RAPORT referitor la cea de-a doua revizuire a Acordului de parteneriat ACP-CE („Acordul de la Cotonou”)
17.12.2009 - (2009/2165(INI))
Comisia pentru dezvoltare
Raportor pentru aviz: Eva Joly
PR_INI_art90-5
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitor la cea de-a doua revizuire a Acordului de parteneriat ACP-CE („Acordul de la Cotonou”)
Parlamentul European,
– având în vedere articolele 208 și 211 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000[1] și revizuit la Luxemburg la 25 iunie 2005, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 a Consiliului de Miniștri al ACP-UE[2] (denumit în cele ce urmează „Acordul de la Cotonou”),
– având în vedere articolul 95 din Acordul de la Cotonou, care prevede o clauză de revizuire ce permite adaptarea Acordului la fiecare cinci ani,
– având în vedere scrisoarea de notificare a Consiliului către președintele Consiliului de Miniștri al ACP, adoptată cu ocazia reuniunii Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 23 februarie 2009,
– având în vedere Declarația de la Paris din 2 martie 2005 privind eficiența ajutorului, al cărei scop este de a promova un model de sporire a transparenței și de îmbunătățire a monitorizării resurselor pentru dezvoltare,
– având în vedere articolul 90 alineatul (5) și articolul 48 din Regulamentul de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0086/2009),
A. întrucât obiectivele fundamentale ale Acordului de la Cotonou sunt eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă și integrarea progresivă a statelor ACP în economia mondială;
B. întrucât de la ultima revizuire din 2005 a Acordului de la Cotonou au avut loc numeroase modificări pe scena internațională – cum ar fi creșterile deosebite ale prețurilor la alimente și energie, criza financiară fără precedent, consecințele schimbărilor climatice - ale căror cele mai serioase repercusiuni sunt resimțite de către statele în curs de dezvoltare;
C. întrucât toate aceste noi evoluții la nivel global, dacă nu sunt abordate corespunzător, riscă să submineze obiectivele Acordului de la Cotonou și perspectivele de realizare a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) până în 2015;
D. întrucât încheierea și implementarea Acordurilor de parteneriat economic regionale (APE) a subminat coeziunea grupului ACP și procesul de integrare regională; întrucât este necesară menținerea unității și coerenței grupului ACP și a stabilității instituțiilor ACP-CE;
E. întrucât cea de a doua revizuire a Acordului de la Cotonou reprezintă o ocazie oportună pentru adaptarea dispozițiilor acestuia în contextul expus mai sus; întrucât, cu toate acestea, cele mai multe dintre aceste aspecte nu sunt abordate decât marginal în mandatul de negociere a Acordului;
F. întrucât domeniile vizate de revizuire conform notificării, fie de UE, fie de grupul ACP, includ, printre altele:
- o dimensiune regională;
- o dimensiune politică, inclusiv migrația și buna guvernanță în domeniul fiscal;
- o dimensiune instituțională;
- promovarea ODM și a coerenței politicilor de dezvoltare;
- asistența umanitară și de urgență, inclusiv clarificări ale procedurilor aplicate în situații de criză;
- programarea și implementarea ajutorului, inclusiv programarea pachetului financiar intra-ACP;
- schimbări climatice și securitate alimentară ca aspecte cu implicații majore (notificate de grupul ACP),
G. întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona modifică structura instituțională a UE și echilibrul acesteia în ceea ce privește procesul decizional,
1. consideră că cea de a doua revizuire a Acordului de la Cotonou ar trebui să constituie o ocazie pentru actualizarea acestuia în contextul crizelor recente și al celor actuale, inclusiv al schimbărilor climatice, al creșterilor deosebite ale prețurilor la alimente și energie, al crizei financiare și al sărăciei extreme din Africa; consideră că remedierea cauzelor fundamentale ale acestor crize este o necesitate, iar nu o opțiune;
2. regretă faptul că Parlamentul European, Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE și parlamentele naționale, precum și organizațiile societății civile și actorii neguvernamentali nu au fost, o dată în plus, implicate în procesul de luare a deciziilor ce a condus la identificarea domeniilor și articolelor din Acordul de la Cotonou ce trebuie revizuite și la elaborarea mandatelor de negociere adoptate de Consiliul UE și de către Consiliul de Miniștri al ACP;
3. încurajează sporirea rolului parlamentelor naționale în cadrul actualului proces de revizuire, precum și al revizuirilor ulterioare, pentru a consolida legitimitatea democratică și responsabilitatea;
4. subliniază că această omisiune afectează transparența și credibilitatea procesului de revizuire și îndepărtează și mai mult cetățenii din statele UE și ACP de guvernele și de instituțiile țărilor lor;
5. subliniază că este important ca țările ACP să fie considerate parteneri egali de negociere ai UE, pentru a se încheia un adevărat acord de parteneriat;
6. subliniază nevoia de consolidare a dimensiunii politice a Acordului de la Cotonou, în special în ceea ce privește angajamentul părților de a pune în aplicare obligațiile care decurg din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;
7. invită Comisia, UE și Consiliul ACP să țină seama de principiile și rezultatele Inițiativei privind transparența ajutoarelor internaționale;
8. regretă faptul că Comisia, UE și Consiliul ACP nu au consultat efectiv actorii neguvernamentali în lunile care preced semnarea Acordului revizuit de la Cotonou și să țină seama de opiniile acestora; invită UE și autoritățile ACP să inițieze o dezbatere privind viitorul relațiilor ACP-UE în perioada de după 2020 și să implice în acest proces și actori neguvernamentali;
9. consideră că coerența politicilor de dezvoltare, mai ales între politicile comerciale, de dezvoltare, agricole și de pescuit, ar trebui să constituie un principiu conducător pentru cooperarea UE în domeniul dezvoltării și că această coerență trebuie vizată în mod explicit în Acordul revizuit; încurajează Adunarea Parlamentară Paritară să recurgă în mai mare măsură la articolul 12 din Acordul de la Cotonou pentru a menține coerența dintre politicile UE și cele ale țărilor ACP;
10. în ceea ce privește articolul 12 din Acordul de la Cotonou, invită Comisia să informeze în mod sistematic Secretariatul statelor ACP și Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE cu privire la orice măsură la nivel european care ar putea să aibă efecte asupra intereselor statelor ACP; în acest sens, invită Comisia să utilizeze mai bine consultările între serviciile direcțiilor generale ale acesteia, precum și evaluările impactului politicilor care ar putea spori coerența politicilor în vederea dezvoltării;
11. consideră că este necesar, în primul rând având în vedere intrarea în vigoare a APE doar pentru anumite țări ACP și în al doilea rând pentru că mai multe prevederi ale articolului 37 din Acordul de la Cotonou sunt caduce, să fie revizuită secțiunea acordului ACP-UE referitoare la acordurile comerciale, pentru a include prevederi privind toate regimurile comerciale ACP-UE existente (Sistemul Generalizat de Preferințe - SGP, SGP plus, APE interimare, APE cu Forumul Caribian al țărilor ACP - Cariforum) și a menține un număr de principii și angajamente care nu ar trebui să dispară din acord, și anume:
- coerența dintre toate cadrele comerciale care reglementează relațiile dintre țările ACP și UE, pe de o parte, și obiectivele de dezvoltare, care reprezintă un element central al cooperării ACP-UE, pe de altă parte;
- garanția că toate țările ACP vor beneficia de un cadru comercial cel puțin echivalent cu situația lor anterioară, în special țările care nu fac parte din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate și nu sunt semnatare ale unui APE;
- garanția că, pentru toate țările ACP, noul cadru comercial va ține seama de sectoarele sensibile, în special de agricultura destinată producției de alimente, atunci când va stabili perioadele de tranziție și lista finală a produselor vizate și că va permite îmbunătățirea accesului țărilor ACP pe piață, în special prin intermediul unei reexaminări a regulilor de origine;
12. observă că, în scrisorile de notificare, părțile la Acordul de la Cotonou solicită în mod explicit revizuirea unor dispoziții comerciale; subliniază că sunt necesare noi dispoziții și în alte domenii, cum ar fi ajutorul pentru comerț pentru a garanta componenta de dezvoltare în domeniile comerciale ale respectivului acord;
13. salută solicitarea țărilor ACP de includere a unor noi dispoziții privind cooperarea în următoarele domenii: comerț și dezvoltare, comerț și finanțe, comerț echitabil și ia act de solicitarea privind comerțul cu arme;
14. invită negociatorii ACP-UE să revizuiască politica Băncii Europene de Investiții (BEI) privind centrele financiare offshore pe baza unor criterii mai stricte decât cele din lista Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCDE) privind definirea jurisdicțiilor interzise și monitorizate, precum și să asigure implementarea sa și să prezinte rapoarte anuale privind progresele înregistrate;
15. consideră că sunt necesare modificări esențiale ale structurii organizaționale și de conducere a BEI, pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor sale privind dezvoltarea, în contextul prezentei revizuiri a Acordului de la Cotonou, precum și al revizuirii intermediare și al reînnoirii mandatului BEI de acordare a împrumuturilor externe, care se află în curs de desfășurare;
16. invită Comisia și guvernele statelor ACP să includă combaterea abuzurilor generate de paradisurile fiscale, a fraudelor fiscale și a scurgerilor ilegale de capital printre prioritățile Acordului de la Cotonou; solicită, în consecință, crearea unui mecanism obligatoriu, care să impună societăților transnaționale declararea automată a profiturilor înregistrate și a impozitelor plătite în toate statele ACP în care activează;
17. solicită negociatorilor să abordeze aspectul fiscal al dezvoltării și să instituie sisteme de impunere eficiente și viabile în statele ACP pentru a asigura o sursă durabilă de finanțare a dezvoltării, având drept obiectiv pe termen lung eliminarea dependenței de ajutorul extern; invită negociatorii, în acest context, să includă principiul bunei guvernanțe fiscale în articolul 9 alineatul (3) din Acordul ACP-UE, referitor la gestionarea corespunzătoare a afacerilor publice;
18. având în vedere că Fondul european de dezvoltare (FED) reprezintă principala resursă financiară pentru finanțarea politicii de cooperare pentru dezvoltare în temeiul Acordului de la Cotonou, solicită includerea sa printre competențele bugetare ale Parlamentului European, pentru a permite un control democratic mai strict;
19. solicită proiectarea și stabilirea unei noi arhitecturi financiare mondiale, care să permită țărilor în curs de dezvoltare să fie reprezentate prin intermediul respectivelor lor organizații regionale și să abordeze preocupările lor legitime de dezvoltare durabilă, bazându-se pe situația lor specifică;
20. subliniază importanța promovării microcreditelor pentru facilitarea investițiilor și dezvoltarea micilor întreprinderi;
21. invită Comisia și guvernele statelor ACP să abordeze cauzele structurale ale schimbărilor climatice, prin includerea unei evaluări automate a riscului de schimbări climatice în planurile și strategiile naționale de dezvoltare, precum și în documentele de strategie națională și regională;
22. consideră că energia regenerabilă este esențială pentru dezvoltarea economică și socială a statelor ACP, întrucât acestea dispun de resurse considerabile de energie regenerabilă (energie solară, eoliană, geotermală și biomasă); îndeamnă negociatorii să acorde o atenție deosebită reducerii dependenței statelor ACP de combustibilii fosili și diminuării vulnerabilității acestora în fața creșterilor prețurilor, dând prioritate energiei regenerabile în Acordul de la Cotonou;
23. solicită Comisiei și țărilor ACP să promoveze dezvoltarea echitabilă și durabilă, care să includă dimensiunea socială, prin sprijinirea unor noi forme de întreprinderi, inclusiv a celor non-profit și/sau a celor înființate cu ajutorul programelor de microcredite, în conformitate cu principii etice și economice, ca în modelele economiei sociale de piață;
24. regretă că, în pofida faptului că majoritatea populației statelor ACP trăiește în mediul rural și că combaterea sărăciei reprezintă obiectivul principal al Acordului de la Cotonou, agricultura rămâne în continuare un sector neglijat în cadrul cooperării ACP-UE;
25. invită Comisia ca, în aplicarea politicii UE de dezvoltare, să introducă conceptul de suveranitate alimentară, adică dreptul fiecărui popor de a-și decide propriile politici agricole în ceea ce privește produsele alimentare, prin reglementarea producției agricole naționale, astfel încât să se garanteze prețuri echitabile ale produselor și să se protejeze piețele naționale;
26. îndeamnă statele ACP și Comisia să se concentreze asupra dezvoltării agricole pentru a instaura securitatea alimentară și solicită ca agricultura și dezvoltarea rurală să fie considerate prioritare în Acord și în documentele de strategie națională și regională; subliniază că agricultorii din statele ACP au nevoie de asistență și de venituri decente pentru a putea produce pentru piețele locale, precum și de infrastructuri care să poată susține schimburile comerciale și circulația bunurilor;
27. solicită Comisiei să consulte periodic și să implice în mod efectiv organizațiile de femei și de consumatori în politicile agricole; consideră că asociațiile de femei ar trebui implicate activ în procesele decizionale, având în vedere rolul central al acestora în societate;
28. își exprimă preocuparea profundă pentru actualele achiziții de terenuri arabile (îndeosebi în Africa) de către investitori străini ce beneficiază de sprijin guvernamental, achiziții ce pot submina, în situații de gestionare deficientă, securitatea alimentară locală și pot avea consecințe serioase și ample în statele ACP;
29. îndeamnă negociatorii să evite consecințele negative ale achizițiilor de terenuri agricole (cum ar fi exproprierea micilor fermieri și utilizarea nesustenabilă a terenurilor și a resurselor de apă) prin recunoașterea dreptului populației de a deține controlul asupra terenurilor agricole și asupra altor resurse naturale vitale și prin adoptarea unor linii directoare în acest sens;
30. îndeamnă statele ACP să elaboreze politici bazate pe respectarea drepturilor omului, pe principii democratice, pe statul de drept, pe o dezvoltarea economică sănătoasă și pe condiții de muncă decente pentru a combate astfel exodul elitelor intelectuale și pentru a permite statelor ACP să își folosească forța de muncă calificată pentru propria dezvoltare;
31. invită Comisia și țările ACP să includă în articolul 13 al acordului ACP-UE principiul migrației circulare și facilitarea acestuia prin intermediul acordării de vize circulare; subliniază faptul că articolul în cauză pune accentul pe respectarea drepturilor omului și pe tratamentul echitabil al resortisanților din țările ACP, dar domeniul de aplicare al acestor principii este grav compromis de acordurile bilaterale de readmisie încheiate cu țările de tranzit în contextul externalizării de către Europa a gestionării migrației, acorduri care nu garantează respectarea drepturilor migranților și care pot duce la readmisii „în cascadă”, punând în pericol siguranța și viața acestora;
32. solicită ca negocierile să consolideze principiul clauzelor stricte referitoare la drepturile omului și sancțiunile pentru nerespectarea acestora, printre altele cu privire la discriminarea în funcție de gen, origine rasială sau etnică, religie sau confesiune, dezabilități, vârstă, orientare sexuală și a persoanelor afectate de HIV/SIDA;
33. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul limitat de centre care pot oferi îngrijire medicală specializată, în ciuda numărului tot mai mare de persoane în situații de urgență sau afectate de boli cronice; subliniază faptul că infrastructura medicală și sistemele de sănătate publică au nevoie de sprijin prin intermediul strategiilor de dezvoltare;
34. reamintește faptul că sporirea capacității sistemelor de sănătate publică din țările ACP de a oferi asistență medicală populației, precum și pentru refacerea victimelor în urma unei crize umanitare, a unui conflict, în perioada post-conflict sau în urma unei catastrofe naturale, reprezintă una dintre principalele îndatoriri ale acestora și o preocupare permanentă și imediată și ar trebui promovată în consecință în cadrul cooperării ACP-UE;
35. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că regionalizarea din ce în ce mai accentuată a relațiilor ACP-UE ar putea reprezenta o amenințare la adresa coerenței și forței grupului ACP și ar putea îngreuna funcționarea instituțiilor comune ACP-UE în temeiul Acordului de la Cotonou;
36. consideră că cea de a doua revizuire ar trebui să actualizeze textul Acordului, astfel încât acesta să reflecte în mod explicit crearea de noi instituții pentru APE (cum ar fi consiliile comune APE, comisiile pentru comerț și dezvoltare, comisiile parlamentare) și să creeze sinergii și complementarități cu instituțiile Acordului de la Cotonou;
37. subliniază importanța dimensiunii parlamentare a Acordului de la Cotonou, reprezentată de APP ACP-UE; își exprimă angajamentul ferm pentru ca APP să joace un rol substanțial în asigurarea participării parlamentare la acțiunile și procesele din cadrul Acordului de la Cotonou; subliniază opoziția sa fermă față de orice încercare de reducere a rolului APP, îndeosebi față de propunerile afectând metodele sale de lucru și frecvența reuniunilor sale, care ar trebui decise direct de APP;
38. solicită, în scopul consolidării caracterului parlamentar, reprezentativ și democratic al APP, ca, în viitor, toate țările ACP să fie reprezentate în mod real de parlamentari în cadrul APP, și nu de reprezentanți ai guvernelor, așa cum este cazul câteodată, și solicită, prin urmare, ca articolul 17 din Acordul ACP-UE să fie revizuit în acest sens;
39. crede cu convingere în rolul esențial pe care îl pot juca parlamentele naționale ale statelor ACP în toate aspectele legate de acțiunile privind cooperarea pentru dezvoltare, inclusiv în cazul planificării, implementării, monitorizării și evaluării; solicită ca revizuirea Acordului de la Cotonou să recunoască în mod formal statutul de participanți la cooperarea finanțată de FED al acestor parlamente;
40. solicită consolidarea și extinderea competențelor APP ACP-UE și insistă asupra includerii unor dispoziții în Acordul de la Cotonou care să permită APP și parlamentelor statelor ACP să monitorizeze documentele de strategie națională și regională, APE ACP-CE și Fondul european de dezvoltare; solicită realizarea unei sinergii reale între noile comisii parlamentare create de APE, pe de o parte, și APP, pe de altă parte;
41. salută viitoarele sinergii dintre comisiile parlamentare create de APE și Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE, prin intermediul contribuțiilor președintelui și ale raportorilor, precum și prin participarea membrilor comisiilor parlamentare APE la APP, prin organizarea de posibile reuniuni paralele etc., sinergii ce vor adăuga o expertiză relevantă lucrărilor APP și vor permite o cooperare și schimburi de vederi mai intense;
42. reamintește că comisiile parlamentare instituite prin APE au fost create la inițiativa Parlamentului European, pentru a asigura implicarea adecvată a deputaților specializați în aspecte comerciale și de dezvoltare în ceea ce privește monitorizarea implementării unor acorduri comerciale tehnice complexe;
43. invită Comisia și statele ACP să mențină definiția asistenței oficiale pentru dezvoltare propusă de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE, pregătind în același timp documente de strategie națională și regională care să fie finanțate în temeiul celui de-al zecelea FED;
44. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE și statelor ACP.
EXPUNERE DE MOTIVE
Context
Relațiile ACP-UE au fost stabilite în anii '70, după declararea independenței în majoritatea statelor ACP. Prima Convenție de la Lomé, semnată în 1975, a creat un model unic de cooperare pentru dezvoltare între UE și statele ACP. Originalitatea Convenției de la Lomé a constat în caracterul său multidimensional, care îmbină ajutorul și comerțul, aspectul său contractual care acoperă o perioadă de cinci ani, preferințele nereciproce pentru majoritatea exporturilor din statele ACP către țările UE și asigurarea finanțării statelor ACP.
„Acordul de parteneriat ACP-CE” (denumit Acordul de la Cotonou) semnat la Cotonou, Benin, la 23 iunie 2000, a înlocuit cadrul de cooperare pentru dezvoltare stabilit la Lomé. Acesta a fost încheiat pentru o perioadă de douăzeci de ani, de la 1 martie 2000 până la 28 februarie 2020. Deși a menținut „acquis-ul” Convenției de la Lomé, Acordul de la Cotonou a introdus câteva schimbări radicale în cooperarea ACP-UE, două dintre cele mai importante fiind:
1. Acordurile de parteneriat economic
În ceea ce privește comerțul, accesul preferențial al statelor ACP la piața UE este înlocuit de acorduri reciproce de liber schimb - Acorduri de parteneriat economic - care trebuie să fie în conformitate cu normele OMC. În temeiul acestor Acorduri de parteneriat economic, statele ACP au fost inițial împărțite în șase regiuni, fiecare dintre acestea purtând negocieri în vederea încheierii unor acorduri separate de liber schimb cu UE; în prezent, există deja șapte astfel de regiuni. Negocierile APE în curs sunt foarte controversate și contestate de mai multe guverne, organizații ale societății civile, sindicate și angajatori din statele ACP, care consideră că acest proiect reprezintă o amenințare pentru economiile statelor ACP. Singura regiune care a semnat un APE până în prezent este zona Caraibilor.
2. Regionalizarea relațiilor ACP-UE - impact instituțional
Faptul că Uniunea Europeană dorește să semneze APE separate cu diferite regiuni va avea un impact instituțional inevitabil asupra relațiilor ACP-UE. Fiind acorduri regionale, APE contribuie, prin simpla lor natură, la regionalizarea relațiilor UE-ACP. Deși dorința de a dizolva Grupul ACP nu a fost exprimată oficial, există unele preocupări că acest lucru s-ar putea întâmpla în cele din urmă, pe măsură ce Grupul ACP și structurile sale actuale devin un „excedent față de necesități”.
Acordurile APE prevăd crearea unor comisii parlamentare mixte (separate de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE, APP) pentru fiecare APE. Raportoarea își exprimă profunda îngrijorare cu privire la proliferarea organismelor parlamentare specializate în cadrul relațiilor ACP-UE, precum comisiile parlamentare în cadrul APE. Este foarte puțin probabil că înființarea unui număr mare de organisme parlamentare specializate în paralel cu APP va contribui la realizarea unui control mai democratic. Acest lucru este mai degrabă un factor de divizare și poate reduce capacitatea statelor ACP de a participa eficient la mai multe reuniuni datorită lipsei resurselor financiare și umane. În plus, crearea unor organisme parlamentare separate pentru probleme comerciale și de dezvoltare ar constitui obstacole majore în calea coerenței politicii de dezvoltare (întrucât aceste organisme nu ar putea lua în considerare caracterul interdependent al politicii comerciale și de dezvoltare, precum și impactul acesteia asupra mediului, agriculturii, investițiilor etc.).
Prima revizuire a acordului
Clauza de revizuire prevăzută la articolul 95 din Acordul de la Cotonou stipulează că acesta trebuie revizuit o dată la cinci ani (cu excepția prevederilor referitoare la economie și comerț pentru care există o procedură specială de revizuire), cu scopul de a adapta Acordul în funcție de contextul internațional și relațiile ACP-UE care evoluează rapid. În conformitate cu articolul 95 alineatul (3), ambele părți trebuie să notifice cealaltă parte cu privire la dispozițiile pe care ar dori să le introducă în vederea unei posibile modificări a Acordului.
Prima revizuire a avut loc în 2005. Acordul revizuit, semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005, a introdus următoarele elemente noi:
1. Dimensiunea politică: stabilirea unui dialog politic și a unei proceduri de consultare mai sistematice și formale în temeiul articolului 96 cu privire la drepturile omului, principiile democratice și statul de drept; trimiteri la cooperarea în combaterea proliferării armelor de distrugere în masă, Curtea Penală Internațională și cooperarea internațională în lupta împotriva terorismului.
2. Strategii de dezvoltare: referire la ODM; referire la promovarea luptei contra bolilor asociate sărăciei și protecția sănătății sexuale și de reproducere și a drepturilor femeilor; dispoziții destinate să faciliteze accesul actorilor nestatali la resursele pentru programe indicative; etc.
3. Alte domenii: facilitatea de investiții, procedurile de punere în aplicare și de gestiune, flexibilitate mai mare în repartizarea resurselor, gestiune financiară în situații de criză sau conflict, eliberarea ajutorului etc.
Revizuirea în curs a Acordului
A doua revizuire a Acordului de la Cotonou are loc în condițiile în care economia globală se confruntă cu numeroase probleme: criza financiară alimentată de situația creditelor, accelerarea schimbărilor climatice, creșterea prețurilor la alimente și energie, asociată cu achiziționarea de terenuri arabile de către investitori străini, în special în Africa. Astfel, revizuirea acestui acord reprezintă o ocazie importantă de a aborda principalele cauze ale acestor crize, de a învăța din greșelile comise în trecut și de a introduce schimbări majore în cadrul Acordului de la Cotonou.
În conformitate cu scrisoarea de notificare a Consiliului (din 23 februarie 2009) către președintele Consiliului de Miniștri al ACP, UE ar dori să modifice următoarele dispoziții cu ocazia celei de-a doua revizuiri a Acordului de la Cotonou:
· dimensiunea regională,
· dimensiunea politică,
· clarificările instituționale,
· promovarea ODM,
· mandatul și activitățile BEI,
· abordările participative,
· ajutorul umanitar și prevenirea catastrofelor,
· programarea, punerea în aplicare a ajutorului și actualizarea planurilor de acțiune,
· incoerențe și rectificări formale.
Domeniile comunicate de ACP în cadrul negocierilor coincid în mare măsură cu cele indicate de UE în vederea revizuirii. În afară de aceste domenii, Grupul ACP ar dori să includă dispoziții care vizează aspecte transversale, precum prevenirea conflictelor și consolidarea păcii, cooperarea culturală și educațională, schimbările climatice și securitatea alimentară etc. Cele trei chestiuni de principiu pe care Grupul ACP ar dori să le abordeze în cadrul celei de-a doua revizuiri a Acordului de la Cotonou sunt:
· modul de reconciliere a regionalizării relațiilor ACP-UE cu unitatea și coerența Grupului ACP;
· dispozițiile instituționale și relațiile dintre instituțiile APP și APE;
· rolul Uniunii Africane și relațiile sale cu Grupul ACP.
Prin urmare, ținând seama de dispozițiile/domeniile care fac obiectul negocierilor în curs și având în vedere dificultățile globale actuale, raportoarea consideră că, în cadrul procesului de negociere și în textul final al acordului renegociat, ar trebui abordate următoarele probleme:
1. Consolidarea controlului parlamentar democratic și a APP ACP-UE: APP ACP-UE care, conform Acordului de la Cotonou, reunește 78 de deputați din Parlamentul European și 78 de parlamentari din statele ACP, este o structură parlamentară unică și foarte eficientă pentru asigurarea controlului democratic. Așadar, rolul APP ar trebui să fie mai degrabă consolidat decât subminat prin crearea unor comisii parlamentare mixte suplimentare (în afara cadrului APP existente), prevăzute pentru a controla APE. În plus, raportoarea consideră că APP ar trebui să capete un rol mai important, astfel încât să aibă competență în exercitarea controlului democratic asupra Fondului european de dezvoltare, documentelor de strategie națională și regională, precum și asupra APE.
2. Schimbările climatice: Încălzirea globală are consecințe profunde asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv asupra agriculturii și securității alimentare: apariția unor noi boli, foamete, modificări în calitatea apei, inundații și creșterea nivelului mărilor, criza din sectorul pescuitului, secete și degradarea solurilor etc. Dacă problema schimbărilor climatice nu este soluționată în mod corespunzător, populațiile statelor ACP ar putea intra într-o spirală descendentă fără ieșire. De aceea este necesară o abordare holistică, astfel încât dimensiunea ecologică să fie inclusă în toate deciziile politice, inclusiv în documentele de strategie națională și regională. Prin urmare, raportoarea sprijină ferm solicitarea Grupului ACP de a aborda chestiunea transversală a schimbărilor climatice în cadrul celei de-a doua revizuiri a Acordului de la Cotonou.
3. Energie regenerabilă: Aproape toate statele ACP dispun de resurse energetice regenerabile impresionante. În mod paradoxal, exploatarea acestor resurse nu permite țărilor ACP să evolueze către independența energetică. În consecință, chestiunea politicii privind sursele regenerabile de energie trebuie să fie în centrul acordurilor de cooperare pentru dezvoltare ACP-UE. Raportoarea sugerează că aspectele referitoare la energia regenerabilă (precum dispozițiile privind nevoia de sporire a investițiilor în sectorul energiilor regenerabile în țările ACP) ar trebui să fie abordate mai detaliat în Acordul de la Cotonou revizuit.
4. Criza alimentară și chestiunea acaparării de terenuri: Creșterea prețurilor la alimente pe piața mondială în 2007-2008 a generat un nou fenomen: achiziționarea de terenuri arabile de către investitorii străini sprijiniți de guverne în țările în curs de dezvoltare. Țări precum China, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar au început să cumpere terenuri agricole în țările în curs de dezvoltare pentru a garanta securitatea alimentară propriilor populații. Terenurile arabile sunt achiziționate în detrimentul intereselor populațiilor locale și împiedică accesul agricultorilor săraci la terenuri agricole și apă în propriile lor țări.
Dacă investitorii străini vor continua să achiziționeze terenuri agricole, sărăcia extremă va fi și mai mult exacerbată, pe de o parte, iar pe de altă parte ar putea avea loc conflicte violente și revolte provocate de foamete. Identificarea securității alimentare (de către Grupul ACP) ca fiind o chestiune transversală în cadrul procesului de revizuire a Acordului de la Cotonou oferă un bun prilej pentru a aborda problema acaparării de terenuri și a preveni conflictele viitoare prin garantarea dreptului de acces al populațiilor locale la resursele naturale, inclusiv la pământ și apă, acesta fiind un drept fundamental al omului.
De asemenea, se constată cu stupoare că, deși peste 60% din populațiile africane trăiesc în zonele rurale, iar supraviețuirea acestora depinde de agricultură, nici guvernele naționale, nici politicile UE de cooperare pentru dezvoltare nu acordă prioritate acestui sector vital. Situația trebuie să se schimbe; pentru a lupta împotriva sărăciei mondiale, agricultura ar trebui să devină un sector prioritar al cooperării pentru dezvoltare în cadrul Acordului de la Cotonou.
5. Criza financiară: Deși nu se află la originea crizei financiare, statele ACP au fost afectate în mod disproporționat de impactul acesteia. Raportoarea consideră, prin urmare, că negociatorii ar trebui să abordeze cauzele sistemice ale acestei crize financiare și economice și să preconizeze măsuri pentru situații de criză în cadrul celei de-a doua revizuiri a Acordului de la Cotonou.
Deși este dificil să se determine cu precizie amploarea fluxului financiar ilicit din țările în curs de dezvoltare, potrivit unui raport norvegian publicat în iunie 2009[1], fluxul financiar ilicit este de zece ori mai mare decât ajutorul pentru dezvoltare. Aceasta demonstrează că, dacă țările în curs de dezvoltare sunt în măsură să controleze fluxul financiar ilicit, acestea ar putea atinge mai curând ODM și ar deschide calea pentru crearea unui sistem autonom de finanțare a dezvoltării. Prin urmare, angajamentul ferm de a lupta împotriva paradisurilor fiscale și a fluxului financiar ilicit reprezintă un răspuns concret la problemele financiare ale statelor ACP.
6. Migrația: Având în vedere lipsa perspectivei locurilor de muncă în țările lor de origine și nivelul ridicat de șomaj, mulți tineri africani aflați într-o situație disperată își riscă viețile pentru a migra către Europa. Această imigrare masivă este provocată de criza economică, sărăcirea populației, încălcarea drepturilor omului, degradarea mediului, accentuarea discrepanței dintre țările bogate și cele sărace, războaie, persecuții politice.
Pentru a soluționa problema imigrării clandestine, ar trebui ca țările africane să aibă posibilitatea de a-și proteja și consolida economia. În acest scop, este necesar ca negociatorii să abordeze tema migrației și a exodului de creiere. Pierderea forței de muncă în general și cea a profesioniștilor în special afectează în mod negativ dezvoltarea și economiile statelor ACP.
În concluzie, raportoarea ar dori să-și exprime regretul că parlamentele (Parlamentul European, APP și parlamentele naționale ale statelor ACP) nu au fost consultate de către statele membre și nu au contribuit la procesul decizional vizând identificarea domeniilor și articolelor care ar trebui revizuite și stabilirea mandatului de negociere.
- [1] Comisie privind scurgerile de capital din țările în curs de dezvoltare: paradisurile fiscale și dezvoltarea, raport preliminar, 18 iunie 2009
AVIZ al Comisiei pentru comerȚ internaȚional (7.12.2009)
destinat Comisiei pentru dezvoltare
referitor la cea de-a doua revizuire a Acordului de parteneriat ACP-CE („Acordul de la Cotonou”)
Raportor pentru aviz: Vital Moreira
SUGESTII
Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:
1. observă că, în contextul schimbărilor majore ce derivă din inițierea și semnarea de APE, revizuirea dispozițiilor privind cooperarea economică și comercială trebuie inclusă în cea de a doua revizuire a Acordului;
2. recomandă clarificarea juridică sau eliminarea dispoziției de la articolul 95 alineatul (3) din Acord, conform căreia revizuirea nu ar trebui să se aplice „dispozițiilor privind cooperarea economică și comercială pentru care se prevede o procedură specială de revizuire”, dat fiind că, odată cu introducerea APE, procedura specială de revizuire nu mai servește niciunui obiectiv;
3. observă că, în scrisorile de notificare, părțile la Acord solicită în mod explicit revizuirea unor dispoziții comerciale; subliniază că sunt necesare noi dispoziții și în alte domenii, cum ar fi ajutorul pentru comerț pentru a garanta componenta de dezvoltare în domeniile comerciale ale respectivului acord;
4. salută solicitarea țărilor ACP de includere a unor noi dispoziții privind cooperarea în următoarele domenii: comerț și dezvoltare, comerț și finanțe, comerț echitabil și ia act de solicitarea acestora în privința comerțului cu arme;
5. consideră că cea de a doua revizuire ar trebui să actualizeze textul Acordului, astfel încât acesta să reflecte în mod explicit crearea de noi instituții pentru APE (cum ar fi consiliile comune APE, comisiile pentru comerț și dezvoltare, comisiile parlamentare) și să creeze sinergii și complementarități cu instituțiile Acordului de la Cotonou;
6. reamintește că comisiile parlamentare instituite prin APE au fost create la inițiativa Parlamentului European, pentru a asigura implicarea adecvată a deputaților specializați în aspecte comerciale și de dezvoltare în ceea ce privește monitorizarea implementării unor acorduri comerciale tehnice complexe;
7. salută viitoarele sinergii dintre comisiile parlamentare create de APE și Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE (APP), prin intermediul contribuțiilor președintelui și ale raportorilor, precum și prin participarea membrilor comisiilor parlamentare APE la APP, prin organizarea de posibile reuniuni paralele etc., sinergii ce vor adăuga o expertiză relevantă lucrărilor APP și vor permite o cooperare și schimburi de vederi mai intense.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
7.12.2009 |
|
|
|
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
10 0 2 |
||||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Laima Liucija Andrikienė, Daniel Caspary, Yannick Jadot, Metin Kazak, David Martin, Tokia Saïfi, Robert Sturdy, Pablo Zalba Bidegain, Paweł Zalewski |
|||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
George Sabin Cutaș, Mário David, Albert Deß, Małgorzata Handzlik, Michael Theurer, Jarosław Leszek Wałęsa |
|||||
|
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final |
Sylvie Guillaume, Alajos Mészáros |
|||||
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
14.12.2009 |
|
|
|
||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
22 0 0 |
||||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Michael Cashman, Corina Crețu, Charles Goerens, Catherine Greze, Eva Joly, Filip Kaczmarek, Franziska Keller, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Maurice Ponga, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Eleni Theocharous, Patrice Tirolien, Ivo Vajgl, Gabriele Zimmer |
|||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Wolf Klinz, Louis Michel, Cristian Dan Preda, Judith Sargentini, Patrizia Toia |
|||||
|
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final |
Luis Yáñez-Barnuevo García |
|||||