fiecare trei ani. Pe baza primului raport, Comisia prezintă un raport Consiliului cu privire la progresele înregistrate în implementarea prezentei directive, însoți, după caz, de propuneri legislative.	Statele membre raportează Comisiei cu privire la implementarea prezentei directive în același timp și cu aceeași regularitate ca și rapoartele naționale analizate la Convenția privind securitatea nucleară. Pe baza acestui raport, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în implementarea prezentei directive, însoți, după caz, de propuneri legislative.
Justificare
(i) Trebuie asigurată o bună coordonare cu rapoartele întocmite de statele membre în baza dispozițiilor corespunzătoare ale Convenției CNS.
(ii) Pentru implementarea acestei directive sunt extrem de importante monitorizarea, raportarea și transparența. Acest lucru este esențial pentru a asigura asocierea PE în aspectele la care se referă Capitolul III al Tratatului Euratom, și mai ales, informarea cu exactitate a PE.
Amendamentul  52 Propunere de directivă Articolul 12 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la [doi ani de la data prevăzută la articolul 13] cel mai târziu. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.	Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la [doi ani de la data prevăzută la articolul 13] cel mai târziu. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.
Amendamentul  53 Propunere de directivă Anexă (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Anexă
	OBIECTIVUL ÎN MATERIE DE SECURITATE
	Obiectivul fundamental în materie de securitate este protejarea lucrătorilor și a populației în general împotriva efectelor nocive ale radiațiilor ionizante care pot fi generate de instalațiile nucleare.
	1. Pentru a asigura protecția lucrătorilor și a populației în general, instalațiile nucleare sunt exploatate astfel încât să se îndeplinească cele mai ridicate standarde de securitate care pot fi îndeplinite în mod rezonabil, luând în considerare factorii economici și sociali.
	Pe lângă măsurile de protecție a sănătății, enunțate în Standardele minime Euratom (Directiva 96/29/Euratom), se adoptă următoarele măsuri:
	- restrângerea probabilității producerii unor evenimente care ar putea duce la o pierdere a controlului asupra miezului reactorului nuclear, o reacție nucleară în lanț, sursă radioactivă și
	- atenuarea consecințelor unor astfel de evenimente, în eventualitatea producerii lor.
	2. Obiectivul principal în materie de securitate este luat în considerare de către toate instalațiile nucleare și în toate etapele duratei de viață a instalației nucleare.
	PRINCIPII DE SECURITATE
	Principiul 1: Responsabilitatea pentru securitate
	Fiecare stat membru asigură că responsabilitatea principală pentru securitatea unei instalații nucleare revine titularului autorizației în cauză și ia măsurile necesare pentru ca toți titularii unor astfel de autorizații să își asume responsabilitatea.
	1.1 Fiecare stat membru se asigură că titularul autorizației a adoptat măsuri pentru:
	- a stabili și menține competențele necesare;
	- a oferi o pregătire profesională și o informare adecvată;
	- a întocmi proceduri și mecanisme de menținere a securității în orice situație;
	- a verifica proiectarea corespunzătoare și calitatea adecvată a instalațiilor nucleare;
	- a asigura controlul în condiții de siguranță al tuturor materialelor radioactive folosite, produse sau depozitate;
	- a asigura controlul în condiții de siguranță al tuturor deșeurilor radioactive produse;
	pentru a-și îndeplini sarcinile care îi revin în ceea ce privește securitatea unei instalații nucleare.
	Aceste responsabilități sunt îndeplinite în conformitate cu obiectivele și cerințele de securitate aplicabile, stabilite sau aprobate de către organismul de reglementare, iar îndeplinirea lor urmează să fie asigurată prin implementarea unui sistem de gestionare.
	Principiul 2: Conducerea și gestionarea securității
	Trebuie instituită o conducere și o gestionare eficientă a securității, susținută la nivelul tuturor organizațiilor implicate în securitatea nucleară.
	2.1 Conducerea în ceea ce privește chestiunile de securitate trebuie demonstrată la cel mai înalt nivel al unei organizații. Trebuie implementat și menținut un sistem eficient de gestionare a securității care să integreze toate elementele de gestionare, astfel încât cerințele de securitate să fie stabilite și aplicate în mod coerent cu alte cerințe, inclusiv cu cele referitoare la activitățile umane, calitate și securitate, și astfel încât securitatea să nu fie compromisă de către alte cerințe sau solicitări.
	Sistemul de gestionare asigură, de asemenea, promovarea unei culturi a securității, o evaluare periodică a performanțelor în materie de securitate și aplicarea învățămintelor rezultate din experiență.
	2.2 În sistemul de gestionare se integrează o cultură a securității care determină atitudinile și comportamentele în ceea ce privește securitatea la nivelul tuturor organizațiilor și indivizilor implicați. Cultura securității include:
	- angajamentul individual și colectiv în favoarea securității din partea conducerii, a administrației și a personalului la toate nivelurile;
	- responsabilitatea pentru securitate a organizațiilor și a indivizilor la toate nivelurile;
	- măsuri de încurajare a unei atitudini active și deschise și de descurajare a comodității în ceea ce privește securitatea.
	2.3 Sistemul de gestionare ține cont de întreaga gamă de interacțiuni a indivizilor de la toate nivelurile cu tehnologia și cu organizațiile. Pentru a preveni disfuncționalitățile umane sau organizaționale în domeniul securității, trebuie luați în considerare și factorii umani, iar realizările și bunele practici trebuie sprijinite.
	Principiul 3: Evaluarea securității
	Se efectuează evaluări aprofundate și sistematice ale securității înainte de construirea și punerea în funcțiune a unei instalații nucleare, precum și pe toată durata de viață a acesteia. Trebuie aplicată o abordare graduală care să țină cont de gravitatea potențialelor riscuri aferente instalației nucleare.
	3.1 Organismul de reglementare solicită o evaluare a securității nucleare pentru toate instalațiile nucleare, în conformitate cu o abordare graduală. Evaluarea securității presupune analiza sistematică a funcționării normale și a efectelor acesteia, a modalităților de apariție a disfuncționalităților și a consecințelor acestora. Evaluările de securitate cuprind măsurile de securitate necesare pentru a controla neprevăzutul, iar proiectarea și construcția elementelor de securitate sunt evaluate pentru a demonstra că îndeplinesc funcțiile de securitate cerute. Acolo unde, în vederea menținerii securității, sunt necesare măsuri de control sau acțiuni din partea operatorului, trebuie făcută mai întâi o evaluare inițială a securității pentru a demonstra că mecanismele utilizate sunt solide și fiabile. Un stat membru poate acorda o autorizație pentru o instalație nucleară numai după ce s-a demonstrat în mod satisfăcător organismului de reglementare că măsurile de securitate propuse de către solicitantul autorizației sunt corespunzătoare.
	3.2 Procesul de evaluare a securității se repetă în întregime sau parțial, în funcție de necesitățile ulterioare aferente desfășurării operațiilor, pentru a se ține seama de circumstanțele care s-au schimbat (cum ar fi aplicarea de noi standarde sau de descoperiri științifice și tehnologice), de feedback-ul primit în cursul experienței de exploatare, de modificări și de efectele îmbătrânirii. Pentru operațiuni care se întind pe perioade lungi de timp, evaluările se revizuiesc și se repetă dacă este necesar. Continuarea acestor operațiuni depinde de rezultatul reevaluărilor, acestea trebuind să demonstreze că măsurile de securitate sunt în continuare corespunzătoare.
	3.3 În cursul evaluării de securitate cerute, se identifică și se analizează precursorii accidentelor (evenimente declanșatoare care pot genera condiții de producere a accidentelor) și se iau măsuri pentru a preveni producerea accidentelor.
	3.4 Pentru a consolida și mai mult securitatea, se introduc proceduri pentru transmiterea feedback-ului și analizarea experienței de exploatare în propriile instalații și alte instalații, inclusiv evenimente declanșatoare, precursori de accidente, „rateuri evitate în ultimul moment”, accidente și acte neautorizate, astfel încât să se tragă învățăminte, să fie comunicate și altora și să se acționeze în consecință.
	Principiul 4: Optimizarea securității
	Statele membre asigură optimizarea instalațiilor nucleare în vederea oferirii celui mai ridicat nivel de securitate care se poate realiza în mod rezonabil fără a limita inutil exploatarea.
	4.1 Optimizarea securității necesită luarea de hotărâri referitoare la semnificația a diferiți factori, inclusiv:
	- iminența producerii unor evenimente previzibile și consecințele acestora;
	- cantitatea și distribuția dozelor de radiații primite;
	- factorii economici, sociali și de mediu legați de riscurile de iradiere;
	- optimizarea securității înseamnă, de asemenea, utilizarea bunelor practici și a bunului simț practic în activitățile cotidiene.
	Principiul 5: Prevenire și limitarea consecințelor
	Statele membre se asigură că se depun toate eforturile practice pentru prevenirea și limitarea consecințelor incidentelor și accidentelor nucleare în instalațiile nucleare.
	5.1 Fiecare stat membru se asigură că titularul autorizației depune toate eforturile pentru:
	- a preveni apariția condițiilor anormale sau a incidentelor care ar putea determina pierderea controlului;
	- a preveni amplificarea unor asemenea condiții anormale sau incidente apărute și
	- pentru a limita toate consecințele nocive ale unui accident.
	prin implementarea „apărării în adâncime”.
	5.2 Apărarea în adâncime garantează că nicio defecțiune tehnică, umană sau organizațională nu poate avea efecte dăunătoare, iar combinația mai multor defecțiuni care ar putea avea consecințe dăunătoare are o probabilitate de apariție foarte mică.
	Apărarea în adâncime se implementează în principal prin combinația unui număr de niveluri consecutive și independente de protecție care nu ar trebui să mai funcționeze niciunul înainte de producerea unor efecte dăunătoare asupra oamenilor sau mediului. Nivelurile de apărare în adâncime cuprind:
	- selectarea corespunzătoare a amplasamentului;
	- proiectarea corespunzătoare a instalației, și anume
	proiect și construcție de înaltă calitate,
	fiabilitate mare a componentelor și echipamentelor,
	sisteme de control, limitare și protecție și elemente de supraveghere;
	- o organizație corespunzătoare, dotată cu
	un sistem eficient de gestionare, a cărui conducere se angajează ferm în favoarea culturii securității,
	proceduri și practici de exploatare cuprinzătoare,
	proceduri detaliate de gestionare a accidentelor,
	mecanisme de răspuns prompt în situații de urgență.
	Principiul 6: Gradul de pregătire și capacitatea de reacție în situațiile de urgență
	Statele membre se asigură că există mecanisme de răspuns prompt în situații de urgență în caz de accidente la instalațiile nucleare, în conformitate cu Directiva 96/29/Euratom.
Justificare
Principiile fundamentale de securitate ale AIEA și CSN acoperă, de asemenea, o gamă de activități/instalații diferite de cele incluse în propunerea de directivă. Prezenta anexă include principiile aplicabile AIEA și CNS, adaptate la contextul UE, care sunt cuprinse în prezenta propunere. Datorită adaptării principiilor fundamentale de securitate ale AIEA și CSN, clarificarea de la articolul 6 alineatul (1), propusă în alt amendament, trebuie să fie asociată anexei.

EXPUNERE DE MOTIVE

Propunerea de directivă a Comisiei își propune să relanseze procesul, lansat în 2003, de stabilire a unui cadru comun la nivelul UE privind securitatea nucleară.

Scopul este de a institui un cadru comunitar pentru securitatea nucleară, în temeiul mai multor obiective operaționale, și anume întărirea rolului autorităților naționale de reglementare și a independenței acestora, precum și asigurarea unui nivel ridicat de transparență în ceea ce privește securitatea instalațiilor nucleare. Propunerea integrează principiile principalelor instrumente internaționale disponibile, precum Convenția pentru securitatea nucleară, și activitatea desfășurată de Agenția Internațională pentru Energie Atomică în domeniul securității nucleare.

Raportorul salută, în mod special, prezenta propunere, care contribuie la întărirea actualului cadru european de reglementare prin îmbunătățirea transparenței și a gestionării activităților nucleare. PE a invocat în mod repetat[1] necesitatea urgentă de a elabora o legislație solidă și de a adopta măsuri concrete la nivel comunitar referitoare la securitatea nucleară, gestionarea deșeurilor radioactive și dezafectarea instalațiilor nucleare. Toate aceste aspecte sunt de o importanță deosebită, având în vedere ponderea energiei nucleare, care este produsă în 15 din cele 27 de state membre și care acoperă aproximativ o treime din cererea de energie în UE. Este posibil ca importanța energiei nucleare să crească, având în vedere relativa „renaștere” a acesteia - șase reactoare noi sunt, în prezent, în construcție în patru state membre - și extinderea duratei de funcționare a centralelor nucleare, precum și datorită faptului că este unul din factorii‑cheie ai politicii de independență energetică a UE și de reducere a emisiilor de CO₂ în lupta împotriva schimbărilor climatice.

În această privință, raportorul dorește să sublinieze că, deși alegerea de a include energia nucleară în mixul energetic aparține statelor membre, Uniunea Europeană deține rolul-cheie de a asigura că această sursă de energie este exploatată cu respectarea unor reguli stricte și a unui cadru de reglementare în baza Tratatului Euratom. S-a stabilit, fără echivoc, că Comisia deține competențe în domeniul securității nucleare în temeiul articolelor 31 și 32 din Tratatul Euratom în vederea stabilirii unor „norme unitare de securitate pentru protecția sanitară a populației și a lucrătorilor și să se asigure că acestea sunt aplicate”, astfel cum o confirmă și hotărârea Curții de Justiție în cazul C-29/99 Comisia/Consiliul[2].

Pe lângă aceasta, abordarea Comisiei deschide calea pentru elaborarea unui corpus legislativ care să includă norme armonizate referitoare la securitatea nucleară și legislația derivată care să formeze cadrul pentru reglementările naționale ale statelor membre în materie de securitate nucleară. Ea este esențială și în ceea ce privește acordurile Euratom de cooperare în domeniul securității nucleare, controlul materialelor nucleare și asistența oferită țărilor terțe, pentru a asigura că toate activitățile nucleare se derulează în conformitate cu cele mai stricte norme de siguranță. De aceea, prezenta propunere consolidează credibilitatea internațională a contribuției Euratom în domeniul securității nucleare.

RECOMANDĂRI ALE RAPORTORULUI:

I - Opțiunea politică:

Opțiunea politică susținută de Comisie constă în elaborarea unei legislații comunitare care stabilește un cadru comun bazat pe normele internaționale elaborate de AIEA, la care să se adauge cerințe suplimentare pentru centralele noi cu scopul de a atinge, menține și optimiza permanent securitatea nucleară în interiorul Comunității. Acest cadru prevede principii de securitate și impune statelor membre cerința de a adopta un cadru legislativ și de reglementare care să asigure reglementarea și supravegherea instalațiilor nucleare, în special prin: elaborarea unor cerințe naționale de securitate, un sistem de autorizare a instalațiilor nucleare, un organism de reglementare independent și un sistem de supraveghere, evaluare și control al instalațiilor nucleare.

(i) Ca principiu general, raportorul susține această opțiune, care respectă în totalitate principiul subsidiarității într-un domeniu în care competențele sunt împărțite cu statele membre. De asemenea, aceasta oferă o flexibilitate suficientă pentru punerea în aplicare a directivei, asigurând definirea în comun a principiilor de securitate (cele menționate în directivă), iar responsabilitatea de a adopta măsurile necesare, precum și libertatea de a adopta norme mai stricte revine statelor membre.

Această abordare este conformă cu principiul răspunderii naționale în materie de securitate a instalațiilor nucleare, responsabilitatea revenind în primul rând titularului autorizației, sub controlul unui organism de reglementare independent.

În această privință, raportorul propune o ușoară îmbunătățire a structurii propunerii de proiect, care să reflecte mai bine ierarhia normelor și a responsabilității pentru: definirea unui cadru național de reglementare, rolul organismului independent de reglementare și principiile și cerințele care trebuie adoptate și răspunderea deținătorului autorizației.

(ii) Raportorul este convins de faptul că directiva asigură, în același timp, armonizarea reală a principiilor de siguranță: prin propunere, se solicită statelor membre să respecte principiile AIEA și să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul Convenției privind securitatea nucleară, încheiată sub auspiciile AIEA. Aceasta reprezintă o recunoaștere din partea Comisiei a faptului că reglementările necesare există la nivel internațional și sunt bine elaborate. Acestea constituie o bună bază de plecare pentru legislația comunitară, al cărei obiectiv este, prin urmare, de a asigura punerea în aplicare reală și uniformă a acesteia de către statele membre.

De asemenea, raportorul consideră că normele, metodele și orientările AIEA constituie un cadru solid al bunelor practici recunoscute la nivel internațional, din care derivă majoritatea reglementărilor naționale. Introducerea lor în dreptul comunitar este menită să asigure îndeplinirea obligațiilor la nivelul UE și să ofere Comisiei instrumentele necesare pentru a controla și sancționa respectarea acestor reglementări, precum și pentru a asigura conformitatea legislației naționale cu dispozițiile directivei.

II - Credibilitatea procesului de armonizare a reglementărilor în materie de siguranță:

(i) Raportorul se arată preocupat de garantarea unei independențe reale a organismului de reglementare.

Valoarea adăugată majoră a directivei propuse constă în întărirea rolului organismului de reglementare în legislația națională. Raportorul consideră că rolul acestuia ar trebui mai bine definit și este necesară acordarea unei mai mari independențe. Astfel s-ar asigura legitimitatea acestuia, fiindu-i conferite competențe pentru a lua toate măsurile necesare în situații de urgență, inclusiv suspendarea activității unei centrale nucleare (a se vedea articolul 4, reformulat).

(ii) Certitudinea juridică a reglementării la nivelul UE

Setul de principii fundamentale, cerințe și orientări ale AIEA constituie o serie de reguli și un compendiu de practici pe care ar trebui să se bazeze legislația comunitară și cerințele naționale în materie de securitate nucleară. În special, Comisia recunoaște că cele 10 principii fundamentale publicate de AIEA în 2006 reprezintă un set armonizat de principii și o bază de plecare pentru stabilirea cerințelor statelor membre în materie de securitate. Totuși, datorită faptului că sunt simple recomandări, fără a avea un statut juridic, raportorul consideră că nu pot fi introduse în dreptul comunitar prin simpla referire în cadrul directivei la setul de norme de securitate al AIEA. De aceea, raportorul susține adăugarea la directivă a unei anexe care să conțină principiile fundamentale de securitate. Această abordare prezintă avantajul clar al unei mai mari certitudini juridice la nivel comunitar și ar oferi temeiul juridic pentru punerea în aplicare a acestor principii, contribuind astfel la armonizarea la nivelul UE.

În ceea ce privește obligațiile care derivă din Convenția CSN, raportorul apreciază referirile directe din cadrul directivei la obligațiile asumate de statele membre.

Este neclar rolul conferit WENRA (Asociația Autorităților de Reglementare din Europa Occidentală) și Grupului la nivel înalt în vederea alinierii și elaborării unor cerințe suplimentare în materie de securitate pentru „reactoarele noi”. Raportorul este mai puțin preocupat de statutul acestor grupuri ad-hoc (WENRA fiind o asociație informală a autorităților de reglementare în domeniul nuclear) decât de faptul că nivelurile de securitate și normele destinate tehnologiilor viitorului nu sunt încă pe deplin elaborate. Directiva poate anticipa cu greu rezultatele acestui proces și nu poate solicita angajamentul statelor membre pentru punerea lor în aplicare. Raportorul consideră că acest proces este o sursă de incertitudine juridică. În conformitate cu principiul subsidiarității, raportorul dorește să încurajeze statele membre să continue perfecționarea normelor de securitate. Având în vedere faptul că acestea țin seama de bunele practici din domeniu și de cea mai relevantă experiență, precum și faptul că reflectă progresele în domeniul tehnologiei, armonizarea ar constitui o etapă evolutivă importantă, din moment ce normele de securitate devin mai stricte și se aduc în permanență îmbunătățiri.

III - Transparența

(i) Este necesară întărirea actualului cadru juridic pentru a crește transparența și acceptarea din partea publicului.

Raportorul susține referirile la convențiile internaționale relevante. Și în acest domeniu s-au elaborat o serie de recomandări pentru a asigura accesul la informații, participarea publicului și transparența la nivel național, internațional sau transfrontalier, cum ar fi Convenția de la Aarhus sau Convenția de la Espoo. Solicitând statelor membre să își îndeplinească obligațiile, directiva oferă Comisiei instrumentele necesare pentru a garanta că statele membre asigură transparența procesului decizional și a rezultatelor controalelor în materie de siguranță.

(ii) Raportorul consideră că monitorizarea, raportarea și transparența sunt esențiale pentru stabilirea directivei-cadru.

Raportorul subliniază necesitatea de a asigura colaborarea PE în chestiunile care intră sub incidența Tratatului Euratom și, în special, să i se confere PE instrumente care să îi permită să fie bine informat și să urmărească activitatea din domeniul securității nucleare.

Comisia ar trebui să informeze PE în mod adecvat cu privire la rapoartele regulate de punere în aplicare a directivei menționate la articolul 11, a căror frecvență trebuie să se conformeze cerințelor stabilite prin Convenția privind securitatea nucleară și procesului de revizuire aferent.

Ambele rapoarte, precum și revizuirile inter pares, contribuie la identificarea celor mai bune practici și la întărirea continuă a securității nucleare în cadrul Comunității. PE trebuie să poată lua parte la acest proces.

În temeiul considerațiilor de mai sus, raportorul sugerează modificarea propunerii Comisiei.

• [1]  Raportul Maldeikis privind Evaluarea Euratom – 50 de ani de politici europene în domeniul energiei nucleare (A6-0129/2007, 2.4.2007); Raportul Reul privind sursele convenționale de energie și tehnologia energetică (A6-0348/2007, 24.10.2007).
• [2]  Cazul C-29/99, Comisia Comunităților Europene contra Consiliul Uniunii Europene, Culegerea 2002, p. I-11221.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND TEMEIUL JURIDIC

1.4.2009

Doamnei Angelika Niebler

Președintă

Comisia pentru industrie, cercetare și energie

BRUXELLES

Ref.:                Aviz referitor la temeiul juridic al propunerii de directivă a Consiliului (Euratom) privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară (COM(2008)0790 – C6-0026/2009 – 2008/0231(CNS))

Stimată doamnă Niebler,

Comisia pentru afaceri juridice a hotărât să se sesizeze, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, cu privire la temeiului juridic al susmenționatei propuneri a Comisiei.

Comisia a examinat chestiunea mai sus menționată în cursul reuniunii sale din 31 martie 2009.

Comisia pentru industrie, cercetare și energie analizează în prezent propunerea de decizie a Consiliului privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară, raportor fiind dl Hökmark. Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a emis un aviz (raportoare pentru aviz: dna Harms). În proiectul de aviz, dna Harms a sugerat adăugarea temeiului juridic constituit de articolul 175 alineatul (1) din tratatul CE la actualele temeiuri juridice constituite de articolele 31 și 32 din Tratatul Euratom.

Contextul legislației propuse

Aceasta reprezintă cea de-a treia încercare, în decurs de zece ani, de a introduce noi norme privind securitatea nucleară (cele două propuneri anterioare din 2002 și 2003 au fost retrase).

Scopul propunerii din 2002 a fost „să se definească obligațiile de bază și principiile generale referitoare la securitatea instalațiilor nucleare”, la care „se va adăuga, într-o etapă ulterioară, stabilirea unor standarde și mecanisme de control comune(...)”. Revizuirea din 2003 a dus la înlăturarea cerinței privind introducerea unor obligații de bază și a unor standarde comune, aceasta fiind înlocuită cu mecanisme comunitare care să asigure respectarea unor principii comune privind securitatea nucleară, în special prin includerea unui program de verificare la nivel comunitar. Această ultimă propunere nu prevede astfel de mecanisme și nu va exista niciun fel de verificare la nivel comunitar. În schimb, propunerea de directivă nu va face decât să pună în aplicare cerințele Convenției privind securitatea nucleară a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (CSN).

Temeiul juridic propus de Comisie îl constituie articolele 31 și 32 din Tratatul Euratom. Întrebarea care se pune este dacă nu ar trebui adăugat articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, acordându-i, astfel, Parlamentului beneficiul participării la procedura de codecizie. Alternativ, s-a sugerat și utilizarea articolului 203 din Tratatul Euratom împreună cu sau în locul articolelor 31 și 32, pentru a acoperi aspectele tehnologice ale securității nucleare și aspectele de mediu.

Temeiurile juridice în discuție

Din considerente practice, mai jos sunt prezentate dispozițiile relevante din tratat.

Articolul 31 din Tratatul Euratom

„Normele de bază sunt elaborate de Comisie după obținerea avizului unui grup de persoane desemnate de Comitetul științific și tehnic din rândul experților științifici ai statelor membre, în special experți din domeniul sănătății publice. Comisia va obține avizul Comitetului Economic și Social pentru normele de bază astfel elaborate.

După consultarea Parlamentului European, Consiliul stabilește normele de bază, cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, care îi transmite avizele emise de Comitete.”

Articolul 32 din Tratatul Euratom

„La solicitarea Comisiei sau a unui stat membru, normele de bază pot fi revizuite sau completate urmând procedura descrisă la articolul 31.

Comisia examinează orice cerere formulată de un stat membru.”

Expresia „norme de bază” este definită la articolul 30 din Tratatul Euratom după cum urmează:

Articolul 30 din Tratatul Euratom

„La nivelul Comunității se instituie norme de bază cu privire la protecția sanitară a populației și lucrătorilor împotriva pericolelor care rezultă din radiațiile ionizante.

Normele de bază reprezintă:

		a.        dozele maxime admise în condiții de securitate suficientă;

		b.        expunerile și contaminările maxime admise;

		c.        principiile fundamentale de supraveghere medicală a lucrătorilor.”

Trebuie precizat că aceste dispoziții se regăsesc la titlul II capitolul III din Tratatul Euratom, „Protecția sanitară”.

A fost sugerată adăugarea articolului 175 alineatul (1) din Tratatul CE ca temei juridic:

„Articolul 175

(1) Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, hotărăște cu privire la acțiunile pe care Comunitatea urmează să le întreprindă în vederea realizării obiectivelor menționate la articolul 174.”

Articolul 174, la care face trimitere articolul 175 alineatul (1), prevede următoarele:

„Articolul 174

(1) Politica Comunității în domeniul mediului contribuie la urmărirea obiectivelor de mai jos:

– conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

– ocrotirea sănătății persoanelor;

– utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale;

– promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să facă față problemelor regionale sau planetare de mediu.

(2) Politica Comunității în domeniul mediului urmărește un nivel de protecție ridicat, ținând seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Comunității. Aceasta se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul «poluatorul plătește».

În acest context, măsurile de armonizare care răspund cerințelor în domeniul protecției mediului presupun, în cazurile adecvate, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să ia, din motive de protecție a mediului fără caracter economic, măsuri provizorii supuse unei proceduri comunitare de control.

(3) În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Comunitatea ține seama de:

– datele științifice și tehnice disponibile;

– condițiile de mediu din diferitele regiuni ale Comunității;

– avantajele și costurile care pot rezulta din acțiune sau din inacțiune;

– dezvoltarea economică și socială a Comunității în ansamblul său și de dezvoltarea echilibrată a regiunilor sale.

(4) În cadrul competențelor lor, Comunitatea și statele membre cooperează cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente. Condițiile cooperării Comunității pot face obiectul unor acorduri între aceasta și terțele părți în cauză, care se negociază și se încheie în conformitate cu articolul 300.

Paragraful precedent nu aduce atingere competenței statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaționale și de a încheia acorduri internaționale.”

Articolul 203 din Tratatul Euratom

„În cazul în care o acțiune a Comunității apare ca necesară pentru realizarea unuia dintre obiectivele Comunității, fără ca prezentul tratat să fi prevăzut atribuțiile de a acționa necesare în acest scop, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Adunării, adoptă dispozițiile corespunzătoare.”

Bazele analizei

Este important să se înțeleagă de ce este relevantă alegerea temeiului juridic. Pe de o parte, așa cum a subliniat Curtea de Justiție, alegerea este „de o importanță constituțională”[1], deoarece Comunitatea este guvernată de principiul de atribuire a competențelor. Altfel spus, Comunitatea nu poate acționa decât în domeniile în care tratatele de instituire îi conferă competențe. Pe de altă parte, există cazuri în care nu există niciun temei juridic care să justifice acțiunea Comunității (în care spunem că nu există „competențe suficiente”) sau în care schimbarea temeiului juridic duce la schimbarea procedurii de adoptare. Un exemplu elocvent în acest sens este avizul avocatului general Jacobs din 15 noiembrie 2001 în cauza C‑314/99 Regatul Țărilor de Jos/Comisie, unde schimbarea temeiului juridic ar fi însemnat ca actul să fi trebuit să fie adoptat în conformitate cu o altă procedură decât cea folosită în realitate.

Într-o astfel de situație, după cum a subliniat și Serviciul juridic al Parlamentului în cauza „British American Tobacco”[2], o eroare cu privire la temeiul juridic constituie mai mult decât un viciu pur formal atunci când are drept consecință adoptarea actului printr-o procedură neregulamentară care poate conduce la anularea acestuia, aducând atingere actului în substanța sa și transformându-l într-un act ilegal.

Acestea sunt motivele pentru care Curtea de Justiție a stabilit o serie de criterii de care trebuie să se țină seama la examinarea corectitudinii unui temei juridic dat:

(1) alegerea temeiului juridic al unei măsuri trebuie să se bazeze pe factori obiectivi susceptibili de a fi revizuiți din punct de vedere juridic;

(2) printre acești factori se numără, în special, scopul și conținutul măsurii;

(3) faptul că o instituție dorește să participe mai mult la adoptarea unei anumite măsuri, eforturile depuse în alte privințe în sfera de acțiune la care se referă măsura, precum și contextul în care s-a adoptat măsura sunt irelevante[3].

Pentru a analiza scopul și conținutul măsurii propuse, trebuie să se examineze propunerea inițială a Comisiei, ținând cont de amendamentele propuse de comisia responsabilă în fond și în avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară.

Scopul și conținutul legislației propuse

În conformitate cu expunerea de motive din propunerea Comisiei[4], scopul și conținutul propunerii de directivă sunt:

„Prezentul proiect de directivă privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară își propune să relanseze procesul de stabilire a unui cadru comun la nivelul UE privind securitatea nucleară prin actualizarea și înlocuirea propunerii Comisiei de Directivă a Consiliului (Euratom) de stabilire a obligațiilor de bază și a principiilor generale privind securitatea instalațiilor nucleare[5], inclusă în pachetul inițial consacrat securității nucleare.

Interesul reînnoit pentru energia nucleară exprimat de un număr de state membre, împreună cu perspectiva extinderii duratei de viață utilă a numeroase reactoare și a construirii de noi centrale, face ca alegerea momentului pentru prezentarea acestei propuneri revizuite să fie deosebit de potrivită. Este evident că efectele incidentelor radiologice nu se opresc la frontiere, cu consecințele potențiale respective pentru sănătatea lucrătorilor și a cetățenilor, însă există o gamă largă de implicații de ordin economic pentru industria producătoare de energie. Consacrarea în legislația comunitară obligatorie a principiilor privind securitatea nucleară confirmate pe plan internațional ar asigura, prin certitudinea juridică pe care o presupune, un nivel suplimentar de garanție pentru populație.

[...]

Ideea de bază este aceea de a înscrie în legislația comunitară o serie de principii recunoscute pe scară largă din domeniul securității nucleare, incluse deja în CNS, și de a le completa cu cerințe suplimentare de securitate pentru noile reactoare nucleare de putere, statele membre fiind încurajate să dezvolte astfel de cerințe, în conformitate cu principiul optimizării continue a securității, pe baza nivelurilor de securitate dezvoltate de WENRA și în strânsă colaborare cu Grupul european la nivel înalt privind securitatea nucleară și gestionarea deșeurilor (HLG). Acest grup, pe baza a zece principii privind reglementarea în materie de securitatea nucleară pe care le-a adoptat, va deveni punctul focal al cooperării dintre organismele de reglementare responsabile cu securitatea instalațiilor nucleare în statele membre și va contribui la dezvoltarea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară.

Obiectivul general al propunerii este de a atinge, menține și optimiza în mod continuu securitatea nucleară în Comunitatea Europeană și de a consolida rolul organismelor de reglementare. Domeniul său de aplicare cuprinde proiectarea, amplasarea, construcția, mentenanța, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare, pentru care cadrul legislativ și de reglementare din statul membru respectiv impune luarea în considerație a securității nucleare. Dreptul fiecărui stat membru de a decide dacă utilizează sau nu energia nucleară este recunoscut și deplin respectat.

Prin prezentul cadru comunitar pentru securitatea nucleară se are în vedere îndeplinirea mai multor obiective operaționale, îndeosebi promovarea rolului autorităților naționale de reglementare, răspunderea primară în materie de securitate a titularului autorizației sub controlul organismului de reglementare, consolidarea independenței organismului de reglementare, asigurarea unui nivel ridicat de transparență în aspecte legate de securitatea instalațiilor nucleare, implementarea sistemelor de gestionare, controale periodice în materie de securitate, disponibilitatea expertizei în domeniul securității nucleare, prioritate pentru securitate.”

Partea dispozitivă și considerentele directivei propuse

În această secțiune vor fi subliniate toate dispozițiile care se referă în mod specific la aspectele de mediu.

Articolul 1 stabilește obiectivul și domeniul de aplicare al directivei, și anume acela „de a atinge, menține și optimiza în mod continuu securitatea nucleară în Comunitate și de a consolida rolul organismelor de reglementare”. Domeniul de aplicare cuprinde „proiectarea, amplasarea, construcția, mentenanța, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare, pentru care cadrul legislativ și de reglementare din statul membru respectiv impune luarea în considerare a securității nucleare”. Se menționează că directiva nu aduce atingere Directivei 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației în general împotriva pericolelor cauzate de radiațiile ionizante[6], care, în conformitate cu considerentul (3), stabilește standardele de securitate de bază. Acest articol precizează, de asemenea, că fiecare stat membru are dreptul de a decide dacă dorește sau nu să opereze propriul program nuclear civil.

Articolul 2 cuprinde definițiile. Trebuie subliniat faptul că „securitate nucleară” este definită drept „realizarea condițiilor corespunzătoare de exploatare prin măsuri menite să prevină accidentele sau să contracareze consecințele accidentelor, având drept rezultat protecția lucrătorilor, a populației și a aerului, apei și solului contra riscurilor asociate radiațiilor provenind de la instalațiile nucleare”;

Articolul 3 prevede că responsabilitatea primară pentru securitatea instalațiilor nucleare revine titularului autorizației și că statele membre stabilesc și mențin în vigoare un cadru legislativ și de reglementare (cerințe naționale de securitate, un sistem de acordare a autorizațiilor și de control și un sistem de control de reglementare).

Articolul 4 vizează organismele de reglementare (independente și învestite cu autoritatea, competențele și resursele umane și financiare corespunzătoare), care urmează să acorde autorizațiile și îndeplinesc funcții de monitorizare. Organismele de reglementare și sistemele de reglementare naționale se supun, la fiecare zece ani, unei evaluări inter pares la nivel internațional.

Articolul 5 vizează aspectul transparenței (informarea populației).

Articolul 6 prevede ca statele membre să respecte principiile fundamentale de securitate ale AIEA astfel încât „să se garanteze un nivel ridicat de securitate în instalațiile nucleare, care să cuprindă, între altele, măsuri eficace împotriva riscurilor potențiale asociate radiațiilor, prevenirea accidentelor și măsurile în caz de accident, gestionarea instalațiilor care îmbătrânesc, gestionarea pe termen lung a tuturor materialelor radioactive produse și informarea populației și a autorităților statelor vecine”. Ele trebuie, de asemenea, să elaboreze cerințe de securitate suplimentare pe baza nivelurilor de securitate elaborate de WENRA.

Articolul 7 stabilește obligațiile titularilor autorizaților, iar articolul 8 tratează aspectul supravegherii.

Articolul 9 dispune crearea unor oportunități de educație și calificare.

Articolul 10 prevede că statele membre pot stabili măsuri de securitate mai restrictive.

Articolele 11-14 tratează, pe rând, aspecte precum raportarea, transpunerea, intrarea în vigoare și destinatarii directivei.

Preambulul directivei nu conține nicio trimitere specifică la protecția mediului, deși considerentul (5) se referă la sisteme de protecție împotriva riscurilor radiologice și a accidentelor care ar putea avea consecințe radiologice, care ar putea fi considerate a cuprinde și amenințările la adresa mediului. Celelalte considerente justifică dispozițiile prevăzute în partea dispozitivă, făcând trimitere la articolul 2 litera (b) din Tratatul Euratom (prin care Comunității i se cere să stabilească standarde uniforme de siguranță pentru a proteja sănătatea lucrătorilor și a populației în general și să vegheze la aplicarea acestora) și la articolul 30 (menționat mai sus). Baza principală a directivei este menționată în considerentul (5): „Cu toate că sistemul de radioprotecție instituit prin standardele existente de securitate, cu luarea în considerare a cunoștințelor științifice la zi, asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății populației, acesta ar trebui completat în continuare pentru a se garanta că nivelul înalt de securitate a instalațiilor nucleare se menține, se dezvoltă și se optimizează în mod continuu. Menținerea unui nivel ridicat de securitate, de la faza de proiectare la cea de dezafectare, reprezintă o condiție sine qua non pentru atingerea deplină a obiectivelor de protecție a sănătății stabilite la articolul 2 litera (b) din tratat. În acest scop, ar trebui menținut un sistem eficace de protecție împotriva riscurilor radiologice și trebuie prevenite accidentele care ar putea avea consecințe radiologice.”

Principala modificare propusă în proiectul de raport al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (PR\764148RO.doc, raportor: Gunnar Hökmark) o constituie adăugarea unei anexe care stabilește principiile fundamentale relevante ale AIEA, reformulate astfel încât dispozițiile lor să poată fi adaptate la obligațiile statelor membre” în baza faptului că „ele nu pot fi introduse în legislația comunitară prin simpla referire la IAEA Safety Standards Series No. SF-1 (2006) în prezenta directivă” [amendamentul 1 la considerentul (10)]. Se remarcă faptul că aceste principii deseori reflectă aspecte referitoare la protecția mediului, precum controlul în condiții de siguranță al tuturor deșeurilor radioactive, gestionarea deșeurilor radioactive, gestionarea riscurilor radioactive (exprimați în termeni generali, ținând cont de factorii de mediu, protecția generațiilor prezente și viitoare - oamenii și mediul, efectele nocive asupra mediului etc.). Mai exact, principiul 7 conține un lung pasaj referitor la mediu care trebuie citat integral: „Deoarece efectele expunerii la radiații asupra sănătății umane sunt înțelese relativ bine, în pofida unor incertitudini, efectele radiațiilor asupra mediului au fost cercetate mai puțin. Sistemul curent de protecție împotriva radiațiilor oferă în general o protecție adecvată ecosistemelor din mediul uman împotriva efectelor dăunătoare ale expunerii la radiații. Scopul general al măsurilor adoptate pentru protecția mediului a fost acela de proteja ecosistemele împotriva expunerii la radiații care ar avea consecințe adverse pentru specii (spre deosebire de consecințele asupra organismelor individuale).”

Niciunul dintre celelalte amendamente incluse în proiectul de raport al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie nu face o referire directă la protecția mediului în sine. Același lucru este valabil și în cazul avizului Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (AD\775321RO.doc, raportoare pentru aviz: Rebecca Harms).

Din această analiză rezultă că centrul de gravitate al directivei propuse este securitatea nucleară în general, scopul fiind acela de completare a standardelor de bază stabilite în Directiva Consiliului 96/29/Euratom pentru a garanta menținerea, dezvoltarea și îmbunătățirea permanentă a unui grad ridicat de siguranță a instalațiilor nucleare. Din trimiterea explicită de la articolul 2 referitoare la mediu și ecosisteme din anexa propusă de Comisia pentru industrie, cercetare și energie reiese cu claritate că, în sensul directivei, securitatea nucleară trebuie considerată și din punctul de vedere a protecției mediului, nu numai din cel al protecției sănătății lucrătorilor și a publicului în general. Cu toate acestea, principalul obiectiv al instrumentului este completarea sistemului actual al standardelor referitoare la radiații prevăzut în Directiva 96/29/Euratom pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației în general împotriva pericolelor cauzate de radiațiile ionizante și nicio dispoziție din directiva propusă nu vizează în mod specific protecția împotriva pericolelor pentru mediu. De fapt, directiva propusă (inclusiv anexa la aceasta) se limitează la a solicita statelor membre să respecte principiile de securitate ale AIEA, fără să specifice în termeni tehnici modul de realizare a acestui lucru, și să definească responsabilitățile și sarcinile care le revin titularilor autorizațiilor și autorităților de reglementare. Directiva propusă nu conține nicio dispoziție referitoare la aspectele tehnologice ale securității nucleare. Utilizarea termenului „principii” spune totul.

Cu toate acestea, dacă principiul 8 ar fi transformat într-o legislație comunitară specifică referitoare la protecția ecosistemelor în mediul uman împotriva efectelor nocive ale expunerii la radiații, fără îndoială temeiul juridic corect al acesteia ar fi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE.

Temeiul juridic corect

Comisia își justifică alegerea privind temeiul juridic după cum urmează:

„Temeiul juridic al propunerii este articolul 31, coroborat cu articolul 32, din Tratatul Euratom. Articolul 31 din tratat definește procedura de adoptare a standardelor de bază prevăzute la articolul 30 pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante. Articolul 32 menționează explicit că standardele de bază pot fi completate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 31.”[7]

Mai multe state membre și-au exprimat următoarele îndoieli cu privire la temeiul juridic propus.

Articolul 31 din Euratom este inclus în Capitolul III, intitulat „Protecția sanitară”. În plus, preambulul Tratatului Euratom precizează că statele semnatare sunt preocupate „de stabilirea condițiilor de securitate menite să îndepărteze pericolele pentru viața și sănătatea populațiilor”.

Se susține că standardele care trebuie adoptate în temeiul acestei dispoziții se referă la „protecția sanitară a populației și lucrătorilor împotriva pericolelor care rezultă din radiațiile ionizante” (articolul 30). De fapt, articolul 30 nu face decât să stabilească baza unui sistem de protecție împotriva radiațiilor prin definirea dozelor maxime admisibile și a nivelurilor de expunere și contaminare. În plus, se susține că, în conformitate cu hotărârea în cazul C‑29/99 Comisia/Consiliul, Repertoriu 2002, p. I-11221, statele membre dețin competența exclusivă în ceea ce privește aspectele tehnologice ale securității nucleare. Cu toate acestea, propunerea și, mai ales, sugestiile raportorului (anexa care vizează principiile de securitate) tratează aspectele tehnologice ale securității nucleare care, după cum se pretinde, depășesc în mod clar limitele competenței comunitare conferite de Tratatul Euratom.

În plus, articolul 2 alineatul (2) din propunere conține o definiție nouă a „securității nucleare”. În conformitate cu această nouă dispoziție, „securitatea nucleară”, cu alte cuvinte obiectivul directivei, este definită din perspectiva „protecției lucrătorilor, a populației și a aerului, apei și solului contra riscurilor asociate radiațiilor provenind de la instalațiile nucleare”. Cu toate acestea, protecția mediului nu este prevăzută la articolul 31 din Tratatul Euratom. Aerul, apa și solul sunt menționate la articolele 37 și 38 din Tratatul Euratom, dar dispozițiile respective nu oferă niciun fel de temei juridic pentru adoptarea unor măsuri juridice, ci doar pentru colectarea de date și recomandări.

În schimb, se susține că protecția mediului este o competență (partajată) a Comunității Europene, în conformitate cu articolul 175 din Tratatul CE, drept care dispoziția respectivă ar trebui folosită ca temei juridic suplimentar. Spre deosebire de articolul 31 din Tratatul Euratom, care prevede o simplă consultare a Parlamentului European, articolul 175 din Tratatul CE solicită aplicarea codeciziei.

Se constată, în acest sens, că propunerea nu mai solicită elaborarea în mod regulat de rapoarte adresate Parlamentului European cu privire la stadiul aplicării directivei și la securitatea nucleară în CE (spre deosebire de cele două propuneri anterioare).

Se subliniază că au fost deja adoptate, pe baza Tratatului CE, directive care reglementează (de asemenea) instalațiile nucleare, exemplul cel mai relevant fiind Directiva Consiliului 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului. Aceasta și, în particular, dispoziția referitoare la protecția mediului se bazează în exclusivitate pe Tratatul CE.

Se susține, ca alternativă și ca ultimă soluție, utilizarea temeiului juridic implicit al articolului 203 din Tratatul Euratom (fie în mod exclusiv, fie ca temei juridic secundar) pentru a include aspectele tehnologice și de mediu menționate mai sus.

Evaluare

Comisia consideră că, deși sistemul de radioprotecție instituit prin standardele existente de securitate asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății populației, acesta ar trebui completat în continuare pentru a se garanta că nivelul înalt de securitate a instalațiilor nucleare se menține, se dezvoltă și se optimizează în mod continuu. Din acest motiv, Comisia prezintă acum propunerea legislativă pe baza articolelor 31 și 32 din tratatul Euratom.

Cu toate că Tratatul Euratom nu prevede niciun temei juridic explicit referitor la securitatea nucleară, Curtea de Justiție a hotărât într-o serie de cazuri (cazul 187/87 Saarland și alții, Repertoriu 1988, p. 5013, cazul C-70/88 Parlamentul/Consiliul, Repertoriu 1991, p. I-4529 și cazul C-29/99 Parlamentul/Consiliul, Repertoriu 2002, p. I-11221) că, pentru a defini competențele Comunității, nu este corect să se opereze o distincție artificială între protecția sănătății populației și securitatea surselor de radiații ionizante și că, prin urmare, Comunitatea deține competența juridică de a stabili, în sensul protecției sănătății, un sistem de autorizare care trebuie aplicat de statele membre.

Se consideră, așadar, că, având în vedere analiza detaliată a scopului și conținutului directivei propuse, decizia Serviciului Juridic conform căreia articolele 31 și 32 din Tratatul Euratom constituie un temei juridic adecvat și nu mai e necesar să se recurgă la articolul 203 din Tratatul Euratom este corectă. Această poziție nu este influențată de introducerea unei anexe care conține principiile de securitate, deoarece nu modifică obiectivul instrumentului propus.

Cu toate acestea, poziția ar fi influențată dacă principiul 8 ar fi transformat într-o legislație comunitară specifică referitoare, de exemplu, la protecția ecosistemelor în mediul uman împotriva efectelor nocive ale expunerii la radiații, caz în care fără îndoială temeiul juridic corect ar fi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE.

Serviciul Juridic consideră că, dacă se confirmă definitiv, neobținerea de către Comisie a unui nou aviz referitor la standardele de bază din partea unui grup de persoane desemnate de Comitetul științific și tehnic înainte de prezentarea noii sale propuneri constituie o încălcare a unei cerințe procedurale esențiale care, în conformitate cu articolul 230 (al doilea paragraf) din Tratatul CE, reprezintă un motiv de revizuire a actului astfel adoptat. Această poziție pare a fi corectă din punct de vedere juridic. Se recomandă clarificarea acestui aspect de către comisia competentă în fond și Comisia Europeană.

Concluzii

La reuniunea din 31 martie 2009, Comisia pentru afaceri juridice a constatat că neobținerea de către Comisie a unui nou aviz referitor la standardele de bază din partea unui grup de persoane desemnate de Comitetul științific și tehnic înainte de prezentarea noii sale propuneri constituie o încălcare a unei cerințe procedurale esențiale care, în conformitate cu articolul 230 (al doilea paragraf) din Tratatul CE, reprezintă un motiv de revizuire a actului astfel adoptat și, în consecință, a hotărât, cu 13 voturi pentru, 6 împotrivă și nicio abținere[8], să recomande adoptarea temeiului juridic reprezentat de articolele 31 și 32 din Tratatul Euratom.

Vă asigur, doamnă președintă, de înalta mea considerație.

Giuseppe Gargani

• [1]  Avizul nr. 2/00 din 6 decembrie 2001 privind Protocolul de la Cartagina, Repertoriu 2001, p. I-9713.
• [2]  Cauza C-491/2001 The Queen/Secretary of State for Health, ex parte British American Tobacco (Investments) Ltd și Imperial Tobacco Ltd., Repertoriu 2002, p. I-11453.
• [3]  Cauza C-269/97 Comisia/Consiliu, Repertoriu 2000, p. I-2257, punctele 43 și 44.
• [4]  COM(2008)0790 final.
• [5]  COM(2003)0032 final și COM(2004)0526 final.
• [6]  JO L 159, 29.6.1996, p. 1.
• [7]  Expunere de motive, punctul 3.2.
• [8]  La votul final au fost prezenți: Giuseppe Gargani (președinte), Rainer Wieland (vicepreședinte), Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (vicepreședintă), Francesco Enrico Speroni (vicepreședinte), Monica Frassoni (raportoare), Carlo Casini, Bert Doorn, Nicole Fontaine, Neena Gill, Klaus-Heiner Lehne, Véronique Mathieu, Hans-Peter Mayer, Manuel Medina Ortega, Hartmut Nassauer, Aloyzas Sakalas, Eva-Riitta Siitonen, Jacques Toubon, Diana Wallis, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka.

AVIZ AL COMISIEI PENTRU MEDIU, SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ (18.3.2009)

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la propunerea de directivă a Consiliului privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară

(COM(2008)0790 – C6‑0026/2009 – 2008/0231(CNS))

Raportoare: Rebecca Harms

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Propunerea de directivă publicată își afirmă obiectivul „de a atinge, menține și optimiza în mod continuu securitatea nucleară în Comunitatea Europeană și de a consolida rolul organismelor de reglementare”. Totuși, propunerea nu urmărește introducerea unor competențe care să-i permită să-și atingă obiectivul și nu va avea importanță suplimentară în ceea ce privește securitatea.

Propunerea Comisiei reprezintă cea de-a treia încercare, în decurs de zece ani, de a introduce noi norme privind securitatea nucleară. Prima, în noiembrie 2002, afirma că:

„În vederea atingerii obiectivelor comunitare în ceea ce privește radioprotecția (...), este esențial, într-o primă etapă, să se definească obligațiile de bază și principiile generale privind securitatea instalațiilor nucleare (...). La aceasta se va adăuga, într-o etapă ulterioară, stabilirea unor standarde și mecanisme de control comune, pentru a garanta un nivel înalt de securitate (...)”.

Cu toate acestea, ceea ce părea esențial în 2002, acum pare neimportant. Modificările din 2003 au dus la eliminarea cerinței privind introducerea unor obligații de bază și a unor standarde comune, aceasta fiind înlocuită cu mecanisme comunitare care să asigure respectarea unor principii comune privind securitatea nucleară, în special prin includerea unui program de verificare la nivel comunitar.

Totuși, ultima propunere de directivă a exclus acest mecanism și nu va exista o verificare la nivel comunitar. În schimb, propunerea de directivă nu va face decât să pună în aplicare cerințele Convenției privind securitatea nucleară a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (CSN). Aceasta impune doar publicarea unui raport anual privind statutul sectorului nuclear și supunerea lui verificării de către celelalte părți semnatare ale convenției. Toate statele membre care dețin centrale nucleare sunt deja părți semnatare ale convenției. Comisia nu a menționat niciun caz de nerespectare a convenției de către vreun stat membru al Uniunii Europene.

Principala critică adusă prezentei propuneri este că propune legislație doar de dragul de a legifera și că nu va introduce cerințe suplimentare privind securitatea. Aceasta este și opinia Comitetului de evaluare a impactului din cadrul Comisiei, care și-a exprimat în două ocazii îngrijorarea privind lipsa de plus-valoare a directivei.

Există îngrijorări reale și justificate privind standardele și practicile de securitate nucleară aplicate în Uniunea Europeană. Ca tendință generală, marjele de securitate ale instalațiilor nucleare scad pe măsură ce acestea se apropie de sfârșitul ciclului lor de viață. Așa cum s-a afirmat, „un număr mare de centrale nucleare aflate în prezent în funcțiune vor atinge sfârșitul ciclului lor de viață prevăzut înainte de 2030”[1]. Prin urmare, sunt necesare măsuri pentru reducerea riscurilor nucleare.

În loc să introducă un mecanism de aplicare de importanță îndoielnică pentru o convenție internațională deja existentă, propunerea de directivă trebuie să prevadă un mecanism care să introducă și să asigure aplicarea unor standarde comune de securitate, care necesită introducerea celor mai performante tehnologii, practici și regimuri de securitate disponibile în cazul tuturor instalațiilor nucleare care funcționează pe teritoriul Uniunii Europene. Doar astfel cetățenii Uniunii Europene pot fi încrezători că s-a făcut tot posibilul pentru a reduce riscul accidentelor nucleare. În cazul în care nu se realizează acest lucru, directiva nu ar trebui adoptată.

AMENDAMENTELE

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 12a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(12a) În vederea atingerii obiectivelor comunitare privind securitatea nucleară menționate la articolul 1 alineatul (1), este esențial, într-o primă etapă, să se definească în prezenta directivă-cadru obligațiile de bază și principiile generale referitoare la securitatea instalațiilor nucleare. Ulterior, acestea ar trebui completate de adoptarea unor standarde și mecanisme de control comune, care să fie elaborate de Asociația autorităților de reglementare în domeniul nuclear din Europa Occidentală (WENRA) în strânsă colaborare cu Grupul european la nivel înalt pentru securitate nucleară și gestionarea deșeurilor, după consultarea Parlamentului European, pentru a garanta cel mai înalt nivel de securitate, care să țină seama de cele mai recente evoluții tehnologice și să poată fi definite drept „de ultimă generație”.
Justificare
Pentru a atinge cel mai înalt nivel posibil de securitate a instalațiilor nucleare, prezenta directivă-cadru vizează stabilirea unor obligații de bază și a unor principii generale, pe baza cărora se vor adopta standarde de securitate comune în momentul revizuirii prezentei directive, în termen de doi ani de la intrarea sa în vigoare.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Obiectivul general al directivei este de a atinge, menține și optimiza în mod continuu securitatea nucleară în Comunitate și de a consolida rolul organismelor de reglementare.	(1) Obiectivul general al directivei este de a atinge, menține și optimiza în mod continuu securitatea nucleară în Comunitate și de a consolida rolul organismelor de reglementare prin stabilirea obligațiilor de bază și a principiilor generale care să garanteze un nivel înalt de securitate a instalațiilor nucleare și prin crearea cadrului necesar pentru adoptarea unor standarde de securitate comune.
Justificare
Pentru a atinge cel mai înalt nivel posibil de securitate a instalațiilor nucleare, prezenta directivă-cadru vizează stabilirea unor obligații de bază și a unor principii generale, pe baza cărora se vor adopta standarde de securitate comune în momentul revizuirii prezentei directive, în termen de doi ani de la intrarea sa în vigoare.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Domeniul său de aplicare cuprinde proiectarea, amplasarea, construcția, mentenanța, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare, pentru care cadrul legislativ și de reglementare din statul membru respectiv impune luarea în considerare a securității nucleare.	(2) Domeniul său de aplicare cuprinde proiectarea, amplasarea, construcția, mentenanța, exploatarea și dezafectarea instalațiilor nucleare, pentru care cadrul legislativ și de reglementare din statul membru respectiv, legislația UE și Convenția privind securitatea nucleară impun luarea în considerare a securității nucleare.
Justificare
Se poate obține o securitate reală prin intermediul unor măsuri obligatorii și a unor standarde de securitate armonizate.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Responsabilitatea primară pentru securitatea instalațiilor nucleare revine titularului autorizației, sub controlul organismului de reglementare. Măsurile de securitate și control care trebuie implementate într-o instalație nucleară se decid exclusiv de către organismul de reglementare și se aplică de către titularul autorizației.	(1) Responsabilitatea primară pentru securitatea instalațiilor nucleare revine titularului autorizației, sub controlul organismului de reglementare. Măsurile de securitate și control care trebuie implementate într-o instalație nucleară se decid pe baza standardelor europene și internaționale și a celei mai bune tehnologii disponibile de către organismul de reglementare și se aplică de către titularul autorizației.
Justificare
Se poate obține o securitate reală prin intermediul unor măsuri obligatorii și a unor standarde de securitate armonizate și fiecare stat membru trebuie să aplice cea mai bună tehnologie disponibilă.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre stabilesc și mențin în vigoare un cadru legislativ și de reglementare care să guverneze securitatea instalațiilor nucleare. Acest cadru include cerințele naționale de securitate, un sistem de acordare a autorizațiilor și de control al instalațiilor și interdicția cu privire la exploatarea lor fără autorizație, precum și un sistem de control de reglementare care include măsurile necesare de punere în aplicare a cadrului respectiv.	(2) Statele membre stabilesc și mențin în vigoare un cadru legislativ și de reglementare, bazat pe cele mai bune practici europene și internaționale disponibile, care să guverneze securitatea instalațiilor nucleare. Acest cadru include cerințele naționale de securitate, un sistem de acordare a autorizațiilor și de control al instalațiilor și interdicția cu privire la exploatarea lor fără autorizație, precum și un sistem de control de reglementare care include măsurile necesare de punere în aplicare a cadrului respectiv.
Justificare
Pentru a obține o securitate reală în întreaga Europă, cerințele și măsurile pentru respectarea lor trebuie armonizate și fiecare stat membru trebuie să aplice cele mai bune practici.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că organismul de reglementare este efectiv independent de toate organizațiile ale căror competențe includ promovarea, exploatarea instalațiilor nucleare sau demonstrarea beneficiilor acestora pentru societate, precum și libere de orice influență care ar putea afecta securitatea.	(1) Statele membre se asigură că organismul de reglementare este efectiv independent de toate organizațiile ale căror competențe includ promovarea, proiectarea, construirea, exploatarea instalațiilor nucleare sau îmbogățirea combustibilului, depozitarea sau reprocesarea combustibilului uzat, sau demonstrarea beneficiilor acestora pentru societate, precum și libere de orice influență care ar putea afecta securitatea.
Justificare
Trebuie asigurate toate condițiile pentru luarea unor decizii independente.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) La fiecare cel puțin zece ani, organismul de reglementare trebuie să se spună pe sine ți sistemul național de reglementare unui evaluări inter pares la nivel internațional, cu obiectivul de a îmbunătăți în mod permanent infrastructura de reglementare.	(5) La fiecare cel puțin cinci ani, organismul de reglementare trebuie să se spună pe sine și sistemul național de reglementare unui evaluări inter pares la nivel internațional, cu obiectivul de a îmbunătăți în mod permanent infrastructura de reglementare.
Justificare
Tehnologia nucleară se dezvoltă rapid, iar zece ani sunt o perioadă prea lungă pentru asigurarea securității nucleare.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre asigură în special că principiile aplicabile definite prin elementele fundamentale de securitate ale AIEA sunt implementate astfel încât să se garanteze un nivel ridicat de securitate în instalațiile nucleare, care să cuprindă, între altele, măsuri eficace împotriva riscurilor potențiale asociate radiațiilor, prevenirea accidentelor și măsurile în caz de accident, gestionarea instalațiilor care îmbătrânesc, gestionarea pe termen lung a tuturor materialelor radioactive produse și informarea populației și a autorităților statelor vecine.	Statele membre asigură în special că principiile aplicabile definite prin elementele fundamentale de securitate ale AIEA sunt implementate astfel încât să se garanteze un nivel ridicat de securitate în instalațiile nucleare, care să cuprindă, între altele, măsuri eficace împotriva riscurilor potențiale asociate radiațiilor, prevenirea accidentelor și măsurile în caz de accident, gestionarea instalațiilor care îmbătrânesc, gestionarea pe termen lung a tuturor materialelor radioactive produse și informarea populației și a autorităților statelor vecine și ale altor state aflate într-un potențial pericol.
Justificare
Statele care se întâmplă să se afle în raza de acțiune a unui nor radioactiv sau a unui curs de apă rezultat dintr-o situație de risc tehnologic se pot afla într-un mai mare pericol (în funcție de condițiile meteorologice) decât țările vecine.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În ceea ce privește securitatea reactorilor nucleari de putere noi, statele membre trebuie să își fixeze drept obiectiv dezvoltarea unor cerințe de securitate suplimentare pe baza nivelurilor de securitate elaborate de Asociația Autorităților de Reglementare din Europa Occidentală (WENRA) și în strânsă colaborare cu Grupul european la nivel înalt pentru securitate nucleară și gestionarea deșeurilor.	(2) În ceea ce privește securitatea reactoarelor nucleare de putere în funcțiune, a celor cu o durată de viață extinsă și a reactoarelor noi, statele membre trebuie să își fixeze drept obiectiv dezvoltarea unor cerințe de securitate suplimentare pe baza nivelurilor de securitate elaborate de Asociația Autorităților de Reglementare din Europa Occidentală (WENRA) și în strânsă colaborare cu Grupul european la nivel înalt pentru securitate nucleară și gestionarea deșeurilor.
Justificare
Măsurile de securitate trebuie să fie obligatorii nu numai pentru centralele nucleare noi, ci și, în primul rând, pentru centralele existente și cele cu o durată de viață extinsă, de vreme ce acestea funcționează în mod normal pe baza unor tehnologii mai vechi.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Titularii autorizațiilor alocă resursele financiare și umane adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor lor.	(3) Titularii autorizațiilor alocă resursele financiare, tehnice și umane adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor lor.
Justificare
Resursele tehnice sunt importante pentru obținerea unei securități nucleare reale.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Organismul de reglementare trebuie să aibă competența de a retragere a autorizației de funcționare în caz de încălcare gravă sau repetată a normelor de securitate în instalațiile nucleare.	(2) Organismul de reglementare trebuie să aibă competența de a retragere a autorizației de funcționare în caz de încălcare gravă (astfel cum a fost definită în regulamentele AIEA) sau repetată de peste trei ori a normelor de securitate în instalațiile nucleare.
Justificare
Pentru obținerea unei securități reale, trebuie stabilite norme clare.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre pun la dispoziție, individual sau în cadrul cooperării transnaționale, oportunități de educație și calificare pentru pregătirea teoretică și practică continuă în domeniul securității nucleare.	Statele membre pun la dispoziție, individual sau în cadrul cooperării transnaționale, oportunități de educație și calificare, obligatorii pentru titularii de autorizații, pentru pregătirea teoretică și practică continuă în domeniul celor mai bune practici existente în domeniul securității nucleare.
Justificare
Trebuie adoptate măsuri în vederea evitării erorilor umane.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Articolul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre prezintă un raport Comisiei cu privire la implementarea prezentei directive cel târziu [trei ani de la intrarea în vigoare] și, ulterior, la fiecare trei ani. Pe baza primului raport, Comisia prezintă un raport Consiliului cu privire la progresele înregistrate în implementarea prezentei directive, însoți, după caz, de propuneri legislative.	Statele membre prezintă un raport Comisiei cu privire la măsurile luate pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă și cu privire la situația securității instalațiilor nucleare situate pe teritoriul lor la un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive și, ulterior, în fiecare an.
	Din doi în doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive și la situația securității nucleare din Comunitate, pe baza rapoartelor prezentate de statele membre.
Justificare
Pentru a atinge cel mai înalt nivel posibil de securitate a instalațiilor nucleare, prezenta directivă-cadru vizează stabilirea unor obligații de bază și a unor principii generale, pe baza cărora se vor adopta standarde de securitate comune în momentul revizuirii prezentei directive, în termen de doi ani de la intrarea sa în vigoare.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 12 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la [doi ani de la data prevăzută la articolul 13] cel mai târziu. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.	Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la [18 luni de la data prevăzută la articolul 13] cel mai târziu. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.
Justificare
Doi ani pentru transpunere și doar un an pentru pregătirea raportului referitor la progresele înregistrate reprezintă un calendar dezechilibrat, întrucât nu se acordă timp suficient pentru evaluarea progreselor în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei directive.

PROCEDURĂ

Titlu	Cadrul comunitar pentru securitatea nucleară
Referințe	COM(2008)0790 – C6-0026/2009 – 2008/0231(CNS)
Comisia competentă în fond	ITRE
Aviz emis de către                       Data anunțului în plen	ENVI 3.2.2009
Raportor pentru aviz :                Data numirii	Rebecca Harms 21.1.2009
Examinare în comisie	10.2.2009
Data adoptării	16.3.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	28 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Adamos Adamou, Georgs Andrejevs, Pilar Ayuso, Johannes Blokland, John Bowis, Frieda Brepoels, Martin Callanan, Mojca Drčar Murko, Jill Evans, Anne Ferreira, Elisabetta Gardini, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Gyula Hegyi, Marie Anne Isler Béguin, Linda McAvan, Péter Olajos, Miroslav Ouzký, Dagmar Roth-Behrendt, Guido Sacconi, Carl Schlyter, Richard Seeber, María Sornosa Martínez, Thomas Ulmer, Anja Weisgerber
Membri supleanți prezenți la votul final	Jutta Haug, Caroline Lucas, Alojz Peterle

• [1]  Comisia Europeană 2008; Documentul de lucru al Comisiei care însoțește propunerea de directivă a Consiliului (Euratom) de stabilire a cadrului comunitar pentru securitatea nucleară - Evaluarea impactului SEC (2008) 2892, 26 ianuarie 2008.

PROCEDURĂ

Titlu	Cadrul comunitar pentru securitatea nucleară
Referințe	COM(2008)0790 – C6-0026/2009 – 2008/0231(CNS)
Data consultării PE	15.1.2009
Comisia competentă în fond   Data anunțului în plen	ITRE 3.2.2009
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare   Data anunțului în plen	ENVI 3.2.2009
Raportor(i)   Data numirii	Gunnar Hökmark 17.12.2008
Contestarea temeiului juridic   Data avizului JURI	JURI 31.3.2009
Examinare în comisie	20.1.2009		19.3.2009
Data adoptării	31.3.2009
Rezultatul votului final	+: –: 0:	39 3 5
Membri titulari prezenți la votul final	Šarūnas Birutis, Jan Březina, Jerzy Buzek, Jorgo Chatzimarkakis, Giles Chichester, Dragoș Florin David, Pilar del Castillo Vera, Den Dover, Adam Gierek, Fiona Hall, Rebecca Harms, Erna Hennicot-Schoepges, Mary Honeyball, Ján Hudacký, Romana Jordan Cizelj, Werner Langen, Pia Elda Locatelli, Eugenijus Maldeikis, Eluned Morgan, Antonio Mussa, Angelika Niebler, Reino Paasilinna, Atanas Paparizov, Aldo Patriciello, Anni Podimata, Miloslav Ransdorf, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Mechtild Rothe, Paul Rübig, Andres Tarand, Britta Thomsen, Catherine Trautmann, Claude Turmes, Nikolaos Vakalis, Adina-Ioana Vălean, Alejo Vidal-Quadras
Membri supleanți prezenți la votul final	Ivo Belet, Danutė Budreikaitė, Zdzisław Kazimierz Chmielewski, Juan Fraile Cantón, Robert Goebbels, Edit Herczog, Gunnar Hökmark, Bernhard Rapkay, Esko Seppänen, Lambert van Nistelrooij
Data depunerii	3.4.2009