RAPORT referitor la propunerea de decizie a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Armeniei

12.11.2009 - (COM(2009)0531 – C7-0268/2009 – 2009/0150(CNS)) - *

Comisia pentru comerț internațional
Raportor: Vital Moreira
(Procedura simplificată - articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul de procedură)

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Armeniei

(COM(2009)0531 – C7-0268/2009 – 2009/0150(CNS))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0531),

–   având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0268/2009),

–   având în vedere articolul 55 şi articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0059/2009),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Obiectivele propunerii

Comisia propune acordarea de asistență macrofinanciară (AMF) Armeniei cu o valoare maximă de 100 milioane EUR, sub forma unui împrumut (65 milioane EUR) și a unor subvenții (35 milioane EUR). Referitor la împrumut, Comisia va fi abilitată să recurgă la împrumuturi de până la 65 milioane EUR pe piețele financiare sau de la instituții financiare. Conform planificării, asistența va fi acordată în două tranșe (prevăzute pentru anul 2010). Această asistență vizează sprijinirea reformelor economice din Armenia și finanțarea balanței de plăți externe și a finanțelor publice, după cum a propus Fondul Monetar Internațional (FMI).

2. Context general

Asistența propusă va sprijini programul economic al autorităților în vederea asigurării unui echilibru durabil al balanței externe și finanțelor publice, precum și eforturile Armeniei de soluționare a consecințelor crizei economice și financiare mondiale.

Recesiunea economică mondială și, mai ales, deteriorarea rapidă a economiei rusești au avut un impact profund asupra activității economice din Armenia, care a început să se diminueze începând cu ultimul trimestru din 2008. În contextul deteriorării continue a economiei în 2009, moneda națională armeană a cunoscut o depreciere de facto de circa 22% în raport cu EUR și USD. Totodată, FMI a aprobat un acord stand-by (ASB) pentru a ajuta Armenia să facă față condițiilor economice vitrege și pentru a asigura o tranziție mai ușoară către un regim de flotare liberă a cursului de schimb. Deși efectele negative ale deprecierii monedei au fost în mare parte absorbite, situația economică în primele șase luni ale anului 2009 s-a înrăutățit semnificativ. În consecință, în iunie 2009, Consiliul director FMI a aprobat majorarea accesului Armeniei la resursele fondului în temeiul ASB. Totuși, potrivit ultimelor indicii datând de la jumătatea lunii iulie se pare că declinul economic este chiar mai grav decât s-a prevăzut în ipotezele revizuite în luna iunie.

AMF propusă este menită să completeze eforturile FMI în cadrul ASB, convenit de Consiliul director FMI în martie 2009, precum și sprijinul acordat de Banca Mondială, ce va lua forma unor împrumuturi pentru politica bugetară. Sprijin suplimentar vor acorda Banca Asiatică de Dezvoltare, donatori bilaterali (Rusia și Mare Britanie) și UE în cadrul Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat (IEVP). AMF în curs de pregătire ar reprezenta o contribuție adecvată a UE pentru reducerea disparităților financiare.

Comisia consideră că există riscul ca guvernul armean să nu respecte condițiile impuse de FMI, întrucât obiectivele fiscale s-ar putea dovedi mai greu de atins decât s-a presupus, îndeosebi pentru că previziunile de creștere sunt în mod clar negative. Deși iau în considerare în mod serios aceste riscuri, serviciile Comisiei consideră totuși că există suficiente motive întemeiate pentru a implementa AMF în favoarea Armeniei. Necesitățile financiare deosebite cu care se confruntă Armenia îndeosebi în 2009, și mai puțin în 2010, îndeamnă la acțiuni urgente.

Se preconizează că AMF va avea un impact imediat asupra balanței de plăți a Armeniei și că va contribui în acest fel la ușurarea constrângerilor financiare la implementarea programului economic guvernamental și la finanțarea deficitului bugetar. Se preconizează, de asemenea, ca AMF să sprijine obiectivele generale ale programului de stabilizare convenit cu FMI-ul care vizează în special echilibrarea balanței de plăți externe, consolidarea rezervelor valutare, menținerea încrederii în moneda națională și în sistemul bancar, precum și protejarea populației sărace.

3. Constrângeri de ordin temporal

Actuala propunere privind AMF (la fel ca toate propunerile privind AMF din trecut) a fost prezentată Parlamentului în temeiul articolului 308 din Tratatul CE, adică în cadrul procedurii de consultare. Deși nu se prevede niciun termen pentru avizul Parlamentului în temeiul articolului respectiv, Parlamentul a răspuns întotdeauna foarte repede cerințelor de acordare a AMF.

Actuala propunere a fost adoptată de Comisie la 14 octombrie 2009 (și transmisă Parlamentului în aceeași zi). Totuși, deoarece prima tranșă urmează să fie acordată deja în ianuarie 2010, Consiliul trebuie să adopte decizia sa înainte de sfârșitul lui 2009, iar, în consecință, Parlamentul își va da avizul și mai devreme (neoficial, Comisia a indicat că acesta ar trebui adoptat în cadrul sesiunii plenare din 23-26 noiembrie 2009). Astfel, Parlamentul a avut la dispoziție mai puțin de o lună și jumătate pentru adoptarea poziției sale (în timp ce Consiliul, la momentul finalizării prezentului proiect de raport de către raportor, nici măcar nu a consultat încă Parlamentul în mod oficial), acest lucru fiind pur și simplu inacceptabil într-o procedură legislativă. De exemplu, chiar și în cazul în care se opune proiectului Comisiei de măsuri de punere în aplicare în temeiul procedurii de reglementare cu control, termenul acordat Parlamentului nu este mai mic de trei luni[1]. Acest fapt arată lipsa totală de respect pentru rolul de legislator al Parlamentului, deoarece nu se poate aduce nicio justificare pentru excepții de la competențele instituționale. Chiar dacă pregătirea unor asemenea propuneri nu depinde doar de Comisie, aceasta era în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că prima tranșă ar trebui acordată deja în 2010 și că, prin urmare, decizia respectivă ar trebui să fie adoptată cu destul timp înainte de sfârșitul anului.

În același timp, dacă decizia nu este adoptată până la începutul lui 2010, ar însemna ca fondurile comunitare să nu fie transferate către bugetul Armeniei înainte de ianuarie 2010. Luând în considerare circumstanțele și importanța strategică a Armeniei pentru UE în contextul politicii europene de vecinătate și al Parteneriatului estic recent instituit, raportorul ar putea să facă tot posibilul, prin urmare, pentru a veni în întâmpinarea cererii Comisiei cu privire la calendar. Raportorul subliniază totuși că aceasta nu înseamnă acceptarea calendarului impus de propunerea tardivă a Comisiei, ci doar tolerarea sa în aceste împrejurări excepționale.

4. Motivele pentru care nu au fost propuse amendamente

Raportorul nu a propus deocamdată amendamente la proiectul de propunere. Nu pentru că propunerea de decizie ar fi perfectă, ci pentru că raportorul se găsește într-o poziție foarte dificilă.

În primul rând, din punct de vedere procedural, adoptarea unui raport cu amendamente s-ar putea dovedi imposibilă conform actualului calendar și ar putea însemna astfel absența oricărui transfer de fonduri către bugetul Armeniei în ianuarie 2010.

În al doilea rând, această „realitate procedurală” nu înseamnă că raportorul este pe deplin de acord cu propunerea. De exemplu, raportorul nu poate fi de acord cu afirmația potrivit căreia „tratatul nu prevede, pentru adoptarea prezentei decizii, alte competențe decât cele prevăzute la articolul 308” (considerentul 11). Motivul utilizării articolului 308 și nu a articolului 181a nu se află în tratat, ci în Declarația nr. 10 anexată la Tratatul de la Nisa, care prevede că „ajutoarele privind balanța de plăți ale țărilor terțe nu intră în domeniul de aplicare a articolului 181a”. Parlamentul s-a referit deja în 2003[2] la articolul 308 ca fiind inadecvat și și-a exprimat regretul cu privire la decizia de a include o asemenea declarație în Tratatul de la Nisa.

Trebuie să se menționeze de asemenea că propunerea este foarte generală și că majoritatea detaliilor specifice urmează să fie convenite în memorandumul de înțelegere. În același timp, raportorul este de părere că ar fi necesare câteva amendamente pentru a îmbunătăți claritatea, transparența și responsabilitatea propunerii (în termeni de condiționalitate, utilizare de auditori externi pentru o evaluare independentă, solicitări specifice adresate guvernului armean etc.).

În al treilea rând, trebuie repetat încă o dată că raportorul a avut pur și simplu prea puțin timp pentru a reflecta asupra propunerii propriu-zise.

Prin urmare, deși pe deplin de acord cu nevoia de a acorda Armeniei o AMF excepțională, raportorul a avut de făcut o alegere dificilă. Fie să propună adoptarea avizului Parlamentului cât mai curând posibil în interesul țării beneficiare. Fie să apere prerogativele instituționale ale Parlamentului și să refuze calendarul inacceptabil privind adoptarea propunerii legislative, lipsind, prin urmare, în mod efectiv Armenia de asistența de care aceasta are nevoie și pe care a solicitat-o.

Ținând seama de cele de mai sus, raportorul propune acceptarea propunerii fără amendamente. Totuși, raportorul își rezervă dreptul de a propune amendamente în urma examinării propunerii în cadrul comisiei și a schimbului de opinii cu Consiliul și Comisia.

5. Rolul Parlamentului în acordarea de AMF

De asemenea, raportorul ar dori să sublinieze, în acord cu rezoluțiile anterioare ale Parlamentului, că un instrument substanțial precum AMF nu poate fi considerat pur și simplu „excepțional”. În consecință, nu se poate justifica faptul că un asemenea instrument nu dispune de un temei juridic solid și se bazează în continuare pe decizii ad hoc ale Consiliului pentru fiecare operațiune. Un regulament-cadru privind AMF adoptat prin codecizie este necesar pentru a spori transparența, responsabilitatea, precum și sistemele de monitorizare și de raportare. În această privință trebuie subliniat că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, temeiul juridic adecvat pentru o decizie de acordare de AMF va fi articolul 209 alineatul (1) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în funcție de clasificarea de către instituțiile UE a țării beneficiare drept țară în curs de dezvoltare. În ambele cazuri, se aplică procedura legislativă ordinară. Articolul 213 din TFUE nu ar trebui să se aplice deciziilor de acordare de AMF.

În plus, rolul Parlamentului ar trebui consolidat. În special, Comisia ar trebui să-și îmbunătățească raportarea către Parlament cu privire la punerea în aplicare concretă a acestui instrument de ajutor și să prezinte Parlamentului un raport de evaluare ex post (pe lângă raportarea anuală prevăzută la articolul 5 din propunere).

6. Angajamente ale Consiliului și Comisiei

Chiar dacă propunerea privind AMF va fi acceptată de comisie fără amendamente, raportorul solicită Consiliului și Comisiei să abordeze chestiunile de mai sus în declarații adresate Parlamentului.

• [1]  Articolul 5a alineatul (3) litera (c) din Directiva nr. 1999/468/CE a Consiliului.
• [2]  P5_TA(2003)0233.

PROCEDURĂ

Titlu	Asistență macrofinanciară acordată Armeniei
Referinţe	COM(2009)0531 – C7-0268/2009 – 2009/0150(CNS)
Data consultării PE	30.10.2009
Comisia competentă în fond        Data anunţului în plen	INTA
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare        Data anunţului în plen	AFET	BUDG
Avize care nu au fost emise        Data deciziei	AFET 21.10.2009	BUDG 21.10.2009
Raportor(i)        Data numirii	Vital Moreira 29.9.2009
Procedură simplificată - data deciziei	10.11.2009
Examinare în comisie	10.11.2009
Data adoptării	10.11.2009
Data depunerii	13.11.2009