RAPORT referitor la Raportul anual 2008 privind drepturile omului în lume şi politica Uniunii Europene în această privinţă
14.4.2009 - (2008/2336(INI))
Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Raimon Obiols i Germà
PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
Raportul anual 2008 privind drepturile omului în lume şi politica Uniunii Europene în această privinţă
Parlamentul European,
– având în vedere cel de-al zecelea Raport anual UE privind drepturile omului (2008)[1],
– având în vedere articolele 3, 6, 11, 13 şi 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolele 177 şi 300 din Tratatul CE,
– având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi toate instrumentele internaţionale relevante privind drepturile omului[2],
– având în vedere Carta ONU,
– având în vedere toate convenţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile omului şi protocoalele lor opţionale,
– având în vedere instrumentele regionale privind drepturile omului şi, în special, Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor şi Protocolul facultativ privind drepturile femeilor în Africa, Convenţia americană privind drepturile omului şi Carta arabă a drepturilor omului,
– având în vedere rezoluţia sa din 15 ianuarie 2009 referitoare la situaţia din Fâşia Gaza[3] şi Concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 27 ianuarie 2009 referitoare la procesul de pace din Orientul Mijlociu,
– având în vedere intrarea în vigoare, la 1 iulie 2002, a Statutului de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (TPI) şi rezoluţiile Parlamentului referitoare la TPI[4],
– având în vedere Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi planul Uniunii Europene pe 2005 privind cele mai bune practici, standarde şi proceduri pentru combaterea şi prevenirea traficului cu fiinţe umane[5],
– având în vedere protocolul nr. 13 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele,
– având în vedere Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (Convenţia împotriva torturii),
– având în vedere Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului,
– având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi protocolul facultativ la aceasta,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[6],
– având în vedere Acordul de parteneriat ACP-CE şi revizuirea acestuia[7],
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 a Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 200 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială[8] (Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului sau IEDDO),
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind drepturile omului în lume,
– având în vedere rezoluţiile sale privind cea de-a cincea şi cea de-a şaptea sesiune a Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului (UNHRC), adoptate la 7 iunie 2007[9], respectiv la 21 februarie 2008[10], şi rezultatul negocierilor asupra UNHRC,
– având în vedere rezoluţia sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului şi la democraţie în acordurile UE[11],
– având în vedere rezoluţiile sale din 1 februarie 2007[12] şi 26 aprilie 2007[13] privind iniţiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea şi având în vedere Rezoluţia 62/149 din 18 decembrie 2007 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind un moratoriu asupra aplicării pedepsei capitale,
– având în vedere rezoluţia sa din 20 septembrie 2001 privind mutilarea genitală a femeilor, în care se afirmă că orice formă de astfel de mutilare, indiferent de gravitate, constituie un act de violenţă împotriva femeilor şi o violare a drepturilor lor fundamentale,
– având în vedere rezoluţia sa din 6 septembrie 2007 referitoare la funcţionarea dialogurilor şi a consultărilor cu ţările terţe cu privire la drepturile omului[14], inclusiv drepturile femeilor, care trebuie să fie abordate explicit în cadrul tuturor dialogurilor pe tema drepturilor omului,
– având în vedere rezoluţia sa din 4 septembrie 2008 referitoare la evaluarea sancțiunilor comunitare prevăzute în cadrul acțiunilor și politicilor UE în domeniul drepturilor omului[15],
– având în vedere rezoluţia sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului[16],
– având în vedere rezoluţia sa din 6 iulie 2006 privind libertatea de exprimare pe internet[17],
– având în vedere toate rezoluţiile sale privind cazuri urgente de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept,
– având în vedere Forumul ONG-urilor din Uniunea Europeană pe tema drepturilor omului, organizat la Lisabona în decembrie 2007,
– având în vedere Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, semnată de Comunitatea Europeană şi de majoritatea statelor membre ale acesteia la 30 martie 2007, în care se instituie obligaţia de a include interesele şi preocupările persoanelor cu handicap în acţiunile din domeniul drepturilor omului care vizează ţările terţe,
– având în vedere Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului şi activităţile reprezentantului special al Secretarului General al Naţiunilor Unite în legătură cu situaţia apărătorilor drepturilor omului,
– având în vedere Convenţia internaţională privind protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiei forţate, adoptată în decembrie 2006,
– având în vedere Orientările Uniunii Europene referitoare la promovarea respectării dreptului internaţional în domeniul umanitar (IHL)[18], la copii şi conflictele armate şi la apărătorii drepturilor omului, precum şi la pedeapsa capitală, tortura şi alte tratamente crude, inumane sau degradante, la dialogurile cu ţările terţe pe tema drepturilor omului, la promovarea şi protecţia drepturilor copilului şi, în cele din urmă, la violenţele împotriva femeilor şi la combaterea tuturor formelor de discriminare a acestora;
– având în vedere Rezoluţia sa din 8 mai 2008 privind misiunile UE de observare a alegerilor: obiective, practici și provocări viitoare [19],
– având în vedere Rezoluţia sa din 14 ianuarie 2009 privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru drepturile omului, inclusiv a rolului UE[20],
– având în vedere articolul 45 şi articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0264/2009),
A. întrucât drepturile omului şi protecţia acestora se bazează pe recunoaşterea demnităţii persoanei umane; întrucât ar trebui reamintit, în acest sens, preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: „(...)recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume”;
B. întrucât justiţia, libertatea, democraţia şi statul de drept se bazează pe o autentică recunoaştere a demnităţii persoanei umane; întrucât această recunoaştere constituie fundamentul tuturor drepturilor omului;
C. întrucât al zecelea Raport anual al Uniunii Europene privind drepturile omului (2008), elaborat de Consiliu şi Comisie, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţilor instituţiilor Uniunii Europene din domeniul drepturilor omului în interiorul şi în afara Uniunii Europene;
D. întrucât prezenta rezoluţie îşi propune să examineze, să evalueze şi, acolo unde este cazul, să prezinte critici constructive ale activităţilor referitoare la drepturile omului întreprinse de Comisie, Consiliu şi Parlament;
E. întrucât situaţia drepturilor omului din interiorul Uniunii Europene are un impact direct asupra credibilităţii şi capacităţii sale de a implementa o politică externă eficientă în domeniul drepturilor omului;
F. întrucât trebuie făcute eforturi pentru a acorda o mai mare atenţie respectării drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor politice, în cadrul negocierii şi implementării acordurilor comerciale bilaterale sau regionale, chiar şi a celor încheiate cu parteneri comerciali importanţi;
G. întrucât este necesar să fie respectate dispoziţiile privind drepturile omului din acordurile semnate de UE şi ţările terţe partenere;
H. întrucât politicile de promovare a drepturilor omului sunt periclitate în numeroase regiuni ale globului, deoarece încălcarea drepturilor omului este însoţită inevitabil de încercarea celor care le încalcă de a reduce efectele oricărei politici de promovare a acestor drepturi, în special în ţările în care încălcarea drepturilor omului constituie un element esenţial pentru menţinerea la putere a unui guvern nedemocratic,
1. consideră că Uniunea Europeană trebuie să vizeze o politică coerentă şi constantă de susţinere şi promovare a drepturilor omului în lume şi subliniază necesitatea creşterii eficienţei acestei politici;
2. îşi reiterează convingerea că, pentru a aduce îmbunătăţiri în promovarea drepturilor omului, trebuie să fie întărită politica externă şi de securitate comună a UE (PESC) şi că este necesar să se asigure că promovarea drepturilor omului ca obiectiv principal al PESC, aşa cum este prevăzut la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană, este aplicată cu stricteţe în dialogurile şi în relaţiile instituţiilor UE cu orice stat al lumii;
3. solicită Consiliului şi Comisiei să depună eforturi mai mari pentru a ameliora capacitatea Uniunii Europene de a reacţiona rapid la încălcările drepturilor omului din ţările terţe; subliniază rolul cheie pe care îl joacă UE, în prezent, în lume, în domeniul drepturilor omului precum şi aşteptările corespunzătoare, la un nivel superior; solicită aceeaşi poziţie a UE în materie de drepturile omului atât în politica sa externă cât şi în interiorul graniţelor sale;
4. solicită păstrarea unei vigilenţe maxime continue în privinţa respectării dispoziţiilor referitoare la drepturile omului din acordurile semnate de UE şi ţările terţe partenere, precum şi includerea sistematică a unor astfel de dispoziţii în viitoarele acorduri; reaminteşte că, fiind considerată drept un element esenţial, clauza referitoare la drepturile omului se aplică tuturor dispoziţiilor acordului; îşi reiterează apelul în favoarea însoţirii în mod sistematic a acestei clauze de un veritabil mecanism de punere în aplicare;
Raportul anual 2008 al Uniunii Europene privind drepturile omului
5. subliniază importanţa Raportului anual al Uniunii Europene privind drepturile omului din perspectiva analizării şi evaluării politicii UE în materie de drepturile omului şi recunoaşte rolul pozitiv pe care îl joacă acţiunile instituţiilor UE în acest domeniu;
6. îşi reiterează solicitarea de a se furniza un volum mai mare de informaţii de mai bună calitate pentru evaluarea politicilor şi de a se propune idei şi orientări pentru a se îmbunătăţi abordarea generală, a se minimiza contradicţiile şi a se adapta priorităţile politicilor în funcţie de fiecare ţară, în vederea adoptării strategiei de ţară privind drepturile omului, sau cel puţin a unei secţiuni referitoare la drepturile omului din documentele de strategie de ţară; solicită din nou evaluarea periodică regulată a funcţionării şi a rezultatelor politicilor Uniunii Europene, a instrumentelor şi iniţiativelor sale în materie de drepturi ale omului din ţările terţe; invită Consiliul şi Comisia să elaboreze indici şi standarde specifice cuantificabile pentru evaluarea eficienţei acestor politici;
7. salută prezentarea publică a raportului pe 2008 al Consiliului şi Comisiei la reuniunea subcomisiei parlamentare pentru drepturile omului ţinută la 4 noiembrie 2008, care a coincis cu cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 şi prezentarea sa în şedinţa plenară, în aceeaşi zi cu decernarea premiului anual Saharov pentru libertatea de gândire lui Hu Jia, din China;
8. solicită din nou Consiliului şi Comisiei să identifice „ţările cu o situaţie îngrijorătoare” în care este deosebit de dificilă promovarea drepturilor omului şi, de asemenea, ţările în care sunt încălcate drepturile omului şi să elaboreze, în acest scop, criterii de evaluare a ţărilor pe baza scorului lor în materie de drepturile omului, permiţând astfel stabilirea unor priorităţi specifice în cadrul politicilor;
9. solicită Consiliului şi Comisiei să depună eforturi mai mari pentru a difuza raportul lor anual privind drepturile omului şi pentru a se asigura că acesta este distribuit la un număr cât mai mare de persoane cu putinţă; solicită, de asemenea, campanii de informare publică având ca scop creşterea vizibilităţii UE în acest domeniu;
10. solicită Consiliului şi Comisiei să efectueze în mod regulat studii de impact social şi de sensibilizare privind acţiunile UE în domeniul drepturilor omului;
11. consideră că raportul demonstrează faptul că, în pofida cercetărilor întreprinse în anumite state membre, UE nu a efectuat o evaluare a practicilor acestora legate de politicile anti-terorism ale administraţiei americane Bush pe durata mandatului preşedintelui Bush;
12. subliniază faptul că, în ochii unei secţiuni importante a opiniei publice mondiale, politica de imigraţie pune la încercare credibilitatea acţiunilor externe desfăşurate de UE în domeniul drepturilor omului;
Activităţile Consiliului şi Comisiei în domeniul drepturilor omului în cadrul forurilor internaţionale
13. consideră că o consolidare atât cantitativă, cât şi calitativă a secretariatului drepturilor omului din cadrul Consiliului ar permite creşterea vizibilităţii şi întărirea rolului Uniunii Europene în domeniul promovării şi respectării drepturilor omului în politica sa externă; speră ca numirea unui Înalt Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate Comună, care va fi, în acelaşi timp, vicepreşedinte al Comisiei, să mărească în mod considerabil coerenţa şi eficienţa UE în acest domeniu în cazul în care Tratatul de la Lisabona ar intra în vigoare;
14. consideră că este indispensabil ca, ţinând cont de importanţa chestiunilor referitoare la drepturile omului în situaţii de conflict şi post-conflict, mandatul tuturor reprezentanţilor speciali ai Uniunii Europene să cuprindă, în viitor, în mod explicit, promovarea şi garantarea respectării drepturilor omului;
15. reiterează solicitarea adresată Comisiei de a încuraja statele membre ale Uniunii Europene şi ţările terţe cu care sunt în curs negocieri de aderare sau în vederea consolidării relaţiilor bilaterale să semneze şi să ratifice toate convenţiile fundamentale ale Naţiunilor Unite şi Consiliului Europei din domeniul drepturilor omului, precum şi protocoalele facultative anexate acestora, şi să coopereze în cadrul procedurilor şi mecanismelor internaţionale în materie de drepturile omului; solicită în mod expres să se încheie un acord-cadru între Uniunea Europeană şi Consiliului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC) în scopul de a promova ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor ONU de către toate statele membre;
16. invită Consiliul şi Comisia să îşi continue eforturile ferme de promovare a ratificării universale a Statutului de la Roma şi de adoptare a legislaţiei necesare de punere în aplicare la nivel naţional, în conformitate cu Poziţia comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003 privind Curtea Penală Internaţională[21] şi cu Planul de acţiune din 2004, pentru a asigura continuitatea acţiunilor prevăzute de poziţia comună; solicită ca eforturile să fie continuate în direcţia ratificării şi implementării Acordului privind privilegiile şi imunităţile CPI, acord care constituie un instrument operaţional important pentru această instituţie; salută faptul că, în urma ratificării Statutului de la Roma de către Madagascar, Insulele Cook şi Surinam în 2008, numărul total al statelor semnatare a ajuns în iulie 2008 la 108; solicită Republicii Cehe, singurul stat membru al UE care nu a întreprins acest demers, să ratifice neîntârziat Statutul de la Roma[22]; îndeamnă România să anuleze acordul bilateral de imunitate încheiat cu Statele Unite ale Americii;
17. solicită tuturor preşedinţiilor Uniunii Europene să sublinieze importanţa cooperării cu Curtea Penală Internaţional (CPI) cu ocazia tuturor summiturilor Uniunii Europene şi a dialogurilor cu ţările terţe, inclusiv cu ocazia summitului UE-Rusia şi a dialogurilor UE-China, şi îndeamnă toate statele membre ale Uniunii Europene să-şi intensifice cooperarea cu Curtea şi să încheie acorduri bilaterale privind executarea pedepselor, precum şi acorduri privind protecţia martorilor şi a victimelor; salută, de asemenea, Acordul de cooperare şi asistenţă, încheiat între Curtea Penală Internaţională şi Uniunea Europeană şi, în temeiul acestuia, invită Uniunea Europeană şi statele membre să ofere Curţii orice asistenţă necesară în cadrul proceselor aflate pe rol, inclusiv pe teren; în acest cadru, salută colaborarea Belgiei şi a Portugaliei la arestarea şi predarea lui Jean-Pierre Bemba către CPI în mai 2008;
18. solicită ratificarea promptă de către Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, a Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap; insistă asupra faptului că Protocolul facultativ la Convenţie trebuie considerat ca reprezentând o parte integrantă a acesteia şi solicită aderarea simultană la Convenţie şi la Protocol[23];
19. subliniază necesitatea intensificării implicării active, în 2009, a Uniunii Europene şi a statelor sale membre în chestiunile legate de respectarea drepturilor omului şi a democraţiei, în cadrul diferitelor foruri internaţionale, printre care Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC), Adunarea Generală a ONU, Consiliul Ministerial al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Consiliul Europei;
20. salută Conferinţa apărătorilor drepturilor omului, finanţată de EIDHR şi care s-a ţinut la 7-8 octombrie 2008 la sediul din Bruxelles al Parlamentului European, ca pe o importantă iniţiativă interinstituţională a Comisiei Europene, a Parlamentului European şi a Naţiunilor Unite, care a marcat cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului;
21. salută cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Consiliul Europei care se desfăşoară în cadrul Memorandumului de înţelegere semnat în mai 2007; salută faptul că la 23 octombrie 2007 şi 10 martie 2008 au avut loc reuniuni cvadripartite între preşedinţia UE, Comisie, secretarul general al Consiliului Europei şi preşedintele Comitetului ministerial al Consiliului Europei; reafirmă importanţa promovării în continuare a cooperării în domeniul drepturilor omului, al statului de drept şi democraţiei pluraliste, care sunt valori comune ale celor două organizaţii;
22. salută cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Consiliul Europei care se desfăşoară în cadrul Memorandumului de înţelegere semnat în mai 2007; salută faptul că la 23 octombrie 2007 şi 10 martie 2008 au avut loc reuniuni cvadripartite între preşedinţia UE, Comisie, secretarul general al Consiliului Europei şi preşedintele Comitetului ministerial al Consiliului Europei; reafirmă importanţa promovării în continuare a cooperării în domeniul drepturilor omului, al statului de drept şi democraţiei pluraliste, care sunt valori comune ale celor două organizaţii şi de asemenea, ale tuturor statelor membre UE;
23. salută acordul semnat la 18 iunie 2008 între Comisie şi Consiliul Europei cu privire la cooperarea în cadrul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale; evidenţiază faptul că acordul cuprinde dispoziţii privind organizarea de reuniuni periodice, schimbul de informaţii şi coordonarea activităţilor;
24. salută faptul că Convenţia privind muniţiile cu dispersie a fost adoptată la Conferinţa diplomatică de la Dublin, care s-a ţinut între 19-30 mai 2008; este îngrijorat de faptul că nu toate statele membre ale Uniunii Europene au semnat tratatul la conferinţa pentru semnarea acestuia ţinută la 3 decembrie 2008 la Oslo şi solicită celor care încă nu au semnat să o facă cât mai curând posibil[24]; ia act de faptul că Convenţia impune interzicerea imediată şi necondiţionată a tuturor muniţiilor cu dispersie, care produc vătămări inacceptabile civililor;
25. salută cooperarea Serbiei la arestarea şi transferul lui Radovan Karadžić la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Yugoslavie (TPII); observă, de asemenea, cu îngrijorare, că Ratko Mladić şi Goran Hadžić sunt încă în libertate, nefiind deferiţi TPIi; invită, în această privinţă, autorităţile sârbe să asigure cooperarea deplină cu TPII, ceea ce ar contribui la arestarea şi transferul tuturor celorlalţi inculpaţi, pentru a deschide calea către ratificarea unui acord de stabilitate şi asociere;
26. îndeamnă toate statele membre să colaboreze pe deplin cu mecanismele justiţiei penale internaţionale şi, în special, prin aducerea în faţa justiţiei a criminalilor aflaţi în libertate; constată cu deosebită preocupare că Sudanul nu cooperează încă cu CPI în vederea arestării şi a transferului lui Ahmed Mohammad Harun (”Ahmad Harun”) şi a lui Ali Muhammad Ali Abd-Al-Rahman („Ali Kushayb”), făcând abstracţie de obligaţiile pe care i le impune Rezoluţia 1593 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite; condamnă cu fermitate ameninţările cu represalii proferate de Sudan în urma emiterii de către CPI a unui mandat de arestare pe numele preşedintelui al-Bashir şi îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la recentul val de represiuni îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului, care a condus în iunie 2008 la arestarea lui Mohammed el-Sari, condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a colaborat cu CPI; este îngrijorat de recenta arestare a lui Hassan al-Turabi, conducătorul principalului grup de opoziţie, Partidul Congresul Popular, pentru că a lansat un apel prin care cere preşedintelui al-Bashir să-şi asume răspunderea politică pentru infracţiunile comise în Darfur; în cele din urmă, readuce în atenţie Rezoluţia sa din 22 mai 2008 privind situaţia din Sudan şi Curtea Penală Internaţională (CPI)[25] şi îşi reiterează solicitarea adresată preşedinţiilor UE şi statelor membre de a-şi asuma şi de a pune în practică declaraţia UE din martie 2008 şi Concluziile Consiliului Uniunii Europene privind Sudanul din iunie 2008, în care se afirmă că UE este pregătită „să ia în considerare măsuri împotriva persoanelor responsabile de lipsa de cooperare cu CPI dacă obligaţia prevăzută de Rezoluţia 1593 a Consiliului de Securitate al ONU privind cooperarea cu CPI continuă să nu fie respectată”;
27. salută deschiderea, la 26 ianuarie 2009, a primului proces la CPI, împotriva lui Thomas Lubanga din Republica Democratică Congo (RDC) şi ia act de faptul că acesta reprezintă primul proces din istoria dreptului penal internaţional în care victimele pot participa în mod activ la procedură; în acest context, îndeamnă CPI să-şi intensifice eforturile de informare pentru a determina comunităţile din ţările aflate în situaţie de criză să se angajeze într-un proces de interacţiune pozitivă cu CPI în scopul de a promova înţelegerea şi susţinerea mandatului acestei instanţe, de a răspunde aşteptărilor şi de a permite comunităţilor respective să urmărească şi să înţeleagă procedurile justiţiei penale internaţionale; salută cooperarea RDC la transferul lui Thomas Lubanga, Germain Katanga şi Mathieu Ngudjolo către CPI; regretă totuşi faptul că mandatul de arestare emis de CPI pe numele lui Bosco Ntaganda nu a fost executat şi invită Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe să solicite în mod imperativ arestarea imediată şi predarea lui Bosco Ntaganda către CPI; constată cu îngrijorare recenta agravare a instabilităţii situaţiei din RDC în urma atacurilor organizate de Armata de rezistenţă a Domnului (Lord's Resistance Army - LRA), care a masacrat cu brutalitate cel puţin 620 de civili şi a răpit peste 160 de copii între 24 decembrie 2008 şi 13 ianuarie 2009 în nordul Republicii Democrate Congo; prin urmare, evidenţiază necesitatea arestării de urgenţă a comandanţilor LRA, potrivit solicitării adresate în Rezoluţia Parlamentului European din 21 octombrie 2008 referitoare la trimiterea în judecată şi judecarea lui Joseph Kony de către Curtea Penală Internaţională[26]; constată cu îngrijorare că mandatele CPI de arestare a patru membri ai „Armatei de rezistenţă a Domnului” din Uganda nu au fost încă executate;
28. ia act cu satisfacţie de prima declaraţie promiţătoare a noii administraţii a SUA cu privire la CPI, care recunoaşte că CPI pare să devină un instrument important şi credibil în încercarea de a-i trage la răspundere pe membrii conducerii de vârf responsabili pentru atrocităţile comise în Congo, Uganda şi Darfur[27] şi solicită SUA să revină asupra deciziei de a-şi retrage semnătura şi să-şi asume un angajament mai activ alături de CPI, în special prin cooperarea în situaţii care fac obiectul unor anchete sau analize preliminare întreprinse de CPI;
29. ia act din nou, cu satisfacţie, de adoptarea, de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, a declaraţiei privind drepturile populaţiilor indigene, care va institui un cadru în care statele să poată proteja şi promova drepturile popoarelor indigene, fără excluderi sau discriminare; prin urmare, îndeamnă Comisia să urmărească transpunerea în practică a declaraţiei, în primul rând prin intermediul Instrumentului european pentru democraţie şi drepturile omului (EIDHR), recomandând în mod special statelor membre să ratifice, în regim de urgenţă, Convenţia 169 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind populaţiile indigene şi tribale, care susţine, prin intermediul unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, principiile prevăzute în declaraţie; salută, cu toate acestea, activităţile Comisiei vizând populaţiile indigene şi salută proiectul intitulat „Promovarea drepturilor popoarelor indigene şi tribale prin intermediul consilierii juridice, al consolidării capacităţii şi al dialogului”, iniţiat ca un proiect de gestionare comun de Comisia Europeană şi OIM; constată că, la aproape douăzeci de ani de când a intrat în vigoare, Convenţia OIM nu a fost adoptată decât de trei state membre, respectiv Danemarca, Spania şi Ţările de Jos; prin urmare, încurajează iniţiativele care urmăresc ca creşterea sensibilizării în ceea ce priveşte acest important instrument legislativ şi a eficienţei acestuia, asigurând ratificarea sa de către toate statele membre;
30. solicită din nou Comisiei să dezvolte o strategie-cadru europeană privind rromii, având în vedere situaţia socială deosebită a comunităţilor de rromi în Uniunea Europeană, în ţările candidate, precum şi în ţările implicate în procesul de stabilizare şi de asociere; ia act cu satisfacţie de prima „reuniune la vârf UE-rromi” organizată de Comisie sub înaltul patronaj comun al preşedintelui Comisiei şi preşedinţiei franceze, urmărind promovarea unui angajament ferm de a soluţiona probleme concrete şi de a crea mecanisme prin intermediul cărora să se ajungă la o mai bună înţelegere a situaţiei rromilor în Europa;
31. ia act de faptul că conferinţa de evaluare de la Durban este programată să aibă loc la Geneva, între 20 şi 24 aprilie 2009, în continuarea Conferinţei mondiale împotriva rasismului; salută sesiunile de fond, din perioadele 21 aprilie-2 mai 2008 şi 6-17 octombrie 2008, la care UNHRC a avut calitatea de comitet pregătitor al conferinţei de evaluare de la Durban; îndeamnă ca prioritatea conferinţei să fie punerea în aplicare a Declaraţiei de la Durban şi a Programului de acţiune, identificarea de bune practici şi posibile măsuri ulterioare pentru mai buna punere în aplicare; ia act de faptul că UE insistă ca procesul să fie echitabil, transparent şi consensual şi de faptul că aceasta solicită o largă participare a societăţii civile;
32. salută cel de-al doilea Forum european privind drepturile copilului, organizat de Comisie în martie 2008, care s-a concentrat pe chestiunea mecanismelor de alertă în cazul copiilor daţi dispăruţi şi pe chestiunea sărăciei şi excluderii sociale a copiilor, o atenţie deosebită fiind acordată copiilor rromi;
33. salută Anul european al dialogului intercultural 2008, o iniţiativă a Comisiei şi instituit prin decizii ale Parlamentului European şi ale Consiliului; reiterează faptul că dialogul intercultural are un rol din ce în ce mai important de jucat în promovarea identităţii şi cetăţeniei europene;
Consiliul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului
34. salută activitatea UNHRC şi subliniază rolul vital al acestuia în structurile ONU, precum şi potenţialul acestuia de a elabora un cadru de mare valoare pentru eforturile multilaterale ale UE în domeniul drepturilor omului; observă că acest nou organism trebuie să-şi continue activitatea pentru a-şi spori credibilitatea;
35. evidenţiază faptul că rolul organizaţiilor societăţii civile este extrem de important pentru eficienţa UNHRC;
36. salută începerea evaluării periodice universale şi prima rundă a evaluării, care a avut loc în aprilie şi mai 2008 şi s-a încheiat cu adoptarea rapoartelor asupra rezultatelor de plenul UNHRC din iunie 2008; ia act de punerea în aplicare a primelor două cicluri ale noului mecanism, confirmată de potenţialul evaluării periodice universale şi crede că punerea în aplicare a mecanismului de evaluare periodică universală va produce în continuare rezultate şi îmbunătăţiri concrete; invită Consiliul şi Comisia să urmărească şi să monitorizeze îndeaproape angajamentele din evaluarea periodică universală şi invită Consiliul să consulte Parlamentul în această chestiune;
37. constată că, după cum se subliniază în raportul anual, statele membre ale UE se află într-o poziţie minoritară în cadrul UNHRC; invită instituţiile Uniunii Europene şi statele membre să acţioneze în mod concertat pentru a remedia acest lucru, alcătuind alianţe adecvate cu acele ţări şi organizaţii neguvernamentale care continuă să apere caracterul universal şi indivizibil al drepturilor omului;
38. solicită, în acest sens, Consiliului şi Comisiei, să-şi întărească relaţiile cu guverne democratice din alte grupuri regionale din cadrul UNHRC, cu scopul de a asigura succesul iniţiativelor legate de respectarea principiilor înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; solicită Comisiei să elaboreze un raport anual privind tendinţele de vot în cadrul ONU în domeniul drepturilor omului, analizând influenţa exercitată asupra acestora de politicile Uniunii Europene şi ale statelor membre ale acesteia, precum şi de politicile altor blocuri;
39. solicită consolidarea cooperării între Consiliul Europei şi Uniunea Europeană în domeniul promovării drepturilor minorităţilor şi al protejării limbilor regionale şi a celor vorbite de minorităţi, utilizând instrumentele juridice ale nediscriminării pentru a susţine diversitatea şi toleranţa;
40. reafirmă importanţa vitală, în cadrul UNHRC, a procedurilor speciale şi a mandatelor specifice pentru diferite ţări; consideră că procesul de reînnoire a mandatelor trebuie să fie transparent;; salută noul manual de proceduri speciale al Naţiunilor Unite şi insistă asupra faptului că eforturile ar trebui să se depună în continuare eforturi de a numi candidaţi independenţi, experimentaţi şi care se bucură de o reprezentativitate corespunzătoare, atât pe plan geografic, cât şi în ceea ce priveşte genul; ia act de recentele evoluţii în mandatele tematice şi în cele specifice pentru diferite ţări; salută noile mandatele tematice, care se ocupă cu forme contemporane de sclavie şi accesul la apă potabilă sigură şi la servicii de salubritate; salută faptul că mandatul raportorului special privind situaţia drepturilor omului în Sudan a fost prelungit până în iunie 2009;
41. salută faptul că, în octombrie 2007, la iniţiativa UE, s-a ţinut o sesiune specială a UNHRC dedicată Birmaniei, care s-a încheiat cu adoptarea, în iunie 2008, a unei rezoluţii care condamnă încălcările curente şi sistematice ale drepturilor omului şi recrutarea de copii soldaţi în Birmania şi îndeamnă guvernul birman să elibereze imediat şi necondiţionat toţi prizonierii politici;
Rezultate de obţinut în legătură cu orientările Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului
42. consideră că, în ciuda întârzierii în ratificarea Tratatului de la Lisabona, pregătirile pentru crearea noului Serviciu european de acţiune externă ar trebui să fie utilizate în mod proactiv pentru armonizarea abordărilor misiunilor externe ale statelor membre şi ale Comisiei în domeniul drepturilor omului, utilizând în comun structurile şi personalul, astfel încât să se creeze adevărate „ambasade ale Uniunii Europene”;
43. ia act de demersul Preşedinţiei slovene şi a celei franceze în vederea finalizării orientărilor UE privind drepturile omului aplicabile drepturilor copilului; se aşteaptă să primească, în cursul anului viitor, proiecte referitoare la măsurile specifice de implementare, care să se concentreze asupra transpunerii în practică a abordării holistice şi exhaustive care constituie fundamentul orientărilor;
44. consideră că ar trebui luate măsurile necesare pentru a garanta că misiunile UE urmăresc într-un mod mai sistematic problematica drepturilor omului, desemnând, de exemplu, puncte nodale pentru drepturile omului şi incluzând orientări privind drepturile omului şi punerea în aplicare a acestora în programele de formare profesională a personalului misiunilor UE;
Situaţia femeilor, violenţa împotriva femeilor, asasinarea femeilor
45. salută faptul că, în al doilea semestru al anului 2008, Preşedinţia franceză a ataşat un caracter prioritar problemei situaţiei femeilor, în contextul acţiunilor UE în domeniul drepturilor omului; subliniază, în special, necesitatea de a lupta împotriva fenomenelor de violenţă (inclusiv practica circumciziei feminine) şi asasinare a femeilor (inclusiv practica avortului selectiv în funcţie de sexul copilului);
46. având în vedere eşecul comunităţii internaţionale în încercarea de a realiza o schimbare în bine a situaţiei din Zimbabwe, care este catastrofală din punct de vedere al respectării drepturilor omului, solicită Consiliului şi statelor membre să examineze cauzele acestei situaţii, să elaboreze politici mai eficiente şi să informeze Parlamentul în legătură cu măsurile pe care intenţionează să le ia, având în vedere amploarea relaţiilor Uniunii Europene şi ale statelor membre ale acesteia cu numeroase ţări africane, îndeosebi din sudul Africii;
47. salută adoptarea la 8 decembrie 2008 a unor noi orientări, prin care se instituie o strategie cuprinzătoare pentru intensificarea acţiunilor UE ce au ca scop îmbunătăţirea siguranţei femeilor, în special în ţările aflate în conflict, dar şi în alte ţări; regretă faptul că Parlamentul nu a fost implicat mai îndeaproape în elaborarea acestor noi orientări şi solicită, în această privinţă, instituirea unui mecanism de consultare cu Parlamentul, atât în stadiul de elaborare a noilor orientări, cât şi în cel de evaluare şi revizuire;
48. atrage atenţia, cu toate acestea, asupra deficienţelor existente în dezvoltarea politicilor şi a acţiunilor Uniunii vizând respectarea drepturilor femeii; consideră că aceste deficienţe se reflectă în raportul Consiliului în măsura în care evaluarea diferitelor domenii specifice nu este detaliată;
Pedeapsa capitală
49. reaminteşte de rezoluţia 62/149, referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 2007, prin care se face apel la un moratoriu mondial privind pedeapsa cu moartea; subliniază faptul că rezoluţia se încheie cu un apel la adresa tuturor statelor membre ale ONU de a institui un moratoriu privind execuţiile, având drept scop abolirea pedepsei capitale;
50. salută Declaraţia comună împotriva pedepsei cu moartea, semnată, la 10 octombrie 2008, pentru UE de preşedintele Parlamentului European, de preşedintele Consiliului şi de preşedintele Comisiei, precum şi de preşedintele Adunării Parlamentare, de preşedintele Comitetului Miniştrilor şi de Secretarul General al Consiliului Europei, cu ocazia „Zilei europene împotriva pedepsei cu moartea”, celebrată anual la 10 octombrie; reaminteşte faptul că interzicerea pedepsei cu moartea este una din prevederile esenţiale ale Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, în al cărei articol 2 se enunţă în mod clar: „nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat”;
51. salută versiunea revizuită şi actualizată a orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea; reiterează faptul că UE se opune pedepsei cu moartea în toate circumstanţele şi subliniază din nou faptul că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la creşterea respectului demnităţii umane şi la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului;
52. solicită Preşedinţiei să încurajeze Italia, Letonia, Polonia şi Spania, care au semnat, însă nu au ratificat încă al 13-lea protocol la CEDO, privind abolirea pedepsei capitale în toate circumstanţele, să facă acest lucru; recunoaşte, în această privinţă, faptul că orientările privind pedeapsa cu moartea ar putea fi puse în aplicare într-un mod mult mai coerent dacă statele membre ar semna şi ratifica astfel de protocoale şi convenţii;
53. salută faptul că recurgerea la pedeapsa cu moartea este în scădere, aceasta fiind abolită în 2008 în Ruanda şi Uzbekistan pentru toate infracţiunile; salută proiectul de cod penal din Iran, care interzice pedeapsa cu lapidarea şi îndeamnă parlamentul iranian să finalizeze codul penal astfel încât lapidarea să fie strict interzisă; condamnă faptul că regimul iranian condamnă încă la moarte şi execută inculpaţi cu vârsta mai mică de 18 ani (în special cei care nu au comis altă „crimă” în temeiul legii sharia decât participarea la acte homosexuale); subliniază că Iranul este singura ţară care a executat delincvenţi minori în 2008; îşi exprimă profunda preocupare faţă de faptul că alţi cel puţin 130 de delincvenţi minori aşteaptă executarea pedepsei cu moartea în Iran; condamnă din nou utilizarea crescândă, de către regimul iranian, a pedepsei cu moartea, ceea ce plasează Iranul pe locul doi, imediat după China, în clasamentul ţărilor cu cel mai mare număr de execuţii; ia act de faptul că nu s-a mai pronunţat nicio condamnare la moarte în Guatemala; îşi exprimă, cu toate acestea, preocuparea cu privire la posibilitatea ca pedeapsa cu moartea să fie pusă din nou în aplicare; îndeamnă guvernul guatemalez ca, dimpotrivă, să se angajeze cu adevărat în vederea respectării moratoriului privind pedeapsa cu moartea; salută, cu toate acestea, deciziile luate de preşedintele Colom în martie 2008, care ar putea duce la abolirea pedepsei cu moartea în Guatemala; îşi exprimă preocuparea cu privire la faptul că pedeapsa cu moartea continuă să existe în legislaţia naţională în Peru; ia act de faptul că, din 2007, toate cazurile în care s-a solicitat pedeapsa cu moartea au fost reexaminate de Curtea Supremă; este, cu toate acestea, preocupat în continuare de faptul că în China continuă să aibă loc cel mai mare număr de execuţii din lume; condamnă aplicarea pedepsei cu moartea în Belarus, care este singura ţară din Europa care continuă să aplice pedeapsa cu moartea şi contravine astfel valorilor europene;
Tortura şi alte tratamente crude, inumane sau degradante
54. îndeamnă statele membre ale Uniunii Europene care nu au semnat sau nu au ratificat încă Protocolul facultativ la Convenţia împotriva torturii (PFCIT) să întreprindă acest demers cât mai rapid posibil;
55. este preocupat în continuare de sinceritatea angajamentului faţă de drepturile omului al acelor state membre ale Uniunii Europene care refuză să semneze susmenţionata Convenţie internaţională pentru protecţia tuturor persoanelor împotriva dispariţiilor forţate; salută ratificarea Convenţiei de către Argentina în mai 2008 şi solicită tuturor statelor membre ale UE care nu au făcut încă acest lucru să semneze şi să ratifice fără întârziere[28] această convenţie;
56. salută versiunea revizuită a orientărilor UE privind tortura, adoptate de Consiliu în aprilie 2001 şi actualizate în 2008, al căror scop este să pună la dispoziţia UE un instrument operaţional care să fie utilizat în contactele cu ţările terţe la toate nivelurile, precum şi în cadrul forumurilor multilaterale din domeniul drepturilor omului, în vederea sprijinirii şi consolidării eforturilor actuale de prevenire şi eradicare a torturii şi a relelor tratamente în toate regiunile lumii; reaminteşte că UE şi-a luat angajamentul ferm de a sprijini interdicţia absolută a torturii şi a altor tratamente inumane sau degradante;
57. se aşteaptă la intensificarea colaborării dintre Consiliu şi Comisie şi Consiliul Europei în vederea creării unei zone, la nivelul întregii Europe, în care să nu existe cazuri de tortură sau alte forme de maltratare, acesta fiind un semnal clar că ţările europene susţin ferm eradicarea practicilor respective, în primul rând în cadrul graniţelor proprii, oferind astfel un exemplu de urmat de către alte ţări ale lumii, în care, din păcate, asemenea practici încă persistă;
58. salută evaluarea Orientărilor UE privind tortura şi alte tratamente şi pedepse crude, inumane sau degradante, în care sunt incluse noi recomandări şi norme de implementare pentru a consolida în continuare acţiunea în acest domeniu; ia act cu satisfacţie de includerea în recomandările cuprinse în studiul intitulat „Implementarea Orientărilor Uniunii Europene privind tortura şi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante”, prezentat Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European la 28 iunie 2007 şi grupului de lucru al Consiliului pentru drepturile omului în decembrie 2007; ia act cu satisfacţie de concluziile elaborate în urma examinării implementării noilor orientări; salută normele de implementare, elaborate pentru a oferi orientări în acest domeniu misiunilor UE şi delegaţiilor Comisiei; în acest sens, salută criteriile de acţiune specifice în funcţie de fiecare caz în parte şi regretă lipsa măsurilor pentru a preveni transferul de persoane în ţări unde riscă să fie supuse torturii şi altor pedepse inumane sau degradante; în această privinţă, îndeamnă încă o dată UE să respecte normele şi standardele prevăzute de instrumentele internaţionale şi regionale privind tortura şi maltratarea;
59. salută Rezoluţia 62/148 privind tortura şi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, susţinută de UE şi adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 4 martie 2008, reamintind că libertatea faţă de tortură şi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante este un drept fundamental care trebuie protejat în toate circumstanţele; ia act de faptul că reţeaua comisiilor parlamentare ale Uniunii Europene pentru drepturile omului a organizat cea de-a doua reuniune a sa la Parlamentul European la 25 iunie 2008, cu un accent deosebit pe combaterea torturii, în prezenţa dlui Manfred Nowak, raportorul special al ONU pe problema torturii;
60. îndeamnă Consiliul şi Comisia să continue practica demersurilor pe lângă toţi partenerii internaţionali ai Uniunii Europene, pentru ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor internaţionale de interzicere a utilizării torturii şi maltratării, precum şi oferirea de asistenţă pentru reabilitarea victimelor torturii care au supravieţuit; invită Consiliul şi Comisia să privească lupta împotriva torturii şi a maltratării ca o prioritate absolută a politicii UE în domeniul drepturilor omului, în special printr-o punere în aplicare consolidată a orientărilor Uniunii Europene şi a tuturor celorlalte instrumente ale UE, precum IEDDO, şi asigurându-se că statele membre acceptă garanţii diplomatice din partea ţărilor terţe în care există un real risc de tortură sau maltratare;
61. ia act de importanţa Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerţul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura şi alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante[29], care interzice importul şi exportul de bunuri care nu au o altă utilizare practică în afară de folosirea pentru a impune pedeapsa capitală, tortura şi alte pedepse sau tratamente cu cruzime şi care a intrat în vigoare la 30 iulie 2006; îndeamnă Consiliul şi Comisia să realizeze o evaluare a punerii în aplicare a regulamentului respectiv de către statele membre şi să analizeze posibilitatea extinderii domeniului de aplicare al regulamentului;
62. regretă faptul că Republica Democratică Congo (RDC) numără 1 350 000 de persoane strămutate, inclusiv 850.000 de persoane strămutate în regiunea Kivu de Nord; subliniază şi cu această ocazie necesitatea unor acţiuni urgente, sub forma unei anchete complete vizând aducerea în faţa justiţiei a celor responsabili de uciderea, în 2008, a aproximativ 150 de persoane de către CNAP (Congresul Naţional pentru Apărarea Poporului) şi luptătorii Mai Mai din Kiwanja; solicită guvernelor RDC şi al Ruandei să-şi asume angajamentul de a sprijini pe deplin MONUC (Misiunea ONU în RDC) în regiune în îndeplinirea mandatului său de menţinere a păcii şi să depună eforturi pentru a proteja civilii din regiune împotriva violenţei şi a atrocităţilor săvârşite până în prezent; de asemenea, solicită Consiliului şi Comisiei să sprijine organizarea unei anchete privind gravele încălcări ale dreptului umanitar internaţional, care au loc zi de zi, inclusiv violurile, execuţiile extrajudiciare şi tortura, precum şi necesitatea de a aplica o strategie solidă a UE care ar contribui la facilitarea schimbării situaţiei în regiune;
63. rămâne profund preocupat de criza umanitară care devastează Zimbabwe, epidemia de holeră şi refuzul persistent al regimului Mugabe de a lua măsuri urgente pentru soluţionarea crizei; de asemenea, solicită Consiliului şi Comisiei să condamne cu vehemenţă acţiunile regimului Mugabe şi să-şi reitereze angajamentul către poporul zimbabwean sub forma unui program de ajutor umanitar pe termen lung; condamnă, de asemenea, intimidarea şi plasarea în detenţie de către regimul Mugabe a apărătorilor drepturilor omului şi a membrilor societăţii civile, precum Jestina Mukoko şi solicită aducerea în faţa justiţiei a autorilor acestor acte;
Drepturile copiilor
64. subliniază din nou necesitatea crucială de a pune în aplicare Orientările UE cu privire la situaţia copiilor în conflictul armat; îndeamnă toate statele membre să adopte Angajamentele din 2007 de la Paris privind protecţia copiilor împotriva recrutării ilegale sau folosirii în forţe armate sau grupuri armate;
65. salută versiunea actualizată a orientărilor respective, adoptată la 16 iunie 2008, şi ia act cu satisfacţie de faptul că UE a însărcinat ambasadori cu definirea unor strategii individuale referitoare la cele 13 ţări prioritare, pentru punerea în aplicare a şase chestiuni tematice identificate în orientări: recrutare, ucidere şi mutilare, atacuri asupra şcolilor şi spitalelor, blocarea accesului ajutorului umanitar, violenţa sexuală şi bazată pe gen, încălcările şi abuzurile;
66. salută adoptarea în iunie 2008 a concluziilor Consiliului European privind drepturile copilului, în special ale copiilor afectaţi de conflictele armate; observă că statele membre şi Comisia au fost îndemnate de Consiliu să continue să asigure coerenţa, complementaritatea şi coordonarea drepturilor omului, ale politicilor şi ale programelor de securitate şi dezvoltare, pentru a aborda chestiunea impactului pe termen scurt, mediu şi lung al conflictelor armate asupra copiilor într-un mod eficace, durabil şi cuprinzător;
67. salută adoptarea de către UE în iunie 2008 a listei recapitulative („checklist”), care are ca scop integrarea protecţiei copiilor afectaţi de conflictele armate în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare; ia act de faptul că aceasta cuprinde îmbunătăţiri semnificative, în special în ceea ce priveşte elaborarea unei definiţii a protecţiei copilului, formarea specială cu privire la chestiunea copiilor afectaţi de conflictele armate, monitorizarea şi raportarea, îmbunătăţirea vizibilităţii şi sensibilizării, posibilitatea de a dispune de prezenţa specialiştilor în acest domeniu pe teren şi ameliorarea comunicării experţilor între misiuni/operaţiuni şi Bruxelles;
68. salută iniţiativele preşedinţiei referitoare la copiii afectaţi de conflictele armate; ia act de conferinţa intitulată „Creşterea impactului pe teren - colaborarea dintre UE şi ONG-uri în domeniul tematic al copiilor afectaţi de conflicte armate”, organizată de preşedinţia slovenă în aprilie 2008;
69. ia act de rezoluţia privind copiii şi conflictul armat, adoptată la 22 februarie 2008 de Adunarea Generală a ONU şi de raportul Reprezentantului special al Secretarului General al ONU; condamnă cu fermitate recrutarea şi utilizarea copiilor în conflictele armate din Ciad şi Irak;
70. salută raportul anual şi concluziile grupului de lucru al Consiliului de Securitate al ONU privind copiii şi conflictul armat; condamnă cu fermitate încălcările grave ale drepturilor copiilor şi utilizarea în continuare a copiilor în conflictele armate din Sri Lanka, Birmania, Filipine, Somalia, Congo şi Burundi;
71. salută faptul că 16 state membre[30] ale Uniunii Europene au semnat Declaraţia de la Geneva privind violenţa armată şi dezvoltarea, numărul total de state semnatare ridicându-se acum la 97; îndeamnă celelalte 11 state membre ale Uniunii Europene care nu au semnat încă declaraţia de la Geneva să facă acest lucru fără întârziere şi cât mai repede posibil;
72. solicită statelor membre care nu au făcut acest lucru să semneze şi să ratifice neîntârziat protocoalele facultative la Convenţia privind drepturile copilului[31];
73. salută lansarea de către Comisie în 2008, în cadrul programului tematic intitulat „Investiţii în oameni”, a unei cereri de propuneri de proiecte ale organizaţiilor neguvernamentale (ONG) destinate copiilor afectaţi de conflictele armate şi traficul de copii; solicită Comisiei să acorde în continuare o atenţie deosebită situaţiei copiilor afectaţi de conflictele armate;
Apărătorii drepturilor omului
74. salută Conferinţa apărătorilor drepturilor omului, organizată la 7-8 octombrie 2008; reiterează angajamentul Uniunii Europene de a asigura o mai bună protecţie a apărătorilor drepturilor omului în cadrul luptei lor pentru realizarea idealurilor descrise în Declaraţia universală a drepturilor omului;
75. atrage atenţia asupra abuzurilor şi a exploatării sexuale la care sunt supuşi milioane de copii în întreaga lume; solicită Consiliului, Comisiei şi statelor membre să depună toate eforturile posibile pentru a preveni şi a combate exploatarea sexuală şi abuzurile sexuale împotriva copiilor, a apăra drepturile copiilor victime ale acestui tip de exploatare şi violenţe şi a promova cooperarea naţională şi internaţională în lupta împotriva exploatării sexuale a copiilor şi a violenţelor sexuale cărora le cad victimă copiii;
76. salută Declaraţia privind acţiunea Consiliului Europei de îmbunătăţire a protecţiei apărătorilor drepturilor omului şi de promovare a activităţilor acestora, adoptată de Comitetul de Miniştri la 6 februarie 2008;
77. salută faptul că, în 2006, Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (BIDDO) a creat un punct nodal destinat apărătorilor drepturilor omului pentru a supraveghea situaţia acestora în toate ţările OSCE; încurajează călduros instituţiile Uniunii Europene să acorde un sprijin mai ferm apărătorilor drepturilor omului prin crearea unui punct nodal în cadrul Parlamentului European, al Consiliului şi al Comisiei având drept obiectiv îmbunătăţirea urmăririi cazurilor personale, dar şi coordonarea cu alte organizaţii internaţionale şi europene;
78. salută versiunea revizuită şi actualizată în 2008 a Orientărilor UE privind apărătorii drepturilor omului; evidenţiază includerea unor dispoziţii menite să consolideze sprijinul şi protecţia acordată apărătorilor drepturilor omului de către misiunile UE, cum ar fi strategiile locale de aplicare a orientărilor, grupuri de lucru locale pentru drepturile omului şi organizarea de reuniuni cel puţin o dată pe an între apărători ai drepturilor omului şi diplomaţi; salută totodată includerea unor dispoziţii referitoare la posibilitatea de a acorda vize de urgenţă şi de a facilita primirea provizorie în statele membre ale UE, cu titlul de măsuri rapide de sprijin si protecţie a apărătorilor drepturilor omului aflaţi în pericol în ţări terţe;
79. solicită din nou Consiliului şi statelor membre să examineze concret problema atribuirii vizelor în regim de urgenţă pentru apărătorii drepturilor omului prin includerea unei menţiuni clare cu privire la situaţia specifică a apărătorilor drepturilor omului în noul Cod comun al vizelor, creând astfel o procedură specifică şi accelerată de acordare a vizei, care s-ar putea baza pe experienţa în materie a guvernelor irlandez şi spaniol; ia act de dezbaterea privind posibilitatea eliberării vizelor pentru relocarea temporară a apărătorilor drepturilor omului expuşi unui risc imediat sau care au nevoie de protecţie şi solicită grupului de lucru al Consiliului pentru drepturile omului (COHOM) adoptarea unor măsuri suplimentare în acest domeniu; consideră că, adesea, confidenţialitatea demersurilor Uniunii Europene în favoarea apărătorilor drepturilor omului este utilă, dar cere ca, în ciuda acestei confidenţialităţi, personalul local al Uniunii să ofere în mod sistematic toate informaţiile cu privire la aceste demersuri ONG-urilor de pe teren, apărătorilor drepturilor omului, precum şi familiilor acestora;
80. face trimitere la concluziile Consiliului privind Belarus din 13 octombrie 2008 şi la declaraţia Preşedinţiei comunicată la 30 septembrie 2008 privind alegerile parlamentare care au avut loc în Belarus în luna respectivă; regretă că alegerile nu au corespuns normelor internaţionale şi nu au respectat criteriile democratice ale OSCE; salută eliberarea înainte de alegeri a lui Alyaksandr Kazulin, ultimul deţinut politic recunoscut la nivel internaţional; se declară în continuare preocupat de faptul că cel puţin zece activişti continuă să execute pedepse de „limitare a libertăţii”, care nu le permit să fie prezenţi decât la domiciliu şi la locul de muncă; este în continuare profund îngrijorat de situaţia drepturilor omului în Belarus;
81. condamnă înăsprirea restricţiilor impuse de guvernul chinez apărătorilor drepturilor omului înainte de Jocurile Olimpice, care prevedeau interdicţia de a purta convorbiri telefonice sau de a comunica pe internet, urmărirea deplasărilor şi arestul la domiciliu, mai mult sau mai puţin strict, precum şi supunerea acestora unei supravegheri şi unor controale fără precedent, care au constrâns numeroşi activişti să-şi amâne sau să-şi suspende activităţile până la finalul Jocurilor;
82. atrage atenţia în mod expres asupra impactului semnificativ pe care dreptul la liberă exprimare pe internet îl poate avea asupra comunităţilor închise şi solicită Uniunii Europene să sprijine dizidenţii care acţionează pe internet din întreaga lume; prin urmare, solicită Comisiei şi Consiliului să abordeze toate restricţiile privind acordarea serviciilor de internet şi a celor specifice societăţii informaţionale de către întreprinderile europene în ţările terţe, ca parte a politicii Uniunii Europene în domeniul comerţului exterior, şi să considere toate restricţiile inutile în ceea ce priveşte acordarea acestor servicii drept bariere în calea schimburilor comerciale;
83. este profund îngrijorat de faptul că Iranul a continuat în 2008 represiunea împotriva apărătorilor drepturilor omului şi a membrilor societăţii civile şi de persistenţa încălcărilor grave ale drepturilor omului; condamnă arestarea arbitrară, tortura şi privarea de libertate a apărătorilor drepturilor omului pentru activitatea desfăşurată de aceştia, sub acuzaţia „acţiuni împotriva siguranţei naţionale”; regretă politica guvernului actual faţă de profesori şi cadrele universitare, împiedicând accesul studenţilor la învăţământul superior, şi condamnă persecutarea şi privarea de libertate a studenţilor care militează pentru drepturile omului;
84. îşi exprimă preocuparea faţă de situaţia drepturilor omului din Nicaragua şi Venezuela şi faţă de atacurile şi hărţuirea ale căror victime sunt numeroase organizaţii pentru drepturile omului din aceste ţări; solicită guvernului şi autorităţilor din Nicaragua şi din Venezuela să acţioneze pentru protejarea libertăţilor şi drepturilor democratice, precum şi a statului de drept;
85. îşi reiterează poziţia cu privire la laureaţii cubanezi ai Premiului Saharov, Oswaldo Payá Sardiñas şi grupul cunoscut drept „Damas de Blanco” („Doamnele în alb”); condamnă cu fermitate violenţa sistematică şi actele recurente de hărţuire suferite de laureaţii Premiului Saharov;
Orientări privind dialogurile şi consultările oficiale cu ţările terţe pe tema drepturile omului
86. ia act de versiunea reactualizată a orientărilor privind dialogurile pe tema drepturilor omului cu ţările terţe, adoptate pe durata mandatului Preşedinţiei franceze; solicită din nou Consiliului şi Comisiei să întreprindă o evaluare cuprinzătoare a orientărilor privind dialogurile pe tema drepturilor omului, bazată pe o evaluare aprofundată a fiecărui dialog şi a rezultatelor obţinute, şi să elaboreze în acest scop o serie de indicatori clari ai impactului fiecărui dialog, precum şi criterii pentru deschiderea, încheierea şi reluarea acestora; subliniază necesitatea organizării în continuare a unor reuniuni interinstituţionale informale înaintea şi după fiecare dialog în scopul de a intensifica schimbul de informaţii între instituţii şi de a permite, dacă este nevoie, o mai bună coordonare; atrage atenţia, în această privinţă, asupra faptului că adoptarea de strategii privind drepturile omului pentru fiecare ţară în parte va contribui la creşterea coerenţei politicii Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului;
87. aduce în atenţie încă o dată, în acest context, propunerile prezentate în rezoluţia susmenţionată a Parlamentului din 6 septembrie 2007 privind funcţionarea dialogurilor şi consultărilor cu ţări terţe referitoare la drepturile omului;
88. regretă amânarea de către China a celei de-a unsprezecea reuniuni la nivel înalt China-UE, motivată de vizita efectuată de Dalai Lama în Europa; subliniază necesitatea unei serioase intensificări şi revizuiri a dialogului privind drepturile omului între Uniunea Europeană şi China; îşi exprimă preocuparea cu privire la încălcările serioase ale drepturilor omului din China şi subliniază că, în ciuda promisiunilor făcute de regim înainte de Jocurile Olimpice din 2008, situaţia pe teren a drepturilor omului nu s-a îmbunătăţit; mai mult decât atât, atrage atenţia faptului că restricţiile referitoare la libertatea de asociere, exprimare şi a celei religioase au devenit şi mai stricte; condamnă cu fermitate măsurile coercitive luate împotriva tibetanilor organizată în urma valului de proteste care a început la 10 martie 2008 şi s-a extins pe întreg teritoriul Tibetului, precum şi represiunea crescândă exercitată de guvernul chinez odată cu aceste evenimente, şi solicită reluarea unui dialog sincer şi axat pe obţinerea de rezultate între cele două părţi, bazat pe „Memorandumul privind o autonomie veritabilă pentru poporul tibetan”; constată că, în pofida asigurărilor repetate ale guvernului chinez privind intenţiile sale de a ratifica Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (PIDCP), ratificarea nu a avut loc; face trimitere la Rezoluţia Parlamentului din 17 ianuarie 2008 privind arestarea dizidentului chinez Hu Jia[32], căruia i s-a acordat Premiul Saharov 2008 pentru libertatea în gândire; cere guvernului chinez eliberarea imediată a lui Hu Jia şi eliberarea soţiei sale, Zeng Jinyan, şi a fiicei lor din arestul la domiciliu; condamnă în aceeaşi măsură valul de represiuni împotriva semnatarilor petiţiei „Carta 08”, document care face apel la lansarea de reforme democratice în China şi solicită eliberarea dizidentului Liu Xiaobo, aflat în detenţie începând din 9 decembrie 2008 îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că sistemul juridic, inclusiv regimul secretului de stat, rămâne vulnerabil la ingerinţele arbitrare şi adesea motivate politic, fapt ce constituie un obstacol în calea transparenţei necesare pentru o bună guvernare şi pentru instaurarea unui sistem în care prevalează statul de drept; în acest sens, regretă sancţionarea sistematică a avocaţilor care încearcă să asigure funcţionarea sistemului juridic chinez, în conformitate cu legislaţia proprie a ţării şi cu drepturile cetăţenilor ei; constată că libertatea pe internet în China se caracterizează printr-o fragilitate persistentă şi, în această privinţă, solicită întreprinderilor europene care furnizează servicii de stocare de conţinuturi pe internet să se abţină de la a divulga oricărui funcţionar străin orice informaţii care permit identificarea personală a unui anumit utilizator al serviciului în cauză, cu excepţia situaţiilor legitime de aplicare a legii în conformitate cu principiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului;
89. este în continuare preocupat de faptul că dialogul cu Iranul privind drepturile omului a fost întrerupt din 2004, din cauza absenţei oricărei evoluţii pozitive în ceea ce priveşte îmbunătăţirea situaţiei drepturilor omului şi a lipsei de cooperare din partea Iranului; solicită autorităţilor iraniene să reia acest dialog în vederea sprijinirii tuturor reprezentanţilor societăţii civile angajaţi pe drumul către democraţie şi să consolideze - prin mijloace paşnice şi non-violente - procesul deja în curs, care poate impulsiona reformele democratice, instituţionale şi constituţionale, poate asigura temeinicia acestor reforme şi da mai multă pondere implicării tuturor apărătorilor drepturilor omului iranieni şi a reprezentanţilor societăţii civile în elaborarea politicilor şi poate consolida rolul acestora în discursul politic general; este profund îngrijorat de faptul că, în 2008 ,, situaţia drepturilor omului din Iran s-a înrăutăţit şi că a continuat îngrădirea libertăţii de exprimare şi de reuniune; în acest context, este profund îngrijorat de reducerea la tăcere a ziariştilor, scriitorilor, intelectualilor şi a activiştilor pentru drepturile femeii şi drepturile omului; este în continuare îngrijorat de reprimarea minorităţilor etnice şi religioase în Iran; condamnă folosirea din ce în ce mai frecventă a pedepsei capitale în Iran, inclusiv în cazul minorilor;
90. regretă lipsa de rezultate a consultărilor Uniunea Europeană - Rusia privind drepturile omului; regretă că autorităţile ruse au refuzat să participe la toate mesele rotunde organizate pentru pregătirea consultărilor cu ONG-urile naţionale şi internaţionale implicate; constată că, în cadrul consultărilor, Uniunea Europeană a ridicat problemele referitoare la drepturile omului, axându-se în special pe libertatea de exprimare şi de reuniune, funcţionarea societăţii civile, combaterea rasismului şi a xenofobiei, drepturile copiilor şi ale femeilor, precum şi pe obligaţiile internaţionale în domeniul drepturilor omului care revin atât UE, cât şi Rusiei; totuşi, regretă faptul că Uniunea Europeană nu a reuşit determinarea vreunei schimbări de politică în Rusia, în special în ceea ce priveşte impunitatea şi independenţa puterii judecătoreşti, tratamentul la care sunt supuşi apărătorii drepturilor omului şi prizonierii politici, printre care Mihail Kodorkovsky, independenţa mass-mediei şi libertatea de exprimare, tratamentul la care sunt supuse minorităţile etnice şi religioase, respectarea statului de drept şi apărarea drepturilor omului în cadrul forţelor armate, discriminarea bazată pe orientarea sexuală, precum şi alte subiecte; face trimitere la rezoluţia sa din 19 iunie 2008 referitoare la Summitul UE - Rusia din 26-27 iunie 2008, de la Khanty-Mansiysk[33]; îşi exprimă din nou preocuparea privind degradarea situaţiei apărătorilor drepturilor omului şi dificultăţile cu care se confruntă ONG-urile pentru a fi înregistrate şi pentru a-şi desfăşura activitatea; îşi exprimă din nou îngrijorarea referitoare la legea privind extremismul, care ar putea afecta libera circulaţie a informaţiei şi ar putea conduce la îngrădirea în continuare din partea autorităţilor ruse a libertăţii de exprimare a jurnaliştilor independenţi şi a opozanţilor politici; îşi exprimă în continuare îngrijorarea, ţinând seama şi de Raportul Amnesty International din 2008, cu privire la continua încălcare de către procuratură a dreptului de acces la un proces echitabil a lui Mikhail Khodorkovsky şi a asociatului său, Platon Lebedev, în conformitate cu standardele internaţionale, deplânge tratamentul la care este supus fostul vicepreşedinte al grupului Iukos, Vasilii Alexanian, care, prin refuzul său de a depune mărturie falsă împotriva lui Mihail Horkovski, a determinat autorităţile ruse să permită deteriorarea stării sale de sănătate până în stadiul terminal; se alătură Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru a cere autorităţilor ruse să „utilizeze toate mijloacele juridice disponibile” pentru a-i elibera pe Igor Sutiagin şi Valentin Danilov; salută eliberarea lui Mikhail Trepaşkin; regretă profund că misiunea BIDDO de monitorizare a alegerilor prezidenţiale din Rusia din martie 2008 a trebuit să fie anulată din cauza restricţiilor şi limitărilor impuse misiunii respective de autorităţile ruse;
91. îndeamnă Consiliul şi Comisia să creeze subcomisii privind drepturile omului în colaborare cu toate ţările vecine, în special cu Israelul, în cadrul negocierilor privind intensificarea relaţiilor bilaterale, în concordanţă cu intenţia exprimată de ambele părţi în urma Consiliului de asociere din 16 iunie 2008; salută prima reuniune a subcomisiei cu Autoritatea palestiniană la 2 decembrie 2008; reiterează solicitarea ca parlamentarii să fie implicaţi în pregătirea reuniunilor acestui tip de subcomitete şi să fie informaţi în mod adecvat cu privire la rezultatul acestora; subliniază din nou că, în cazul Tunisiei, sesiunile subcomisiei pot fi axate pe stabilirea perenităţii şi pe crearea stimei şi încrederii între parteneri; subliniază că, în cazul Marocului, Comisia ar trebui să evolueze, eventual, către o fază axată pe rezultate, prin stabilirea unor referinţe şi indicatori de progres concreţi, precum şi prin posibilitatea de a ridica problema unor cazuri individuale; subliniază că discuţiile privind drepturile omului nu ar trebui să se limiteze la aceste subcomisii şi subliniază importanţa coordonării cu alte subcomitete care abordează chestiuni conexe drepturilor omului, cum ar fi migrarea; subliniază necesitatea de a include aceste subiecte în cadrul dialogului politic la nivelul cel mai înalt, astfel încât să se mărească coerenţa politicii Uniunii în domeniu şi să se reducă discrepanţele dintre declaraţiile de presă privind situaţia drepturilor omului ale celor două părţi; în contextul încheierii acordului-cadru cu Libia, salută deschiderea negocierilor şi solicită Consiliului şi Comisiei să acorde atenţia necesară dialogului şi cooperării privind drepturile omului;
92. apreciază cea de-a doua rundă a dialogului privind drepturile omului Uniunea Europeană – Uzbekistan, care a avut loc la 5 iunie 2008; ia act de seminarul privind libertatea presei, organizat în Tashkent, la 2- 3 octombrie 2008; totuşi, consideră că seminarul nu şi-a atins scopul iniţial de a permite o discuţie deschisă privind încălcarea drepturilor omului şi libertatea presei în Uzbekistan,; constată absenţa în continuare a unei anchete internaţionale independente cu privire la masacrul din Andijan şi lipsa unei ameliorări a situaţiei drepturilor omului în Uzbekistan; salută eliberarea a doi apărători ai drepturilor omului, Dilmurod Mukhiddinov şi Mamarajab Nazarov; condamnă menţinerea în detenţie pe criterii politice a unor apărători ai drepturilor omului şi jurnalişti independenţi şi îndeamnă autorităţile uzbece să elibereze toţi apărătorii drepturilor omului şi pe ceilalţi prizonieri politici; îşi exprimă din nou îngrijorarea cu privire la privarea de libertate a lui Salijon Abdurakhmanov, ziarist independent, şi a lui Agzam Turgunov, militant pentru drepturile omului; îşi exprimă regretul cu privire la Concluziile Consiliului din 13 octombrie 2008 privind Uzbekistanul; îndeamnă autorităţile din Uzbekistan să accepte acreditarea noului director pentru această ţară al organizaţiei Human Rights Watch şi să permită organizaţiei, precum şi altor organizaţii internaţionale şi neguvernamentale, să îşi desfăşoare în mod nestânjenit activitatea; cere Uzbekistanului să colaboreze pe deplin şi eficient cu raportorii speciali ai ONU în abordarea chestiunilor legate de tortură şi libertate de exprimare şi să ridice restricţiile legate de înregistrarea şi funcţionarea ONG-urilor în Uzbekistan; ia act de faptul că Consiliul a decis să nu reînnoiască restricţiile de călătorie care se aplică în cazul anumitor persoane menţionate în Poziţia comună 2007/734/PESC[34], care au fost suspendate în conformitate cu Concluziile Consiliului din 15-16 octombrie 2007 şi 29 aprilie 2008; salută faptul că Consiliul a decis totuşi să reînnoiască pentru o perioadă de 12 luni embargoul supra armelor, impus prin poziţia comună menţionată mai sus; invită Consiliul şi Comisia să reexamineze situaţia globală a drepturilor omului în Uzbekistan; îşi reiterează cererea de eliberare imediată a prizonierilor politici; ia act de declaraţia Preşedinţiei Uniunii din 17 decembrie 2008 privind aceste cazuri individuale;
93. salută faptul că Uniunea Europeană şi Turkmenistan au organizat prima rundă a dialogului privind drepturile omului în iulie 2008; salută abordarea preocupărilor privind situaţia drepturilor omului în Turkmenistan, în special libertatea de exprimare şi de reuniune, independenţa puterii judecătoreşti şi funcţionarea societăţii civile; face trimitere la rezoluţia sa din 20 februarie 2008 privind strategia UE pentru Asia centrală[35] şi reafirmă că în vederea încheierii de către UE a acordului interimar, Turkmenistanul trebuie să realizeze progrese în domenii-cheie, inter alia oferind Comitetului Internaţional al Crucii Roşii acces liber şi nestingherit, eliberând necondiţionat toţi prizonierii politici şi de conştiinţă, eliminând toate obstacolele guvernamentale în calea libertăţii de deplasare şi autorizând toate ONG-urile şi organismele care activează în domeniul drepturilor omului să îşi desfăşoare liber activitatea în ţară;
94. susţine intenţia Consiliului de a realiza dialoguri privind drepturile omului cu fiecare dintre ţările din Asia Centrală cu care nu s-a realizat încă acest lucru; cere ca dialogurile să fie orientate spre rezultat şi în deplină conformitate cu orientările Uniunii Europene privind dialogurile pe tema drepturilor omului cu ţările terţe, asigurând implicarea societăţii civile şi a Parlamentului European; solicită alocarea de resurse adecvate în cadrul secretariatelor Comisiei şi Consiliului pentru realizarea acestor dialoguri;
95. ia act de importanţa angajamentului asumat atât de Turcia, cât şi de UE, faţă de procesul de aderare a Turciei, în ceea ce priveşte reformelor referitoare la drepturile omului care sunt în curs de realizare în Turcia; consideră că decizia guvernului turc de a permite transmiterea programelor televiziunii kurde constituie un pas înainte pe calea spre libertatea de exprimare în Turcia; regretă totuşi faptul că utilizarea limbii kurde este încă interzisă în Parlament şi în campaniile politice; reiterează faptul că sunt necesare noi reforme legislative pentru a garanta respectarea şi protecţia minorităţilor şi libertatea de exprimare totală, de jure şi de facto, în conformitate cu CEDO şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; constată cu îngrijorare că nu s-a realizat niciun progres cu privire la ratificarea instrumentelor destinate drepturilor omului, în special a Protocolului facultativ la Convenţia împotriva torturii, a Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi a Protocoalelor adiţionale nr. 4, nr.7 şi nr.12 la CEDO;
96. îndeamnă noul guvern din Pakistan să adopte măsurile adecvate în vederea îmbunătăţirii situaţiei drepturilor omului în Pakistan; face trimitere la cererea organizaţiei Amnesty International prin care guvernul din Pakistan este îndemnat să reinstituie în funcţie tot judecătorii destituiţi ilegal în 2007 de fostul preşedinte Pervez Musharraf; salută faptul că UE a desfăşurat o misiune independentă de monitorizare electorală pentru alegerile legislative generale din februarie 2008; salută faptul că alegerile au fost concurenţiale şi că au sporit încrederea opiniei publice în procesul democratic; ia act de faptul că UE s-a angajat să sprijine consolidarea instituţiilor democratice şi îndeamnă Consiliul şi Comisia să sprijine mişcarea pentru democraţie lansată de puterea judecătorească şi de barou, în special prin invitarea anumitor reprezentanţi ai acesteia, dintre care dl Choudhry; subliniază necesitatea ca drepturile omului să fie una dintre principalele priorităţi ale UE în cadrul dialogului constant cu Pakistanul;
97. salută propunerile Consiliului de lansare a unor dialoguri privind drepturile omului cu mai multe ţări din America Latină; subliniază că includerea ţărilor din America Centrală este de dorit; ia act de semnarea Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi a Pactului internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale de către guvernul cubanez în februarie 2008; solicită ratificarea fără rezerve a acestor pacturi; solicită guvernului cubanez să elibereze toţi prizonierii politici şi să respecte drepturile protejate în temeiul tratatelor semnate; ia act de decizia Consiliului din 20 iunie 2008 de a ridica sancţiunile neoficiale impuse Cubei;
98. îndeamnă Rusia, în calitate de forţă de ocupaţie în Georgia, să sprijine drepturile omului în Abhazia şi Oseţia de Sud, inclusiv dreptul cetăţenilor de a se întoarce în casele lor; solicită tuturor părţilor să continue aplicarea angajamentelor în temeiul acordurilor din 12 august şi 8 septembrie 2008; solicită tuturor guvernelor implicate să continue să ofere hărţi detaliate şi informaţii privind toate zonele afectate de conflict, bombardate cu bombe cu dispersie, pentru a facilita eliminarea muniţiilor cu dispersie şi pentru securizarea acestor zone pentru civili; consideră că ambele guverne ar trebui, de asemenea, să se asigure, prin intermediul unor campanii publice de informare, că cetăţeni sunt conştienţi de pericolele materialului care nu a explodat; solicită administraţiilor responsabile să convină asupra prezenţei observatorilor internaţionali ai drepturilor omului în Oseţia de Sud şi Abhazia;
99. îşi exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de progrese în ceea ce priveşte situaţia drepturilor omului din Uniunea Myanmar, în special în perspectiva alegerilor programate în 2010; condamnă recentele arestări şi condamnări decise în urma unor procese simulacru împotriva a peste o sută de membri ai opoziţiei birmane, precum şi sentinţele draconice pronunţate împotriva acestora; îndeamnă guvernul birman să elibereze neîntârziat toţi prizonierii politici; consideră că Parlamentul ar trebui să trimită o misiune de amploare în Myanmar, având în vedere faptul că situaţia actuală a drepturilor omului nu se îmbunătăţeşte în pofida tuturor sancţiunilor şi că presiunea exercitată de comunitatea internaţională trebuie să devină mai intensă;
Supravegherea generală a activităţilor Consiliului şi Comisiei, în special a performanţelor celor două preşedinţii
100. solicită Preşedinţiei Consiliului să aibă cu precădere în atenţie ţările cu o situaţie deosebit de îngrijorătoare în ceea ce priveşte drepturile omului;
101. salută evenimentele şi dezbaterile care au avut loc în cadrul Anului european al dialogului intercultural 2008 şi ia act cu satisfacţie de iniţiativele adoptate de cele două preşedinţii;
102. salută cel de-al zecelea Forum al ONG-urilor din Uniunea Europeană pe tema drepturilor omului, organizat de Preşedinţia franceză şi de Comisie, la 10 decembrie 2008 pe tema celei de-a 60-a aniversări a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care s-a axat, în special, pe discriminarea împotriva femeilor;
103. solicită eforturi mai mari şi o acţiune fermă din partea UE pentru obţinerea unui acord politic privind conflictul din Darfur şi pentru a facilita implementarea unui acord de pace global; subliniază necesitatea de a pune capăt impunităţii şi de a impune sancţiunile Consiliului de Securitate al ONU; salută sprijinul Uniunii Europene pentru mandatele de arestare emise de CPI în legătură cu situaţia din Darfur, care trebuie executate cât mai curând;
104. salută Rezoluţia 1834 din 24 septembrie 2008 a Consiliului de Securitate al ONU privind extinderea până în 2009 a mandatului misiunii de menţinere a păcii a ONU în Republica Centrafricană şi în Ciad, precum şi intenţia ONU de a autoriza desfăşurarea unei componente militare a ONU atât în Ciad, cât şi în Republica Centrafricană, pentru a monitoriza activitatea EUFOR Ciad/CAR ;
105. salută întocmirea şi actualizarea regulată de către Consiliu a unor liste de ţări vizate, în privinţa cărora se fac eforturi suplimentare pentru a implementa orientările Uniunii Europene privind copiii şi conflictele armate, pedeapsa capitală (aşa-numitele ţări aflate „la limită”) şi apărătorii drepturilor omului;
106. îşi reiterează solicitarea ca toate discuţiile cu ţările terţe, instrumentele, documentele şi rapoartele, inclusiv rapoartele anuale privind drepturile omului şi democraţia să abordeze explicit problemele de discriminare, în special problemele referitoare la minorităţile etnice, naţionale şi lingvistice, la libertăţile religioase, inclusiv practicile discriminatorii faţă de minorităţile religioase, discriminarea pe criterii de castă, protecţia şi promovarea drepturilor popoarelor indigene, a drepturilor umane ale femeilor, drepturile copilului, drepturile persoanelor cu handicap, inclusiv ale persoanelor cu tulburări mentale şi ale persoanelor de orice orientare sexuală, implicând pe deplin organizaţiile de profil, atât în cadrul UE, cât şi în ţările terţe, dacă este cazul;
107. ia act de iniţiativa privind Uniunea pentru Mediterana, lansată de Preşedinţia franceză, care constituie o nouă provocare având drept obiective promovarea democraţiei şi respectarea drepturilor omului în regiunea Mării Mediterane; subliniază că dezvoltarea unor noi iniţiative de către Uniunea pentru Mediterana nu trebuie să ducă la acordarea unei atenţii mai reduse promovării reformelor necesare în scopul democraţiei şi al drepturilor omului în regiune;
Programele de asistenţă externă ale Comisiei şi EIDHR
108. salută faptul că priorităţile Parlamentului au fost luate în considerare în documentele de programare pentru anii 2007 şi 2008 ale EIDHR;
109. solicită actualizarea registrelor electronice, destinate să acopere toate proiectele EIDHR organizate în funcţie de criteriul geografic şi tematic;
110. ia act cu satisfacţie de interesul arătat privind prezentarea de proiecte în cadrul noului obiectiv de sprijinire a apărătorilor drepturilor omului şi de posibilitatea de a întreprinde o acţiune urgentă pentru protejarea lor; ia act de faptul că pentru implementarea acestor proiecte au fost selectaţi 11 beneficiari de către Comisie şi se aşteaptă ca activităţile concrete să fie lansate la începutul anului 2009;
111. solicită din nou Comisiei să adapteze nivelul resurselor umane alocate implementării EIDHR, atât la sediul central cât şi în cadrul delegaţiilor, pentru a lua în considerate specificităţile şi dificultăţile legate de acest instrument;
112. solicită Comisiei să asigure coerenţa dintre priorităţile politice ale Uniunii şi proiectele şi programele pe care le sprijină, mai ales în ceea ce priveşte programele sale cu ţările terţe;
Asistenţă electorală şi observarea alegerilor
113. ia act de faptul că UE se foloseşte din ce în ce mai mult de asistenţa electorală şi observarea alegerilor pentru a promova democraţia în ţările terţe, sporind astfel respectul pentru drepturile omului, libertăţile fundamentale şi statul de drept, iar calitatea şi independenţa misiunilor sale sunt recunoscute;
114. subliniază că metodologia cuprinzătoare a UE, care acoperă întregul ciclu electoral în ansamblu şi include atât asistenţa electorală cât şi observarea alegerilor, a obţinut rezultate foarte bune, datorită cărora UE ocupă un loc de frunte între organizaţiile internaţionale de observare electorală;
115. salută publicarea primului manual al UE privind observarea alegerilor, publicat în aprilie 2008; ia act cu satisfacţie de secţiunea specială consacrată chestiunilor legate de gen; observă că noul manual oferă o prezentare globală a metodologiei misiunilor UE de observare a alegerilor şi o descriere a modului în care sunt planificate , desfăşurate şi implementate misiunile, precum şi a modului în care sunt folosite normele internaţionale în cadrul evaluării şi al raportării;
116. solicită creşterea vigilenţei în ceea ce priveşte criteriile de selecţie a ţărilor în care urmează să se desfăşoare asistenţa electorală/observarea alegerilor, precum şi în ceea ce priveşte respectarea metodologiei şi a normelor stabilite la nivel internaţional, în special cu privire la natura independentă a acestui tip de misiuni;
117. solicită din nou ca procesul electoral, inclusiv faza pre-electorală şi cea post-electorală, să fie integrat în diferitele niveluri de dialog politic purtat cu ţările terţe interesate, în vederea asigurării unei armonizări a politicilor Uniunii şi a reafirmării rolului de element esenţial al drepturilor omului şi al democraţiei;
Introducerea sistematică a drepturilor omului în politici
118. invită Comisia să continue monitorizarea îndeaproape a acordării „sistemului generalizat de preferinţe” (SGP+) ţărilor care au avut probleme importante în punerea în aplicare a celor opt convenţii a OIM privind normele centrale din domeniul muncii, încălcând drepturile civile şi politice sau recurgând la munca în închisori; solicită Comisiei să dezvolte criterii pentru a defini momentul în care SGP trebuie refuzat din motive legate de drepturile omului;
Drepturile economice, sociale şi culturale
119. subliniază că drepturile economice, sociale şi culturale sunt la fel de importante ca şi drepturile civile şi politice; subliniază angajamentul UE de sprijinire a realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, astfel cum se prevede în concluziile Consiliului European din decembrie 2007 şi iunie 2008;
120. solicită UE să integreze drepturile economice, sociale şi culturale în cadrul relaţiilor sale externe cu ţările terţe, înscriindu-le periodic pe ordinea de zi a dialogurilor şi consultărilor cu ţările terţe privind drepturile omului şi insistând în legătură cu aplicarea protocolului opţional la Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, în special pentru funcţionarea eficientă a procedurii de plângeri prevăzută de acesta;
121. solicită Comisiei şi Consiliului să garanteze coerenţa drepturilor economice, sociale şi culturale, a politicilor privind comerţul şi drepturile omului şi, în acest scop, să creeze un grup de lucru inter-servicii privind drepturile omului;
122. subliniază că drepturile omului includ, de asemenea, dreptul la hrană, la educaţie, la locuinţe decente, la apă, la pământ, la locuri de muncă decente, la securitate socială şi la înfiinţarea de sindicate şi că este deosebit de important să se asigure că de aceste drepturi beneficiază grupurile extrem de vulnerabile, cum ar fi populaţia din ţările cel mai puţin dezvoltate, în situaţii post-conflict sau din ţările emergente, popoarele indigene, refugiaţii ca o consecinţă a schimbărilor climatice, migranţii, etc.
123. solicită Comisiei să depună un efort deosebit pentru asigurarea dreptului la hrană în contextul actualei crize generale alimentare şi economice;
124. subliniază necesitatea de a promova răspunderea socială a întreprinderilor şi de a obliga companiile transnaţionale cu sediul în statele membre UE să respecte reglementările pertinente ale OIT, în cadrul activităţilor desfăşurate în ţările terţe;
125. constată cu satisfacţie că regimul SGP+, care face legătura între drepturile omului şi comerţul internaţional, încurajează dezvoltarea durabilă şi buna guvernanţă, şi solicită controlul eficient al respectării clauzei elementului esenţial;
126. solicită din nou Consiliului şi Comisiei să ia iniţiative, în numele UE, la nivel internaţional, pentru a combate persecuţia şi discriminarea bazată pe orientări sexuale şi pe identitatea de gen, de exemplu susţinând o rezoluţie privind această chestiune la nivelul ONU şi sprijinind ONG-urile şi actorii care promovează egalitatea şi nediscriminarea;
Eficienţa intervenţiilor Parlamentului European în cazurile privind drepturile omului
127. se aşteaptă ca rezoluţiile şi alte documente-cheie privind problemele legate de drepturile omului să fie traduse în limbile vorbite în ţările vizate;
128. solicită Consiliului să ofere un răspuns concret dorinţelor şi preocupărilor exprimate în cadrul comunicărilor oficiale ale Parlamentului, în rezoluţiilor referitoare la problematici urgente;
129. aminteşte delegaţiilor parlamentare care se deplasează în ţări terţe că ar trebui să includă sistematic pe ordinea de zi a vizitelor lor în ţările terţe o dezbatere interparlamentară asupra situaţiei drepturilor omului, precum şi reuniuni cu apărători ai drepturilor omului, pentru a obţine mărturii directe despre situaţia drepturilor omului în ţara în cauză şi pentru a le asigura, după caz, vizibilitate şi protecţie la nivel internaţional;
130. salută constituirea Reţelei Saharov, anunţată cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la prima decernare a Premiului Saharov; consideră că ar trebui să adopte cu promptitudine deciziile privind modalităţile de funcţionare a acesteia şi să pună la dispoziţie mijloacele necesare realizării obiectivelor reţelei;
°
° °
131. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ale statelor candidate, Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului Europei şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, precum şi guvernelor ţărilor şi teritoriilor menţionate în prezenta rezoluţie.
- [1] Documentul Consiliului 14146/1/08.
- [2] Pentru toate documentele relevante de bază, a se consulta tabelul din Anexa III la raportul A6-0128/2007 al Comisiei pentru afaceri externe.
- [3] Texte adoptate, P6_TA(2009)0025.
- [4] JO C 379, 7.12.1998, p. 265; JO C 262, 18.9.2001, p. 262; JO C 293 E, 28.11.2002, p. 88; JO C 271 E, 12.11.2003, p. 576; Texte adoptate, 22 mai 2008, P6_TA(2008)0322; Texte adoptate, 21 octombrie 2008, P6_TA(2008)0496.
- [5] JO C 311, 9.12.2005, p. 1.
- [6] JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
- [7] JO L 317, 15.12.2000, p. 3. JO L 209, 11.8.2005, p. 27.
- [8] JO L 386, 29.12.2006, p. 1.
- [9] JO C 125 E, 22.5.2008, p. 220.
- [10] Texte adoptate, P6_TA(2008)0065.
- [11] JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.
- [12] JO C 250 E, 25.10.2007, p. 91.
- [13] JO C 74 E, 20.3.2008, p. 775.
- [14] JO C 187 E, 24.7.2008, p. 214.
- [15] Texte adoptate, P6_TA(2008)0405.
- [16] Texte adoptate, P6_TA(2008)0012.
- [17] JO C 303 E, 13.12.2006, p. 879.
- [18] JO C 327, 23.12.2005, p. 4.
- [19] Texte adoptate, P6_TA(2008)0194.
- [20] Texte adoptate, P6_TA(2009)0021.
- [21] JO L 150, 18.6.2003, p. 67.
- [22] La 18 iulie 2008, 85 de state nu ratificaseră încă Statutul de la Roma: Algeria, Angola, Arabia Saudită, Armenia, Azerbaidjan, Bahamas, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Bhutan, Brunei, Camerun, Capul Verde, Republica Cehă, Chile, China, Côte d’Ivoire, Republica Populară Democrată Coreeană, Cuba, Egipt, Emiratele Arabe Unite, El Salvador, Guineea Ecuatorială, Eritreea, Etiopia, Filipine, Grenada, Guatemala, Guineea-Bissau, Haiti, India, Indonezia, Iran, Irak, Israel, Jamaica, Kazahstan, Kiribati, Kuweit, Kârgâzstan, Laos, Liban, Libia, Madagascar, Malaysia, Maldive, Mauritania, Statele Federate ale Microneziei, Moldova, Monaco, Maroc, Mozambic, Myanmar/Birmania, Nepal, Nicaragua, Oman, Pakistan, Palau, Papua-Noua Guinee, Qatar, Federaţia Rusă, Rwanda, Saint Lucia, São Tomé şi Principe, Seychelles, Singapore, Insulele Solomon, Somalia, Sri Lanka, Statele Unite ale Americii, Sudan, Swaziland, Siria, Thailanda, Togo, Tonga, Tunisia, Turcia, Turkmenistan, Tuvalu, Ucraina, Uzbekistan, Vanuatu, Vietnam, Yemen, Zimbabwe.
- [23] Până în noiembrie 2008, Austria, Slovenia, Spania şi Ungaria au ratificat atât Convenţia, cât şi Protocolul facultativ.
- [24] Dintre statele membre ale UE, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania, Polonia, România şi Slovacia nu au semnat Convenţia până în prezent.
- [25] Texte adoptate, P6_TA(2008)0238.
- [26] Texte adoptate, P6_TA(2008)0496.
- [27] Declaraţia ambasadoarei Susan E. Rice, Reprezentant Permanent al SUA, privind respectarea dreptului umanitar internaţional, pronunţată în cadrul Consiliului de Securitate la 29 ianuarie 2009.
- [28] Semnatari (situaţia din noiembrie 2008): Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ţările de Jos (doar cinci ţări - Albania, Argentina, Franţa, Honduras şi Mexic - au ratificat Convenţia, pentru a cărei intrare în vigoare este necesară ratificarea de către 20 de state).
- [29] JO L 200, 30.7.2005, p. 1.
- [30] Austria, Bulgaria, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia, Regatul Unit, Ţările de Jos şi Ungaria.
- [31] Protocolul facultativ la Convenţia privind drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă (în noiembrie 2008): neratificat de către Republica Cehă, Finlanda, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta, Regatul Unit şi Ungaria.
Protocolul facultativ la Convenţia privind drepturile copilului referitor la participarea copiilor la conflictele armate (situaţia din noiembrie 2008): neratificat de către Estonia, Ţările de Jos şi Ungaria. - [32] JO C 41 E, 19.2.2009, p. 82.
- [33] Texte adoptate, P6_TA(2008)0309.
- [34] Poziţia comună 2007/734/PESC a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Uzbekistanului (JO L 295, 14.11.2007, p. 34).
- [35] Texte adoptate, P6_TA(2008)0059.
EXPUNERE DE MOTIVE
Introducere
1. Punctul de plecare al acestui document al Parlamentului European este Raportul anual 2008 privind drepturile omului în lume, elaborat de către Consiliul Uniunii Europene[1].
2. Acesta este cel de-al zecelea raport anual al Uniunii Europene privind situaţia drepturilor omului în lume, care cuprinde perioada 1 iulie 2007 - 30 iunie 2008 într-un singur text, elaborat de către Consiliu ca urmare a consultărilor cu celelalte instituţii ale Uniunii.
3. Primul dintre aceste rapoarte a fost prezentat în anul 2000. De atunci, conţinutul său s-a îmbunătăţit în permanenţă în ceea ce priveşte volumul şi calitatea informaţiilor şi a evaluărilor sale. Acest lucru se datorează nu numai faptului că acest exerciţiu anual s-a îmbunătăţit de-a lungul anilor, permiţând introducerea unor corecturi, dezvoltări şi îmbunătăţiri ale structurii şi conţinutului său, ci şi, în principal, faptului că raportul anual reflectă dezvoltarea continuă a activităţilor Uniunii Europene în ceea ce priveşte drepturile omului.
4. În măsura în care această acţiune a Uniunii Europene pentru afirmarea, apărarea şi promovarea drepturilor omului în lume a devenit tot mai amplă, atât cantitativ, cât şi calitativ, raportul anual a putut reflecta şi evalua acest proces, care este în mod inevitabil complex şi nu poate fi lipsit de contradicţii.
Obiective şi repercusiuni ale raportului
5. Raportul are, în principal, două obiective. Pe de o parte, este vorba despre asigurarea unei baze de date de referinţă, care să permită cunoaşterea, discutarea şi evaluarea activităţilor realizate de-a lungul anului, pentru ca, în final, să se poată îmbunătăţi, corecta şi amplifica acţiuni ulterioare. Discutarea sa în detaliu, în Parlamentul European reprezintă, din acest punct de vedere, un moment esenţial, în contextul dezbaterilor pentru stabilirea priorităţilor, identificarea problemelor care necesită acţiuni la nivel european, controlul şi evaluarea periodică a situaţiilor care necesită atenţie deosebită.
6. În al doilea rând, obiectivul acestuia este, aşa cum se subliniază chiar în raport, ca „un număr cât mai mare de oameni, atât din Europa, cât şi din afara frontierelor Uniunii, să fie informaţi cu privire la acţiunile desfăşurate de Uniunea Europeană pentru promovarea drepturilor omului în întreaga lume”.
7. Este vorba, din acest punct de vedere, despre un text anual de referinţă, care se adresează tuturor celor care, într-un fel sau altul, direct sau indirect, contribuie la configurarea stării de fapt actuale a drepturilor omului în lume, sau suferă consecinţele acesteia atunci când situaţia este gravă: opinia publică; guverne, parlamente, administraţii şi instituţii naţionale şi multilaterale; organizaţii neguvernamentale şi, în general, entităţi nestatale şi care, în ansamblul lor, reprezintă ceea ce începe să devină o societate civilă globală.
8. Publicarea anuală a acestui raport trebuie să constituie un eveniment important. Anul 2008 marchează cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, un an de bilanţ general al succeselor şi regresului constatat, pe plan mondial, în respectarea drepturilor omului, Uniunea Europeană joacă un rol decisiv. Aşa cum se afirmă în preambulul raportului, „promovarea drepturilor omului este astăzi unul dintre cele mai dezvoltate aspecte ale relaţiilor internaţionale ale Uniunii Europene”.
9. Raportul anual nu numai că descrie şi evaluează acţiunile comune ale Uniunii în promovarea drepturilor omului în lume: acesta constituie şi un bilanţ al situaţiei concrete în ceea ce priveşte aceste drepturi în diferite ţări şi regiuni. Impactul acestuia ar trebui să fie considerabil, iar publicarea sa ar trebui să constituie un eveniment care să justifice acţiuni de informare şi interes speciale.
10. Cu toate acestea, lucrurile nu stau încă aşa, sau cel puţin aşa cum era de aşteptat, nu din punctul de vedere al intenţiei, ci din motive strict obiective şi raţionale. Vizibilitatea raportului anual trebuie să crească în mod substanţial. Parlamentul European şi-a exprimat constant această dorinţă în ultimii ani, astfel că este timpul să fie demarată, fără întârziere, iniţiativa de creştere a vizibilităţii rapoartelor anuale ale Uniunii Europene privind situaţia drepturilor omului în lume.
11. Din marea diversitate de activităţi, iniţiative, declaraţii, orientări, rapoarte şi documente cu caracter variat produse de instituţiile europene, raportul anual nu şi-a dobândit încă importanţa şi impactul pe care merită să le aibă. Este păcat că se întâmplă aşa, dacă se ia în considerare rolul absolut vital jucat în lupta pentru promovarea şi apărarea drepturilor omului prin comunicarea cu diferiţii actori, activi şi pasivi, în ceea ce priveşte problematica drepturilor omului. Această realitate este din ce în ce mai evidentă în rândul opiniei publice mondiale, care este din ce în ce mai interconectată şi influenţată de mijloacele de comunicare în masă.
12. În primă instanţă, impactul raportului anual depinde de un factor care nu are legătură cu elaborarea sa şi nici cu desfăşurarea acţiunilor Uniunii Europene privind problematica drepturilor omului în lume. Această desfăşurare şi, în consecinţă, conţinutul şi autoritatea raportului care descrie şi evaluează acţiunile respective depind în esenţă de politicile interne ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte drepturilor omului. Succesul Uniunii în promovarea drepturilor omului dincolo de graniţele sale va depinde, în orice moment, de atitudinea exemplară în interiorul graniţelor sale.
13. Uniunea Europeană îşi poate impune influenţa în apărarea, protecţia şi extinderea drepturilor omului în întreaga lume numai dacă aceste eforturi se regăsesc în politicile sale interne. Aşa cum arată raportul, aceasta este o problemă fundamentală de „credibilitate pe scena internaţională”.
14. În acest sens, două probleme-cheie din acest domeniu trebuie să se bucure de atenţie imediată, deoarece, pentru o mare parte din opinia publică internaţională, ele reprezintă pietre de temelie ale credibilităţii europene în ceea ce priveşte drepturilor omului. Acestea sunt politicile legate de imigraţie şi de combaterea terorismului, domenii în care se impune întotdeauna respectarea riguroasă a persoanelor şi a legalităţii.
15. Conţinutul raportului anual ar trebui să aibă o exprimare foarte clară, din care să nu lipsească elemente autocritice şi critice, atunci când este necesar. Autoritatea şi prestigiul său, precum şi influenţa sa de fond depind, în mod esenţial, de rigoarea şi onestitatea sa.
16. Dacă obiectivul acestuia este eficacitatea, acţiunile sunt mai eficace dacă se adoptă puncte de vedere şi aprecieri convingătoare şi factuale dar, în acelaşi timp, ferme şi riguroase, evitându-se de a se pune accentul pe confruntări şi controverse punctuale şi conjuncturale. Este de preferat să se evite orice poate sugera o ingerinţă inutilă. Forma pe care o iau aceste acţiuni ar trebui simplificată, pentru ca valoarea comunicativă, gestionarea şi înţelegerea acestora să fie facilitată la maximum: textele introductive şi concluziile ar trebui să ocupe un spaţiu mai larg, pentru a se crea un echilibru cu celelalte părţi, mai explicative şi detaliate. Ar trebui, de asemenea, să se redacteze un sumar sau rezumat executiv, care să poată fi înţeles mai uşor de mass-media şi de publicul larg.
17. Ar trebui ca prezentarea publică a raportului anual să aibă un caracter solemn. Difuzarea sa ar trebui să facă obiectul planurilor de presă şi comunicare, cu programe specifice, coordonate de către departamentele şi serviciile fiecărei instituţii a Uniunii. Astfel de programe ar trebui să pună accentul pe o prezenţă puternică şi interactivă pe internet.
18. De asemenea, ar trebui să se realizeze, periodic, un studiu empiric privind impactul şi evaluările care sunt rezultatul acestor rapoarte anuale privind respectarea drepturilor omului în lume, în mass-media, în sfera politică internaţională, în instituţiile şi organizaţiile naţionale şi internaţionale pentru drepturile omului, precum şi în rândul opiniei publice.
Situaţia femeilor, violenţa împotriva femeilor, asasinarea femeilor
19. În ceea ce priveşte problematica drepturilor femeilor, raportul nu poate fi decât o reflectare a situaţiei actuale care continuă să fie incompletă şi nesatisfăcătoare. Între numeroasele teme prioritare ale Uniunii, cu directivele corespunzătoare (condamnarea la moarte, tortura, militanţii pentru drepturile omului, copiii soldaţi, drepturile minorilor, promovarea dreptului umanitar internaţional etc.) nu figurează situaţia subordonată a femeii în multe părţi ale lumii (cu grave consecinţe asupra drepturilor sale umane) şi nici problematica gravă şi generalizată a violenţei împotriva femeii sau cumplitul fenomen al asasinării femeilor din diferite ţări sau cel puţin, acestea nu figurează cu gradul de relevanţă şi prioritate pe care le merită.
20. Acest fapt este în contradicţie cu existenţa unui consens mai general cu privire la faptul că, practic, femeile constituie principalele victime în situaţii de discriminare şi inegalitate, de hărţuială şi violenţă practic în întreaga lume. Astfel, nu este suficient să se promoveze abordări integratoare şi campanii în materie de drepturile omului: sunt necesare abordări specifice puternice şi acţiuni concertate.
21. Totuşi, există o deficienţă care trebuie să dispară din dezvoltarea politicilor şi a acţiunilor specifice ale Uniunii Europene pentru respectarea drepturilor femeii. Această carenţă este reflectată în raport, ale cărui analize tematice nu aduc decât informaţii şi aprecieri sumare în această privinţă.
22. Din acest motiv, trebuie salutat faptul că, în al doilea semestru al anului 2008, preşedinţia franceză a Uniunii a acordat un caracter prioritar problemei situaţiei femeilor, în contextul acţiunilor UE în domeniul drepturilor omului, punând accentul, în special, pe necesitatea de a lupta împotriva fenomenelor tragice de violenţă şi asasinare a femeilor.
23. Parlamentul European va trebui să fie permanent atent şi vigilent pentru ca aceste bune intenţii să se traducă în acţiuni efective, astfel încât, în viitoarele rapoarte anuale privind drepturile omului, acţiunile Uniunii Europene să poată demonstra progrese semnificative în privinţa drepturilor femeilor.
24. Un element la fel de important în această orientare ar trebui să îl constituie o schimbare de limbaj, în sensul eliminării oricărei conotaţii sexiste; de exemplu, expresii de tipul „drepturile omului” ar trebui înlocuite, ori de câte ori este posibil, cu „drepturile fiinţelor umane” în acele limbi ale Uniunii în care, din motive istorice, încă se mai face această deosebire.
Spre abolirea pedepsei cu moartea în întreaga lume
25. Generaţiile contemporane trebuie să aspire la dispariţia definitivă, în toată lumea, a obiceiului barbar şi arhaic al pedepsei cu moartea. Tot astfel cum generaţiile anterioare au reuşit eradicarea aproape în totalitate a sclaviei, astăzi trebuie să acţionăm pentru încetarea execuţiilor capitale în lume, acesta fiind un obiectiv posibil şi care poate fi atins, din punct de vedere istoric, în vremurile noastre. În această luptă contemporană, Uniunea Europeană trebuie să îşi continue acţiunile de pionierat, susţinute cu cea mai mare voinţă politică posibilă şi cu un nou avânt, pe baza „orientărilor Uniunii Europene privind pedeapsa cu moartea în terţe ţări” adoptate în 1998 şi revizuite în 2008[2].
26. Pe parcursul perioadei de un an la care se referă raportul, s-au întreprins acţiuni importante în direcţia obiectivului global de încetare definitivă a pedepsei capitale. Pe de o parte, Uniunea Europeană nu s-a dat bătută şi, deşi uneori şansa nu i-a surâs, a continuat să desfăşoare acţiuni de mediere cu privire la pedeapsa cu moartea într-un total de 47 de ţări în care, din nefericire, continuă să existe pedeapsa capitală[3].
27. Pe de altă parte, s-au dat declaraţii publice privind această chestiune, în special după anunţarea execuţiei unor minori în Iran. În mai 2008, UE şi-a exprimat consternarea faţă de reluarea execuţiilor în Statele Unite şi a solicitat restabilirea imediată a unui moratoriu de facto în această ţară. A fost primit cu satisfacţie anunţul abolirii pedepsei cu moartea atât în Ruanda şi Uzbekistan (2008), cât şi în statul american New Jersey (2007).
28. Plenul Adunării Generale a ONU a adoptat o rezoluţie solicitând un moratoriu pentru aplicarea pedepsei cu moartea în sesiunea din 18 decembrie 2007, ca rezultat al eforturilor unei coaliţii interregionale a statelor membre ale ONU, în cadrul căreia Portugalia a acţionat în numele Uniunii Europene. Aceasta reprezintă o evoluţie de importanţă majoră; aşa cum se arată în raport, aceasta reprezintă momentul culminant al eforturilor îndelungate ale Uniunii şi o piatră de hotar în campania mondială împotriva pedepsei cu moartea în Naţiunile Unite.
29. Deşi nu ne putem declara în niciun caz mulţumiţi, progresul înregistrat în direcţia abolirii pedepsei cu moartea este încurajator[4], deoarece demonstrează cât de eficace este Uniunea Europeană atunci când se exprimă cu o voce unitară şi acţionează în mod persistent şi coordonat.
Dezvoltarea şi caracteristicile dialogurilor şi consultărilor privind drepturile omului
30. Numărul dialogurilor şi al consultărilor structurate privind drepturile omului, sub diferitele sale forme, realizate de către Uniunea Europeană cu ţările terţe în mod periodic a crescut în anul la care se referă raportul. Deşi raportul nu prezintă o măsură exactă a acestora (se vorbeşte de „circa treizeci de dialoguri, consultări şi forumuri de dezbateri privind drepturile omului” şi se adaugă „pe cinci continente”), este clară tendinţa de extindere a acestor mijloace, considerate drept instrumente importante în strategia globală a Uniunii privind drepturile omului. Trebuie să fie salutat acest fapt.
31. Totuşi, acesta nu ar trebui să constituie un motiv pentru ca atitudinea Uniunii să fie diferită în funcţie de interlocutori şi interesele acestora. Fără a fi idealişti, trebuie ca, în acest domeniu, Uniunea să demonstreze o dublă coerenţă, pentru a evita dominaţia aşa-zisei „realpolitik” cu sechelele sale inevitabil negative. Necesitatea coerenţei este resimţită în două domenii.
32. În primul rând, este important să se asigure coerenţa între instituţiile Uniunii şi statele membre, care trebuie să rămână, pe cât posibil, unite în ceea ce priveşte obiectivele, valorile şi atitudinile comune. În al doilea rând, chiar mai important, trebuie să existe coerenţă pentru evitarea abordărilor care reprezintă sau ar putea reprezenta practicarea unor standarde duble, în funcţie de puterea deţinută de interlocutori şi interesele pe care aceştia le au în joc.
33. Oricât de regretabil ar fi acest lucru, adeseori o simplă condamnare sau un simplu protest nu ajută la îmbunătăţirea situaţiei şi, în unele cazuri, poate, din contră, să înrăutăţească lucrurile. Trebuie să fim mereu conştienţi de consecinţele probabile ale acţiunilor, iniţiativelor şi reacţiilor noastre, astfel încât evaluarea acestor consecinţe previzibile să fie întotdeauna o parte integrantă în luarea unei decizii, în cadrul definirii şi aplicării acestora.
34. Prin vocaţie şi, în acelaşi timp, prin însăşi natura sa, Uniunea Europeană are o forţă de convingere, nu de constrângere. Totuşi, preferinţa pentru „forţei blândeţii” nu trebuie confundată cu slăbiciunea sau lipsa coerenţei. Autorităţile „puterii politice” a Uniunii trebuie să folosească întotdeauna, cu moderaţie dar categoric şi coerent, alternativa sancţiunilor, în cazul încălcării evidente a acordurilor existente în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, sau în cazul încălcării flagrante a drepturilor omului. În acest sens, trebuie să se intensifice acţiunile UE pentru a convinge alte state să adere la Statutul de la Roma privind Tribunalul penal internaţional.
35. În rapoartele adoptate de Parlamentul European şi elaborate de preşedinta Subcomisiei pentru drepturile omului, Hélène Flautre1, şi de Elena Valenciano[5], s-a solicitat îmbunătăţirea mecanismelor de informare, de consultare şi participare a Parlamentului European la aceste dialoguri, dar şi folosirea raţională a sancţiunilor UE împotriva terţelor ţări, pentru a se asigura că în cazul încălcării dispoziţiilor privind drepturile omului care se stabilesc, sub forme diferite, în cadrul acordurilor între Uniune şi „partenerii” acesteia, există un răspuns şi acţiuni coerente pe baza criteriilor clare şi transparente care permit o evaluare obiectivă.
36. În domeniul drepturilor omului, criteriile importante care au un efect asupra suferinţei concrete a unui mare număr de oameni din întreaga lume nu trebuie să fie nici căutarea efectului imediat al unui denunţ, mai ales dacă acesta are un caracter politic şi este mediatizată, nici menţinerea unui fals realism care păstrează tăcerea şi se supune intereselor sau a raţiunilor înalte de stat. Trebuie căutat un efect pozitiv concret, pe termen scurt, mediu şi lung, prin acţiuni complete şi asidue, în cadrul cărora rolul principal trebuie să îl aibă dialogul, alianţele, persuasiunea şi, atunci când este necesar, acţiunile şi presiunile ferme şi consecvente, mergând chiar până la sancţiuni sau recurgerea la instrumentele internaţionale, dacă este cazul.
37. În acest sens, coerenţa globală şi strânsa cooperare între instituţiile Uniunii, precum şi obiectivitatea, rigoarea şi transparenţa în aplicarea măsurilor în cazurile de încălcare a drepturilor omului constituie cerinţe ce trebuie urmărite şi respectate constant.
Acţiunea Uniunii Europene în Consiliul pentru drepturile omului din cadrul ONU
38. În cadrul dezbaterilor care au avut loc la Parlamentul European cu ocazia prezentării rapoartelor anuale anterioare s-a semnalat de fiecare dată că este extrem de important ca iniţiativa de reformă a structurilor ONU privind drepturile omului să fie încununată de succes. Crearea Consiliului pentru drepturile omului a fost salutată de Uniunea Europeană, fiind considerată o măsură pozitivă şi importantă şi o prioritate în acţiunile sale viitoare.
39. Totuşi, este evident că, în ciuda incompatibilităţii fostei Comisii pentru drepturile omului, actualul Consiliu pentru drepturile omului este – şi va continua să fie şi în viitor – un teren al dialogului, al confruntărilor şi al tensiunilor contradictorii între valorile, interesele şi raţiunile de stat diferite.
40. La şaizeci de ani după semnarea Declaraţiei universale a drepturilor omului şi în ciuda progresului realizat în această perioadă istorică, caracterul universal al principiilor sale este pus astăzi sub semnul întrebării mai mult decât în acel moment istoric, în numele relativismului cultural şi luând drept argument încălcarea drepturilor omului în Occident. Consiliul pentru drepturile omului constituie un cadru foarte important, concret şi simbolic, pentru crearea unei dinamici care să poate face faţă acestei situaţii care, în cel mai rău caz, ar putea duce la scăderea dramatică a credibilităţii conceptului universal al drepturilor omului, ceea ce ar duce la slăbirea forţei acţiunilor internaţionale pentru afirmarea şi apărarea sa.
41. În ceea ce priveşte diversitatea şi pluralitatea de valori şi culturi şi tendinţa spre afirmaţiile relativiste care decurg de aici, este important să ţinem cont de faptul că, în întreaga lume, există oameni care aşteaptă de la Uniunea Europeană o atitudine consecventă şi activă de afirmare a valorii universale a drepturilor omului.
42. În consecinţă, trebuie acţionat în vederea consolidării Consiliului ca instituţie credibilă şi eficace. Punctul culminant al reformei şi al adoptării procedurilor sale de funcţionare ar trebui sa deschidă o perioadă de eficienţă maximă, pentru ca această instituţie să poată satisface aşteptările pe care le-a generat.
43. Mai precis, iniţierea primelor sesiuni ale reexaminării periodice universale (RPU), care reprezintă un mecanism nou de verificare a situaţiei drepturilor omului în fiecare ţară din lume, solicită din partea ţărilor membre ale Consiliului acţiuni comune, de bună credinţă şi cu mare atenţie pentru ca toate măsurile întreprinse asumate pentru o mai bună protecţie a drepturilor omului să determine un progres real.
44. Este important, pentru creşterea eficacităţii şi credibilităţii reexaminării periodice universale, ca aceasta să se facă pe baza rapoartelor precedente existente, realizate de către statul cercetat şi organismele corespunzătoare ale ONU, dar şi cu ajutorul reacţiilor ONG-urilor adecvate. Dezvoltarea procedurilor RPU trebuie să aibă drept scop reglementarea eficace a rapoartelor din partea statelor şi cooperarea dintre ele, precum şi definirea responsabilităţilor şi obligaţiilor agenţilor non-guvernamentali.
45. Demn de laudă, raportul semnalează fără eufemisme faptul că Uniunea Europeană „este în minoritate în Consiliul pentru drepturile omului” şi că, în această situaţie, „va trebui să reziste tentaţiei de a se menţine izolată” şi va trebui „să caute dialogul prin toate mijloacele, depăşind disensiunile regionale”.
46. În faţa acestei situaţii, Uniunea Europeană trebuie să vegheze cu atenţie şi să impulsioneze procesul de maturizare a Consiliului şi de punere eficace în aplicare a activităţii sale. În acest scop, trebuie să încerce să dezvolte, în interiorul şi în afara lui, cele mai ample alianţe şi majorităţi, cu obiectivul comun de a spori eficienţa şi credibilitatea Consiliului pentru drepturile omului ca instituţie fundamentală pentru impunerea cauzei drepturilor omului în lume.
47. Această acţiune a Uniunii Europene trebuie să se îndrepte în direcţia construcţiei şi a dezvoltării coaliţiilor interguvernamentale interregionale şi globale şi a promovării consensului în opinia publică din diferite ţări şi regiuni ale lumii.
48. Dar, în acelaşi timp, trebuie să ţină seama de faptul că la susţinerea cauzei drepturilor omului contribuie, din ce în ce mai mult, noi protagonişti: se naşte o nouă societate civilă globală, sub forma unei multitudini de organizaţii neguvernamentale naţionale şi transnaţionale; sunt persoane neimplicate în politica guvernamentală, care adesea privesc cu speranţă şi exigenţă spre Uniunea Europeană.
49. Trebuie dezvoltat mai mult dialogul şi colaborarea cu toţi acei factori neguvernamentali care au aceleaşi aspiraţii ca şi UE pentru universalizarea democraţiei, soluţionarea fără violenţă a conflictelor, egalitatea de gen, dezvoltarea durabilă; cu alte cuvinte, pentru progresul drepturilor omului, în sensul unui progres concret, global şi împărtăşit.
Drepturile economice, sociale şi culturale
50. Simplul fapt că, în raport, sunt incluse secţiuni referitoare la drepturile economice, sociale şi culturale are, în sine, o semnificaţie. Pe de o parte, el reprezintă o clară luare de poziţie, demnă de laudă, care trebuie salutată. Pe de altă parte, el reprezintă un mod de evocare a responsabilităţilor comune ale Uniunii în perioada actuală de criză economică şi alimentară din lume.
51. După cum se ştie, au existat discuţii bazate pe doctrine şi care, în parte, încă îşi menţin valabilitatea, între cei care consideră că drepturile fundamentale ale omului includ şi dreptul la hrană, la muncă sau dezvoltare şi cei care, dorind să circumscrie, din punct de vedere juridic şi politic, spaţiul drepturilor omului la sensul strict al drepturilor civile şi politice individuale, văd un element de confuzie în orice progres spre o eventuală consacrare progresivă a caracterului juridic al drepturilor economice, sociale şi culturale.
52. Menţinerea acestor secţiuni în raportul privind respectarea drepturilor omului în lume, UE se menţine în acord cu cei care, în cadrul instituţiilor internaţionale şi în societatea civilă includ în agenda globală necesitatea unui progres, în plan teoretic şi practic, în direcţia protecţiei juridice reale a drepturilor economice, sociale şi culturale[6].
53. Adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Protocolului facultativ la Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale reprezintă un progres în acest proces de afirmare a caracterului interdependent şi indivizibil al drepturilor omului.
54. Cu flexibilitatea necesară, decurgând din caracterul eterogen intrinsec al drepturilor economice, sociale şi culturale, poziţia UE trebuie să fie fermă pentru includerea acestor drepturi în normele sale, în cadrul unui proces internaţional obligatoriu amplu şi complex. Forţa inspiratoare pentru această acţiune la nivel internaţional se desprinde din Carta drepturilor fundamentale a UE, aprobată la Nisa în anul 2000, ale cărei valori şi principii au în opinia noastră, o valoare universală.
Concluzii
55. „Lupta pentru drepturile omului este un efort pe termen lung” se poate citi în introducerea raportului anual. Uniunea Europeană trebuie să-şi menţină un rol de frunte în această luptă. Uniunea este astăzi considerată, pe scena internaţională şi în cadrul instituţiilor sale, de către o parte importantă a opiniei publice din întreaga lume, în ciuda limitărilor şi contradicţiilor sale, drept principalul apărător al drepturilor omului în contextul politic internaţional. Există impresionante „cereri de participare a Europei” în acest domeniu, ca şi în general, în tot ceea ce este legat de pace, democraţie şi dezvoltare la nivel mondial.
56. Este cert, de asemenea, că Europa trebuie să le răspundă celor care afirmă că aceasta îşi aplică principiile după cum îi convine sau numai pentru propriii săi cetăţeni. Coerenţa între acţiunile interne şi externe ale UE în domeniul drepturilor omului trebuie să fie cel mai bun răspuns la aceste critici. Aceasta solicită dezvoltarea unor politici exemplare în materie de imigraţie, precum şi un control riguros, care să garanteze că practicile tuturor statelor membre stau sub semnul luptei împotriva terorismului. Schimbarea conducerii în Statele Unite trebuie să facă posibilă o nouă cooperare, care să elimine orice situaţie sau suspiciune de riposte care să atenteze la drepturile şi la demnitatea tuturor persoanelor, riposte care sunt nu numai intolerabile, ci şi contraproductive în confruntarea cu teribila provocare a actelor de terorism.
57. În funcţie de bilanţul prezentat în raport şi în vederea celor ce se vor întâmpla în viitor, este clar că politica UE privind drepturile omului şi protejarea acestora în exterior ar trebui să se orienteze cu prioritate spre unele obiective majore, fără a prejudicia alte obiective:
1) Un impuls nou pentru a transforma în realitate abolirea universală a pedepsei cu moartea: generaţiile actuale ar putea vedea transformarea în realitate a acestui obiectiv.
2) “Feminizarea” acţiunilor şi programelor sale, în sensul de a acorda mai multă atenţie drepturilor femeii.
3) O sinergie mai mare între instituţiile sale (Consiliu, Comisie şi Parlament) în materie de drepturile omului, care solicită o mai bună coordonare şi maximă coerenţă a abordărilor şi acţiunilor sale.
4) Dezvoltarea cantitativă şi calitativă a dialogului şi consultărilor cu terţe ţări, în materie de drepturile omului. Aceste dialoguri şi consultări trebuie direcţionate pe baza principiilor de colaborare egală şi fără ingerinţe, de convingere şi fermitate şi de strictă rigurozitate în ceea ce priveşte acordurile stabilite.
5) Încercarea de a forma şi dezvolta alianţe mai ample în instituţiile internaţionale, pentru impulsionarea luptei de susţinere a drepturilor universale ale omului.
6) Dezvoltarea mai multor forme de dialog şi colaborare mai bune cu exponenţii şi organizaţiile din cadrul societăţii civile care luptă pentru drepturile omului la nivel naţional, regional şi global.
7) Susţinerea şi, în măsura posibilităţilor, protecţia apărătorilor drepturilor omului, bărbaţi şi femei adeseori anonimi, care luptă fără odihnă pentru apărarea acestor valori universale trebuie să rămână una dintre principalele priorităţi ale Uniunii.
8) Uniunea Europeană trebuie să păstreze o atitudine energică de afirmare şi de apărare a caracterului universal şi indivizibil al drepturilor omului, faţă de orice relativism care ar putea să le pună sub semnul întrebării din cauza unor motive de ordin cultural, religios, politic sau ideologic. Toţi oamenii trebuie să aibă aceeaşi demnitate şi aceleaşi drepturi, indiferent de rasă, sex, religie, opinii, orientare sexuală şi origine.
9) Uniunea Europeană trebuie să susţină, în instituţiile şi mecanismele internaţionale care se ocupă de drepturile omului, la nivel mondial şi regional, dezvoltarea unei perspective care să includă drepturile economice, sociale şi culturale în cadrul general al drepturilor omului, pe care trebuie să se pună accentul în actuala conjunctură economică şi socială mondială.
58. Demnitatea şi drepturile a milioane de persoane sunt încălcate astăzi ca rezultat al unor structuri nejuste şi a unor guverne autocrate, slabe sau ineficace, dar şi în situaţii de război, corupţie, oprimare şi sărăcie. Distanţa dintre recunoaşterea drepturilor omului şi punerea lor efectivă în practică este încă foarte mare. La acestea trebuie adăugate încercările repetate de a pune sub semnul întrebării caracterul universal şi indivizibil al drepturilor omului şi situaţia în care, ca răspuns la acţiuni teroriste înspăimântătoare, agenda politică internaţională şi acţiunile întreprinse de fiecare stat în parte tind să dea prioritate agendei privind securităţii, punând, uneori, în dubiu drepturile şi garanţia securităţii cetăţenilor, dreptul internaţional umanitar, dreptul internaţional al refugiaţilor şi normele internaţionale privind drepturile omului.
59. În această situaţie, confruntată cu provocări vechi şi noi, activitatea UE în ceea ce priveşte drepturile omului trebuie întărită în consecinţă.
- [1] Documentul Consiliului nr. 14146/1/08 rev.1
- [2] http://consilium.europa.eu/cms3_fo/showPage.asp?id=822&lang=EN&mode=g
- [3] Afganistan, Arabia Saudită, Belarus, Brunei, Burundi, Canada, Ciad, Congo (RDC), Congo (Brazzaville), Coreea de Sud, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Etiopia, Fiji, Ghana, Grenada, Guatemala, Guineea-Bissau, Guineea Ecuatorială, India, Iran, Irak, Japonia, Kazahstan, Kenya, Kuweit, Kârgâztan, Liberia, Libia, Madagascar, Malawi, Maroc, Namibia, Niger, Palau, Papua Noua Guinee, Rusia, Sudan, Siria, SUA, Taiwan, Tanzania, Togo, Turkmenistan, Uzbekistan, Yemen şi Zambia.
- [4] Conform raportului din 2007 întocmit de către Amnesty International, în acel an au fost executate cel puţin 1 252 de persoane din 24 de ţări şi au fost condamnate la moarte 3 347 de persoane din 51 de ţări. 88% din toate aceste execuţii au avut loc în cinci ţări: China (cel puţin 470), Iran (cel puţin 317), Arabia Saudită (cel puţin 143), Pakistan (cel puţin 135) şi SUA (42).
- [5] http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+REPORT+A6-2008-0309+0+DOC+PDF+V0//RO&language=RO
- [6] Este semnificativă şi importantă, în acest sens, afirmaţia la care subscriu Bernard Kouchner, Javier Solana şi Benita Ferrero-Waldner în prefaţa raportului anual al UE: „Toate drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale sunt indivizibile, independente şi se susţin reciproc”.
ANEXA I
INDIVIDUAL CASE7S RAISED BY THE EUROPEAN PARLIAMENT BETWEEN JANUARY AND DECEMBER 2008
THE SAKHAROV PRIZE 2008
|
The winner of the Sakharov Prize 2008
|
Hu JIA |
|
|
SHORTLISTED NOMINEES
|
BACKGROUND |
|
|
Mr Hu JIA |
Chinese campaigner for civil rights, environmental protection and AIDS advocacy. Following his testimony on human rights in China, given on 26 November 2007 via conference call to the EP's Human Rights Subcommittee, Hu Jia was arrested, charged with "inciting subversion of state power" and sentenced to three-and-a-half years' in jail.
|
|
|
Mr Aleksandr KOZULIN |
Former presidential candidate in Belarus. According to the nomination, "Aleksandr Kozulin has shown great courage to withstand the regime's actions and to fight for freedom of thought and expression and basic civil rights. In 2006, during the presidential campaign, he was beaten several times, detained and finally sentenced to five and a half years of imprisonment".
|
|
|
Mr Apollinaire MALU MALU |
Chair of the Independent Electoral Commission of Democratic Republic of Congo. The nomination praises "his efforts in making dialogue prevail over violence during the Goma conference [aimed at bringing peace to the DRC provinces of North and South Kivu] and for dedicating his wisdom and experience to realising these principles throughout his career".
|
|
|
COUNTRY |
NAME |
BACKGROUND |
ACTION TAKEN BY PARLIAMENT |
|
|
Angola |
Jose Fernando Lelo |
He is a journalist who was arrested on 15 November 2007, along with six other soldiers, and later charged with assisting the soldiers in planning a rebellion. After his trial on 16 September 2008, he was convicted to twelve years imprisonment. There were concerns over the quality of the evidence upon which M. Lelo's conviction was based, notably that it may have been obtained through torture. |
A letter of concern was sent on 18 November 2008. |
|
|
afghanistan |
Sayed Perwiz Kambakhsh |
He is a young journalist who was sentenced to death on 22 January 2008 for circulating an article about women's rights in Islam, which he had downloaded from the Internet; whereas the court ruled that the article constituted blasphemy and sentenced him to death. He was denied legal representation and was sentenced without a proper hearing. He was allegedly beaten and threatened with execution until he signed a confession. On 6 February 2008, a delegation from the Afghan Independent Journalists' Association (AIJA) met Afghan President Hamid Karzai in Kabul, providing him with details of the case and asking him to intervene on Mr Kambakhsh's behalf, |
In its resolution adopted on 13 March 2008, the European Parliament - condemned the arrest and the sentencing of Mr. Kambakhsh and urgently called on the Afghan authorities to review the case, and on President Hamid Karzai, in the event that the court of appeal should uphold the death sentence, to exercise his power to pardon Mr Kambakhsh.
On 21 October 2008, the Appeal Court of Kabul overturned Kambakhsh's death sentence, and sentenced him to 20 years imprisonment. |
|
|
AZERBAIJAN |
Ganimat Zahidov Eynulla Fatullayev Sakit Zahidov Fikret Hüseynli, Baxaddin Xaziyev Nicat Hüseynov Elmar Hüseynov
|
Three journalists currently detained in prison whose arrests appear to have been politically motivated: Ganimat Zahidov, editor of the daily Azadlig, Eynulla Fatullayev, editor of two dailies Realny Azerbaijan and Gundelik Azerbaijan Sakit Zahidov, journalist of the daily Azadlig.
Attacks on three journalists associated with the opposition party: Fikret Hüseynli, correspondent of Azadlig Baxaddin Xaziyev, editor-in-chief of the daily Bizim Yol Nicat Hüseynov, Azadlig journalist
Elmar Hüseynov, editor-in-chief of the weekly newspaper Monitor, who was shot and killed by unidentified individuals in 2005.
None of the above incidents were effectively investigated.
|
A letter of concern was sent on 16 January 2008. |
|
|
Farhad Aliyev |
Concerning Mr Farhad Aliyev, the former Minister of economic development, there have been allegations of violations of his right to a fair trial and of poor conditions of his detention According to a letter received from lawyers representing Mr Aliyev, he was denied due process in pre-trial detention, his right to legal counsel of his choosing was consistently abused and he was denied regular access to his attorneys. In addition, Mr Farhad Aliyev has allegedly been denied sufficient medical attention despite serious heart problems and was not allowed to contact his family. |
|||
|
belarus |
Aleksander Milinkevich, Aliaksandr Zdvizhkov, Alyaksandr Kazulin
|
Aleksander Milinkevich, the leader of the united democratic opposition of Belarus who was arbitrarily arrested and temporarily detained.
Aliaksandr Zdvizhkov, a journalist who was sentenced to three years imprisonment during a clampdown of the independent media.
Alyaksandr Kazulin, he was nominated for the 2008 Sakharov Prize |
In its resolution dated 21 February 2008, the European Parliament - expressed solidarity with the united democratic opposition of Belarus and the leader of that movement, Aleksander Milinkevich, - communicated its regret that the situation of democracy, human rights and law was not improving, - condemned the sentence of Aliaksandr Zdvizhkov as unjustly harsh and called on the Belarusian Government to reconsider the decision, - urged the Belarusian authorities to release immediately and unconditionally the remaining political prisoner, Alyaksandr Kazulin, and to stop using intimidation, harassment, targeted arrests and politically motivated prosecutions against the activists of the democratic opposition and civil society in Belarus, - expressed regret that Belarus is the only country in Europe to retain the death penalty during times of peace.
In its resolution adopted on 9 October 2008, the European Parliament: - expressed its satisfaction that the political prisoners Mr Alyaksandr Kazulin, Mr Sergei Parsyukevich and Mr Andrei Kim had been released |
|
|
Andrei Kim and Siarhei Parsyukevich,
Aliaksandr Kazulin |
Andrei Kim and Siarhei Parsyukevich, two pro-democratic activists who have been given harsh sentences for taking part in peaceful entrepreneurs' demonstrations on 10 and 21 January 2008.
Aliaksandr Kazulin, the remaining political prisoner still under detention and mentioned in the Resolution adopted on 21 February 2008. |
In its resolution adopted on 22 May 2008 the European Parliament, - condemned the harsh sentences given to Syarhei Parsyukevich and Andrei Kim on 22 and 23 April 2008 at the same time, deplored the reportedly excessive force used by Belarusian security forces against and the arrests of peaceful citizens and calls on the Belarusian authorities to unconditionally abstain from all use of force against the representatives of the democratic opposition. - urged the Belarusian authorities to release immediately and unconditionally the remaining political prisoner, Aliaksandr Kazulin, and to cease using intimidation, harassment, targeted arrests and politically motivated prosecutions against the activists of the democratic opposition and civil society in Belarus. |
||
|
burma |
Aung San Suu Kyi |
Thr General Secretary of the National League for Democracy (NLD), who has spent thirteen of the last eighteen years as a political prisoner under house arrest, had her house arrest extended by the junta, and where on 11 June 2008 official newspapers of the Burmese military junta, including the regime's mouthpiece, The New Light of Myanmar, called for the public flogging of Daw Aung San Suu Kyi, and whereas the military junta has refused to distance itself from this suggestion. |
In its resolution adopted on 19 June 2008, the European Parliament - strongly condemned the decision by the Burmese authorities to extend the house arrest of Aung San Suu Kyi, deplored the detention of the group of political activists demanding the release of Aung San Suu Kyi and urged the Burmese authorities to free all political prisoners without further delay. - denounced the prospect of the flogging of Aung San Suu Kyi as a crime against humanity.
In its resolution adopted on 23 October 2008, the European Parliament: - condemned the continued detention of Aung San Suu Kyi, and called for her immediate release. |
|
|
chad |
Ibni Oumar Mahamat Saleh |
A spokesperson for the Coalition of Political Parties of the democratic opposition who had not been heard of since his arrest on 3 February 2008. |
In its resolution adopted on 24 April 2008, the European Parliament - voiced its utmost concern for the fate of Ibni Oumar Mahamat Saleh, of whom there had been no news since his arrest on 3 February 2008, and held the Chadian authorities personally responsible for his state of health and called on them to take the necessary measures so that he regains his freedom without delay. |
|
|
china |
Hu Jia |
The winner of the 2008 Sakharov Prize |
In its resolution adopted on 17 January 2008, the European Parliament - condemned the detention of Hu Jia and raised concerns about the conditions under which he was being kept and urged the Chinese authorities to release him promptly. |
|
|
cUBA |
Antonio Ramón Díaz Dr. José Luis García Paneque
|
The husbands of two members of the human rights organisation Ladies in White, who have not received adequate medical care whilst in detention to the extent that the situation has potentially become life threatening. Concerns also remain that the two men did not receive a fair trial for their alleged crimes. |
A letter of concern was sent on 27 March 2008. |
|
|
Democratic republic of congo
|
Julienne Lusenge |
Julienne Lusenge, co-ordinator of the association "Solidarité féminine pour la paix et le développement intégral (SOFEPADI)" was a victim of intimidation and death threats upon her return to DRC. This wave of intimidation followed her participation in a roundtable discussion on 25 March 2008, with the European Parliament's Sub-Committee on Human Rights on the human rights situation in DRC. |
A letter of concern was sent on 9 April 2008 |
|
|
INDIA |
Henri Tiphagne Mahaboob Batcha V.P. Gunasekaran |
Henri Tiphagne, Executive Director of People’s Watch, Mahaboob Batcha, Managing Trustee of the Society for Community Organisation Trust (SOCO Trust), and V.P. Gunasekaran, District Secretary of the Communist Party of India were arrested alongside several human rights defenders for peacefully taking part in "The Long March for Justice for Special Task Force (STF) victims". Although released on the same evening, this arbitrary arrest of peaceful protestors was a cause for concern. |
A letter of concern was sent on 4 June 2008. |
|
|
indonesia |
Munir Said Thalib |
A leading Indonesian human rights activist, founder of human rights organisations, died from arsenic poisoning on Garuda flight GA974 from Singapore to Amsterdam on 7 September 2004. The report by an independent fact-finding team into the Munir Said Thalib case, ordered by the Indonesian President, has never been made public and the only person to have been prosecuted in connection with the case, former Garuda co-pilot Pollycarpus Budihari Priyanto, had his conviction overturned by the Indonesian Supreme Court in October 2006.
|
In its declaration adopted on 10 April 2008, the European Parliament - expressed its concern that this murder was meant to intimidate and threaten all other Indonesian human rights defenders and journalists, - called on the Indonesian authorities to take all necessary action to ensure that those responsible for the murder at all levels are brought to trial and justice is delivered as quickly as possible.
The former Deputy Chief of Indonesia’s National Intelligence Agency (Badan Intelijen Nasional - BIN), Mr. Muchdi Purwopranjono, was arrested in June 2008 and his trial for the “premeditated murder” of Mr. Said Thalib began in August 2008. However, on 31 December, 2008, the South Jakarta District Court decided to acquit him for want of evidence. |
|
|
iran |
Seyed Mehdi Kazemi |
He is a 19-year-old homosexual Iranian citizen, who requested asylum in the United Kingdom and had his application rejected; whereas, fearing deportation, he fled to the Netherlands, where he applied for asylum; whereas Dutch authorities, after examining his request, have decided to send him back to the UK. The Iranian authorities routinely detain torture and execute persons, notably homosexuals, and Mr Kazemi's former partner has already been executed and his father has threatened him with death. |
In its resolution adopted on 13 March 2008, the European Parliament - expressed its concern over the fate of Mehdi Kazemi, and asked for the proper and full application of the Qualifications Directive, which recognises persecution for sexual orientation as a ground for granting asylum and requires Member States to consider the individual case and the situation in the country of origin, including laws and regulations and the manner in which they are applied. - appealed to the Member States involved to find a common solution to ensure that Mehdi Kazemi is granted asylum or protection on EU soil and not sent back to Iran, where he would most certainly be executed, thus ensuring that Article 3 of the ECHR is fully respected by all European authorities and notably, in this case, by the UK.
On 19 May 2008, Mehdi Kazemi received notification from the British Home Office that he had been granted asylum in the United Kingdom.
|
|
|
Khadijeh Moghaddam
Ten women: Iran, Khayrieh, Kobra N., Fatemeh, Ashraf Kalhori, Shamameh Ghorbani, Leyla Ghomi, Hajar, the sisters Zohreh and Azar Kabiriniat; Two men: Abdollah Farivar and an unnamed Afghan national
Mokarrameh Ebrahimi
Ja'Far Kiani
Shahla Jahed
|
Khadijeh Moghaddam, a prominent women's rights and environmentalist campaigner was arrested on 8 April 2008, and was only released after paying a high bail payment of IRR 1 billion (approximately EUR 50 000),
The ten women and two men who continued to be at risk of being stoned to death.
Mokarrameh Ebrahimi, was sentenced to death by stoning, together with her partner, the father of her children, for the simple reason of having maintained an extra-matrimonial relationship
Ja'Far Kiani, who was stoned to death in July 2007, but whose partner Mokarrameh Ebrahimi was pardoned by Supreme Leader Ayatollah Ali Khamenei after 11 years of imprisonment and released on 17 March 2008, together with her 5-year-old son.
Shahla Jahed, a 'temporary' wife, who had been found guilty of murdering her husband's permanent wife, whose conviction was later overturned by the head of the judiciary, Ayatollah Seyyed Mahmoud Hashemi Shahroudi. |
In its resolution adopted on 24 April 2008, the European Parliament - welcomed the release of Khadijeh Moghaddam and Mokarrameh Ebrahimi, and noted the roles of the Iranian Supreme Leader and head of the judiciary in those cases, and called for the release of Shahla Jahed, - strongly condemned the repression of civil society movements in Iran, including women's rights defenders, and urged the Iranian authorities to end the harassment, intimidation and persecution of people peacefully exercising their right to freedom of expression, association and assembly, and to release immediately and unconditionally all prisoners of conscience. - reiterated its strong condemnation of the death penalty in general.
|
||
|
Mohammad Hassanzadeh
Behnoud Shojaee, Mohammad Fedaei, Saeed Jazee and Behnam Zaare |
Mohammad Hassanzadeh, a juvenile offender who was executed on 10 June 2008, was under the age of 18 at the time of execution.
Four juvenile offenders who face imminent risk of execution. |
In its resolution adopted on 19 June 2008, the European Parliament
- strongly condemned the death sentences and executions in Iran, in particular those imposed or carried out on juvenile offenders and minors, and urged the Iranian authorities to respect internationally recognised legal safeguards with regard to minors; - condemned in the strongest possible terms the execution of Mohammad Hassanzadeh, who was under the age of 18 when he was executed, - urged the Iranian authorities to halt the execution of Behnoud Shojaee, Mohammad Fedaei, Saeed Jazee, Behnam Zaare and all other juvenile offenders sentenced to death. |
||
|
Hassan Mozafari Rahman Shahidi Reza Hejazi Amir Marollahi, Behnood Shojaee, Mohammed Fadaei and Bahman Soleimanian Yaghoub Mehrnehad Farzad Kamangar Soghra Najafpour
|
On 22 July 2008 juvenile offenders Hassan Mozafari and Rahman Shahidi were executed, and on 19 August 2008 19-year-old Reza Hejazi was hanged for an alleged murder which he committed when he was 15 years old. Neither Hejazi's family, nor their lawyer, were notified of the time and place of the scheduled executions, in violation of Iranian law.
Juvenile offenders Amir Marollahi, Behnood Shojaee, Mohammed Fadaei and Bahman Soleimanian face imminent risk of execution.
Yaghoub Mehrnehad, an ethnic Baluchi and executive director of the Voice of Justice Youth Association, who was executed on 4 August 2008, after having publicly confronted local officials demanding accountability for their poor performance.
Minority rights activist, Kurdish teacher Farzad Kamangar, has been condemned to death on charges, without evidence, of taking up arms against the state.
Soghra Najafpour, who has spent almost the entire past 19 years of her life on death row for a murder which took place when she was 13 years old
|
In its resolution adopted on 4 September 2008, the European Parliament: - reiterated its call on the members of the Majlis to urgently amend legislation in order to ensure that no-one is executed for a crime committed when less than 18 years of age and to raise the age of legal responsibility to international standards, - strongly condemned the persecution and imprisonment of citizens in Iran who engage in the defence of human rights and campaign against the death penalty, and are frequently charged with 'activities against national security'; calls, in particular, for the unconditional release of Emadeddin Baghi and Mohammad Sadegh Kabovand and the commutation of the death sentence on Farzad Kamangar, as well as a reinvestigation into his case |
||
|
IRAQ |
Tareq Aziz |
Tareq Aziz, the former Iraqi deputy Prime Minister who is currently on trial for his responsibility in relation to atrocities committed by the Iraqi regime in the 1980s. There are concerns that he is being tried without legal representation, and that he will be sentenced to death and executed soon after. |
A letter of concern was sent on 17 July 2008 |
|
|
kashmir |
Parvez Imroz |
An award-winning human rights lawyer, president of the Jammu and Kashmir Coalition of Civil Society and founder of the Association of the Parents of Disappeared Persons (APDP), he survived an armed attack on 30 June 2008 in Srinagar by alleged security forces members |
In its resolution adopted on 10 July 2008, the European Parliament: - expressed its concern for the safety of Parvez Imroz and other human rights activists who are investigating the unmarked graves and other allegations of human rights abuses in Jammu and Kashmir, - called on the Indian authorities to ensure their protection and allow them to operate without fear of harassment and violence - urged the authorities to conduct a prompt and impartial investigation into the attack on Parvez Imroz, to make the results public and to bring those responsible to justice |
|
|
mauritania |
Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi Yahya Ould Ahmed el-Waghef |
President Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi, Prime Minister Yahya Ould Ahmed el-Waghef, and other members of the government, were placed under house arrest following a military coup on 6 August 2008, when President Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi was ousted by a group of high-ranking generals whom he had dismissed from office earlier that day. The coup marked the second one in the country in three years, and it violated both constitutional legality and the results of democratic and internationally validated elections. |
In its resolution adopted on 4 September 2008, the European Parliament: - expressed regret that the coup had taken place, as it marked a setback given the notable developments made in advancing democracy in the country, - called for the immediate release of President Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi, Prime Minister Yahya Ould Ahmed el-Waghef, and other members of the government still under house arrest in various locations. On 12 August 2008, it was reported that Prime Minister Yahya Ould Ahmed el-Waghef, and other members of the government were released from house arrest. On 21 December 2008, it was reported that President Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi was released from house arrest following intense international pressure. |
|
|
occupied palestinian territories |
The al-Kurd family |
On the night of Sunday, 9 November 2008, members of the Israeli police and armed forces evicted the al-Kurd family from their home in the Sheikh Jarrah neighbourhood of East Jerusalem where they had lived for more than 50 years; whereas, immediately afterwards, they allowed settlers to enter the family's house and then sealed off the area. This eviction was carried out on the basis of an order issued by the Israeli Supreme Court on 16 July 2008 following long and controversial legal proceedings on disputed ownership before Israeli courts and authorities. |
In its resolution adopted on 20 November 2008, the European Parliament: - expressed its deep concern at the eviction of the al-Kurd family, the recent destruction of the houses of Palestinian families by the Israeli authorities in several areas of East Jerusalem and the possible serious consequences of these measures - called on the Council, the Commission and the international community, including the Quartet, to make all possible efforts to protect Palestinian residents in the Sheikh Jarrah neighbourhood and other areas of East Jerusalem and calls on the Quartet to play a more active role in this direction; - reiterated its call to the Israeli authorities immediately to halt any expansion of settlements and the building of the security fence beyond Israel's 1967 borders, actions which are contrary to international law and are undermining peace efforts. |
|
|
RUSSia |
Magomed Evloïev
Miloslav Bitokov
Abdullah Alishaev
|
Magomed Evloïev, a journalist opposed to the Russia Republic of Ingushetia was shot in the head on 31 August 2008 shortly after being released from police custody.
Miloslav Bitokov, editor of the newspaper Gazeta Yuga suffered an armed attack from unknown assailants on 2 September 2008 in the town of Nalchik.
Abdullah Alishaev, a reporter from the television channel TV-Chirkei died on 3 September 2008 as a result of gunshot wounds from unknown assailants.
|
A letter of concern was sent to the French Foreign Minister, Bernard Kouchner, on 26 September 2008.
|
|
|
Otto Messmer, Victor Betancourt Karinna Moskalenko Magomed Evloyev Akhmed Kotiev Zurab Tsechoev Dmitrii Kraiukhin Stanislav Dmitrievski
|
On 28 October 2008 Otto Messmer, leader of the Russian Jesuit order, and Victor Betancourt, an Ecuadorean priest, were brutally murdered in their Moscow apartment.
In mid-October 2008 a leading Russian human rights lawyer, Karinna Moskalenko, who has successfully represented 30 Russian citizens in the European Court of Human Rights, was the victim of an attempt to poison her by placing mercury in her car in Strasbourg.
On 31 August 2008 Magomed Evloyev, the owner of an Ingush independent website, was killed while in police custody,
Attempts on the lives of human rights defenders, including the Ingush opposition leader Akhmed Kotiev, the human rights defender Zurab Tsechoev from Ingushetia, the human rights activist Dmitrii Kraiukhin from Orel and the human rights activist Stanislav Dmitrievski from Nizhni Novgorod, were recorded between July and October 2008 |
In its resolution adopted on 18 December 2008, the European Parliament: - drew attention to the growing trends of violence which, according to the Moscow Bureau for Human Rights, have resulted in more than 100 people being killed in 2008 on the basis of their race, nationality, religion or sexual orientation, and to the absence of effective condemnation of such hate crimes by Russian authorities; - expressed alarm at the attempt made in October 2008 on the life of human rights lawyer Karinna Moskalenko and her family, and appeals to both the French and Russian authorities to identify the perpetrators and their motives; - asserted that the activities of human rights lawyers acting in cases involving alleged human rights abuses, who have to take great personal risks in continuing their work, should be afforded the highest respect, protected by the state and supported by the international community. |
||
|
somalia |
Nasteh Dahir Farah
Mohamed Mahdi
Jolanda Occhipinti, Giuliano Paganini and Abdirahaman Yussuf Harale |
Nasteh Dahir Farah, Vice-President of the National Union of Somali Journalists, who was gunned down in the southern town of Kismayu (Somalia) on Saturday, 7 June 2008.
Mohamed Mahdi, prominent Somali aid worker, the head of the local Woman and Child Care aid agency, who was shot in Mogadishu by unidentified gunmen in June 2008.
The two Italian members and one Somali member of the agricultural NGO Cooperazione Italiana Nord Sud, who were kidnapped on 21 May 2008 around 60 km south of Mogadishu, for whom a ransom of USD 1 000 000 has been demanded. |
In its resolution adopted on 19 June 2008, the European Parliament -strongly condemned the continued fighting, targeted killings and other serious violations of human rights committed by all parties to the conflict, which has caused the loss of life of numerous Somali civilians and a humanitarian catastrophe. -deplored the brutal, targeted murders of Nasteh Dahir Farah and Mohamed Mahdi, and called for the liberation of the three members of Cooperazione Italiana Nord Sud. |
|
|
Aisha Ibrahim Duhulow Two Italian Roman Catholic nuns (Maria Teresa Olivero and Caterina Giraudo) |
Aisha Ibrahim Duhulow, a 13-year-old girl, was stoned to death in Somalia after being accused and convicted of adultery in breach of Islamic law while she was in fact a victim of rape by three men. The stoning was carried out by a group of 50 men in a stadium in the southern port of Kismayo, in front of around 1000 spectators. The al-Shabab militia, who control Kismayo, detained and ordered the execution by stoning of Aisha Ibrahim Duhulow, but did not arrest or detain those accused of her rape. Inside the stadium, militia members opened fire when some of the people at the stadium attempted to save the life of Aisha Ibrahim Duholow, and shot dead a boy who was a bystander.
Maria Teresa Olivero and Caterina Giraudo; two Italian Roman Catholic nuns from Kenya who were kidnapped, then taken to Somalia.
|
In its resolution adopted on 20 November 2008, the European Parliament: - strongly condemned the stoning and execution of Aisha Ibrahim Duhulow and expressed its horror at such a barbaric act perpetrated against a 13-year-old rape victim; - called on the Somali Government to condemn this execution and to take action to prevent such brutal executions in the future; - called on the Somali Government to issue documents and make statements to restore the honour of Aisha Ibrahim Duhulow posthumously; - called for those accused of raping Aisha Ibrahim Duhulow to be brought to trial in accordance with due process, - called on both the Somali and Kenyan authorities to make all possible efforts and take all possible political and diplomatic initiatives to secure the release of the two Italian Roman Catholic nuns. |
||
|
syria |
Akram Al Bunni Jaber Al Shoufie Ali Al-Abdullah Fayez Sarah Mohammed Haj Darwish |
Akram Al Bunni, founding member of the Committee for the Revitalisation of Civil Society in Syria; Jaber Al Shoufie, member of the executive board of the Committee for the Defence of Democratic Liberties and Human Rights in Syria; Ali Al-Abdullah, member of the Committee for the Revitalisation of Civil Society in Syria; Fayez Sarah, journalist and founding member of the Committee for Revitalisation of Civil Society in Syria; Mohammed Haj Darwish, member of the Human Rights Association in Syria (HRAC) and founding member of the Committee for the Revitalisation of Civil Society in Syria
These five individuals were arrested and detained after participating in a meeting asking for a peaceful democratic change in Syria organised by the Damascus Declaration for Democratic and National Change initiative. According to information received, none of the detainees had been brought before a court nor had been presented with charges. |
A letter of concern was sent on 17 January 2008. |
|
|
Anwar Al-Bunni |
Anwar Al-Bunni, lawyer, founding member of the Human Rights Association in Syria and president of the Committee for the Defence of Political Prisoners. He is serving a five-year prison sentence pronounced on 24 April 2007 for "defamation against the Minister of Social Affairs". There were concerns that this was an unfair trial, which was conducted in an attempt to intimidate human rights defenders.
|
|||
|
United states of America |
Troy Davis |
He was sentenced to death by the Georgia State Court in 1991 for the murder of a policeman and scheduled to be executed at the end of July 2008. According to Troy Davis' lawyers, there is abundant proof of his innocence, material evidence against him has never been produced and seven witnesses for the prosecution have retracted their testimony |
In its resolution adopted on 10 July 2008, the European Parliament: - asked that Troy Davis' death sentence be commuted and, in view of the abundant evidence which might lead to such commutation, for the relevant courts to grant him a retrial, - urgently appealed to the Georgia State Board of Pardons and Paroles to commute Troy Davis' death sentence.
On 24 October 2008, the 11th U.S. Circuit Court of Appeals has issued a 25-day stay of execution for Troy Davis, just three days before he was due to be executed. |
|
|
venezuela |
Julio Soto |
On 1 October 2008, Julio Soto, the student leader of the COPEI party and President of the Students Union at Zulia State University, was riddled with bullets in his car in the city of Maracaibo – a crime that was committed under strange circumstances and that has yet to be resolved. |
In its resolution adopted on 23 October 2008, the European Parliament: - vigorously condemned the murder of the student leader, Julio Soto; conveyed its condolences to the victim's family and friends and called on the Venezuelan authorities to make every possible effort to investigate this crime as soon as possible, so that the perpetrators and those responsible are brought to justice and the crime does not go unpunished. |
|
|
zimbabwe |
Jestina Mukoko Zacharia Nkomo Broderick Takawira Pascal Gonzo |
Jestina Mukoko, the director of the Zimbabwe Peace Project (ZPP), Zacharia Nkomo, the brother of the leading human rights lawyer Harrison Nkomo, Broderick Takawira, a provincial coordinator of the ZPP, and Pascal Gonzo, a driver at ZPP were all kidnapped by the Mugabe regime. |
In its resolution adopted on 18 December 2008, the European Parliament: - firmly condmened the continuing violence perpetrated by the Mugabe regime against members and supporters of the MDC - expressed outraged by the spate of recent abductions of human rights defenders and calls for their immediate release and for the perpetrators to be brought to justice |
|
ANEXA II
LIST OF RESOLUTIONS
List of resolutions adopted by the European Parliament between January 2008 and December 2008, and relating directly or indirectly to human rights violations in the world
(http://www.europarl.europa.eu/activities/committees/publicationsCom.do?language=EN&body=DROI)
|
Country |
Date of adoption of resolution
|
|
|
AFRICA
|
|
|
|
BURUNDI |
22.05.08 |
|
|
CHAD |
24.04.08 |
|
|
DEMOCRATIC REPUBLIC OF CONGO |
17.01.08 (Rape as a war crime), 21.02.08, 23.10.08, 20.11.08 (Situation in East DRC) |
|
|
EGYPT |
17.01.08 |
|
|
KENYA |
17.01.08 |
|
|
MAURITANIA |
04.09.08 |
|
|
NIGERIA |
20.11.08 (Death penalty) |
|
|
SOMALIA |
19.06.08, 20.11.08 |
|
|
SUDAN |
22.05.08 (ICC) |
|
|
TANZANIA |
04.09.08 |
|
|
ZIMBABWE |
24.04.08, 10.07.08, 18.12.08 |
|
|
AMERICA
|
|
|
|
NICARAGUA |
18.12.08 |
|
|
VENEZUELA |
23.10.08 |
|
|
ASIA
|
|
|
|
AFGHANISTAN |
13.03.08 (Perwiz Kambakhsh) |
|
|
BANGLADESH |
10.07.08 |
|
|
BURMA (MYANMAR) |
24.04.08, 22.05.08, 19.06.08, 23.10.08 |
|
|
CHINA |
17.01.08 (Hu Jia), 10.04.08 (Tibet), 10.07.08 |
|
|
INDONESIA |
10.04.08 (Murder of Munir Said Thalib) |
|
|
KASHMIR |
10.07.08 |
|
|
TIMOR-LESTE |
21.02.08 |
|
|
EUROPE
|
|
|
|
ARMENIA |
13.03.08 |
|
|
BELARUS |
21.02.08, 22.05.08, 28.09.08 |
|
|
GEORGIA |
05.06.08 |
|
|
RUSSIA |
13.03.08, 18.12.08 |
|
|
Census of the Roma on the basis of ethnicity in Italy |
10.07.08 |
|
|
The situation of women in the Balkans |
04.12.08 |
|
|
MIDDLE EAST
|
|
|
|
IRAN |
31.01.08, 13.03.08 (Seyed Mehdi Kazemi), 24.04.08 (Women's Rights), 19.06.08, 04.09.08 |
|
|
LEBANON |
22.05.08 |
|
|
PALESTINE |
21.02.08 (Gaza), 04.09.08 (Palestinian prisoners in Israeli jails), 20.11.08 (al-Kurd family) |
|
|
MISCELLANEOUS
|
|
|
|
A European Strategy on the Roma |
31.01.08 |
|
|
Seventh Human Rights Council of the United Nations |
21.02.08 |
|
|
Human Rights in the World 2007 and the EU's policy on the matter |
08.05.08 |
|
|
Death Penalty |
10.07.08 |
|
|
The evaluation of EU sanctions as part of the EU's actions and policies in the area of human rights |
04.09.08 |
|
|
Promoting social inclusion and combating poverty |
09.10.08 |
|
|
Development perspectives for peace-building and nation building in post-conflict situations |
18.12.08 |
|
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
31.3.2009 |
|
|
|
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
42 1 5 |
||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Sir Robert Atkins, Angelika Beer, Călin Cătălin Chiriţă, Véronique De Keyser, Jas Gawronski, Ana Maria Gomes, Klaus Hänsch, Richard Howitt, Anna Ibrisagic, Jelko Kacin, Helmut Kuhne, Vytautas Landsbergis, Johannes Lebech, Willy Meyer Pleite, Francisco José Millán Mon, Baroness Nicholson of Winterbourne, Raimon Obiols i Germà, Justas Vincas Paleckis, Ioan Mircea Paşcu, Béatrice Patrie, Alojz Peterle, Tobias Pflüger, João de Deus Pinheiro, Hubert Pirker, Pierre Pribetich, Libor Rouček, Flaviu Călin Rus, Katrin Saks, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Hannes Swoboda, István Szent-Iványi, Inese Vaidere, Geoffrey Van Orden, Andrzej Wielowieyski, Jan Marinus Wiersma, Zbigniew Zaleski, Josef Zieleniec |
|||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Laima Liucija Andrikienė, Árpád Duka-Zólyomi, Milan Horáček, Gisela Kallenbach, Tunne Kelam, Jules Maaten, Erik Meijer, Nickolay Mladenov, Doris Pack, Rihards Pīks |
|||||
|
Membri supleanţi [articolul 178 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Brigitte Fouré |
|||||