RAPORT referitor la propunerea de decizie a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Georgiei

13.11.2009 - (COM(2009)0523 – C7-0269/2009 – 2009/0147(CNS)) - *

Comisia pentru comerț internațional
Raportor: Vital Moreira
(Procedura simplificată - articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul de procedură)

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de acordare de asistenţă macrofinanciară Georgiei

(COM(2009)0523 – C7-0269/2009 – 2009/0147(CNS))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0523),

–   având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0269/2009),

–   având în vedere Raportul misiunii internaționale independente de informare privind conflictul din Georgia din septembrie 2009 (raportul Tagliavini),

–   având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0060/2009),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Obiectivele propunerii

Comisia propune acordarea de asistență macrofinanciară (AMF) Georgiei sub formă de subvenții cu o valoare maximă de 46 milioane EUR. Asistența este destinată finanțării deficitului bugetului de stat și urmează să fie acordată în două tranșe (prima tranșă înainte de sfârșitul lui 2009, iar cea de-a doua la începutul lui 2010). Această asistență vizează acoperirea necesităților reziduale de finanțare externă ale Georgiei în perioada 2009-2010 identificate de Fondul Monetar Internațional (FMI). Fondurile vor fi direcționate către bugetul de stat al Georgiei pentru a răspunde necesităților bugetare acute.

2. Contextul general

Georgia suferă o criză economică severă de la izbucnirea conflictului militar cu Rusia în august 2008, care a cauzat pagube directe și indirecte și a avut drept rezultat strămutarea internă a unui număr mare de persoane. În plus, criza financiară mondială care a izbucnit în toamna anului 2008 a agravat și mai mult situația economică din Georgia. Asistența propusă vizează sprijinirea redresării Georgiei în urma conflictului armat cu Rusia și ajută de asemenea Georgia să abordeze consecințele crizei economice și financiare mondiale.

AMF propusă urmează să funcționeze în paralel cu acordul stand-by (ASB) aprobat de FMI în septembrie 2008. Plățile comunitare sunt legate de utilizarea resurselor FMI, fiind, prin urmare, în legătură directă cu punerea în aplicare de către beneficiar a politicilor macroeconomice și structurale convenite și cu ritmul său de redresare economică.

La conferința donatorilor de la Bruxelles din 22 octombrie 2008, statele membre, precum și alți donatori bilaterali și creditori multilaterali s-au angajat să acorde Georgiei o asistență semnificativă, inclusiv până la 500 milioane EUR din partea CE. Sursele de finanțare comunitară includ atât fonduri programate în cadrul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP), cât și instrumente de criză, precum instrumentul de stabilitate, ajutorul umanitar și AMF. AMF completează alte instrumente de asistență prin asigurarea unui sprijin macrofinanciar pe termen scurt Georgiei în contextul programului economic susținut de FMI, în timp ce sprijinul IEVP pentru buget este legat de reforme sectoriale specifice, deși instrumentul contribuie, de asemenea, la acoperirea necesităților de finanțare ale Georgiei.

La momentul primei revizuiri a ASB (decembrie 2008), autoritățile georgiene au decis totuși să nu utilizeze cea de-a doua tranșă de la FMI în cadrul ASB (date fiind perspectiva relativ pozitivă asupra investițiilor străine directe din 2009 și teama de a afecta încrederea investitorilor în această țară). Prin urmare, Comisia a amânat finalizarea propunerii privind AMF deoarece aceasta poate fi acordată numai ca finanțare complementară finanțării din partea FMI.

Totuși, situația economică din Georgia s-a agravat din nou ulterior, iar autoritățile georgiene au decis să apeleze la o eventuală finanțare externă. Luând în considerare cea de-a doua și cea de-a treia revizuire a ASB (în martie, respectiv în august 2009), precum și faptul că mare parte din sprijinul donatorilor trebuie încă confirmat, iar calendarul acestuia clarificat, Comisia a decis să confirme promisiunea privind AMF făcută la conferința donatorilor pentru a ajuta Georgia să își satisfacă necesitățile de finanțare.

3. Constrângeri de ordin temporal

Actuala propunere privind AMF (la fel ca toate propunerile privind AMF din trecut) a fost prezentată Parlamentului în temeiul articolului 308 din Tratatul CE, adică în temeiul procedurii de consultare. Deși nu se prevede niciun termen pentru avizul Parlamentului în temeiul articolului respectiv, Parlamentul a răspuns întotdeauna foarte repede cerințelor de acordare a AMF.

Actuala propunere a fost adoptată de Comisie la 16 octombrie 2009 (și transmisă Parlamentului la 20 octombrie 2009). Totuși, deoarece prima tranșă urmează să fie acordată înainte de sfârșitul lui 2009, Consiliul trebuie să adopte decizia sa înainte de sfârșitul lui 2009, iar, în consecință, Parlamentul își va da avizul și mai devreme (neoficial, Comisia a indicat că acesta ar trebui adoptat în cadrul sesiunii plenare din 23-26 noiembrie 2009). Astfel, Parlamentul a avut la dispoziție mai puțin de o lună și jumătate pentru adoptarea poziției sale (în timp ce Consiliul, la momentul finalizării prezentului raport, nici măcar nu a consultat încă Parlamentul), acest lucru fiind pur și simplu inacceptabil într-o procedură legislativă. De exemplu, chiar și în cazul opoziției față de proiectul Comisiei de măsuri de punere în aplicare în temeiul procedurii de reglementare cu control, termenul acordat Parlamentului nu este mai mic de trei luni[1]. Acest fapt arată lipsa totală de respect pentru rolul legislativ al Parlamentului, deoarece nu se poate aduce nicio justificare pentru excepții de la competențele instituționale. Chiar dacă pregătirea unor asemenea propuneri nu depinde doar de Comisie, aceasta era în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că prima tranșă ar trebui acordată deja în 2009 și că, prin urmare, decizia respectivă ar trebui să fie adoptată cu destul timp înainte de sfârșitul anului.

În același timp, dacă decizia nu este adoptată până la sfârșitul lui 2009, ar însemna ca fondurile comunitare să nu fie transferate către bugetul Georgiei în acest exercițiu financiar. Luând în considerare circumstanțele și importanța strategică a Georgiei pentru UE în contextul politicii europene de vecinătate și al Parteneriatului estic recent instituit, raportorul ar putea să facă tot posibilul, prin urmare, pentru a veni în întâmpinarea cererii Comisiei cu privire la calendar. Raportorul subliniază totuși că aceasta nu înseamnă acceptarea calendarului impus de propunerea tardivă a Comisiei, ci doar tolerarea sa în aceste împrejurări excepționale.

4. Motivele pentru care nu au fost propuse amendamente

Raportorul nu a propus deocamdată amendamente la proiectul de propunere. Nu pentru că propunerea de decizie ar fi perfectă, ci pentru că raportorul se găsește într-o poziție foarte dificilă.

În primul rând, din punct de vedere procedural, adoptarea raportului cu amendamente s-ar putea dovedi imposibilă conform actualului calendar și ar putea însemna astfel absența oricărui transfer de fonduri către bugetul Georgiei în 2009.

În al doilea rând, această „realitate procedurală” nu înseamnă că raportorul este pe deplin de acord cu propunerea. De exemplu, raportorul nu poate fi de acord cu afirmația potrivit căreia „tratatul nu prevede, pentru adoptarea prezentei decizii, alte competențe decât cele prevăzute la articolul 308” (considerentul 10). Motivul utilizării articolului 308 și nu a articolului 181a nu se află în tratat, ci în Declarația nr. 10 anexată la Tratatul de la Nisa, care prevede că „ajutoarele privind balanța de plăți ale țărilor terțe nu intră în domeniul de aplicare a articolului 181a”. Parlamentul s-a referit deja în 2003[2] la articolul 308 ca fiind inadecvat și și-a exprimat regretul cu privire la decizia de a include o asemenea declarație în Tratatul de la Nisa.

Trebuie să se menționeze, de asemenea, că propunerea este foarte generală și că majoritatea detaliilor specifice urmează să fie convenite în memorandumul de înțelegere. În același timp, raportorul este de părere că ar fi necesare câteva amendamente pentru a îmbunătăți claritatea, transparența și responsabilitatea propunerii (în termeni de condiționalitate, utilizare de auditori externi pentru o evaluare independentă, solicitări specifice adresate guvernului georgian etc.), de exemplu prin stabilirea faptului că o evaluare ex post independentă a AMF acordate Georgiei, prevăzută în Decizia 2006/41/CE a Consiliului din 24 ianuarie 2006, ar trebui finalizată înaintea punerii în aplicare a noii asistențe în temeiul actualei propuneri. De asemenea, având în vedere Raportul misiunii internaționale independente de informare privind conflictul din Georgia[3] din septembrie 2009 (raportul Tagliavini), raportorul este îngrijorat în ceea ce privește, pe de o parte, asistența bugetară a UE și, pe de altă parte, în privința presupuselor majorări ale bugetului pentru apărare al Georgiei în 2008. Cu toate acestea, conflictul militar dintre Rusia și Georgia din 2008 a sporit nevoia acordării de sprijin în prioritățile identificate în planul de acțiune PEV, iar acest lucru înseamnă nu numai asistență pentru stabilitate macro-financiară și reabilitare și redresare economică, ci și sprijin pentru relocarea persoanelor strămutate intern (PSI), pentru dezvoltare democratică, pentru rezolvarea pe cale pașnică a conflictelor interne din Georgia etc. Georgia are, astfel, nevoie de sprijinul nostru, însă este extrem de important ca Comisia să includă condiții adecvate în memorandumul de înțelegere și acordul de subvenționare, asigurându-se că acest sprijin va fi într-adevăr folosit în scopul prevăzut și nu în scopuri militare.

În al treilea rând, trebuie repetat încă o dată că raportorul a avut pur și simplu prea puțin timp pentru a reflecta asupra propunerii actuale.

Prin urmare, deși pe deplin de acord cu nevoia de a acorda Georgiei o AMF excepțională, raportorul a avut de făcut o alegere dificilă. Fie să propună adoptarea avizului Parlamentului cât mai curând posibil în interesul unei țări care a suferit deja enorm; fie să apere prerogativele instituționale ale Parlamentului și să refuze calendarul inacceptabil privind adoptarea propunerii legislative, lipsind, prin urmare, în mod efectiv Georgia de asistența de care aceasta are nevoie disperată și pe care a solicitat-o de mult timp.

Ținând seama de cele de mai sus, raportorul sugerează acceptarea propunerii fără amendamente. Totuși, raportorul își rezervă dreptul de a propune amendamente în urma examinării propunerii în cadrul comisiei și a schimbului de opinii cu Consiliul și Comisia.

5. Rolul Parlamentului în acordarea de AMF

De asemenea, raportorul ar dori să sublinieze, în acord cu rezoluțiile anterioare ale Parlamentului, că un instrument substanțial precum AMF nu poate fi considerat pur și simplu ca „excepțional”. În consecință, nu se poate justifica faptul că un asemenea instrument nu dispune de un temei juridic solid și se bazează în continuare pe decizii ad hoc ale Consiliului pentru fiecare operațiune. Un regulament-cadru privind AMF adoptat prin codecizie este necesar pentru a consolida transparența, responsabilitatea, precum și sistemele de monitorizare și de raportare. În această privință trebuie subliniat că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, temeiul juridic adecvat pentru o decizie de acordare de AMF va fi articolul 209 alineatul (1) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în funcție de clasificarea de către instituțiile UE a țării beneficiare drept țară în curs de dezvoltare. În ambele cazuri, se aplică procedura legislativă ordinară. Articolul 213 din TFUE nu ar trebui să se aplice deciziilor de acordare de AMF.

În plus, rolul Parlamentului ar trebui consolidat. În special, Comisia ar trebui să-și îmbunătățească raportarea către Parlament cu privire la punerea în aplicare concretă a acestui instrument de ajutor și să prezinte Parlamentului un raport de evaluare ex post (pe lângă raportarea anuală prevăzută la articolul 5 din propunere).

6. Angajamentele Consiliului și ale Comisiei

Chiar dacă propunerea privind AMF va fi acceptată de comisie fără amendamente, raportorul solicită Consiliului și Comisiei să abordeze chestiunile de mai sus în declarații adresate Parlamentului.

• [1]  Articolul 5a alineatul (3) litera (c) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului.
• [2]  P5_TA(2003)0233.
• [3]  http://www.ceiig.ch/Report.html

PROCEDURĂ

Titlu	Asistență macrofinanciară acordată Georgiei
Referințe	COM(2009)0523 – C7-0269/2009 – 2009/0147(CNS)
Data consultării PE	30.10.2009
Comisia competentă în fond        Data anunțului în plen	INTA
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare        Data anunțului în plen	AFET	BUDG
Avize care nu au fost emise        Data deciziei	AFET 21.10.2009	BUDG 21.10.2009
Raportor(i)        Data numirii	Vital Moreira 29.9.2009
Procedură simplificată - data deciziei	10.11.2009
Examinare în comisie	10.11.2009
Data adoptării	10.11.2009
Data depunerii	13.11.2009