RAPORT referitor la propunerea de regulament al Consiliului privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru riscuri sistemice

21.5.2010 - (05551/2010 – C7‑0014/2010 – 2009/0141(CNS)) - *

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Ramon Tremosa i Balcells

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind acordarea unor competențe specifice Băncii Centrale Europene referitoare la funcționarea Comitetului european pentru riscuri sistemice

(05551/2010 – C7‑0014/2010 – 2009/0141(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0500),

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–   având în vedere propunerea de regulament al Consiliului (05551/2010),

–   având în vedere articolul 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0014/2010),

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0167/2010),

1.  aprobă propunerea de regulament al Consiliului astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să-și modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul  1 Propunere de regulament Considerentul 1a (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1a) Cu mult timp înaintea crizei financiare, Parlamentul European a solicitat în mod regulat să se consolideze caracterul cu adevărat echitabil al condițiilor de concurență pentru toți actorii din cadrul Uniunii, subliniind în același timp unele eșecuri semnificative în ceea ce privește supravegherea de către Uniune a piețelor financiare tot mai integrate (în Rezoluția sa din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului pentru piețele financiare: plan de acțiune1, în Rezoluția sa din 25 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudențială în Uniunea Europeană2, în rezoluția sa din 11 iulie 2007 privind politica în domeniul serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea Albă3, în Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative și fondurile de capital privat4, în Rezoluția din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere5, în Rezoluția sa din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)6 și în Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating al creditelor7).
	___________ 1 JO C 40, 7.2.2001, p. 453. 2 JO C 25 E, 29.1.2004, p. 394. 3 JO C 175 E, 10.7.2008, p. xx. 4 JO C 8 E, 14.1.2010, p. 26. 5 JO C 9 E, 15.1.2010, p. 48. 6 Texte adoptate, P6_TA(2009)0251. 7 Texte adoptate, P6_TA(2009)0279.
Amendamentul  2 Propunere de regulament Considerentul 8a
Textul Consiliului	Amendamentul
(8a) Măsurile de colectare a informațiilor prevăzute în prezentul regulament sunt necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin CERS și nu ar trebui să aducă atingere cadrului juridic al Sistemului Statistic European (SSE) și al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) în domeniul statisticii. Prezentul regulament nu ar trebui, prin urmare, să aducă atingere Regulamentului (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și Regulamentului (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană.	(8a) BCE ar trebui să aibă sarcina de a furniza CERS sprijin statistic. Colectarea și procesarea de informații, astfel cum este prevăzut în prezentul regulament, și necesare îndeplinirii sarcinilor CERS ar trebui să beneficieze de dispozițiile articolului 5 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și BCE, precum și ale Regulamentului (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană1. În mod corespunzător, informațiile statistice confidențiale colectate de BCE sau de SEBC ar trebui comunicate și CERS.
	______ 1 JO L 318, 27.11.1998, p. 8.
Amendamentul  3 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1a (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1a) Președintele CERS este președintele BCE. Mandatul său de președinte al CERS coincide cu cel de președinte al BCE.
Amendamentul  4 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1b (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1b) Prim-vicepreședintele este ales de membrii Consiliului general al BCE pentru un mandat de aceeași durată ca și cel de membru al Consiliului general în vederea asigurării unei reprezentări echilibrate a statelor membre, precum și a celor din zona euro și din afara ei. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
Amendamentul  5 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1c (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1c) Al doilea vicepreședinte este președintele Comitetului comun al Autorităților europene de supraveghere (Comitetul comun) instituit prin articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP], din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEAPO] și din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE] („Comitetul comun”).
Amendamentul  6 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1d (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1d) Înainte de preluarea funcției, președintele și prim-vicepreședintele prezintă în fața Parlamentului, în cadrul unei audieri publice, modul în care intenționează să-și îndeplinească funcțiile care le-au fost atribuite în temeiul prezentului regulament. Al doilea vicepreședinte este audiat de Parlamentul European în calitate de președinte al Comitetului comun.
Amendamentul  7 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1e (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1e) Președintele prezidează reuniunile Consiliului general și ale Comitetului director.
Amendamentul  8 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1f (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1f) Vicepreședinții prezidează, în ordinea ierarhică, reuniunile Consiliului general și ale Comitetului director atunci când președintele nu poate participa.
Amendamentul  9 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1g (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1g) Dacă vicepreședinții nu își pot îndeplini atribuțiile, se aleg noi vicepreședinți în conformitate cu alineatele (1b) și (1c).
Amendamentul  10 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1h (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1h) Președintele va îndeplini și funcția de reprezentare externă a CERS.
Amendamentul  11 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1i (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(1i) Președintele este invitat la o audiere anuală în Parlamentul European, cu ocazia publicării anuale a raportului CERS, care are loc în afara dialogului monetar dintre Parlamentul European și președintele BCE.
Amendamentul  12 Propunere de regulament Articolul 2 – partea introductivă
Textul Consiliului	Amendamentul
Banca Centrală Europeană asigură secretariatul, furnizând astfel sprijin analitic, statistic, logistic și administrativ pentru CERS. Misiunea secretariatului, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul XXXX, include în special:	BCE asigură secretariatul, furnizând astfel sprijin analitic, statistic, logistic și administrativ pentru CERS. Aceasta beneficiază de consiliere tehnică și din partea autorităților europene de supraveghere, a băncilor centrale naționale și a autorităților de supraveghere naționale. BCE este, de asemenea, responsabilă de toate aspectele legate de personal. Sarcinile secretariatului, menționate la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul XXX, include în special:
Amendamentul  13 Propunere de regulament Articolul 2 – litera e
Textul Consiliului	Amendamentul
(e) sprijinirea activității Consiliului general, a Comitetului director și a Comitetului tehnic consultativ.	(e) sprijinirea activității Consiliului general, a Comitetului director și a Comitetului științific consultativ.
Amendamentul  14 Propunere de regulament Articolul 2 – litera ea (nouă)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(ea) furnizarea de informații autorităților europene de supraveghere atunci când este necesar.
Amendamentul  15 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1
Textul Consiliului	Amendamentul
(1) BCE asigură suficiente resurse umane și financiare pentru îndeplinirea misiunii sale de a asigura secretariatul.	(1) BCE asigură suficiente resurse umane și financiare pentru îndeplinirea sarcinilor secretariatului, garantând o înaltă calitate a personalului care reflectă la nivel general sfera extinsă de competență a CERS și componența Consiliului general. BCE asigură o finanțare echitabilă a secretariatului din resursele proprii.
Amendamentul  16 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2
Textul Consiliului	Amendamentul
(2) Șeful secretariatului este numit de către BCE, în consultare cu Consiliul general al CERS.	(2) Șeful secretariatului este numit de către BCE, la propunerea Consiliului general al CERS.
Amendamentul  17 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2a (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(2a) Tuturor membrilor secretariatului li se solicită să nu dezvăluie informații care fac obiectul secretului profesional, nici după încetarea funcțiilor acestora, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) .../2010 [CERS] pentru a asigura respectarea prevederilor de la articolul 6 din prezentul Regulament.
Amendamentul  18 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 2
Textul Consiliului	Amendamentul
(2) Șeful secretariatului sau reprezentantul său participă la reuniunile Consiliului general, ale Comitetului director și ale Comitetului tehnic consultativ al CERS.	(2) Șeful secretariatului sau reprezentantul său participă la reuniunile Consiliului general, ale Comitetului director și ale Comitetului științific consultativ al CERS.
Amendamentul  19 Propunere de regulament Articolul 5 – alineatul 2a (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(2a) Secretariatul poate solicita informații, în formă individuală, succintă sau colectivă, cu privire la instituțiile financiare sau piețele relevante pentru atribuțiile CERS, din partea Autorităților europene de supraveghere și, în cazurile prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. …./2010 [CERS], din partea autorităților naționale de supraveghere, a băncilor centrale naționale sau a altor autorități ale statelor membre sau, pe baza unei cereri motivate, din partea instituțiilor financiare în mod direct.
Amendamentul  20 Propunere de regulament Articolul 5 – alineatul 2b (nou)
Textul Consiliului	Amendamentul
	(2b) Informațiile de la alineatul 2 pot cuprinde date referitoare la Spațiul Economic European, la Uniune, la zona euro și date naționale, atât agregate cât și individuale. Datele naționale sunt colectate numai pe baza unor cereri justificate. Înainte de a înainta o cerere pentru colectarea de date, secretariatul consultă mai întâi statisticile existente produse, difuzate și elaborate atât de Sistemul Statistic European, cât și de SEBC și apoi consultă Autoritatea europeană de supraveghere relevantă pentru a se asigura de proporționalitatea cererii respective.
Amendamentul  21 Propunere de regulament Articolul 7
Textul Consiliului	Amendamentul
Consiliul examinează prezentul regulament după trei ani de la data prevăzută la articolul 8, pe baza unui raport al Comisiei și stabilește dacă prezentul regulament trebuie să fie revizuit, după primirea unui aviz din partea BCE și a autorităților europene de supraveghere.	Parlamentul European și Consiliul examinează, până la … *, prezentul regulament pe baza unui raport al Comisiei și stabilește dacă obiectivele și organizarea CERS trebuie revizuite, după primirea unui aviz din partea BCE.
	Raportul evaluează în special dacă:
	(a) este oportună simplificarea și consolidarea arhitecturii Sistemului european al supraveghetorilor financiari (SESF), în vederea îmbunătățirii coerenței dintre nivelurile macro și micro, precum și între Autoritățile europene de supraveghere;
	(b) este oportună îmbunătățirea competențelor de reglementare ale Autorităților europene de supraveghere;
	(c) evoluția SESF este coerentă cu evoluția la nivel mondial în acest domeniu;
	(d) există suficientă diversitate și excelență în cadrul SESF.
	(e) răspunderea asumată și nivelul de transparență cu privire la cerințele de publicare sunt adecvate.
	______ * Trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Justificare

EXPUNERE DE MOTIVE

Uniunea Europeană (UE) instituie un cadru pentru protejarea stabilității financiare. O piață financiară europeană integrată, dominată de mari grupuri paneuropene în majoritatea statelor membre, nu poate funcționa în mod adecvat dacă supravegherea rămâne fragmentată la nivel național. UE are nevoie de o nouă arhitectură financiară cu o supraveghere microprudențială integrată, inclusiv de un transfer de competențe în favoarea UE. În plus, supravegherea macroprudențială europeană ar fi putut depista faptul că multiplicarea nesustenabilă a creditelor, bulele speculative din domeniul imobiliar și deficitele importante de cont curent ar fi putut prezenta anumite riscuri pentru stabilitatea macroeconomică și financiară. Europa trebuie să dezvolte urgent expertiza necesară în domeniul supravegherii macroprudențiale pentru a depista riscurile sistemice, cu alte cuvinte, pentru a identifica riscul care amenință stabilitatea financiară la nivel european, iar atunci când este necesar să emită avertizări și să asigure monitorizarea.

Chiar dacă declanșarea de noi crize financiare în viitor este inevitabilă, efectele sociale și economice ar trebui să fie mai puțin grave în viitor, astfel cum s-a întâmplat și în cazul actualei crize în comparație cu efectele reale ale Marii Crize. Europa are nevoie de un cadru legislativ și instituțional pentru a soluționa insolvabilitatea instituțiilor financiare importante cu rol sistemic. Vor fi instituite o nouă autoritate de supraveghere macroprudențială – Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) – și un nou sistem de supraveghere microprudențială – Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF). Eficiența acestei autorități va fi asigurată prin prestigiul BCE, întrucât noul CERS nu va fi în măsură să impună măsuri sau sancțiuni statelor membre sau instituțiilor financiare, iar avertismentele sale nu vor avea caracter obligatoriu. Eficiența acestora depinde de înalta reputație a Băncii Centrale Europene (BCE) și de expertiza recunoscută a personalului său. BCE va avea un rol esențial în ceea ce privește supravegherea macroprudențială europeană.

În ultimii ani, o politică monetară bazată pe rate ale dobânzii foarte scăzute a dat naștere unor bule speculative privind activele corporale și financiare, care, spărgându-se, au provocat criza pe care o resimțim în prezent. Scopul final al arhitecturii de supraveghere este să evite astfel de situații dramatice în viitor, să asigure stabilitatea financiară și să protejeze consumatorii. Prevenirea sau atenuarea riscurilor sistemice, a incapacității de plată sau a falimentului unei părți semnificative a sectorului financiar vor reduce efectele unor crize viitoare asupra economiei reale și asupra cetățenilor europeni.

În ultimele două decenii, politica monetară europeană și-a arătat eficiența în ceea ce privește controlul inflației. Invocarea cu claritate a obiectivului „stabilității prețurilor” (un obiectiv clar vizând o inflație anuală de 2%, spre exemplu) a fost asociată, de asemenea, cu un instrument clar și puternic al politicii monetare, rata dobânzii. În acest sens, expansiunea comerțului liber și generalizarea rețelelor globale de producție peste tot în lume în ultimii 20 de ani, împreună cu presiunea deflaționistă asociată acestora, au contribuit de asemenea la moderarea prețurilor în țările dezvoltate.

De fapt, s-ar putea afirma că ratele dobânzii au fost menținute artificial la un nivel scăzut timp de ani de zile în comparație cu ratele dobânzii care ar fi fost create în mod liber pe piață de oferta de credite și de cererea de investiții. Acest lucru poate să fi constituit una dintre principalele cauze ale crizei actuale: s-ar fi continuat denaturarea așteptărilor agenților economici până la a-i invita pe aceștia să se îndatoreze excesiv pentru a finanța consumul și investițiile, și ele excesive. Dar, în orice caz, există un consens destul de larg privind eficiența politicii monetare, astfel cum a fost menționat anterior.

Cu toate acestea, globalizarea economică, deosebit de intensă în ceea ce privește mișcările de capital, a modificat profund piețele financiare. Băncile centrale și-au păstrat obiectivul tradițional, cel al controlului inflației, iar în acest scop au folosit rata dobânzii. Dar libertatea mișcărilor de capital a consolidat extrem de mult legătura dintre sectorul monetar și cel financiar. Această nouă situație a obligat din ce în ce mai mult băncile centrale să includă un nou obiectiv în agenda lor: stabilitatea piețelor financiare.

Îndeplinirea simultană a ambelor obiective (stabilitatea prețurilor și stabilitatea piețelor financiare) este imposibilă apelând la un singur instrument, rata dobânzii, indiferent cât de puternic ar fi acesta. Rata dobânzii a fost eficientă pentru a controla inflația, dar nu a fost utilă pentru a evita extinderea creditării și bulele speculative din domeniul imobiliar apărute în mai multe țări.

Este nevoie de un nou instrument, iar reflecțiile din ultimii doi ani s-au materializat într-un larg consens privind natura acestui instrument: reglementarea și supravegherea la nivelul UE a sistemului bancar și a celui financiar. Deși reglementarea financiară exista de mulți ani, aceasta era necorespunzătoare și insuficientă în noua lume globalizată. De fapt, supravegherea și reglementarea reprezintă singura competență majoră pe care băncile centrale naționale și-au rezervat-o la nivel național după introducerea monedei euro. Astfel, în prezent, sunt recunoscute necesitatea și oportunitatea de a ameliora sistemul de reglementare conferindu-i o dimensiune europeană.

Președintelui Băncii Centrale Europene, în timpul unui discurs pronunțat la Singapore în 2005[1], i s-a adresat o întrebare privind generarea de bule speculative privind prețurile activelor corporale sau financiare. El a răspuns că o bulă speculativă poate fi detectată atunci când, spre exemplu, un tip de credit sau prețul anumitor active încep să devieze semnificativ de la evoluția lor istorică și a declarat că, personal, sprijină aplicarea unor rate mai ridicate ale dobânzii pentru a combate crearea bulelor speculative. Costul astfel generat se traduce printr-o încurajare a asigurărilor care pune capăt scenariilor celor mai pesimiste. Această măsură pare a fi rezonabilă dar, având în vedere experiența dobândită în urma crizei financiare recente, ea pare a fi mai puțin adecvată: sistemul financiar se poate adapta la variația ratelor dobânzii modificând, spre exemplu, condițiile de încheiere a contractelor de credit (pentru creditele ipotecare, perioada de amortizare poate fi extinsă).

În aceste circumstanțe, modificarea ratelor dobânzii are un efect nesemnificativ în ceea ce privește atenuarea bulelor speculative: dacă nu se recurge la o creștere semnificativă a ratelor dobânzii, caz în care economia în ansamblu ar fi afectată, rate ale dobânzii reduse în mod artificial ar continua să alimenteze bulele speculative încă existente. Din această perspectivă se poate afirma că este necesară o supraveghere mai bună. Sistemul dispozițiilor dinamice aplicat de Banca Spaniei, spre exemplu, nu a evitat generarea unei bule speculative uriașe pe piața imobiliară din Spania: cuantumul datoriilor acumulate de promotorii imobiliari față de băncile din Spania este echivalent cu un procent de 30% din PIB-ul Spaniei pe 2009 (325 000 de milioane EUR).

Îmbunătățirile necesare în domeniul reglementării și supravegherii financiare reprezintă temeiul dezbaterilor privind ansamblul noii arhitecturi financiare pe care instituțiile europene o construiesc, în cadrul căreia prezentul raport reprezintă doar o mică parte. Controlul gradului de îndatorare pare a fi o măsură adecvată pentru instituțiile considerate a fi „prea mari pentru a da faliment”: un grad mai scăzut de îndatorare le încurajează să analizeze dacă doresc să își mențină aceeași dimensiune sau să fie divizate în entități mai mici, adaptate la activitățile tradiționale ale băncilor comerciale.

Astfel, gradul de îndatorare obligă instituțiile de credit să își reducă gradul de îndatorare: fie prin reducerea creditării destinate sectorului imobiliar, fie prin sporirea capitalului lor de bază pentru a-și putea asuma pierderile excesive generate de spargerea bulei speculative. Autoritățile naționale de supraveghere nu au reușit să pună capăt acumulării riscurilor în cadrul mai multor sisteme financiare naționale.

În cadrul diferitelor propuneri prezentate privind modul de reglementare a piețelor financiare, există două elemente comune: pe de o parte, ar fi necesar să se reducă gradul ridicat de îndatorare, adică să se reducă raportul active totale/capital; iar, pe de altă parte, ar fi necesar să se majoreze cerințele de capital pentru entitățile financiare. Acest lucru este esențial pentru a asigura un capital de bază adecvat, care permite absorbirea eventualelor pierderi în cazul unor crize financiare viitoare. Trebuie să ținem seama de faptul că principala funcție a sistemului financiar este să canalizeze economiile către investiții. În cadrul acestui proces, este imposibil să se interzică entităților financiare să își asume riscuri: și chiar dacă în prezent riscurile sunt supuse unei supravegheri îmbunătățite, posibilitatea apariției de bule speculative nu va dispărea.

În cazul concret al băncilor, câtă vreme nu există o separare între activitatea de acordare a creditelor comerciale și cea de acordare a creditelor pentru investiții, băncile mari vor avea tendința să își riște capitalul în operațiuni de cumpărare și de vânzare de active financiare, în loc să sprijine economia reală convertind depozitele atrase în credite acordate familiilor și întreprinderilor. De fapt, băncile nu au nicio obligație de a acționa în alt fel.

Din acest motiv, noua reglementare are nevoie de flexibilitate pentru a putea reduce gradul de îndatorare, în cazul în care apar indicii îngrijorătoare. Ar fi trebuit să se declanșeze codul de avertizare portocaliu sau roșu, atunci când, în primii ani ai perioadei 1996-2006, în Spania expansiunea creditelor a cunoscut o evoluție vertiginoasă: timp de 10 ani numărul de credite contractate s-a majorat cu 20% anual. În acest caz, ar fi fost necesar să se acționeze împotriva entităților financiare (mici sau mari) care s-au expus mai mult decât le permitea limita gradului de îndatorare la creditele ipotecare.

Pe de altă parte, monitorizarea sectorului financiar la nivel european este elementul esențial pentru a asigura eficiența unor bune politici de reglementare, având în vedere eșecul analizelor din perspectivă națională ale mai multor indicatori ai crizei. Conform declarației președintelui BCE din noiembrie 2008, cu ocazia celei de-a cincea Conferințe a băncilor centrale organizate de BCE: „[...] au existat semnale de avertizare, chiar începând din 2006, privind faptul că piețele mondiale funcționau «la capacitate maximă» („priced for perfection”) și că orice schimbare, cât de mică, a condițiilor existente ar fi putut perturba grav piețele financiare. [...] Știam că se apropie o furtună, dar, cu siguranță, nu știam exact unde. Nu știam nici ce urma să o declanșeze, nici când urma să izbucnească.[2]”

În acest sens, ideile lansate de raportul Larosière, multe dintre acestea incluse în pachetul privind supravegherea, supus în prezent examinării, vor face posibilă o politică pertinentă în domeniul reglementării și supravegherii piețelor financiare. Baza succesului acestui pachet va fi interconexiunea dintre supravegherea microprudențială și cea macroprudențială, precum și fluiditatea schimbului de informații dintre cele două niveluri. Astfel, secretariatul CERS va avea un rol major în asigurarea unui schimb eficient și rapid de informații între diferiții actori implicați, garantând întotdeauna cu strictețe confidențialitatea necesară. Conform planificării inițiale, SESF și CERS reprezintă un organism comun și își desfășoară activitatea în strânsă cooperare. Odată instituită noua arhitectură, UE ar trebui să fie în măsură să detecteze semnele furtunii și să reacționeze la timp.

• [1]  „Bulele speculative privind prețurile activelor și politica monetară”
  Discurs rostit de Jean-Claude Trichet, președintele BCE, Discursurile MAS (Autoritatea Monetară din Singapore), 8 iunie 2005, Singapore.
  http://www.ecb.int/press/key/date/2005/html/sp050608.en.html
• [2]  „Riscuri subapreciate și incertitudini: câteva considerații privind tulburările pieței”
  Discursul lui Jean-Claude Trichet, președintele BCE, cu ocazia celei de-a cincea Conferințe a băncilor centrale organizate de BCE, Frankfurt pe Main, 13 noiembrie 2008.
  http://www.ecb.int/press/key/date/2008/html/sp081113_1.en.html

PROCEDURĂ

Titlu	Misiuni specifice ale Băncii Centrale Europene privind funcționarea Comitetului european pentru riscuri sistemice
Referințe	05551/2010 – C7-0014/2010 – COM(2009)0500 – 2009/0141(CNS)
Data consultării PE	2.2.2010
Comisia competentă în fond        Data anunțului în plen	ECON 8.2.2010
Raportor(i)        Data numirii	Ramon Tremosa i Balcells 20.10.2009
Examinare în comisie	23.11.2009		23.2.2010		23.3.2010		27.4.2010
Data adoptării	10.5.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	33 3 0
Membri titulari prezenți la votul final	Burkhard Balz, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Pascal Canfin, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Leonardo Domenici, Derk Jan Eppink, Diogo Feio, Vicky Ford, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Othmar Karas, Astrid Lulling, Arlene McCarthy, Ivari Padar, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Edward Scicluna, Peter Simon, Peter Skinner, Theodor Dumitru Stolojan, Ramon Tremosa i Balcells
Membri supleanți prezenți la votul final	Pervenche Berès, Carl Haglund, Syed Kamall, Philippe Lamberts, Catherine Stihler, Pablo Zalba Bidegain
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Andrea Cozzolino, Michel Dantin, Frank Engel, Christa Klaß, Elisabeth Morin-Chartier
Data depunerii	21.5.2010