AL DOILEA RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

5.3.2010 - (COM(2008)0637 – C6‑0340/2008 – 2008/0193(COD)) - ***I

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
Raportoare: Edite Estrela
Raportoare pentru aviz (*): Rovana Plumb,
Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

Amendamente

• 001-081 (PDF - 294 KB)
• 001-081 (DOC - 435 KB)
• 082-086 (PDF - 108 KB)
• 082-086 (DOC - 265 KB)
• 087-095 (PDF - 116 KB)
• 087-095 (DOC - 497 KB)
• 096-106 (PDF - 122 KB)
• 096-106 (DOC - 515 KB)
• 107-114 (PDF - 115 KB)
• 107-114 (DOC - 494 KB)
• 115-115 (PDF - 97 KB)
• 115-115 (DOC - 456 KB)
• 116-116 (PDF - 100 KB)
• 116-116 (DOC - 456 KB)
• 117-120 (PDF - 108 KB)
• 117-120 (DOC - 258 KB)
• 121-121 (PDF - 94 KB)
• 121-121 (DOC - 457 KB)
• 122-122 (PDF - 100 KB)
• 122-122 (DOC - 457 KB)
• 123-125 (PDF - 107 KB)
• 123-125 (DOC - 472 KB)
• 126-128 (PDF - 100 KB)
• 126-128 (DOC - 468 KB)

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

(COM(2008)0637 – C6‑0340/2008 – 2008/0193(COD))

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0637),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 137 alineatul (2) și articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0340/2008),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 153 alineatul (2) și articolul 157 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea UE,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 mai 2009[1],

–   după consultarea Comitetului Regiunilor,

–   având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–   având în vedere articolele 37, 55 și 175 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere primul raport al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0267/2009),

–   având în vedere al doilea raport al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0032/2010),

1.   adoptă în primă lectură poziția prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul  1 Propunere de directivă – act de modificare Titlul directivei
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează	Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează și măsuri menite să ajute lucrătorii să-și reconcilieze viața profesională cu viața de familie;
Justificare
Temeiul juridic combinat, care include articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE permite extinderea ariei de aplicare a directivei. Această abordare globală permite trimiterea unui mesaj mai puternic întreprinderilor cu privire la faptul că reproducerea umană privește atât femeile cât și bărbații.
Amendamentul  2 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Egalitatea între bărbați și femei este un principiu fundamental al Uniunii Europene. Articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic orice formă de discriminare pe criterii de sex și impun asigurarea egalității între bărbați și femei în toate domeniile.	(4) Egalitatea între bărbați și femei este un principiu fundamental al Uniunii Europene. Articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic orice formă de discriminare pe criterii de sex și impun asigurarea egalității între bărbați și femei în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește realizarea unui echilibru între viața profesională, cea de familie și cea privată.
Amendamentul  3 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 5a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) În hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 26 februarie 2008 în cauza C-506/06 Mayr/Flöckner1, Curtea a considerat că are loc o discriminare directă pe criterii de sex dacă o angajată este dezavantajată pe motive de absență datorată tratamentului aferent fertilizării in vitro.
	1 [2008] Culegere I-01017
Amendamentul  4 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 5b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5b) Dreptul unei femei aflate în concediu de maternitate de a reveni, la sfârșitul concediului, la locul ei de muncă sau la un loc echivalent este stabilit în articolul 15 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 (punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și ocupare a forței de muncă(reformare)1.
	1 JO L 204, 26.7.2006, p. 23
Justificare
Lista propunerilor din actul de modificare a Directivei 92/85/CEE nu conține nicio referință la articolul 15 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care reglementează prestațiile care se acordă femeii care se întoarce la muncă din concediul de maternitate.
Amendamentul  5 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 6a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6a) Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru îngrijirea copilului, semnat la 18 iunie 2009 de către partenerii sociali europeni, nu acoperă în mod corespunzător chestiunile legate de remunerații și de diferitele tipuri de concediu pentru familie și, în consecință, nu își îndeplinește rolul de măsură importantă menită să îmbunătățească, în cazul părinților, echilibru dintre viața privată și activitatea profesională.
Justificare
Acordul-cadru privind concediul pentru îngrijirea copilului reprezintă un aspect important al politicii de șanse egale care să sprijine reconcilierea activității profesionale cu viața privată și viața de familie; cu toate acestea acordul prevede numai o serie de cerințe minime, astfel el nu poate fi considerat decât ca o măsură inițială.
Amendamentul  6 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 6b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6b) Obiectivele prevăzute în cadrul concluziilor Președinției Consiliul European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002 stipulează că statele membre ar trebui să elimine circumstanțele care descurajează implicarea femeilor pe piața muncii și să creeze, până în 2010, structurile necesare pentru primirea a cel puțin 90% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta de școlarizare obligatorie și a cel puțin 33% dintre copiii cu vârste de până la trei ani, structuri de care trebuie să beneficieze, în egală măsură, atât copiii din zonele urbane, cât și cei din zonele rurale.
Amendamentul  7 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 6c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6c) Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2006, intitulată „Către o strategie UE privind drepturile copilului”consideră că drepturile copilului ar trebui să constituie o prioritate a UE și precizează că statele membre ar trebui să respecte Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și protocoalele adiționale, precum și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.
Justificare
În comunicare se declară că drepturile copilului ar trebui să constituie o prioritate a UE și se precizează că statele membre ar trebui să respecte Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și protocoalele adiționale la aceasta, precum și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. În contextul prezentei directive, acest lucru înseamnă garantarea posibilității pentru toți copiii de a fi alăptați și de a primi îngrijirea adecvată, în funcție de necesitățile lor de dezvoltare, precum și accesul la îngrijire adecvată și de înaltă calitate.
Amendamentul  8 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 6d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6d) În strategia globală pentru alimentația sugarilor și a copiilor mici a Organizației Mondiale a Sănătății din 16 aprilie 2002, însușită de cea de a 55-a Adunare Mondială a Sănătății în Rezoluția sa 55.25, se afirmă că hrănirea exclusiv prin alăptare, în primele șase luni de viață ale unui copil, garantează creșterea și dezvoltarea optimă a acestuia. În baza acestei recomandări, statele membre ar trebui să încurajeze acordarea unui concediu destinat acestui scop.
Amendamentul  9 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 8a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(8a) toți părinții au dreptul să își îngrijească copilul;
Amendamentul  10 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 8b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(8b) Dispozițiile prezentei directive privind concediul de maternitate nu ar trebui să contravină celorlalte dispoziții naționale privind concediul parental, iar directiva ar trebui să nu submineze dispozițiile respective. Concediul maternal, concediul paternal și concediul parental se completează reciproc și, în condițiile în care se utilizează combinat, pot contribui la un mai bun echilibru între viața privată și viața profesională.
Justificare
În justificarea sa, Comisia face o diferență artificială între protecția maternității și concediul parental. Ambele se completează reciproc și, în condițiile în care se utilizează combinat, pot contribui la un mai bun echilibru între viața privată și viața profesională.
Amendamentul  11 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 8c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(8c) Lucrătoarea care a adoptat un copil ar trebui să aibă aceleași drepturi ca părintele natural și să poată lua concediul de maternitate în aceleași condiții.
Justificare
Deși aria de aplicare a prezentei directiv se referă la maternitate anormală, a deveni mamă în urma adopției impune aceleași îndatoriri, responsabilități și dificultăți în echilibrarea vieții profesionale cu cea de familie.
Amendamentul  12 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) Vulnerabilitatea lucrătoarelor gravide și a celor care au născut de curând sau care alăptează face necesară acordarea dreptului la un concediu de maternitate de cel puțin 18 săptămâni consecutive, repartizate înainte și după naștere și obligativitatea unui concediu de maternitate de cel puțin șase săptămâni repartizat după naștere.	(9) Vulnerabilitatea lucrătoarelor gravide și a celor care au născut de curând sau care alăptează face necesară acordarea dreptului la un concediu de maternitate de cel puțin 20 săptămâni consecutive, repartizate înainte și după naștere și obligativitatea unui concediu de maternitate de cel puțin șase săptămâni repartizat după naștere.
Amendamentul  13 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 9a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(9a) Îngrijirile acordate copiilor cu dizabilități reprezintă pentru mamele lucrătoare o grea încercare, care ar trebui să fie recunoscută de către societate. Vulnerabilitatea din ce în ce mai mare a mamelor lucrătoare care au copii cu dizabilități implică necesitatea acordării unui concediu de maternitate suplimentar; durată minimă a acestui concediu suplimentar ar trebui să fie stabilită în prezenta directivă.
Amendamentul  14 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Organizația Internațională a Muncii recomandă o durată minimă a concediului de maternitate de 18 săptămâni, cu o remunerație echivalentă salariului anterior integral al lucrătoarei. Convenția OIM privind protecția maternității din 2000 prevede o perioadă obligatorie de șase săptămâni după naștere.	eliminat
Amendamentul  15 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 10a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(10a) pentru a fi considerat drept concediu de maternitate în sensul prezentei directive, concediul pentru familie, disponibil la nivel național, ar trebui prelungit dincolo de limitele stabilite în Directiva 96/34/CE; ar trebui remunerat astfel cum este prevăzut în prezenta directivă; și ar trebui să se aplice garanțiile din prezenta directivă referitoare la concediere, la dreptul de a reveni la același loc de muncă sau la un post echivalent și la discriminare.
Justificare
Este important ca statele membre care au deja dispoziții privind perioade mai lungi de concediu pentru creșterea copilului pentru ambii părinți să își poată menține condițiile avantajoase fără ca acest lucru să afecteze celelalte state membre sau să diminueze efectul acestei propuneri de directivă care prelungește concediul de maternitate la nivelul UE.
Amendamentul  16 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 12a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(12a) Un loc de muncă „echivalent” în baza articolului 11 alineatul (2) litera (c) ar trebui să însemne un loc de muncă identic celui anterior, atât în privința salariului plătit, cât și a sarcinilor de îndeplinit, sau, atunci când acest lucru nu este posibil, un loc de muncă similar care să corespundă calificărilor lucrătoarei și salariului existent.
Justificare
Angajatorul ar trebui să depună toate eforturile pentru a-i asigura lucrătoarei aceleași condiții de lucru, dar în cazul în care aceasta nu este posibil din punct de vedere obiectiv, ar trebui aplicat principiul flexibilității, respectându-se astfel dreptul muncii.
Amendamentul  17 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 12b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(12b) Având în vedere evoluțiile demografice din Uniunea Europeană, este necesară stimularea natalității prin intermediul unei legislații specifice și a unor măsuri menite să contribuie la o mai bună conciliere a vieții profesionale, vieții private și a celei de familie.
Amendamentul  18 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Femeile ar trebui, prin urmare, să fie protejate împotriva discriminării pe motive de sarcină sau concediu de maternitate și ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică.	(13) Femeile ar trebui, prin urmare, să fie protejate împotriva discriminării pe motive de sarcină sau concediu de maternitate și ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică, astfel încât să le fie garantate drepturile la condiții de muncă decente, precum și un mai bun echilibru între viața familială și cea profesională.
Amendamentul  19 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13a) În rezoluția din 29 iunie 2000 a Consiliului și a miniștrilor muncii și politicii sociale reuniți în cadrul Consiliului privind participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la viața de familie și la cea lucrativă1, statele membre sunt încurajate să studieze posibilitatea, pentru ordinea lor juridică respectivă, de a le recunoaște bărbaților care lucrează un drept individual și netransmisibil la concediul de paternitate, cu păstrarea drepturilor aferente postului lor.
	1 JO C 218, 31.7.2000, p. 5.
Justificare
În rezoluția Consiliului și a miniștrilor muncii și politicii sociale din 29 iunie 2000, statele membre sunt încurajate să studieze posibilitatea, pentru ordinea lor juridică respectivă, de a le recunoaște bărbaților care lucrează un drept individual și netransmisibil la concediul de paternitate, cu păstrarea drepturilor aferente postului lor. Majoritatea statelor membre au exprimat o poziție favorabilă.
Amendamentul  20 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13b) Pentru a ajuta lucrătorii să-și reconcilieze viața profesională cu cea familială, este esențial să se prevadă concedii de maternitate și paternitate mai lungi, inclusiv în cazul adoptării unor copii cu vârsta mai mică de 12 luni. Lucrătoarea/ul care a adoptat un copil cu vârsta mai mică de 12 luni ar trebui să aibă aceleași drepturi ca părintele natural și să-și poată lua un concediu de maternitate și paternitate în aceleași condiții.
Amendamentul  21 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13c) Pentru a ajuta lucrătoarele să-și reconcilieze viața profesională cu cea de familie și pentru a realiza o adevărată egalitate între genuri, este esențial ca bărbații să aibă dreptul la un concediu de paternitate plătit, acordat pe aceeași bază ca concediul de maternitate - cu excepția duratei -, astfel încât condițiile necesare să poată fi create treptat. De același drept ar trebui să beneficieze și cuplurile necăsătorite. Statele membre sunt încurajate să reflecteze dacă, în baza legislațiilor lor, lucrătorilor nu li s-ar putea acorda dreptul netransferabil, individual la un concediu de paternitate care să nu le afecteze drepturile decurgând din contractul lor de angajare.
Amendamentul  22 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13d) Având în vedere fenomenul de îmbătrânire cu care se confruntă UE și Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006, intitulată „Viitorul demografic al Europei - transformarea unei provocări într-o oportunitate”, vor trebui depuse toate eforturile pentru a garanta o veritabilă protecție a maternității și paternității.
Justificare
Datorită schimbărilor demografice și importanței faptului de a avea mai mulți copii, trebuie să se asigure condițiile necesare pentru un veritabil concediu de maternitate și de paternitate.
Amendamentul  23 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13e (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13e) În Cartea verde a Comisiei intitulată „În fața schimbărilor demografice: o nouă solidaritate între generații” se referă la faptul că statele membre se confruntă cu o rată a fertilității scăzută și insuficientă pentru reînnoirea populației. Sunt necesare, așadar,măsuri în vederea îmbunătățirii condițiilor de locul de muncă al lucrătoarelor înainte, în timpul și după perioada de sarcină. Se recomandă preluarea celor mai bune practici ale statelor membre care prezintă o rată ridicată a fertilității și care garantează participarea neîntreruptă a femeilor pe piața muncii.
Amendamentul  24 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13f (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13f) În concluziile din decembrie 2007 ale Consiliului Ocuparea Forței De Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO), intitulate „Echilibrul dintre rolul femeilor și al bărbaților în materie de ocupare a forței de muncă, creștere economică și coeziune socială”, Consiliul recunoaște concilierea muncii cu viața privată și cea de familie ca fiind un domeniu esențial în ceea ce privește promovarea egalității de gen pe piața muncii.
Justificare
În concluziile din decembrie 2007 ale Consiliului Ocuparea Forței De Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO), intitulate „Echilibrul dintre rolul femeilor și al bărbaților în materie de ocupare a forței de muncă, creștere economică și coeziune socială”, Consiliul recunoaște concilierea muncii cu viața privată și cea de familie ca fiind un domeniu esențial în ceea ce privește promovarea egalității de gen pe piața muncii.
Amendamentul  25 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 16a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(16a) prevederile referitoare la concediul de maternitate nu ar avea efect dacă nu ar fi însoțite de menținerea tuturor drepturilor legate de contractul de muncă, inclusiv a remunerației integrale și acordarea unei prestații echivalente;
Justificare
Este necesar ca femeile să poată primi indemnizația integral, pentru a nu fi penalizate financiar pentru faptul că sunt mame.
Amendamentul  26 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 18a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(18a) Statele membre sunt îndemnate să introducă în sistemele lor juridice naționale măsurile necesare pentru a se asigura că prejudiciul suferit de o lucrătoare prin încălcări ale obligațiilor prevăzute în prezenta directivă este efectiv reparat sau despăgubit, în modul pe care acestea îl consideră adecvat, astfel încât să fie descurajante, eficiente și proporționale cu prejudiciul suferit.
Amendamentul  27 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 19a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19a) Persoanele care au făcut obiectul unei discriminări ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică. Pentru a asigura un nivel mai eficient de protecție pentru asociații, organizații și alte persoane juridice ar trebui, de asemenea, să li se permită să inițieze o procedură, în modul pe care statele membre îl consideră adecvat, în numele sau în sprijinul oricărei victime, fără a aduce atingere normelor interne de procedură privind reprezentarea și apărarea în fața instanțelor.
Amendamentul  28 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 19b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19b) Statele membre vor trebui să încurajeze și să promoveze participarea activă a partenerilor sociali pentru o mai bună informare a celor în cauză și pentru regimuri mai eficace. Încurajând dialogul cu organele menționate anterior, statele membre ar primi mai multe opinii și dobândi o înțelegere mai bună în privința implementării prezentei directivei și a problemelor care se pot ivi, în vederea eliminării discriminării.
Justificare
Participarea partenerilor sociali este extrem de importantă în vederea eliminării discriminării. Rețelele de date ale acestora ar putea constitui surse de informații suplimentare pentru lucrătoare, referitoare la drepturile acestora și o sursă de pentru statele membre, ținând seama de faptul că partenerii sociali dispun de o experiență mai amplă cu privire la diferitele probleme care se pot ivi. Prin urmare, considerăm că este important să se asigure participarea activă a acestora și să se inițieze un dialog deschis.
Amendamentul  29 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 20
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(20) Prezenta directivă stabilește cerințe minime, ceea ce oferă statelor membre posibilitatea adoptării sau a menținerii unor dispoziții mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate justifica un regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru.	(20) Prezenta directivă stabilește cerințe minime, ceea ce oferă statelor membre posibilitatea adoptării sau a menținerii unor dispoziții mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate justifica un regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru, în special în ceea ce privește legislațiile naționale care, prin combinarea concediului parental cu concediul de maternitate, prevăd dreptul mamei la un concediu de maternitate de cel puțin 20 săptămâni, repartizat înainte și/sau după naștere și remunerat cel puțin la nivelul prevăzut în prezenta directivă.
Justificare
În conformitate cu recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății din 16 aprilie 2002 privind o strategie globală pentru alimentația sugarilor și a copiilor mici se stipulează că hrănirea exclusiv prin alăptare în primele șase luni de viață ale unui copil garantează o creștere și o dezvoltare optime ale acestuia. Având în vederea acestea, se fixează ca cerință minimă o perioadă de 20 de săptămâni.
Amendamentul  30 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 20a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(20a) Statele membre ar trebui să încurajeze dialogul între partenerii sociali și cu ONG-urile, pentru a lua cunoștință de diversele forme de discriminare și a le combate.
Amendamentul  31 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1b (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 1 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1b. La articolul 1, se adaugă următorul alineat (1a):   „1a. Prezenta directivă este, de asemenea, menită să îmbunătățească condițiile lucrătoarelor gravide și ale celor care au născut de curând și care rămân sau revin pe piața forței de muncă și să realizeze o mai bună reconciliere între viața profesională și cea privată și familială.
Justificare
Având în vedere includerea articolului 41 din Tratatul CE la bazele juridice ale propunerii examinate, alineatul adăugat are menirea de a lărgi aria de acoperire a directivei și de a permite includerea unor aspecte de tipul condițiilor flexibile de muncă și concediul de paternitate.
Amendamentul  32 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1c (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 2
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1c. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:   „Articolul 2   Definiții   În înțelesul prezentei directive:   (a) prin lucrătoare gravidă se înțelege orice lucrătoare gravidă care este angajată pe baza oricărui tip de contract, inclusiv în munca la domiciliu, care își informează angajatorul despre starea sa, în conformitate cu legislația și practica națională;   (b) prin lucrătoare care a născut de curând se înțelege orice lucrătoare care a născut de curând și care este angajată pe baza oricărui tip de contract, inclusiv în munca la domiciliu, în sensul legislației și/sau practicii naționale, și care își informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu această legislație și/sau practică; în sensul prezentei directive, înseamnă și lucrătoare care a adoptat de curând un copil;   (c) prin lucrătoare care alăptează se înțelege orice lucrătoare care este angajată pe baza oricărui tip de contract, inclusiv în munca la domiciliu, care alăptează și , inclusiv în munca la domiciliu, în sensul legislației și/sau practicii naționale, și care își informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu această legislație și/sau practică;”
Amendamentul  33 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1d (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 3
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1d. Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:   „Articolul 3   Linii directoare   1. Comisia, consultându-se cu statele membre și fiind sprijinită de Comitetului consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă, stabilește liniile directoare privind evaluarea agenților chimici, fizici și biologici și a proceselor industriale considerate periculoase pentru sănătatea reproductivă a bărbaților și femeilor care sunt angajați și pentru securitatea sau sănătatea lucrătoarelor, în sensul articolului 2. Aceste linii directoare sunt reexaminate și, începând cu 2012, vor fi actualizate cel puțin o dată la cinci ani.   Liniile directoare menționate la primul paragraf trebuie să aibă în vedere, de asemenea, mișcările și pozițiile de lucru, oboseala fizică și mintală și alte tipuri de efort fizic și psihic legate de activitatea desfășurată de lucrătoare, în sensul articolului 2.   2. Scopul liniilor directoare menționate la alineatul (1) este de a servi ca bază pentru evaluarea menționată la articolul 4 alineatul (1).   În acest scop, statele membre trebuie să aducă la cunoștință aceste linii directoare tuturor angajatorilor și lucrătorilor, bărbați și femei, și/sau reprezentanților acestora, precum și partenerilor sociali din statul membru respectiv.”
Justificare
Este importantă actualizarea liniilor directoare în funcție de evoluția situației și a cunoștințelor. În plus, există riscuri în ceea ce privește sănătatea și securitatea atât a bărbaților, cât și a femeilor, de aceea este necesar ca acestea să fie luate în considerație într-o manieră mai generală, fiind factori importanți chiar înainte de conceperea copilului.
Amendamentul  34 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 - punctul 1e (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 4
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1e. Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:   „Articolul 4   Evaluarea, informarea și consultarea   1. În vederea evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu Directiva 89/391/CE, angajatorul include o evaluare a riscurilor reproductive pentru lucrători, bărbați și femei.   2. Pentru toate activitățile care pot prezenta un risc specific de expunere la agenți, procese sau condiții de muncă, a căror listă neexhaustivă este prezentată în anexa 1, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul și durata expunerii lucrătoarelor în întreprinderea sau unitatea respectivă, în sensul articolului 2 și a lucrătoarelor care s-ar putea afla într-una dintre situațiile menționate la articolul 2 , fie direct, fie prin intermediul serviciilor de protecție și prevenire menționate la articolul 7 din Directiva 89/391/CEE, cu scopul de:   a evalua orice risc la adresa securității sau sănătății, precum și orice repercusiune asupra sarcinii sau alăptării pentru lucrătoare în sensul articolului 2 și pentru lucrătoarele care s-ar putea afla într-una dintre situațiile menționate la articolul 2,   - a hotărî asupra măsurilor care urmează să fie adoptate.   3. Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE, în întreprinderea sau unitatea respectivă, lucrătoarele, în sensul articolului 2, și lucrătoarele care s-ar putea afla într-una dintre situațiile menționate la articolul 2 și/sau reprezentanții lor, precum și partenerii sociali implicați, sunt informați cu privire la rezultatele evaluării menționate la alineatul (1) și la toate măsurile referitoare la sănătatea și securitatea la locul de muncă.   4. Se adoptă măsurile adecvate pentru a garanta lucrătorilor și lucrătoarelor și/sau reprezentanților acestora în întreprinderea sau organizația respectivă, că au posibilitatea să supravegheze aplicarea prezentei directive sau să intervină în aplicarea acesteia, mai ales în ceea ce privește măsurile hotărâte de angajator, prevăzute la alineatul (2), fără a aduce atingere responsabilității ce îi revine angajatorului în adoptarea acestei măsuri.   5. Consultarea și participarea lucrătorilor si/sau a reprezentanților acestora în ceea ce privește elementele care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive se organizează în conformitate cu articolul 11 din Directiva 89/391/CEE.”
Justificare
Este important să promovăm o abordare preventivă, care să asigure realizarea unei evaluări adecvate a riscurilor la locul de muncă, în cazul în care angajații sunt femei și bărbați de vârstă fertilă. Agenții care cauzează modificări și anomalii genetice ce provoacă infertilitate, malformații și aberații cromozomiale, pot afecta atât bărbații cât și femeile înainte de fertilizare; cele mai grave efecte se produc însă asupra embrionului. Au fost introduse alineatele (4) și (5) întrucât toate celelalte directive privind sănătatea și securitatea conțin articole specifice referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora.
Amendamentul  35 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1f (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 5
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1f. Articolul 5 se modifică după cum urmează:   (a) Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:   “2. Dacă modificarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru nu este posibilă din punct de vedere tehnic și/sau obiectiv [...], angajatorul va lua măsuri pentru a schimba locul de muncă al lucrătoarei respective.”   (b) Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:   “3. Dacă schimbarea locului de muncă nu este posibilă din punct de vedere tehnic și/sau obiectiv [...], lucrătoarelor respective trebuie să li se acorde, în conformitate cu legislația și/sau practica națională, o dispensă pentru întreaga perioadă necesară protecției securității sau sănătății lor.”
Justificare
Formularea actuală a alineatelor 2 și 3 lasă o prea mare libertate angajatorilor în a nu adapta locul de muncă sau a oferi un alt post. Eliminarea pasajului „nu poate fi solicitată în mod rezonabil, din motive bine întemeiate” permite consolidarea protecției angajării femeilor, fiind acum mai dificil pentru angajatori să susțină că tehnic și obiectiv nu pot oferi un alt loc de muncă.
Amendamentul  36 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1 g (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 6 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1g. La articolul 6, se adaugă următorul punct:   „2a. În afară de aceasta, lucrătoarelor însărcinate nu li se solicită să desfășoare activități de transport sau ridicare a unor greutăți și nici munci periculoase, obositoare sau care implică riscuri pentru sănătate.”
Justificare
Lucrătoarele însărcinate ar trebui scutite nu numai de activitățile care le expun la riscuri ridicate, ci și de la sarcinile care presupun un efort fizic mare sau care implică riscuri pentru sănătate.
Amendamentul  37 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1h (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 7
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1h. Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:   „Articolul 7   Munca de noapte și orele suplimentare   1. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele menționate la articolul 2 să nu fie obligate să desfășoare muncă de noapte și ore suplimentare:   (a) în decursul celor 10 săptămâni premergătoare datei la care urmează să nască;   (b) pe durata restului perioadei de sarcină, în cazul în care acest lucru este necesar pentru sănătatea mamei sau a fătului;   (c) în timpul întregii perioade de alăptare.   2. Măsurile menționate la alineatul (1) trebuie să includă, în conformitate cu legislația și practica națională, posibilitatea:   (a) transferului la o muncă de zi compatibilă sau   (b) o dispensă ori prelungirea concediului de maternitate, în cazul în care o astfel de schimbare nu este posibilă din punct de vedere tehnic și/sau obiectiv [...].   3. Lucrătorii care doresc să fie scutiți de munca de noapte informează angajatorul, în conformitate cu normele în vigoare în statele membre, și, în cazul specificat la alineatul (1) litera (b), prezintă acestuia un certificat medical.   4. Pentru părinții singuri și cei care au copii cu dizabilități grave, perioadele menționate la alineatul (1) pot fi extinse în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre.”
Amendamentul  38 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 1
Textul propus de Comisie Amendamentul 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să beneficieze de un concediu de maternitate de cel puțin 18 săptămâni consecutive, repartizat înainte și/sau după naștere. 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să beneficieze de un concediu de maternitate de cel puțin 20 săptămâni consecutive, repartizat înainte și/sau după naștere.
Justificare
Un concediu de 20 de săptămâni reprezintă o perioadă rezonabilă care să le permită femeilor să se refacă după naștere, care să încurajeze alăptarea - care ar trebui să constituie singura metodă de hrană, conform recomandărilor OMS - și să permită mamei să stabilească o relație solidă cu copilul.
Este important ca statele membre care au deja dispoziții privind perioade mai lungi de concediu pentru creșterea copilului pentru ambii părinți să își poată menține condițiile avantajoase fără ca acest lucru să afecteze celelalte state membre sau să diminueze efectul acestei propuneri de directivă care prelungește concediul de maternitate la nivelul UE.
Amendamentul  39 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   1a. În ceea ce privește ultimele șase săptămâni din perioada menționată la alineatul (1), un sistem existent de concediu din motive familiale prevăzut la nivel național se poate considera ca fiind concediu de maternitate în sensul prezentei directive cu condiția să ofere protecție generală lucrătoarelor în sensul articolului 2, echivalentă cu nivelul stabilit în prezenta directivă. În acest caz, perioada totală de concediu trebuie să fie mai mare decât concediul parental prevăzut în Directiva 96/34/CE.
Justificare
Un concediu de 20 de săptămâni reprezintă o perioadă rezonabilă care să le permită femeilor să se refacă după naștere, care să încurajeze alăptarea - care ar trebui să constituie singura metodă de hrană, conform recomandărilor OMS - și să permită mamei să stabilească o relație solidă cu copilul.
Este important ca statele membre care au deja dispoziții privind perioade mai lungi de concediu pentru creșterea copilului pentru ambii părinți să își poată menține condițiile avantajoase fără ca acest lucru să afecteze celelalte state membre sau să diminueze efectul acestei propuneri de directivă care prelungește concediul de maternitate la nivelul UE.
Amendamentul  40 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie Amendamentul 2. Concediul de maternitate prevăzut la alineatul (1) trebuie să includă un concediu de maternitate obligatoriu de cel puțin șase săptămâni după nașterea copilului. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să poată alege liber momentul în care să poată beneficia de partea neobligatorie din concediu de maternitate, înainte sau după nașterea copilului. 2. Concediul de maternitate prevăzut la alineatul (1) trebuie să includă un concediu de maternitate obligatoriu, plătit integral, de cel puțin șase săptămâni după nașterea copilului, fără a aduce atingere legislației naționale existente care prevede un concediu de maternitate obligatoriu înainte de naștere. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să poată alege liber momentul în care să poată beneficia de partea neobligatorie din concediu de maternitate, înainte sau după nașterea copilului. Perioada de șase săptămâni de concediu de maternitate obligatoriu se aplică tuturor femeilor care lucrează, indiferent de numărul de zile lucrate înainte de naștere.
Amendamentul  41 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   2a. Perioada poate fi distribuită între mamă și tată, în conformitate cu legislația statului membru în cauză, dacă cuplul este de acord și solicită acest lucru.
Amendamentul  42 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 2b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   2b. Pentru a proteja atât sănătatea mamei, cât și pe cea a copilului, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că lucrătoarele pot decide liber și fără nicio constrângere dacă să recurgă sau nu la perioada de concediu de maternitate neobligatoriu înainte de nașterea copilului.
Amendamentul  43 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 2c (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   2c. Lucrătoarea trebuie să indice perioada aleasă pentru partea neobligatorie din concediul de maternitate cu cel puțin o lună înainte de începutul acesteia.
Amendamentul  44 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 2d (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   2d. În cazul nașterilor multiple, perioada de concediu de maternitate obligatoriu menționată la alineatul (2) se prelungește cu încă o lună pentru fiecare geamăn, în conformitate cu legislația națională.
Amendamentul  45 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 4
Textul propus de Comisie Amendamentul 4. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se acordă concediu suplimentar în caz de naștere prematură, spitalizarea copilului la naștere, copii cu handicap și nașteri multiple. Durata concediului suplimentar trebuie să fie proporțională și să permită satisfacerea nevoilor speciale ale mamei și copilului/copiilor. 4. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se acordă concediu de maternitate suplimentar, plătit integral, în situații speciale, motivate medical, cum ar fi nașterea prematură, copiii cu handicap, mamele cu handicap, mamele adolescente, nașterile multiple sau nașterile survenite la mai puțin de 18 luni de la nașterea anterioară. Durata concediului de maternitate suplimentar după naștere trebuie să fie proporțională și să permită satisfacerea nevoilor speciale ale mamei și copilului/copiilor. În cazul în care legislația și/sau practica națională prevede un concediu de maternitate ce depășește 20 săptămâni, perioada excedentară poate fi calculată prin raportare la orice perioadă suplimentară de concediu de maternitate prevăzut la alineatele (3) și (4).
Amendamentul  46 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 5
Textul propus de Comisie Amendamentul 5. Statele membre trebuie să se asigure că orice perioadă de concediu medical luat cu patru săptămâni sau mai mult înainte de naștere din cauza unei boli sau a unor complicații apărute ca urmare a sarcinii nu afectează durata concediului de maternitate. eliminat
Amendamentul  47 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 5 a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   5a. Statele membre protejează drepturile mamelor și taților, asigurându-se că există condiții speciale de muncă, astfel încât să ajute părinții copiilor cu dizabilități.
Amendamentul  48 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 5b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   5b. Prezenta directivă se aplică, de asemenea, lucrătoarelor independente, statelor membre revenindu-le sarcina de a face ajustările necesare în legislațiile lor, astfel încât să protejeze egalitatea de drepturi pe piața muncii, în ceea ce privește concediul de maternitate.
Justificare
Lucrătoarele independente nu ar trebui tratate diferit și nici nu ar trebui să beneficieze de mai puține drepturi față de lucrătoarele salariate.
Amendamentul  49 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 5c (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   5c. Statele membre adoptă măsuri adecvate în vederea recunoașterii depresiei postnatale drept boală gravă și sprijină campaniile de responsabilizare menite să disemineze informații corecte cu privire la boală și să combată prejudecățile și posibila stigmatizare ce continuă să fie asociate acestei boli.
Justificare
Amendamentul vizează creșterea gradului de sensibilizare a statelor membre cu privire la necesitatea recunoașterii oficiale a depresiei postnatale ca patologie care afectează 10%-15% dintre femei și care are un impact considerabil asupra vieții profesionale și de familie.
Amendamentul  50 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1a (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 8a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   1a. Se introduce următorul articol 8a:   „Articolul 8a   Concediul de paternitate   1. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că lucrătorii ale căror partenere de viață au născut recent au dreptul la un concediu de paternitate continuu, netransferabil, plătit integral, de cel puțin două săptămâni, efectuat după ce soția/partenera a născut, în cursul concediului de maternitate.   Statele membre care nu au introdus încă un concediu de paternitate obligatoriu, netransferabil, plătit integral, cu o durată continuă de cel puțin două săptămâni, efectuat după ce soția sau partenera lucrătorului a născut, sunt încurajate călduros să îl implementeze, pentru a promova participarea deopotrivă a ambilor părinți la echilibrarea drepturilor și responsabilităților familiale;   2. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că lucrătorilor ale căror partenere au născut recent li se acordă a perioadă de concediu special care să includă partea nefolosită din concediul de maternitate în cazul decesului sau al incapacității fizice a mamei.
Amendamentul  51 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1b (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 8b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   1b. Articolul 8b se înlocuiește cu următorul text:   „Articolul 8b   Concediul de adopție   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că dispozițiile prezentei directive referitoare la concediul de maternitate și paternitate se aplică și în caz de adopție a unui copil cu vârsta de până la 12 luni.”
Amendamentul  52 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 2 Directiva 92/85/CEE Articolul 10 – punctul 1
Textul propus de Comisie Amendamentul 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătoarelor și orice acțiune pregătitoare acesteia, în sensul articolului 2, în perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de maternitate prevăzut la articolul 8 alineatul (1), cu excepția cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislația și practica națională și, dacă este cazul, pentru care autoritatea competentă și-a dat acordul. 1. Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătoarelor și orice acțiune pregătitoare în acest scop, în sensul articolului 2, în perioada decurgând de la începutul sarcinii până la cel puțin șase luni după terminarea concediului de maternitate prevăzut la articolul 8 alineatul (1). Concedierea în această perioadă se justifică corespunzător în scris, cu excepția cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislația și/sau practica națională și, dacă este cazul, pentru care autoritatea competentă și-a dat acordul.
Amendamentul  53 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 2 Directiva 92/85/CEE Articolul 10 – punctul 3a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (3a) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru interzicerea discriminării pe piața muncii în cazul femeilor însărcinate, creând șanse egale în ceea ce privește recrutarea, în cazul în care acestea îndeplinesc toate cerințele pentru postul pe care îl solicită.
Justificare
Statele membre ar trebui să garanteze accesul egal la piața muncii pentru femeile însărcinate, astfel încât sarcina să nu le pericliteze cariera și oportunitățile de evoluție profesională din simplul motiv că angajarea unei lucrătoare însărcinate comportă o greutate în plus pentru angajator.
Amendamentul  54 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 2 Directiva 92/85/CEE Articolul 10 – punctul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (4a.) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca lucrătorii să beneficieze pe perioada concediului de paternitate/co-maternitate de aceeași protecție împotriva concedierii care este asigurată lucrătoarelor la articolul 1, în sensul articolului 2.
Amendamentul  55 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 2 Directiva 92/85/CEE Articolul 10 – alineatul 4b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   4b. Statele membre sunt încurajate să adopte măsuri care să garanteze că lucrătorii pot opta pentru a lucra cu fracțiune de normă pe o durată care să nu depășească un an, fiind protejați în totalitate în caz de concediere și beneficiind de drepturi depline de a reveni la sfârșitul acestei perioade la poziția cu normă întreagă și la salariul avut anterior.
Justificare
Această măsură poate contribui la o mai bună reconciliere a vieții private și a vieții de familie cu viața profesională, permițându-i lucrătoarei să se adapteze mai bine și mai ușor la noua ei situație.
Amendamentul  56 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera -a (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 1
Textul propus de Comisie Amendamentul   (-a) Punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:   „1. în cazurile menționate la articolele 5, 6 și 7, trebuie asigurate, în conformitate cu legislația și practica națională, drepturile legate de contractul de muncă, inclusiv menținerea unei remunerații și/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a beneficia de o prestație echivalentă;”
Justificare
Indemnizațiile ar trebui să se bazeze pe remunerația integrală, pentru ca femeile să nu fie penalizate financiar pentru faptul că sunt mame.
Amendamentul                     57 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera a Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 1a
Textul propus de Comisie Amendamentul 1a. lucrătoarele, definite în sensul articolului 2, pe care angajatorul le exclude de la lucru, considerând, în absența unui certificat medical furnizat de lucrătoare, că acestea nu sunt apte de muncă, primesc, până la începutul concediului de maternitate, în sensul articolului 8 alineatul (2), o remunerație echivalentă salariului întreg al acestora.” 1a. lucrătoarea, în sensul articolului 2, pe care angajatorul o exclude de la lucru, considerând, în absența unui certificat medical furnizat de lucrătoare, că aceasta nu este aptă de muncă, poate consulta un medic, din proprie inițiativă. În cazul în care medicul certifică faptul că lucrătoarea este aptă de muncă, fie angajatorul trebuie să o reprimească la muncă, fie aceasta primește, până la începutul concediului de maternitate, în sensul articolului 8 alineatul (2), o remunerație echivalentă salariului întreg al acesteia.
Justificare
Prin consultarea unui medic ales de lucrătoare, se clarifică dacă aceasta este, de fapt, bolnavă sau nu. Alte măsuri ar trebui luate numai după clarificarea acestui lucru.
Amendamentul  58 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera aa (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 1b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   1b. Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a garanta sănătatea și siguranța lucrătoarelor gravide, inclusiv în ceea ce privește spațiile ergonomice, timpul de lucru (inclusiv munca pe timp de noapte și schimbarea locului de muncă), intensitatea muncii, precum și creșterea protecției împotriva agenților infecțioși specifici și a radiației ionizante.
Justificare
Protecția siguranței și a sănătății lucrătoarelor gravide trebuie să constituie o preocupare importantă a prezentei directive.
Amendamentul  59 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera ab (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 2 – litera b
Textul propus de Comisie Amendamentul   (ab) La punctul 2, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:   “(b) menținerea unei remunerații și/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a beneficia de o prestație echivalentă;”
Justificare
Indemnizațiile ar trebui să se bazeze pe remunerația integrală, pentru ca femeile să nu fie penalizate financiar pentru faptul că sunt mame.
Amendamentul  60 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera ac (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 2 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (ac) La punctul 2, se adaugă următoarea literă (ba):   "(ba) dreptul lucrătoarelor aflate în concediu de maternitate de a beneficia automat de orice mărire de salariu, dacă este aplicabilă, fără a fi nevoite să își întrerupă temporar concediul de maternitate pentru a putea beneficia de creșterea salarială.”
Justificare
Dacă se produce o mărire salarială pentru poziția deținută de lucrătoarele aflate în concediu de maternitate, aceasta trebuie să fie aplicată automat, astfel încât acestea să nu fie nevoite să își întrerupă concediul de maternitate numai pentru a obține un salariu mai mare și apoi să se reîntoarcă în concediu. De asemenea, și procedurile administrative ale angajatorului în această privință vor fi reduse și simplificate.
Amendamentul  61 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera b Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 2 – litera c
Textul propus de Comisie Amendamentul „c) dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a reveni la locurile lor de muncă sau la unele echivalente în condiții care nu le sunt mai puțin favorabile și de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței;” „c) dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a reveni la locurile lor de muncă sau la unele echivalente în condiții care nu le sunt mai puțin favorabile, păstrându-și același salariu, aceeași categorie profesională și aceleași îndatoriri pe care le-au avut înaintea concediului de maternitate și de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței; și, în situații excepționale de restructurare sau de reorganizare substanțială a procesului de producție, lucrătoarei trebuie să i se garanteze întotdeauna posibilitatea de a discuta cu angajatorul despre impactul acestor schimbări asupra situației sale profesionale și, indirect, a situației sale personale;”
Justificare
Un loc de muncă echivalent trebuie să ofere aceeași remunerație, categorie profesională și aceleași îndatoriri ca cel anterior.
Acest punct este pertinent deoarece pot să apară circumstanțe speciale (ca de exemplu situații de criză financiară) care pot prejudicia situația femeii care se află în concediu de maternitate și pot conduce la pierderea drepturilor, prejudiciind astfel situația sa profesională în cadrul întreprinderii, dacă nu se analizează împreună cu angajatorul consecințele restructurării.
Amendamentul  62 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera ba (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 2 – litera ca (nouă)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (ba) La punctul 2, se adaugă următoarea literă (ca):   „(ca) menținerea, pentru lucrătoare, în sensul articolului 2, a oportunităților de dezvoltare a carierei prin intermediul educației, precum și al formării suplimentare și profesionale continue, astfel încât acestea să își consolideze perspectivele de carieră;”
Justificare
Prin aceasta se garantează că, prin faptul că devin mame, nu sunt afectate perspectivele de carieră ale femeilor. Angajatorii trebuie ca, în dialog cu lucrătoarea în cauză, să ia măsurile necesare în materie de educație și formare pentru a se asigura că lucrătoarele își păstrează perspectivele de carieră.
Amendamentul  63 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera bb (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 2 – litera cb (nouă)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (bb) La punctul 2, se adaugă următoarea literă (cb):   "(cb) perioada de concediu de maternitate nu trebuie să aducă prejudicii drepturilor lucrătoarei la pensie, această perioadă trebuind să fie luată în considerare drept perioadă lucrătoare, iar lucrătoarele nu trebuie să sufere o reducere a drepturilor la pensie prin luarea concediului de maternitate.”
Justificare
Este important să se garanteze că alocațiile acordate lucrătoarelor în timpul concediului de maternitate nu atrag după sine dezavantaje în materie de drepturi la pensie. Statele membre trebuie să prevină această situație și să asigure compensații pentru pierderi posibile ale drepturilor la pensie.
Amendamentul  64 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera c Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 3
Textul propus de Comisie Amendamentul 3. prestația menționată la punctul 2 litera (b) este considerată ca fiind adecvată dacă garantează un venit echivalent ultimului salariu lunar sau unui salariu mediu lunar, în limita unui plafon stabilit de legislația națională. Acest plafon nu poate fi inferior prestației primite de lucrătoare în sensul articolului 2 în cazul unei întreruperi a activității din motive legate de starea lor de sănătate. Statele membre pot prevede perioada pe parcursul căreia se calculează salariul mediu. 3. prestația menționată la punctul 2 litera (b) este considerată ca fiind echivalentă dacă garantează un venit echivalent ultimului salariu lunar sau unui salariu mediu lunar. Lucrătoarelor aflate în concediu de maternitate li se plătește salariul integral, iar indemnizația de maternitate este de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul lunar mediu. Statele membre pot prevede perioada pe parcursul căreia se calculează salariul mediu.
Amendamentul  65 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera ca (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 3a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (ca) Se introduce următorul punct 3a:   „3a. prestația primită de lucrătoare în sensul articolului 2, nu este în niciun caz mai mică decât prestația primită de lucrătoare în sensul articolului 2 în cazul unei întreruperi a activității din motive legate de starea lor de sănătate.”
Justificare
Precizând că prestația nu poate fi mai mică decât alocația pentru sănătate garantează faptul că directiva ia în considerație acele mame care au salarii foarte mici, după cum este cazul, mai ales, în noile state membre.
Amendamentul  66 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera cb (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 3a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (cb) Se introduce punctul 3b, cu următorul text:   „(3b) statele membre garantează dreptul lucrătoarelor aflate în concediu de maternitate de a beneficia automat de orice mărire de salariu, dacă este aplicabilă, fără a fi nevoite să își întrerupă temporar concediul de maternitate pentru a putea beneficia de creșterea salarială.”
Justificare
Dacă se produce o mărire salarială pentru poziția deținută de lucrătoarele aflate în concediu de maternitate, aceasta trebuie să fie aplicată automat, astfel încât acestea să nu fie nevoite să își întrerupă concediul de maternitate numai pentru a obține un salariu mai mare și apoi să se reîntoarcă în concediu. De asemenea, și procedurile administrative ale angajatorului în această privință vor fi reduse și simplificate.
Amendamentul  67 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera cc (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 4
Textul propus de Comisie Amendamentul   (cc) Punctul 4 se abrogă.
Justificare
Este esențială eliminarea criteriului de eligibilitate de la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 92/85/CCE dacă toate femeile urmează să beneficieze de același drept la concediu de maternitate plătit, astfel încât să se respecte mobilitatea lucrătorilor și principiile comune de „flexisecuritate” ale UE.
Nu are niciun sens ca propunerea Comisiei să recunoască dreptul la concediu de maternitate și totuși să permită ca femeile să renunțe la locurile de muncă și să își piardă veniturile dacă nu îndeplinesc condițiile impuse de legislația națională pentru concediul de maternitate plătit.
Amendamentul   68 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera da (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 5 a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (da) Se introduce următorul punct 5a:   „5a. Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru încurajarea angajatorilor și promovarea dialogului între partenerii sociali, astfel încât să asigure sprijinul necesar pentru reintegrarea și formarea profesională a lucrătoarelor care revin la locul de muncă după concediul de maternitate, dacă este necesar și/sau la cererea lucrătorilor și în conformitate cu legislația națională.”
Amendamentul  69 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera db (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 5 b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (db). Se introduce următorul punct 5b:   „5b. Angajatorul se asigură că programul de lucru al lucrătoarelor însărcinate ia în considerare necesitatea acestora de a se prezenta la controale medicale regulate sau excepționale.”
Justificare
Controalele medicale sunt obligatorii pentru femeile însărcinate și sunt extrem de importante pentru dezvoltarea normală a fătului, în consecință, angajatorul trebuie să țină cont de acest fapt și să asigure flexibilitatea programului de lucru pentru lucrătoarele însărcinate.
Amendamentul  70 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera dc (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 5c (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (dc) Se introduce următorul punct 5c:   „5c. Statele membre încurajează angajatorii să creeze facilități de îngrijire a copiilor, pentru angajații care au copii mai mici de trei ani.”
Justificare
Nu se poate contesta lipsa facilităților pentru îngrijirea copiilor în UE. Această prevedere este esențială pentru a preveni fenomenul renunțării la locul de muncă pentru femeile care au în îngrijire copii mici.
Amendamentul  71 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3a (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   3a. Se inserează articolul 11a după cum urmează:   „Articolul 11a   Pauza de lucru pentru alăptarea copilului   1. Mama care își alăptează copilul are dreptul la o pauză de lucru în acest scop, care se împarte în două perioade distincte, fiecare cu o durată de o oră, dacă nu au fost stabilite alte condiții mai favorabile de comun acord cu angajatorul.   2. În cazul nașterilor multiple, pauza de lucru menționată la alineatul (1) se mărește cu câte 30 de minute pentru fiecare copil suplimentar.   3. În cazul fracțiunii de normă, pauza zilnică de lucru menționată la alineatul (1) se reduce proporțional cu timpul de lucru obișnuit, fără să fie mai mică de 30 de minute.   4. În cazul menționat la alineatul (3), pauza de lucru se acordă pentru o perioadă care nu depășește o oră și, dacă este cazul, pentru o a doua perioadă corespunzătoare timpului rămas, dacă nu au fost stabilite alte condiții de comun acord cu angajatorul.”
Amendamentul  72 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 b (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 11b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul 3b. Articolul 11 b se înlocuiește cu următorul text:   „Articolul 11b   Prevenirea discriminării și integrarea dimensiunii de gen   Statele membre încurajează angajatorii, prin convenții colective sau prin practici, să adopte măsuri eficiente pentru a evita discriminările împotriva femeilor pe motive de sarcină, de maternitate sau de alăptare.       Statele membre țin seama în mod activ de obiectivul egalității între bărbați și femei cu ocazia elaborării și punerii în aplicare a actelor cu putere de lege și actelor administrative, precum și a politicilor și activităților în domeniile prevăzute de prezenta directivă.”
Amendamentul  73 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Directiva 92/85/CEE Articolul 12a
Textul propus de Comisie Amendamentul 4. Se inserează articolul 12a după cum urmează: Articolul 12a Sarcina probei (1) Statele membre iau măsurile pe care le consideră necesare, în conformitate cu sistemele lor juridice naționale, pentru a se asigura că, atunci când o persoană care consideră că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de prezenta directivă dovedește, unei instanțe sau altei autorități competente, fapte pe baza cărora se poate presupune existența unei astfel de încălcări, sarcina de a proba că nu a fost vorba despre încălcarea directivei îi revine pârâtului. eliminat (2) Alineatul (1) nu împiedică statele membre să impună un probatoriu mai favorabil reclamanților.   (3) Alineatul (1) nu se aplică în cazul procedurilor penale.   (4) Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) la procedurile în cadrul cărora investigarea faptelor în cazul respectiv revine instanței sau organismului competent.   (5) Alineatele (1)-(4) se aplică, de asemenea, tuturor acțiunilor în justiție inițiate în conformitate cu articolul 12.
Justificare
Discriminarea pe motive de sarcină se încadrează deja în categoria discriminării de gen. În consecință, se poate aplica principiul răsturnării sarcinii probei conținut în Directiva 2006/54/CEE.
Amendamentul  74 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 a (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 12aa (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   4a. Se adaugă articolul 12aa după cum urmează:   „Articolul 12 aa   Prevenirea discriminării   Statele membre, în conformitate cu tradițiile și practicile naționale, adoptă măsurile corespunzătoare pentru promovarea dialogului între partenerii sociali la nivelurile corespunzătoare, pentru a pune în practică măsuri eficiente de prevenire a discriminării împotriva femeilor pe motive de concediu de sarcină, de maternitate sau pentru adopție.”
Amendamentul  75 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 5 Directiva 92/85/CEE Articolul 12b
Textul propus de Comisie Amendamentul Statele membre introduc în sistemele lor juridice naționale măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția persoanelor față de orice tratament nefavorabil sau consecință nefavorabilă care rezultă în urma unei plângeri pe care au depus-o sau a unei acțiuni în justiție pe care au inițiat-o, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor acordate de prezenta directivă.” Statele membre introduc în sistemele lor juridice naționale măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția persoanelor, inclusiv a martorilor, față de orice tratament nefavorabil sau consecință nefavorabilă care rezultă în urma unei plângeri pe care au depus-o sau a unei acțiuni în justiție pe care au inițiat-o, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor acordate de prezenta directivă.
Justificare
Prin includerea martorilor în protecția împotriva represaliilor se asigură libertatea acestora de a depune mărturie de încredere în cadrul procedurii de depunere a plângerilor, fără a se teme de o posibilă discriminare.
Amendamentul  76 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 6 Directiva 92/85/CEE Articolul 12c
Textul propus de Comisie Amendamentul Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile pot include plata unor compensații, care pot să nu fie limitate prin stabilirea, în prealabil, a unei limite superioare și trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive. Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile pot include plata unor compensații și trebuie să fie eficace și proporționale și disuasive.
Justificare
Interzicerea le nivelul UE a limitării cererilor de compensație restricționează libertatea statelor membre de a adopta propriile reglementări și le forțează să adopte dispoziții detaliate care nu sunt conforme cu propriul drept procedural.
Amendamentul  77 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 7 Directiva 92/85/CEE Articolul 12d
Textul propus de Comisie Amendamentul Statele membre se asigură că organismul sau organismele desemnate la articolul 20 din Directiva 2002/73/CE, astfel cum a fost reformată prin Directiva 2006/54/CE, pentru a promova, analiza, monitoriza și susține egalitatea de tratament între toate persoanele, fără discriminare pe criterii de sex, sunt competente, în plus, pentru aspecte care fac obiectul prezentei directive, atunci când aceste aspecte țin în principal de egalitatea de tratament și nu de sănătatea și securitatea lucrătorului. Statele membre se asigură că organismul sau organismele desemnate la articolul 20 din Directiva 2002/73/CE, astfel cum a fost reformată prin Directiva 2006/54/CE, pentru a promova, analiza, monitoriza și susține egalitatea de tratament între toate persoanele, fără discriminare pe criterii de gen, sunt competente, în plus, pentru aspecte care fac obiectul prezentei directive, atunci când aceste aspecte țin în principal de egalitatea de tratament și nu numai de sănătatea și securitatea lucrătorului.
Amendamentul  78 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 2 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	1a. Statele membre pot adopta măsuri preventive și de monitorizare privind protecția și securitatea la locul de muncă pentru lucrătoarele însărcinate și mamele care au născut recent.
Justificare
Stresul la locul de muncă poate avea efecte psihologice negative asupra femeilor însărcinate sau care au născut de curând și repercusiuni asupra fătului sau nou-născutului.
Amendamentul  79 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 2 – alineatul 2b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Dispozițiile prevăzute în prezenta directivă se incorporează în contractele de muncă individuale și colective din statele membre.
Justificare
Deseori, lucrătoarele nu fac uz de drepturile lor din cauza necunoașterii legislației care le protejează. Prin această referire în contract devine mai clar ce dispoziție legală se aplică în situația respectivă.
Amendamentul  80 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 4 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. Statele membre și organismele naționale de promovare a egalității comunică Comisiei până la cel târziu [cinci ani de la adoptare] și, ulterior, din cinci în cinci ani, toate informațiile necesare pentru întocmirea de către Comisie a unui raport adresat Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea Directivei 92/85/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.	1. Statele membre și organismele naționale de promovare a egalității comunică Comisiei până la cel târziu [trei ani de la adoptare] și, ulterior, din trei în trei ani, toate informațiile necesare pentru întocmirea de către Comisie a unui raport adresat Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea Directivei 92/85/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.
Amendamentul  81 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 4 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
2. Raportul Comisiei ține seama, după caz, de punctul de vedere al partenerilor sociali și al organizațiilor neguvernamentale respective. Conform principiului abordării integratoare a egalității de șanse pentru femei și bărbați, raportul oferă, între altele, o evaluare a impactului pe care măsurile luate îl au asupra bărbaților și femeilor. În funcție de informațiile primite, raportul include, după caz, propuneri de revizuire și de actualizare a directivei 92/85/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.	2. Raportul Comisiei ține seama, după caz, de punctul de vedere al partenerilor sociali și al organizațiilor neguvernamentale respective. Conform principiului abordării integratoare a egalității de șanse pentru femei și bărbați, raportul oferă, între altele, o evaluare a impactului pe care măsurile luate îl au asupra bărbaților și femeilor. Raportul include, de asemenea, un studiu de impact care analizează atât efectele sociale, cât și cele economice la nivelul Uniunii Europene, a prelungirii suplimentare a concediului de maternitate și a punerii în aplicare a concediului de paternitate. În funcție de informațiile primite, raportul include, după caz, propuneri de revizuire și de actualizare a directivei 92/85/CEE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.
Justificare
Este necesară evaluarea exactă a costurilor și beneficiilor, atât pentru femei cât și pentru societate, a prelungirii semnificative a duratei concediului de maternitate. Oferind facilități în vederea alăptării naturale, poate contribui mai ales la realizarea de economii în cheltuielile de sănătate și poate avea un impact pozitiv asupra mediului și a puterii de cumpărare a gospodăriilor.

• [1]  1 JO C 277, 17.11.2009, p. 102.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Introducere

Propunerea Comisiei Europene (CE) de modificare a Directivei 92/85/CEE vizează îmbunătățirea securității și sănătății lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează. Această inițiativă legislativă care face parte din „Pachetul de conciliere” al Comisiei constituie una din inițiativele de promovare a egalității de gen pe piața muncii.

Se susține revizuirea Directivei 92/85/CEE, deși reformularea propusă de către Comisie nu este cea dorită nici din punctul de vedere al reducerii diferențelor dintre bărbați și femei pe piața muncii, nici din cel al promovării unei concilieri active și echilibrate a vieții profesionale cu viața familială și privată, mai ales pentru că aceasta nu promovează împărțirea responsabilităților parentale.

Adăugarea articolului 141 din Tratatul CE, la temeiul juridic al prezentei propuneri, făcând, astfel, ca aceasta să aibă un temei juridic combinat – care include articolul 137 alineatul (2), referitor la protecția sănătății și a siguranței lucrătorilor, și articolul 141 alineatul (3) din TCE, referitor la promovarea egalității de șanse între femei și bărbați – conferă Directivei un mai bun echilibru conceptual. Pe de altă parte, lărgirea temeiului juridic oferă posibilitatea includerii dispozițiilor privind protecția maternității și paternității, ca valori sociale deosebite.

Modificările introduse de prezenta propunere au ca obiect, în special, prelungirea duratei minime a concediului de maternitate de la 14 la 20 săptămâni; cu respectarea principiului remunerării echivalente a unui salariu complet; stabilirea cerințelor de siguranță și sănătate la locul de muncă și interzicerea concedierii.

2. Împărțirea responsabilităților parentale

Una din prioritățile menționate în agenda socială a UE este reprezentată de nevoia de a promova politici destinate să faciliteze concilierea între viața profesională, familială și privată, atât pentru femei cât și pentru bărbați. Consolidarea concilierii muncii cu viața familială și privată este de asemenea una din cele șase arii prioritare de acțiune stabilite în „Foaia de parcurs pentru egalitatea între bărbați și femei” pentru perioada 2006-2010.

UE se confruntă în prezent cu dificultăți demografice, determinate de scăderea ratei de natalitate și creșterea numărului persoanelor în vârstă. Îmbunătățirea dispozițiilor care favorizează un echilibru între viața profesională și cea familială reprezintă, de asemenea, o metodă de a răspunde acestui declin demografic.

Totuși, s-a constatat că stereotipurile de gen persistă în societate, reprezentând un obstacol pentru accesul femeilor la locuri de muncă, și, mai ales, la locuri de muncă de calitate. Femeile, și nu bărbații, continuă să fie văzute ca fiind principalele persoane responsabile pentru îngrijirea copiilor și a altor persoane dependente, de multe ori confruntându-se cu necesitatea de a opta între maternitate și succesul profesional. Femeile sunt frecvent percepute ca lucrătoare cu „risc ridicat”, „de categoria a doua” sau „nepotrivite”, având în vedere probabilitatea ridicată de a rămâne însărcinate și de a apela la dreptul la concediu de maternitate. Astfel, este fundamental ca noile forme de concediu să nu reflecte sau să consolideze stereotipurile existente în societate.

Deși la nivelul câtorva state membre există deja legislație referitoare la concediul de maternitate, concediul de paternitate și concediul parental, la nivelul UE există o directivă privind maternitatea (Directiva 92/85/CEE) și una privind concediu parental (Directiva 96/34/CE), dar nu s-a emis niciun act legislativ pentru concediul de paternitate.

Maternitatea și paternitatea sunt drepturi fundamentale, esențiale pentru echilibrul social. Astfel, ar trebui ca Directiva 92/85/CEE să fie revizuită în beneficiul femeile lucrătoare, protejând maternitatea și paternitatea, în special prin măsuri care să încurajeze bărbații să-și asume responsabilități familiale.

Implicarea părinților în viața copilului, încă din primele luni de viață ale acestuia, este foarte importantă pentru dezvoltarea sănătoasă din punct de vedere fizic, emoțional și psihologic a copilului. De aceea, este nevoie ca legislația comunitară să prevadă și un concediu de paternitate individual, netransmisibil și remunerat, care să fie luat de consort în același timp cu concediul de maternitate. De asemenea, în cazul adopției, trebuie să fie recunoscut dreptul la o perioadă de concediu, împărțită între ambii membri ai cuplului.

3. Durata concediului de maternitate

Din moment ce perioada de concediu de maternitate de 18 săptămâni este deja acordată în multe state membre, mărirea cu patru săptămâni (de la actualele 14 la cele 18 propuse) se reflectă într-o modificare modestă, cu un impact probabil nu foarte mare asupra actualului cadru legislativ al mai multor state membre. Comitetul consultativ pentru egalitatea șanselor între bărbați și femei recomandă o mărire până la 24 de săptămâni.

Raportorul consideră că douăzeci de săptămâni reprezintă o perioadă rezonabilă care să le permită femeilor să se refacă după naștere, care să încurajeze alăptarea și să permită mamei să stabilească o relație solidă cu copilul. O perioadă mai lungă ar putea afecta întoarcerea femeilor pe piața muncii.

Concediul post-natal minim ar trebui, de asemenea, extins la șase săptămâni pentru a încuraja femeile să alăpteze o perioadă cât mai mare.

De fapt, propunerea Comisiei nu introduce dispoziții privind alăptarea. Având în vedere recomandarea OMS A55/15 privind importanța alăptării în primele luni de viață și având, de asemenea, în vedere articolul 10 din Convenția nr. 183 a OIM, din 2000, care recomandă că femeia trebuie să aibă dreptul la una sau mai multe pauze zilnice sau la reducerea zilnică a timpului de lucru pentru a alăpta, raportoarea susține că trebuie prevăzut dreptul la reducerea programului de lucru pentru alăptare, fără a pierde niciun privilegiu.

4. Remunerare

Propunerea Comisiei indică plata sută la sută a unui salariu lunar în timpul concediului de maternitate, echivalent cu ultimul salariu lunar sau cu salariul mediu lunar. Această prevedere nu este însă obligatorie.

Acordarea salariului integral pe perioada concediului garantează că femeile nu vor fi afectate financiar din cauza maternității. Salariul nu poate fi mai mic de 85% din ultimul salariu lunar sau din salariul mediu lunar. Acesta reprezintă un nivel corespunzător al plafonului de garantare a faptului că familiile nu vor fi expuse riscului sărăciei și excluderii sociale, mai ales în cazul familiilor monoparentale.

5. Interzicerea concedierii

În general, modificările privind interzicerea concedierii și drepturile lucrătoarelor par a fi pozitive. Aceleași drepturi vor trebui să se extindă în cazul taților pe durata concediului de paternitate.

Propunerea Comisiei interzice concedierea între începutul sarcinii și perioada de 6 luni după încheierea concediului de maternitate, perioadă care va trebui extinsă la un an, din moment ce, în multe situații, lucrătoarea va fi obligată să se adapteze la o nouă situație profesională, fapt care necesită timp.

Raportoarea consideră că modificările introduse în acest context sunt pozitive, incluzând dreptul de a se întoarce pe același post sau pe un post echivalent, beneficiind de eventualele îmbunătățiri care au avut loc în absența sa. Susține, totuși, că trebuie garantat faptul că postul numit „echivalent” menține efectiv același conținut funcțional, atât în ceea ce privește salariul acordat cât și funcțiile exercitate.

6. Flexibilitate în organizarea muncii

Raportoarea recunoaște importanța introducerii posibilității ca lucrătoarea, la întoarcerea sa din concediul de maternitate, să solicite respectivului angajator schimbări de program și de regim de muncă. Angajatorul nu va trebui numai să ia în considerare astfel de cereri, ci și să le aprobe dacă acestea sunt justificate.

Acest drept va trebui, de asemenea, să fie extins la tați, având în vedere promovarea împărțirii responsabilităților familiale între femei și bărbați. Faptul că femeile recurg la aceste dispoziții mai mult decât bărbații generează un dezechilibru între aceștia, care are repercusiuni asupra situației femeilor la locul de muncă și asupra dependenței lor economice.

Aceasta consideră, de asemenea, fundamentală crearea unei noi dispoziții care să le acorde lucrătoarelor gravide, lucrătoarelor care au născut de curând sau care alăptează, precum și tatălui care a beneficiat de concediul de paternitate, posibilitatea de a refuza să lucreze ore suplimentare.

7. Sănătate și siguranță

Evaluarea riscului are un rol central în prezenta propunere. Totuși, nu este specificată nicio măsură preventivă pentru a elimina orice tip de riscuri pentru reproducere. Dispozițiile nu obligă angajatorul să adopte nicio măsură înainte să fie informat că lucrătoarea este însărcinată, lucru care se întâmplă cam în a șaptea sau a opta săptămână. Totuși, riscurile de malformații ale fătului sunt cele mai mari în primele săptămâni de sarcină.

Agenții care cauzează modificări și anomalii genetice ce provoacă infertilitate, malformații și aberații cromozomiale, pot afecta atât bărbații cât și femeile înainte de fertilizare; cele mai grave efecte se produc însă asupra embrionului.

Raportoarea își manifestă preocuparea față de acest lucru și consideră că lucrătoarele gravide, care au născut de curând și care alăptează nu trebuie să fie privite izolat. Este esențial să fie promovată o abordare preventivă care să asigure realizarea unei evaluări adecvate a riscurilor la locul de muncă, în cazul în care angajații sunt femei și bărbați cu vârstă fertilă.

8. Studiu de impact

Raportorul consideră necesară evaluarea exactă a costurilor și beneficiilor, atât pentru femei cât și pentru societate, a extinderii semnificative a duratei concediului de maternitate. Oferind facilități în vederea alăptării naturale, poate contribui mai ales la realizarea de economii în cheltuielile de sănătate și poate avea un impact pozitiv asupra mediului și a puterii de cumpărare a gospodăriilor.

Raportoarea consideră concediul de paternitate un beneficiu în favoarea taților, de care beneficiază de fapt toată familia, mai ales copilul care are cel mai mult de câștigat din prezența ambilor părinți. Prevederea unui concediu de paternitate care asigură o responsabilitate partajată pentru îngrijirea copilului la începutul vieții acestuia ar putea avea un efect favorabil asupra cheltuielilor de sănătate, îmbunătățind calitatea și condițiile de viață ale mamei și copilului.

AVIZUL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICEPRIVIND TEMEIUL JURIDIC

29.1.2010

dna Eva-Britt Svensson

Președintă

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

BRUXELLES

Obiect:            AVIZ privind temeiul juridic al propunerii de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (COM(2008)0637– C6 - 0340/2008 – 2008/0193 (COD))

Stimată doamnă Svensson,

Prin scrisoarea din 12 ianuarie 2010, ați sesizat Comisia pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cu privire la examinarea pertinenței temeiului juridic al susmenționatei propuneri a Comisiei.

Comisia a examinat chestiunea mai sus menționată în cursul reuniunii sale din 28 ianuarie 2010.

Temeiul juridic propus de Comisie pentru directiva propusă este articolul 137 alineatul (2) CE coroborat cu articolul 141 alineatul (3). În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dispozițiile articolului 153 alineatul (2) și ale articolului 157 alineatul (3) TFUE devin temeiul juridic.

Anumiți membri ai comisiei principale au depus amendamente eliminând din preambulul directivei propuse trimiterea la articolul 157 alineatul (3). În consecință, întrebarea este dacă directiva propusă se poate întemeia doar pe articolul 153.

Din punct de vedere procedural, coroborarea celor două articole nu ridică probleme, deoarece în fiecare caz se aplică procedura legislativă ordinară. Faptul că articolul 153 alineatul (2) necesită atât consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, în timp ce articolul 157 solicită doar consultarea primului nu constituie o problemă.

Articolele relevante din TFUE

Articolul 157

1. Fiecare stat membru asigură aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare.

2. În sensul prezentului articol, prin remunerație se înțelege salariul sau suma obișnuite de bază sau minime, precum și toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta.

Egalitatea de remunerare, fără discriminare pe motiv de sex, presupune ca:

(a) remunerația acordată pentru aceeași muncă plătită la normă să fie stabilită pe baza aceleiași unități de măsură;

(b) remunerația acordată pentru aceeași muncă plătită cu ora să fie aceeași pentru locuri de muncă echivalente.

3. Parlamentul European și Consiliul hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă măsuri necesare pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă echivalentă.

4. …

Articolul 153

1. În vederea realizării obiectivelor menționate la articolul 151, Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile următoare:

completează acțiunea statelor membre în domeniile următoare:

(a) îmbunătățirea, în special, a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor;

(b) condițiile de muncă;

(c) securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor;

(d) protecția lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă;

(e) informarea și consultarea lucrătorilor;

(f) reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv administrarea comună, sub rezerva alineatului (5);

(g) condițiile de muncă pentru resortisanții din țările terțe care sunt rezidenți legali pe teritoriul Uniunii;

(h) integrarea persoanelor excluse de pe piața muncii, fără a aduce atingere articolului 166;

(i) egalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește șansele pe piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă;

(j) lupta împotriva marginalizării sociale;

(k) modernizarea sistemelor de protecție socială, fără a aduce atingere literei (c).

2. În acest scop, Parlamentul European și Consiliul:

(a) ….

(b) pot adopta în domeniile menționate la alineatul (1) literele (a)-(i), prin intermediul directivelor, recomandări minime aplicabile treptat, ținând seama de condițiile și de reglementările tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Aceste directive evită impunerea constrângerilor administrative, financiare și juridice susceptibile să frâneze crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

Parlamentul European și Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedura legislativă ordinară după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor.

…..

3. …

II.       Alegerea temeiului juridic de către Comisie

Se constată că pentru a-și justifica recursul la un temei juridic dual, Comisia folosește următorii termeni: Prezenta propunere se bazează pe articolul 153 alineatul (2) și articolul 157 alineatul (3) din TFUE. Cu toate căi Directiva 92/85/CEE se bazează pe... [ceea ce este în prezent articolul 153 TFUE] și este o directivă specială în contextul Directivei privind sănătatea și securitatea (Directiva 89/391/CEE), articolul 157 CE este adăugat la temeiul juridic al prezentei propuneri. Concediul de maternitate este esențial pentru protecția sănătății și securității lucrătoarelor gravide sau a lucrătoarelor care au născut de curând. Protecția împotriva concedierii sau discriminării ca urmare a sarcinii sau a maternității, precum și remunerația acordată pe durata concediului de maternitate, au un rol decisiv în protejarea sănătății și securității femeilor. Însă normele referitoare la concediul de maternitate, la durata acestuia, remunerarea și drepturile și obligațiile femeilor care intră în concediu de maternitate sau se întorc din acest concediu sunt, de asemenea, legate intrinsec de aplicarea principiului egalității de șanse și egalității de tratament între femei și bărbați, astfel cum este prevăzut la articolul 157 alineatul (3). Prin urmare, temeiul juridic care stă la baza prezentei propuneri coroborează dispozițiile celor două articole[1].

III.      Analiză

Propunerea de directivă examinată urmărește modificarea unei directive anterioare (98/85/CEE), care se întemeia pe articolul 118a, precursorul articolul 153 TFUE. La acea vreme, chestiunea egalității dintre bărbați și femei nu era prezentă în articolul 118a, ci era abordată în articolul 119, unde era tratată totuși doar din punct de vedere al egalității de tratament referitor la remunerație.

Începând cu Tratatul de la Amsterdam, principiul egalității dintre bărbați și femei se regăsește în tratate. Pe de o parte, este stabilit acum drept principiu general în al doilea paragraf din articolul 3 alineatul (3) TUE, care prevede că Uniunea „combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului”. Articolul 8 TFUE consolidează acest fapt: „În toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”. Principiul este exprimat în domeniul politicilor sociale în articolul 153 alineatul (1) litera (i) („egalitatea între bărbați și femei în ceea ce privește șansele pe piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă”) și articolul 157, în special alineatul (3), ( adoptarea de măsuri „pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă echivalentă.”)

În propunerea de directivă, Comisia a adăugat la temeiul juridic inițial a ceea ce este în prezent articolul 153 TFUE, care se referă, printre altele, la sănătatea și siguranța lucrătorilor și la egalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește tratamentul la muncă, articolul 157 alineatul (3), care se referă în mod specific la egalitatea de tratament dintre bărbați și femei în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

În consecință, Comisia încearcă să arate că directiva propusă privește nu numai sănătatea și siguranța la locul de muncă a lucrătoarelor gravide și a lucrătoarelor care au născut de curând sau care alăptează, așa cum se menționează în titlu, dar și normele referitoare la concediul de maternitate, durata acestuia, remunerarea, drepturile și obligațiile femeilor care intră în concediu de maternitate sau se întorc din acest concediu, care sunt, de asemenea, legate intrinsec de aplicarea principiului egalității de șanse și egalității de tratament între femei și bărbați, astfel cum este prevăzut la articolul 157 alineatul (3). Acest fapt este reflectat în considerentul (2) din directiva propusă, care justifică temeiul juridic suplimentar în următorii termeni: „Prezenta directivă abordează nu numai sănătatea și securitatea lucrătoarelor gravide, a celor care au născut de curând sau care alăptează, ci și, inerent, aspecte legate de egalitatea de tratament, precum dreptul de a reveni la același loc de muncă sau la unul echivalent, normele privind concedierea și drepturile legate de contractul de muncă sau acordarea unui sprijin financiar mai important pe durata concediului, articolele 153 și 157 coroborate formează temeiul juridic al prezentei directive.”

Amendamentele relevante depuse în Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen prezintă următoarele justificări:

„Directiva 92/85/CEE are drept obiectiv - datorită condiției biologice a femeilor în timpul și după sarcină și în conformitate cu jurisprudența CEJ - îmbunătățirea prevederilor legale menite să protejeze sănătatea la locul de muncă a lucrătoarelor gravide sau a lucrătoarelor care au născut recent sau care alăptează. Numai o mamă care lucrează poate lua concediu pentru a naște. Prezenta directivă nu afectează, așadar, chestiunile referitoare la șansele egale și la tratamentul egal în materie de angajare sau de ocupare a forței de muncă sau de echilibrare a vieții profesionale cu viața privată sau viața de familie. Nu ar trebui citat articolul [157].”( Amendamentele 74 și 77, Anna Záborská).

„Alegerea temeiului juridic bazat pe articolul 157 din Tratat ridică probleme. Directiva din 1992 avea drept temei juridic articolul 153 din Tratatul CE care tratează protecția sănătății și a siguranței lucrătorilor. Articolul 157 se referă la principiul egalității de tratament și a egalității de șanse între bărbați și femei. Adăugând acest temei juridic justifică lărgirea ariei de aplicare a directivei dincolo de concediul de maternitate (în mod special concediul parental, de paternitate, de adopție etc.) și reduce chestiunile relative la concediul de maternitate la respectarea strictă a principiului egalității între bărbați și femei”(Amendamentele 75 și 78 Philippe Juvin).

Apar două întrebări în legătură cu aceste argumente. În primul rând, este necesar să se determine dacă există sau nu o legătură directă între noțiunea de egalitate între bărbați și femei și obiectul directivei.

Dacă se răspunde afirmativ la această întrebare, va fi necesar ulterior să se determine dacă este adecvat să se adauge articolul 157 alineatul (3) la articolul 153 alineatul (2), având în vedere faptul că, în ambele articole, se regăsește chestiunea egalității dintre bărbați și femei în ceea ce privește încadrarea în muncă și munca.

Există vreo legătură între obiectul directivei și chestiunea egalității dintre bărbați și femei?

Directiva în cauză are menirea să protejeze femeile lucrătoare când sunt însărcinate, au născut de curând sau alăptează. Având în vedere faptul că, prin firea lucrurilor, aceste situații țin de condiția biologică a femeii, directiva privește doar femeile sau conține dispoziții destinate exclusiv femeilor. La prima vedere, argumentul că directiva nu se referă la chestiuni de egalitate între bărbați și femei pare rezonabil, dar situația este diferită.

În conformitate cu jurisprudența, alegerea temeiului juridic pentru o măsură „nu pot depinde doar de convingerea unei instituții”[2], ci „trebuie să se bazeze pe factori obiectivi, susceptibili de a fi revizuiți din punct de vedere juridic”. Acești factori includ în special scopul și conținutul măsurii.”[3] Într-adevăr, ținând cont de gama largă de dovezi regăsite în directiva în sine și în contextul său general, este absolut evident faptul că directiva este legată în mod profund de chestiunea egalității dintre bărbați și femei. Susținerea contrariului nu ar avea sens și ar fi echivalentă cu neînțelegerea sensului și scopului directivei propuse.

1. Definiții și cadru general

Se pare că neînțelegerea își are cauza în noțiunea de egalitate. Articolul 157 alineatul (3) prevede adoptarea de măsuri pentru „punerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă.” Formularea în sine a articolului indică faptul că egalitatea poate însuși mai multe forme. În cazul de față, este vorba de chestiunea egalității de tratament și de șanse. Bărbații și femeile nu numai că trebuie tratați în mod egal, dar, de asemenea, trebuie să li se ofere șanse egale, să nu fie dezavantajați sau să beneficieze șanse mai mici sau mai mari pe criterii de sex.

Conceptul de egalitate este prin urmare strâns legat de cel al discriminării sau, mai degrabă, de cel al nediscriminării. Într-un articol intitulat „La notion de discrimination dans le droit français et le droit européen”, Daniel Lochak oferă o definiție interesantă a acestor noțiuni înrudite, dar diferite, ale inegalității și discriminării. Autorul afirmă, în primul rând, că cele două noțiuni sunt indisociabile în măsura în care chestiunea discriminării trebuie situată în contextul mai larg al voinței de a combate discriminarea[4]. El argumentează că inegalitatea este o „situație de fapt” care rezultă fie din factori inerenți indivizilor, fie din factori externi. În ceea ce privește discriminarea, aceasta este legată de o „acțiune a unei alte persoane” și este „efectuată de un agent”. În acest caz, prin protejarea unei categorii specifice, mai exact cea a femeilor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, directiva împiedică apariția unei conduite discriminatorii, permițând femeilor să nu sufere un dezavantaj din cauza condiției lor biologice.

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, „discriminarea constă în aplicarea unor norme diferite în cazul unor situații comparabile sau aplicarea acelorași norme în cazul unor situații diferite”[5]; Pe baza aceleiași definiții, Curtea a luat o hotărâre împotriva interzicerii generale în Franța a muncii de noapte pentru femei, motivând că bărbații și femeile sunt în aceeași situație din punct de vedere al potențialelor consecințe dăunătoare ale muncii de noapte. Prin urmare, având în vedere principiul egalității, femeile nu ar putea fi scutite de munca de noapte doar pe criteriu de sex. Pe de altă parte, Curtea a afirmat că interzicerea este valabilă în cazul lucrătoarelor gravide sau care alăptează deoarece, în acest timp, aceste femei sunt într-o situație diferită de cea a colegilor bărbați.

Având în vedere acest raționament, datorită condiției lor biologice, femeile care sunt gravide, au născut recent sau alăptează se află într-o situație diferită de cea a bărbaților. Așadar, se poate considera că aplicarea unor norme similare la situații diferite este discriminatorie, dar aplicarea unor norme specifice femeilor în acele perioade se justifică prin faptul că femeile se află într-o situație diferită de cea a bărbaților. Faptul că directiva se adresează numai femeilor nu o îndepărtează în niciun caz de principiul egalității, ci dimpotrivă, demonstrează faptul că ea aplica principiul egalității în măsura în care le permite femeilor, prin normele sale specifice, să nu fie dezavantajate în baza situației lor specifice. Directiva reprezintă un răspuns la discriminare și la inegalitatea de facto care provine din condiția biologică a lucrătoarelor în comparație cu bărbații. Protejând în mod specific femeile care sunt gravide au născut recent sau alăptează, prezenta directivă urmărește să permită femeilor să beneficieze de un tratament egal cu cel al bărbaților și de o egalitate de șanse mai autentică.

În timp ce inegalitatea este similară unei situații de fapt, egalitatea poate corespunde unei situații de facto sau de jure, adică egalității de fond sau formale. Argumentul că nu există legătură între directivă și egalitatea dintre bărbați și femei se bazează pe conceptul egalității formale. Conform acestui argument, o măsură este adoptată în virtutea egalității dintre bărbați și femei doar dacă impune aceeași conduită față de ambele sexe sau împiedică adoptarea unei conduite diferite în funcție de sexul persoanei în cauză. Alineatul (1) din articolul 157 intră în această categorie stabilind principiul „egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin pentru aceeași muncă.” În prezent, există numeroase dispoziții care stabilesc principiul egalității din punct de vedere formal între bărbați și femei și care interzic, în special în sfera ocupării forței de muncă și a muncii, toate formele de discriminare bazate pe sex.

Cu toate acestea, statisticile arată în mod clar că, deși egalitatea juridică a fost în mod evident consacrată prin lege, există inegalitate flagrantă între bărbați și femei în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, tratamentul și remunerarea. Egalitatea dintre bărbați și femei la locul de muncă este departe de a fi atinsă. Din acest motiv, s-a constatat că atât politicile naționale, cât și cele europene au trecut de la obiectivul egalității din punct de vedere formal, la încercarea de a atinge egalitatea reală, de fond. S-a constatat că, prin urmare, a existat o trecere de la egalitatea de tratament la egalitatea de șanse, de la principiul egalității stricte la promovarea acțiunilor pozitive. Această necesitate a fost stabilită în Recomandarea generală nr.25, la articolul 4 alineatul (1) din Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor, cu privire la măsurile speciale temporare.

„O abordare pur formală juridică sau programatică nu este suficientă pentru a realiza egalitatea de facto a femeilor cu bărbații, ...egalitatea de fond. În plus, Convenția solicită ca femeilor să li se ofere șansa unui început în condiții de egalitate și să fie încurajate să se afirme într-un mediu care să le permită atingerea unor rezultate în condiții de egalitate. Nu este suficient să se garanteze că tratamentul acordat femeilor este identic cu cel al bărbaților. Trebuie, de asemenea, luate în considerare diferențele biologice, precum și cele construite social și cultural dintre femei și bărbați. În anumite circumstanțe, tratamentul neidentic al femeilor și bărbaților va fi necesar pentru a aborda aceste diferențe.”[6]

Normele prevăzute de directivă trebuie înțelese în contextul acestor politici sociale, drept dispoziții care încearcă să protejeze femeile însărcinate, care au născut recent sau care alăptează. Bineînțeles, directiva conține norme care, prin natura lor, se aplică doar femeilor, dar aceste norme satisfac un imperativ, pe de o parte, al nediscriminării și, pe de altă parte, al realizării egalității de fond, în același timp contribuind la protejarea sănătății și a siguranței lucrătoarelor de sex feminin în cauză.

2. Dovezi din conținutul directivei

(a) Referitoare la considerente:

Considerentele indică în mod clar că adoptarea unei directive trebuie văzută în contextul protecției femeilor gravide, care tocmai au născut sau care alăptează, față de orice discriminare legată de condiția lor și încearcă astfel să contribuie la realizarea obiectivului egalității dintre femei și bărbați în sfera ocupării forței de muncă și a muncii.

Astfel, considerentul 3 declară că această directivă abordează „inerent, aspecte legate de egalitatea de tratament”. Considerentele 4 și 5 subliniază că egalitatea dintre bărbați și femei este un principiu fundamental care trebuie să ghideze și să influențeze măsurile luate la nivelul Uniunii. Considerentul 7 include directiva în categoria legislației referitoare la „egalitatea dintre bărbați și femei”. În ceea ce privește considerentele 11 și 17, acestea se referă la jurisprudența Curții de Justiție cu privire la protejarea femeilor însărcinate împotriva discriminării în conformitate cu principiul egalității de tratament. Având în vedere considerentele în ansamblu, conținutul lor demonstrează în mod sigur faptul că directiva este direct legată de promovarea egalității sexelor la locul de muncă.

(b) Referitoare la condițiile de punere în aplicare

Având în vedere că propunerea de directivă aflată în curs de examinare are menirea de a modifica o directivă existentă, această analiză ar trebui să ia în considerare nu doar articolele adăugate sau modificate, ci și articolele din Directiva 92/85/CEE care rămân în vigoare.

Unele dintre aceste articole sunt direct legate de sănătatea și siguranța lucrătoarelor. Este cazul articolului 3 și al articolului 8. Acestea se referă la evaluarea agenților chimici, fizici și biologici periculoși (art.3), obligația de evaluare a riscurilor și de informare cu privire la acestea (art.4), consecințele rezultatelor evaluării (art.5 și art.6), interzicerea muncii de noapte (art.7) și concediul de maternitate (art.8).

Pe de altă parte, următoarele articole sunt legate direct de protejarea femeilor împotriva discriminării care rezultă din statutul lor de femei însărcinate, care au născut recent sau care alăptează. În mod corespunzător, articolul 9 protejează femeile împotriva pierderilor de remunerație când își iau timp liber pentru controalele prenatale, articolul 10 interzice concedierea în timpul sarcinii și concediului de maternitate, articolul 11 garantează lucrătoarei drepturile și avantajele care decurg din contractul de muncă și articolul 12 se referă la apărarea drepturilor descrise mai sus.

Această analiză specifică a conținutului termenilor de punere în aplicare sugerează că directiva are de fapt un obiectiv dual, cel de a proteja sănătatea și siguranța lucrătoarelor și cel de a le garanta egalitatea de tratament.

(3) Dovezi din documentele care nu fac parte din directivă

Toate documentele care însoțesc propunerea de directivă o includ fără rezerve printre măsurile de promovare a egalității dintre femei și bărbați la locul de muncă

(a) Expunere de motive

Pentru a justifica adoptarea unei noi directive, Comisia reamintește contextul acesteia, mai exact măsurile Uniunii menite să reconcilieze viața profesională cu viața privată și familială, egalitatea de șanse pentru bărbați și femei pe piața muncii și combaterea discriminării cu care se confruntă femeile gravide în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și munca. În acest context, directiva enumără instrumentele diverse care există în acest domeniu, precum Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați 2006-2010, și o serie de rezoluții ale Parlamentului European. Se menționează că s-a solicitat și avizul Comitetului consultativ pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați.

(b) Evaluarea impactului

Evaluarea impactului ne oferă detalii interesante cu privire la tipul de egalitate urmărită de măsurile incluse în propunerea de directivă. Aceasta indică faptul că:

„măsurile ar trebui să aibă drept obiective realizarea egalității dintre femei și bărbați și o mai bună reconciliere a vieții profesionale, private și familiale.”

Această afirmație intră în conflict direct cu justificarea diverselor amendamente depuse, conform căreia „Prezenta directivă nu afectează, așadar, chestiunile referitoare la șansele egale și la tratamentul egal în materie de angajare sau de ocupare a forței de muncă sau de echilibrare a vieții profesionale cu viața privată sau viața de familie.”

Măsurile menite să protejeze femeile gravide, care au născut recent sau care alăptează privesc în mod direct reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată. Aceste măsuri permit unei femei să aleagă să se ocupe de viața sa de familie, fără ca viața profesională să aibă de suferit. Din punct de vedere logic și formal, se poate spune că această chestiune îi privește și pe bărbați: statisticile arată totuși că dezvoltarea unei vieți de familie îi dezavantajează mult mai puțin pe bărbați în viața lor profesională, deoarece femeile își asumă o parte mult mai mare a responsabilității pentru viața de familie. Evaluarea de impact citează în această legătură o comunicare a Comisiei care se referă la combaterea diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați:

„Statutul de părinte face să scadă în mod permanent procentul de ocupare a forței de muncă pentru femei, însă deloc cel pentru bărbați. Prin urmare, parcursul profesional al femeilor este cel mai adesea întrerupt, mai lent și mai scurt și, în consecință, mai puțin remunerat.”[7]

În consecință, pentru a atinge egalitatea dintre femei și bărbați la locul de muncă și egalitatea de șanse în carieră, măsurile de promovare a reconcilierii vieții profesionale și familiale, chiar dacă unele se adresează doar femeilor, ajută în mod direct la crearea unei egalități de fond, care nu a fost încă atinsă.

Măsurile prevăzute în propunerea de directivă vor ajuta, prin urmare, conform evaluării impactului, la atingerea egalității dintre sexe în ceea ce privește rata de participare la piața muncii. Într-adevăr, argumentul care se aduce este că prelungirea concediului de maternitate ar putea asigura femeilor o mai mare stabilitate la slujba pe care o aveau înainte de sarcină[8]. Astfel, evaluarea impactului prevede că o creștere cu patru săptămâni a concediului de maternitate ar putea determina femeile să nu mai fie obligate atât de frecvent să-și prelungească absența prin concediul parental. Aceste săptămâni în plus vor permite mamelor și copiilor să creeze o legătură mai puternică, permițând femeilor să găsească mai rapid modalități de îngrijire a copilului. Evaluarea impactului afirmă în această privință că „o perioadă mai lungă de concediu de maternitate ar putea fi o modalitate utilă pentru perioada intermediară până când copilul va putea fi dat în îngrijire”[9].

În final, dispoziția din propunerea de directivă care va permite lucrătoarei să-i solicite angajatorului să efectueze modificări ale orarului și formelor de organizare a timpului de lucru după concediul de maternitate ar trebui să le permită femeilor să se întoarcă la lucru cu normă întreagă și să nu fie obligate să lucreze cu normă redusă[10]. Angajatorul nu este obligat să accepte solicitarea lucrătoarei, dar s-a constatat că acest tip de dispoziție, în prezent în vigoare în Regatul Unit, a avut un impact pozitiv, menținând femeile la slujba pe care o aveau înainte de nașterea copilului[11].

3. Concluzia analizei

Analiza propunerii de directivă și a documentelor de însoțire identifică în mod evident legătura dintre directiva propusă și principiul de egalitate dintre femei și bărbați. Deși această legătură există, este totuși dificil să se clasifice directiva privind protejarea femeilor gravide, care au născut recent sau care alăptează. Acest lucru se datorează faptului că, în fond, directiva nu prevede măsuri care se aplică atât bărbaților, cât și femeilor, ci doar femeilor. Pe de altă parte, nu este de natura unei măsuri pozitive de tipul autorizat prin articolul 157 alineatul (4) TFUE. Măsurile pozitive permit adoptarea anumitor măsuri specifice pentru a ajuta sexul mai slab reprezentat să beneficieze de o egalitate reală. Cu toate acestea, aceste măsuri au un caracter temporar și trebuie să înceteze când se ajunge la egalitate. Egalitatea dintre femei și bărbați în ceea ce privește sarcina nu va fi însă niciodată atinsă, deoarece condiția biologică a femeilor le aduce pe acestea într-o situație diferită de a bărbaților. Unii comentatori clasifică astfel de măsuri de protecție ca excepții de la principiul egalității, dar pare mai corect ca acestea să fie descrise ca măsuri care permit atingerea egalității reale dintre bărbați și femei în măsura în care împiedică discriminarea femeilor (prin interzicerea concedierii, etc.) și permit femeilor, prin obligațiile pe care le impun (dreptul de a reveni la locul de muncă și de a beneficia de avantajele oferite de contractul de muncă), să beneficieze de facto de tratamentul egal și să nu sufere dezavantajul condiției lor de femei, oferindu-le simultan drepturile legate de nevoile lor specifice (concediu de maternitate). Acest fapt este mai corect deoarece reiese din jurisprudența Curții de Justiție în interpretarea pe care aceasta o dă articolului 2 alineatul (3) din Directiva 76/207[12], care prevede următoarele:

"3. Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la protecția femeilor, în special în ceea ce privește graviditatea și maternitatea.”

În hotărârea sa din cazul Hoffmann[13] și exprimată în mod sistematic ulterior[14], Curtea a indicat, referindu-se în mod special la acea dispoziție, că recunoaște „legitimitatea, în termeni de tratament egal, de protecție a nevoilor femeilor în două situații. În primul rând, este legitim să se asigure protecția condiției biologice a femeii în timpul sarcinii și apoi până când funcțiile sale fiziologice și mentale au revenit la normal după naștere; în al doilea rând, este legitim să se acorde protecție relației speciale dintre o femeie și copilul său în perioada care urmează sarcinii și nașterii.[15]”

Menționând faptul că protecția femeilor este legitimă „din punct de vedere al egalității de tratament”, Curtea situează fără îndoială propunerea de directivă aflată în examinare în contextul principiului egalității, de care nu poate fi disociată, spre deosebire de sugestia autorilor amendamentelor.

IV. Având în vedere că articolul 153 alineatul (2) litera b prevede deja promovarea egalității dintre femei și bărbați, mai este nevoie să se adauge și articolul 157 alineatul (3)?

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, egalitatea de tratament în domeniul politicii sociale a apărut în două articole: în prezent articolul 153 alineatul (1) litera (i) și articolul 157 alineatul (3) care menționează, respectiv,„egalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește șansele pe piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă” și principiul „egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă echivalentă.” Deși aceste articole sunt similare în conținut, se consideră în general că articolul 157 se referă la chestiunea egalității în mod specific și exhaustiv, de la chestiunea remunerării egale (alineatul 1 și alineatul 2) la legalitatea acțiunilor pozitive în favoarea sexului mai slab reprezentat „pentru a asigura e deplină egalitate între bărbați și femei” (alineatul 4). Articolul 153 stabilește un catalog de domenii în care Uniunea are competența de a lua măsuri.

V. Concluzie

Având în vedere faptele prezentate, se consideră că există toate justificările pentru a menține celor două temeiuri juridice, articolul 153 și articolul 157 alineatul (3).

În cadrul reuniunii sale din 28 ianuarie 2010, Comisia pentru afaceri juridice a decis în unanimitate, cu 21 voturi pentru și nicio abținere[16], să facă următoarele recomandări: Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează ar trebui să fie bazată pe temeiul juridic dual al articolului 153 și articolului 157 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Cu stimă,

Klaus-Heiner Lehne

• [1]  Trimiterile la tratat au fost aduse la zi pentru a ține cont de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
• [2]  Cauza C-45/86 Comisia c. Consiliul (Preferințele de tarif generalizate) [1987] ECR I493, alineatul (11);
• [3]  Cauza C-300/89 Comisia c. Consiliul (Dioxidul de titaniu) [1991] ECR I-2867, alineatul (10);
• [4]  D, Lochak, „La notion de discrimination dans le droit français et le droit européen” (Noțiunea de discriminare în dreptul francez și dreptul european) în Egalité des sexes : la discrimination positive en question, (Egalitatea sexelor: discriminarea pozitivă în chestiune), p.40.
• [5]  Cazul C342/93 Gillespie and Others c. Northern Health and Social Services Boards 1996] ECR I-475, alineatul 16; Cauza C-394/96 Brown c. Rentokil Ltd [1998] ECR I-4185, para. 30.
• [6]  Comitetul ONU privind eliminarea discriminării femeilor (CEDAW), Recomandarea generală nr.25 - sesiunea 30, 2004 articolul 4 alineatul 1 - Măsuri speciale temporare.
• [7]  Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 18 iulie 2007, intitulată „Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați”(COM(2007) 424 final), punctul 2.1.
• [8]  Raportul de evaluare a impactului SEC(2008)2596, p.31. A se vedea și p 34.
• [9]  Raportul de evaluare a impactului SEC(2008)2596, p.35.
• [10]  articolul 11 alineatul (5) (adăugat de propunerea de directivă)
• [11]  Raportul de evaluare a impactului SEC(2008)2596, p.33.
• [12]  Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, 14.2.1976, p. 40).
• [13]  Cauza 184/83, Hofmann c. Barmer Ersatzkasse , [1984] ECR, p. 3047.
• [14]  A se vedeade exemplu Cauza 32/93 Webb c. EMO Air Cargo [1994] ECR I-3567.
• [15]  Hoffmann, alineatul 25
• [16]  La votul final au fost prezenți: Klaus-Heiner Lehne (Președinte), Raffaele Baldassarre (Vicepreședinte), Sebastian Valentin Bodu (Vicepreședinte), Evelyn Regner (Vicepreședintă), Marielle Gallo, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Antonio Masip Hidalgo, Bernhard Rapkay, Alexandra Thein, Diana Wallis, Cecilia Wikström, Christian Engström, Zbigniew Ziobro, Jiří Maštálka, Francesco Enrico Speroni, Piotr Borys, Vytautas Landsbergis, Kurt Lechner, Arlene McCarthy, Eva Lichtenberger, Sajjad Karim

AVIZ AL COMISIEI PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI AFACERI SOCIALE (28.1.2010)

destinat Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

(COM(2008)0637 – C6‑0340/2008 – 2008/0193(COD))

Raportoare pentru aviz (*): Rovana Plumb

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Prezenta propunere se bazează pe articolele 137 alineatul (2) și 141 alineatul (3) din Tratatul CE. Cu toate că Directiva 92/85/CEE se bazează pe articolul 118a din Tratatul CE (în prezent articolul 137) și este o directivă particulară în cadrul Directivei privind sănătatea și securitatea (Directiva 89/391/CEE), la temeiul juridic al prezentei propuneri a fost adăugat articolul 141 din Tratatul CE.

Propunerea a fost elaborată din necesitatea de a institui măsuri solide de reconciliere, al căror scop final este creșterea procentului de femei active și diminuarea segregării pe piața muncii, precum și anularea diferențelor salariale dintre femei și bărbați, prin oferirea mai multor posibilități în ceea ce privește concediul de maternitate. Uniunea Europeană are nevoie de un număr mai mare de femei care să activeze pe piața muncii, nu doar pentru a soluționa problema îmbătrânirii populației, ci și pentru a crește competitivitatea la nivel global.

În prezent, impactul nașterii asupra prezenței femeilor pe piața muncii este foarte clar, în 2007 înregistrându-se o diferență de 26% între femeile care au născut și bărbați. Cauzele acestei diferențe sunt variate, însă ele pot fi eliminate prin revizuirea reglementărilor referitoare la concediul de maternitate, la durata acestuia, la remunerare și la drepturile și obligațiile femeilor care iau concediu de maternitate sau se întorc din el, toate acestea fiind strâns legate de aplicarea principiului șanselor egale și a tratamentului egal al femeilor și bărbaților, prevăzut la articolul 141 alienatul (3).

Împărțirea responsabilităților

Împărțirea responsabilităților între cei doi părinți încă de la nașterea copilului contribuie și la bunăstarea psihică și fizică a copilului. În această privință este necesară o nouă directivă, întrucât cea actuală nu cuprinde dispoziții referitoare la concediul parental, ci se concentrează asupra sănătății și siguranței femeilor însărcinate sau care alăptează.

Drepturile lucrătoarelor gravide în materie de ocupare

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale este convinsă că propunerea de modificare a Directivei 92/85/CEE vine în sprijinul drepturilor femeilor gravide în materie de ocupare.

Cu toate acestea, fără amendamentele propuse în continuare de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și fără măsuri complementare adoptate de partenerii sociali la nivel european, suntem convinși că textul modificat nu va contribui cu adevărat la o mai bună conciliere a vieții profesionale cu viața privată și de familie și nici nu va ajuta femeile să se reintegreze pe piața muncii.

Extinderea perioadei minime a concediului de maternitate și posibilitatea de a lucra cu normă parțială

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale consideră că extinderea duratei concediului de maternitate de la 14 la 20 de săptămâni și prevederea unor stimulente constituie mijloace evidente de a crește șansele femeilor de a reconcilia graviditatea cu menținerea pe piața muncii. Această extindere ar oferi mamelor o perioadă adecvată atât pentru reîntoarcerea la locul de muncă după sarcină, cât și pentru a fi alături de copii.

În plus, temerile unor state membre legate de costurile finanțării acestei extinderi sunt nefondate, un studiu al ECORYS arătând că o prelungire cu 18 săptămâni sau chiar mai mult ar avea un impact economic minor, în schimb ar garanta condiții mai bune de sănătate pentru lucrătoarele gravide.

Angajatorii trebuie să ia în considerare cererile lucrătoarelor de a trece de la norma întreagă la norma parțială în primele 12 luni după naștere. O astfel de prevedere trebuie să respecte recomandările raportului A55/15 al OMS.

Protejarea perspectivelor de carieră

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale susține amendamentele la Directiva 92/85/CE, introduse la articolul 1 alineatul (3) litera (b), prin care se conferă lucrătoarelor care au născut dreptul de a se întoarce la locul lor de muncă sau la un loc de muncă echivalent, în termeni și condiții care să nu le fie defavorabile, precum și dreptul de a beneficia de îmbunătățirile condițiilor de muncă ce li s-ar fi cuvenit în timpul absenței.

Această dispoziție este strâns legată de siguranța locurilor de muncă și constituie un progres important în direcția eliminării discriminării pe motiv de sarcină.

Drepturile lucrătoarelor independente

Deși propunerea de directivă protejează doar angajații, din perspectiva combaterii discriminării și a garantării unor șanse egale, statele membre vor trebui să ia măsuri pentru ca și lucrătoarele independente să beneficieze de drepturile stipulate în directivă; Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a prezentat amendamente la propunerea Comisiei și în acest sens.

Rolul partenerilor sociali

La 14 decembrie 1995, partenerii sociali de la nivel european [BusinessEurope (UCIPE), CEIP și CES] au încheiat un acord privind concediul pentru îngrijirea copilului, care a fost transpus în practică prin Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996. Această directivă stabilește norme minime privind concediul pentru îngrijirea copilului, ca măsură importantă pentru concilierea vieții profesionale cu viața de familie și pentru a promova egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei.

AMENDAMENTELE

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 6a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6a) Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UCIPE, CEIP și CES1 prevede o serie de cerințe minime pentru a facilita reconcilierea responsabilităților profesionale și parentale ale părinților lucrători. Totodată, partenerii sociali au ajuns la un acord la 18 iunie 2009, un proiect de directivă fiind în curs de examinare.
	1 JO L 145, 19.6.1996, p. 4.
Justificare
Directiva 96/34/CE a Consiliului este un acord-cadru între BusinessEurope (UCIPE), CEIP și CES privind concediul pentru îngrijirea copilului și reprezintă o completare importantă la propunerea de modificare a Directivei 92/85/CEE, deoarece prevede cerințe minime pentru a facilita reconcilierea responsabilităților profesionale și parentale ale părinților lucrători. Trebuie însă subliniat că partenerii sociali au ajuns la un acord la 18 iunie 2009, un proiect de directivă fiind în curs de examinare, ceea ce ar actualiza acordul-cadru menționat mai sus.
Amendamentul  2 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 6b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6b) Acordul încheiat de statele membre la Summitul de la Barcelona din 2002 viza realizarea egalității dintre femei și bărbați (remunerație egală, concediu parental, accesul la locuri de muncă cu drepturi egale), constituie baza ameliorării condițiilor pentru reconcilierea între viața privată și cea profesională și asigurarea independenței economice atât a bărbaților, cât și a femeilor.
Justificare
Obiectivele de la Barcelona constituie o parte a strategiei UE pentru creștere economică și creare de locuri de muncă, intenția lor fiind de a ajuta tinerii părinți, în special femeile, pentru a intra în câmpul muncii și a reconcilia viața profesională cu cea privată. Accesul la servicii mai bune de îngrijire a copiilor (condiții, cost și, mai ales, orare convenabile pentru părinți) reprezintă un element cheie pentru accesul femeilor la piața muncii.
Amendamentul  3 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 6c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6c) În Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2006, intitulată „Către o strategie UE privind drepturile copilului” se declară că drepturile copilului ar trebui să constituie o prioritate a UE și precizează că statele membre ar trebui să respecte Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și protocoalele adiționale la aceasta, precum și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului.
Justificare
În comunicare se declară că drepturile copilului ar trebui să constituie o prioritate a UE și se precizează că statele membre ar trebui să respecte Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și protocoalele adiționale la aceasta, precum și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. În contextul prezentei directive, acest lucru înseamnă garantarea posibilității pentru toți copiii de a fi alăptați și de a primi îngrijirea adecvată, în funcție de necesitățile lor de dezvoltare, precum și accesul la îngrijire adecvată și de înaltă calitate.
Amendamentul  4 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 9b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(9b) Îngrijirile acordate copiilor cu dizabilități reprezintă pentru mamele lucrătoare o grea încercare, care ar trebui să fie recunoscută de către societate. Vulnerabilitatea din ce în ce mai mare a mamelor lucrătoare care au copii cu dizabilități implică necesitatea acordării unui concediu de maternitate suplimentar; durată minimă a acestui concediu suplimentar ar trebui să fie stabilită în prezenta directivă.
Justificare
Îngrijirea copiilor cu dizabilități reprezintă pentru mamele lucrătoare o provocare suplimentară din punct de vedere fizic, mental și moral. Societatea ar trebui să le recunoască eforturile depuse pentru a face față acestei provocări. Femeile însărcinate care așteaptă un copil cu dizabilități trebuie să facă multe pregătiri în timpul sarcinii pentru a asigura bunăstarea copilului lor. În aceste cazuri, este deosebit de importantă stabilirea unei perioade de concediu minim suplimentar pentru a permite lucrătoarelor însărcinate care așteaptă un copil cu dizabilități și mamelor lucrătoare care au copii cu dizabilități să facă pregătirile necesare pentru a face față acestei provocări.
Amendamentul  5 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 12a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(12a) Un post considerat „echivalent” în temeiul articolului 11 alineatul (2) litera (c) ar trebui să însemne că un astfel de post prezintă efectiv același conținut funcțional ca și postul precedent, atât în ceea ce privește salariul acordat, cât și funcțiile exercitate.
Amendamentul  6 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Femeile ar trebui, prin urmare, să fie protejate împotriva discriminării pe motive de sarcină sau concediu de maternitate și ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică.	(13) Femeile ar trebui, prin urmare, să fie protejate împotriva discriminării pe motive de sarcină sau concediu de maternitate și ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică, astfel încât să le fie garantate drepturile la condiții de muncă decente, precum și un echilibru mai bun între viața familială și cea profesională.
Amendamentul  7 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13a) Pentru realizarea unei adevărate egalități de gen, este foarte important ca bărbații să beneficieze de un drept legal la concediu de paternitate, după modelul concediului de maternitate, cu excepția dispozițiilor referitoare la durată, astfel încât să se poată crea progresiv condițiile necesare participării echilibrate a bărbaților și femeilor la activitatea profesională și la viața de familie.
Justificare
Trebuie acordat concediului de paternitate un caracter obligatoriu astfel încât bărbații să nu fie supuși unor presiuni sociale care să-i determine să renunțe la acest drept. Pe piața muncii ar trebui semnalat că și bărbații trebuie să petreacă perioade de timp în afara locului de muncă atunci când au copii. În consecință, activitatea economică trebuie organizată astfel încât să permită reproducerea umană, care este în egală măsură un drept și o răspundere a bărbaților și a femeilor, precum și o valoare socială preeminentă.
Amendamentul  8 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 13b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13b) Cartea verde a Comisiei intitulată „Confruntarea cu schimbările demografice: o nouă solidaritate între generații” indică faptul că statele membre prezintă rate de fertilitate scăzute, care sunt insuficiente pentru înlocuirea populației. Prin urmare, sunt necesare măsuri în vederea îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă pentru lucrători înainte, în timpul și după sarcină. Se recomandă preluarea celor mai bune practici ale statelor membre care prezintă o rată ridicată a fertilității și care garantează participarea neîntreruptă a femeilor pe piața muncii.
Amendamentul 9 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 18a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(18a) Statele membre ar trebui să introducă în sistemele lor juridice naționale măsurile necesare pentru a se asigura că prejudiciul suferit de o lucrătoare prin încălcări ale obligațiilor prevăzute în prezenta directivă este efectiv reparat sau despăgubit astfel încât să se descurajeze o astfel de discriminare și proporțional cu prejudiciul suferit.
Amendamentul  10 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 19a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19a) Victimele discriminării trebuie să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică. Statele membre ar trebui să ia măsuri, în conformitate cu particularitățile sistemelor juridice proprii fiecăruia, pentru ca drepturile femeilor gravide să fie protejate în mod efectiv. Pentru a asigura un nivel mai eficient de protecție, asociațiilor, organizațiilor și celorlalte persoane juridice ar trebui să li se permită să inițieze proceduri în numele sau în sprijinul oricărei victime, fără a aduce atingere normelor interne de procedură privind reprezentarea și apărarea în fața instanțelor.
Amendamentul  11 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 19b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19b) Statele membre vor trebui să încurajeze și să promoveze participarea activă a partenerilor sociali pentru o mai bună informare a celor în cauză și pentru regimuri mai eficace. Încurajând dialogul cu organele menționate anterior, statele membre ar primi mai multe opinii și ar dobândi o înțelegere mai bună a implementării directivei și a problemelor care se pot ivi, în vederea eliminării discriminării.
Justificare
Participarea partenerilor sociali este extrem de importantă în vederea eliminării discriminării. Rețelele de date ale acestora ar putea constitui surse de informații suplimentare pentru lucrătoare, referitoare la drepturile acestora și o sursă de pentru statele membre, ținând seama de faptul că partenerii sociali dispun de o experiență mai amplă cu privire la diferitele probleme care se pot ivi. Prin urmare, considerăm că este important să se asigure participarea activă a acestora și să se inițieze un dialog deschis.
Amendamentul  12 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 20a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(20a) Statele membre ar trebui să încurajeze dialogul între partenerii sociali și cu ONG-urile, pentru a lua cunoștință de diversele forme de discriminare și a le combate.
Amendamentul  13 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1 (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 1 – alineatul 3a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1. La articolul 1, se adaugă următorul punct:   „(3a) Prezenta directivă urmărește, de asemenea, să le permită lucrătoarelor să-și îndeplinească rolul esențial în cadrul familiei și să le asigure mamelor și copiilor o protecție specifică și corespunzătoare.”
Justificare
Noul alineat dorește să sublinieze importanța fundamentală pe care îndeplinirea funcției lor esențiale de mame o are pentru femeile care lucrează.
Amendamentul  14 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1a (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 2 – litera a
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1a. La articolul 2, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:   "(a) prin lucrătoare gravidă se înțelege orice lucrătoare gravidă, inclusiv lucrătoarele la domiciliu, care își informează angajatorul despre starea lor, în conformitate cu legislațiile și/sau practicile naționale;”
Justificare
Directiva-cadru privind sănătatea și securitatea în muncă exclude lucrătoarele la domiciliu. Totuși, acestea ar trebui incluse în mod explicit în cadrul reglementărilor privind protecția maternității.
Amendamentul  15 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1b (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 2 – litera b
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1b. La articolul 2, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:   (b) prin lucrătoare care a născut de curând se înțelege orice lucrătoare care a născut de curând, inclusiv lucrătoarele la domiciliu, în sensul legislației și/sau al practicilor naționale, și care își informează angajatorul cu privirea la starea sa, în conformitate cu aceste legislații și/sau practici;
Justificare
Directiva-cadru privind sănătatea și securitatea în muncă exclude lucrătoarele la domiciliu. Totuși, acestea ar trebui incluse în mod explicit în cadrul reglementărilor privind protecția maternității.
Amendamentul  16 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1c (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 2 – litera c
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1c. La articolul 2, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:   „(c) prin lucrătoare care alăptează se înțelege orice lucrătoare care alăptează, inclusiv lucrătoarele la domiciliu, în sensul legislației și/sau al practicii naționale, și care își informează angajatorul cu privire la starea sa, în conformitate cu aceste legislații și/sau practici.”
Justificare
Directiva-cadru privind sănătatea și securitatea în muncă exclude lucrătoarele la domiciliu. Totuși, acestea ar trebui incluse în mod explicit în cadrul reglementărilor privind protecția maternității.
Amendamentul  17 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1d (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 3 – alineatul 1 – paragraful 2a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1d. La articolul 3 alineatul (1), se inserează următorul paragraf:   „2a. Orientările menționate la primul paragraf sunt evaluate periodic în vederea revizuirii, cel puțin o dată la cinci ani, începând cu 2012.”
Justificare
Explicație: este important ca orientările să fie actualizate în funcție de ultimele evoluții și cunoștințe.
Amendamentul  18 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 - punctul 1e (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 4 – titlu
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1e. Titlul articolului 4 se înlocuiește cu următorul text:   „Evaluarea, informarea și consultarea”
Justificare
Este esențial să fie promovată o abordare preventivă care să asigure realizarea unei evaluări adecvate a riscurilor la locul de muncă în cazul în care angajații sunt femei și bărbați de vârstă fertilă. Agenții care cauzează modificări și anomalii genetice ce provoacă infertilitate, malformații și aberații cromozomiale pot afecta atât bărbații cât și femeile înainte de fertilizare; cele mai grave efecte se produc însă asupra embrionului. Au fost introduse alineatele (4) și (5) întrucât toate celelalte directive privind sănătatea și securitatea conțin articole specifice referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor, precum și a reprezentanților acestora.
Amendamentul  19 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1f (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 4 – alineatul -1 (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1f. La articolul 4, se adaugă următorul alineat:   „(-1) În vederea evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu Directiva 89/391/CEE, angajatorul include o evaluare a riscurilor reproductive pentru lucrătorii bărbați și femei.”
Justificare
Este esențial să fie promovată o abordare preventivă care să asigure realizarea unei evaluări adecvate a riscurilor la locul de muncă în cazul în care angajații sunt femei și bărbați de vârstă fertilă. Agenții care cauzează modificări și anomalii genetice ce provoacă infertilitate, malformații și aberații cromozomiale pot afecta atât bărbații cât și femeile înainte de fertilizare; cele mai grave efecte se produc însă asupra embrionului. Au fost introduse alineatele (4) și (5) întrucât toate celelalte directive privind sănătatea și securitatea conțin articole specifice referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor, precum și a reprezentanților acestora.
Amendamentul  20 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1g (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 4 – alineatul 2
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1g. Articolul 4 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:   „(2) Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE, în întreprinderea și/sau unitatea respectivă, lucrătoarele, în sensul articolului 2, și lucrătoarele care s-ar putea afla într-una dintre situațiile menționate la articolul 2 și/sau reprezentanții lor, precum și partenerii sociali relevanți sunt informați cu privire la rezultatele evaluării menționate la alineatul (1) și la toate măsurile referitoare la sănătatea și securitatea la locul de muncă.”
Justificare
Este esențial să fie promovată o abordare preventivă care să asigure realizarea unei evaluări adecvate a riscurilor la locul de muncă în cazul în care angajații sunt femei și bărbați de vârstă fertilă. Agenții care cauzează modificări și anomalii genetice ce provoacă infertilitate, malformații și aberații cromozomiale pot afecta atât bărbații cât și femeile înainte de fertilizare; cele mai grave efecte se produc însă asupra embrionului. Au fost introduse alineatele (4) și (5) întrucât toate celelalte directive privind sănătatea și securitatea conțin articole specifice referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor, precum și a reprezentanților acestora.
Amendamentul  21 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1h (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 4 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1h. La articolul 4 se adaugă următorul alineat:   „(2a) Se adoptă măsurile adecvate pentru a garanta lucrătorilor și/sau reprezentanților acestora că au posibilitatea să supravegheze aplicarea prezentei directive sau să participe la aplicarea acesteia, mai ales în ceea ce privește măsurile prevăzute la alineatul (2) care sunt stabilite de angajator, fără a aduce atingere responsabilității ce îi revine angajatorului în adoptarea acestora.”
Justificare
Este esențial să fie promovată o abordare preventivă care să asigure realizarea unei evaluări adecvate a riscurilor la locul de muncă în cazul în care angajații sunt femei și bărbați cu vârstă fertilă. Agenții care cauzează modificări și anomalii genetice ce provoacă infertilitate, malformații și aberații cromozomiale pot afecta atât bărbații cât și femeile înainte de fertilizare; cele mai grave efecte se produc însă asupra embrionului. Au fost introduse alineatele (4) și (5) întrucât toate celelalte directive privind sănătatea și securitatea conțin articole specifice referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor, precum și a reprezentanților acestora.
Amendamentul  22 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1i (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 4 – alineatul 2b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1i. La articolul 4 se adaugă următorul alineat:   „(2b) Consultarea și participarea lucrătorilor si/sau a reprezentanților acestora în ceea ce privește elementele care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive se organizează în conformitate cu articolul 11 din Directiva 89/391/CEE.”
Justificare
Este esențial să fie promovată o abordare preventivă care să asigure realizarea unei evaluări adecvate a riscurilor la locul de muncă, în cazul în care angajații sunt femei și bărbați cu vârstă fertilă. Agenții care cauzează modificări și anomalii genetice ce provoacă infertilitate, malformații și aberații cromozomiale, pot afecta atât bărbații cât și femeile înainte de fertilizare; cele mai grave efecte se produc însă asupra embrionului. Au fost introduse alineatele (4) și (5) întrucât toate celelalte directive privind sănătatea și securitatea conțin articole specifice referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora.
Amendamentul  23 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1j (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 6 – punctul 2a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1j. La articolul 6, se adaugă următorul punct:   „2a. În afară de aceasta, lucrătoarelor însărcinate nu li se solicită să desfășoare activități de transport sau ridicare a unor greutăți și nici munci periculoase, obositoare sau care implică riscuri pentru sănătate.”
Justificare
Lucrătoarele însărcinate ar trebui scutite nu numai de activitățile care le expun la riscuri ridicate, ci și de la sarcinile care presupun un efort fizic mare sau care implică riscuri pentru sănătate.
Amendamentul  24 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1k (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 7 – alineatul 2 – litera a
Textul propus de Comisie Amendamentul   - 1k. La articolul 7 alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:   „(a) transferului la un program de muncă de zi compatibil, sau”
Amendamentul  25 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1l (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 7 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1l. La articolul 7 se adaugă următorul alineat:   „(2a) Lucrătorii care doresc să fie scutiți de munca de noapte informează angajatorul, în conformitate cu normele în vigoare în statele membre, și, în cazul specificat la alineatul (2) litera (b), prezintă acestuia un certificat medical.”
Amendamentul  26 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1m (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 7 – alineatul 2b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1m. La articolul 7 se adaugă următorul alineat:   „(2b) Pentru părinții singuri și cei care au copii cu dizabilități grave, perioada menționată la alineatul (1) poate fi prelungită în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre.”
Amendamentul  27 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul -1n (nou) Directiva 92/85/CEE Articolul 7a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   -1n. Se inserează următorul articol:   „Articolul 7a   Orele suplimentare   Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele gravide și lucrătoarele care au născut de curând sau alăptează să nu fie obligate, în timpul sarcinii și pentru o perioadă de șase luni după naștere, să lucreze peste program, duminicile sau în zilele de sărbătoare.”
Amendamentul  28 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 1
Textul propus de Comisie Amendamentul (1) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să beneficieze de un concediu de maternitate de cel puțin 18 săptămâni consecutive, repartizat înainte și/sau după naștere. (1) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să beneficieze de un concediu de maternitate de 18 săptămâni consecutive.
Amendamentul 29 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie Amendamentul (2) Concediul de maternitate prevăzut la alineatul (1) trebuie să includă un concediu de maternitate obligatoriu de cel puțin șase săptămâni după nașterea copilului. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să poată alege liber momentul în care să poată beneficia de partea neobligatorie din concediu de maternitate, înainte sau după nașterea copilului. (2) Concediul de maternitate prevăzut la alineatul (1) trebuie să includă un concediu de maternitate obligatoriu de cel puțin șase săptămâni după nașterea copilului. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să poată alege liber momentul în care să poată beneficia de partea neobligatorie din concediu de maternitate, înainte sau după nașterea copilului. Perioada de șase săptămâni de concediu de maternitate obligatoriu după naștere se aplică tuturor femeilor care lucrează, indiferent de numărul de zile lucrate înainte de naștere. Statele membre pot prelungi partea obligatorie din concediul de maternitate până la maximum patru săptămâni înainte de naștere și la cel puțin opt săptămâni după nașterea unui copil cu dizabilități.
Amendamentul  30 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (2a) Lucrătoarea trebuie să indice perioada aleasă pentru concediul de maternitate cu cel puțin trei luni înainte de începutul acesteia.
Justificare
Amendamentul 25 al raportoarei menționează că lucrătoarele însărcinate nu trebuie constrânse să facă ore suplimentare în cursul unei perioade de trei luni înainte de naștere. Dacă lucrătoarele indică cu aproximativ aceeași anticipație perioada aleasă pentru concediul de maternitate, angajatorii acestora vor putea găsi mai ușor soluții pentru înlocuirea lor.
Amendamentul  31 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 2b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (2b) În caz de naștere multiplă, perioada concediului de maternitate menționată la articolul 8 alineatul (1) se prelungește cu câte patru săptămâni pentru fiecare copil.
Justificare
Perioadele totale de concediu normal sunt exprimate tot în săptămâni.
Amendamentul 32 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 4
Textul propus de Comisie Amendamentul (4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se acordă concediu suplimentar în caz de naștere prematură, spitalizarea copilului la naștere, copii cu handicap și nașteri multiple. Durata concediului suplimentar trebuie să fie proporțională și să permită satisfacerea nevoilor speciale ale mamei și copilului/copiilor. (4) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se acordă concediu suplimentar, plătit integral, în caz de naștere prematură, spitalizarea copilului la naștere, copii cu dizabilități, mame cu dizabilități și nașteri multiple. Durata concediului suplimentar trebuie să fie proporțională și să permită satisfacerea nevoilor speciale ale mamei și copilului/copiilor. Perioada totală de concediu de maternitate este extinsă cu cel puțin opt săptămâni după nașterea unui copil cu dizabilități, iar statele membre garantează, de asemenea, o perioadă suplimentară de concediu de șase săptămâni în cazul în care copilul se naște mort.
Amendamentul  33 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 5a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (5a) Prezenta directivă nu se aplică lucrătoarelor independente.
Amendamentul  34 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Directiva 92/85/CEE Articolul 8 – alineatul 5b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (5b) Statele membre adoptă măsuri adecvate în vederea recunoașterii depresiei postnatale drept boală gravă și sprijină campaniile de sensibilizare menite să disemineze informații corecte cu privire la această boală și să combată prejudecățile și posibila stigmatizare ce continuă să fie asociate acestei boli.
Justificare
Amendamentul vizează creșterea gradului de sensibilizare a statelor membre cu privire la necesitatea recunoașterii oficiale a depresiei postnatale ca patologie care afectează 10%-15% dintre femei și care are un impact considerabil asupra vieții profesionale și de familie.
Amendamentul  35 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 2 Directiva 92/85/CEE Articolul 10 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (1a) Statele membre iau măsurile adecvate pentru a garanta siguranța și sănătatea lucrătoarelor gravide în ceea ce privește condițiile ergonomice, timpul de lucru (inclusiv munca pe timp de noapte și schimbarea locului de muncă), intensitatea muncii, precum și creșterea protecției împotriva agenților infecțioși specifici și a radiației ionizante.
Justificare
Protecția siguranței și a sănătății lucrătoarelor gravide trebuie să fie una dintre principalele preocupări ale prezentei directive.
Amendamentul  36 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 2 Directiva 92/85/CEE Articolul 10 – alineatul 2
Textul propus de Comisie Amendamentul (2) În cazul în care o lucrătoare, în sensul articolului 2, este concediată în timpul perioadei menționate la punctul 1, angajatorul trebuie să prezinte în scris motive bine întemeiate pentru concediere. În cazul în care concedierea are loc la mai puțin de șase luni după concediul de maternitate prevăzut la articolul 8 alineatul (1), angajatorul trebuie să prezinte în scris motive bine întemeiate pentru concediere, la solicitarea lucrătoarei în cauză. (2) În cazul în care o lucrătoare, în sensul articolului 2, este concediată în timpul perioadei menționate la punctul 1 sau la mai puțin de șase luni după la terminarea concediului de maternitate prevăzut la articolul 8 alineatul (1), angajatorul trebuie să prezinte în scris motive bine întemeiate pentru concediere. Acest lucru nu aduce atingere dispozițiilor fundamentale din legislația națională referitoare la concediere.
Amendamentul  37 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 2 Directiva 92/85/CEE Articolul 10 – punctul 3b (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   3b. în cazurile menționate la articolele 5, 6 și 7, trebuie asigurate, în conformitate cu legislația și practica națională, drepturile legate de contractul de muncă, inclusiv menținerea unei remunerații și/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a beneficia de o indemnizație echivalentă;
Justificare
Indemnizațiile ar trebui să se bazeze pe remunerația integrală, pentru ca femeile să nu fie penalizate financiar pentru faptul că sunt mame.
Amendamentul  38 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera a Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 1a
Textul propus de Comisie Amendamentul 1a. lucrătoarele, definite în sensul articolului 2, pe care angajatorul le exclude de la lucru, considerând, în absența unui certificat medical furnizat de lucrătoare, că acestea nu sunt apte de muncă, primesc, până la începutul concediului de maternitate, în sensul articolului 8 alineatul (2), o remunerație echivalentă salariului întreg al acestora. 1a. în sensul articolului 2, lucrătoarea pe care angajatorul o exclude de la lucru, considerând, în absența unui certificat medical furnizat de lucrătoare, că aceasta nu este aptă de muncă, trebuie, din proprie inițiativă, să consulte un medic. În cazul în care medicul certifică faptul că lucrătoarea este aptă de muncă, fie angajatorul trebuie să o reprimească la muncă, fie aceasta primește, până la începutul concediului de maternitate, în sensul articolului 8 alineatul (2), o remunerație echivalentă salariului întreg al acesteia.
Justificare
Prin consultarea unui medic ales de lucrătoare, se clarifică dacă aceasta este, de fapt, bolnavă sau nu. Alte măsuri ar trebui luate numai după clarificarea acestui lucru.
Amendamentul  39 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera aa (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 1aa (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (aa) La articolul 11, se inserează următorul punct (1aa):   1aa. statele membre pot adopta măsuri preventive și de monitorizare pentru protecția și siguranța la locul de muncă a lucrătoarelor însărcinate sau care au născut recent.”
Justificare
Stresul la locul de muncă poate avea efecte psihologice negative asupra femeilor însărcinate sau care au născut de curând și repercusiuni asupra fătului sau nou-născutului. Avem nevoie de măsuri de monitorizare din punctul de vedere al flexisecurității.
Amendamentul  40 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera b Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 2 – litera c
Textul propus de Comisie Amendamentul (c) dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a reveni la locurile lor de muncă sau la unele echivalente în condiții care nu le sunt mai puțin favorabile și de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței; (c) dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a reveni la locurile lor de muncă sau la unele echivalente în condiții care nu le sunt mai puțin favorabile și de a beneficia de orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței; în situații excepționale de restructurare sau de reorganizare radicală a procesului de producție, lucrătoarei trebuie să i se garanteze întotdeauna posibilitatea de a discuta cu angajatorul despre impactul acestor schimbări asupra situației sale profesionale, iar organismului care reprezintă interesele lucrătoarei trebuie să i se acorde întotdeauna posibilitatea ca, împreună cu angajatorul, să consilieze lucrătoarea în cauză cu privire la efectele acestor schimbări;
Amendamentul  41 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera b Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 2 – litera ca (nouă)
Textul propus de Comisie Amendamentul   „(ca) menținerea, pentru lucrătoare, în sensul articolului 2, a oportunităților de dezvoltare a carierei prin intermediul educației, precum și al formării suplimentare și profesionale continue, astfel încât acestea să își consolideze perspectivele de carieră;”
Justificare
Prin aceasta se garantează că, prin faptul că devin mame, nu sunt afectate perspectivele de carieră ale femeilor. Angajatorii trebuie ca, în dialog cu lucrătoarea în cauză, să ia măsurile necesare în materie de educație și formare pentru a se asigura că lucrătoarele își păstrează perspectivele de carieră.
Amendamentul  42 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera b Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 2 – litera cb (nouă)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (cb) recurgerea la concediul de maternitate nu prejudiciază drepturile de pensie ale lucrătoarei; perioada concediului de maternitate trebuie să fie considerată perioadă lucrătoare, în perspectiva pensiei, iar lucrătoarele nu trebuie să sufere o reducere a drepturilor la pensie prin luarea concediului de maternitate.
Justificare
Este important să se garanteze că alocațiile acordate lucrătoarelor în timpul concediului de maternitate nu atrag după sine dezavantaje în materie de drepturi la pensie. Statele membre trebuie să prevină această situație și să asigure compensații pentru pierderi posibile ale drepturilor la pensie.
Amendamentul  43 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera c Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 3
Textul propus de Comisie Amendamentul 3. prestația menționată la punctul 2 litera (b) este considerată ca fiind adecvată dacă garantează un venit echivalent ultimului salariu lunar sau unui salariu mediu lunar, în limita unui plafon stabilit de legislația națională. Acest plafon nu poate fi inferior prestației primite de lucrătoare în sensul articolului 2 în cazul unei întreruperi a activității din motive legate de starea lor de sănătate. Statele membre pot prevedea perioada pe parcursul căreia se calculează salariul mediu. 3. prestația menționată la punctul 2 litera (b) este adecvată dacă garantează un venit echivalent ultimului salariu lunar sau unui salariu mediu lunar. Lucrătoarelor aflate în concediu de maternitate li se plătește salariul integral, iar indemnizația de maternitate este de 100% din ultimul salariu lunar sau din salariul lunar mediu. Statele membre pot stabili perioada pe parcursul căreia se calculează salariul mediu.
Justificare
Acordarea salariului integral femeilor este o modalitate de a garanta că acestea nu vor fi afectate financiar din cauza maternității. Multe state membre prevăd deja pentru perioada concediului de maternitate o remunerație de 80% până la 100% din venitul mediu. Mai mult, lucrătoarele însărcinate nu ar trebui penalizate financiar pentru hotărârea de a avea un copil.
Amendamentul  44 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 – litera ca (nouă) Directiva 92/85/CEE Articolul 11 – punctul 3a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (ca) Se introduce următorul punct 3a:   „3a. statele membre garantează dreptul lucrătoarelor aflate în concediu de maternitate de a beneficia automat de orice mărire de salariu, dacă este aplicabilă, fără a fi nevoite să își întrerupă temporar concediul de maternitate pentru a putea beneficia de creșterea salarială.”
Justificare
Dacă se produce o mărire salarială pentru poziția deținută de lucrătoarele aflate în concediu de maternitate, aceasta trebuie să fie aplicată automat, astfel încât acestea să nu fie nevoite să își întrerupă concediul de maternitate numai pentru a obține un salariu mai mare și apoi să se reîntoarcă în concediu. De asemenea, și procedurile administrative ale angajatorului în această privință vor fi reduse și simplificate.
Amendamentul  45 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Directiva 92/85/CEE Articolul 12a
Textul propus de Comisie Amendamentul 4. Se inserează articolul 12a după cum urmează: eliminat Articolul 12a   Sarcina probei   1. Statele membre iau măsurile pe care le consideră necesare, în conformitate cu sistemele lor juridice naționale, pentru a se asigura că, atunci când o persoană care consideră că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de prezenta directivă dovedește, unei instanțe sau altei autorități competente, fapte pe baza cărora se poate presupune existența unei astfel de încălcări, sarcina de a proba că nu a fost vorba despre încălcarea directivei îi revine pârâtului.   Alineatul (1) nu împiedică statele membre să impună un probatoriu mai favorabil reclamanților.   Alineatul (1) nu se aplică în cazul procedurilor penale.   Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) la procedurile în cadrul cărora investigarea faptelor în cazul respectiv revine instanței sau organismului competent.   Alineatele (1)-(4) se aplică, de asemenea, tuturor acțiunilor în justiție inițiate în conformitate cu articolul 12.
Justificare
Reglementarea propusă încalcă principiile prezumției de nevinovăție și ar distruge echilibrul existent între poziția angajaților și aceea a angajatorilor. Cei care fac o afirmație ar trebui să o și dovedească. Nu este cu putință să ceri celeilalte părți ca, atunci când afirmă că „nu s-a întâmplat nimic”, să aducă dovezi că nu s-a întâmplat nimic.
Amendamentul  46 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Directiva 92/85/CEE Articolul 12a – alineatul 4a (nou)
Textul propus de Comisie Amendamentul   (4a) Statele membre se asigură că asociațiile, organizațiile sau celelalte persoane juridice care, în conformitate cu criteriile stabilite în legislațiile lor interne, au un interes legitim în asigurarea respectării dispozițiilor prezentei directive, pot iniția, în numele sau în sprijinul reclamanților, cu acordul acestora, orice procedură judiciară și/sau administrativă prevăzută pentru a obliga la respectarea obligațiilor care rezultă din prezenta directivă.
Justificare
În cazul adoptării prezentului amendament, alineatul (5) se modifică în consecință, astfel încât se citește: „Alineatele (1)-(4) se aplică, de asemenea, tuturor acțiunilor în justiție inițiate în conformitate cu articolul 12.
Amendamentul  47 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 5 Directiva 92/85/CEE Articolul 12b
Textul propus de Comisie Amendamentul Statele membre introduc în sistemele lor juridice naționale măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția persoanelor față de orice tratament nefavorabil sau consecință nefavorabilă care rezultă în urma unei plângeri pe care au depus-o sau a unei acțiuni în justiție pe care au inițiat-o, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor acordate de prezenta directivă. Statele membre introduc în sistemele lor juridice naționale măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția persoanelor, inclusiv a martorilor, față de orice tratament nefavorabil sau consecință nefavorabilă care rezultă în urma unei plângeri pe care au depus-o sau a unei acțiuni în justiție pe care au inițiat-o, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor acordate de prezenta directivă.
Justificare
Prin includerea martorilor în protecția împotriva represaliilor se asigură libertatea acestora de a depune mărturie de încredere în cadrul procedurii de depunere a plângerilor, fără a se teme de o posibilă discriminare.
Amendamentul  48 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 6 Directiva 92/85/CEE Articolul 12c
Textul propus de Comisie Amendamentul Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile pot include plata unor compensații, care pot să nu fie limitate prin stabilirea, în prealabil, a unei limite superioare și trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive. Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile pot include plata unor compensații și trebuie să fie eficace și proporționale.
Justificare
Interzicerea le nivelul UE a limitării cererilor de compensație restricționează libertatea statelor membre de a adopta propriile reglementări și le forțează să adopte dispoziții detaliate care nu sunt conforme cu propriul drept procedural.

PROCEDURĂ

Titlu	Îmbunătățirea securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează
Referințe	COM(2008)0637 – C6-0340/2008 – 2008/0193(COD)
Comisia competentă în fond	FEMM
Aviz emis de către                              Data anunțului în plen	EMPL 19.10.2009
Raportor pentru aviz:                        Data numirii	Rovana Plumb 16.9.2009
Examinare în comisie	5.11.2009		1.12.2009		26.1.2010
Data adoptării	27.1.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	31 11 5
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Jean-Luc Bennahmias, Pervenche Berès, Mara Bizzotto, Milan Cabrnoch, David Casa, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Sergio Gaetano Cofferati, Marije Cornelissen, Tadeusz Cymański, Frédéric Daerden, Karima Delli, Richard Falbr, Ilda Figueiredo, Pascale Gruny, Thomas Händel, Marian Harkin, Roger Helmer, Nadja Hirsch, Vincenzo Iovine, Liisa Jaakonsaari, Martin Kastler, Ádám Kósa, Patrick Le Hyaric, Veronica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Csaba Őry, Siiri Oviir, Rovana Plumb, Konstantinos Poupakis, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck
Membri supleanți prezenți la votul final	Georges Bach, Raffaele Baldassarre, Vilija Blinkevičiūtė, Silvia Costa, Kinga Göncz, Richard Howitt, Dieter-Lebrecht Koch, Franz Obermayr, Ria Oomen-Ruijten, Emilie Turunen