RAPORT referitor la progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010

19.5.2010 - (2010/2037(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportor: Michael Cashman


Procedură : 2010/2037(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0165/2010

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010

(2010/2037(INI))

Parlamentul European,

–       având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

–       având în vedere concluziile Consiliului European din 17 și 18 iunie 2010 referitoare la ODM,

–       având în vedere angajamentele privind volumul ajutoarelor, ajutoarele pentru Africa Subsahariană și calitatea ajutoarelor, luate de G8 cu ocazia summitului de la Gleneagles din 2005 și cu ocazia reuniunilor ulterioare ale G8 și G20,

–       având în vedere summitul G20 de la Pittsburg din 24 și 25 septembrie 2009 și summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009,

–       având în vedere summitul G8 de la L’Aquila (Italia) din 8-10 iulie 2009,

–       având în vedere Consensul european privind dezvoltarea[1] și Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare[2],

–       având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, care s-a desfășurat la Monterrey (Mexic) în perioada 18-22 martie 2002,

–       având în vedere Declarația de la Paris privind eficiența ajutoarelor și Agenda pentru acțiune de la Accra,

–       având în vedere Apelul la acțiune urgentă pentru sănătatea maternă de la Addis Abeba și Apelul la acțiune de la Berlin și opțiunile strategice pentru ONG-uri, aceste două documente fiind elaborate pentru a marca cea de a 15-a aniversare a Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea (CIPD/15),

–       având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

–       având în vedere comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării[3],

–       având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare[4] [„Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare” (ICD)],

–       având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), care reafirmă faptul că UE trebuie să asigure coerența între politicile și activitățile sale, ținând seama de toate obiectivele sale,

–       având în vedere Agenda OIM pentru o muncă decentă și Pactul mondial pentru muncă al OIM, adoptat prin consens global la 19 iunie 2009 cu ocazia Conferinței Internaționale a Muncii,

–       având în vedere raportul din iulie 2009 al Secretarului General al ONU privind aplicarea Declarației Mileniului,

–       având în vedere raportul PNUD intitulat „Dincolo de răscruce: Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului”, publicat în ianuarie 2010,

–       având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un plan de acțiune al UE în douăsprezece puncte în sprijinul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”[5],

–       având în vedere concluziile Consiliului privind progresele înregistrate de Programul european de acțiune privind combaterea HIV/SIDA, a malariei și a tuberculozei prin acțiuni externe (2007-2011),

–       având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 6 noiembrie 2008 referitoare la activitatea de creditare externă a Băncii Europene de Investiții (BEI)[6],

–       având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2006 referitoare la eficacitatea ajutoarelor și corupția în țările în curs de dezvoltare[7],

–       având în vedere Rezoluția sa din 20 iunie 2007 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului – etapa intermediară[8];

–       având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 referitoare la mortalitatea maternă[9], Rezoluția din 24 martie 2009 referitoare la contractele OMD[10] și Rezoluția din 25 martie 2010 referitoare la efectele crizei financiare și economice mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare[11],

–       având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0165/2010),

A.     întrucât reducerea și eradicarea sărăciei reprezintă unul dintre principalele obiective ale politicii pentru dezvoltare a UE în temeiul Tratatului de la Lisabona, reprezentând, de asemenea, o obligație morală și fiind în interesul pe termen lung al UE;

B.     întrucât atât UE, în calitate de cel mai mare donator mondial, și statele sale membre, trebuie să dețină un rol de prim plan în cadrul reuniunii din septembrie dedicată ODM și să adopte o poziție ambițioasă și unitară care să poată acționa ca o forță motrice în vederea atingerii ODM în conformitate cu agenda stabilită;

C.     întrucât, în prezent, UE ar trebui să mai aloce încă 20 de miliarde EUR pentru a-și respecta angajamentele financiare privind ODM;

D.     întrucât unele state membre ale UE își reduc bugetul destinat asistenței;

E.     întrucât țările bogate au alocat recent mii de miliarde de euro pentru a-și salva băncile și întrucât sectorul financiar nu a plătit încă pentru consecințele crizei fără precedent pe care a cauzat-o;

F.     întrucât valoarea tranzacțiilor financiare globale a ajuns la un nivel care reprezintă de 70 de ori VNB la nivel mondial;

G.     întrucât o asistență imprevizibilă poate afecta în mod negativ țările beneficiare și întrucât o mai mare calitate a ajutorului ar putea elibera o sumă suplimentară de 3 miliarde EUR anual destinată bugetelor pentru dezvoltare ale UE și ale statelor sale membre[12];

H.     întrucât 82% din împrumuturile FMI au fost direcționate spre țările din zona europeană, în timp ce țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) ar beneficia de un volum mai mare de noi împrumuturi din partea FMI;

I.      întrucât, deși G20 este mai reprezentativ decât G8, ONU rămâne cel mai integrant forum pentru abordarea chestiunilor care țin de guvernanța globală;

J.      întrucât incoerența în politicile Europei nu trebuie să submineze impactul finanțării pentru dezvoltare;

K.     întrucât transferurile de fonduri din exterior contribuie anual cu cel puțin 300 de miliarde USD la economiile țărilor în curs de dezvoltare[13],

L.     întrucât, deși s-au înregistrat progrese remarcabile în cazul anumitor ODM, toate cele opt ODM au deviat de la țintă și numai exprimarea fermă a voinței politice va permite îndeplinirea ODM în cei cinci ani care au rămas până la termenul limită din 2015;

M.    întrucât unele LDC se îndreaptă într-o direcție care nu le permite să atingă niciun ODM;

N.     întrucât recentele crize alimentare și ale combustibilului, corelate cu recesiunea economică mondială și schimbările climatice, au condus la întârzieri în ceea ce privește progresele ultimului deceniu în materie de reducere a sărăciei;

O.     întrucât proprietatea funciară stimulează persoanele individuale, familiile și comunitățile să preia controlul asupra propriei lor dezvoltări și să asigure securitatea alimentară la nivel local;

P.     întrucât lupta împotriva schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare ar putea costa aproximativ 100 de miliarde USD anual până în 2020[14], iar recesiunea economică cel puțin tot atât de mult[15];

Q.     întrucât situația din țările în curs de dezvoltare cu venituri medii nu ar trebui trecută cu vederea în momentul revizuirii ODM, având în vedere faptul că aceste țări solicită în continuare asistență în vederea atingerii pe deplin a potențialului lor de dezvoltare;

R.     întrucât țările industrializate sunt principalii responsabili pentru schimbările climatice și criza financiară și economică;

S.     întrucât numărul lucrătorilor săraci și al celor cu o situație vulnerabilă a locului de muncă este în creștere;

T.     întrucât lipsa păcii, securității, democrației și a stabilității politice împiedică deseori țările sărace să își atingă întregul potențial de dezvoltare;

U.     întrucât corupția are un efect destructiv asupra productivității, generează instabilitate și descurajează investițiile străine;

V.     întrucât fluxurile ilicite de capital care provin din țările în curs de dezvoltare sunt estimate la sume cuprinse între 641 de miliarde USD și 941 de miliarde USD și întrucât aceste ieșiri de capital subminează capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a-și produce propriile resurse și de a aloca mai multe resurse pentru reducerea sărăciei[16];

W.    întrucât, deși s-au înregistrat progrese majore în ceea ce privește unele ODM privind sănătatea, cele trei ODM privind sănătatea, în special obiectivul legat de mortalitatea maternă, au deviat cel mai mult de la cursul inițial;

X.     întrucât 13% din decesele materne din țările în curs de dezvoltare sunt cauzate de avorturile în condiții neadecvate și întrucât acest procent este mult mai mare în Africa[17];

Y.     întrucât finanțarea pentru planificarea familială per femeie a scăzut drastic în ultimul deceniu;

Z.     întrucât, chiar dacă se vor atinge toate ODM, vor continua să existe provocări legate de sărăcie și suferință în țările sărace;

AA.  întrucât neîndeplinirea angajamentelor noastre privind ODM va însemna ca milioane de persoane sărace să sufere în continuare și va eroda în mod grav încrederea între nord și sud,

I. Finanțarea

1.      se așteaptă ca Consiliul European din iunie 2010 să convină asupra unei poziții ambițioase și unitare a UE înaintea reuniunii ONU privind ODM din septembrie și să ducă la angajamente noi, axate pe rezultate, suplimentare, transparente și măsurabile;

2.      solicită statelor membre să își îndeplinească obligațiile la care au convenit ca parte la Consensul european privind dezvoltarea;

3.      subliniază că realizarea ODM trebuie să rămână un obiectiv central al Uniunii Europene; subliniază faptul că trebuie să se recunoască fără ambiguitate că țelul de a reduce sărăcia prin atingerea ODM reprezintă cadrul general al politicii UE , iar acest lucru trebuie să se reflecte clar în toate propunerile politice și legislative relevante, inclusiv în politica comercială; consideră că ODM nu ar trebui considerate o problemă de ordin tehnic, care poate fi soluționată doar prin alocarea mai multor bani sau oferirea mai multor oportunități comerciale, fără a identifica și aborda cauzele profunde ale sărăciei;

4.      subliniază că cifrele publicate în recentul raport al ONU intitulat „Regândirea sărăciei” sunt alarmante și reprezintă un semnal clar că riscul nerealizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului este unul real;

5.      invită toate statele membre să își îndeplinească promisiunile privind ajutorul (0,7 %) până cel târziu în 2015;

6.      invită toate statele membre să introducă măsuri pentru ajutorul pentru dezvoltare și să elaboreze calendare multianuale pentru atingerea țintelor ODM; solicită Comisiei să se asigure că asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) este pe deplin transparentă și solicită, în consecință, publicarea sumelor cheltuite pentru AOD de către statele membre;

7.      face apel la UE și OCDE să nu extindă definiția asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) sau să contabilizeze anularea datoriilor sau alte fluxuri financiare non-AOD ca finanțare a asistenței;

8.      invită UE să introducă în mod unilateral o taxă asupra tranzacțiilor valutare și a tranzacțiilor cu instrumente derivate pentru a finanța bunurile publice mondiale, inclusiv ODM;

9.      face apel la toate statele membre să lupte ferm împotriva paradisurilor fiscale, evaziunii fiscale și fluxurilor financiare ilicite, în cadrul G20 și al ONU, precum și să promoveze o mai mare transparență, inclusiv divulgarea sistematică a profiturilor realizate și a impozitelor plătite și un sistem de raportare specifică pentru fiecare țară în parte care să permită țărilor în curs de dezvoltare să își păstreze resursele proprii pentru propria dezvoltare;

10.    invită BEI să își revizuiască politica privind centrele financiare offshore pe baza unor criterii mai stricte decât cele din lista Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCDE) privind definirea jurisdicțiilor interzise și monitorizate, precum și să asigure implementarea sa și să prezinte rapoarte anuale privind progresele înregistrate;

11.    invită toate statele membre și comunitatea internațională să ia măsuri pentru a reduce costurile transferurilor de fonduri din exterior;

12.    invită toate statele membre să sprijine inițiativele ONU și să ia măsuri pentru a crește responsabilitatea creditorilor și debitorilor în contextul tranzacțiilor datoriilor publice;

13.    invită toate statele membre, Comisia și comunitatea internațională să își reînnoiască eforturile pentru a anula datoriile LDC și să depună eforturi pentru a ușura povara datoriei țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv un moratoriu fără dobânzi pentru rambursarea datoriilor până în 2015 în cazul țărilor în curs de dezvoltare;

14.    face apel la UE să ofere o finanțare semnificativă pentru a sprijini țările sărace în lupta împotriva schimbărilor climatice și a crizei economice; insistă ca aceste fonduri să vină într-adevăr în completarea angajamentelor existente privind ajutorul;

15.    invită toate statele membre să se angajeze să aloce mult mai multe resurse în favoarea cooperării pentru dezvoltare și a ajutorului de urgență în cadrul viitoarei perspective financiare, precum și în cadrul Fondului european de dezvoltare;

16.    invită Comisia Europeană să utilizeze instrumentele existente de cooperare cu țările în curs de dezvoltare, inclusiv planurile de acțiune PEV, parteneriatul estic, SGP și SGP+ pentru definirea și aplicarea unor măsuri concrete care să faciliteze îndeplinirea ODM;

17.    face apel la toate statele membre să crească în mod semnificativ volumul ajutorului oferit sub formă de sprijin bugetar, în special prin intermediul contractelor ODM, insistând, în același timp, să se respecte democrația, drepturile omului, guvernanța și alte criterii esențiale, precum și să existe o mai bună monitorizare și un audit mai eficace;

18.    invită toate statele membre să se asigure că UE face apel în continuare la întreaga gamă de instrumente financiare existente la nivel mondial și național, în plus față de sprijinul bugetar, inclusiv Fondul mondial pentru combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei și a malariei, precum și la alte organizații și mecanisme relevante, în special organizații ale societății civile și comunități;

19.    invită toate statele membre să continue să îmbunătățească coordonarea donatorilor prin deblocarea tuturor ajutoarelor, în conformitate cu declarațiile de la Paris și de la Accra, reducând astfel fragmentarea bugetelor destinate ajutorului, ceea ce este imperativ pentru obținerea coerenței și a alocării ajutorului, recunoscând, în același timp, faptul că mai multe state membre pot să ofere expertiză în diferite zone geografice și sectoare de dezvoltare;

II. Coerența politicii pentru dezvoltare

20.    solicită Comisiei Europene și statelor membre să se asigure că responsabilitatea principală pentru planificarea fondurilor destinate dezvoltării și stabilirea priorităților rămâne sub mandatul Comisarului pentru dezvoltare în noua formulă instituțională a UE;

21.    invită UE să ia măsuri concrete împotriva sărăciei prin adoptarea unei politici coerente care include domeniul comerțului și cel al cooperării pentru dezvoltare, precum și politicile sale comune în domeniul agricol și al pescuitului, pentru a evita consecințele negative directe sau indirecte asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare;

22.    invită UE să elimine subvențiile pentru exporturile agricole și alte aspecte negative ale politicii agricole cât mai curând posibil, să susțină principiul securității alimentare în țările în curs de dezvoltare și să îndemne toți actorii în cadrul negocierilor OMC actuale să respecte acest principiu;

23.    consideră că realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită mai întâi de toate o schimbare radicală de politică în țările industrializate și în curs de dezvoltare pentru a stabili reguli comerciale corecte și echitabile la nivel mondial, distribuirea echitabilă a bogăției, măsuri care să înlesnească accesul la terenuri, la apă și la resursele biodiversității, precum și măsuri de promovare a unei politici de sprijinire la nivel local a exploatațiilor agricole durabile de mici dimensiuni;

24.    face apel la UE să își adapteze acordurile privind pescuitul pentru a ține seama de angajamentele pentru dezvoltare, astfel încât aceste acorduri să aibă pe deplin în vedere impactul economic și social asupra comunităților locale, în special prin intermediul sprijinului sectorial pe termen lung acordat de UE și printr-un mecanism prin care armatorii să suporte o parte echitabilă din costurile de acces ale flotei comunitare;

25.    face apel la UE să nu facă presiuni asupra țărilor sărace prin politica sa comercială pentru a deschide noi sectoare vulnerabile ale pieței, atât timp cât nivelul de dezvoltare al acestor țări nu le permite să concureze în condiții echitabile pe piața mondială, crescând, în același timp, concentrarea politicii UE de ajutor pentru comerț asupra reducerii sărăciei;

26.    solicită UE să depună eforturi pentru a se ajunge la o încheiere oportună și axată pe dezvoltare a negocierilor din cadrul Rundei Doha a OMC;

27.    solicită ca evaluarea riscurilor legate de schimbările climatice să fie inclusă în mod sistematic în toate aspectele care vizează politica de programare și de decizie, inclusiv comerțul, agricultura și securitatea alimentară; solicită ca rezultatul acestei evaluări să fie folosit pentru a formula orientări clare pentru politica de cooperare pentru dezvoltare durabilă;

28.    subliniază că este necesar un răspuns global și eficient la problema schimbărilor climatice, care reprezintă o amenințare la adresa ODM în cazul nesoluționării acesteia, prin care țările industrializate să își asume responsabilitatea și să preia inițiativa pentru combaterea gazelor cu efect de seră;

29.    invită UE și statele membre, care sunt parte la Protocolul privind evaluarea strategică de mediu la Convenția de la Espoo, să respecte pe deplin dispozițiile protocolului atunci când oferă asistență pentru dezvoltarea de programe și proiecte publice în țările în curs de dezvoltare;

30.    este convins că forța motrice pentru creșterea economică poate fi comerțul, chiar dacă comerțul nu poate soluționa fără asistență problemele de dezvoltare; consideră că progresul lent al negocierilor privind Runda de la Doha împiedică contribuția sistemului de comerț internațional la ODM; subliniază că o încheiere pozitivă a Rundei de la Doha ar putea contribui la furnizarea unui pachet de stimulente economice la nivel global; ia act de studiile realizate de UNCTAD și de alte instituții care indică faptul că liberalizarea extensivă a comerțului în țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) a avut arareori efecte de reducere durabilă și semnificativă a sărăciei și a contribuit la un declin al raportului de schimb comercial în cazul țărilor în curs de dezvoltare, în special al țărilor africane;

31.    subliniază importanța eforturilor de facilitare a integrării țărilor în curs de dezvoltare în economia mondială; reiterează că deschiderea comercială și sprijinul acordat capacității de ofertare sunt elemente importante pentru orice strategie coerentă de dezvoltare și că inițiativele de asistență tehnică în domeniul comercial reprezintă un instrument suplimentar de eradicare a sărăciei și a subdezvoltării;

32.    reamintește că ameliorarea capacității comerciale a țărilor în curs de dezvoltare și a celor slab dezvoltate le-ar putea ajuta în a-și dezvolta capacitățile legate de comerț și infrastructura necesară pentru a pune în aplicare și a beneficia de acordurile OMC, de a-și extinde comerțul, de a profita de avantajele actualelor și noilor posibilități comerciale, de a pune în aplicare noi acorduri și de a se adapta la un mediu comercial extern în schimbare;

33.    salută inițiativele în curs în domeniul comerțului cu țările în curs de dezvoltare la nivelul UE și al OMC, îndeosebi inițiativa „Totul în afară de arme“ (EBA), SGP și SGP+, precum și principiul asimetriei și perioadele tranzitorii negociate în toate acordurile europene de parteneriat în vigoare și solicită Comisiei să consolideze această strategie politică; subliniază că SGP oferă mai multă stabilitate, predictibilitate și oportunități comerciale pentru utilizatori; observă că se acordă preferințe suplimentare (prin intermediul regimului SGP) acelor țări care au ratificat și implementat efectiv convenții internaționale importante cu privire la dezvoltare durabilă, drepturi sociale și bună guvernanță;

34.    invită Comisia să consolideze aspectele legate de dezvoltare în negocierile în curs la nivel de OMC și în cele privind acordurile bilaterale de liber-schimb;

35.    reamintește că strategia privind ajutorul pentru comerț este menită să sprijine țările sărace și vulnerabile să își dezvolte infrastructura economică de bază și instrumentele de care au nevoie pentru a transforma comerțul în motor de creștere economică și de dezvoltare; salută declarațiile Comisiei conform cărora UE a atins deja obiectivul alocării a 2 miliarde EUR în favoarea asistenței în domeniul comerțului (TRA ) până în 2010, dat fiind că sprijinul total pentru TRA din partea UE și a statelor sale membre s-a ridicat la 2,15 miliarde EUR în 2008 (1,14 miliarde EUR furnizate de statele membre și 1,01 miliarde EUR de UE) și ia act de faptul că s-au obținut rezultate importante în ceea ce privește programul extins privind ajutorul pentru comerț - incluzând transporturile și energia, sectoarele productive și ajustările aferente comerțului; invită totuși Comisia să prezinte informații detaliate (inclusiv cifre) cu privire la liniile bugetare utilizate pentru finanțarea asistenței legate de comerț și a ajutorului pentru comerț;

36.    îndeamnă Comisia și statele membre să acorde mai multă atenție și să sprijine țările cel mai puțin dezvoltate pentru a crește nivelul total de finanțare a ajutorului pentru comerț, care nu a crescut semnificativ în ultima vreme; consideră că, întrucât integrarea regională devine din ce în ce mai importantă în cadrul programului UE privind ajutorul pentru comerț, ar trebui accelerate eforturile de completare a pachetelor regionale de ajutor pentru comerț destinate țărilor ACP; consideră că eficiența ajutorului poate fi încă ameliorată prin analize comune mai bune, prin strategii comune de reacție și prin adoptarea în comun de măsuri privind ajutorul pentru comerț;

37.    consideră că dimensiunea sud-sud devine o componentă a comerțului internațional care cunoaște o dezvoltare rapidă și care ar putea deveni esențială pentru a asigura dezvoltarea celor mai sărace țări, motiv pentru care trebuie încurajată și susținută;

III. Ținte ODM prioritare

38.    invită UE să păstreze o abordare integrată și cuprinzătoare a ODM, recunoscând că toate obiectivele și țintele individuale sunt interdependente și stabilind cerințe minime pentru eradicarea sărăciei;

Sănătate și educație

39.    invită toate statele membre și Comisia să aloce cel puțin 20% din finanțarea destinată dezvoltării pentru asistența sanitară de bază și educație, să crească contribuțiile la Fondul mondial de luptă împotriva SIDA, tuberculozei și malariei și să mărească finanțarea pentru alte programe destinate consolidării sistemelor de sănătate, precum și să acorde prioritate sănătății materne și eforturilor pentru combaterea mortalității infantile;

40.    face apel la țările în curs de dezvoltare să aloce cel puțin 15% din bugetele naționale pentru sănătate și să-și consolideze sistemele de sănătate;

41.    face apel la UE și la țările în curs de dezvoltare să promoveze accesul gratuit la serviciile de sănătate și educație;

42.    solicită statelor membre și Comisiei să pună capăt reducerii îngrijorătoare a finanțării în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive în țările în curs de dezvoltare și să sprijine politicile privind planificarea familială voluntară, avortul în condiții de siguranță, tratamentul infecțiilor cu transmitere sexuală și aprovizionarea cu produse destinate sănătății reproductive, precum medicamente vitale și contraceptive, inclusiv prezervative;

43.    solicită Comisiei, statelor membre și țărilor în curs de dezvoltare să abordeze ODM 5 (privind îmbunătățirea sănătății materne), ODM 4 (privind mortalitatea infantilă) și ODM 6 (privind HIV/SIDA, malaria și tuberculoza) într-un mod coerent și dintr-o perspectivă globală, împreună cu ODM 3 (privind egalitatea de gen și autonomizarea femeilor);

44.    solicită ca documentele strategice naționale și regionale să sublinieze nevoia unei legislații pentru combaterea violenței și discriminării împotriva femeilor, să încurajeze participarea femeilor în procesul decizional și să evidențieze nevoia unor politici care să ia în considerare dimensiunea de gen;

45.    reafirmă că UE ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare care utilizează așa-zisele flexibilități înscrise în Acordul TRIPS, în scopul de a putea furniza medicamente la prețuri accesibile în cadrul programelor lor interne de sănătate publică; subliniază că acele acorduri care garantează accesul la medicamente generice nu trebuie să fie subminate de acorduri de liber-schimb;

Grupuri vulnerabile

46.    invită UE să canalizeze cel puțin jumătate din ajutorul acordat țărilor celor mai puțin dezvoltate și să identifice grupurile cu situația cea mai dificilă din aceste țări, în special în ceea ce privește situația femeilor, a copiilor și a persoanelor cu handicap, precum și să integreze într-un mod mai eficient interesele grupurilor vulnerabile în strategiile sale privind dezvoltarea;

47.    invită UE și țările în curs de dezvoltare să acorde o atenție deosebită drepturilor minorităților și insistă ca UE să integreze drepturi ale omului și clauze de nediscriminare care nu sunt negociabile în acordurile sale internaționale în ceea ce privește, printre altele, discriminarea bazată pe gen, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă, orientare sexuală și discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA;

Eliminarea foametei

48.    invită UE și partenerii guvernamentali să crească investițiile în agricultură și în securitatea alimentară până la un nivel care să garanteze eliminarea foametei în cazul tuturor, având în vedere în special nevoile urgente, exploatațiile agricole la scară redusă și programele de protecție socială;

49.    solicită Comisiei să promoveze proprietatea funciară ca instrument de reducere a sărăciei și de garantare a securității alimentare prin consolidarea drepturilor de proprietate și facilitarea accesului la credit pentru agricultori, întreprinderile mici și comunitățile locale;

O muncă decentă

50.    își exprimă profunda preocupare în legătură cu actualele achiziții de terenuri arabile (îndeosebi în Africa) de către investitori străini care beneficiază de sprijin guvernamental, achiziții ce pot submina securitatea alimentară locală și pot avea consecințe serioase și ample în țările în curs de dezvoltare; îndeamnă ONU și UE să abordeze consecințele negative ale achizițiilor de terenuri agricole (inclusiv exproprierea micilor fermieri și utilizarea nesustenabilă a terenurilor și a resurselor de apă) prin recunoașterea dreptului populației de a deține controlul asupra terenurilor agricole și asupra altor resurse naturale vitale;

51.    invită statele membre și Comisia să își intensifice eforturile pentru combaterea muncii copiilor prin sprijinirea unor programe specifice și prin orientări pentru politicile de dezvoltare și comerțul internațional;

52.    solicită UE și guvernelor țărilor în curs de dezvoltare să sprijine ferm Pactul mondial pentru muncă al OIM și să aplice în mod eficient toate aspectele incluse pe Agenda privind o muncă decentă;

53.    solicită Comisiei să monitorizeze protecția socială a lucrătorilor, dialogul social și normele de bază din domeniul muncii în țările în curs de dezvoltare și, după caz, să ofere stimulente și să aplice sancțiuni prin acordurile comerciale și prin intermediul tuturor celorlalte instrumente disponibile;

IV. Guvernanța

54.    face apel la Banca Mondială și la FMI să aloce o proporție mai echitabilă de drepturi de vot țărilor slab reprezentate, garantând faptul că creditorii și debitorii beneficiază de un număr egal de voturi pe termen scurt, iar creditarea nu subminează principiile proprietății, astfel cum au fost s-a convenit la Paris și Accra;

55.    invită FMI să sporească accesul țărilor cu venituri mici la facilitățile sale preferențiale și să crească alocările de drepturi speciale de tragere în favoarea țărilor cu venituri mici în funcție de nevoile acestora;

56.    intenționează, în cadrul procesului de codecizie privind viitoarea revizuire a mandatului extern al Băncii Europene de Investiții, să se asigure că aceasta își îndeplinește obligațiile privind dezvoltarea și își orientează mai mult resursele spre nevoile țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv prin instrumente de creditare pentru țările sărace eficiente pentru ambele părți;

57.    invită toate statele membre și comunitatea internațională să se asigure că ONU rămâne un forum adecvat pentru abordarea chestiunilor legate de guvernanța globală și de sărăcie;

58.    invită UE și autoritățile UA să investească o voință politică reînnoită în cadrul parteneriatului strategic Africa-UE și să aloce resursele specifice care să permită acestuia să-și atingă potențialul deplin;

59.    invită UE și comunitatea internațională să promoveze și să sprijine democrația, pacea, statul de drept și o administrație lipsită de corupție în țările în curs de dezvoltare;

60.    solicită UE și comunității internaționale să depună eforturi excepționale în vederea sprijinirii administrației statului în țările în curs de dezvoltare cu scopul specific de combatere a corupției și de creare a unui mediu administrativ transparent, imparțial și echitabil, recunoscând, în același timp, rolul esențial pe care îl joacă actorii nestatali și societatea civilă;

61.    invită toate țările în curs de dezvoltare să semneze cât mai rapid Convenția ONU privind lupta împotriva corupției, să ia măsuri concrete pentru a pune în aplicare în mod eficient prevederile acesteia și să creeze mecanisme de monitorizare a progreselor înregistrate;

62.    recunoaște că este necesar ca țările în curs de dezvoltare să își îmbunătățească standardele internaționale de contabilitate pentru a preveni evitarea plății impozitelor și practicile de evaziune fiscală, realizând astfel o mai bună guvernanță fiscală la nivel global;

63.    solicită țărilor în curs de dezvoltare să implice parlamentele, autoritățile locale, societatea civilă, precum și alți actori nestatali în toate etapele elaborării și implementării politicilor;

64.    invită țările în curs de dezvoltare, în special cele care beneficiază cel mai mult de asistența UE, să consolideze buna guvernanță în toate sectoarele vieții publice și în special în ceea ce privește gestionarea asistenței primite și îndeamnă Comisia să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare transparentă și eficientă a asistenței;

65.    recunoaște că există o legătură vitală între securitate și dezvoltare și constată cu îngrijorare că nu s-au înregistrat progrese în direcția soluționării pe cale pașnică a conflictelor înghețate din vecinătatea UE și dincolo de granițele acesteia, îndemnând UE să reia eforturile în acest domeniu;

66.    invită UE să se implice într-un dialog ambițios și constructiv cu toți donatorii tradiționali și emergenți pentru a asigura atingerea ODM, precum și faptul că reducerea sărăciei rămâne o prioritate pe agenda mondială;

67.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

  • [1]  JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
  • [2]  Concluziile Consiliului 9558/07, 15 mai 2007.
  • [3]  COM(2005)0134 final.
  • [4]  JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
  • [5]  COM(2010)0159 final.
  • [6]  Cauza C-155/07, Parlamentul European/ Consiliul Uniunii Europene, JO C 327, 20.12.2008, p. 2.
  • [7]  JO C 293 E, 2.12.2006, p. 316.
  • [8]  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 232.
  • [9]  JO C 295 E, 4.12.2009, p. 62.
  • [10]  JO C 117 E, 6.5.2010, p. 15.
  • [11]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0089.
  • [12]  „Agenda privind eficacitatea ajutorului: beneficiile unei abordări europene”, Comisia Europeană, octombrie 2009.
  • [13]  „Tendințele în materie de imigrație și transferuri de fonduri din exterior 2009”, Banca Mondială, noiembrie 2009.
  • [14]  „Intensificarea finanțării eforturilor de combatere a schimbărilor climatice: Un model european pentru acordul de la Copenhaga” (COM(2009) 0475).
  • [15]  „Înotând împotriva curentului: cum fac față crizei țările în curs de dezvoltare”, Banca Mondială, martie 2009.
  • [16]  Prof. Guttorm Schjelderup, audiere la Parlamentul European, 10 noiembrie 2010.
  • [17]  „Avortul în lume”, Organizația Mondială a Sănătății și Institutul Guttmacher, 2007.

EXPUNERE DE MOTIVE

A. Un deceniu pe calea atingerii ODM

Cu ocazia summitului Mileniului din 2000, țările bogate, inclusiv statele membre ale UE, au făcut o serie de promisiuni țărilor sărace. Acestea au inclus reînnoirea angajamentului lor de a lupta împotriva sărăciei și adoptarea unor ținte specifice cu termene delimitate pentru a reduce foametea, a îmbunătăți educația și sănătatea, precum și pentru a proteja mediul în țările în curs de dezvoltare.

După aproape 10 ani — și cu doar cinci ani înainte de data-țintă 2015 — ONU organizează o reuniune la nivel înalt în septembrie pentru a evalua progresele realizate și pentru a determina unde este nevoie să facem eforturi suplimentare. Europa, în calitate de cel mai mare actor pe scena mondială în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare, trebuie să-și asume un rol de prim plan.

Summitul UE din iunie trebuie să conducă la o strategie unitară și ambițioasă în vederea atingerii ODM. Parlamentul va adopta o rezoluție în care va sublinia poziția sa înaintea summitului.

1. Progrese

Am realizat progrese pentru a face ca sărăcia să rămână de domeniul trecutului? Au avut vreun efect eforturile donatorilor?

Este indubitabil faptul că creșterea ajutorului pentru dezvoltare, dacă acesta a fost aplicat într-un mod eficient, a contribuit la reducerea sărăciei și a suferinței în cazul a milioane de oameni din țările în curs de dezvoltare. Sărăcia extremă a scăzut de la 1,8 miliarde de persoane afectate la 1,4 miliarde. Aproape 90% dintre copiii săraci merg acum la școală. S-au făcut pași semnificativi în lupta împotriva malariei și a tuberculozei. Mortalitatea infantilă scade într-un ritm rapid.

Prin urmare, da, s-ar putea afirma că ajutorul acordat dă rezultate. Dar mai există încă multe de făcut. Nu putem sta deoparte atâta timp cât 1 din 2 copii trăiește încă în sărăcie. Nu ne putem complace atâta timp cât vor exista încă 2 milioane de decese în acest an cauzate de SIDA. Nu putem sta deoparte atâta timp cât un miliard de oameni suferă încă de foame în fiecare zi.

De fapt, am deviat de la toate cele opt ODM. Recentele crize alimentare și ale combustibilului ne-au făcut să regresăm și mai mult. Iar acum recesiunea economică mondială a anulat multe dintre progresele ultimului deceniu. Unele state membre ale UE confruntate cu un declin al economiei naționale au decis chiar să reducă bugetul destinat ajutorului.

Acum nu este un moment oportun pentru a face economii pe spinarea celor bolnavi și a celor înfometați. Europa trebuie să conducă comunitatea mondială spre eforturi concertate pentru a salva ODM și pentru a ne respecta promisiunile făcute țărilor sărace ale lumii. Îndeplinirea ODM nu este un scenariu optimist. Este nimic mai mult decât minimul necesar. Timpul se scurge. 2015 este foarte aproape. Eșecul nu este o opțiune.

2. De ce acest document?

Scopul prezentului document este de a prezenta, pe scurt, stadiul îndeplinirii celor opt ODM, de a identifica domeniile-cheie asupra cărora UE și comunitatea internațională ar trebui să își concentreze eforturile în următorii cinci ani, de a examina alți factori care pot influența în mod pozitiv sau negativ îndeplinirea ODM, precum și de a aborda chestiunile legate de finanțare.

B. Stadiul ODM

1) Sărăcia extremă și foametea

Sărăcia extremă - mai puțin de 1,25 USD/zilnic - a scăzut în mod semnificativ (42%-25%), în special datorită creșterii puternice înregistrate de China, rămânând însă la un nivel de peste 50% în Africa Subsahariană. Recesiunea amenință să anuleze acest progres, forțând, foarte posibil, aproape 100 de milioane de persoane să se întoarcă la stadiul de sărăcie extremă. Criza a dus, de asemenea, la o creștere a numărului lucrătorilor săraci și a celor cu o situație vulnerabilă a locului de muncă. Micile progrese înregistrate în vederea combaterii subnutriției și a malnutriției infantile au stagnat odată cu izbucnirea crizei prețurilor la alimente din 2008.

2) Accesul universal la educația primară

Rata de școlarizare în sistemul educativ primar a crescut de la 83% în 2000 la 88% în 2007, însă rata abandonului școlar înregistrează doar un declin ușor. Fetele și minoritățile etnice se confruntă cu o mai mare discriminare.

3) Egalitatea de gen

Ținta din 2005 de eliminare a disparităților între femei și bărbați în educația primară și secundară nu a fost atinsă, în ciuda unor ușoare progrese. Există mai multe femei care dețin un loc de muncă în raport cu bărbații, însă majoritatea se confruntă cu o situație vulnerabilă a locului de muncă. Numărul femeilor care dețin un mandat de parlamentar a crescut cu mai mult de jumătate în ultimul deceniu, proporția acestora fiind totuși de doar 17%.

4) Mortalitatea infantilă

Decesele în rândul copiilor cu vârsta de până la cinci ani au scăzut de la 12 milioane în 1990 la aproximativ 9 milioane în prezent. S-au înregistrat progrese semnificative în special în ceea ce privește tratamentul rujeolei. Totuși, ținta ODM este încă departe de a fi atinsă.

5) Sănătatea maternă

Mortalitatea maternă reprezintă cauzele decesului a peste o jumătate de milion de femei anual, iar progresele în acest sens au fost neglijabile, în special în Africa Subsahariană. Sarcinile în adolescență rămân încă foarte frecvente, iar mijloacele contraceptive și planificarea familială au devenit doar ușor mai accesibile.

6) SIDA, malaria, tuberculoza

Decesele datorate SIDA și noilor infecții cu HIV s-au stabilizat și înregistrează chiar un declin, deși acestea se mențin la un nivel îngrijorător de ridicat. Câștigăm lupta împotriva malariei, iar cazurile de tuberculoză continuă să scadă. Cu toate acestea, creșterea finanțării de amploare în acest sens rămâne la fel de esențială.

7) Gestionarea durabilă a mediului

Emisiile de CO2 au crescut în mod semnificativ în țările în curs de dezvoltare. Proporția speciilor de pești supraexploatate a crescut la 80%. Despăduririle continuă într-un ritm alert. Pe de altă parte, ținta ODM privind apa potabilă poate fi atinsă și ne aflăm acum la jumătatea distanței pentru a atinge obiectivul privind accesul la condiții sanitare. În prezent, persoanele care locuiesc în cartiere sărace sunt mai puține cu câteva sute de milioane, comparativ cu situația de acum două decenii.

8) Parteneriatul global pentru dezvoltare

În ciuda angajamentelor repetate de a crește ajutorul acordat, AOD globală se menține la nivelul de aproximativ 0,3% din VNB. AOD din partea UE este de 0,4% din VNB, cu mult sub ținta intermediară de 0,56% stabilită pentru 2010. Criza a determinat o serie de state membre ale UE să își reducă bugetul alocat ajutorului pentru dezvoltare. În ceea ce privește accesul la noile tehnologii, utilizarea telefoanelor mobile înregistrează un avânt remarcabil în țările în curs de dezvoltare, însă accesul la internet rămâne scăzut.

C. Aspectele legate de finanțare

Cooperarea în materie de dezvoltare nu înseamnă doar a arunca bani în direcția problemelor. Totuși, atunci când am convenit asupra ODM8, ne-am angajat într-un parteneriat global pentru dezvoltare. Acest lucru înseamnă ajutoare mai multe și de o calitate mai bună. Înseamnă a pune la dispoziție resurse pentru a face ca ambițiile noastre să devină posibile; fără aceste resurse, ODM reprezintă simple promisiuni fără acoperire.

1. AOD (asistența oficială pentru dezvoltare)

În primul rând, trebuie să ne respectăm angajamentele referitoare la AOD. ODM se confruntă în prezent cu un deficit de finanțare de aproape 300 de miliarde USD între momentul actual și ținta 2015, și aceasta fără a contabiliza costurile suplimentare aferente crizei climatice și economice.

UE, alături de alți donatori, și-a stabilit o țintă de 0,7% pentru 2015, reafirmând-o în repetate rânduri. Totuși, chiar dacă este lider în domeniul donațiilor, se pare deja că UE va devia de la angajamentul intermediar stabilit pentru 2010 cu un deficit de aproximativ 20 de miliarde de euro. Unele state membre au deviat cu mult de la ținta stabilită, în timp ce altele reduc chiar bugetul alocat ajutorului pentru dezvoltare.

UE, în ansamblul său, trebuie să crească AOD. Trebuie să stabilească o nouă țintă intermediară de 0,63% pentru 2012. Și trebuie să o respecte. Și mai important este ca bugetele naționale să includă calendare multianuale cu caracter juridic obligatoriu pentru a face ajutoarele mai previzibile.

2. Noi surse de finanțare

Este evident faptul că nu putem compensa acest deficit de mai multe miliarde de euro doar printr-o AOD publică. În plus, trebuie să explorăm mecanisme inovatoare de finanțare:

i)  O taxă asupra tranzacțiilor financiare de 0,05% ar putea însemna 10 miliarde de euro anual pentru bunurile publice globale. S-ar descuraja astfel speculațiile infracționale iresponsabile care destabilizează întregul sistem financiar (NB: sectorul financiar nu a plătit încă pentru consecințele crizei fără precedent pe care a provocat-o, în ciuda faptului că a beneficiat de ajutoare de stat menite să îl salveze, iar valoarea tranzacțiilor financiare pe plan mondial a ajuns recent la un nivel care reprezintă de 70 de ori VNB mondial). O mișcare inițială unilaterală în zona euro ar putea servi drept catalizator global.

ii)  Fluxurile ilicite de capital deposedează anual țările sărace de aproximativ o mie de miliarde USD, și anume de 10 ori valoarea AOD. ar trebui să urmărească obiectivele agendei convenite și să lupte împotriva paradisurilor fiscale și a secretului fiscal, promovând raportarea individuală pentru fiecare țară în parte.

iii)  Transferurile de fonduri din exterior reprezintă, de asemenea, de câteva ori valoarea AOD. UE ar trebui să ia măsuri pentru a face ca aceste transferuri să fie mai ușor de realizat și mai convenabile.

iv)  Accizele pe carburanții destinați utilizării în domeniul transporturilor și o parte din veniturile generate de licitațiile cotelor de emisie de dioxid de carbon ar putea ajuta țările în curs de dezvoltare să facă față schimbărilor climatice.

v)  Sprijinirea microfinanțării, a operațiunilor bancare cu acces de pe telefonul mobil, a IMM-urilor și a băncilor de economii, precum și extinderea drepturilor de proprietate pentru persoanele expropriate, ar elibera accesul la finanțare și ar contribui la prosperitatea comunităților sărace.

3. Datoriile

Recesiunea economică ar putea foarte bine să arunce țările în curs de dezvoltare într-o nouă criză a îndatorării. UE ar trebui să își asume un rol de prim plan prin susținerea unui moratoriu fără dobânzi pentru plata datoriilor până în 2015 și prin anularea datoriilor țărilor celor mai puțin dezvoltate. Anularea datoriilor și fluxurile financiare non-AOD nu ar trebui contabilizate în cadrul țintelor aferente ajutorului pentru dezvoltare.

4. Sprijinul bugetar

Sprijinul bugetar orientat sectorial, în special contractele ODM, ar putea contribui la obținerea unor rezultate previzibile bazate pe performanță în domenii precum sănătatea și educația. UE ar trebui să aibă în vedere canalizarea a jumătate din ajutorul aferent dezvoltării prin intermediul sprijinului bugetar. Criteriile esențiale care vizează autoritățile beneficiare sunt angajamentul pentru reducerea sărăciei, asumarea răspunderii și absența unor antecedente negative în ceea ce privește guvernanța și drepturile omului.

5. Un ajutor de calitate

Calitatea slabă a ajutorului este responsabilă pentru irosirea a peste 3 miliarde de euro anual. Toți donatorii trebuie să adere la agenda privind eficacitatea ajutorului, în special pentru a garanta predictibilitatea AOD și deblocarea ajutorului, precum și pentru a permite guvernelor beneficiare să își definească propriile strategii de dezvoltare. Diviziunea muncii este, de asemenea, esențială, însă donațiile nu trebuie să ducă la crearea unor sectoare lipsite de ajutoare.

6. Guvernanța globală

Instituțiile internaționale trebuie să permită țărilor în curs de dezvoltare să aibă un cuvânt mai greu de spus și trebuie să aloce mai multe fonduri țărilor celor mai sărace. UE poate contribui la aceasta prin cedarea unor drepturi de vot țărilor mai slab reprezentate în cadrul Băncii Mondiale și al FMI.

Europa trebuie să se asigure că LDC beneficiază de o creștere a finanțării în condiții favorabile din partea IFI și de o mai mare proporție a drepturilor de tragere post-Londra G20. Parlamentul și Consiliul ar trebui să profite pe deplin de viitoarea ocazie pentru a transforma BEI într-o instituție mai orientată spre reducerea sărăciei.

Și, deși G20 reprezintă un pas înainte față de G8, acesta rămâne în continuare un club al țărilor bogate. ONU rămâne cel mai integrant forum pentru abordarea chestiunilor legate de guvernanța globală.

D. O atenție specială

Toate ODM sunt la fel de importante, însă unele au rămas în urmă și necesită o atenție specială în următorii cinci ani. Astfel, ar trebui să ne refocalizăm eforturile în următoarele domenii:

1)  sănătate, inclusiv sănătatea maternă și reproductivă;

2)  țările cel mai puțin dezvoltate, în special cele din Africa;

3)  femeile;

4)  o muncă decentă și serviciile publice.

1. Sănătatea

Cele trei ODM referitoare la sănătate au înregistrat cele mai mari abateri și trebuie să devină prioritatea numărul unu. S-au înregistrat progrese în acest sens, dar „cei trei mari ucigași” - SIDA, malaria și tuberculoza - cauzează încă moartea a peste 4 milioane de persoane anual. UE trebuie să își sporească contribuția la Fondul mondial pentru sănătate și să adopte o abordare integrată în privința ODM 4-6. Existența unor fonduri mai mari poate îmbunătăți lucrurile în mod semnificativ. De exemplu, mai multe fonduri alocate în ceea ce privește plasele tratate cu insecticide a dus la scăderea cu 50% a infecțiilor cu malarie. Cazurile de copii care mor în Africa din cauza rujeolei s-au redus cu o jumătate de milion anual datorită vaccinurilor care costă doar un dolar.

Obiectivul nostru ar trebui să fie accesul gratuit la îngrijiri medicale pentru toți. Trebuie să ne respectăm angajamentele legate de alocarea a 20% din fondurile Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare în favoarea serviciilor medicale de bază și a educației. Ar trebui să extindem acest nivel de referință la toate fondurile destinate ajutorului pentru dezvoltare. Trebuie să îndemnăm statele africane să își respecte angajamentele asumate la Abuja în 2001 de a aloca 15% din bugetele naționale pentru sănătate și trebuie să încurajăm alte țări în curs de dezvoltare să facă același lucru.

Anul trecut, mai mult de două treimi din persoanele infectate cu HIV nu au avut acces la tratamentul de care aveau nevoie. Politica noastră trebuie să meargă în direcția asigurării accesului la medicamente accesibile ca preț. Acest lucru presupune revizuirea acordului TRIPS și regândirea medicamentelor generice, precum și redirecționarea cercetării (în prezent, 90% din resursele alocate au drept obiectiv nevoile a doar 10% din populația mondială).

Trebuie, de asemenea, să finanțăm asistența tehnică, infrastructura și dezvoltarea capacității în sectoarele sănătății și să găsim soluții la problema lipsei acute de forță de muncă în acest domeniu, prin stimulente salariale și prin reducerea „exodului de creiere”. Trebuie să acordăm o prioritate mai mare educației sanitare, inclusiv educației sexuale și conștientizării pericolului infectării cu HIV.

ODM privind mortalitatea maternă este aproape de a reprezenta un fiasco și se impun măsuri suplimentare specifice. Normele culturale și religioase nu pot sta în calea drepturilor privind sănătatea sexuală și reproductivă. Trebuie să sprijinim politicile progresive, inclusiv planificarea familială, avortul (30% din decesele materne din Africa se datorează avorturilor în condiții inadecvate), tratamentul bolilor cu transmitere sexuală și utilizarea prezervativelor. În ultimul deceniu, finanțarea destinată planificării familiale per femeie a scăzut în mod drastic. Trebuie să inversăm această tendință.

2. Cei mai săraci dintre săraci

Indiferent de progresele realizate în vederea îndeplinirii ODM, devine evident faptul că cele 49 de țări cel mai puțin dezvoltate din lume — în special cele din Africa Subsahariană — sunt lăsate în urmă.

În prezent, numărul persoanelor din Africa Subsahariană care se află într-o stare de sărăcie extremă a crescut cu 100 de milioane de persoane față de acum douăzeci de ani. Rata sărăciei se menține la un nivel de peste 50% și aproape două treimi din populația urbană trăiește în cartiere sărace. Jumătate din decesele materne și jumătate din numărul total de copii neșcolarizați survin în Africa. În Africa au loc 95% din decesele cauzate de malarie pe plan mondial. Cea mai mare rată a infestării cu SIDA și cea mai mică rată a contracepției la nivel mondial revine tot Africii. Este singurul loc de pe planetă în care se pierde lupta împotriva tuberculozei și a mortalității infantile. Multe țări africane se îndreaptă într-o direcție care nu le permite să atingă niciun ODM.

În 2005, donatorii au promis dublarea până în 2010 a ajutorului acordat Africii. Acest lucru nu este îndeajuns. Trebuie să creștem de urgență AOD destinată LDC de la o treime la jumătate din totalul fluxurilor de ajutoare.

Statele membre ale UE trebuie să înceapă să ia în serios parteneriatul strategic Africa-UE adoptat cu ocazia summitului de la Lisabona din 2007. A venit timpul ca strategia să dea rezultate. Aceasta înseamnă o voință politică reînnoită din partea tuturor partenerilor, dar și un nou mecanism de finanțare destinat exclusiv parteneriatului cu Africa.

3. Femeile

Femeile reprezintă coloana vertebrală a multor țări în curs de dezvoltare, acestea fiind și cele mai afectate de sărăcie. Politica pentru dezvoltare a UE ar trebui să se axeze pe:

· paritatea de gen în domeniul educației — este cazul a doar o treime din țările în curs de dezvoltare, în ciuda unor ușoare progrese;

· accesul femeilor la un loc de muncă decent — 70% din forța feminină de muncă se confruntă cu o situație vulnerabilă a locului de muncă, în timp ce rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor din nordul Africii și din cea mai mare parte a Asiei este cu 45% sub rata de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților;

· reprezentarea politică a femeilor;

· violența împotriva femeilor.

4. O muncă decentă

Lupta împotriva sărăciei este o luptă pentru drepturi, cum ar fi dreptul la hrană, sănătate, educație, apă, servicii publice universale și o existență lipsită de sărăcie. Este și cazul dreptului la „o muncă decentă și productivă în condiții de libertate, echitate, securitate și demnitate umană”.

După cum s-a afirmat și cu ocazia recentelor reuniuni la nivel înalt între liderii din Europa, Africa și America, munca decentă reprezintă „un pilon al dezvoltării” și cea mai sigură cale pentru a ieși din starea de sărăcie.

Agenda OIM referitoare la o muncă decentă concordă cu toate ODM și ar trebui să ocupe un loc important în cadrul tuturor acordurilor internaționale ale UE. Comisia trebuie să monitorizeze protecția socială a lucrătorilor, dialogul social și normele de bază din domeniul muncii și nu ar trebui să se abțină de la a impune sancțiuni. Acest lucru este cu atât mai important cu cât numărul lucrătorilor săraci și al celor cu o situație vulnerabilă a locului de muncă este în creștere, în special ca urmare a declanșării crizei economice globale.

E. Alte aspecte-cheie

Pe lângă prioritățile menționate mai sus, UE trebuie să acorde o atenție deosebită unor domenii care ar putea avea un efect catalizator sau, dimpotrivă, inhibitor pentru ODM.

1. Coerența politicii pentru dezvoltare

UE s-a angajat prin tratat să aibă în vedere reducerea sărăciei în momentul implementării altor politici care ar putea afecta țările în curs de dezvoltare. Aceasta înseamnă că politicile în domeniul agriculturii, pescuitului, comerțului și imigrației nu ar trebui să submineze activitatea UE în vederea dezvoltării. Nu este cazul în prezent. De exemplu:

· subvențiile comunitare la exportul de produse lactate — subminează producătorii locali;

· liberalizarea pe scară largă a comerțului în LDC — abia dacă reușește să reducă la suprafață sărăcia și, de fapt, duce la diminuarea prezenței LDC pe piețele mondiale;

· acapararea terenurilor în scopul producerii de agrocombustibili;

· politica UE în domeniul brevetării — restrânge accesul la medicamente;

· pescuitul excesiv — forțează pescarii locali să renunțe la îndeletnicirile lor;

· politicile inconsecvente în domeniul imigrației;

· schimbările climatice — o abordare prea timidă, în timp ce țările în curs de dezvoltare sunt cele care plătesc prețul pentru aceste schimbări;

PE ar trebui să numească un raportor permanent responsabil cu coerența politicii de dezvoltare pentru a monitoriza în mod continuu statele membre și Comisia în acest sens.

Politica comercială a UE are, fără îndoială, un efect major asupra dezvoltării. Europa trebuie să fie promotorul unei globalizării echitabile și al unei încheieri rapide, axate pe dezvoltare, a Rundei Doha. Comerțul nu reprezintă un panaceu, însă un comerț echitabil bazat pe reguli poate contribui la reducerea efectelor sărăciei. Acest lucru presupune ca UE să crească ajutorul în domeniul comercial și al dezvoltării capacității și să ajute țările sărace să depășească dependența excesivă de materii prime volatile.

2. Abordarea schimbărilor climatice și a crizei globale

Țările bogate sunt responsabile pentru actuala criză financiară, economică și a schimbărilor climatice. Țările sărace sunt cele mai afectate. Lupta împotriva schimbărilor climatice în partea de sud va costa peste 100 de miliarde USD anual, iar recesiunea economică cel puțin tot atât de mult. Trebuie să acoperim într-un fel acest vid de finanțare. Ar fi o eroare inacceptabilă să alocăm în acest scop fondurile care au fost deja rezervate în vederea reducerii sărăciei. Adiționalitatea reprezintă singura soluție acceptabilă.

În plus, emisiile de CO2 ale țărilor în curs de dezvoltare s-au dublat în ultimii 15 ani. UE poate contribui la lupta împotriva sărăciei energetice și a poluării prin transferuri de tehnologie în vederea producerii de energie curată și a creării de locuri de muncă „ecologice”.

3. Guvernanță și drepturi

O bună guvernanță înseamnă că societățile susțin drepturile și interesele tuturor cetățenilor lor. Nu înseamnă o creștere a condiționalității și nu poate fi un proces care să meargă de la vârf spre bază. UE ar trebui să își asume o abordare bazată pe drepturile cetățenilor și orientată spre aceștia. Trebuie să luptăm împotriva discriminării minorităților, fie ele etnice, religioase, lingvistice sau sexuale, precum și a copiilor și a persoanelor cu handicap și nu ar trebui să ne abținem de la a sancționa încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, atunci când este cazul.

Pentru a garanta o monitorizare, o răspundere și o democrație adecvate trebuie să încurajăm țările în curs de dezvoltare să implice parlamentele și societatea civilă în toate etapele elaborării și implementării politicilor.

4. Dreptul la hrană

Dreptul la hrană reprezintă piatra de temelie a tuturor celorlalte drepturi ale omului. S-au realizat îngrijorător de puține progrese în vederea reducerii malnutriției, existând chiar un anumit regres în ultimul an datorită crizei prețurilor la alimente, ceea ce a aruncat 100 de milioane de persoane înapoi în capcana foametei. UE ar trebui să se mândrească cu instrumentul din 2008 denumit „Facilitatea pentru alimente”, însă este clar că acesta nu este decât o picătură în ocean.

Europa trebuie să încurajeze agricultura și securitatea alimentară în țările în curs de dezvoltare, atât din punct de vedere plan politic, cât și financiar și tehnic. Trebuie să repunem pe agendă agricultura, securitatea alimentară și autosuficiența regională, după ce acestea au fost neglijate timp de mulți ani. Nu mai putem submina agricultorii din țările sărace prin subvențiile noastre la export, prin dumpingul produselor noastre sau forțând aceste țări să își deschidă piețele prea mult sau prea repede. Într-adevăr, trebuie să ne protejăm propriii agricultori, însă atunci când este vorba de milioane de copii care suferă de foame dilema morală este foarte clară.

5. Educația în vederea dezvoltării și „gena egoismului”

Din fericire, nouă din zece europeni se declară în favoarea ajutorului pentru dezvoltare și o mare majoritate sprijină creșterea fondurilor AOD. Totuși, reducerea scepticismului este un proces continuu, în special într-un moment în care economiile noastre naționale se află în cădere liberă. Astfel, Europa trebuie să își întețească eforturile pentru a-și reasigura cetățenii că AOD înseamnă bani cheltuiți în mod rațional, fie din punct de vedere moral, fie dintr-un interes propriu, de exemplu stabilitatea geopolitică, fluxurile migratorii ilicite sau resurse minerale fiabile etc.

6. Partenerii donatori

SUA se află sub o nouă administrație. China caută să se impună din ce în ce mai mult, iar alte economii emergente intră și ele în mod treptat în scenă. Trebuie să consolidăm dialogul transatlantic în materie de dezvoltare și să ne asumăm angajamentul, alături de alți donatori, de a crește AOD, de a derula acțiuni mai coerente și de a ne asigura că țările sărace au un cuvânt hotărâtor de spus în elaborarea propriilor lor strategii de dezvoltare.

F. Concluzie — provocarea noastră urgentă

Atingerea ODM, împotriva oricăror așteptări, reprezintă o provocare majoră și urgentă. Atingerea acestor obiective ar însemna o viață decentă pentru sute de milioane de persoane și diferența între viață și moarte pentru alte sute de milioane. UE trebuie să adopte o poziție curajoasă și coerentă în iunie și să conducă comunitatea internațională spre summitul ONU de revizuire a ODM, iar după acesta până în 2015 și dincolo de 2015.

În 2000, comunitatea mondială și-a făcut o promisiune. Este obligația noastră morală să ne respectăm această promisiune.

AVIZ al Comisiei pentru comerŢ internaŢional (4.5.2010)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010

(2010/2037(INI))

Raportoare pentru aviz: Laima Liucija Andrikienė

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, introducerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   subliniază că realizarea ODM trebuie să rămână un obiectiv central al Uniunii Europene; subliniază faptul că trebuie să se recunoască fără ambiguitate că țelul de a reduce sărăcia prin atingerea ODM reprezintă cadrul general al politicii UE , iar acest lucru trebuie să se reflecte clar în toate propunerile politice și legislative relevante, inclusiv în politica comercială; consideră că ODM nu ar trebui considerate o problemă de ordin tehnic, care poate fi soluționată doar prin alocarea mai multor bani sau oferirea mai multor oportunități comerciale, fără a identifica și aborda cauzele profunde ale sărăciei;

2.   subliniază că cifrele publicate în recentul raport al ONU „Rethinking Poverty” („Regândirea sărăciei”) sunt alarmante și reprezintă un semnal clar că riscul nerealizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului este unul real;

3.   este convins că un motor puternic pentru creșterea economică ar putea fi comerțul, chiar dacă comerțul nu poate soluționa sigur problemele de dezvoltare; consideră că progresul lent al negocierilor privind Runda de la Doha împiedică contribuția sistemului comercial internațional la ODM; subliniază că o încheiere pozitivă a Rundei de la Doha ar putea contribui la furnizarea unui pachet de stimulente economice la nivel global; ia act de numărul mare de studii realizate de UNCTAD și de alte instituții care indică faptul că liberalizarea extinsă a comerțului în țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) a avut arareori efecte de reducere durabilă și semnificativă a sărăciei și a contribuit la o degradare a schimburilor comerciale în cazul țărilor în curs de dezvoltare, în special al țărilor africane;

4.   subliniază importanța eforturilor de facilitare a integrării țărilor în curs de dezvoltare în economia mondială; reiterează că deschiderea comercială și sprijinul acordat capacității de ofertare sunt elemente importante pentru orice strategie coerentă de dezvoltare și că inițiativele de asistență tehnică în domeniul comercial reprezintă un instrument suplimentar de eradicare a sărăciei și a subdezvoltării;

5.   reamintește că ameliorarea capacității comerciale a țărilor în curs de dezvoltare și a celor slab dezvoltate le-ar putea ajuta să își dezvolte capacitățile și infrastructurile legate de comerț, necesare pentru a pune în aplicare și a beneficia de acordurile OMC, de a-și extinde comerțul, de a profita de avantajele actualelor și noilor posibilități comerciale, de a pune în aplicare noi acorduri și de a se adapta la un mediu comercial extern în schimbare;

6.   salută inițiativele în curs în domeniul comerțului cu țările în curs de dezvoltare la nivelul UE și al OMC, îndeosebi inițiativa „Totul în afară de arme“ (EBA), SGP și SGP+, precum și principiul asimetriei și perioadele tranzitorii negociate în toate acordurile de parteneriat economic în vigoare și solicită Comisiei să consolideze această strategie politică; subliniază că SGP oferă mai multă stabilitate, predictibilitate și oportunități comerciale pentru utilizatori; observă că se acordă și preferințe suplimentare acelor țări care au ratificat și implementat efectiv convenții internaționale importante cu privire la dezvoltare durabilă, drepturi sociale și bună guvernanță (prin intermediul regimului SGP);

7.   solicită Comisiei să se asigure că acordurile de parteneriat economic cu partenerii ACP reprezintă instrumente de dezvoltare și de eradicare a sărăciei pentru țările ACP, printre altele prin perpetuarea principiului nereciprocității în materie de acces la piață, prin acordarea de prioritate securității alimentare și consolidarea eforturilor actuale de integrare regională;

8.   invită Comisia să consolideze aspectele legate de dezvoltare în negocierile în curs la nivel de OMC și în cele privind acordurile bilaterale de liber-schimb;

9.   reamintește că strategia privind ajutorul pentru comerț este menită să sprijine țările sărace și vulnerabile să își dezvolte infrastructura economică de bază și instrumentele de care au nevoie pentru a transforma comerțul în motor de creștere economică și de dezvoltare; salută declarațiile Comisiei conform cărora UE a atins deja obiectivul alocării a 2 miliarde EUR în favoarea TRA (asistență în domeniul comerțului) până în 2010, dat fiind că sprijinul total pentru TRA din partea UE și a statelor sale membre s-a ridicat la 2,15 miliarde EUR în 2008 (1,14 miliarde EUR furnizate de statele membre și 1,01 miliarde EUR de UE) și că, de asemenea, s-au obținut rezultate importante în contextul programului extins privind ajutorul pentru comerț - incluzând transporturile și energia, sectoarele productive și ajustările aferente comerțului; invită totuși Comisia să prezinte informații detaliate (inclusiv cifre) cu privire la liniile bugetare utilizate pentru finanțarea asistenței legate de comerț și a ajutorului pentru comerț;

10. îndeamnă Comisia și statele membre să acorde mai multă atenție și să sprijine țările cel mai puțin dezvoltate pentru a crește nivelul total de finanțare a ajutorului pentru comerț, care nu a crescut semnificativ în ultima vreme; consideră că, întrucât integrarea regională devine din ce în ce mai importantă în cadrul programului UE privind ajutorul pentru comerț, ar trebui intensificate eforturile pentru a finaliza pachetele regionale de ajutor pentru comerț destinate țărilor ACP; consideră că eficacitatea ajutorului poate fi încă ameliorată prin analize comune mai bune, prin strategii de reacție comună și prin adoptarea în comun de măsuri privind ajutorul pentru comerț;

11. consideră că dimensiunea sud-sud devine o componentă a comerțului internațional care cunoaște o dezvoltare rapidă și care ar putea deveni esențială pentru a asigura dezvoltarea celor mai sărace țări, motiv pentru care ar trebui încurajată și susținută;

12. invită țările în curs de dezvoltare, în special cele care beneficiază cel mai mult de asistența UE, să consolideze buna guvernanță în toate sectoarele vieții publice și în special în ceea ce privește gestionarea asistenței primite și solicită Comisiei să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare transparentă și eficientă a asistenței;

13. reafirmă că UE ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare care utilizează așa-zisele flexibilități înscrise în Acordul TRIPS, în scopul de a putea furniza medicamente la prețuri accesibile în cadrul programelor lor interne de sănătate publică; subliniază că acele acorduri care garantează accesul la medicamente generice nu trebuie să fie subminate de acordurile de liber-schimb;

14. invită Comisia să analizeze posibilitatea de a introduce o taxă pe tranzacții financiare la nivel mondial și modalitățile în care aceasta ar putea contribui la realizarea ODM.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

28.4.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Kader Arif, Daniel Caspary, Joe Higgins, Yannick Jadot, Metin Kazak, Bernd Lange, David Martin, Emilio Menéndez del Valle, Vital Moreira, Niccolò Rinaldi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Gianluca Susta, Jan Zahradil, Pablo Zalba Bidegain, Paweł Zalewski

Membri supleanți prezenți la votul final

Josefa Andrés Barea, George Sabin Cutaș, Albert Deß, Béla Glattfelder, Elisabeth Köstinger, Georgios Papastamkos, Jarosław Leszek Wałęsa

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

10.5.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

17

8

0

Membri titulari prezenți la votul final

Thijs Berman, Michael Cashman, Nirj Deva, Leonidas Donskis, Charles Goerens, Catherine Grèze, Enrique Guerrero Salom, Eva Joly, Franziska Keller, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Maurice Ponga, Michèle Striffler, Ivo Vajgl, Anna Záborská, Iva Zanicchi

Membri supleanți prezenți la votul final

Kriton Arsenis, Krzysztof Lisek, Miguel Angel Martínez Martínez, Emma McClarkin, Cristian Dan Preda

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Sylvie Guillaume, Jolanta Emilia Hibner, Anna Ibrisagic, Derek Vaughan, Marie-Christine Vergiat