RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (reformare)

4.5.2010 - (COM(2009)0126 – C7‑0044/2009 – 2009/0054(COD)) - ***I

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor
Raportoare: Barbara Weiler
(Reformare – articolul 87 din Regulamentul de procedură)
Raportor pentru aviz (*):
Raffaele Baldassarre, Comisia pentru afaceri juridice
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

Erată/Addendum

• ERR01 (PDF - 515 KB)
• ERR01 (DOC - 63 KB)

Amendamente

• 001-047 (PDF - 231 KB)
• 001-047 (DOC - 289 KB)
• 048-048 (PDF - 203 KB)
• 048-048 (DOC - 175 KB)

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (reformare)

(COM(2009)0126 – C7‑0044/2009 – 2009/0054(COD))

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0126),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7‑0044/2009),

–   având în vedere comunicarea Comisiei adresată Parlamentului European și Consiliului intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative[1];

–   având în vedere scrisoarea din ... a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7‑0136/2010),

A. întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Una din acțiunile prioritare ale Planului european de redresare economică este reducerea poverii administrative și promovarea antreprenoriatului, prin garantarea, între altele, a achitării în termen de o lună a facturilor pentru furnituri și servicii de către autoritățile publice, inclusiv către IMM-uri, cu scopul de a reduce problemele de trezorerie.	(7) Una din acțiunile prioritare ale Planului european de redresare economică este reducerea poverii administrative și promovarea antreprenoriatului, în principiu prin garantarea, între altele, a achitării în termen de o lună a facturilor pentru furnituri și servicii, inclusiv către IMM-uri, cu scopul de a reduce problemele de trezorerie.
Justificare
Autoritățile contractante publice și private ar trebui să fie obligate, în principiu, să plătească facturile în termen de 30 de zile. Cu toate acestea, ar trebui să existe posibilitatea aplicării unor derogări de la această regulă, în conformitate cu dispozițiile directivei. În sectorul construcțiilor, de exemplu, munca prestată și, prin urmare, documentele care stau la baza facturilor prezentate pot fi atât de complicate, încât verificarea lor poate dura mai mult decât perioada specificată. Pentru soluționarea acestei probleme pot fi aplicate normele referitoare la plățile parțiale.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(12) Întârzierea efectuării plăților constituie o încălcare a contractului care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori în majoritatea statelor membre datorită dobânzilor mici sau inexistente  aplicate întârzierii efectuării plăților și/sau procedurilor greoaie de acțiune. O schimbare decisivă, incluzând dispoziții care să considere inechitabilă orice clauză contractuală care exclude dreptul de a aplica dobânzi și care să prevadă  compensarea creditorilor pentru costurile angajate, este necesară pentru a inversa această tendință și a asigura consecințe ale întârzierilor în efectuarea plăților care să descurajeze întârzierea efectuării plăților.	(12) Întârzierea efectuării plăților constituie o încălcare a contractului care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori în majoritatea statelor membre datorită dobânzilor mici sau inexistente  aplicate întârzierii efectuării plăților și/sau procedurilor greoaie de acțiune. O schimbare decisivă la o cultură a efectuării prompte a plăților este necesară pentru a inversa această tendință și a asigura consecințe ale întârzierilor în efectuarea plăților care să descurajeze întârzierea efectuării plăților. Această schimbare ar trebui să includă stabilirea duratei maxime a termenelor de plată, compensarea creditorilor pentru costurile angajate și considerarea excluderii dreptului de a aplica dobânzi și a dreptului la compensații pentru costurile de recuperare drept clauze contractuale și practici comerciale inechitabile. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită IMM-urilor. Prin urmare, este important să nu se propună acțiuni care creează birocrație.
Justificare
Este necesar să se transmită operatorilor economici un mesaj clar privind faptul că excluderea dreptului la compensații pentru costurile de recuperare, un drept pe care propunerea dorește să îl consolideze, reprezintă o clauză abuzivă, care nu poate fi impusă creditorilor și care poate genera solicitări de despăgubiri.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 12a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(12a) În consecință, pentru contractele între întreprinderi ar trebui să se prevadă termene de plată limitate, ca regulă generală, la 60 de zile. Totuși, pot exista motive pentru care întreprinderile pot să solicite termene de plată mai extinse, de exemplu atunci când vânzările au loc într-o perioadă concentrată a anului, în timp ce achizițiile trebuie efectuate pe întreg parcursul anului. Ar trebui, prin urmare, ca părțile contractante să se poată pune de acord asupra unor termene de plată specifice, mai lungi de 60 de zile, cu condiția totuși ca o astfel de prelungire să nu cauzeze daune nejustificate niciuneia dintre părțile contractante.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Din motive de coerență a legislației comunitare, definiția pentru „autorități contractante” din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii se aplică în sensul prezentei directive.	(13) Din motive de coerență a legislației comunitare, definiția pentru „autorități contractante” din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii și din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale1 ar trebui să se aplice în sensul prezentei directive. Cu toate acestea, definiția „autorității publice” nu ar trebui să vizeze întreprinderile publice astfel cum sunt definite în Directiva 2004/17/CE.
	_____ 1 JO L 134, 30.4.2004, p. 1.
Justificare
Includerea întreprinderilor publice astfel cum sunt definite în Directiva 2004/17/CE în domeniul de aplicare a directivei ar cauza denaturări ale concurenței în sectoarele vizate. Pentru asigurarea consecvenței cu amendamentul la articolul 2 alineatul (2).
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) Este necesar să se prevadă o compensație echitabilă a creditorilor pentru costurile de recuperare a fondurilor generate de întârzierea efectuării plăților, astfel încât consecințele acestor întârzieri să descurajeze suficient recursul la asemenea practici. Costurile de recuperare a fondurilor ar trebui să includă, de asemenea, recuperarea costurilor administrative și compensarea costurilor interne suportate din cauza întârzierii efectuării plăților, pentru care prezenta directivă ar trebui să stabilească posibilitatea unei sume forfetare minime care să poată fi cumulată cu dobânda pentru întârzierea efectuării plăților . Compensația pentru costurile de recuperare ar trebui să fie luată în considerare fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern conform cărora un judecător național ar putea acorda despăgubiri creditorului pentru orice pagubă suplimentară legată de plata cu întârziere de către debitor.	(15) Este necesar să se prevadă o compensație echitabilă a creditorilor pentru costurile de recuperare a fondurilor generate de întârzierea efectuării plăților, astfel încât consecințele acestor întârzieri să descurajeze suficient recursul la asemenea practici. Costurile de recuperare a fondurilor ar trebui să includă, de asemenea, recuperarea costurilor administrative și compensarea costurilor interne suportate din cauza întârzierii efectuării plăților, pentru care prezenta directivă ar trebui să stabilească posibilitatea unei sume forfetare care să poată fi cumulată cu dobânda pentru întârzierea efectuării plăților . Compensația pentru costurile de recuperare ar trebui să fie luată în considerare fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern conform cărora un judecător național ar putea acorda despăgubiri creditorului pentru orice pagubă suplimentară legată de plata cu întârziere de către debitor.
Justificare
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 15a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(15a) Pe lângă dreptul la plata unei sume fixe pentru acoperirea costurilor de recuperare interne, creditorii ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul la rambursarea celorlalte costuri de recuperare pe care trebuie să le suporte din cauza întârzierii efectuării plăților de către un debitor, care ar trebui să includă, în particular, costurile angajării unui avocat sau a unei agenții de recuperare a creanțelor. Creditorii ar trebui, de asemenea, să poată solicita rambursarea costurilor generate de utilizarea unei facilități de descoperit de cont.
Justificare
Trebuie precizat cu claritate ce costuri trebuie considerate costuri de recuperare rezultate în urma întârzierii efectuării plăților de către debitori. Lista de mai sus nu este exhaustivă.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(16) Anchetele arată că autoritățile publice impun adesea, pentru tranzacțiile lor comerciale, termene de plată contractuale considerabil mai lungi decât 30 de zile. Prin urmare, termenele de plată pentru contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile publice ar trebui să fie, ca regulă generală, limitate la maximum 30 de zile.	eliminat
Justificare
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Întârzierea efectuării plăților este deosebit de condamnabilă atunci când este practicată în pofida solvabilității debitorului. Anchetele arată că autoritățile publice efectuează adesea plata facturilor cu mult timp după expirarea termenului de plată aplicabil. Deoarece ar putea să beneficieze de aporturi de fonduri mai sigure, mai previzibile și mai continue decât întreprinderile private, autoritățile publice pot fi supuse unor constrângeri financiare cu mult mai ușoare. În același timp, în comparație cu întreprinderile private, ele depind mai puțin de edificarea unor relații comerciale stabile pentru a-și realiza obiectivele. În consecință, autoritățile publice pot fi mai puțin stimulate să respecte termenele de plată. În plus, multe autorități publice pot obține finanțare în condiții mai avantajoase decât întreprinderile private. Prin urmare, întârzierea efectuării plăților de către autoritățile publice generează nu numai costuri nejustificate pentru întreprinderile private, ci și ineficacitate în general. Prin urmare, este oportună introducerea de compensații descurajatoare corespunzătoare în caz de întârziere a efectuării plăților de către autoritățile publice.	(17) Întârzierea efectuării plăților este deosebit de condamnabilă atunci când este practicată în pofida solvabilității debitorului. Anchetele arată că autoritățile publice efectuează adesea plata facturilor cu mult timp după expirarea termenului de plată aplicabil. Deoarece ar putea să beneficieze de aporturi de fonduri mai sigure, mai previzibile și mai continue decât întreprinderile private, autoritățile publice pot fi supuse unor constrângeri financiare cu mult mai ușoare. În același timp, în comparație cu întreprinderile private, ele depind mai puțin de edificarea unor relații comerciale stabile pentru a-și realiza obiectivele. În consecință, autoritățile publice pot fi mai puțin stimulate să respecte termenele de plată. În plus, multe autorități publice pot obține finanțare în condiții mai avantajoase decât întreprinderile private. Prin urmare, întârzierea efectuării plăților de către autoritățile publice generează nu numai costuri nejustificate pentru întreprinderile private, ci și ineficacitate în general. Acest impact negativ al întârzierii efectuării plăților de către autoritățile publice urmează să fie măsurat având în vedere importanța achizițiilor publice în ansamblul economiei Uniunii Europene. Prin urmare, este oportună introducerea unor norme specifice în ceea ce privește tranzacțiile comerciale între întreprinderi și autoritățile publice, prevăzându-se, în special, termene de plată care să nu depășească 30 de zile ca regulă pentru contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile publice.
Justificare
Amendamentul  9 Propunere de directivă Considerentul 17a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(17a) Instituțiile Uniunii Europene se află într-o situație comparabilă cu cea a autorităților publice din statele membre în ceea ce privește finanțarea și relațiile comerciale ale acestora. Termenele de plată maxime pentru autoritățile publice, astfel cum sunt stabilite în prezenta directivă, se aplică și instituțiilor Uniunii Europene.
Justificare
Acest amendament ar trebui citit în contextul articolului 2 alineatul (2). Raportoarea consideră că directiva ar trebui să se aplice și instituțiilor Uniunii Europene.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Considerentul 17b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(17b) Un motiv special de îngrijorare legat de întârzierea efectuării plăților este situația serviciilor de sănătate într-un număr mare de state membre. Cu toate acestea, problemele sectorului sanitar nu pot fi rezolvate peste noapte, pentru că greutățile întâmpinate de instituțiile sanitare provin din poverile datoriilor moștenite. Prin urmare, instituțiilor sanitare ar trebui să li se acorde o flexibilitate mai mare în ceea ce privește respectarea angajamentelor asumate. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a asigura că plățile în sectorul sanitar sunt efectuate în termenele de plată contractuale.
Justificare
În multe state membre, sectorului sanitar îi vine greu să efectueze plățile la timp. În multe cazuri, aceste probleme legate de plăți sunt rezultatul erorilor din trecut și al problemelor structurale. Statele membre ar trebui să se străduiască să asigure faptul că normele prevăzute în prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul plăților efectuate de instituțiile sanitare. Totuși, acestor instituții ar trebui să li se acorde o flexibilitate mai mare în ceea ce privește efectuarea plăților.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Considerentul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(18) Prezenta directivă ar trebui să interzică abuzul în materie de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor. În cazul în care un acord servește mai ales în scopul furnizării de active lichide debitorului, pe cheltuiala creditorului , de exemplu prin excluderea posibilității pentru creditor de a percepe dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților sau prin precizarea unei rate a dobânzii pentru plăți întârziate considerabil inferioară dobânzii legale stabilite de prezenta directivă  , sau atunci când principalul contractant impune furnizorilor și subcontractanților săi termene de plată nejustificate pe baza termenelor acordate sie însuși, aceștia pot fi considerați ca fiind factori constituenți ai unui astfel de abuz. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă  atingere dispozițiilor de drept intern privind modul în care contractele sunt încheiate sau valabilitatea termenilor contractuali incorecți față de debitor.	(18) Prezenta directivă ar trebui să interzică abuzul în materie de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor. În cazul în care o clauză contractuală sau o practică servește mai ales în scopul furnizării de active lichide debitorului, pe cheltuiala creditorului, de exemplu prin excluderea posibilității pentru creditor de a percepe dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților sau prin precizarea unei rate a dobânzii pentru plăți întârziate considerabil inferioară dobânzii legale stabilite de prezenta directivă, sau atunci când principalul contractant impune furnizorilor și subcontractanților săi termene de plată nejustificate pe baza termenelor acordate sie însuși, aceștia pot fi considerați ca fiind factori constituenți ai unui astfel de abuz. În conformitate cu proiectul academic de cadru comun de referință, orice clauză contractuală sau practică ce se abate grav de la bunele practici comerciale, fiind contrară bunei credințe și corectitudinii, ar trebui considerată inechitabilă. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă  atingere dispozițiilor de drept intern privind modul în care contractele sunt încheiate sau valabilitatea termenilor contractuali incorecți față de debitor.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Considerentul 18a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
.	(18a) În contextul intensificării eforturilor de prevenire a abuzului de libertate contractuală în detrimentul creditorilor, statele membre, organismele recunoscute în mod oficial și organismele care au un interes legitim ar trebui să încurajeze, cu sprijinul Comisiei, elaborarea și popularizarea unor coduri de conduită, precum și adoptarea unor sisteme de soluționare a conflictelor bazate pe mediere și arbitraj, care ar trebui să fie voluntare, să ofere proceduri adecvate de tratare a plângerilor și care ar trebui să fie negociate la nivel național sau la nivelul Uniunii și să fie concepute pentru a asigura respectarea deplină a drepturilor prevăzute în prezenta directivă.
Justificare
Ar fi cât se poate de dorit ca aceste coduri de conduită să includă proceduri eficiente de tratare a plângerilor, care să poată fi utilizate împotriva celor care nu-și îndeplinesc obligațiile contractuale. Cu toate acestea, aceste dispoziții nu pot avea decât o eficacitate limitată dacă sunt adoptate în mod voluntar, având în vedere, în plus, absența unor constrângeri care să asigure un comportament corect al partenerilor vizați (altele decât excluderea). Prin urmare, este esențial să se asigure implicarea cât mai mare posibil a organismelor reprezentative și să se încurajeze medierea și arbitrarea în vederea asigurării faptului că soluțiile identificate sunt cele mai puțin costisitoare și cele mai rapide.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Considerentul 18b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(18b) Prezenta directivă stabilește criterii specifice pentru evaluarea caracterului potențial inechitabil al clauzelor contractuale, având în vedere caracteristicile specifice ale tranzacțiilor efectuate între întreprinderi sau între întreprinderi și autoritățile publice, care diferă semnificativ de caracteristicile tranzacțiilor la care participă consumatorii.
Justificare
Acest amendament precizează faptul că criteriile specifice pentru evaluarea caracterului eventual inechitabil al clauzelor contractuale, astfel cum sunt stabilite în prezenta directivă, au fost elaborate având în vedere caracteristicile specifice ale tranzacțiilor dintre întreprinderi sau dintre întreprinderi și autoritățile publice, care diferă semnificativ de caracteristicile tranzacțiilor la care participă consumatorii.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Considerentul 20a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(20a) Pentru a facilita respectarea dispozițiilor prezentei directive, statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea medierii sau a altor mijloace de soluționare alternativă a litigiilor.
Justificare
Raportoarea dorește să încurajeze utilizarea medierii și a altor mijloace de soluționare alternativă a litigiilor.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Considerentul 22
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(22) Este necesar să se asigure finalizarea procedurii de recuperare a creanțelor necontestate legate de întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale într-o perioadă scurtă de timp .	(22) Este necesar să se asigure finalizarea procedurilor de recuperare a creanțelor necontestate legate de întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale într-o perioadă scurtă de timp, trebuind să existe posibilitatea de solicitare a unor astfel de despăgubiri din partea întreprinderilor și autorităților publice prin intermediul unei proceduri online care să fie accesibilă la scară largă și disponibilă în aceleași condiții pentru toți creditorii cu sediul în Uniune, printre altele și prin intermediul portalului european „e-justiție”, de îndată ce acesta poate fi utilizat.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Considerentul 22a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(22a) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare, statele membre ar trebui să stabilească, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile lor tabele care să ilustreze concordanța dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
„autoritate publică” înseamnă orice autoritate contractantă, conform definiției din Directiva 2004/18/CE;	„autoritate publică” înseamnă orice autoritate contractantă, conform definiției de la articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18/CE și de la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/17/CE, indiferent de obiectul sau valoarea contractului, precum și oricare dintre instituțiile, organismele și agențiile Uniunii Europene;
Justificare
Amendamentul  18 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
„întârzierea efectuării plăților” înseamnă neachitarea în termenul de plată specificat la articolul 3 alineatul (2) sau la articolul 5 alineatul (2) ;	„întârzierea efectuării plăților” înseamnă neachitarea în termenul de plată specificat în contract sau, în absența acestei specificări, în termenul specificat la articolul 3 alineatul (2) litera (b) sau la articolul 5 alineatul (2) litera (b);
Justificare
Acest amendament este important deoarece ar trebui să se permită ca un contract să specifice un termen de plată mai scurt decât cele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (2), caz în care debitorul ar trebui penalizat în mod corespunzător pentru nerespectarea lui.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
„dobândă pentru întârzierea efectuării plăților” înseamnă dobândă legală sau dobândă negociată și stabilită de comun acord între întreprinderi;	„dobândă pentru întârzierea efectuării plăților” înseamnă dobândă legală sau dobândă negociată și stabilită de comun acord între întreprinderi, care nu este mai mică decât dobânda legală;
Amendamentul  20 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
6. „dobândă legală” înseamnă dobândă simplă pentru întârzierea efectuării plăților la o rată care reprezintă suma ratei de referință, plus cel puțin șapte puncte procentuale;	6. „dobândă legală” înseamnă dobândă simplă pentru întârzierea efectuării plăților la o rată care reprezintă suma ratei de referință, plus cel puțin nouă puncte procentuale;
Justificare
Un sistem de norme mai uniform, aplicabil tuturor sectoarelor și care să includă o ușoară majorare a dobânzii legale în locul unei compensații sub formă de sumă forfetară pentru întârzierea efectuării plăților ar asigura tratamentul echitabil al tuturor debitorilor și aplicarea unor sancțiuni adecvate și totodată disuasive. Acest amendament are legătură cu eliminarea articolului 5 alineatul (5) din propunerea Comisiei.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 9a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	„factură verificabilă” înseamnă o factură finală, întocmită cu claritate, care respectă ordinea convenită a articolelor și care utilizează descrierile menționate în contract. Calculele privind cantitățile, desenele și alte documente însoțitoare necesare pentru a face dovada naturii și volumului muncii prestate trebuie să fie anexate la factură;
Justificare
Pentru a porni calculul termenului de plată și a crea o obligație de plată, o factură trebuie să fie verificabilă. Prin urmare, trebuie să menționeze articolele pentru care se solicită plata, să indice pentru ce articole se percepe costul muncii prestate și să fie însoțită de documente justificative adecvate. Pentru a fi considerată cuprinzătoare și întocmită în mod adecvat, factura trebuie să respecte dispozițiile contractului negociat între părți.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Articolul 3 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dobânzi în cazul întârzierii efectuării plăților	Tranzacții între întreprinderi
Justificare
Din motive de claritate, titlul ar trebui să indice faptul că articolul 3 vizează exclusiv întârzierea efectuării plăților între întreprinderi.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților  devine exigibilă în mod automat, în cadrul unuia din următoarele termene  :	(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților  devine exigibilă în mod automat, în cadrul unuia din următoarele termene  :
(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;	(i) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor și de la data scadentă a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;
(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile de la primirea bunurilor sau serviciilor;	(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la primirea bunurilor sau serviciilor;
(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile de la acea dată.	(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile calendaristice de la acea dată;
	(ba) data primirii facturii nu face obiectul unui acord contractual între debitor și creditor.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatele 2a și 2b (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	2a. Statele membre se asigură că procedura de recepție sau verificare menționată la alineatul (2) litera (b) punctul (iii) nu depășește 30 de zile.
	2b. Statele membre se asigură că termenul de plată stabilit în contract nu depășește 60 de zile, exceptând cazul în care debitorul și creditorul se pun de acord în acest sens, iar acest fapt nu conduce la daune nejustificate pentru niciuna dintre părțile contractante.
Justificare
Amendamentul  25 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că, atunci când dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă în cazul tranzacțiilor comerciale în conformitate cu articolul 3 și articolul 5 și în lipsa unor prevederi contractuale contrare, creditorul are dreptul de a obține oricare din sumele următoare de la debitor :	(1) Statele membre se asigură că, atunci când dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă în cazul tranzacțiilor comerciale în conformitate cu articolul 3 și articolul 5, creditorul are dreptul de a obține automat de la debitor (fără ca creditorul să trebuiască să întreprindă vreo măsură) cel puțin o sumă fixă de 40 EUR.
Justificare
Articolul 6 din propunerea de directivă prevede că „orice clauză care exclude achitarea de dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților este considerată întotdeauna ca fiind extrem de inechitabilă”. O dispoziție contractuală diferită de dispozițiile propuse la articolul 3 ar Aduce atingere garanțiilor contractuale care protejează creditorul. Este important să se garanteze faptul că procedura este automată, pentru a se evita eventualele măsuri de retorsiune la care ar putea să recurgă debitorul. Sumele compensatorii datorate pentru costurile de recuperare ar trebui exprimate în sume minime.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) pentru o datorie egală sau mai mare de 1 000 EUR, o sumă fixă de 70 EUR;	eliminat
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) pentru o datorie egală sau mai mare de 10 000 EUR, o sumă egală cu 1% din suma pentru care dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă.	eliminat
Amendamentul  28 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) pentru o datorie egală sau mai mare de 10 000 EUR, o sumă egală cu 1% din suma pentru care dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă.	eliminat
Justificare
O rată a compensării nelimitată, în proporție de 1%, care ar urma să fie plătită pentru întârzieri la plată în valoare de 10 000 EUR sau mai mult ar putea duce la costuri semnificative și disproporționate în cazul tranzacțiilor de o valoare mai importantă și ar putea să nu reflecte costurile reale. Raportoarea consideră că ar trebui să existe un plafon fix pentru compensarea costurilor de recuperare.
Amendamentul  29 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Statele membre asigură faptul că, în cazul unor solicitări multiple la adresa aceluiași debitor, compensația pentru costurile de recuperare menționată la alineatul (1) devine exigibilă numai pentru suma datoriilor, și nu pentru solicitările individuale.
Justificare
Nu ar fi nici corect, nici consecvent cu practica actuală să se compenseze costurile de recuperare suportate de aceiași furnizori și cumpărători pentru solicitări individuale, ci ar trebui să se procedeze la rambursarea costurilor menționate la alineatul (1) aferente sumei tuturor acestor solicitări cumulate pentru întârzierea efectuării plăților. Acest lucru are o relevanță deosebită în sectorul sanitar, atunci când spitalele nu pot plăti un furnizor de diferite tipuri de medicamente pentru aprovizionări individuale din cauza întârzierii efectuării plăților de către casele de asigurări de sănătate.
Amendamentul  30 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere, creditorul are dreptul, în plus față de sumele menționate la alineatul (1), de a solicita o compensație rezonabilă de la debitor pentru toate costurile restante de recuperare angajate datorită întârzierii în efectuarea plăților a celui din urmă.	(3) Cu excepția cazurilor în care este exclus ca debitorul să fie răspunzător pentru întârziere, creditorul are dreptul, în plus față de sumele menționate la alineatul (1), de a solicita o compensație rezonabilă de la debitor pentru toate costurile restante de recuperare angajate datorită întârzierii în efectuarea plăților a celui din urmă. Celelalte costuri includ, în particular, costurile suportate de creditor generate de întârzierea efectuării plăților în urma contactării unui avocat, a angajării unei agenții de recuperare a creanțelor sau a utilizării unei facilități de descoperit de cont.
Justificare
Trebuie clarificat ce articole de cost sunt incluse printre celelalte costuri generate de întârzierea efectuării plăților de către debitor.
Amendamentul  31 Propunere de directivă Articolul 5 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Plata de către autoritățile publice	Tranzacții între întreprinderi și autoritățile publice
Amendamentul  32 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că, în tranzacțiile comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice, creditorul are dreptul, fără a fi necesară o notificare, la o dobândă pentru întârzierea efectuării plăților egală cu dobânda legală, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:	(1) Statele membre se asigură că, în tranzacțiile comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice sau în vederea îndeplinirii obiectivelor autorităților publice, creditorul are dreptul, fără a fi necesară o notificare, la o dobândă pentru întârzierea efectuării plăților egală cu dobânda legală, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
Justificare
Acest amendament ar trebui analizat în lumina articolului 2 alineatul (1). Multe dintre serviciile achiziționate de autoritățile publice nu sunt furnizate autorităților înselor, ci unor terțe părți aparținând unor diferite grupuri sociale, în numele cărora autoritățile publice semnează contracte de furnizare de bunuri sau servicii. Contractarea acestor bunuri sau servicii în vederea satisfacerii necesităților unui anumit grup face parte din obiectivele activităților autorităților publice, cu toate că aceste autorități nu sunt destinatarul final al bunurilor sau serviciilor respective.
Amendamentul  33 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților  devine exigibilă în mod automat, în cadrul unuia din următoarele termene  :	(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă în mod automat cel târziu la expirarea oricăruia dintre următoarele termene:
(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;	(i) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii verificabile sau a unei cereri echivalente de plată;
(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile de la primirea bunurilor sau serviciilor;	(ii) dacă debitorul primește factura verificabilă sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la primirea bunurilor sau serviciilor;
(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile de la acea  dată.	(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura verificabilă sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile calendaristice de la acea dată;
	(iiia) dacă data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată nu este stabilită, după 30 de zile de la data recepției mărfurilor sau a prestării serviciilor.
	(ba) data primirii facturii nu face obiectul unui acord contractual între debitor și creditor.
Justificare
Pentru a crea o obligație de plată, factura trebuie să fie verificabilă. O factură finală trebuie să fie verificabilă pentru a se stabili dacă este completă, dacă a fost întocmită corect și dacă este finală, pentru a crea o obligație de plată. În principiu, o factură finală care nu respectă aceste criterii nu poate crea o obligație de plată.
Amendamentul  34 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) În cazul instituțiilor sanitare publice și al instituțiilor medico-sociale publice, termenele de plată menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (b) punctele (i), (ii) și (iii) sunt de 60 de zile.
Justificare
Instituțiile sanitare publice, precum și unitățile medicosociale publice (de exemplu căminele pentru persoanele cu handicap) trebuie să beneficieze de un termen de plată de 60 de zile din cauza specificității modului lor de finanțare la nivel național (rambursare prin sistemul de asigurări sociale). Nu este vorba de excluderea acestor instituții din domeniul de aplicare al directivei și nici de crearea din principiu a unei derogări pentru o categorie de plătitori, ci de luarea în considerare a specificității sistemului lor de finanțare care nu le permite, independent de voința lor, să respecte termenul de plată de 30 de zile.
Amendamentul  35 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Statele membre se asigură că durata maximă a procedurii de recepție sau verificare menționată la alineatul (2) litera (b) punctul (iii) nu depășește 30 de zile, în absența unor dispoziții contrare, justificate în mod corespunzător în documentele licitației și prin contract.	(3) Statele membre se asigură că durata maximă a procedurii de recepție sau verificare menționată la alineatul (2) litera (b) punctul (iii) nu depășește 30 de zile de la data recepției mărfurilor sau a prestării serviciilor.
Justificare
Derogarea de la termenul de 30 de zile pentru verificare este deschisă unui număr nedefinit de interpretări și, prin urmare, ar trebui eliminată. În plus, întrucât, deseori, nu există condiții concurențiale echitabile între cumpărătorii publici și furnizorii privați, autoritățile publice au la dispoziție posibilitatea de a introduce termene diferite pentru procedura de verificare. Mai mult decât atât, amendamentul propus precizează ca dată a începerii calculării termenului de 30 de zile data primirii bunurilor sau a serviciilor.
Amendamentul  36 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Statele membre se asigură că termenul de plată stabilit în contract nu depășește termenele stabilite la alineatul (2) litera (b), cu excepția cazului în care acesta este stabilit în mod special și de comun acord între debitor și creditor și este justificat în mod corespunzător ținând cont de circumstanțe speciale cum ar fi o necesitate obiectivă de a stabili termenul de plată pe o perioadă mai lungă.	(4) Statele membre se asigură că termenul de plată stabilit în contract nu depășește termenele stabilite la alineatul (2) litera (b), cu excepția cazului în care acesta este stabilit în mod special și de comun acord între debitor și creditor și este justificat în mod obiectiv ținând cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului și în orice caz nu ar trebui să depășească 60 de zile.
Justificare
Atât întreprinderile, cât și autoritățile publice ar trebui să poată face excepție de la termenul de 30 de zile, numai în circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător. Este important să se stabilească un termen de plată maxim, pentru a se limita această deviere și pentru a se evita abuzurile.
Amendamentul  37 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Statele membre se asigură că, în cazul în care dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă, creditorul are dreptul să obțină o compensare sub forma unei sume forfetare egală cu 5% din suma datorată. Această compensare este în plus față de dobânda pentru întârzierea efectuării plăților.	eliminat
Justificare
Ar fi o anomalie ca penalitățile să ia forma plăților către creditori, deoarece beneficiarii ar fi persoanele individuale interesate, și nu o autoritate publică. Compensarea creditorilor ar trebui să ia forma dobânzii.
Amendamentul  38 Propunere de directivă Articolul 6 – titlu și alineatul 1 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Clauze contractuale extrem de inechitabile	Practici și clauze contractuale inechitabile
(1) Statele membre garantează că o clauză în contract  referitoare la  data plății , rata dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților sau costurile de recuperare fie nu este aplicabilă, fie generează dreptul de a cere despăgubiri, dacă este extrem de inechitabilă pentru creditor. Pentru a determina dacă o clauză  este extrem de inechitabilă pentru creditor se ține cont de toate circumstanțele cazului, inclusiv de practicile și uzanțele comerciale și de natura produselor  sau a serviciilor. De asemenea,  se ia în considerare dacă debitorul are motive obiective de derogare de la rata dobânzii legale sau de la dispozițiile articolului 3 alineatul (2) litera (b), articolului 4 alineatul (1) sau articolului 5 alineatul (2) litera (b) .	(1) Statele membre garantează că o clauză în contract sau o practică referitoare la data plății sau la termenul de plată, rata dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților sau compensația pentru costurile de recuperare nu este aplicabilă și generează dreptul de a cere despăgubiri, dacă este inechitabilă pentru creditor.
	Pentru a determina dacă o clauză sau o practică este inechitabilă pentru creditor, în sensul primului paragraf, se ține cont de toate circumstanțele cazului, inclusiv de:
	(a) toate abaterile grave de la practicile și uzanțele comerciale, contrare bunei credințe și corectitudinii;
	(b) natura produselor sau a serviciilor; și
	(c) dacă debitorul are motive obiective de derogare de la rata legală a dobânzii sau de la dispozițiile articolului 3 alineatul (2) litera (b), articolului 4 alineatul (1) sau articolului 5 alineatul (2) litera (b).
	[Eliminarea cuvintelor „extrem de (inechitabil)”, introducerea cuvântului „clauză” și a cuvântului „practică” se aplică pentru întregul text. Adoptarea acestui amendament impune modificarea în consecință a întregului text.]
Justificare
Se înțelege că traducerea cuvântului „term” este „cláusula” în spaniolă, „clausola” în italiană și „clause” în franceză. Acest lucru este în concordanță, de pildă, cu Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 2 (paragraf nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În scopul aplicării primului paragraf, orice clauză care exclude achitarea de dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților este considerată întotdeauna ca fiind extrem de inechitabilă.	1a. În sensul alineatului (1), o clauză sau o practică care exclude achitarea de dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților sau compensația pentru costuri de recuperare sau pe amândouă este considerată întotdeauna ca fiind inechitabilă.
Justificare
Este necesar să se transmită operatorilor economici un mesaj clar privind faptul că excluderea dreptului la compensații pentru costurile de recuperare, un drept pe care propunerea dorește să îl consolideze, reprezintă un termen inechitabil, care nu poate fi impus creditorilor și care poate genera solicitări de despăgubiri.
Amendamentul  40 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Mijloacele menționate la alineatul (2) includ dispoziții în baza cărora organizațiile reprezentative  pot să se adreseze, în conformitate cu legislația internă în cauză, instanțelor de judecată sau organelor administrative competente, pe motiv că clauzele sunt extrem de inechitabile și, în consecință, pot aplica mijloacele potrivite și eficiente pentru a stopa aplicarea acestor clauze.	(3) Mijloacele menționate la alineatul (2) includ dispoziții în baza cărora organizațiile recunoscute oficial ca reprezentante ale întreprinderilor sau având interese legitime în reprezentarea acestora pot să se adreseze, în conformitate cu legislația internă în cauză, instanțelor de judecată sau organelor administrative competente, pe motiv că clauzele sau practicile comerciale, inclusiv în cazul contractelor individuale, sunt inechitabile și, în consecință, pot aplica mijloacele potrivite și eficiente pentru a împiedica aplicarea acestora.
Justificare
Acest amendament, inspirat de formularea Directivei 2000/35, urmărește clarificarea conceputului de „organizații”. Totuși, spre deosebire de Directiva 2000/35, în acest caz se dorește lărgirea sferei de aplicare, astfel încât să nu fie vorba doar de organizațiile care reprezintă IMM-uri, ci și, de exemplu, de organizații dintr-un anumit sector al industriei.
Amendamentul clarifică și faptul că organizațiile reprezentante nu sunt împiedicate să ia măsuri în conformitate cu dreptul intern în cauză prin simplul fapt că termenii care se presupune că sunt inechitabile sunt incluse într-un contract individual, și nu reprezintă clauze sau condiții standard.
Amendamentul  41 Propunere de directivă Articolul 7 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Transparență	Transparență și sensibilizare
Justificare
Acest amendament trebuie citit în contextul modificărilor operate la articolul 7.
Amendamentul  42 Propunere de directivă Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre garantează o transparență totală privind drepturile și obligațiile ce decurg din prezenta directivă, în special prin publicarea ratei dobânzii legale aplicabile.	Statele membre garantează o transparență totală privind drepturile și obligațiile ce decurg din prezenta directivă, în special prin publicarea ratei dobânzii legale aplicabile și a procedurii referitoare la plățile efectuate de autoritățile publice, ca o garanție specifică față de orice eventual lanț de subcontractanți.
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Comisia publică în Jurnalul Oficial și pe internet detalii referitoare la ratele legale curente ale dobânzii aplicabile în toate statele membre în caz de întârziere a efectuării plății în tranzacțiile comerciale.
Justificare
Aceasta va asigura o claritate sporită și un acces mai ușor al instanțelor și creditorilor la detalii referitoare la ratele legale ale dobânzii aplicabile în fiecare stat membru. Acest lucru este deosebit de important în ceea ce privește tranzacțiile transfrontaliere.
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1b) Dacă este cazul, statele membre recurg la publicații profesionale, la campanii de promovare sau la orice altă modalitate funcțională de sensibilizare a întreprinderilor cu privire la căile de atac pentru întârzierile în efectuarea plăților.
Justificare
Datele empirice furnizate de Comisie în cadrul evaluării de impact efectuate de aceasta demonstrează că întreprinderile uneori nu cunosc căile de atac în cazul întârzierilor în efectuarea plăților. Raportoarea consideră că punerea în aplicare a directivei ar trebui însoțită de acțiuni de sensibilizare adresate întreprinderilor, în special IMM-urilor, informându-le cu privire la drepturile lor.
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatele 1c și 1d (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1c) Statele membre pot încuraja elaborarea unor coduri privind efectuarea la timp a plăților, în care să se stabilească termene de plată clar definite și un proces adecvat pentru tratarea eventualelor plăți care fac obiectul unui litigiu sau orice alte inițiative care abordează problema esențială a întârzierilor în efectuarea plăților și contribuie la dezvoltarea unei culturi a plăților la timp, care sprijină obiectivele prezentei directive.
	(1d) Statele membre depun eforturi pentru a încuraja publicarea unei liste de buni platnici pentru a încuraja popularizarea bunelor practici.
Justificare
În documentul său de lucru, raportoarea a subliniat faptul că întârzierile în efectuarea plăților pot fi combătute numai aplicând o gamă largă de măsuri complementare. Printre aceste măsuri ar trebui să se numere nominalizarea pozitivă a platnicilor și răspândirea de bune practici pentru promovarea plăților la timp, inclusiv a unor instrumente precum codurile privind plata la timp.
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 7a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 7a
	Calendarele de plată
	Prezenta directivă nu aduce atingere abilității părților de a conveni, în limitele dispozițiilor corespunzătoare din legislația internă aplicabilă, asupra unor calendare de plată care stabilesc cuantumurile ce urmează a fi plătite în rate într-o perioadă de timp. În astfel de cazuri, dacă unele rate nu sunt plătite la data convenită, dobânzile, compensațiile și alte penalități prevăzute în prezenta directivă se calculează exclusiv pe baza sumelor ale căror termene de plată au fost depășite.
Justificare
Mecanismele de plăți eșalonate ar putea contribui la asigurarea lichidității agenților economici, în special a IMM-urilor. În acest sens, raportoarea consideră oportună următoarea precizare: (1) părțile la o tranzacție comercială au pe deplin dreptul să convină asupra unor mecanisme de acest tip, în limitele dispozițiilor corespunzătoare din legislația internă aplicabilă și (2) în cazul în care plata unei rate se efectuează cu întârziere, dobânzile, compensațiile și alte penalități ar trebui calculate exclusiv pe baza sumelor ale căror termene au fost depășite.
Amendamentul  47 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatele 1 și 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre garantează că se poate obține un titlu executoriu, indiferent de suma datorată, în termen de 90 de zile calendaristice de la înaintarea acțiunii creditorilor sau de la solicitarea adresată instanței sau altei autorități competente, cu condiția ca datoria sau aspecte ale procedurii să nu fie contestate.	(1) Statele membre garantează că se poate obține un titlu executoriu printr-o procedură de urgență și indiferent de suma datorată, în termen de 90 de zile calendaristice de la înaintarea acțiunii creditorilor sau de la solicitarea adresată instanței sau altei autorități competente, cu condiția ca datoria sau aspecte ale procedurii să nu fie contestate. Această obligație revine statelor membre în conformitate cu legislația națională și dispozițiile administrative interne. În acest sens, creditorilor li se dă posibilitatea de a recurge la un sistem online de solicitare de despăgubiri care să fie accesibil la scară largă.
(2) Actele cu putere de lege și actele administrative interne se aplică în aceleași condiții tuturor creditorilor care sunt stabiliți în Comunitate.	(2) Actele cu putere de lege și actele administrative interne se aplică și procedura online menționată la alineatul (1) este disponibilă în aceleași condiții pentru toți creditorii care sunt stabiliți în Uniune.

• [1]  JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Observații introductive

Raportoarea consideră că propunerea Comisiei reprezintă o contribuție importantă la soluționarea problemei privind întârzierile în efectuarea plăților, având în vedere că îmbunătățește funcționarea pieței interne ținând seama, în special, de situația întreprinderilor mici și mijlocii.

Raportoarea sprijină elementele de bază ale propunerii Comisiei, dar propune totodată o serie de amendamente de fond, în special în ceea ce privește penalitățile, definiția autorităților publice și perioadele de plată armonizate în cazul autorităților publice.

Întrucât întârzierea efectuării plăților reprezintă un fenomen ale cărui cauze sunt numeroase și interconectate, acesta poate fi combătut numai cu o gamă largă de măsuri complementare. Prin urmare, raportoarea consideră că o abordare pur juridică, al cărei scop este îmbunătățirea căilor de atac împotriva întârzierilor în efectuarea plăților, este necesară, dar nu și suficientă. Abordarea „dură” propusă de Comisie, care se axează pe sancțiuni aspre și măsuri de descurajare, ar trebui lărgită prin includerea unor măsuri „indirecte”, concentrate pe introducerea unor stimulente pentru combaterea întârzierilor în efectuarea plăților. În plus, în paralel cu punerea în aplicare a directivei, ar trebui încurajate măsuri practice, cum ar fi utilizarea facturilor electronice.

Raportoarea subliniază faptul că numai impactul combinat al Directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților și al altor măsuri poate conduce, în final, la o cultură comercială nouă, înclinată mai mult spre efectuarea la timp a plăților, în care efectuarea cu întârziere a plăților să fie considerată un abuz inacceptabil din partea clientului și o încălcare a contractului, și nu o practică normală.

Raportoarea subliniază că, deși directiva nu va soluționa toate problemele legate de criza financiară, aceasta reprezintă un instrument important pentru abordarea provocărilor actuale și viitoare.

Mai detaliat, elementele principale ale poziției raportoarei privind propunerea Comisiei sunt următoarele:

Compensația pentru costurile de recuperare

Raportoarea consideră că o rată a compensației fără limită maximă, în proporție de 1%, care urmează să fie plătită pentru efectuarea cu întârziere a plăților în valoare de 10 000 EUR sau mai mult, ar putea duce la costuri semnificative și disproporționate în cazul tranzacțiilor de o valoare mai importantă și ar putea să nu reflecte costurile reale. Ar trebui să existe un plafon fix de 100 EUR pentru compensarea costurilor de recuperare.

Mecanismele de plată eșalonată

Raportoarea consideră că statele membre ar trebui să fie în măsură să opteze pentru mecanisme de plată care să prevadă plata în rate pe durata unei anumite perioade de timp. Astfel de rate plătite în avans reprezintă o practică comună în mai multe state membre, inclusiv în Germania și în Italia, în special în cazul lucrărilor de anvergură și/sau al prestărilor importante de servicii, cum ar fi proiectele de construcții. Într-adevăr, în sectorul construcțiilor este destul de obișnuită plata în rate, în funcție de realizarea parțială a obligațiilor contractuale corespunzătoare.

Raportoarea subliniază că mecanismele de plată eșalonată ar putea contribui la asigurarea lichidității agenților economici, în special a IMM-urilor. În acest context, raportoarea consideră că ar trebui precizat faptul că, pe de o parte, părțile la o tranzacție comercială sunt pe deplin libere să convină, în limitele dispozițiilor corespunzătoare din legislația internă, asupra unor astfel de mecanisme, iar pe de altă parte, în cazul în care plata unei rate se efectuează cu întârziere, dobânzile, compensațiile și alte penalități ar trebui calculate exclusiv pe baza sumelor ale căror termene de plată au fost depășite.

Perioade de plată armonizate pentru autoritățile publice

Raportoarea consideră că derogarea de la perioada de plată de 30 de zile este doar o excepție. Deși este necesar un anumit grad de flexibilitate, derogările ar trebui folosite într-adevăr numai în circumstanțe specifice. Ultima teză de la articolul 5 alineatul (4) („este justificat în mod corespunzător ținând cont de circumstanțe speciale cum ar fi o necesitate obiectivă de a stabili termenul de plată pe o perioadă mai lungă”) conține o doză de ambiguitate și duce la confuzii, în special în ceea ce privește aplicarea acestei teze plăților eșalonate.

Raportoarea propune o formulare mai exactă a posibilității de derogare de la perioada de 30 de zile, care permite totuși flexibilitatea necesară pentru a se ține seama de cazurile care justifică o perioadă de plată mai lungă. Raportoarea sprijină, de asemenea, stabilirea perioadei de 60 de zile ca perioadă maximă de plată pentru autoritățile publice.

Penalități egale pentru întreprinderi și autoritățile publice

Raportoarea sprijină o abordare mai echilibrată a modului în care sunt tratate întreprinderile și autoritățile publice. Deși este în favoarea unui tratament diferit al întreprinderilor și al autorităților publice în ceea ce privește perioadele de plată, raportoarea consideră că întreprinderilor și autorităților publice trebuie să li se aplice aceleași norme în ceea ce privește penalitățile.

În plus, raportoarea consideră că 5% din cuantumul datorat de la data la care devine exigibilă dobânda pentru efectuarea întârziată a unei plăți nu este o sancțiune proporționată. De asemenea, această sancțiune nu va stimula achitarea datoriei mai devreme, având în vedere că plata și așa se efectuează cu întârziere. Debitorul ar plăti aceeași sumă (5% din suma datorată) indiferent dacă plata se efectuează cu o zi sau cu un an după ce dobânda pentru efectuarea întârziată a plății devine exigibilă.

Raportoarea propune un sistem progresiv, conform căruia debitorul ar plăti 2% din sumă începând cu data la care devine exigibilă dobânda pentru efectuarea întârziată a unei plăți și 4% din sumă începând cu cea de-a 45-a zi după data la care devine exigibilă dobânda pentru efectuarea întârziată a unei plăți, această cotă crescând la 5% după 60 de zile de la data la care devine exigibilă dobânda. Raportoarea propune, de asemenea, ca sancțiunea să nu depășească, în niciun caz, 50 000 EUR.

Includerea întreprinderilor furnizoare de utilități (Directiva 2004/17/CE) în regimul autorităților publice

Raportoarea sprijină includerea tranzacțiilor comerciale ale întreprinderilor furnizoare de utilități în sensul Directivei 2004/17/CE în regimul pentru autoritățile publice stabilit de propunerea examinată. Raportoarea consideră că, la fel ca autoritățile publice, întreprinderile furnizoare de utilități care se bucură de drepturi exclusive sau speciale pot conta pe venituri constante (sau cel puțin previzibile). Prin urmare, întreprinderile furnizoare de utilități ar trebui tratate la fel ca autoritățile publice.

Stimulente și măsuri însoțitoare

Raportoarea propune amendamente al căror scop este lărgirea abordării propuse de Comisie și deplasarea accentului de la o abordare pur juridică la o abordare bazată pe stimulente. În primul rând, raportoarea dorește să încurajeze statele membre să recurgă la coduri privind plata la timp, la nominalizarea pozitivă și la alte instrumente de acest fel care abordează chestiunea esențială a întârzierilor în efectuarea plăților și contribuie la dezvoltarea unei culturi a plăților la timp care sprijină obiectivele prezentei directive. În al doilea rând, ea propune ca statele membre să recurgă la publicații profesionale, la campanii de promovare sau la orice altă modalitate funcțională de sensibilizare a întreprinderilor cu privire la căile de atac împotriva întârzierilor în efectuarea plăților. În al treilea rând, raportoarea dorește să încurajeze utilizarea medierii și a altor mijloace de soluționare alternativă a litigiilor.

Proiectul de aviz al Comisiei pentru afaceri juridice

Raportoarea ia act de amendamentul propus de raportorul pentru aviz al Comisiei pentru afaceri juridice privind includerea condițiilor referitoare la perioadele de plată în domeniul de aplicare al articolului 6, care se află în domeniul de competență al Comisiei JURI, în urma unui acord între comisiile IMCO și JURI. Raportoarea dorește să își exprime sprijinul pentru acest amendament.

ANEXĂ SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE

Se va publica separat.

ANEXĂ AVIZUL GRUPULUI DE LUCRU CONSULTATIV AL SERVICIILOR JURIDICE

Bruxelles, 7 mai 2009

AVIZ

                                      ÎN ATENȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN

                                                              CONSILIULUI

                                                              COMISIEI

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale

COM(2009)126 din 8.4.2009 – 2009/0054(COD)

Având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative, în special punctul 9, grupul de lucru consultativ, alcătuit din reprezentanți ai serviciilor juridice din cadrul Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei, s-a întrunit la 22 aprilie 2009 în vederea examinării, printre altele, a propunerii menționate anterior prezentate de Comisie.

În cursul examinării propunerii de directivă a Parlamentului European și al Consiliului de reformare a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, grupul de lucru consultativ, de comun acord, a stabilit că următoarele părți din textul propunerii de reformare ar fi trebuit identificate prin utilizarea fondului de culoare gri folosit pentru a evidenția modificările de fond:

- în considerentul 15, înlocuirea propusă a cuvântului„cauzată” cu cuvântul „legată”;

- la articolul 9 alineatul (1), cuvintele „în mod normal” (care au fost tăiate cu două linii, evidențiere ce marchează o adaptare);

- la articolul 9, formularea existentă de la articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2000/35/CE, care a fost tăiată în întregime cu două linii, evidențiere ce marchează o adaptare.

În urma examinării propunerii, grupul de lucru consultativ a ajuns, de comun acord, la concluzia că propunerea nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere sau în prezentul aviz. Grupul de lucru consultativ a constatat, de asemenea, că, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora.

C. PENNERA                                  J.-C. PIRIS                                      C.-F.DURAND

Jurisconsult                                       Jurisconsult                                       Director general

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (25.3.2010)

destinat Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor

Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (reformare)

(COM(2009)0126 – C7‑0044/2009 – 2009/0054(COD))

Raportor (*): Raffaele Baldassarre

(*)       Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Context

Noua propunere a Comisiei a fost publicată sub forma unei reformări, împreună cu o evaluare a impactului, la 8 aprilie 2009[1]. Parlamentul a primit-o în mod oficial la 14 septembrie 2009, aceasta fiind analizată în cadrul procedurii legislative ordinare.

Conform evaluării impactului realizate de Comisie, administrațiile publice din anumite state membre s-au evidențiat, până în prezent, prin „practici de plată deosebit de regretabile”[2]. Având în vedere că valoarea achizițiilor publice din statele membre s-a ridicat, în 2006, la numai puțin peste 1 943 miliarde euro[3], Comisia propune abordarea acestei tendințe prin realizarea unei distincții centrale între întreprinderile debitoare, împotriva cărora directiva menționează căi de recurs opționale, și autoritățile publice debitoare, împotriva cărora sunt generate mai multe căi de recurs automate, pe care se pot baza întreprinderile creditoare.

În urma încheierii unui acord între Comisia pentru afaceri juridice și Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, prima comisie va fi singura responsabilă, în conformitate cu dispozițiile articolului 50 din Regulamentul de procedură, de articolele 6, 8 și 9 și de considerentele 4, 12, 18, 19, 20 și 22 din propunere.

Raportorul dumneavoastră. susține direcția principală a propunerii și intenționează ca avizul Comisiei pentru afaceri juridice să contribuie constructiv la activitatea comisiei competente. Acesta consideră că propunerea, cu anumite ajustări și inovații, astfel cum se propune în prezentul proiect de aviz, are un rol esențial pentru funcționarea eficientă a pieței interne și poate contribui semnificativ la trecerea necesară la o cultură a efectuării prompte a plăților, pe care raportorul ar dori să o observe în statele membre.

Poziția raportorului privind articolele 6, 8 și 9

Amendamentul 3 și amendamentul 10 cuprind câteva aspecte care sunt explicate. În primul rând, se dorește clarificarea faptului că anumite practici comerciale legate de un contract, dar care nu sunt în mod strict parte a acestuia, ar trebui să nu poată fi aplicabile și să genereze dreptul la solicitări de despăgubiri. În al doilea rând, directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților face referire la „acorduri” și la propunerea privind „clauze contractuale”, dar, în acest caz, cuvântul „termen” ar fi mai potrivit și ar respecta restul acquis-ului, precum și proiectul de cadru comun de referință (II. -9:401-410, denumit în continuare PCCR). În al treilea rând, prin prezentul amendament se dorește garantarea respectării PCCR de către versiunea revizuită a directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților, încercându-se chiar în PCCR să se păstreze coerența între sensul cuvântului "inechitabil” și termeni inechitabili privind întârzierea efectuării plăților (III. -3:711) și termeni inechitabili în general în contractele încheiate între întreprinderi (II.. -9:405). În al patrulea rând, acest amendament clarifică faptul că această dispoziție se referă și la termenii privind perioadele de plată. În ultimul rând, în acest amendament se dorește să se prezinte într-un mod mai clar și mai sistematic diferitele criterii pe care trebuie să le ia în considerare un judecător național atunci când decide dacă un termen sau o practică comercială este inechitabil(ă).

Raportorul dumneavoastră are o opinie favorabilă privind propunerea prin care se realizează o „listă neagră” a termenilor contractuali la articolul 6 alineatul (1) a doua liniuță. Cu toate acestea, acesta consideră că este important să se includă în această listă un termen prin care se dorește excluderea oricăror compensații pentru costurile de recuperare, ceea ce ar fi un mesaj clar către operatorii economici că excluderea dreptului la compensații pentru costurile de recuperare, un drept pe care propunerea dorește să îl consolideze, reprezintă un termen inechitabil, care nu poate fi impus creditorilor și care poate genera solicitări de despăgubiri (a se vedea amendamentele 1 și 11).

Raportorul dumneavoastră consideră că propunerea Comisiei privind dispoziția importantă referitoare la procedurile de acțiune care pot fi aplicate de organizațiile reprezentante nu este clară și nici nu aduce certitudinea juridică. Acesta propune o revenire parțială la formularea din directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților, susținând, totodată, ca dispoziția să se aplice nu numai pentru organizațiile care reprezintă IMM-uri, ci și, de exemplu, pentru organizații care reprezintă un anumit sector al industriei. Raportorul propune, de asemenea, să se clarifice faptul că acțiunile unor astfel de organizații reprezentante nu depind de existența unor termeni și condiții standard, ci se pot referi, de exemplu, și la o presupusă încălcare a directivei prin introducerea unui termen într-un contract individual (a se vedea amendamentul 12).

Având în vedere că propunerea este o reformare, referitor la articolul 8 din propunere („Dreptul de retenție”), care nu a fost modificat de Comisie, nu s-a depus, de asemenea, niciun amendament, deși această chestiune este importantă pentru Parlament în ceea ce privește negocierile în vederea adoptării directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților.

Raportorul dumneavoastră consideră că modificarea directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților nu ar trebui să afecteze normele aplicabile în cazul procedurilor de executare silită, care ar trebui să fie reglementate în continuare de dispozițiile legislației naționale. Acest principiu este deja stabilit în mod clar în directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene[4]. Totodată, raportorul consideră că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru reducerea perioadei în care se poate obține un titlu executoriu și pentru simplificarea modalităților prin care acesta se poate aplica (a se vedea amendamentele 5 și 13). Raportorul dumneavoastră a analizat o eventuală corelare a directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților cu procedura europeană de somație de plată[5] și ar dori să continue acest demers de corelare împreună cu colegii din comisie. Cu toate acestea, în această etapă, acesta consideră că, din cauza caracterului restrâns al domeniului de aplicare și a aplicării în spațiu restrânse a celui de-al doilea instrument, o astfel de corelare este dificilă (a se vedea amendamentul 14, care are, prin urmare, un caracter pur tehnic). Acesta consideră că este important să existe o legătură între toate progresele înregistrate în ceea ce privește revizuirea directivei privind combaterea întârzierii efectuării plăților și activitatea curentă privind portalul UE numit „e-justiție” pentru a se asigura diseminarea și utilizarea la o scară cât mai largă a primului instrument (a se vedea amendamentul 5).

Raportorul dumneavoastră recunoaște faptul că o abordare conflictuală a întârzierii efectuării plăților nu este suficientă pentru a realiza schimbarea culturală dorită în ceea ce privește comportamentul în materie de efectuare a plăților, având în vedere că, adesea, creditorii nu doresc să facă uz de drepturile lor prevăzute în directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților, de exemplu să încaseze dobânzi, de teama de a periclita o relație comercială de durată. Se sugerează, așadar, o abordare preventivă complementară, care să implice elaborarea și diseminarea de coduri de bună conduită și, pe de altă parte. recursul la mediere(a se vedea amendamentul 4 și amendamentul 15).

Poziția raportorului privind articolul 5

În final, amendamentul 9 încearcă să trateze articolul 5 din perspectivă juridică. Articolul 5 alineatul (5) a fost eliminat deoarece este perceput ca o măsură disproporționată și punitivă contrară legislației Uniunii. În plus, amendamentul menține principiul că perioadele de plată în tranzacțiile între întreprinderi nu ar trebui armonizate, deoarece acest fapt ar contraveni principiilor proporționalității, subsidiarității și autonomiei părților și ar reduce drastic posibilitatea ca IMM-urile să obțină credit comercial.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, competentă în fond, să accepte fără a supune la vot, amendamentele ce țin de competența exclusivă a comisiei asociate, conform procedurii comisiilor asociate (articolul 50 din Regulamentul de procedură):

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(12) Întârzierea efectuării plăților constituie o încălcare a contractului care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori în majoritatea statelor membre datorită dobânzilor mici sau inexistente  aplicate întârzierii efectuării plăților și/sau procedurilor greoaie de acțiune. O schimbare decisivă, incluzând dispoziții care să considere inechitabilă orice clauză contractuală care exclude dreptul de a aplica dobânzi și care să prevadă  compensarea creditorilor pentru costurile angajate, este necesară pentru a inversa această tendință și a asigura consecințe ale întârzierilor în efectuarea plăților care să descurajeze întârzierea efectuării plăților.	(12) Întârzierea efectuării plăților constituie o încălcare a contractului care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori în majoritatea statelor membre datorită dobânzilor mici sau inexistente  aplicate întârzierii efectuării plăților și/sau procedurilor greoaie de acțiune. O schimbare decisivă la o cultură a efectuării prompte a plăților este necesară pentru a inversa această tendință și a asigura consecințe ale întârzierilor în efectuarea plăților care să descurajeze întârzierea efectuării plăților. Această schimbare ar trebui să includă compensarea creditorilor pentru costurile angajate și transformarea excluderii dreptului de a aplica dobânzi și a dreptului la compensații pentru costurile de recuperare în termeni contractuali și în practici comerciale inechitabile.
Justificare
Este necesar să se transmită către operatorii economici un mesaj clar privind faptul că excluderea dreptului la compensații pentru costurile de recuperare, un drept pe care propunerea dorește să îl consolideze, reprezintă un termen inechitabil, care nu poate fi impus creditorilor și care poate genera solicitări de despăgubiri.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Întârzierea efectuării plăților este deosebit de condamnabilă atunci când este practicată în pofida solvabilității debitorului. Anchetele arată că autoritățile publice efectuează adesea plata facturilor cu mult timp după expirarea termenului de plată aplicabil. Deoarece ar putea să beneficieze de aporturi de fonduri mai sigure, mai previzibile și mai continue decât întreprinderile private, autoritățile publice pot fi supuse unor constrângeri financiare cu mult mai ușoare. În același timp, în comparație cu întreprinderile private, ele depind mai puțin de edificarea unor relații comerciale stabile pentru a-și realiza obiectivele. În consecință, autoritățile publice pot fi mai puțin stimulate să respecte termenele de plată. În plus, multe autorități publice pot obține finanțare în condiții mai avantajoase decât întreprinderile private. Prin urmare, întârzierea efectuării plăților de către autoritățile publice generează nu numai costuri nejustificate pentru întreprinderile private, ci și ineficacitate în general. Prin urmare, este oportună introducerea de compensații descurajatoare corespunzătoare în caz de întârziere a efectuării plăților de către autoritățile publice.	(17) Întârzierea efectuării plăților este deosebit de condamnabilă atunci când este practicată în pofida solvabilității debitorului. Anchetele arată că autoritățile publice efectuează adesea plata facturilor cu mult timp după expirarea termenului de plată aplicabil. Deoarece ar putea să beneficieze de aporturi de fonduri mai sigure, mai previzibile și mai continue decât întreprinderile private, autoritățile publice pot fi supuse unor constrângeri financiare cu mult mai ușoare. În același timp, în comparație cu întreprinderile private, ele depind mai puțin de edificarea unor relații comerciale stabile pentru a-și realiza obiectivele. În consecință, autoritățile publice pot fi mai puțin stimulate să respecte termenele de plată. În plus, multe autorități publice pot obține finanțare în condiții mai avantajoase decât întreprinderile private. Prin urmare, întârzierea efectuării plăților de către autoritățile publice generează nu numai costuri nejustificate pentru întreprinderile private, ci și ineficacitate în general.
Justificare
Sancțiunea împotriva autorităților publice este neadecvată și discriminatorie. Astfel se deschid, rând pe rând, căi către un posibil abuz și o posibilă corupție. Autoritățile publice vor încerca să se protejeze împotriva costurilor adiționale pe care le implică aceste sancțiuni, creând structuri externe care să funcționeze ca niște întreprinderi publice și prin care autoritățile să poată achiziționa bunuri și servicii. Astfel se impune crearea unor structuri suplimentare, a căror existență probabil că nu este justificată din punct de vedere al eficienței economice.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 18
Text propus de Comisie	Amendamentul
(18) Prezenta directivă ar trebui să interzică abuzul în materie de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor. În cazul în care un acord servește mai ales în scopul furnizării de active lichide debitorului, pe cheltuiala creditorului , de exemplu prin excluderea posibilității pentru creditor de a percepe dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților sau prin precizarea unei rate a dobânzii pentru plăți întârziate considerabil inferioară dobânzii legale stabilite de prezenta directivă  , sau atunci când principalul contractant impune furnizorilor și subcontractanților săi termene de plată nejustificate pe baza termenelor acordate sie însuși, aceștia pot fi considerați ca fiind factori constituenți ai unui astfel de abuz. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă  atingere dispozițiilor de drept intern privind modul în care contractele sunt încheiate sau valabilitatea termenilor contractuali incorecți față de debitor.	(18) Prezenta directivă ar trebui să interzică abuzul în materie de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor. În cazul în care o clauză contractuală sau o practică servește mai ales în scopul furnizării de active lichide debitorului, pe cheltuiala creditorului, de exemplu prin excluderea posibilității pentru creditor de a percepe dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților sau prin precizarea unei rate a dobânzii pentru plăți întârziate considerabil inferioară dobânzii legale stabilite de prezenta directivă, sau atunci când principalul contractant impune furnizorilor și subcontractanților săi termene de plată nejustificate pe baza termenelor acordate sie însuși, aceștia pot fi considerați ca fiind factori constituenți ai unui astfel de abuz. În conformitate cu proiectul academic de Cadru Comun de Referință, orice clauză contractuală sau practică ce se abate grav de la bunele practici comerciale, fiind contrară bunei credințe și corectitudinii, trebuie considerată inechitabilă. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă  atingere dispozițiilor de drept intern privind modul în care contractele sunt încheiate sau valabilitatea termenilor contractuali incorecți față de debitor.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 21 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(21a) Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială1 stabilește deja un cadru pentru mediere la nivelul Uniunii.
	__________________ 1 OJ L 136, 24.5.2008, p. 3.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 22
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(22) Este necesar să se asigure finalizarea procedurii de recuperare a creanțelor necontestate legate de întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale într-o perioadă scurtă de timp .	(22) Este necesar să se asigure finalizarea procedurilor de recuperare a creanțelor necontestate legate de întârzierea efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale într-o perioadă scurtă de timp, trebuind să existe posibilitatea de solicitare a unor astfel de despăgubiri din partea întreprinderilor și autorităților publice prin intermediul unei proceduri online care să fie accesibilă la scară largă și disponibilă în aceleași condiții pentru toți creditorii cu sediul în Uniune, printre altele și prin intermediul portalului european „e-justiție”, de îndată ce acesta poate fi utilizat.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) „dreptul de retenție” înseamnă acordul contractual conform căruia vânzătorul reține titlul de proprietate asupra bunurilor în cauză până la plata integrală a prețului;	(8) „dreptul de rezervare de proprietate” înseamnă clauza contractuală conform căreia vânzătorul reține dreptul de proprietate asupra bunurilor în cauză, dreptul de proprietate nefiind transferat de la vânzător la cumpărător până la plata integrală a prețului;
Justificare
Pentru a defini conceptul de drept de rezervare de proprietate mai clar, termenul „dreptul de retenție” a fost înlocuit cu „dreptul de rezervare de proprietate” deoarece dreptul este reținut și nu titlul, care este certificatul de recunoaștere a acestui drept.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Articolul 3 - alineatul 1 - partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1.  Statele membre garantează că  , în cadrul unor tranzacții comerciale între întreprinderi,  creditorul are dreptul la dobândă pentru întârzierea efectuării plăților fără a fi necesară o notificare  dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:	1.  Statele membre garantează că  , în cadrul unor tranzacții comerciale între întreprinderi,  creditorul are dreptul la dobândă pentru întârzierea efectuării plăților, începând din a doua zi după data convenită pentru plată fără a fi necesară o notificare  dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
Justificare
Definiție care clarifică momentul începând cu care se ia în considerare dreptul la dobândă.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
3. Cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere, creditorul are dreptul , în plus față de sumele menționate la alineatul (1),  de a solicita o compensație rezonabilă de la debitor pentru toate costurile restante  de recuperare angajate datorită întârzierii în efectuarea plăților a celui din urmă.   nou	3. Cu excepția cazurilor în care debitorul este scutit de responsabilitatea pentru întârziere, creditorul are dreptul, în plus față de sumele menționate la alineatul (1), de a solicita o compensație rezonabilă de la debitor pentru toate costurile restante de recuperare angajate datorită întârzierii în efectuarea plăților a celui din urmă.
Justificare
Clarificare a formulării.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Articolul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Plata de către autoritățile publice	Plata de către autoritățile publice
1. Statele membre se asigură că, în tranzacțiile comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice, creditorul are dreptul, fără a fi necesară o notificare, la o dobândă pentru întârzierea efectuării plăților egală cu dobânda legală, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:	1. Statele membre se asigură că, în tranzacțiile comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice, creditorul are dreptul, fără a fi necesară o notificare, la o dobândă pentru întârzierea efectuării plăților egală cu dobânda legală, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) creditorul  și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale;	(a) creditorul  și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale;
(b) creditorul  nu a primit suma datorată la timp, cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere.	(b) creditorul  nu a primit suma datorată la timp, cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere.
2. Atunci când condițiile stabilite la alineatul 1 sunt îndeplinite, statele membre garantează următoarele:	2. Atunci când condițiile stabilite la alineatul 1 sunt îndeplinite, statele membre garantează următoarele:
(a) dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă din ziua următoare datei sau încheierii termenului de plată fixat în contract;	(a) dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă din ziua următoare datei sau încheierii termenului de plată fixat în contract;
(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă în mod automat la oricare din următoarele termene:	(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă în mod automat cel târziu la expirarea oricăror din următoarele termene:
(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;	(i) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;
(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile de la primirea bunurilor sau serviciilor;	(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la primirea bunurilor sau serviciilor;
(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile de la acea dată.	(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile calendaristice de la acea dată.
3. Statele membre se asigură că durata maximă a procedurii de recepție sau verificare menționată la alineatul (2) litera (b) punctul (iii) nu depășește 30 de zile, în absența unor dispoziții contrare, justificate în mod corespunzător în documentele licitației și prin contract.	3. Statele membre se asigură că procedura de recepție sau verificare menționată la alineatul (2) litera (b) punctul (iii) este efectuată imediat și că durata sa nu depășește 30 de zile calendaristice.
4. Statele membre se asigură că termenul de plată stabilit în contract nu depășește termenele stabilite la alineatul (2) litera (b), cu excepția cazului în care acesta este stabilit în mod special și de comun acord între debitor și creditor și este justificat în mod corespunzător ținând cont de circumstanțe speciale cum ar fi o necesitate obiectivă de a stabili termenul de plată pe o perioadă mai lungă.	4. Statele membre se asigură că:
	(a) termenul de plată stabilit în contract nu depășește termenele stabilite la alineatul (2) litera (b), cu excepția cazului în care este justificat în mod corespunzător în conformitate cu principiul necesității și cu excepția cazului în care acesta este stabilit în mod special și de comun acord între debitor și creditor. Perioada de plată nu depășește în niciun caz 60 de zile calendaristice.
	(b) date de primire a facturii menționate la alineatul (2) litera b) punctul (i) nu face obiectul unui acord contractual între debitor și creditor.
5. Statele membre se asigură că, în cazul în care dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă, creditorul are dreptul să obțină o compensare sub forma unei sume forfetare egală cu 5% din suma datorată. Această compensare este în plus față de dobânda pentru întârzierea efectuării plăților.
6. Statele membre se asigură că rata de referință aplicabilă în tranzacții comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice:	6. Statele membre se asigură că rata de referință aplicabilă în tranzacții comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice:
(a) pentru primul semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;	(a) pentru primul semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;
(b) pentru al doilea semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv.	(b) pentru al doilea semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv.
Justificare
Amendamentul de compromis abordează anumite aspecte juridice din articolul 5. Articolul 5 a fost eliminat deoarece este perceput ca o măsură disproporționată și punitivă contrară legislației Uniunii. În plus, amendamentul menține principiul că perioadele de plată în tranzacțiile între întreprinderi nu ar trebui armonizate, deoarece acest fapt ar contraveni principiilor proporționalității, subsidiarității și autonomiei părților și ar reduce drastic posibilitatea ca IMM-urile să obțină credit comercial. Opțiunea ca un furnizor să beneficieze de o amânare în perioada de plată a unui client este un instrument competitiv vital pentru IMM-uri.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 6 – titlu și alineatul 1 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Clauze contractuale extrem de inechitabile	Practici și termeni contractuali inechitabili
1. Statele membre garantează că o clauză în contract  referitoare la  data plății , rata dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților sau costurile de recuperare fie nu este aplicabilă, fie generează dreptul de a cere despăgubiri, dacă este extrem de inechitabilă pentru creditor. Pentru a determina dacă o clauză  este extrem de inechitabilă pentru creditor se ține cont de toate circumstanțele cazului, inclusiv de practicile și uzanțele comerciale și de natura produselor  sau a serviciilor. De asemenea,  se ia în considerare dacă debitorul are motive obiective de derogare de la rata dobânzii legale sau de la dispozițiile articolului 3 alineatul (2) litera (b), articolului 4 alineatul (1) sau articolului 5 alineatul (2) litera (b) .	1. Statele membre garantează că un termen din contract sau o practică referitoare la data plății sau la perioada de plată, rata dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților sau compensația pentru costurile de recuperare nu este aplicabilă și generează dreptul de a cere despăgubiri, dacă este inechitabilă pentru creditor.
	Pentru a determina dacă un termen sau o practică este inechitabilă pentru creditor, în sensul paragrafului (1), se ține cont de toate circumstanțele cazului, inclusiv de:
	(a) toate abaterile grave de la practicile și uzanțele comerciale, contrare bunei credințe și corectitudinii;
	(b) natura produselor sau a serviciilor; și
	(c) dacă debitorul are motive obiective de derogare de la rata legală a dobânzii sau de la dispozițiile articolului 3 alineatul (2) litera (b), articolului 4 alineatul (1) sau articolului 5 alineatul (2) litera (b).
	[Eliminarea cuvintelor „extrem de (inechitabil)”, introducerea cuvântului „termen” și a expresiei „practică” se aplică pentru întregul text. Adoptarea acestui amendament impune modificarea în consecință a întregului text.]
Justificare
Se înțelege că traducerea cuvântului „term” este „cláusula” în spaniolă, „clausola” în italiană și „clause” în franceză. Acest lucru este în concordanță, de pildă, cu Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 2 (devine alineat)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În scopul aplicării primului paragraf, orice clauză care exclude achitarea de dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților este considerată întotdeauna ca fiind extrem de inechitabilă.	1a. În scopul aplicării alineatului(1), un termen sau o practică comercială care exclude achitarea de dobânzi pentru întârzierea efectuării plăților sau compensația pentru costuri de recuperare sau pe amândouă, sunt considerate întotdeauna inechitabile.
Justificare
Este necesar să se transmită către operatorii economici un mesaj clar privind faptul că excluderea dreptului la compensații pentru costurile de recuperare, un drept pe care propunerea dorește să îl consolideze, reprezintă un termen inechitabil, care nu poate fi impus creditorilor și care poate genera solicitări de despăgubiri.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
3. Mijloacele menționate la alineatul (2) includ dispoziții în baza cărora organizațiile reprezentative  pot să se adreseze, în conformitate cu legislația internă în cauză, instanțelor de judecată sau organelor administrative competente, pe motiv că clauzele sunt extrem de inechitabile și, în consecință, pot aplica mijloacele potrivite și eficiente pentru a stopa aplicarea acestor clauze.	3. Mijloacele menționate la alineatul (2) includ dispoziții în baza cărora organizațiile recunoscute oficial ca reprezentante ale întreprinderilor sau având interese legitime în reprezentarea acestora pot să se adreseze, în conformitate cu legislația internă în cauză, instanțelor de judecată sau organelor administrative competente, pe motiv că termenii contractuali sau practicile contractuale concepuți/concepute, inclusiv în cazul contractelor individuale, sunt inechitabile și, în consecință, pot aplica mijloacele potrivite și eficiente pentru a împiedica aplicarea acestora.
Justificare
Acest amendament, inspirat de formularea Directivei 2000/35, urmărește clarificarea conceputului de „organizații”. Totuși, spre deosebire de Directiva 2000/35, în acest caz se dorește lărgirea sferei de aplicare, astfel încât să nu fie vorba doar de organizațiile care reprezintă IMM-uri, ci și, de exemplu, de organizații dintr-un anumit sector al industriei.
Amendamentul clarifică și faptul că organizațiile reprezentante nu sunt împiedicate să ia măsuri, în conformitate cu dreptul intern în cauză prin simplul fapt că termenii care se presupune că sunt inechitabili sunt incluși într-un contract individual, și nu reprezintă termeni sau condiții standard.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatele 1 și 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. Statele membre garantează că se poate obține un titlu executoriu, indiferent de suma datorată, în termen de 90 de zile calendaristice de la înaintarea acțiunii creditorilor sau de la solicitarea adresată instanței sau altei autorități competente, cu condiția ca datoria sau aspecte ale procedurii să nu fie contestate.	1. Statele membre garantează că se poate obține un titlu executoriu printr-o procedură de urgență și indiferent de suma datorată, în termen de 90 de zile calendaristice de la înaintarea acțiunii creditorilor sau de la solicitarea adresată instanței sau altei autorități competente, cu condiția ca datoria sau aspecte ale procedurii să nu fie contestate. Această obligație revine statelor membre în conformitate cu legislația națională și prevederile administrative interne. În acest sens, creditorii au posibilitatea de a recurge la un sistem online de solicitare de despăgubiri care să fie accesibil la scară largă.
2. Actele cu putere de lege și actele administrative interne se aplică în aceleași condiții tuturor creditorilor care sunt stabiliți în Comunitate.	2. Legislația, regulamentele, dispozițiile administrative naționale se aplică și sistemul online de solicitare de despăgubiri menționat la alineatul (1) este disponibil în aceleași condiții tuturor creditorilor care sunt stabiliți în Uniune.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
4. Alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere prevederilor Regulamentului (CE) 1986/2006.	4. Alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere prevederilor Regulamentului (CE) 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată1.
	__________________ 1JO L 399, 30.12.2006, p. 1
Justificare
Corectarea unei erori de scriere în propunerea Comisiei.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Articolul 9a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 9a Medierea și Codurile de conduită
	1. Statele membre promovează adoptarea de sisteme de soluționare a litigiilor prin mediere, implicând, printre altele, organizațiile menționate la articolul 6 alineatul (3).
	2. Cu sprijinul Comisiei, statele membre și organizațiile menționate la articolul 6 alineatul (3) elaborează și difuzează coduri de conduită care prevăd mecanisme adecvate de tratare a reclamaților, negociate la nivel național sau la nivelul Uniunii, și prin care se contribuie la implementarea eficientă a prezentei directive.

PROCEDURĂ

Titlu	Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (reformare)
Referințe	COM(2009)0126 – C7-0044/2009 – 2009/0054(COD)
Comisia competentă în fond	IMCO
Aviz emis de către	JURI 14.9.2009
Data anunțului în plen	17.12.2009
Comisie(i) asociată(e)	Raffaele Baldassarre 2.9.2009
Examinare în comisie	3.9.2009		6.10.2009		9.11.2009		28.1.2010
Data adoptării	23.3.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Raffaele Baldassarre, Luigi Berlinguer, Sebastian Valentin Bodu, Françoise Castex, Christian Engström, Marielle Gallo, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Daniel Hannan, Klaus-Heiner Lehne, Antonio Masip Hidalgo, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Dimitar Stoyanov, Alexandra Thein, Diana Wallis, Rainer Wieland, Cecilia Wikström, Zbigniew Ziobro, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Piotr Borys, Sergio Gaetano Cofferati, Sajjad Karim, Vytautas Landsbergis, Kurt Lechner, Eva Lichtenberger, József Szájer

• [1]  COM(2009)0126, SEC(2009) 315, SEC(2009) 316. Comentariile Comitetului de evaluare a impactului se regăsesc la adresa http://ec.europa.eu/governance/impact/ia_carried_out/cia_2009_en.htm#entr.
• [2]  Expunerea de motive, p.4 și considerentul 17 din propunere. Pentru statistici pe state membre a se vedea evaluarea impactului, paginile 60-61 și 68-71.
• [3]  Evaluarea impactului, p. 68.
• [4]  A se vedea, de exemplu, hotărârea dată în cazul C 265/07 Caffaro, Culegere 2008, p. I-45, din 11 septembrie 2008.
• [5]  Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, 30.12.2006, p. 1).

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Și energie (19.3.2010)

destinat Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (reformare)

(COM(2009)0126 – C7‑0044/2009 – 2009/0054(COD))

Raportor pentru aviz: Francesco De Angelis

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Directiva 2000/35/CE privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, aprobată în mai 2000 și intrată în vigoare la 8 august 2002, a avut rezultate limitate. La ora actuală, diferențele dintre statele membre în ceea ce privește reglementarea termenelor de efectuare a plăților sunt foarte mari și practica de întârziere a efectuării plăților este periculoasă pentru viitorul întreprinderilor, începând cu IMM-urile, în special în situația crizei economice și financiare, cum este cea pe care o traversează în momentul de față Europa și restul lumii.

Recurgerea din ce în ce mai des la întârzierea efectuării plăților, impusă de circumstanțe sau, în cele mai multe cazuri, intenționată, destabilizează piața internă și aduce prejudicii grave schimburilor transfrontaliere. În plus, în statele membre care se confruntă cel mai adesea cu această problemă, întreprinderile sunt expuse într-o mai mare măsură, riscând deteriorarea progresivă a veniturilor și chiar falimentul. Problema capătă dimensiuni și mai mari în ceea ce privește tranzacțiile între autoritățile publice și întreprinderi, dar aspectul referitor la cât de oportun ar fi tratamentul diferențiat pentru tranzacțiile dintre întreprinderile private rămâne, cu toate acestea, discutabil. Acestea din urmă, în multe cazuri IMM-uri, pot face obiectul unor clauze contractuale defavorabile pe care le-au acceptat de teama deteriorării relațiilor cu un client, întreprindere privată, important.

În proiectul său de aviz, raportorul pentru aviz salută propunerea Comisiei. Cu toate acestea, raportorul consideră că este de datoria sa să propună mai multe modificări de formă și de fond care confirmă abordarea generală a Comisiei în ceea ce privește această propunere, dar, în același timp, au scopul de a introduce elemente de claritate și certitudine în interpretarea și transpunerea directivei.

Raportorul pentru aviz consideră că domeniul de aplicare al dispozițiilor referitoare la autoritățile publice ar trebui să fie extins la întreprinderile de utilități publice. În plus, acesta propune modificări în ceea ce privește stabilirea termenelor, efectul descurajator al cheltuielilor suplimentare asupra debitorului, limitarea derogărilor de natură contractuală prevăzute în directivă și informarea pasivă/activă a societăților cu privire la noile drepturi.

Proiectul de aviz este în concordanță cu documentul de lucru pe care raportoarea Barbara Weiler l-a redactat pentru Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, competentă în fond. Cu toate acestea, raportorul pentru aviz din partea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, consideră că ar trebui prevăzute dispoziții suplimentare de protecție a întreprinderilor, mai ales a IMM-urilor. Se propune, în special, să se prevadă caracterul obligatoriu al compensației pentru rambursarea costurilor de recuperare și a dobânzilor în cazul întârzierii efectuării plăților. Astfel s-ar evita necesitatea exercitării dreptului la acțiune numai de către creditor, ceea ce l-ar proteja de măsurile comerciale de retorsiune la care ar putea, eventual, să recurgă debitorul.

Propunerea raportorului pentru aviz preia mai multe observații făcute de raportorii alternativi în timpul primului schimb de opinii în legătură cu propunerea de directivă. Raportorul subscrie, în special, opiniei exprimate de unii colegi privind necesitatea de limitare a posibilităților de derogare de la dispozițiile adoptate de legislatorul european.

În concluzie, nu s-a ajuns încă la o soluție general acceptată în ceea ce privește un procent fix al despăgubirilor (5%) pe care creditorul are dreptul să le primească de la autoritatea publică în cazul întârzierii plăților. Raportorul își rezervă dreptul de a examina această chestiune în cadrul comisiei cu ocazia următorului schimb de opinii și de a reveni, dacă este cazul, asupra acestui punct prin depunerea unui amendament ad-hoc.

AMENDAMENTE

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul          1 Propunere de directivă Considerentul 10a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(10a) Chiar dacă prezenta directivă nu are forță juridică obligatorie directă pentru instituțiile Uniunii, ar trebui să se asigure aplicarea de către acestea, ca exemplu de bune practici, a dispozițiilor privind plățile prevăzute în prezenta directivă.
Justificare
Instituțiile europene ar trebui să conducă prin puterea exemplului, efectuând în mod consecvent plăți la timp.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(16) Anchetele arată că autoritățile publice impun adesea, pentru tranzacțiile lor comerciale, termene de plată contractuale considerabil mai lungi decât 30 de zile. Prin urmare, termenele de plată pentru contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile publice ar trebui să fie, ca regulă generală, limitate la maximum 30 de zile.	(16) Experiența de până acum demonstrează că, pentru tranzacțiile comerciale, termenele de plată contractuale sunt deseori considerabil mai lungi decât 30 de zile. Prin urmare, termenele de plată pentru tranzacțiile comerciale ar trebui să fie, ca regulă generală, limitate la maximum 30 de zile; în cazurile în care termenele de plată mai îndelungate sunt justificate în mod corespunzător, în conformitate cu principiul necesității sau cu dispoziții speciale din legislația națională și în cazurile în care există un acord explicit, încheiat între debitor și creditor, termenul de plată ar putea fi extins la maximum 60 de zile.
Justificare
Aceleași dispoziții referitoare la plăți ar trebui să se aplice tuturor tipurilor de tranzacții comerciale, pentru a se evita dezavantajele concurențiale atât pentru întreprinderile publice, cât și pentru cele private. Relațiile comerciale dintre întreprinderi și autoritățile publice sunt, în multe privințe, similare relațiilor comerciale dintre întreprinderi. În scopul evitării unor termene de plată dezavantajoase, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, dobânda devine exigibilă, în toate situațiile, nu mai târziu de 60 de zile de la data primirii facturii.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
2. „autoritate publică” înseamnă orice autoritate contractantă, conform definiției din Directiva 2004/18/CE;	2. „autoritate publică” înseamnă orice autoritate contractantă, conform definiției din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale1 și din Directiva 2004/18/CE, indiferent de obiectul sau valoarea contractului, precum și orice instituție a Uniunii menționată la articolul 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană;
	1JO L 134, 30.4.2004, p. 1.
Justificare
Pentru a se evita orice neînțelegere conform căreia autoritățile contractante, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/17/CE, nu mai sunt incluse, ar trebui să se facă referință la această directivă. Ținând seama de faptul că Directivele 2004/18/CE și 2004/17/CE se aplică numai unor anumite obiecte ale contractelor și numai peste un anumit plafon, ar trebui să se specifice în mod clar că în cazul Directivei 2000/35/CE nu se aplică aceleași restricții. Întârzierea efectuării plăților privește, de asemenea, instituțiile UE, nu numai autoritățile naționale. Instituțiile UE nu se pot exclude din dispozițiile impuse altor autorități publice.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 3a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	3a. „întreprindere sectorială” înseamnă orice întreprindere care prestează servicii în sectoarele apei, energiei sau transporturilor, în sensul Directivei 2004/17/CE, indiferent de valoarea contractului;
Justificare
„Întreprinderile sectoriale” au o poziție deosebit de importantă pe piață datorită poziției specifice a acestora. Acestea sunt singurii furnizori în domeniul infrastructurii de furnizare a apei, energiei și transporturilor și nu sunt supuse niciunei concurențe reale. Astfel, întreprinderile sectoriale pot adesea stabili, în mod unilateral, propriile „condiții de achiziții” și termene de plată. Nu ar trebui să se abuzeze de această poziție dominantă. Întreprinderile sectoriale ar trebui, prin urmare, să fie tratate în același mod ca autoritățile contractante sectoriale.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Articolul 2 – punctul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
6. „dobândă legală” înseamnă dobândă simplă pentru întârzierea efectuării plăților la o rată care reprezintă suma ratei de referință, plus cel puțin șapte puncte procentuale;	6. „dobândă legală” înseamnă dobândă simplă pentru întârzierea efectuării plăților la o rată care reprezintă suma ratei de referință, plus cel puțin nouă puncte procentuale;
Justificare
Împreună cu modificările aduse articolelor 3 și 5, având ca obiectiv definirea unui ansamblu de norme mai uniforme, mai echitabile și mai adecvate, aplicabile atât sectorului public, cât și celui privat, o mică creștere a ratei dobânzii legale obligatorii ar putea constitui o modalitate de a încuraja ambele sectoare să-și amelioreze practicile de plăți.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Articolul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dobânzi în cazul întârzierii efectuării plăților	Dobânzi în cazul întârzierii efectuării plăților în cadrul tranzacțiilor comerciale între întreprinderi
(1) Statele membre garantează că, în cadrul unor tranzacții comerciale între întreprinderi, creditorul are dreptul la dobândă pentru întârzierea efectuării plăților fără a fi necesară o notificare dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:	(1) Statele membre garantează că, în cadrul unor tranzacții comerciale între întreprinderi, creditorul are dreptul la dobândă pentru întârzierea efectuării plăților fără a fi necesară o notificare dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) creditorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale;	(a) creditorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale;
(b) creditorul nu a primit suma datorată la timp, cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere.	(b) creditorul nu a primit suma datorată la timp, cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere.
(2) Atunci când condițiile stabilite la alineatul 1 sunt îndeplinite, statele membre garantează următoarele:	(2) Atunci când condițiile stabilite la alineatul 1 sunt îndeplinite, statele membre garantează următoarele:
(a) dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă din ziua următoare datei sau încheierii termenului de plată fixat în contract;	(a) dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă din ziua următoare datei sau încheierii termenului de plată fixat în contract, care ține cont de termenele prevăzute la litera (b) și nu depășește 60 de zile de la data recepției mărfurilor sau a prestării serviciilor care fac obiectul contractului;
(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă în mod automat, în cadrul unuia din următoarele termene:	(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă în mod automat, în cadrul unuia din următoarele termene:
(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;	(i) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;
(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile de la primirea bunurilor sau serviciilor;	(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la primirea bunurilor sau serviciilor;
(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile de la acea dată.	(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile calendaristice de la această ultimă dată;
	(ba) data primirii facturii nu face obiectul unui acord contractual între debitor și creditor.
	(2a) Statele membre se asigură că durata maximă a procedurii de recepție sau verificare menționată la alineatul (2) litera (b) punctul (iii) nu depășește 15 zile, în absența unor dispoziții contrare, justificate în mod corespunzător în documentele licitației sau prin contract.
(3) Statele membre se asigură că rata de referință aplicabilă:	(3) Statele membre se asigură că rata de referință aplicabilă:
(a) pentru primul semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;	(a) pentru primul semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;
(b) pentru al doilea semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv.	(b) pentru al doilea semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre se asigură că, atunci când dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă în cazul tranzacțiilor comerciale în conformitate cu articolul 3 și articolul 5 și în lipsa unor prevederi contractuale contrare, creditorul are dreptul de a obține oricare din sumele următoare de la debitor:	Statele membre se asigură că, atunci când dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă în cazul tranzacțiilor comerciale în conformitate cu articolul 3 și articolul 5, creditorul are dreptul de a obține automat (fără ca creditorul să trebuiască să întreprindă vreo măsură) oricare din sumele minime următoare de la debitor:
Justificare
Se poate considera că o dispoziție contractuală diferită de dispozițiile propuse la articolele 3 și 5 ar produce efecte adverse pentru garanțiile contractuale care protejează creditorul. Raportorul pentru aviz consideră că este esențial ca statele membre să asigure executarea automată a procedurii, astfel încât creditorul să nu se teamă de eventualele măsuri de retorsiune din partea comitentului.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Sumele stabilite la primul paragraf se revizuiesc o dată la doi ani.
Justificare
Este necesar să se actualizeze sumele compensatorii, deși sumele propuse nu acoperă costurile legale reale și, prin urmare, nu facilitează accesul la justiție. În momentul stabilirii costurilor, trebuie să se facă trimitere la un mecanism incremental bienal.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Articolul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Plata de către autoritățile publice	Plata de către autoritățile publice și întreprinderile sectoriale
(1) Statele membre se asigură că, în tranzacțiile comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice, creditorul are dreptul, fără a fi necesară o notificare, la o dobândă pentru întârzierea efectuării plăților egală cu dobânda legală, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:	(1) Statele membre se asigură că, în tranzacțiile comerciale, creditorul are dreptul, fără a fi necesară o notificare, la o dobândă pentru întârzierea efectuării plăților egală cu dobânda legală, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) creditorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale;	(a) creditorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și legale;
(b) creditorul nu a primit suma datorată la timp, cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere.	(b) creditorul nu a primit suma datorată la timp, cu excepția cazurilor în care debitorul nu este răspunzător pentru întârziere.
(2) Atunci când condițiile stabilite la alineatul 1 sunt îndeplinite, statele membre garantează următoarele:	(4) Atunci când condițiile stabilite la alineatul 1 sunt îndeplinite, statele membre garantează următoarele:
(a) dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă din ziua următoare datei sau încheierii termenului de plată fixat în contract;	(a) dobânda pentru întârzierea efectuării plăților  devine exigibilă din ziua următoare datei sau încheierii termenului de plată fixat în contract;
(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă în mod automat la oricare din următoarele termene:	(b) dacă data sau termenul de plată nu este fixat în contract, dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine exigibilă în mod automat la oricare din următoarele termene:
(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;	(i) după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plată;
(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile de la primirea bunurilor sau serviciilor;	(ii) dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de primirea bunurilor sau serviciilor, după 30 de zile calendaristice de la primirea bunurilor sau serviciilor;
(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile de la acea dată.	(iii) dacă procedura de recepție sau verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevăzută prin lege sau contract și dacă debitorul primește factura sau o cerere echivalentă de plată înainte de sau în ziua în care are loc această recepție sau verificare, după 30 de zile calendaristice de la această ultimă dată;
	(c) data primirii facturii nu face obiectul unui acord contractual între debitor și creditor.
(3) Statele membre se asigură că durata maximă a procedurii de recepție sau verificare menționată la alineatul (2) litera (b) punctul (iii) nu depășește 30 de zile, în absența unor dispoziții contrare, justificate în mod corespunzător în documentele licitației și prin contract.	(3) Statele membre se asigură că durata maximă a procedurii de recepție sau verificare menționată la alineatul (4) litera (b) punctul (iii) nu depășește 15 zile, în absența unor dispoziții contrare, justificate în mod corespunzător în documentele licitației și prin contract.
(4) Statele membre se asigură că termenul de plată stabilit în contract nu depășește termenele stabilite la alineatul (2) litera (b), cu excepția cazului în care acesta este stabilit în mod special și de comun acord între debitor și creditor și este justificat în mod corespunzător ținând cont de circumstanțe speciale cum ar fi o necesitate obiectivă de a stabili termenul de plată pe o perioadă mai lungă.	(2) Statele membre se asigură că termenul de plată stabilit în contract nu depășește termenele stabilite la alineatul (4) litera (b), cu excepția cazului în care acesta este stabilit în mod special și de comun acord între debitor și creditor și este justificat în mod corespunzător în conformitate cu principiul necesității și, în orice caz, nu este mai lung de 60 de zile.
(5) Statele membre se asigură că, în cazul în care dobânda pentru întârzierea efectuării plăților devine plătibilă, creditorul are dreptul să obțină o compensare sub forma unei sume forfetare egală cu 5% din suma datorată. Această compensare este în plus față de dobânda pentru întârzierea efectuării plăților.
(6) Statele membre se asigură că rata de referință aplicabilă în tranzacții comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice:	(6) Statele membre se asigură că rata de referință aplicabilă în tranzacții comerciale care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost către autoritățile publice:
(a) pentru primul semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;	(a) pentru primul semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 ianuarie din anul respectiv;
(b) pentru al doilea semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv.	(b) pentru al doilea semestru al anului în cauză este rata în vigoare la data de 1 iulie din anul respectiv.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Articolul 6 - titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Clauze contractuale extrem de inechitabile	Clauze contractuale și practici comerciale extrem de inechitabile
Justificare
Pentru evitarea abuzurilor sau a clauzelor inechitabile în contracte și relații de afaceri, domeniul de aplicare al acestui articol ar trebui să includă practicile comerciale, ținând seama de faptul că acestea reprezintă o problemă la fel de importantă și de gravă pentru IMM-uri, de exemplu în cazurile în care companiile mai mari schimbă, în mod unilateral și retroactiv, termenele de plată.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre garantează că o clauză în contract referitoare la data plății, rata dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților sau costurile de recuperare fie nu este aplicabilă, fie generează dreptul de a cere despăgubiri, dacă este extrem de inechitabilă pentru creditor. Pentru a determina dacă o clauză este extrem de inechitabilă pentru creditor se ține cont de toate circumstanțele cazului, inclusiv de practicile și uzanțele comerciale și de natura produselor sau a serviciilor. De asemenea, se ia în considerare dacă debitorul are motive obiective de derogare de la rata dobânzii legale sau de la dispozițiile articolului 3 alineatul (2) litera (b), articolului 4 alineatul (1) sau ale articolului 5 alineatul (2) litera (b).	(1) Statele membre garantează că o clauză în contract și/sau o practică comercială referitoare la data plății, rata dobânzii pentru întârzierea efectuării plăților sau costurile de recuperare, sau o astfel de clauză în acorduri informale și în modificări retroactive ale contractului, fie nu este aplicabilă, fie generează dreptul de a cere despăgubiri, dacă este extrem de inechitabilă pentru creditor. Pentru a determina dacă o clauză este extrem de inechitabilă pentru creditor se ține cont de toate circumstanțele cazului, inclusiv de practicile și uzanțele comerciale și de natura produselor sau a serviciilor, precum și de mărimea întreprinderilor. De asemenea, se ia în considerare dacă debitorul are motive obiective de derogare de la rata dobânzii legale sau de la dispozițiile articolului 4 alineatul (1) sau ale articolului 5 alineatul (2) litera (b).
Justificare
Pentru a garanta că prezentul act legislativ protejează în totalitate IMM-urile de comportamentul abuziv sau inechitabil în ceea ce privește plățile, este esențială includerea practicilor comerciale în acest articol. Fără includerea practicilor comerciale, inclusiv a modificărilor retroactive ale condițiilor de plată dintr-un contract, actul legislativ, astfel cum este propus de Comisie, nu va împiedica în mod suficient folosirea creditorilor ca „bănci”, adică modificări unilaterale care prelungesc termenul de plată pentru a spori lichiditatea debitorului, în detrimentul creditorului. Modificarea trimiterilor la articole vizează coerența amendamentului cu cel care comasează articolele 3 și 5. Acest amendament garantează că, pentru a stabili dacă o clauză dintr-un contract este vexatorie, se ține seama nu numai de practicile și uzanțele comerciale și de natura produselor sau a serviciilor, dar și de mărimea întreprinderii în cauză.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 2a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	În sensul primului paragraf, o clauză care prevede depășirea perioadei prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (b) este întotdeauna considerată extrem de inechitabilă, ținându-se seama și de criteriile enunțate la articolul 5 alineatul (4).
Amendamentul  13 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 2b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Orice clauză care adaugă o povară financiară suplimentară pentru creditor, ca o condiție prealabilă pentru a putea solicita o compensație legală pentru întârzierea efectuării plăților, se consideră extrem de inechitabilă.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Mijloacele menționate la alineatul (2) includ dispoziții în baza cărora organizațiile reprezentative pot să se adreseze, în conformitate cu legislația internă în cauză, instanțelor de judecată sau organelor administrative competente, pe motiv că clauzele sunt extrem de inechitabile și, în consecință, pot aplica mijloacele potrivite și eficiente pentru a stopa aplicarea acestor clauze.	(3) Mijloacele menționate la alineatul (2) includ dispoziții în baza cărora organizațiile reprezentative pot să se adreseze, în conformitate cu legislația internă în cauză, instanțelor de judecată sau organelor administrative competente, pe motiv că clauzele sunt extrem de inechitabile și, în consecință, pot aplica mijloacele potrivite și eficiente pentru a preveni aplicarea acestor clauze. Această prevedere nu aduce atingere clauzei de confidențialitate obligatorii pentru organizațiile reprezentative și entitățile membre ale acestora.
Justificare
Organizațiile reprezentative ar trebui să fie în măsură să acționeze în conformitate cu legislația națională, inclusiv în cazul în care se face apel la aceste clauze în mod periodic sau ocazional.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre garantează o transparență totală privind drepturile și obligațiile ce decurg din prezenta directivă, în special prin publicarea ratei dobânzii legale aplicabile.	Statele membre garantează o transparență totală privind drepturile și obligațiile ce decurg din prezenta directivă, în special prin publicarea ratei dobânzii legale aplicabile și a procedurii referitoare la plățile efectuate de autoritățile publice, ca o garanție specifică față de orice eventual lanț de subcontractori.
Justificare
Această dispoziție ar introduce un element de trasabilitate și transparență în plățile efectuate de autoritățile publice. Măsura este adecvată, în special pentru a garanta că avantajele pe care le reprezintă termenele de plată îmbunătățite sunt, în practică, transferate eventualilor subcontractori și/sau sectoarelor către care contractorii principali au externalizat contracte.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) În scopul punerii în aplicare a prezentei directivei, statele membre organizează campanii de informare care au ca scop sensibilizarea într-o mai mare măsură a întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), cu privire la drepturile lor.
	Statele membre examinează posibilitatea de a publica informații privind debitorii „buni” și „răi” și de a difuza bunele practici în vederea promovării efectuării plăților la timp.
Justificare
Astfel cum s-a indicat în studiul de impact efectuat de Comisie, uneori, întreprinderile nu solicită dobânzi întrucât nu sunt la curent cu drepturile pe care le au. Este posibil ca, pe lângă informații, să existe și măsuri practice care să încurajeze efectuarea la timp a plăților.

PROCEDURĂ

Titlu	Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (versiune reformată)
Referințe	COM(2009)0126 – C7-0044/2009 – 2009/0054(COD)
Comisia competentă în fond	IMCO
Aviz emis de către                       Data anunțului în plen	ITRE 14.9.2009
Raportor pentru aviz:                 Data numirii	Francesco De Angelis 9.11.2009
Examinare în comisie	2.12.2009		4.2.2010
Data adoptării	18.3.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	46 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Jean-Pierre Audy, Zigmantas Balčytis, Zoltán Balczó, Bendt Bendtsen, Jan Březina, Reinhard Bütikofer, Maria Da Graça Carvalho, Giles Chichester, Pilar del Castillo Vera, Ioan Enciu, Adam Gierek, Norbert Glante, Fiona Hall, Jacky Hénin, Romana Jordan Cizelj, Sajjad Karim, Arturs Krišjānis Kariņš, Judith A. Merkies, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Herbert Reul, Teresa Riera Madurell, Michèle Rivasi, Paul Rübig, Francisco Sosa Wagner, Britta Thomsen, Patrizia Toia, Evžen Tošenovský, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean, Kathleen Van Brempt, Alejo Vidal-Quadras, Henri Weber
Membri supleanți prezenți la votul final	Rachida Dati, Francesco De Angelis, Andrzej Grzyb, Jolanta Emilia Hibner, Oriol Junqueras Vies, Ivailo Kalfin, Marian-Jean Marinescu, Vladko Todorov Panayotov, Silvia-Adriana Țicău, Hermann Winkler
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Britta Reimers

PROCEDURĂ

Titlu	Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (reformare)
Referințe	COM(2009)0126 – C7-0044/2009 – 2009/0054(COD)
Data prezentării la PE	8.4.2009
Comisia competentă în fond        Data anunțului în plen	IMCO 14.9.2009
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare        Data anunțului în plen	ITRE 14.9.2009		JURI 14.9.2009
Comisie(i) asociată(e)        Data anunțului în plen	JURI 17.12.2009
Raportor(i)        Data numirii	Barbara Weiler 14.9.2009
Examinare în comisie	2.9.2009		28.9.2009		6.10.2009		4.11.2009
	26.1.2010		23.2.2010
Data adoptării	28.4.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	30 0 6
Membri titulari prezenți la votul final	Cristian Silviu Bușoi, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, António Fernando Correia De Campos, Jürgen Creutzmann, Christian Engström, Evelyne Gebhardt, Louis Grech, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Philippe Juvin, Sandra Kalniete, Alan Kelly, Eija-Riitta Korhola, Edvard Kožušník, Kurt Lechner, Toine Manders, Hans-Peter Mayer, Gianni Pittella, Mitro Repo, Robert Rochefort, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Andreas Schwab, Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein, Kyriacos Triantaphyllides, Bernadette Vergnaud, Barbara Weiler
Membri supleanți prezenți la votul final	Damien Abad, Pascal Canfin, Cornelis de Jong, Anna Hedh, Othmar Karas, Emma McClarkin, Konstantinos Poupakis, Kerstin Westphal