RAPORT referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale
3.6.2010 - (COM(2009)0502 – C7‑0168/2009 – 2009/0143(COD)) - ***I
Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Peter Skinner
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale
(COM(2009)0502 – C7‑0168/2009 – 2009/0143(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0502),
– având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0168/2009),
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2010,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru afaceri juridice, precum și cel al Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0170/2010),
1. adoptă în primă lectură poziția prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Amendamentul 1 Propunere de regulament Titlu | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale |
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de înființare a Autorității europene de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale) |
|
(Acest amendament se aplică întregului text.) |
Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Criza financiară din 2007/2008 a scos la lumină deficiențe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât și la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele naționale de supraveghere nu au reușit să țină pasul cu realitatea piețelor financiare europene, bazate de integrare și interconectare, în cadrul cărora numeroase societăți financiare desfășoară activități transfrontaliere. Criza a adus în prim plan deficiențe la nivelul cooperării, coordonării, aplicării coerente a legislației comunitare și al încrederii între autoritățile naționale de supraveghere. |
(1) Criza financiară din 2007/2008 a scos la lumină deficiențe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât și la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele naționale de supraveghere nu au reușit să țină pasul cu realitatea piețelor financiare europene, bazate de integrare și interconectare, în cadrul cărora numeroase societăți financiare desfășoară activități transfrontaliere. Criza a adus în prim-plan deficiențe la nivelul cooperării, coordonării, aplicării coerente a legislației Uniunii și al încrederii între autoritățile naționale de supraveghere. |
|
(Acest amendament se aplică întregului text.) |
Justificare | |
Adaptare la Tratatul de la Lisabona. | |
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1a) Cu mult timp înaintea declanșării crizei financiare, Parlamentul European a solicitat în mod periodic aplicarea unor condiții cu adevărat egale tuturor actorilor de la nivelul Uniunii și a subliniat existența unor lacune semnificative în ceea ce privește supravegherea exercitată de Uniune asupra unor piețe financiare din ce în ce mai integrate [în Rezoluția sa din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului de acțiune privind piețele financiare: plan de acțiune1, Rezoluția din 25 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudențială în Uniunea Europeană2, Rezoluția din 11 iulie 2007 privind politica serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea albă3, Rezoluția din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative și fondurile de capital privat4, Rezoluția din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere5, Rezoluția din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)6 și Rezoluția din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating al creditelor7]. |
|
________________________________ 1 JO C 40, 7.2.2001, p. 1. 2 JO C 25 E, 29.1.2004, p. 394. 3 JO C 175 E, 10.7.2008, p. xx. 4 JO C 8 E, 14.1.2010, p. 26. 5 JO C 9 E, 15.1.2010, p. 48. 6 Texte adoptate, P6_TA(2009)0251. 7 Texte adoptate, P6_TA(2009)0279. |
Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) La 25 februarie 2009, un grup de experți la nivel înalt condus de J. de Larosière a publicat un raport întocmit la cererea Comisiei, care ajungea la concluzia că este necesară consolidarea cadrului de supraveghere pentru a se reduce pe viitor riscul apariției crizelor financiare și gravitatea acestora. Raportul a recomandat reformarea în profunzime a structurii supravegherii sectorului financiar în Comunitate. Respectivul grup de experți a conchis, de asemenea, că ar trebui creat un Sistem european al supraveghetorilor financiari, care să cuprindă trei Autorități europene de supraveghere, una pentru sectorul asigurărilor și pensiilor ocupaționale, una pentru sectorul bancar și una pentru sectorul valorilor mobiliare, precum și un Consiliu european pentru riscuri sistemice. |
(2) La 25 februarie 2009, un grup de experți la nivel înalt condus de J. de Larosière a publicat un raport (raportul de Larosière) întocmit la cererea Comisiei, care ajungea la concluzia că este necesară consolidarea cadrului de supraveghere pentru a se reduce pe viitor riscul apariției crizelor financiare și gravitatea acestora. Raportul a recomandat reformarea structurii supravegherii sectorului financiar în Uniune. Respectivul grup de experți a conchis, de asemenea, că ar trebui creat un Sistem european al supraveghetorilor financiari, care să cuprindă trei Autorități europene de supraveghere, una pentru sectorul asigurărilor și pensiilor ocupaționale, una pentru sectorul bancar și una pentru sectorul valorilor mobiliare, precum și un Consiliu european pentru riscuri sistemice. Recomandările din raport au reprezentat modificările minime pe care experții le-au calificat drept necesare pentru a evita producerea în viitor a unei crize similare. |
Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(3) În comunicarea sa din 4 martie 2009, intitulată „Stimularea redresării economice europene”, Comisia a propus prezentarea unui proiect legislativ de înființare a unui Sistem european al supraveghetorilor financiari și a unui Comitet european pentru riscuri sistemice, iar în comunicarea din 27 mai 2009 intitulată „Supravegherea financiară europeană”, aceasta a oferit mai multe detalii despre organizarea posibilă a acestui nou cadru de supraveghere. |
(3) În comunicarea sa din 4 martie 2009, intitulată „Stimularea redresării economice europene”, Comisia a propus prezentarea unui proiect legislativ de înființare a unui Sistem european al supraveghetorilor financiari și a unui Comitet european pentru riscuri sistemice, iar în comunicarea din 27 mai 2009 intitulată „Supravegherea financiară europeană”, aceasta a oferit mai multe detalii despre organizarea posibilă a acestui nou cadru de supraveghere, dar nu a inclus toate recomandările conținute în raportul de Larosière. |
Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 4a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4a) La 2 aprilie 2009, în declarația intitulată „Planul global de redresare și reformă”, liderii G20 și-au exprimat voința de „a construi un cadru de supraveghere și de reglementare mai solid, mai coerent la nivel global pentru sectorul financiar viitor, care va susține creșterea durabilă globală și va răspunde necesităților întreprinderilor și ale cetățenilor”. La summitul din 2009 de la Pittsburg, liderii G20 au cerut FMI să pregătească „un raport cu privire la modul în care sectorul financiar ar putea aduce o contribuție echitabilă și substanțială la compensarea oricăror sarcini asociate intervențiilor guvernamentale de redresare a sistemului bancar”. Raportul interimar din 16 aprilie 2010, intitulat „O contribuție echitabilă și substanțială din partea sectorului financiar”, a fost elaborat ca răspuns la această cerere și precizează, printre altele, că „costurile fiscale directe ale eșecurilor sectorului financiar ar trebui limitate și acoperite printr-o contribuție pentru stabilitatea financiară (CSF) asociată unui mecanism credibil și eficace de soluționare a situațiilor de criză. CSF ar garanta faptul că industria contribuie la acoperirea costurilor oricărei soluționări potențiale a situațiilor de criză și ar reduce riscul sistemic. Dacă sunt definite în mod corespunzător, mecanismele de soluționare a situațiilor de criză vor evita în viitor situația în care guvernele vor fi nevoite să salveze de la faliment instituții care sunt prea mari, prea importante sau prea interconectate pentru a eșua. |
Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 4b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4b) Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020”, precizează că o prioritate esențială pe termen scurt este „lansarea unei politici ambițioase care să ne permită, în viitor, să prevenim și, dacă este cazul, să gestionăm mai bine eventualele crize financiare și care să analizeze totodată, ținând seama de responsabilitatea specifică a sectorului financiar în actuala criză, contribuțiile adecvate ale sectorului financiar”. La reuniunea sa din 25 și 26 martie 2010, Consiliul European a convenit că „progresul este necesar, în special, cu privire la chestiuni precum... instituțiile de importanță sistemică, instrumentele de finanțare pentru gestionarea crizelor, creșterea transparenței pe piețele de instrumente financiare derivate și luarea în considerare a măsurilor specifice în legătură cu CDS (credit default swaps) suverane.” |
Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 6 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(6) Comunitatea a atins limitele acțiunilor care pot fi întreprinse pe baza statutului actual al comitetelor autorităților europene de supraveghere, care rămân organisme consultative pentru Comisie. Comunitatea nu poate rămâne în situația actuală, caracterizată de absența unui mecanism care să garanteze că autoritățile naționale de supraveghere iau cele mai bune decizii posibile în materie de supraveghere în cazul instituțiilor transfrontaliere, de o colaborare și de schimburi de informații insuficiente între autoritățile naționale de supraveghere, de acorduri complicate încheiate de autoritățile naționale pentru a desfășura acțiuni comune în vederea respectării multitudinii de cerințe în materie de reglementare și supraveghere, precum și de faptul că soluțiile naționale sunt de cele mai multe ori singura opțiune fezabilă pentru a rezolva probleme la scară europeană și că există interpretări diferite ale aceluiași text juridic. Sistemul european de supraveghere ar trebui să fie conceput în așa fel încât să corecteze aceste deficiențe și să ofere un sistem conform cu obiectivul unei piețe financiare comunitare pentru servicii financiare care să fie stabilă și unică și care să conecteze autoritățile naționale de supraveghere în cadrul unei rețele comunitare puternice. |
(6) Uniunea a atins limitele acțiunilor care pot fi întreprinse pe baza statutului actual al comitetelor autorităților europene de supraveghere, care rămân organisme consultative pentru Comisie. Uniunea nu poate rămâne în situația actuală, caracterizată de absența unui mecanism care să garanteze că autoritățile naționale de supraveghere iau cele mai bune decizii posibile în materie de supraveghere în cazul instituțiilor transfrontaliere, de o colaborare și de schimburi de informații insuficiente între autoritățile naționale de supraveghere, de acorduri complicate încheiate de autoritățile naționale pentru a desfășura acțiuni comune în vederea respectării multitudinii de cerințe în materie de reglementare și supraveghere, precum și de faptul că soluțiile naționale sunt de cele mai multe ori singura opțiune fezabilă pentru a rezolva probleme la scară europeană și că există interpretări diferite ale aceluiași text juridic. Sistemul european de supraveghere, care va fi redenumit Sistemul european de supraveghere financiară (SESF), ar trebui să fie conceput în așa fel încât să corecteze aceste deficiențe și să ofere un sistem conform cu obiectivul unei piețe financiare pentru servicii financiare a Uniunii care să fie stabilă și unică și care să conecteze autoritățile naționale de supraveghere în cadrul unei rețele puternice a Uniunii. |
Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 7 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(7) Sistemul european al supraveghetorilor financiari trebuie să fie o rețea de autorități de supraveghere naționale și comunitare, supravegherea cotidiană a instituțiilor financiare fiind lăsată în seama instituțiilor la nivel național, iar rolul central în supravegherea grupurilor transfrontaliere fiind acordat colegiilor autorităților de supraveghere. Trebuie, de asemenea, realizată o mai mare armonizare și o aplicare coerentă a normelor aplicabile instituțiilor financiare și piețelor pe întreg teritoriul comunitar. Trebuie instituită o Autoritate europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale, împreună cu o Autoritate bancară europeană și cu o Autoritate europeană pentru valori mobiliare și piețe (Autoritățile europene de supraveghere). |
(7) SESF ar trebui să fie o rețea integrată de autorități de supraveghere naționale și ale Uniunii, supravegherea cotidiană a instituțiilor financiare fiind lăsată în seama instituțiilor de la nivel național. Instituțiile financiare ar trebui să fie supravegheate de colegii ale autorităților de supraveghere. O autoritate europeană de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale) - denumită în continuare „Autoritatea” - ar trebui să preia sarcina de supraveghere a instituțiilor financiare care îndeplinesc criteriile de risc sistemic într-o asemenea măsură încât pun în pericol stabilitatea sistemului financiar al Uniunii, în cazul în care autoritatea națională nu a reușit să își exercite competențele. Ar trebui, de asemenea, realizată o mai mare armonizare și o aplicare coerentă a normelor aplicabile instituțiilor financiare și piețelor pe întreg teritoriul Uniunii. În afară de Autoritate, ar trebui instituite o autoritate europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe) și o autoritate europeană de supraveghere (sectorul bancar), precum și o autoritate europeană de supraveghere (Comitetul comun). Un comitet european pentru riscuri sistemice ar trebui să facă parte din SESF. |
Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 8 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(8) Autoritățile europene de supraveghere trebuie să înlocuiască Comitetul european al inspectorilor bancari instituit prin Decizia 2009/78/CE a Comisiei, Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale instituit prin Decizia 2009/79/CE a Comisiei și Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, instituit prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei și să preia toate sarcinile și competențele respectivelor comitete. Sfera de activitate a fiecărei Autorități trebuie să fie clar definită. Atunci când există considerente instituționale sau când acest lucru îi este impus de responsabilitățile stabilite prin tratat, Comisia trebuie, de asemenea, să ia parte la rețeaua activităților de supraveghere. |
(8) Autoritatea ar trebui să înlocuiască Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale instituit prin Decizia 2009/79/CE a Comisiei și să preia toate sarcinile și competențele acestuia. Sfera de activitate a fiecărei autorități ar trebui să fie clar definită. Atunci când există considerente instituționale sau când acest lucru îi este impus de responsabilitățile stabilite prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia ar trebui, de asemenea, să ia parte la rețeaua activităților de supraveghere. |
Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 9 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(9) Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale („Autoritatea”) trebuie să acționeze pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, în special prin garantarea unui nivel ridicat, eficient și consecvent de reglementare și supraveghere care să țină seama de interesele variate ale tuturor statelor membre, pentru a proteja asigurații și ceilalți beneficiari, pentru a garanta integritatea, eficiența și buna funcționare a piețelor financiare, pentru a proteja stabilitatea sistemului financiar și pentru a consolida coordonarea internațională în domeniul supravegherii, în beneficiul întregii economii, inclusiv al instituțiilor financiare și al altor părți interesate, al consumatorilor și al angajaților. Pentru a-și putea îndeplini obiectivele, este necesar și oportun ca Autoritatea să fie un organism comunitar cu personalitate juridică și să beneficieze de autonomie juridică, administrativă și financiară. |
(9) Autoritatea ar trebui să acționeze pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, în special prin garantarea unui nivel ridicat, eficient și consecvent de reglementare și supraveghere care să țină seama de interesele variate ale tuturor statelor membre și de natura diferită a instituțiilor financiare. Autoritatea ar trebui să protejeze valori publice precum stabilitatea sistemului financiar, solvabilitatea și lichiditatea instituțiilor financiare, transparența piețelor și a produselor financiare și protecția deponenților și a investitorilor. De asemenea, Autoritatea ar trebui să prevină arbitrajul de reglementare, să garanteze un mediu concurențial echitabil, să consolideze coordonarea internațională în domeniul supravegherii în beneficiul întregii economii, inclusiv al instituțiilor financiare și al altor părți interesate, al consumatorilor și al angajaților, ținând seama de necesitatea de a consolida concurența și inovarea în cadrul pieței interne și de a asigura competitivitatea la nivel mondial. Atribuțiile sale ar trebui să constea, de asemenea, în a promova convergența în materie de supraveghere și în a furniza consiliere instituțiilor UE în ceea ce privește supravegherea și reglementarea piețelor financiare, agențiile de rating, compensarea și chestiunile conexe privind guvernanța corporativă, auditul și raportarea financiară. |
Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 9a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(9a) Pentru a-și putea îndeplini obiectivele, este necesar și oportun ca Autoritatea să fie un organism al UE cu personalitate juridică, care să beneficieze de autonomie juridică, administrativă și financiară. După cum a sugerat Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, Autorității ar trebui să i se acorde „atribuții în materie de respectare a legislației și în ceea ce privește siguranța și stabilitatea”, în special în ceea ce privește riscul sistemic și riscurile transfrontaliere. |
Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 9b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(9b) La 28 octombrie 2009, Consiliul pentru Stabilitate Financiară, Banca pentru Reglementări Internaționale, Fondul Monetar Internațional și G-20 au definit riscul sistemic ca fiind „un risc de perturbare a serviciilor financiare care este (i) cauzat de o disfuncționalitate integrală sau parțială a sistemului financiar și (ii) poate să genereze consecințe negative grave asupra economiei reale. Toate tipurile de intermediari, piețe și infrastructuri financiare pot fi importante din punct de vedere sistemic într-o anumită măsură.” |
Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 9c (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(9c) Conform acestor instituții, riscul transfrontalier include toate riscurile cauzate de dezechilibre economice sau disfuncționalități financiare în toată Uniunea sau în anumite părți ale acesteia care pot avea consecințe negative semnificative asupra tranzacțiilor dintre agenții economici din două sau mai multe state membre, asupra funcționării pieței interne sau asupra finanțelor publice ale Uniunii ori ale oricărui stat membru. |
Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 10 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(10) Curtea de Justiție a Comunităților Europene a confirmat în hotărârea sa din 2 mai 2006, în cauza C-217/04 (Regatul Unit/Parlamentul European și Consiliul), că articolul 95 din Tratatul CE referitor la adoptarea de măsuri pentru apropierea legislației privind crearea și funcționarea pieței interne furnizează o bază juridică adecvată pentru înființarea unui „organism comunitar menit să contribuie la implementarea unui proces de armonizare”, în situația în care sarcinile atribuite unui astfel de organism sunt strâns legate de obiectul actelor de apropiere a legislațiilor naționale. Misiunea și sarcinile Autorității – sprijinirea autorităților naționale de supraveghere în procesul de interpretare și aplicare consecventă a normelor comunitare și participarea la stabilitatea financiară necesară pentru integrarea financiară – sunt strâns legate de obiectivele acquis-ului comunitar în ceea ce privește piața internă a serviciilor financiare. Prin urmare, Autoritatea trebuie instituită în baza articolului 95 din tratat. |
(10) Curtea de Justiție a Comunităților Europene a susținut în hotărârea sa din 2 mai 2006, în cauza C-217/04 (Regatul Unit/Parlamentul European și Consiliul), că: „nimic din formularea articolului 95 din Tratatul CE [actualul articol 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene] nu implică faptul că destinatarii măsurilor adoptate de legiuitorul comunitar pe baza acelei dispoziții pot fi doar statele membre individuale. Legiuitorul poate considera necesară înființarea unui organism comunitar menit să contribuie la implementarea unui proces de armonizare în situațiile în care, pentru a facilita implementarea și aplicarea uniformă a actelor care se bazează pe această dispoziție, pare să fie necesară adoptarea unor măsuri de susținere neobligatorii și a unor măsuri-cadru”1 și în situația în care sarcinile atribuite unui astfel de organism sunt strâns legate de obiectul actelor de apropiere a legislațiilor naționale. Misiunea și sarcinile Autorității – sprijinirea autorităților naționale competente de supraveghere în procesul de interpretare și aplicare consecventă a normelor Uniunii și participarea la stabilitatea financiară necesară pentru integrarea financiară – sunt strâns legate de obiectivele acquis-ului Uniunii în ceea ce privește piața internă a serviciilor financiare. Prin urmare, autoritatea ar trebui instituită în baza articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. |
|
__________________ 1Hotărârea din 2 mai 2006, punctul 44. |
Justificare | |
Jurisprudență referitoare la măsurile care au ca destinatari instituțiile UE sau organismele comunitare. | |
Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 12 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(12) Legislația comunitară în vigoare care reglementează domeniul acoperit de prezentul regulament include, de asemenea, Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar[1], Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului[2] și Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum[3].
|
(12) Legislația Uniunii în vigoare care reglementează domeniul acoperit de prezentul regulament include, de asemenea, Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar, Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri1, Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică 2 și părțile corespunzătoare din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului și Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum. |
|
_______________ 1 JO L 345, 8.12.2006, p. 1. 2 JO L 267, 10.10.2009, p. 7. |
Amendamentul 17 Propunere de regulament Considerentul 13 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(13) Este necesar să se introducă un instrument eficient pentru elaborarea de standarde tehnice armonizate în ceea ce privește serviciile financiare pentru a garanta, și printr-o reglementare unică, condiții egale de concurență și un nivel adecvat de protecție a asiguraților, a altor beneficiari și a consumatorilor din întreaga Europă. Ar fi util și oportun ca Autoritatea, în calitate de organism cu înaltă specializare, să aibă sarcina de a elabora, în domeniile definite de legislația comunitară, proiecte de standarde tehnice care nu presupun alegeri de politică. Comisia trebuie să aprobe respectivele proiecte de standarde tehnice în conformitate cu legislația comunitară, pentru ca acestea să producă efecte juridice obligatorii. Proiectele de standarde tehnice trebuie adoptate de Comisie. Ele ar suferi modificări dacă, de exemplu, proiectele de standarde tehnice ar fi incompatibile cu dreptul comunitar, nu ar respecta principiul proporționalității sau ar contraveni principiilor fundamentale ale pieței interne pentru servicii financiare reflectate de acquis-ul comunitar al serviciilor financiare. Pentru a asigura adoptarea rapidă și fără probleme a respectivelor standarde, Comisia trebuie să respecte un termen limită pentru a lua decizia privind aprobarea acestora. |
(13) Este necesar ca Autoritatea să promoveze o abordare consecventă în domeniul sistemelor de compensare a asigurărilor, pentru a asigura condiții egale de concurență și un tratament echitabil al compensării asigurărilor pe întreg teritoriul Uniunii. Dat fiind că sistemele de compensare a asigurărilor sunt supuse mai degrabă controlului în statele membre decât supravegherii prudențiale, este oportun ca Autoritatea să-și poată exercita competențele conferite în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește armonizarea sistemelor naționale de compensare a asigurărilor, sistemul de garantare a depozitelor și operatorul acestuia. Rolul Autorității va fi revizuit de îndată ce va fi înființat un sistem european de garantare a asigurărilor.
|
Amendamentul 18 Propunere de regulament Considerentul 14 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(14) Procesul de elaborare a standardelor tehnice în temeiul prezentului regulament nu aduce atingere dreptului Comisiei de a adopta din proprie inițiativă măsuri de aplicare în cadrul procedurilor de comitologie de nivel 2 ale structurii Lamfalussy prevăzute de legislația comunitară aplicabilă în domeniu. Chestiunile aferente standardelor tehnice nu presupun decizii de politică, iar conținutul acestora este încadrat de actele comunitare adoptate la nivelul 1. Elaborarea de proiecte de standarde de către Autoritate garantează faptul că acestea vor beneficia pe deplin de competența specializată a autorităților naționale de supraveghere. |
(14) Comisia ar trebui să aprobe respectivele proiecte de standarde de reglementare pentru ca acestea să producă efecte juridice obligatorii. Standardele ar trebui modificate dacă, de exemplu, sunt incompatibile cu dreptul Uniunii, nu respectă principiul proporționalității sau contravin principiilor fundamentale ale pieței interne a serviciilor financiare, astfel cum sunt reflectate în legislația Uniunii în materie de servicii financiare. Pentru a asigura adoptarea rapidă și fără probleme a respectivelor standarde, Comisia ar trebui să respecte un termen limită pentru a hotărî cu privire la aprobarea acestora. |
Justificare | |
Aprobarea de către Comisie a standardelor tehnice pentru a le atribui efecte juridice obligatorii ar trebui să fie limitată pentru a oferi un rol primordial Autorității. Comisia poate să nu le aprobe în cazuri foarte clare. | |
Amendamentul 19 Propunere de regulament Considerentul 15 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(15) În domeniile neacoperite de standardele tehnice, Autoritatea trebuie să aibă dreptul de a emite orientări și recomandări neobligatorii cu privire la aplicarea legislației Comunitare. Pentru a asigura transparența și a încuraja respectarea legislației de către autoritățile naționale de supraveghere prin intermediul respectivelor orientări și recomandări, autoritățile naționale trebuie să fie obligate să dea explicații în cazul în care nu urmează aceste orientări și recomandări. |
(15) În domeniile neacoperite de standardele de reglementare, Autoritatea ar trebui să aibă dreptul de a emite orientări și recomandări cu privire la aplicarea legislației Uniunii. Pentru a asigura transparența și a încuraja respectarea legislației de către autoritățile naționale de supraveghere prin intermediul respectivelor orientări și recomandări, autoritățile naționale ar trebui să fie obligate să publice motivele în cazul în care nu urmează aceste orientări și recomandări pentru a asigura o transparență deplină în raport cu participanții la piață. În domeniile care nu sunt reglementate de standardele tehnice, Autoritatea ar trebui să instituie și să promulge bune practici. |
Justificare | |
Recomandările orientative ar trebui să fie cunoscute de către participanții la piață și opinia publică pentru a putea avea efecte juridice obligatorii cât mai ample. | |
Amendamentul 20 Propunere de regulament Considerentul 16 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(16) Garantarea aplicării corecte și integrale a legislației comunitare este o condiție esențială pentru integritatea, eficiența și buna funcționare a piețelor financiare, pentru stabilitatea sistemului financiar și pentru existența unor condiții neutre de concurență pentru instituțiile financiare din Comunitate. Prin urmare, trebuie instituit un mecanism prin care Autoritatea să soluționeze cazurile de aplicare incorectă sau insuficientă a legislației comunitare. Acest mecanism trebuie să se aplice în domeniile în care legislația comunitară definește obligații clare și necondiționate. |
(16) Garantarea aplicării corecte și integrale a legislației Uniunii este o condiție esențială pentru integritatea, eficiența și buna funcționare a piețelor financiare, pentru stabilitatea sistemului financiar și pentru existența unor condiții neutre de concurență pentru instituțiile financiare din Uniune. Prin urmare, ar trebui instituit un mecanism prin care Autoritatea să soluționeze cazurile de neaplicare a dreptului Uniunii. Acest mecanism ar trebui să se aplice în domeniile în care legislația Uniunii definește obligații clare și necondiționate. |
Amendamentul 21 Propunere de regulament Considerentul 18 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(18) Atunci când autoritatea națională nu dă curs recomandării, Comisia trebuie să aibă dreptul de a emite o decizie către autoritatea națională de supraveghere în cauză pentru a garanta respectarea dreptului comunitar, producând efecte juridice directe care pot fi invocate în fața instanțelor și autorităților naționale și care trebuie respectate în temeiul articolului 226 din tratat. |
(18) Atunci când autoritatea națională nu dă curs recomandării într-un termen stabilit de către Autoritate, Autoritatea ar trebui să emită fără întârziere o decizie către autoritatea națională de supraveghere în cauză pentru a garanta respectarea dreptului UE, producând efecte juridice directe care pot fi invocate în fața instanțelor și autorităților naționale și care trebuie respectate în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. |
Justificare | |
Adaptare la Tratatul de la Lisabona. | |
Amendamentul 22 Propunere de regulament Considerentul 19 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(19) Pentru a pune capăt situațiilor excepționale de lipsă persistentă de acțiune din partea autorității competente vizate, Autoritatea trebuie să aibă dreptul, în ultimă instanță, să adopte decizii adresate unei anumite instituții financiare. Acest drept trebuie să se limiteze la circumstanțe excepționale în care o autoritate competentă nu respectă deciziile care îi sunt adresate și în care legislația comunitară este direct aplicabilă instituțiilor financiare în temeiul regulamentelor UE în vigoare sau viitoare. |
(19) Pentru a pune capăt situațiilor excepționale de lipsă persistentă de acțiune din partea autorității competente vizate, Autoritatea ar trebui să aibă dreptul, în ultimă instanță, să adopte decizii adresate unei anumite instituții financiare. Aceste decizii ar trebui să poată viza aspecte precum cerințele de capital și lichiditatea instituției financiare. Acest drept ar trebui să se limiteze la circumstanțe excepționale în care o autoritate competentă nu respectă deciziile care îi sunt adresate și în care legislația Uniunii este direct aplicabilă instituțiilor financiare în temeiul regulamentelor în vigoare sau viitoare ale Uniunii. |
Amendamentul 23 Propunere de regulament Considerentul 21 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(21) Pentru a asigura supravegherea eficientă și efectivă, precum și o reprezentare echilibrată a punctelor de vedere ale autorităților naționale de supraveghere din diferite state membre, Autoritatea trebuie să aibă competența de a soluționa dezacordurile dintre aceste autorități, decizia sa având caracter obligatoriu, inclusiv în ceea ce privește colegiile autorităților de supraveghere. Trebuie prevăzută o fază de conciliere, în cursul căreia autoritățile naționale de supraveghere pot ajunge la un acord. Sfera de competențe a Autorității trebuie să acopere dezacordurile aferente obligațiilor procedurale în procesul de cooperare, precum și în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legislației comunitare în deciziile în materie de supraveghere. Mecanismele de conciliere existente prevăzute de legislația sectorială trebuie respectate. În cazul lipsei de acțiune din partea autorităților naționale de supraveghere implicate, Autoritatea trebuie să aibă puterea să adopte, ca ultimă soluție, decizii adresate direct instituțiilor financiare în domeniile din legislația comunitară direct aplicabilă acestora.
|
(21) Pentru a asigura supravegherea eficientă și eficace, precum și o reprezentare echilibrată a punctelor de vedere ale autorităților competente din diferite state membre, Autoritatea ar trebui să aibă competența de a soluționa dezacordurile dintre aceste autorități competente, decizia sa având caracter obligatoriu, inclusiv în ceea ce privește colegiile autorităților de supraveghere. Ar trebui prevăzută o fază de conciliere, în cursul căreia autoritățile competente pot ajunge la un acord. Sfera de competențe a Autorității ar trebui să acopere dezacordurile aferente obligațiilor procedurale în procesul de cooperare, precum și în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legislației Uniunii în deciziile în materie de supraveghere. Mecanismele de conciliere existente prevăzute de legislația sectorială trebuie respectate. În cazul lipsei de acțiune din partea autorităților competente implicate, Autoritatea ar trebui să aibă puterea să adopte, ca ultimă soluție, decizii adresate direct instituțiilor financiare în domeniile din legislația Uniunii Europene direct aplicabilă acestora. Aceste dispoziții se aplică și dezacordurilor din cadrul colegiilor autorităților de supraveghere. |
Amendamentul 24 Propunere de regulament Considerentul 21a | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21a) Criza a scos la suprafață deficiențe majore în abordările existente față de supravegherea instituțiilor financiare transfrontaliere, în special a celor mai mari și mai complexe instituții, al căror faliment poate produce daune sistemice. Aceste deficiențe sunt cauzate de diversitatea domeniilor de activitate ale instituțiilor financiare, pe de o parte, și de organele de supraveghere, pe de altă parte. Instituțiile financiare activează pe o piață fără frontiere, iar organele de supraveghere verifică zilnic dacă jurisdicția lor se oprește la frontierele naționale. |
Amendamentul 25 Propunere de regulament Considerentul 21b | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21b) S-a demonstrat în mod clar că mecanismul de cooperare utilizat pentru a rezolva această asimetrie nu este suficient. Așa cum se subliniază în Raportul Turner, publicat în martie 2009, „mecanismele actuale, care combină drepturi de desfășurare a activității în altă țară, supravegherea din țara de origine și asigurarea depozitelor la nivel exclusiv național, nu constituie o bază solidă pentru reglementarea și supravegherea viitoare a băncilor europene transfrontaliere care oferă servicii cu amănuntul”1. |
|
_____________ 1 p. 101. |
Amendamentul 26 Propunere de regulament Considerentul 21c | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21c) Există două soluții posibile pentru a rezolva această asimetrie: acordarea unor competențe sporite autorităților de supraveghere din țara gazdă (soluția la nivel național) sau crearea unei adevărate autorități alternative la nivelul UE (soluția la nivelul Uniunii). Conform Raportul Turner, „mecanismele mai solide necesită fie existența unor competențe naționale consolidate, având ca implicație o piață unică mai puțin deschisă, sau un nivel mai mare de integrare europeană”. |
Amendamentul 27 Propunere de regulament Considerentul 21d | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21d) În cazul soluției la nivel național, statul gazdă ar putea refuza sucursalelor locale dreptul de a opera, pentru a obliga instituțiile străine să își desfășoare activitatea numai prin intermediul filialelor, și nu prin intermediul sucursalelor, și pentru a supraveghea capitalul și lichiditățile băncilor care operează în țara respectivă, fapt care ar avea ca rezultat un nivel mai mare de protecționism. |
Amendamentul 28 Propunere de regulament Considerentul 21e | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21e) În cazul soluției la nivelul Uniunii, colegiile autorităților de supraveghere care supraveghează instituțiile transfrontaliere ar trebui consolidate și ar trebui realizat un transfer treptat către o autoritate de la nivelul Uniunii al competențelor de supraveghere a instituțiilor care îndeplinesc criteriile de risc sistemic. Acest cadru de supraveghere ar trebui să cuprindă instituțiile financiare transfrontaliere sau cele care operează la nivel național și al căror faliment ar putea amenința stabilitatea pieței financiare unice a Uniunii. |
Amendamentul 29 Propunere de regulament Considerentul 21f | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21f) Colegiile autorităților de supraveghere ar trebui să aibă competența de a defini norme de supraveghere pentru a promova aplicarea coerentă a legislației Uniunii. Autoritatea ar trebui să aibă drepturi depline de participare la colegiile autorităților de supraveghere pentru a raționaliza funcționarea procesului de schimb de informații și pentru a promova convergența și consecvența între colegii în ceea ce privește aplicarea legislației Uniunii. Autoritatea ar trebui să-și asume rolul de lider în ceea ce privește supravegherea instituțiilor financiare transfrontaliere care își desfășoară activitatea în Uniune. De asemenea, Autoritatea ar trebui să aibă un rol de mediere, iar hotărârile ei să fie executorii, pentru a rezolva conflictele dintre autoritățile naționale de supraveghere. |
Amendamentul 30 Propunere de regulament Considerentul 21g | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21g) Colegiile autorităților de supraveghere ar trebui să joace un rol important în supravegherea eficientă, eficace și consecventă a instituțiilor financiare transfrontaliere care nu intră în domeniul de competență al Autorității, însă în cazul cărora continuă să existe diferențe între standardele și practicile naționale. Convergența reglementărilor financiare de bază nu este suficientă dacă practicile de supraveghere rămân fragmentate. Așa cum se arată în raportul de Larosière, „denaturarea concurenței și arbitrajul de reglementare care rezultă din diferite practici de supraveghere trebuie evitate, pentru că au potențialul de a submina stabilitatea financiară, printre altele, prin încurajarea orientării activității financiare către țări cu supraveghere laxă. Sistemul de supraveghere trebuie să fie perceput ca fiind echitabil și echilibrat”. |
Amendamentul 31 Propunere de regulament Considerentul 22 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(22) Colegiile autorităților de supraveghere joacă un rol important în supravegherea eficientă, efectivă și consecventă a instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier. Autoritatea trebuie să aibă drepturi depline de participare la colegiile autorităților de supraveghere pentru a raționaliza funcționarea colegiilor și schimbul de informații din cadrul acestora și pentru a favoriza convergența și consecvența între colegii în ceea ce privește aplicarea legislației comunitare. |
eliminat |
Amendamentul 32 Propunere de regulament Considerentul 22a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(22a) Supravegherea prudențială a instituțiilor financiare de dimensiune europeană ar trebui încredințată Autorității. Autoritățile competente ar trebui să acționeze în calitate de agenți ai Autorității și, atunci când supraveghează instituții financiare transfrontaliere de dimensiune europeană, ar trebui să își desfășoare activitatea în conformitate cu instrucțiunile acesteia. |
Justificare | |
Supravegherea prudențială a instituțiilor cu dimensiune europeană ar trebui încredințată Autorității (care acționează prin intermediul autorităților naționale de supraveghere). | |
Amendamentul 33 Propunere de regulament Considerentul 22b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(22b) Ar trebui identificate instituțiile care îndeplinesc criteriile de risc sistemic, ținând seama de standardele internaționale. |
Justificare | |
Identificarea instituțiilor financiare cu dimensiune europeană. | |
Amendamentul 34 Propunere de regulament Considerentul 22c (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(22c) Ar trebui înființat un sistem european de garantare a asigurărilor (denumit în continuare „Sistemul”) pentru a proteja deținătorii de polițe, beneficiarii și instituțiile care întâmpină dificultăți și al căror impact ar putea amenința stabilitatea financiară a pieței financiare unice europene. Sistemul ar trebui finanțat prin contribuții de la aceste instituții, prin emisiunea de titluri de creanță de către Sistem sau, în situații excepționale, prin contribuții din partea statelor membre afectate, în conformitate cu criteriile convenite anterior în Memorandumul de înțelegere revizuit. Contribuțiile către Sistem ar trebui să le înlocuiască pe cele către sistemele naționale de garantare a asigurărilor. |
Justificare | |
Ar trebui înființat un sistem european pentru a reduce la minimum riscurile contribuabililor. Această soluție funcționează în paralel cu cea instituită în regulamentul privind sectorul bancar. | |
Amendamentul 35 Propunere de regulament Considerentul 23 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(23) Delegarea de sarcini și responsabilități poate fi un instrument util în funcționarea rețelei autorităților de supraveghere în vederea reducerii suprapunerii sarcinilor de supraveghere, favorizării cooperării și prin aceasta a raționalizării procesului de supraveghere, precum și a reducerii sarcinilor impuse instituțiilor financiare. Prezentul regulament trebuie, prin urmare, să ofere o bază juridică clară pentru această delegare. Delegarea sarcinilor înseamnă efectuarea acestora de către o altă autoritate de supraveghere în locul autorității responsabile, în timp ce responsabilitatea deciziilor în materie de supraveghere îi revine în continuare autorității care deleagă sarcinile. Prin delegarea responsabilităților, o autoritate națională de supraveghere delegată trebuie să poată decide într-o chestiune de supraveghere în locul unei alte autorități naționale de supraveghere, în numele acesteia. Delegațiile trebuie să respecte principiul conform căruia se alocă o competență de supraveghere unei autorități de supraveghere care are competența necesară de a întreprinde o acțiune în privința chestiunii aflate în discuție. Se poate avea în vedere o realocare a responsabilităților, de exemplu, din motive legate de economiile de scară sau de gamă, de coerența la nivelul supravegherii unui grup, precum și de utilizarea optimală a competențelor tehnice existente printre autoritățile naționale de supraveghere. Legislația comunitară în acest domeniu poate oferi mai multe precizări cu privire la principiile realocării responsabilităților printr-un acord. Autoritatea trebuie să faciliteze acordurile privind delegarea sarcinilor convenite între autoritățile naționale de supraveghere prin toate modalitățile adecvate. Ea trebuie să fie informată în prealabil cu privire la acordurile privind delegările care urmează a fi încheiate, pentru a putea emite un aviz dacă este necesar. Autoritatea trebuie să centralizeze publicarea unor astfel de acorduri pentru a garanta că tuturor părților implicate li se facilitează accesul la informații oportune și transparente cu privire la acorduri. |
(23) Delegarea de sarcini și responsabilități poate fi un instrument util în funcționarea rețelei autorităților de supraveghere în vederea reducerii suprapunerii sarcinilor de supraveghere, favorizării cooperării și prin aceasta a raționalizării procesului de supraveghere, precum și a reducerii sarcinilor impuse instituțiilor financiare. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să ofere o bază juridică clară pentru această delegare. Delegarea sarcinilor înseamnă efectuarea acestora de către o altă autoritate de supraveghere în locul autorității responsabile, în timp ce responsabilitatea deciziilor în materie de supraveghere îi revine în continuare autorității care deleagă sarcinile. Prin delegarea responsabilităților, o autoritate competentă ar trebui să poată decide într-o chestiune de supraveghere în locul Autorității sau în locul unei alte autorități competente, în numele acesteia. Delegațiile ar trebui să respecte principiul conform căruia se alocă o competență de supraveghere unei autorități de supraveghere care are competența necesară de a întreprinde o acțiune în privința chestiunii aflate în discuție. Se poate avea în vedere o realocare a responsabilităților, de exemplu, din motive legate de economiile de scară sau de gamă, de coerența la nivelul supravegherii unui grup, precum și de utilizarea optimală a competențelor tehnice existente printre autoritățile naționale de supraveghere. Legislația Uniunii în acest domeniu poate oferi mai multe precizări cu privire la principiile realocării responsabilităților printr-un acord. Autoritatea ar trebui să faciliteze și să monitorizeze acordurile privind delegarea sarcinilor convenite între autoritățile naționale de supraveghere prin toate modalitățile adecvate. Ea ar trebui să fie informată în prealabil cu privire la acordurile privind delegările care urmează a fi încheiate, pentru a putea emite un aviz dacă este necesar. Autoritatea ar trebui să centralizeze publicarea unor astfel de acorduri pentru a garanta că tuturor părților implicate li se facilitează accesul la informații oportune și transparente cu privire la acorduri. Aceasta ar trebui să identifice și să promulge bune practici privind delegarea și acordurile de delegare. |
Justificare | |
Ar trebui înființat un sistem european pentru a reduce la minimum riscurile contribuabililor. Această soluție funcționează în paralel cu cea instituită în regulamentul bancar. | |
Amendamentul 36 Propunere de regulament Considerentul 23a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(23a) Supravegherea prudențială a instituțiilor financiare care îndeplinesc criteriile de risc sistemic ar trebui încredințată Autorității în cazurile în care autoritățile naționale de supraveghere nu și-au exercitat competențele la timp și în mod corespunzător. Autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să se conformeze instrucțiunilor Autorității în ceea ce privește instituțiile care îndeplinesc criteriile de risc sistemic. Autoritatea ar trebui să acționeze prin intermediul autorităților naționale de supraveghere. |
Amendamentul 37 Propunere de regulament Considerentul 23b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(23b) Ar trebui creat un nou cadru pentru gestionarea crizelor financiare, deoarece mecanismul actual de asigurare a stabilității sistemului financiar nu a funcționat. Printre elementele-cheie ale gestionării crizelor se află o serie de norme și mijloace comune pentru soluționarea problemelor financiare (execuție și finanțare pentru soluționarea crizelor cu care se confruntă instituțiile mari, transfrontaliere și/sau interconectate). |
Amendamentul 38 Propunere de regulament Considerentul 23c (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(23c) Riscul sistemic ar trebui identificat luând în considerare standardele internaționale, în special cele stabilite de Consiliul pentru stabilitate financiară, Fondul Monetar Internațional, Asociația Internațională a Autorităților de Supraveghere în Asigurări (IAIS) și G20. Interconectarea, posibilitatea de substituire și alegerea momentului oportun sunt criteriile utilizate cel mai frecvent pentru identificarea unui risc sistemic. În funcție de măsura în care instituțiile financiare îndeplinesc criteriile de risc sistemic, acestea ar trebui să intre în jurisdicția Autorității și să fie obligate să contribuie la Sistemul european de garantare a asigurărilor și la Fondul european de stabilitate pentru asigurări și pensii ocupaționale. |
Amendamentul 39 Propunere de regulament Considerentul 23d (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(23d) Pentru a garanta responsabilitatea comună a instituțiilor financiare transfrontaliere, pentru a proteja interesele titularilor de polițe europeni și pentru a reduce costurile suportate de contribuabili în cazul unei crize financiare sistemice, ar trebui să se înființeze un sistem european de garantare a asigurărilor (denumit în continuare „Sistemul”). Sistemul ar trebui creat pentru a finanța lichidarea corespunzătoare sau intervențiile de reabilitare a instituțiilor financiare transfrontaliere care se confruntă cu dificultăți și al căror impact ar amenința stabilitatea financiară a pieței financiare unice a Uniunii, precum și pentru a internaliza costurile acestor intervenții în cazul în care contribuția instituțiilor respective la sistemele naționale de garantare a asigurărilor nu este suficientă. Sistemul ar trebui finanțat prin contribuții de la aceste instituții, prin emisiunea de titluri de creanță de către Sistem sau, în situații excepționale, prin contribuții din partea statelor membre afectate, în conformitate cu criteriile convenite anterior în Memorandumul de înțelegere revizuit. Contribuțiile către Sistem ar trebui să le înlocuiască pe cele către sistemele naționale de garantare a asigurărilor. |
Amendamentul 40 Propunere de regulament Considerentul 23e (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(23e) Ar trebui înființat un fond european de stabilitate pentru asigurări și pensii ocupaționale (denumit în continuare „Fondul de stabilitate”) pentru a finanța lichidarea corespunzătoare sau intervențiile de salvare a instituțiilor financiare care se confruntă cu dificultăți, în cazul în care acestea ar putea amenința stabilitatea financiară a pieței financiare unice a Uniunii. Fondul de stabilitate ar trebui finanțat prin contribuții corespunzătoare din partea sectorului de asigurări și pensii ocupaționale. Contribuțiile către Fondul de stabilitate ar trebui să le înlocuiască pe cele făcute către fondurile naționale cu caracter similar. |
Amendamentul 41 Propunere de regulament Considerentul 23 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(23) Delegarea de sarcini și responsabilități poate fi un instrument util în funcționarea rețelei autorităților de supraveghere în vederea reducerii suprapunerii sarcinilor de supraveghere, favorizării cooperării și prin aceasta a raționalizării procesului de supraveghere, precum și a reducerii sarcinilor impuse instituțiilor financiare. Prezentul regulament trebuie, prin urmare, să ofere o bază juridică clară pentru această delegare. Delegarea sarcinilor înseamnă efectuarea acestora de către o altă autoritate de supraveghere în locul autorității responsabile, în timp ce responsabilitatea deciziilor în materie de supraveghere îi revine în continuare autorității care deleagă sarcinile. Prin delegarea responsabilităților, o autoritate națională de supraveghere delegată trebuie să poată decide într-o chestiune de supraveghere în locul unei alte autorități naționale de supraveghere, în numele acesteia. Delegațiile trebuie să respecte principiul conform căruia se alocă o competență de supraveghere unei autorități de supraveghere care are competența necesară de a întreprinde o acțiune în privința chestiunii aflate în discuție. Se poate avea în vedere o realocare a responsabilităților, de exemplu, din motive legate de economiile de scară sau de gamă, de coerența la nivelul supravegherii unui grup, precum și de utilizarea optimală a competențelor tehnice existente printre autoritățile naționale de supraveghere. Legislația comunitară în acest domeniu poate oferi mai multe precizări cu privire la principiile realocării responsabilităților printr-un acord. Autoritatea trebuie să faciliteze acordurile privind delegarea sarcinilor convenite între autoritățile naționale de supraveghere prin toate modalitățile adecvate. Ea trebuie să fie informată în prealabil cu privire la acordurile privind delegările care urmează a fi încheiate, pentru a putea emite un aviz dacă este necesar. Autoritatea trebuie să centralizeze publicarea unor astfel de acorduri pentru a garanta că tuturor părților implicate li se facilitează accesul la informații oportune și transparente cu privire la acorduri. |
(23) Delegarea de sarcini și responsabilități poate fi un instrument util în funcționarea rețelei autorităților de supraveghere în vederea reducerii suprapunerii sarcinilor de supraveghere, favorizării cooperării și prin aceasta a raționalizării procesului de supraveghere, precum și a reducerii sarcinilor impuse instituțiilor financiare. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să ofere o bază juridică clară pentru această delegare. Delegarea sarcinilor înseamnă efectuarea acestora de către o altă autoritate de supraveghere în locul autorității responsabile, în timp ce responsabilitatea deciziilor în materie de supraveghere îi revine în continuare autorității care deleagă sarcinile. Prin delegarea responsabilităților, o autoritate națională de supraveghere delegată ar trebui să poată decide într-o chestiune de supraveghere în locul Autorității sau în locul unei alte autorități naționale de supraveghere, în numele acesteia. Delegațiile ar trebui să respecte principiul conform căruia se alocă o competență de supraveghere unei autorități de supraveghere care are competența necesară de a întreprinde o acțiune în privința chestiunii aflate în discuție. Se poate avea în vedere o realocare a responsabilităților, de exemplu, din motive legate de economiile de scară sau de gamă, de coerența la nivelul supravegherii unui grup, precum și de utilizarea optimală a competențelor de reglementare existente printre autoritățile naționale de supraveghere. Legislația Uniunii în acest domeniu poate oferi mai multe precizări cu privire la principiile realocării responsabilităților printr-un acord. Autoritatea ar trebui să faciliteze și să monitorizeze acordurile privind delegarea sarcinilor convenite între autoritățile naționale de supraveghere prin toate modalitățile adecvate. Ea ar trebui să fie informată în prealabil cu privire la acordurile privind delegările care urmează a fi încheiate, pentru a putea emite un aviz dacă este necesar. Autoritatea ar trebui să centralizeze publicarea unor astfel de acorduri pentru a garanta că tuturor părților implicate li se facilitează accesul la informații oportune și transparente cu privire la acorduri. Autoritatea ar trebui să identifice și să disemineze cele mai bune practici privind delegarea și acordurile de delegare. |
Amendamentul 42 Propunere de regulament Considerentul 25 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(25) Evaluările inter pares constituie un instrument rentabil și eficient în vederea favorizării consecvenței în cadrul rețelei supraveghetorilor financiari. Prin urmare, Autoritatea trebuie să elaboreze cadrul metodologic pentru aceste evaluări și să le organizeze în mod regulat. Evaluările trebuie să se concentreze nu numai asupra convergenței dintre practicile în materie de supraveghere, ci și asupra capacității supraveghetorilor de a ajunge la rezultate de înaltă calitate în acest domeniu, precum și asupra independenței autorităților naționale de supraveghere. |
(25) Evaluările inter pares constituie un instrument rentabil și eficient în vederea favorizării consecvenței în cadrul rețelei supraveghetorilor financiari. Prin urmare, Autoritatea ar trebui să elaboreze cadrul metodologic pentru aceste evaluări și să le organizeze în mod regulat. Evaluările ar trebui să se concentreze nu numai asupra convergenței dintre practicile în materie de supraveghere, ci și asupra capacității supraveghetorilor de a ajunge la rezultate de înaltă calitate în acest domeniu, precum și asupra independenței autorităților naționale de supraveghere. Rezultatul evaluărilor inter pares ar trebui publicat, iar bunele practici ar trebui identificate și făcute la rândul lor publice. |
Amendamentul 43 Propunere de regulament Considerentul 26 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(26) Autoritatea va promova în mod activ elaborarea unei reacții coordonate la nivel comunitar în materie de supraveghere, în special în cazul unor evoluții negative care ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea sistemului financiar din Comunitate. Pe lângă dreptul său de a lua măsuri în situații de urgență, Autorității trebuie, prin urmare, să i se încredințeze o funcție de coordonare generală în cadrul Sistemului european al supraveghetorilor financiari. Buna circulație a tuturor informațiilor pertinente între autoritățile competente trebuie să ocupe un loc important în cadrul acțiunilor Autorității. |
(26) Autoritatea ar trebui să promoveze în mod activ elaborarea unei reacții coordonate la nivelul Uniunii în materie de supraveghere, în special pentru a asigura buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea sistemului financiar din Uniune. Pe lângă dreptul său de a lua măsuri în situații de urgență, Autorității ar trebui, prin urmare, să i se încredințeze o funcție de coordonare generală în cadrul SESF. Buna circulație a tuturor informațiilor pertinente între autoritățile competente ar trebui să ocupe un loc important în cadrul acțiunilor Autorității. |
Justificare | |
Prezentul amendament reflectă mai bine funcția de coordonare a autorităților pentru a asigura buna funcționare a piețelor financiare. | |
Amendamentul 44 Propunere de regulament Considerentul 27 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(27) Pentru a proteja stabilitatea financiară este necesară identificarea din timp a tendințelor, a riscurilor potențiale și a punctelor vulnerabile aferente nivelului microprudențial, într-un context transfrontalier și transsectorial. Autoritatea trebuie să monitorizeze și să evalueze aceste evoluții în domeniul său de competență și, dacă este necesar, să informeze Parlamentul European, Consiliul, Comisia, celelalte Autorități europene de supraveghere și Comitetul european pentru riscuri sistemice în mod regulat sau, dacă este necesar, ad hoc. Autoritatea trebuie, de asemenea, să coordoneze exercițiile de simulare a crizelor la nivel comunitar pentru a evalua rezistența instituțiilor financiare în cazul evoluțiilor negative ale pieței, garantând aplicarea unei metodologii a acestor exerciții cât mai consecvente la nivel național. |
(27) Pentru a proteja stabilitatea financiară este necesară identificarea din timp a tendințelor, a riscurilor potențiale și a punctelor vulnerabile aferente nivelului microprudențial, într-un context transfrontalier și transsectorial. Autoritatea ar trebui să monitorizeze și să evalueze aceste evoluții în domeniul său de competență și, dacă este necesar, să informeze Parlamentul European, Consiliul, Comisia, celelalte Autorități europene de supraveghere și Comitetul european pentru riscuri sistemice în mod regulat sau, dacă este necesar, ad hoc. Autoritatea ar trebui de asemenea să inițieze și să coordoneze exerciții de simulare a crizelor la nivelul Uniunii pentru a evalua rezistența instituțiilor financiare în cazul evoluțiilor negative ale pieței, garantând aplicarea unei metodologii a acestor exerciții cât mai consecvente la nivel național. Pentru a-și exercita funcțiile în cunoștință de cauză, Autoritatea ar trebui să efectueze analize economice ale piețelor și ale impactului evoluțiilor potențiale ale acestora. |
Amendamentul 45 Propunere de regulament Considerentul 28 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(28) Având în vedere globalizarea serviciilor financiare și importanța sporită a standardelor internaționale, Autoritatea trebuie să promoveze dialogul și cooperarea cu autorități de supraveghere din afara Comunității. Ea va respecta pe deplin actualele roluri și competențe ale Instituțiilor europene în relația acestora cu autoritățile din afara Comunității și în cadrul forumurilor internaționale. |
(28) Având în vedere globalizarea serviciilor financiare și importanța sporită a standardelor internaționale, Autoritatea ar trebui să ia parte la reprezentarea Uniunii în cadrul dialogului și al cooperării cu autorități de supraveghere din țări terțe. |
Amendamentul 46 Propunere de regulament Considerentul 30 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(30) Pentru a-și îndeplini eficient sarcinile, Autoritatea trebuie să aibă dreptul să solicite toate informațiile necesare. Pentru a se evita suprapunerea obligațiilor de raportare ale instituțiilor financiare, aceste informații trebuie în mod normal să fie transmise de autoritățile naționale de supraveghere care sunt cele mai apropiate de piețele și instituțiile financiare. Autoritatea trebuie însă să fie abilitată să solicite informații direct de la instituțiile financiare și de la alte părți atunci când o autoritate națională de supraveghere nu furnizează sau nu poate furniza respectivele informații în mod prompt. Autoritățile statelor membre trebuie să fie obligate să sprijine Autoritatea pentru ca acestor cereri directe să li se dea curs. |
(30) Pentru a-și îndeplini eficient sarcinile, Autoritatea ar trebui să aibă dreptul să solicite toate informațiile necesare. Pentru a se evita suprapunerea obligațiilor de raportare ale participanților la piețele financiare, aceste informații ar trebui, în mod normal, să fie transmise de autoritățile naționale de supraveghere care sunt cele mai apropiate de piețele financiare și de participanții la piață, cu condiția ca informațiile confidențiale să nu fie puse la dispoziția organismelor sau autorităților care nu sunt autorizate să le consulte. Autoritatea ar trebui, însă, să fie abilitată să solicite informații direct de la participanții la piețele financiare și de la alte părți atunci când o autoritate națională competentă nu furnizează sau nu poate furniza respectivele informații în mod prompt. Autoritățile statelor membre ar trebui să fie obligate să sprijine Autoritatea pentru ca acestor cereri directe să li se dea curs. |
Amendamentul 47 Propunere de regulament Considerentul 31 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(31) Colaborarea strânsă între Autoritate și Comitetul european pentru riscuri sistemice este esențială pentru o funcționare pe deplin eficientă a acestuia din urmă și pentru a garanta că avertismentelor și recomandărilor sale li se dă curs. Autoritatea trebuie să pună la dispoziția Comitetului european pentru riscuri sistemice orice informații pertinente. Datele aferente întreprinderilor individuale trebuie furnizate în urma unei cereri motivate. Autoritatea trebuie să dea curs avertismentelor sau recomandărilor pe care Comitetul european pentru riscuri sistemice i le adresează sau le adresează unei autorități naționale de supraveghere. |
(31) Colaborarea strânsă între Autoritate și Comitetul european pentru riscuri sistemice este esențială pentru o funcționare pe deplin eficientă a acestuia din urmă și pentru a garanta că avertismentelor și recomandărilor sale li se dă curs. Autoritatea și Comitetul european pentru riscuri sistemice ar trebui să facă schimb de orice informații pertinente. Datele aferente întreprinderilor individuale ar trebui furnizate în urma unei cereri motivate. Autoritatea ar trebui să dea curs avertismentelor sau recomandărilor pe care Comitetul european pentru riscuri sistemice i le adresează sau le adresează unei autorități naționale de supraveghere, după caz. |
Amendamentul 48 Propunere de regulament Considerentul 32 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(32) Atunci când este necesar, Autoritatea trebuie să consulte părțile interesate cu privire la standarde tehnice, orientări și recomandări și să le ofere acestora o posibilitate rezonabilă de a formula observații cu privire la măsurile propuse. Din motive de eficiență, trebuie înființat în acest scop un Grup al părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale, care să reprezinte în proporții egale firmele comunitare de asigurări și reasigurări, precum și fondurile de pensii ocupaționale (inclusiv, după caz, investitori instituționali și alte instituții financiare care folosesc servicii financiare) angajații acestora, precum și consumatorii sau alți utilizatori cu amănuntul ai serviciilor de asigurări, reasigurări și de pensii ocupaționale, inclusiv IMM-urile. Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale trebuie să funcționeze în mod activ ca o interfață cu alte grupuri de utilizatori din domeniul serviciilor financiare înființate de Comisie sau de legislația comunitară. |
(32) Autoritatea ar trebui să consulte părțile interesate cu privire la standarde de reglementare, orientări și recomandări și să le ofere acestora o posibilitate rezonabilă de a formula observații cu privire la măsurile propuse. Înainte de adoptarea proiectelor de standarde de reglementare, orientări și recomandări, Autoritatea ar trebui să realizeze un studiu de impact. Din motive de eficiență, ar trebui înființat în acest scop un Grup al părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale, care să reprezinte în proporții echilibrate firmele de asigurări și reasigurări financiare din Uniune, precum și fondurile de pensii ocupaționale (inclusiv, după caz, investitori instituționali și alte instituții financiare care folosesc servicii financiare), sindicatele, mediul academic, precum și consumatorii sau alți utilizatori cu amănuntul ai serviciilor de asigurări, reasigurări și de pensii ocupaționale, inclusiv IMM-urile. Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale ar trebui să funcționeze în mod activ ca o interfață cu alte grupuri de utilizatori din domeniul serviciilor financiare înființate de Comisie sau de legislația Uniunii. |
Amendamentul 49 Propunere de regulament Considerentul 33a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(33a) Fără a aduce atingere responsabilităților specifice ale statelor membre în situații de criză, în cazul în care un stat membru decide să invoce măsura de salvgardare, Parlamentul European ar trebui informat în același timp cu Autoritatea, Consiliul și Comisia. În plus, statul membru ar trebui să explice motivele pentru care invocă măsura de salvgardare. În cooperare cu Comisia, Autoritatea ar trebui să stabilească măsurile ulterioare care trebuie luate. |
Amendamentul 50 Propunere de regulament Considerentul 33a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(33a) Organizațiile non-profit sunt marginalizate în dezbaterea privind viitorul serviciilor financiare și în procesul aferent de luare a deciziilor, spre deosebire de reprezentanții sectorului, bine finanțați și cu relații adecvate. Acest dezavantaj ar trebui să fie compensat printr-o finanțare adecvată a reprezentanților lor în Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale. |
Amendamentul 51 Propunere de regulament Considerentul 35 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(35) Un consiliu de supraveghere compus din directorii autorităților naționale de supraveghere relevante din fiecare stat membru și condus de președintele Autorității trebuie să fie principalul organ decizional al Autorității. Reprezentanți ai Comisiei, ai Comitetului european pentru riscuri sistemice și ai celorlalte două Autorități europene de supraveghere trebuie să participe în calitate de observatori. Membrii consiliului de supraveghere trebuie să acționeze independent și doar în interesul Comunității. În cazul actelor generale, inclusiv al celor legate de adoptarea de standarde tehnice, orientări și recomandări precum și de chestiuni bugetare, este oportun să se aplice regulile privind majoritatea calificată prevăzute de tratat, în timp ce celelalte decizii trebuie luate cu majoritate simplă a membrilor. Cazurile referitoare la soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile naționale de supraveghere trebuie examinate de un grup restrâns. |
(35) Un consiliu de supraveghere compus din directorii autorităților naționale de supraveghere relevante din fiecare stat membru și condus de președintele Autorității ar trebui să fie principalul organ decizional al Autorității. Reprezentanți ai Comisiei, ai Comitetului european pentru riscuri sistemice, ai Autorității europene de supraveghere (sectorul bancar) și ai Autorității europene de supraveghere (valori mobiliare și piețe) ar trebui să participe în calitate de observatori. Membrii consiliului de supraveghere ar trebui să acționeze independent și doar în interesul Uniunii. În cazul actelor generale, inclusiv al celor legate de adoptarea de standarde de reglementare, orientări și recomandări precum și de chestiuni bugetare, este oportun să se aplice regulile privind majoritatea calificată prevăzute la articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în timp ce celelalte decizii ar trebui luate cu majoritate simplă a membrilor. Cazurile referitoare la soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile naționale de supraveghere ar trebui examinate de un grup restrâns. |
Amendamentul 52 Propunere de regulament Considerentul 37 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(37) Un președinte cu normă întreagă, ales de consiliul de supraveghere printr-un concurs deschis, trebuie să reprezinte Autoritatea. Gestionarea Autorității trebuie lăsată în seama unui director executiv, care trebuie să aibă dreptul de a participa la întrunirile consiliului de supraveghere și ale consiliului de administrație fără drept de vot. |
(37) Un președinte cu normă întreagă, ales de Parlamentul European în urma unui concurs deschis organizat de Comisie și după întocmirea unei liste cu finaliști de către Comisie, ar trebui să reprezinte Autoritatea. Gestionarea Autorității ar trebui încredințată unui director executiv, care ar trebui să aibă dreptul de a participa la întrunirile consiliului de supraveghere și ale consiliului de administrație fără drept de vot. |
Amendamentul 53 Propunere de regulament Considerentul 40 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(40) Pentru ca Autoritatea să fie pe deplin autonomă și independentă, trebuie să i se acorde acesteia un buget autonom cu venituri provenind în special din contribuții obligatorii din partea autorităților naționale de supraveghere și din bugetul general al Uniunii Europene. În ceea ce privește contribuția comunitară, trebuie să se aplice procedura bugetară comunitară. Auditarea conturilor trebuie efectuată de Curtea de Conturi. |
(40) Pentru ca Autoritatea să fie pe deplin autonomă și independentă, ar trebui să i se acorde un buget autonom cu venituri provenind din bugetul general al Uniunii Europene și din onorariile plătite Autorității în cazurile specificate în instrumentele relevante din legislația Uniunii Europene. În ceea ce privește contribuția Uniunii, ar trebui să se aplice procedura bugetară a Uniunii. Auditarea conturilor ar trebui efectuată de Curtea de Conturi. |
Amendamentul 54 Propunere de regulament Articolul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Prezentul regulament înființează Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale („Autoritatea”). |
(1) Prezentul regulament înființează Autoritatea europeană de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale) („Autoritatea”). |
(2) Autoritatea acționează în cadrul domeniului de aplicare al Directivei 64/225/CEE, Directivei 73/239/CEE, Directivei 73/240/CEE, Directivei 76/580/CEE, Directivei 78/473/CEE, Directivei 84/641/CEE, Directivei 87/344/CEE, Directivei 88/357/CEE, Directivei 92/49/CEE, Directivei 98/78/CE, Directivei 2001/17/CE, Directivei 2002/83/CE, Directivei 2002/92/CE, Directivei 2003/41/CE, Directivei 2002/87/CE, Directivei 2005/68/CE, Directivei 2007/44/CE, Directivei 2005/60/CE, Directivei 2002/65/CE, precum și al tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor bazate pe aceste acte și al oricăror alte acte comunitare care conferă sarcini Autorității. |
(2) Autoritatea acționează în cadrul domeniului de aplicare al prezentului regulament și al Directivei 64/225/CEE, Directivei 73/239/CEE, Directivei 73/240/CEE, Directivei 76/580/CEE, Directivei 78/473/CEE, Directivei 84/641/CEE, Directivei 87/344/CEE, Directivei 88/357/CEE, Directivei 92/49/CEE, Directivei 98/78/CE, Directivei 2001/17/CE, Directivei 2002/83/CE, Directivei 2002/92/CE, Directivei 2003/41/CE, Directivei 2002/87/CE, Directivei 2005/68/CE, Directivei 2007/44/CE, Directivei 2005/60/CE, Directivei 2002/65/CE, precum și al tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor bazate pe aceste acte și al oricăror alte acte adoptate la nivelul Uniunii care conferă sarcini Autorității. |
|
(2a) Autoritatea acționează în cadrul activităților acoperite de legislația menționată la alineatul (2), inclusiv al chestiunilor legate de drepturile acționarilor, de guvernanța corporativă, de audit și de raportarea financiară, pentru a asigura aplicarea eficace și consecventă a legislației menționate la alineatul (2). Autoritatea ia, de asemenea, măsuri adecvate cu privire la ofertele publice de cumpărare, la compensări și regularizări, la securitizare, la vânzările în lipsă și la produsele financiare derivate, inclusiv cu privire la standardizare. |
(3) Dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere prerogativelor Comisiei, în special celor stabilite prin articolul 226 din tratat referitoare la garantarea respectării legislației comunitare. |
(3) Dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere prerogativelor Comisiei, în special celor stabilite prin articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la garantarea respectării legislației UE. |
(4) Obiectivul Autorității este acela de a contribui la: (i) îmbunătățirea funcționării pieței interne, inclusiv printr-un nivel ridicat, eficient și consecvent de reglementare și supraveghere, (ii) protejarea asiguraților și a altor beneficiari, (iii) garantarea integrității, eficienței și a bunei funcționări a piețelor financiare, (iv) protejarea stabilității sistemului financiar și (v) consolidarea coordonării internaționale în domeniul supravegherii. În acest scop, Autoritatea va contribui la garantarea aplicării consecvente, eficiente și efective a legislației comunitare menționate anterior la articolul 1 alineatul (2), favorizând convergența în materie de supraveghere și furnizând avize Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. |
(4) Obiectivul Autorității este acela de a proteja valori publice precum stabilitatea sistemului financiar pe termen scurt, mediu și lung, solvabilitatea și lichiditatea instituțiilor financiare, transparența piețelor și a produselor financiare și protecția deponenților și a investitorilor. Autoritatea contribuie la: (i) îmbunătățirea funcționării și a competitivității pieței interne, inclusiv printr-un nivel ridicat, eficient și consecvent de reglementare și supraveghere, (ii) consolidarea concurenței și a inovării în cadrul pieței interne și promovarea competitivității globale, (iia) promovarea incluziunii financiare, (iii) garantarea integrității, transparenței, eficienței și a bunei funcționări a piețelor financiare, (iv) consolidarea coordonării internaționale în domeniul supravegherii, (v) sprijinirea noii strategii a Uniunii în materie de ocupare a forței de muncă și de creștere economică, (vi) prevenirea arbitrajului de reglementare și promovarea condițiilor de concurență echitabile, (vii) prevenirea generării în viitor de către instituțiile financiare ale Uniunii a „bulelor de credit” și (viii) elaborarea de metodologii comune pentru evaluarea efectului produs de caracteristicile și procesele de distribuție ale produselor asupra poziției financiare a instituțiilor și asupra protecției clienților. În acest scop, Autoritatea contribuie la garantarea aplicării consecvente, eficiente și efective a legislației Uniunii menționate anterior la articolul 1 alineatul (2), favorizând convergența în materie de supraveghere, furnizând avize Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și realizând analize ale piețelor pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor sale. |
|
(4a) Atunci când își exercită atribuțiile conferite de prezentul regulament, Autoritatea acordă o atenție deosebită instituțiilor sistemice al căror faliment sau disfuncționalitate poate afecta funcționarea sistemului financiar sau a economiei reale. |
(5) Autoritatea face parte din Sistemul european al supraveghetorilor financiari, prescurtat în continuare „SESF”, care va funcționa ca o rețea de autorități de supraveghere, după cum se precizează la articolul 39. |
(5) Atunci când realizează sarcinile ce îi sunt atribuite de prezentul regulament, Autoritatea acționează în mod independent și obiectiv, singurul interes urmărit fiind acela al Uniunii Europene. |
(6) Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale va colabora cu Comitetul european pentru riscuri sistemice, denumit în continuare „CERS”, după cum se prevede la articolul 21 din prezentul regulament. |
|
Amendamentul 55 Propunere de regulament Articolul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 1a |
|
Sistemul european de supraveghere financiară |
|
(1) Autoritatea face parte dintr-un Sistem European de Supraveghere Financiară (SESF). Obiectivul principal al SESF este de a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor vizând sectorul financiar, pentru a menține stabilitatea financiară, generând astfel încredere în sistemul financiar ca întreg și asigurând o protecție suficientă pentru clienții serviciilor financiare. |
|
(2) SESF cuprinde: (a) Comitetul european pentru riscuri sistemice; |
|
(b) Autoritatea; |
|
(c) Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar) instituită prin Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE]; |
|
(d) Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. .../2010 (AEVMP); |
|
(e) Autoritatea europeană de supraveghere (Comitetul comun), prevăzută la articolul 40 („Comitetul comun”); |
|
(f) autoritățile din statele membre menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. …/… [AEVMP], Regulamentul (UE) nr. …/2009 [AEAPO] și Regulamentul (UE) nr. .../... [ABE]; |
|
(g) Comisia, în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor menționate la articolele 7 și 9. |
|
Autoritățile care fac parte din SESF, inclusiv autoritățile competente din statele membre, răspund în fața Parlamentului European, fără ca prin aceasta să aducă atingere răspunderii pe care o au autoritățile competente ale statelor membre în fața parlamentelor naționale. |
|
(3) Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat, garantează consecvența transsectorială a activității și ajunge la poziții comune în domeniul supravegherii conglomeratelor financiare și în alte chestiuni transsectoriale cu Comitetul european pentru riscuri sistemice, precum și cu Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe), prin intermediul Comitetului comun. |
|
(4) În conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părțile la SESF cooperează, în spiritul încrederii și al unui deplin respect reciproc, în special pentru a asigura circulația între ele a informațiilor pertinente și fiabile. |
|
(5) Numai autoritățile de supraveghere care sunt incluse în SESF au dreptul să supravegheze instituțiile financiare din Uniunea Europeană. |
Amendamentul 56 Propunere de regulament Articolul 2 – punctul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
1. „instituții financiare” înseamnă întreprinderi de asigurare în sensul definiției din Directiva 98/78/CE, întreprinderi de reasigurare în sensul definiției din Directiva 2005/68/CE, instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale în sensul definiției din Directiva 2003/41/CE și conglomerate financiare în sensul definiției din Directiva 2002/87/CE. |
1. instituții financiare” înseamnă întreprinderi de asigurare în sensul definiției din Directiva 98/78/CE, întreprinderi de reasigurare în sensul definiției din Directiva 2005/68/CE, instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale în sensul definiției din Directiva 2003/41/CE și conglomerate financiare în sensul definiției din Directiva 2002/87/CE, precum și orice altă întreprindere sau entitate care își desfășoară activitatea în Uniune și a cărei activitate are un caracter similar, chiar dacă nu interacționează direct cu publicul larg. |
Amendamentul 57 Propunere de regulament Articolul 6 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea are următoarele sarcini: |
(1) Autoritatea are următoarele sarcini: |
(a) de a contribui la elaborarea de standarde și practici comune de înaltă calitate în materie de reglementare și supraveghere, în special prin furnizarea de avize către instituțiile comunitare și prin elaborarea de orientări, recomandări și proiecte de standarde tehnice care trebuie să se bazeze pe legislația menționată la articolul 1 alineatul (2); |
(a) de a contribui la elaborarea de standarde și practici comune de înaltă calitate în materie de reglementare și supraveghere, în special prin furnizarea de avize către instituțiile Uniunii și prin elaborarea de orientări, recomandări și proiecte de standarde de reglementare și de punere în aplicare care trebuie să se bazeze pe actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2); |
(b) de a contribui la aplicarea consecventă a legislației comunitare, în special prin sprijinirea unei culturi comune a supravegherii, garantarea unei aplicări consecvente, eficiente și efective a legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, medierea și rezolvarea dezacordurilor între autoritățile naționale de supraveghere, promovarea unei funcționări coerente a colegiilor de supraveghere și luarea de măsuri în situații de urgență; |
(b) de a contribui la aplicarea consecventă a actelor legislative ale Uniunii, în special prin sprijinirea unei practici comune a supravegherii, garantarea unei aplicări consecvente, eficiente și eficace a actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, medierea și rezolvarea dezacordurilor între autoritățile competente, asigurarea unei supravegheri eficace și consecvente, precum și a unei funcționări coerente a colegiilor autorităților de supraveghere și luarea de măsuri, printre altele, în situații de urgență; |
(c)de a facilita delegarea de sarcini și responsabilități între autoritățile competente; |
(c) de a stimula și facilita delegarea de sarcini și responsabilități între autoritățile competente; |
(d) de a coopera îndeaproape cu CERS, în special prin furnizarea către CERS a informațiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale și prin garantarea faptului că avertismentelor și recomandărilor CERS li se dă curs în mod corespunzător; |
(d) de a coopera îndeaproape cu CERS, în special prin furnizarea către CERS a informațiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale și prin garantarea faptului că avertismentelor și recomandărilor CERS li se dă curs în mod corespunzător; |
(e) de a realiza analize inter pares ale autorităților naționale de supraveghere, de a consolida consecvența rezultatelor în materie de supraveghere; |
(e) de a organiza și realiza analize inter pares ale autorităților competente, de a consolida consecvența rezultatelor în materie de supraveghere; |
(f) de a monitoriza și evalua evoluțiile pieței în domeniile sale de competență; |
(f) de a monitoriza și evalua evoluțiile pieței în domeniile sale de competență; |
|
(fa) de a realiza analize economice ale piețelor pentru a-și îndeplini atribuțiile în cunoștință de cauză; |
|
(fb) de a promova protecția deponenților și a investitorilor; |
|
(fc) de a evalua disponibilitatea și calitatea produselor și serviciilor de asigurări și pensii ocupaționale pentru persoane fizice și juridice din întreaga Uniune Europeană; |
|
(g) de a îndeplini funcțiile unui organism competent de gestionare a crizelor din cadrul instituțiilor transfrontaliere, crize care au potențialul de a prezenta un risc sistemic menționat la articolul 12b, dirijând și realizând toate măsurile de intervenție timpurie, precum și procedurile de soluționare a crizelor sau de insolvabilitate vizând astfel de instituții, prin intermediul unității sale de soluționare în domeniul bancar menționate la articolul 12c; |
(g) de a realiza orice alte sarcini specifice prevăzute de prezentul regulament sau de legislația comunitară menționată la articolul 1 alineatul (2). |
(h) de a realiza orice alte sarcini specifice prevăzute de prezentul regulament sau de actele legislative ale Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2); |
|
(ha) de a crea o bază de date cu instituțiile financiare înregistrate în domeniul său de competență și, în cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), la nivel central. |
(2) Pentru a efectua sarcinile menționate la alineatul (1), Autoritatea deține competențele prevăzute de prezentul regulament, în special este abilitată: |
(2) Pentru a efectua sarcinile menționate la alineatul (1), Autoritatea deține competențele prevăzute de prezentul regulament, în special este abilitată: |
(a) să elaboreze proiecte de standarde tehnice în cazurile specifice menționate la articolul 7; |
(a) să elaboreze proiecte de standarde de reglementare în cazurile specifice menționate la articolul 7; |
|
(aa) să elaboreze proiecte de standarde de punere în aplicare în cazurile specifice menționate la articolul 7e; |
(b) să emită orientări și recomandări, după cum se prevede la articolul 8; |
(b) să emită orientări și recomandări, după cum se prevede la articolul 8; |
(c) să emită recomandări în cazuri specifice, după cum se prevede la articolul 9 alineatul (3); |
(c) să emită recomandări în cazuri specifice, după cum se prevede la articolul 9 alineatul (3); |
(d) să ia decizii individuale adresate autorităților naționale de supraveghere în cazurile specifice menționate la articolele 10 și 11; |
(d) să ia decizii individuale adresate autorităților competente în cazurile specifice menționate la articolele 10 și 11; |
(e) să ia decizii individuale adresate instituțiilor financiare în cazurile specifice menționate la articolul 9 alineatul (6), la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 11 alineatul (4); |
(e) să ia decizii individuale adresate instituțiilor financiare în cazurile specifice menționate la articolul 9 alineatul (6), la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 11 alineatul (4); |
(f) să emită avize către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie, după cum se prevede la articolul 19. |
(f) să emită avize către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie, după cum se prevede la articolul 19. |
|
(fa) să colecteze direct informațiile necesare privind instituțiile financiare; |
|
(fb) să elaboreze un standard de reglementare care să prevadă informațiile minime ce trebuie puse la dispoziția Autorității cu privire la tranzacții și la participanții la piață, la modul de coordonare a colectării de date și modalitatea de conectare a bazelor de date naționale existente în vederea asigurării faptului că Autoritatea are în orice moment acces la informațiile pertinente și necesare cu privire la tranzacții și la participanții la piață, în cadrul competențelor sale prevăzute în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2); |
(3) Autoritatea își exercită competențele exclusive în materie de supraveghere ce îi revin în temeiul legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), în ceea ce privește entitățile sau activitățile economice aflate în raza de acțiune comunitară. |
(3) Autoritatea își exercită competențele exclusive în materie de supraveghere ce îi revin în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), în ceea ce privește entitățile sau activitățile economice aflate în raza de acțiune a Uniunii. |
În acest scop, Autoritatea deține competențele de anchetă și executare adecvate menționate în legislația în domeniu, precum și posibilitatea de a percepe tarife. |
În scopul exercitării competențelor sale exclusive de supraveghere în temeiul alineatului (3), Autoritatea deține competențele de anchetă și executare adecvate menționate în legislația în domeniu, precum și posibilitatea de a percepe tarife. Autoritatea acționează în strânsă cooperare cu autoritățile competente și se bazează pe expertiza, facilitățile și competențele acestora pentru a-și exercita competențele exclusive de supraveghere și pentru a-și îndeplini sarcinile. |
Amendamentul 58 Propunere de regulament Articolul 6a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 6a |
|
Competențele autorităților competente în calitatea lor de membre ale Autorității |
|
Pentru a realiza obiectivele Autorității, autoritățile competente care sunt membre ale Autorității au competența de a adopta măsuri de supraveghere preventive și corective, inclusiv competența legată de instituțiile financiare și exercitată proporțional: |
|
(a) de a solicita și a primi informații adecvate; |
|
(b) de a impune cerințele de raportare și divulgare; |
|
(c) de a proceda la inspecții la fața locului; |
|
(d) de a adopta măsuri prudențiale (inclusiv măsuri privind conflictele de interes, buna guvernanță, lichiditatea, provizioanele, dividendele și politicile de remunerare); |
|
(e) de a separa sau a segrega activitățile bancare cu amănuntul de activitățile de tranzacționare și de alte activități fără caracter de utilitate în cazul în care se apreciază, pe baza unor criterii comune, existența unui risc pertinent; |
|
(f) de a limita sau a interzice temporar anumite produse sau tipuri de tranzacții care pot provoca, direct sau indirect, o volatilitate excesivă a piețelor sau pot perturba, integral sau parțial, sistemul financiar european, finanțele publice sau economia reală; |
|
(g) de a impune instituțiilor financiare să acționeze prin intermediul unei filiale în cazul în care se apreciază, pe baza unor criterii comune, existența unui risc intern pertinent; |
|
(h) de a impune amenzi cu efect de descurajare; |
|
(i) de a interzice administratorilor și directorilor să acționeze în capacitatea lor respectivă; |
|
(j) de a elibera din funcție directori executivi sau consiliul de administrație; |
|
(k) de a interveni temporar în activitatea instituțiilor financiare; |
|
(l) de a retrage beneficiile oferite de răspunderea limitată acționarilor importanți ai instituțiilor financiare, atunci când aceștia sunt pasivi în ceea ce privește apărarea interesului corporativ, în cazuri precum lipsa de transparență, acordarea sau solicitarea de împrumuturi în mod nejudicios, sau atunci când se fac vinovați de încălcări grave și sistematice; |
|
(m) de a extinde răspunderea financiară asupra administratorilor, directorilor sau instituțiilor financiare care comit sau iau parte la încălcări grave și sistematice ale legislației Uniunii sau aplică un sistem de stimulare inadecvat pentru serviciile lor; |
|
(n) de a solicita, dacă este cazul, declarațiile administratorilor și directorilor referitoare la dobândă, activități și active; |
|
(o) de a solicita dezvoltarea unui regim detaliat de soluționare a situațiilor de criză, care trebuie actualizat periodic, cuprinzând un mecanism structurat de intervenție timpurie, măsuri corective prompte și un plan de urgență în caz de faliment; |
|
(p) de a anula licențele și a retrage pașapoartele; precum și |
|
(q) de a-și da acordul cu privire la protocoale vizând o reacție comună la nivel european, cât mai rapid și sistematic cu putință, pentru a preveni sau corecta tulburările de pe piață. |
Amendamentul 59 Propunere de regulament Articolul 7 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Standarde tehnice |
Standarde de reglementare |
(1) Autoritatea poate elabora standarde tehnice în domeniile precizate în mod specific în legislația menționată la articolul 1 alineatul (2). Autoritatea înaintează proiectele de standarde Comisiei spre aprobare. |
(1) Autoritatea poate elabora standarde de reglementare pentru a completa, actualiza sau modifica elementele care nu sunt esențiale pentru actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). Standardele de reglementare nu implică decizii strategice, iar conținutul acestora este limitat de către actele legislative în temeiul cărora au fost elaborate. |
Înainte de a le prezenta Comisiei, Autoritatea efectuează, atunci când este necesar, consultări publice deschise cu privire la standardele tehnice și analizează eventualele costuri și beneficii aferente. |
|
|
(2) Autoritatea desfășoară consultări publice deschise cu privire la standardele de reglementare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente înainte de adoptarea proiectelor de standarde de reglementare. Autoritatea solicită, de asemenea, avizul sau opinia grupurilor părților interesate menționate la articolul 22. |
|
(3) Autoritatea înaintează proiectele de standarde de reglementare spre aprobare Comisiei și, concomitent, Parlamentului European și Consiliului. |
În termen de trei luni de la primirea proiectelor de standarde, Comisia decide cu privire la aprobarea proiectelor de standarde. Comisia poate prelungi respectiva perioadă cu o lună. Ea poate aproba proiectele de standarde doar parțial sau cu amendamente atunci când acest lucru este impus de interesele comunitare. |
(4) În termen de trei luni de la primirea proiectelor de standarde de reglementare, Comisia decide cu privire la aprobarea, respingerea sau modificarea proiectelor de standarde de reglementare. Comisia poate prelungi respectiva perioadă cu o lună. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la decizia sa, prezentându-și motivele. |
Atunci când Comisia nu aprobă standardele sau le aprobă doar parțial sau cu amendamente, ea informează Autoritatea cu privire la motivele sale. |
|
(2) Standardele se adoptă de Comisie prin intermediul regulamentelor sau deciziilor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
|
|
(5) Comisia poate modifica proiectele de standarde de reglementare dacă acestea sunt incompatibile cu dreptul Uniunii, nu respectă principiul proporționalității sau contravin principiilor fundamentale ale pieței interne a serviciilor financiare, astfel cum sunt reflectate în legislația Uniunii în materie de servicii financiare. |
Amendamentul 60 Propunere de regulament Articolul 7a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7a |
|
Exercitarea competențelor delegate |
|
(1) Competența de a adopta standardele de reglementare menționate la articolul 7 este conferită Comisiei pentru o durată nedeterminată. |
|
(2) Proiectele de standarde de reglementare se adoptă de către Comisie sub formă de regulamente sau decizii. |
|
(3) De îndată ce adoptă un standard de reglementare, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. |
|
(4) Competența de a adopta standarde de reglementare conferită Comisiei este supusă condițiilor prevăzute la articolele 7b-7d. |
|
(5) În raportul menționat la articolul 35 alineatul (2), președintele Autorității informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la standardele de reglementare aprobate și la autoritățile naționale care nu au respectat aceste standarde. |
Amendamentul 61 Propunere de regulament Articolul 7b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7b |
|
Obiecțiuni la standardele de reglementare |
|
(1) Parlamentul European sau Consiliul se pot opune unui standard de reglementare în termen de patru luni de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două luni. |
|
(2) În cazul în care, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu s-au opus standardului de reglementare, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile acestuia. |
|
(3) Înainte de expirarea acestui termen și în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător, Parlamentul European și Consiliul pot informa Comisia că nu intenționează să prezinte obiecțiuni față de un standard de reglementare. În astfel de cazuri, standardul de reglementare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile acestuia. |
|
(4) Dacă Parlamentul European sau Consiliul se opun unui standard de reglementare, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni cu privire la un standard de reglementare expune motivele care au stat la baza acestora. |
Amendamentul 62 Propunere de regulament Articolul 7c (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7c |
|
Neaprobarea sau modificarea proiectelor de standarde de reglementare |
|
(1) În cazul în care Comisia nu aprobă un proiect de standard de reglementare sau îl modifică, Comisia informează Autoritatea, Parlamentul European și Consiliul, prezentându-și motivele. |
|
(2) Parlamentul European sau Consiliul pot să convoace comisarul responsabil, împreună cu președintele Autorității, în termen de o lună, la o reuniune ad-hoc a comisiei competente a Parlamentului European sau a Consiliului, în cadrul căreia aceștia își prezintă și își explică divergențele. |
Amendamentul 63 Propunere de regulament Articolul 7d (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7d |
|
Revocarea competențelor delegate |
|
(1) Delegarea de competențe menționată la articolul 7 poate fi revocată de Parlamentul European sau de Consiliu. |
|
(2) Decizia de revocare conține motivele care stau la baza revocării și pune capăt delegării competențelor. |
|
(3) Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe informează cealaltă instituție și Comisia într-un termen rezonabil înaintea adoptării unei decizii finale, indicând competențele de stabilire a standardelor de reglementare care ar putea face obiectul unei revocări, precum și eventualele motive ale acesteia. |
Amendamentul 64 Propunere de regulament Articolul 7e (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7e |
|
Standarde de punere în aplicare |
|
(1) Autoritatea poate elabora proiecte de standarde pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic în domeniile specificate expres în prezentul regulament și în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). |
|
(2) Autoritatea desfășoară consultări publice deschise cu privire la standardele de punere în aplicare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente înainte de adoptarea proiectelor de standarde de punere în aplicare. Autoritatea solicită, de asemenea, avizul sau opinia grupurilor părților interesate menționate la articolul 22. |
|
(3) Autoritatea prezintă Comisiei proiectele de standarde de punere în aplicare, în vederea aprobării în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și, concomitent, Parlamentului European și Consiliului. |
|
(4) În termen de trei luni de la primirea proiectelor de standarde de punere în aplicare, Comisia decide cu privire la aprobarea, respingerea sau modificarea proiectelor de standarde de punere în aplicare. Comisia poate prelungi respectiva perioadă cu o lună. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la decizia sa, prezentându-și motivele. |
|
(5) Comisia poate modifica proiectele de standarde de punere în aplicare dacă acestea sunt incompatibile cu dreptul Uniunii, nu respectă principiul proporționalității sau contravin principiilor fundamentale ale pieței interne a serviciilor financiare. |
|
(6) În cazul în care Comisia nu aprobă proiectul de standarde de punere în aplicare sau îl modifică, aceasta informează Autoritatea, Parlamentul European și Consiliul, prezentându-și motivele. |
|
(7) După finalizarea procedurii corespunzătoare, standardele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
Amendamentul 65 Propunere de regulament Articolul 8 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și efective în materie de supraveghere în cadrul SESF și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a legislației comunitare, Autoritatea emite orientări și recomandări adresate autorităților naționale de supraveghere sau instituțiilor financiare. |
(1) În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și eficace în materie de supraveghere, și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a legislației Uniunii, Autoritatea emite orientări și recomandări adresate autorităților competente sau instituțiilor financiare. |
|
(1a) Autoritatea desfășoară consultări publice deschise cu privire la orientările și recomandările în cauză și analizează eventualele costuri și beneficii aferente. Autoritatea solicită, de asemenea, avizul sau opinia grupurilor părților interesate menționate la articolul 22. Consultările, analizele, avizele și opiniile menționate sunt proporționale cu domeniul de aplicare, natura și impactul orientării sau recomandării în cauză. |
Autoritățile naționale de supraveghere trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a respecta aceste orientări și recomandări. |
(2) În termen de două luni de la emiterea unei orientări sau a unei recomandări, fiecare autoritate competentă decide dacă intenționează să respecte orientarea sau recomandarea în cauză. Autoritățile competente și instituțiile financiare trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a respecta aceste orientări și recomandări. În cazul în care o autoritate competentă nu intenționează să se conformeze, aceasta informează Autoritatea, prezentându-și motivele. Autoritatea publică aceste motive. |
|
(2b) Instituțiile financiare prezintă anual un raport clar și detaliat cu privire la faptul dacă respectă sau nu orientarea sau recomandarea respectivă. |
Atunci când autoritatea națională de supraveghere nu aplică respectivele orientări sau recomandări, aceasta trebuie să informeze Autoritatea cu privire la motivele sale. |
(3) În raportul menționat la articolul 35 alineatul (2), președintele Autorității informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la orientările și recomandările emise, menționând autoritatea competentă care nu le-a respectat și explicând modalitatea prin care Autoritatea intenționează să se asigure că aceasta va respecta recomandările și orientările sale în viitor. |
Amendamentul 66 Propunere de regulament Articolul 9 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Atunci când o autoritate națională de supraveghere nu a aplicat corect legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), mai precis nu a reușit să garanteze faptul că o instituție financiară îndeplinește cerințele prevăzute de respectiva legislație, Autoritatea are competențele stabilite la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol. |
(1) Atunci când o autoritate competentă nu a aplicat corect actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv standardele de reglementare și de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolele 7 și 7e, mai precis nu a reușit să garanteze faptul că o instituție financiară îndeplinește cerințele prevăzute de respectiva legislație, Autoritatea are competențele stabilite la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol. |
(2) La cererea uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere, a Comisiei sau din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea națională de supraveghere vizată, Autoritatea poate cerceta presupusa aplicare incorectă a dreptului comunitar. |
(2) La cererea uneia sau mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei ori a Grupului părților interesate sau din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea competentă vizată, Autoritatea poate cerceta presupusa aplicare incorectă a dreptului Uniunii Europene. |
Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 20, autoritatea națională de supraveghere trebuie să pună la dispoziția Autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care Autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa. |
(3) Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 20, autoritatea competentă trebuie să pună la dispoziția Autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care Autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa. |
(3) Cel târziu în termen de două luni de la demararea anchetei, Autoritatea poate adresa autorității naționale de supraveghere în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului comunitar. |
(4) Cel târziu în termen de două luni de la demararea anchetei, Autoritatea poate adresa autorității competente în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii Europene. Autoritatea se asigură că dreptul destinatarilor deciziei de a se exprima este respectat. |
În termen de zece zile lucrătoare de la primirea recomandării, autoritatea națională de supraveghere trebuie să informeze Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului comunitar. |
(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea recomandării, autoritatea competentă trebuie să informeze Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului Uniunii. |
(4) Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, autoritatea națională de supraveghere nu s-a conformat legislației comunitare, Comisia, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie inițiativă, poate lua o decizie prin care să îi ceară autorității naționale de supraveghere să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul comunitar. |
(6) Dacă, în termenul de 10 zile lucrătoare, stabilit la alineatul (3), de la primirea recomandării Autorității, autoritatea competentă nu s-a conformat legislației Uniunii, Autoritatea ia o decizie prin care îi cere autorității competente să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul Uniunii. |
Comisia trebuie să ia această decizie în termen de cel mult trei luni de la adoptarea recomandării. Comisia poate prelungi această perioadă cu o lună. |
Autoritatea ia această decizie în termen de cel mult o lună de la adoptarea recomandării. |
Comisia se asigură că dreptul destinatarilor deciziei de a se exprima este respectat. |
|
Autoritatea și autoritățile naționale de supraveghere trebuie să-i transmită Comisiei toate informațiile necesare. |
|
(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea deciziei menționate la alineatul (4), autoritatea națională de supraveghere informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a pune în aplicare decizia Comisiei. |
(7) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea deciziei menționate la alineatul (4), autoritatea competentă informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a pune în aplicare decizia Autorității. |
(6) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia menționată la alineatul (4) din prezentul articol în termenul menționat la același alineat și când este necesară remedierea promptă a nerespectării de către autoritatea națională de supraveghere în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea poate, în cazul în care cerințele aplicabile în respectivul caz prevăzute de legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct instituțiilor financiare, adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului comunitar, inclusiv încetarea oricărei activități. |
(8) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia menționată la alineatul (5) din prezentul articol în termenul menționat la același alineat și când este necesară remedierea promptă a nerespectării de către autoritatea competentă în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea adoptă, în conformitate cu actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii Europene, inclusiv încetarea oricărei activități. |
Decizia autorității trebuie să fie conformă cu decizia adoptată de Comisie în temeiul alineatului (4). |
Decizia autorității trebuie să fie conformă cu decizia adoptată în temeiul alineatului (4). Toate cheltuielile legale sau judiciare impuse Autorității ca rezultat al aplicării prezentului articol sunt suportate de către Comisie. |
(7) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (6) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile naționale de supraveghere cu privire la aceeași chestiune. |
(9) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (8) se aplică tuturor instituțiilor financiare relevante care sunt active în jurisdicția care nu respectă legislația și prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune. |
Orice măsură luată de autoritățile naționale de supraveghere în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei în temeiul alineatului (4) sau (6) trebuie să fie compatibile cu respectivele decizii. |
Orice măsură luată de autoritățile competente în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei în temeiul alineatului (5) sau (8) trebuie să fie compatibilă cu respectivele decizii. |
|
(9a) În raportul menționat la articolul 35 alineatul (2), președintele indică autoritățile competente și instituțiile financiare care nu au respectat deciziile menționate la alineatele (4) și (6). |
Amendamentul 67 Propunere de regulament Articolul 10 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) În cazul unor evoluții negative care pot periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar de pe teritoriul comunitar, Comisia, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri adresate de către Autoritate, Consiliu sau CERS poate adopta o decizie adresată Autorității, prin care să se stabilească existența unei situații de urgență în sensul prezentului regulament. |
(1) În cazul unor evoluții negative care pot periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar de pe teritoriul Uniunii, CERS, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri adresate de către Autoritate, Consiliu, Parlamentul European sau Comisie, poate emite un avertisment prin care declară existența unei situații de urgență pentru a permite Autorității să adopte, fără alte cerințe, deciziile individuale menționate la alineatul (3). |
|
(1a) Atunci când emite un avertisment, CERS notifică simultan Parlamentul European, Consiliul, Comisia și Autoritatea cu privire la aceasta. |
|
Președintele CERS și comisarul competent sunt audiați, cât mai curând posibil după notificare, de către comisa competentă din cadrul Parlamentului European cu privire la normele de confidențialitate, dacă decizia CERS nu a fost făcută publică. |
|
(1b) În cazul în care a fost emis un avertisment, Autoritatea facilitează în mod activ și coordonează, dacă se consideră necesar, toate acțiunile autorităților competente relevante. |
(2) Atunci când Comisia a adoptat o decizie în temeiul alineatului (1), Autoritatea poate adopta decizii individuale cerându-le autorităților naționale de supraveghere să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) pentru a elimina orice riscuri care ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar sau a unei părți a acestuia, prin garantarea faptului că instituțiile financiare și autoritățile naționale de supraveghere îndeplinesc cerințele prevăzute în respectiva legislație. |
(2) Atunci când CERS a adoptat o decizie în temeiul alineatului (1), Autoritatea adoptă decizii individuale pentru a se asigura că autoritățile competente iau măsurile necesare în conformitate cu prezentul regulament pentru a elimina orice riscuri care ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar sau a unei părți a acestuia, prin garantarea faptului că instituțiile financiare și autoritățile competente îndeplinesc cerințele prevăzute în respectiva legislație. |
(3) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia Autorității menționată la alineatul (2) în termenul prevăzut, Autoritatea poate, în cazul în care cerințele aplicabile în respectivul caz prevăzute de legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct instituțiilor financiare, adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul respectivei legislații, inclusiv încetarea oricărei activități. |
(3) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității menționată la alineatul (2) în termenul prevăzut, Autoritatea adoptă, în conformitate cu cerințele aplicabile prevăzute de actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul respectivei legislații, inclusiv încetarea oricărei activități. |
|
(3a) În cazul în care destinatarul deciziei refuză să respecte dreptul Uniunii sau o decizie specifică a Autorității, aceasta poate să inițieze proceduri în instanțele naționale, inclusiv să solicite luarea unor măsuri provizorii. |
(4) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (3) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile naționale de supraveghere cu privire la aceeași chestiune. |
(4) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (3) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune. |
Orice măsură luată de autoritățile naționale de supraveghere în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei în temeiul alineatului (2) sau (3) trebuie să fie compatibile cu respectivele decizii. |
Orice măsură luată de autoritățile competente în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei în temeiul alineatului (2) sau (3) este compatibilă cu respectivele decizii. |
|
(4a) CERS examinează decizia menționată la alineatul (1) din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei sau a Autorității și declară întreruperea situației de urgență la momentul potrivit. |
|
(4b) În raportul menționat la articolul 35 alineatul (2), președintele menționează deciziile individuale adresate autorităților competente și instituțiilor financiare în conformitate cu alineatele (3) și (4). |
Amendamentul 68 Propunere de regulament Articolul 11 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 9, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei măsuri sau cu lipsa de acțiune din partea unei alte autorități naționale de supraveghere în domenii în care legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) prevede cooperarea, coordonarea sau luarea de decizii în comun de către autoritățile naționale de supraveghere din mai mult decât un stat membru, Autoritatea, la cererea uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere în cauză, poate sprijini autoritățile în efortul acestora de a ajunge la un acord, în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (2). |
(1) Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 9, atunci când o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei măsuri sau cu lipsa de acțiune din partea unei alte autorități competente în domenii în care actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) prevăd cooperarea, coordonarea sau luarea de decizii în comun de către autoritățile competente din mai multe state membre, Autoritatea, din proprie inițiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorități competente în cauză, preia inițiativa în sprijinirea autorităților în efortul acestora de a ajunge la un acord, în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)-(4). |
(2) Autoritatea trebuie să stabilească un termen limită pentru concilierea autorităților naționale de supraveghere, ținând seama de eventualele termene specificate în legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), precum și de complexitatea și urgența situației. |
(2) Autoritatea stabilește un termen limită pentru concilierea autorităților competente, ținând seama de eventualele termene specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și de complexitatea și urgența situației. În această etapă, Autoritatea are rol de mediator. |
(3) Dacă, la finalul fazei de conciliere, autoritățile naționale de supraveghere în cauză nu au reușit să ajungă la un acord, Autoritatea poate lua o decizie cerându-le acestora, în vederea soluționării problemei, să adopte anumite măsuri sau să se abțină de la a acționa, în conformitate cu legislația comunitară. |
(3) Dacă, la finalul fazei de conciliere, autoritățile competente în cauză nu au reușit să ajungă la un acord, Autoritatea ia o decizie, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29 alineatul (1) al doilea paragraf, în vederea soluționării dezacordului și cerându-le acestora să adopte anumite măsuri în conformitate cu legislația Uniunii, decizia având caracter obligatoriu pentru autoritățile competente vizate. |
(4) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia Autorității, nereușind astfel să garanteze faptul că o instituție financiară respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului comunitar, inclusiv încetarea oricărei activități. |
(4) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, nereușind astfel să garanteze faptul că o instituție financiară respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea adoptă o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei activități. |
|
(4a) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (4) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune. Orice măsură luată de autoritățile competente în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei adoptate în temeiul alineatului (3) sau (4) trebuie să fie compatibilă cu respectivele decizii. |
|
(4b) În raportul menționat la articolul 35 alineatul (2), președintele Autorității include o descriere a dezacordurilor dintre autoritățile competente, acordurile la care s-a ajuns și deciziile adoptate în vederea soluționării dezacordurilor. |
Amendamentul 69 Propunere de regulament Articolul 11a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 11a |
|
Soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile competente din sectoare diferite |
|
Comitetul comun soluționează, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 11, dezacordurile ce pot apărea între autoritățile competente care își exercită atribuțiile în conformitate cu articolul 42. |
Amendamentul 70 Propunere de regulament Articolul 12 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea contribuie la promovarea funcționării eficiente și consecvente a colegiilor autorităților de supraveghere și la favorizarea coerenței aplicării legislației comunitare de către toate colegiile. |
(1) Autoritatea contribuie la promovarea și monitorizarea funcționării eficiente, eficace și consecvente a colegiilor autorităților de supraveghere prevăzute de Directiva 2006/48/CE și la favorizarea coerenței aplicării legislației Uniunii de către toate colegiile. Personalul Autorității are posibilitatea de a participa la oricare dintre activități, inclusiv la examinări la fața locului efectuate în comun de două sau mai multe autorități competente. |
(2) Autoritatea participă în calitate de observator la colegiile autorităților de supraveghere după cum consideră că acest lucru este necesar. În ceea ce privește această participare, Autoritatea este considerată drept „autoritate națională de supraveghere” în sensul legislației relevante și trebuie să primească, la cerere, toate informațiile necesare schimbate între membrii colegiului. |
(2) Autoritatea conduce colegiile autorităților de supraveghere după cum consideră necesar. În acest scop, este considerată drept „autoritate competentă” în sensul legislației relevante. Autoritatea îndeplinește cel puțin următoarele funcții: |
|
(a) colectează și oferă toate informațiile relevante în situațiile normale de lucru și în cele de urgență pentru a facilita activitatea colegiilor autorităților de supraveghere și înființează și gestionează un sistem central pentru a pune astfel de informații la dispoziția autorităților competente din cadrul colegiilor autorităților de supraveghere; |
|
(b) inițiază și coordonează exerciții de simulare a crizelor la nivelul Uniunii Europene pentru a evalua rezistența instituțiilor financiare, în special a celor identificate la articolul 12b, la evoluțiile negative ale pieței, asigurând aplicarea unei metodologii cât mai consecvente la nivel național pentru aceste exerciții; |
|
(c) planifică și conduce activități de supraveghere atât în situații normale de lucru, cât și în situații de urgență, inclusiv evaluări ale riscurilor la care instituțiile financiare sunt sau pot fi expuse; și |
|
(d) supervizează sarcinile îndeplinite de autoritățile competente. |
(3) În colaborare cu supraveghetorii din colegiile autorităților de supraveghere, Autoritatea determină și colectează, după caz, toate informațiile utile provenind de la autoritățile naționale de supraveghere, pentru a facilita lucrările respectivelor colegii. |
(3) Autoritatea poate emite standarde de reglementare și de punere în aplicare, orientări și recomandări adoptate în temeiul articolelor 7, 7e și 8 în vederea armonizării activităților de supraveghere și a bunelor practici adoptate de colegiile autorităților de supraveghere. Autoritățile aprobă înțelegeri scrise legate de funcționarea fiecărui colegiu pentru a asigura funcționarea lor convergentă. |
|
(3a) Un rol de mediere, cu efecte obligatorii din punct de vedere juridic, ar trebui să permită Autorității să rezolve dezacordurile dintre autoritățile competente pe baza procedurii instituite la articolul 11. În cazul în care nu se poate ajunge la un acord în cadrul colegiului autorităților de supraveghere, Autoritatea poate lua decizii în materie de supraveghere care să fie direct aplicabile instituțiilor în cauză. |
Ea va institui și administra un sistem central care va pune aceste informații la dispoziția autorităților naționale de supraveghere din colegiile autorităților de supraveghere. |
|
Amendamentul 71 Propunere de regulament Articolul 12 a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 12a |
|
Dispoziții generale |
|
(1) Autoritatea acordă o atenție deosebită și abordează problema riscurilor de perturbare a serviciilor financiare care (i) este cauzată de o disfuncționalitate integrală sau parțială a sistemului financiar și (ii) poate să genereze consecințe negative grave pentru piața internă și economia reală (risc sistemic). Toate tipurile de intermediari, piețe și infrastructuri financiare pot fi importante din punct de vedere sistemic într-o anumită măsură. |
|
(2) Autoritatea, în colaborare cu Comitetul european pentru riscuri sistemice, elaborează un set comun de indicatori cantitativi și calitativi (tablou de riscuri) ce va servi drept bază pentru atribuirea unui rating de supraveghere instituțiilor transfrontaliere identificate la articolul 12b care ar putea prezenta un risc sistemic. Ratingul respectiv este revizuit periodic pentru a ține seama de modificările semnificative ale profilului de risc al unei instituții. Ratingul de supraveghere constituie un element critic pentru decizia de a supraveghea sau interveni direct într-o instituție aflată în dificultate. |
|
(3) Fără a aduce atingere actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea propune, dacă este necesar, proiecte suplimentare de standarde de reglementare și de punere în aplicare, precum și orientări și recomandări pentru instituțiile identificate la articolul 12b care ar putea prezenta un risc sistemic. |
|
(4) Autoritatea supraveghează instituțiile transfrontaliere care pot prezenta riscuri sistemice în conformitate cu articolul 12b. În astfel de cazuri, Autoritatea acționează prin intermediul autorităților naționale competente. |
|
(5) Autoritatea înființează o unitate de soluționare cu mandatul de a pune în practică o guvernanță bine definită și un modus operandi pentru gestionarea crizelor, de la intervenția rapidă până la rezolvare și insolvență, precum și de a conduce astfel de proceduri. |
|
(6) Toate instituțiile financiare identificate la articolul 12b trebuie să participe la Sistemul european de garantare, precum și la Fondul european de stabilitate instituite la articolul 12d și, respectiv, la articolul 12e. Instituțiile financiare care își desfășoară activitatea într-un singur stat membru au opțiunea de a se alătura Sistemului european de garantare sau Fondului european de stabilitate. Contribuțiile către fondurile europene le înlocuiesc pe cele făcute către fonduri naționale cu caracter similar. |
Amendamentul 72 Propunere de regulament Articolul 12b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 12b |
|
Identificarea instituțiilor care ar putea prezenta riscuri sistemice |
|
(1) Consiliul de supraveghere, în urma consultării CERS, poate identifica, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29 alineatul (1), instituțiile transfrontaliere care, din cauza riscurilor sistemice pe care le-ar putea prezenta sau din cauza dimensiunii lor europene, trebuie să facă obiectul supravegherii directe a Autorității sau trebuie plasate în sfera de competențe a Unității de soluționare menționate la articolul 12c. |
|
(2) Criteriile de identificare a unor instituții financiare de acest fel sunt consecvente cu criteriile stabilite de CSF, de FMI și de BRI. |
Amendamentul 73 Propunere de regulament Articolul 12c (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 12c |
|
Unitatea de soluționare |
|
(1) Unitatea de soluționare menține stabilitatea financiară și reduce efectul de contaminare de către instituțiile aflate în dificultate identificate la articolul 12b a întregului sistem și a economiei în general și limitează costul pentru contribuabili, respectând principiul proporționalității și ierarhia creditorilor și garantând un tratament egal în context transfrontalier . |
|
(2) Unitatea de soluționare este împuternicită să îndeplinească sarcinile prezentate la alineatul (1) pentru a reabilita instituțiile aflate în dificultate sau pentru a decide cu privire la lichidarea instituțiilor neviabile (esențială pentru a limita hazardul moral). Printre alte acțiuni, ar putea să solicite ajustări de capital sau lichidități, să adapteze pachetul de activități, să îmbunătățească procese, să numească sau să înlocuiască cadre de conducere, să recomande garanții, împrumuturi și injecție de lichidități, vânzări totale sau parțiale, să solicite conversia datoriilor în capital (cu marje adecvate) sau să treacă temporar instituția în proprietatea publică. |
|
(3) Unitatea de soluționare este alcătuită din experți numiți de consiliul de supraveghere al Autorității care au cunoștințe și experiență în restructurarea, reprofilarea și lichidarea instituțiilor financiare. |
Amendamentul 74 Propunere de regulament Articolul 12d (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 12d |
|
Cadrul european al sistemelor de garantare a asigurărilor |
|
(1) Sistemele naționale de garantare a asigurărilor sunt armonizate în toate statele membre într-o măsură adecvată pentru a asigura protecția consumatorilor în întreaga Uniune. |
|
Se înființează un sistem european de garantare a asigurărilor („Sistemul”) pentru a asigura coresponsabilitatea instituțiilor de asigurări cu privire la protecția intereselor titularilor de polițe europeni și pentru a reduce costul pentru contribuabili. |
|
(2) Sistemul este finanțat prin contribuții de la toate instituțiile financiare identificate la articolul 12b. Contribuția la Sistem este determinată printre altele de expunerea la risc a instituției financiare. |
|
(3) Sistemul este gestionat de un consiliu numit de Autoritate pe o perioadă de cinci ani. Membrii consiliului de administrație sunt aleși din cadrul autorităților naționale responsabile de sistemele naționale de garantare. Sistemul creează, de asemenea, un consiliu consultativ compus din reprezentanți ai instituțiilor financiare care participă la sistem. |
|
(4) În cazul în care resursele acumulate pe baza contribuțiilor făcute de instituțiile financiare nu sunt suficiente pentru protejarea intereselor titularilor de polițe europeni, Sistemul are capacitatea de a-și majora resursele prin emiterea unor titluri de creanță și prin alte mijloace financiare. |
Amendamentul 75 Propunere de regulament Articolul 12e (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 12e |
|
Fondul european de stabilitate pentru asigurări și pensii ocupaționale |
|
(1) Se instituie un Fond european de stabilitate pentru asigurări și pensii ocupaționale (Fondul de stabilitate) pentru a consolida internalizarea costurilor sistemului financiar, inclusiv recuperarea integrală a costurilor fiscale, și pentru a oferi asistență pentru rezolvarea crizei în care se află instituțiile financiare transfrontaliere în faliment. Instituțiile financiare care își desfășoară activitatea într-un singur stat membru au posibilitatea de a se alătura fondului. Fondul de stabilitate adoptă măsuri adecvate pentru a evita ca disponibilitatea ajutoarelor să dea naștere unui hazard moral. |
|
(2) Fondul de stabilitate este finanțat prin contribuții directe de la toate instituțiile financiare identificate la articolul 12b. Contribuțiile în cauză sunt proporționale cu nivelul de risc și cu contribuțiile la riscul sistemic pe care fiecare din ele le prezintă și cu variațiile în timp ale riscului global identificate în tabloul lor de riscuri. Nivelul contribuțiilor necesare ține seama de condițiile economice generale și de necesitatea ca instituțiile financiare să își păstreze capitalul pentru alte cerințe de reglementare și de afaceri. |
|
(3) Fondul de stabilitate este gestionat de un consiliu de administrație numit de Autoritate pe o perioadă de cinci ani. Membrii consiliului sunt aleși din rândul angajaților propuși de autoritățile naționale. Fondul de stabilitate creează, de asemenea, un consiliu consultativ compus din reprezentanți fără drept de vot ai instituțiilor financiare care participă la fond. Consiliul Fondului de stabilitate poate propune Autorității să externalizeze gestionarea lichidităților sale către instituții cu reputație recunoscută (cum ar fi BEI). Fondurile sunt investite în instrumente sigure și lichide. |
|
(5) În cazul în care resursele acumulate pe baza contribuțiilor făcute de instituțiile financiare nu sunt suficiente pentru a face față dificultăților, fondul are capacitatea de a-și majora resursele prin emiterea unor titluri de creanță și prin alte mijloace financiare. |
Amendamentul 76 Propunere de regulament Articolul 13 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritățile naționale de supraveghere pot, prin acorduri bilaterale, delega sarcini și responsabilități altor autorități naționale de supraveghere. |
(1) Autoritățile competente pot, prin acorduri bilaterale, delega sarcini și responsabilități Autorității sau altor autorități competente. |
(2) Autoritatea facilitează delegarea de sarcini și responsabilități între autoritățile naționale de supraveghere prin identificarea sarcinilor și responsabilităților care pot fi delegate sau realizate în comun și prin promovarea celor mai bune practici. |
(2) Autoritatea încurajează și facilitează delegarea de sarcini și responsabilități între autoritățile competente prin identificarea sarcinilor și responsabilităților care pot fi delegate sau realizate în comun și prin promovarea celor mai bune practici. |
|
(2a) Delegarea de responsabilități duce la realocarea competențelor prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). Legislația aplicabilă autorității delegate reglementează procedura, aplicarea și examinarea administrativă și judiciară aferente responsabilităților delegate. |
(3) Autoritățile naționale de supraveghere informează Autoritatea cu privire la acordurile în vederea delegării la care intenționează să participe. Ele aplică acordurile cel mai devreme la o lună după notificarea Autorității. |
(3) Autoritățile competente informează Autoritatea cu privire la acordurile în vederea delegării la care intenționează să participe. Ele aplică acordurile cel mai devreme la o lună după notificarea Autorității. |
Autoritatea poate emite un aviz cu privire la acordul propus în termen de o lună după ce a fost informată. |
Autoritatea poate emite un aviz cu privire la acordul propus în termen de o lună după ce a fost informată. |
Autoritatea publică toate acordurile de delegare încheiate de autoritățile naționale de supraveghere prin modalitățile adecvate, pentru a se asigura că toate părțile interesate sunt informate corespunzător. |
Autoritatea publică toate acordurile de delegare încheiate de autoritățile competente prin modalitățile adecvate, pentru a se asigura că toate părțile interesate sunt informate corespunzător. |
|
(3a) Nu se încheie acorduri bilaterale de delegare în ceea ce privește instituțiile care sunt identificate la articolul 12b. |
Amendamentul 77 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea joacă un rol activ în elaborarea unei culturi europene comune în materie de supraveghere și a unor practici de supraveghere consecvente, precum și în garantarea unor proceduri uniforme și a unor demersuri coerente pe tot teritoriul Comunității și efectuează cel puțin următoarele activități: |
(1) Autoritatea joacă un rol activ în elaborarea unei culturi europene comune în materie de supraveghere și a unor practici de supraveghere consecvente, precum și în garantarea unor proceduri uniforme și a unor demersuri coerente pe tot teritoriul Uniunii și efectuează cel puțin următoarele activități: |
(a) furnizarea de avize autorităților naționale de supraveghere; |
(a) furnizarea de avize autorităților competente; |
(b) promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficient între autoritățile naționale de supraveghere, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute de legislația comunitară în domeniu; |
(b) promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficient între autoritățile competente, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii în domeniu; |
(c) participarea la elaborarea unor standarde de supraveghere de înaltă calitate și uniforme, inclusiv a standardelor de raportare; |
(c) participarea la elaborarea unor standarde de supraveghere de înaltă calitate și uniforme, inclusiv a standardelor de contabilitate și de raportare globale; |
(d) revizuirea aplicării standardelor tehnice relevante adoptate de Comisie, a orientărilor și recomandărilor emise de autoritate și propunerea de amendamente atunci când este necesar; |
(d) revizuirea aplicării standardelor de reglementare și de punere în aplicare relevante adoptate de Comisie, a orientărilor și recomandărilor emise de autoritate și propunerea de amendamente atunci când este necesar; |
(e) elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților naționale de supraveghere să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente. |
(e) elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților competente să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente. |
Amendamentul 78 Propunere de regulament Articolul 15 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea organizează periodic analize inter pares ale unor activități sau ale tuturor activităților autorităților naționale de supraveghere, pentru a spori consecvența rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă și compararea autorităților analizate. |
(1) Autoritatea organizează și realizează periodic analize inter pares ale unor activități sau ale tuturor activităților autorităților competente, pentru a spori consecvența rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă și compararea autorităților analizate. |
(2) Analiza inter pares cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea: |
(2) Analiza inter pares cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea: |
(a) gradul de adecvare al acordurilor instituționale, al alocării resurselor și al competențelor personalului autorității naționale de supraveghere, în special din punctul de vedere al aplicării efective a legislației menționate la articolul 1 alineatul (2) și al capacității de a răspunde la evoluțiile pieței; |
(a) gradul de adecvare al acordurilor instituționale, al alocării resurselor și al competențelor personalului autorității competente, în special din punctul de vedere al aplicării efective a standardelor de reglementare și de punere în aplicare menționate la articolele 7 și 7e și a actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și al capacității de a răspunde la evoluțiile pieței; |
(b) gradul de convergență atins în aplicarea legislației comunitare și în ceea ce privește practicile de supraveghere, inclusiv standardele tehnice, orientările și recomandările adoptate în temeiul articolelor 7 și 8, precum și măsura în care practicile de supraveghere îndeplinesc obiectivele dreptului comunitar; |
(b) gradul de convergență atins în aplicarea legislației Uniunii și în ceea ce privește practicile de supraveghere, inclusiv standardele de reglementare și de punere în aplicare, orientările și recomandările adoptate în temeiul articolelor 7, 7e și 8, precum și măsura în care practicile de supraveghere îndeplinesc obiectivele dreptului Uniunii; |
(c) bunele practici dezvoltate de unele autorități naționale de supraveghere a căror adoptare ar putea fi benefică pentru alte autorități naționale de supraveghere. |
(c) bunele practici dezvoltate de unele autorități competente a căror adoptare ar putea fi benefică pentru alte autorități competente. |
(3) Pe baza analizei inter pares, Autoritatea poate emite recomandări către autoritățile naționale de supraveghere implicate. |
(3) Pe baza analizei inter pares, Autoritatea poate adopta proiecte de standarde de reglementare sau de punere în aplicare, în conformitate cu articolele 7-7e, și poate emite orientări și recomandări în conformitate cu articolul 8. |
|
(3a) Autoritatea pune la dispoziția publicului rezultatele analizelor inter pares și cele mai bune practici care pot fi identificate pe baza acestor analize. |
Amendamentul 79 Propunere de regulament Articolul 16 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Autoritatea îndeplinește un rol de coordonare generală între autoritățile naționale de supraveghere, inclusiv în cazul unor evoluții negative care ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea sistemului financiar din Comunitate. |
(1) Autoritatea îndeplinește un rol de coordonare generală între autoritățile competente, inclusiv în cazul unor evoluții negative care ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea sistemului financiar din Uniune. |
Autoritatea promovează o reacție coordonată la nivel comunitar, care presupune, printre altele: |
(2) Autoritatea promovează o reacție coordonată și consolidată la nivelul Uniunii, care presupune, printre altele: |
1. facilitarea schimbului de informații între autoritățile naționale de supraveghere; |
1. facilitarea schimbului de informații între autoritățile competente; |
2. determinarea sferei și verificarea fiabilității informațiilor care trebuie puse la dispoziția tuturor autorităților naționale de supraveghere implicate; |
2. determinarea sferei și verificarea fiabilității informațiilor care trebuie puse la dispoziția tuturor autorităților competente implicate; |
3. fără a aduce atingere articolului 11, îndeplinirea rolului de mediator la cererea autorităților naționale de supraveghere sau din proprie inițiativă; |
3. fără a aduce atingere articolului 11, îndeplinirea rolului de mediator la cererea autorităților competente sau din proprie inițiativă; |
4. notificarea imediată a CERS cu privire la orice situație de urgență. |
4. notificarea imediată a CERS cu privire la orice situație de urgență; |
|
4a. adoptarea tuturor măsurilor necesare în domeniul său de competență pentru a asigura coordonarea autorităților competente în cazul unor evoluții ce pot periclita funcționarea piețelor financiare; |
|
4b. exercitarea rolului de destinatar central al rapoartelor regulamentare pentru instituțiile active în mai multe state membre. |
|
Autoritățile competente furnizează Autorității toate datele din rapoartele regulamentare primite de la instituțiile respective. La primirea datelor, Autoritatea transmite informațiile respective autorităților competente. |
Amendamentul 80 Propunere de regulament Articolul 17 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea monitorizează și evaluează evoluțiile pieței în domeniul său de competență și, atunci când este necesar, informează Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe, CERS, Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la tendințele microprudențiale importante, riscurile potențiale și punctele vulnerabile. |
(1) Autoritatea monitorizează și evaluează evoluțiile pieței în domeniul său de competență și, atunci când este necesar, informează Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar), Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe), CERS, Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la tendințele microprudențiale importante, riscurile potențiale și punctele vulnerabile. Autoritatea include în evaluările sale o analiză economică a piețelor pentru instituțiile financiare, precum și o evaluare a impactului evoluțiilor potențiale ale pieței asupra lor. |
În special, în colaborare cu CERS, Autoritatea inițiază și coordonează evaluările la nivel comunitar ale rezistenței instituțiilor financiare la evoluțiile negative ale pieței. În acest scop, ea elaborează următoarele elemente, care urmează să fie aplicate de autoritățile naționale de supraveghere: |
(2) În colaborare cu CERS, Autoritatea inițiază și coordonează evaluările la nivelul Uniunii ale rezistenței instituțiilor financiare la evoluțiile negative ale pieței. În acest scop, ea elaborează următoarele elemente, care urmează să fie aplicate de autoritățile competente: |
(a) metodologii comune pentru evaluarea efectului scenariilor economice asupra pozițiilor financiare ale unei instituții; |
(a) metodologii comune pentru evaluarea efectului scenariilor economice asupra pozițiilor financiare ale unei instituții; |
(b) abordări comune ale comunicărilor cu privire la rezultatele acestor evaluări ale rezistenței instituțiilor financiare; |
(b) abordări comune ale comunicărilor cu privire la rezultatele acestor evaluări ale rezistenței instituțiilor financiare; |
|
(c) metodologii comune pentru evaluarea efectului pe care anumite produse sau procese de distribuție îl au asupra poziției financiare a unei instituții și asupra deponenților, investitorilor și informării clienților; |
(2) Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin regulamentul (CE) nr. .../... [CERS], Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului, Consiliului, Comisiei și CERS evaluări ale tendințelor, riscurilor potențiale și punctelor vulnerabile în domeniul său de competență, cel puțin o dată pe an și mai frecvent dacă este necesar. |
(3) Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin Regulamentul (UE) nr. .../2010 [CERS], Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului, Consiliului, Comisiei și CERS evaluări ale tendințelor, riscurilor potențiale și punctelor vulnerabile în domeniul său de competență, cel puțin o dată pe an și mai frecvent dacă este necesar. |
Autoritatea introduce o clasificare a principalelor riscuri și puncte vulnerabile în respectivele evaluări și recomandă, atunci când este necesar, măsuri de prevenire sau de remediere. |
Autoritatea introduce o clasificare a principalelor riscuri și puncte vulnerabile în respectivele evaluări și recomandă, atunci când este necesar, măsuri de prevenire sau de remediere. |
(3) Autoritatea garantează o acoperire adecvată a evoluțiilor, riscurilor și punctelor vulnerabile transsectoriale, cooperând îndeaproape cu Autoritatea bancară europeană și cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe. |
(4) Autoritatea garantează o acoperire adecvată a evoluțiilor, riscurilor și punctelor vulnerabile transsectoriale, cooperând îndeaproape cu Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe) prin intermediul Comitetului comun. |
Amendamentul 81 Propunere de regulament Articolul 18 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Fără a aduce atingere competențelor Instituțiilor comunitare, Autoritatea poate stabili contacte cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Ea poate încheia acorduri administrative cu organizațiile internaționale și cu administrațiile din țări terțe. |
(1) Fără a aduce atingere competențelor instituțiilor Uniunii și ale autorităților competente, Autoritatea reprezintă Uniunea în toate forumurile internaționale având ca subiect reglementarea și supravegherea instituțiilor care intră sub incidența actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). |
|
(1a) Autoritatea stabilește contacte cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Ea poate încheia acorduri administrative cu organizațiile internaționale și cu administrațiile din țări terțe. Acordurile în cauză nu împiedică statele membre și autoritățile competente să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu țări terțe. |
Autoritatea contribuie la pregătirea deciziilor în materie de echivalență în ceea ce privește sistemele de supraveghere din țări terțe în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2). |
(2) Autoritatea contribuie la pregătirea deciziilor în materie de echivalență în ceea ce privește sistemele de supraveghere din țări terțe în conformitate cu actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). Comisia adoptă standarde de reglementare în conformitate cu articolele 7a-7d în vederea realizării evaluărilor de echivalență menționate la prezentul articol. |
|
(3) În raportul menționat la articolul 35 alineatul (2), președintele Autorității prezintă acordurile administrative și deciziile echivalente convenite cu organizațiile internaționale sau cu administrațiile țărilor terțe. |
Amendamentul 82 Propunere de regulament Articolul 19 – alineatele 2 și 2a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) În ceea ce privește evaluările prudențiale ale fuziunilor și achizițiilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2007/44/CE, Autoritatea poate emite și publica, din proprie inițiativă sau la cererea oricărei autorități naționale de supraveghere, un aviz cu privire la o evaluare prudențială care trebuie efectuată de orice autoritate a unui stat membru. Se aplică articolul 20. |
(2) În ceea ce privește evaluările prudențiale ale fuziunilor și achizițiilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2007/44/CE, Autoritatea poate emite și publica, din proprie inițiativă sau la cererea oricărei autorități competente, un aviz cu privire la o evaluare prudențială care trebuie efectuată de orice autoritate a unui stat membru. Se aplică articolul 20. |
|
(2a) Pe baza unor orientări comune, Autoritatea poate modifica procedura de control prevăzută în Directiva 2007/44/CE. La primirea notificării, Autoritatea își coordonează activitatea cu autoritățile competente relevante. |
Amendamentul 83 Propunere de regulament Articolul 20 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) La cererea Autorității, autoritățile naționale de supraveghere și alte autorități publice ale statelor membre vor pune la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea mandatului conferit acesteia prin prezentul regulament. |
(1) La cererea Autorității, autoritățile competente și alte autorități publice care colectează sau dețin informații privind instituțiile și produsele de pe piețele financiare pun la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea mandatului conferit acesteia prin prezentul regulament, cu condiția ca destinatarul să aibă acces legal la datele relevante și cu condiția ca solicitarea de informații să fie proporțională cu natura sarcinii în cauză. |
Autoritatea poate, de asemenea, solicita ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate. |
(1a) Autoritatea poate, de asemenea, solicita ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate. Pentru a aceste solicitări se utilizează formulare de raportare comune care urmează a fi prezentate, după caz, în versiune consolidată. |
|
(1b) În cazul în care autoritățile competente nu au obligația de a colecta informațiile necesare, Autoritatea poate modifica standardele de reglementare sau de punere în aplicare care se referă la cerințele de raportare. |
|
(1c) La cererea unei autorități competente dintr-un stat membru, Autoritatea poate furniza orice informație care este necesară pentru a permite autorității competente să își îndeplinească sarcinile, cu condiția ca autoritatea competentă în cauză să dispună de mecanisme adecvate de asigurare a confidențialității. |
|
(1d) Pentru a evita dublarea obligației de raportare, Autoritatea ia în considerare statisticile existente produse, diseminate și elaborate de Sistemul Statistic European și de Sistemul European al Băncilor Centrale. |
(2) Atunci când informațiile nu sunt disponibile sau nu sunt transmise în timp util de către autoritățile naționale de supraveghere sau de alte autorități publice ale statelor membre, Autoritatea poate adresa direct instituțiilor financiare implicate și altor părți o cerere motivată. Ea informează autoritățile naționale de supraveghere în cauză cu privire la astfel de cereri. |
|
La cererea Autorității, autoritățile naționale de supraveghere și alte autorități publice ale statelor membre sprijină Autoritatea în procesul de colectare a acestor informații. |
|
(3) Autoritatea poate utiliza informațiile confidențiale primite de la autoritățile naționale de supraveghere și de la alte autorități publice sau de la instituțiile financiare și de la alte părți exclusiv în scopul de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin în temeiul prezentului regulament. |
|
Amendamentul 84 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale cooperează cu CERS. |
(1) Autoritatea cooperează îndeaproape și regulat cu CERS. |
Amendamentul 85 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Autoritatea cooperează îndeaproape cu CERS. Ea pune la dispoziția CERS informații regulate și actualizate necesare pentru ca acesta să-și poată îndeplini atribuțiile. Orice date necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, care nu apar sub formă de rezumat sau sub formă de date colective trebuie puse la dispoziția CERS fără întârziere la primirea unei cereri motivate, după cum se menționează la articolul [15] din regulamentul (CE) nr. .../... [CERS]. |
(2) Autoritatea pune la dispoziția CERS informații regulate și actualizate necesare pentru ca acesta să-și poată îndeplini atribuțiile. Orice date necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, care nu apar sub formă de rezumat sau sub formă de date colective trebuie puse la dispoziția CERS fără întârziere la primirea unei cereri motivate, după cum se menționează la articolul [15] din Regulamentul (UE) nr. .../2010 [CERS]. Autoritatea elaborează un protocol adecvat pentru dezvăluirea informațiilor confidențiale referitoare la instituții financiare individuale. |
Amendamentul 86 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 5 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(5) La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități naționale de supraveghere, Autoritatea trebuie, atunci când este cazul, să-și utilizeze competențele conferite prin prezentul regulament pentru a garanta că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util. |
(5) La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea își utilizează, atunci când este cazul, competențele conferite prin prezentul regulament pentru a garanta că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util. |
Atunci când destinatarul intenționează să nu dea curs recomandării CERS, el trebuie să informeze și să discute cu consiliul de supraveghere motivele deciziei sale. |
Atunci când destinatarul intenționează să nu dea curs recomandării CERS, el informează consiliul de supraveghere și discută cu acesta motivele deciziei sale. |
Autoritatea națională de supraveghere trebuie să țină seama în mod corespunzător de consiliul de supraveghere atunci când informează CERS, în conformitate cu articolul [17] din Regulamentul (CE) nr. .../... [CERS]. |
Autoritatea competentă trebuie să țină seama în mod corespunzător de consiliul de supraveghere atunci când informează CERS, în conformitate cu articolul [17] din Regulamentul (UE) nr. .../... [CERS]. |
Amendamentul 87 Propunere de regulament Articolul 22 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al pensiilor ocupaționale |
Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale |
(1) În scopul consultării părților interesate în domenii care sunt relevante pentru sarcinile Autorității, se înființează un Grup al părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale. |
(1) Pentru a contribui la facilitarea consultării părților interesate în domenii care sunt relevante pentru sarcinile Autorității, se înființează un Grup al părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și un Grup al părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale („grupurile părților interesate”). Grupurile părților interesate sunt consultate cu privire la toate deciziile și acțiunile relevante ale Autorității. În cazul în care trebuie să se ia urgent măsuri, iar consultarea nu este posibilă, grupurile părților interesate sunt informate cât mai rapid cu putință. |
|
Grupurile părților interesate se reunesc de cel puțin patru ori pe an. |
(2) Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale este compus din 30 de membri, reprezentând în proporții echilibrate firmele comunitare de asigurări și reasigurări, fondurile de pensii ocupaționale, angajații acestora, precum și consumatorii și utilizatorii serviciilor de asigurări, reasigurări și de pensii ocupaționale. |
(2) Grupurile părților interesate sunt compuse din 30 de membri, reprezentând în proporții echilibrate toate tipurile de instituții financiare din Uniune, angajații acestora, precum și consumatorii, investitorii și utilizatorii serviciilor financiare. Cel puțin cinci dintre membri sunt membri independenți de vârf ai comunității academice. Numărul membrilor care reprezintă instituțiile financiare nu depășește 10 persoane. |
Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale se reunește cel puțin de două ori pe an. |
|
(3) Membrii Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale sunt numiți de consiliul de supraveghere al Autorității, în urma unor propuneri din partea părților interesate. |
(3) Membrii grupurilor părților interesate sunt numiți de consiliul de supraveghere al Autorității, în urma unor propuneri din partea părților interesate. |
În luarea deciziei sale, consiliul de supraveghere trebuie, într-o măsură cât mai mare, să asigure un echilibru geografic adecvat și o reprezentare corespunzătoare a părților interesate la nivelul Comunității. |
În luarea deciziei sale, consiliul de supraveghere se asigură că toți membrii care nu reprezintă participanții profesioniști de pe piață sau angajații acestora dezvăluie orice posibile conflicte de interese. |
Autoritatea garantează sprijinul secretarial adecvat pentru Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale. |
(4) Autoritatea furnizează toate informațiile necesare și asigură sprijinul secretarial adecvat pentru grupurile părților interesate. Se acordă o compensație adecvată membrilor grupurilor părților interesate care reprezintă organizații non-profit. Grupurile părților interesate pot institui grupuri de lucru pentru aspectele tehnice, în cadrul cărora pot fi desemnați experți suplimentari, pentru a se asigura competențele tehnice necesare. |
(4) Membrii Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale au un mandat de doi ani și jumătate, după care are loc o nouă procedură de selecție. |
Membrii grupurilor părților interesate au un mandat de cinci ani, după care are loc o nouă procedură de selecție. |
Membrii pot avea două mandate succesive. |
|
(5) Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale poate transmite Autorității avize și opinii pentru orice subiect legate de atribuțiile Autorității, specificate la articolele 7 și 8. |
(5) Grupurile părților interesate transmit Autorității avize și opinii asupra oricărei chestiuni legate de atribuțiile Autorității, inclusiv în vederea ajungerii la o poziție comună cu Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe), în conformitate cu articolul 42, în special în ceea ce privește sarcinile specificate la articolele 7-7e, 8, 10, 14, 15 și 17. Grupurile părților interesate pot influența ordinea de zi a reuniunilor Autorității. Toți reprezentanții din grup au ocazia de a-și aduce contribuția. Decizia finală cu privire la punctele propuse de pe ordinea de zi este luată de Grupul părților interesate, pe ordinea de zi putând fi incluse punctele propuse de fiecare subgrup de părți interesate. Fiecare subgrup de părți interesate poate prezenta Autorității avize și opinii. Avizele și opiniile respective nu reflectă în mod necesar avizele și opiniile majorității grupurilor părților interesate. |
(6) Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale își adoptă propriul regulament de procedură. |
(6) Grupurile părților interesate își adoptă propriile regulamente de procedură după obținerea acordului unei majorități de două treimi a membrilor. |
(7) Autoritatea publică avizele și opiniile Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale, precum și rezultatele consultărilor. |
(7) Autoritatea publică avizele și opiniile grupurilor părților interesate, precum și rezultatele consultărilor. |
Amendamentul 88 Propunere de regulament Articolul 23 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea se asigură că nicio decizie adoptată în temeiul articolului 10 sau 11 nu afectează în niciun fel responsabilitățile fiscale ale statelor membre. |
|
(2) Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 11 îi afectează responsabilitățile fiscale, acesta poate notifica Autorității și Comisiei, în termen de o lună de la transmiterea deciziei Autorității către autoritatea națională de supraveghere, faptul că decizia nu va fi implementată de autoritatea națională de supraveghere. |
(1) Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 10 alineatul (2) sau al articolului 11 îi afectează în mod direct și semnificativ responsabilitățile fiscale, acesta informează Autoritatea, Comisia și Parlamentul European în termen de zece zile lucrătoare de la transmiterea deciziei Autorității către autoritatea competentă dacă se va conforma sau nu deciziei în cauză. |
În notificarea sa, statul membru trebuie să justifice și să demonstreze în mod clar din ce cauză și în ce fel decizia respectivă afectează responsabilitățile sale fiscale. |
În notificarea sa, statul membru explică din ce cauză decizia respectivă îi afectează responsabilitățile fiscale și prezintă o evaluare de impact în acest sens. |
În acest caz, decizia Autorității se suspendă. |
|
În termen de o lună de la notificarea efectuată de statul membru, Autoritatea trebuie să informeze statele membre dacă își menține, modifică sau revocă decizia. |
(2) În termen de o lună de la notificarea efectuată de statul membru, Autoritatea informează statele membre dacă își menține, modifică sau revocă decizia. |
Atunci când Autoritatea își menține decizia, Consiliul decide, în termen de două luni, cu majoritate calificată, după cum se prevede la articolul 205 din Tratat, cu privire la menținerea sau revocarea deciziei Autorității. |
(3) Atunci când Autoritatea își menține sau modifică decizia, Consiliul decide cu privire la menținerea sau revocarea deciziei Autorității. Decizia de a menține decizia Autorității se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Decizia de a revoca decizia Autorității se adoptă cu majoritatea calificată a membrilor săi. În niciunul dintre cazuri nu se ia în calcul votul membrilor vizați. O majoritate calificată se definește ca reunind cel puțin 55% din membrii Consiliului, cu excepția statului membru vizat, reprezentând cel puțin 65% din populația Uniunii Europene, cu excepția populației statului membru vizat. |
În cazul în care Consiliul decide să mențină decizia autorității sau dacă nu ia o decizie în termen de două luni, suspendarea respectivei decizii trebuie să înceteze imediat. |
(4) În cazul în care Consiliul nu ia o decizie în termen de 10 zile lucrătoare în cazul articolului 10 și în termen de o lună în cazul articolului 11, se consideră că decizia Autorității se menține. |
(3) Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 10 alineatul (2) îi afectează responsabilitățile fiscale, acesta poate informa Autoritatea, Comisia și Consiliul, în termen de trei zile lucrătoare de la transmiterea deciziei Autorității către autoritatea națională de supraveghere, cu privire la faptul că decizia nu va fi implementată de autoritatea națională de supraveghere. |
|
În notificarea sa, statul membru trebuie să justifice și să demonstreze în mod clar din ce cauză și în ce fel decizia respectivă afectează responsabilitățile sale fiscale. |
|
În termen de zece zile lucrătoare, Consiliul decide cu majoritate calificată, după cum se prevede la articolul 205 din Tratat, dacă decizia Autorității se menține sau se revocă. |
|
Atunci când Consiliul nu ia o decizie în termen de zece zile lucrătoare, se consideră că se menține decizia Autorității. |
|
|
(5) În cazul în care o decizie adoptată în temeiul articolului 10 conduce la utilizarea fondurilor instituite în conformitate cu articolul 12d sau 12e, statele membre nu solicită Consiliului să mențină sau să revoce decizii adoptate de Autoritate. |
Amendamentul 89 Propunere de regulament Articolul 24 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Înainte de a lua deciziile prevăzute la articolul 9 alineatul (6), articolul 10 alineatele (2) și (3) și articolul 11 alineatele (3) și (4), Autoritatea informează destinatarul cu privire la intenția sa de a adopta o decizie, fixând un termen limită în care destinatarul își poate exprima părerea cu privire la problema în cauză, ținând seama cum se cuvine de urgența situației. |
(1) Înainte de a lua deciziile prevăzute în prezentul regulament, Autoritatea informează destinatarul cu privire la intenția sa de a adopta o decizie, fixând un termen limită în care destinatarul își poate exprima părerea cu privire la problema în cauză, ținând seama cum se cuvine de urgența, complexitatea și posibilele consecințe ale situației. Prin destinatari se înțelege atât autoritățile, cât și instituțiile financiare. |
(2) Deciziile Autorității trebuie să enunțe motivele pe care se bazează. |
(2) Deciziile Autorității enunță motivele pe care se bazează. |
(3) Destinatarii deciziilor Autorității trebuie să fie informați cu privire la căile de atac disponibile în temeiul prezentului regulament. |
(3) Destinatarii deciziilor Autorității sunt informați cu privire la căile de atac disponibile în temeiul prezentului regulament. |
(4) Atunci când Autoritatea a luat o decizie în temeiul articolului 10 alineatele (2) sau (3), ea trebuie să reexamineze periodic respectiva decizie. |
(4) Atunci când Autoritatea a luat o decizie în temeiul articolului 10 alineatele (2) sau (3), ea reexaminează periodic respectiva decizie. |
(5) Deciziile pe care Autoritatea le adoptă în temeiul articolelor 9, 10 și 11 se publică și menționează identitatea autorității naționale de supraveghere sau a instituției financiare implicate, precum și conținutul principal al deciziei, fiind respectat interesul legitim al instituțiilor financiare în ceea ce privește protecția secretelor lor de afaceri. |
(5) Deciziile pe care Autoritatea le adoptă în temeiul articolelor 9, 10 și 11 se publică și menționează identitatea autorității competente sau a instituției financiare implicate, precum și conținutul principal al deciziei, cu excepția cazului în care o astfel de publicare contravine interesului legitim al instituțiilor financiare în ceea ce privește protecția secretelor lor de afaceri sau ar putea periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii Europene sau a unei părți a acestuia. |
Amendamentul 90 Propunere de regulament Articolul 25 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Consiliul de supraveghere este alcătuit din: |
(1) Consiliul de supraveghere este alcătuit din: |
(a) președintele fără drept de vot; |
(a) președintele fără drept de vot; |
(b) directorul autorității naționale relevante cu competență de supraveghere a instituțiilor financiare din fiecare stat membru. Dacă într-un stat membru există mai multe autorități competente, autoritățile aleg de comun acord unul dintre directorii lor ca reprezentant în consiliul de supraveghere; |
(b) directorul autorității publice naționale cu competență de supraveghere a instituțiilor de asigurare, reasigurare și pensii din fiecare stat membru. În cazul în care mai multe autorități competente dintr-un stat membru sunt responsabile cu aplicarea legislației Uniunii, ele decid de comun acord asupra modalităților de exercitare a reprezentării lor, inclusiv asupra votului prevăzut la articolul 29, care se exercită în comun; |
(c) un reprezentant fără drept de vot din partea Comisiei; |
(c) un reprezentant fără drept de vot din partea Comisiei; |
|
(d) un reprezentant fără drept de vot din partea Băncii Centrale Europene; |
(d) un reprezentant fără drept de vot din partea CERS; |
(e) un reprezentant fără drept de vot din partea CERS; |
(f) un reprezentant fără drept de vot al fiecăreia dintre celelalte două Autorități europene de supraveghere. |
(f) un reprezentant fără drept de vot al fiecăreia dintre celelalte două autorități europene de supraveghere. |
(2) Fiecare autoritate națională de supraveghere, iar, în cazul în care există mai multe autorități naționale de supraveghere relevante, toate aceste autorități împreună poartă responsabilitatea numirii în cadrul ei/lor a unui locțiitor la nivel înalt, care poate înlocui membrul consiliului de supraveghere menționat la alineatul (1) litera (b) în cazul în care respectiva persoană nu poate participa. |
(2) Fiecare autoritate competentă este responsabilă de numirea în cadrul ei a unui supleant la nivel înalt, care poate înlocui membrul consiliului de supraveghere menționat la alineatul (1) litera (b) în cazul în care respectiva persoană nu poate participa. |
(3) Consiliul de supraveghere poate decide să admită observatori. |
|
Directorul executiv poate participa la reuniunile consiliului de supraveghere, fără a avea drept de vot. |
|
Amendamentul 91 Propunere de regulament Articolul 26 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) În vederea îndeplinirii scopurilor prevăzute la articolul 11, consiliul de supraveghere trebuie să convoace un grup care să faciliteze soluționarea dezacordului, compus din președinte și doi dintre membri, care nu sunt reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere care sunt implicate în dezacord. |
(2) În vederea îndeplinirii scopurilor prevăzute la articolul 11, consiliul de supraveghere convoacă un grup independent care să faciliteze soluționarea imparțială a dezacordului, compus din președinte și doi dintre membri, care nu sunt reprezentanți ai autorităților competente care sunt implicate în dezacord și care nu au niciun interes în conflictul în cauză. |
La propunerea grupului, consiliul de supraveghere adoptă o decizie în temeiul articolului 11. |
|
Amendamentul 92 Propunere de regulament Articolul 28 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
În exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament, președintele și membrii cu drept de vot ai consiliului de supraveghere acționează independent și obiectiv în interesul Comunității și nu solicită sau nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor comunitare, din partea guvernului unui stat membru sau din partea oricărei entități publice sau private. |
(1) În exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament, președintele și membrii cu drept de vot ai consiliului de supraveghere acționează independent și obiectiv în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său și nu solicită sau nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor Uniunii, din partea guvernului unui stat membru sau din partea oricărei entități publice sau private. |
|
(2) Nici statele membre, nici instituțiile Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze membrii consiliului de supraveghere în îndeplinirea sarcinilor care le revin în cadrul Autorității. |
Amendamentul 93 Propunere de regulament Articolul 28 – alineatul 4 a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4a) La propunerea consiliului de administrație, consiliul de supraveghere adoptă raportul anual privind activitățile Autorității pe baza proiectului de raport anual menționat la articolul 38 alineatul (7) și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică. |
Amendamentul 94 Propunere de regulament Articolul 29 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Articolul 29 Luarea de decizii |
Articolul 29 Luarea de decizii |
(1) Consiliul de supraveghere adoptă decizii cu majoritate calificată a membrilor săi, conform definiției de la articolul 205 din tratat, pentru actele menționate la articolele 7 și 8, precum și pentru toate măsurile și deciziile adoptate în temeiul capitolului VI. |
(1) Consiliul de supraveghere adoptă decizii cu majoritatea simplă a membrilor săi. |
Toate celelalte decizii ale consiliului de supraveghere se adoptă cu majoritate simplă a membrilor. |
(1a) Toate deciziile consiliului de supraveghere se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi, în conformitate cu principiul conform căruia fiecare membru deține un vot. Consiliul de supraveghere adoptă decizii cu majoritatea calificată a membrilor săi, conform definiției de la articolul 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană, pentru actele menționate la articolele 7 și 8, precum și pentru toate măsurile și deciziile adoptate în temeiul capitolului VI. |
Amendamentul 95 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 1 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Consiliul de administrație se compune din președinte, un reprezentant al Comisiei și patru membri aleși de consiliul de supraveghere dintre membrii săi. |
(1) Consiliul de administrație se compune din cinci membri: președintele și patru membri aleși de consiliul de supraveghere dintre membrii săi cu drept de vot. |
Amendamentul 96 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 1 – paragraful 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Fiecare membru, în afară de președinte, are un locțiitor, care poate înlocui membrul consiliului de administrație dacă acesta nu poate participa. |
eliminat |
Amendamentul 97 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 2 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Deciziile consiliului de administrație se adoptă pe baza unei majorități a membrilor prezenți. Fiecare membru are un vot. |
eliminat |
Amendamentul 98 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 3 – paragraful 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Consiliul se întrunește cel puțin de două ori pe an în sesiune ordinară. |
Consiliul de administrație se întrunește cel puțin înaintea fiecărei reuniuni a consiliului de supraveghere și ori de câte ori consideră necesar. |
Amendamentul 99 Propunere de regulament Articolul 31 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Membrii consiliului de supraveghere acționează independent și obiectiv în interesul Comunității, fără a solicita sau a primi instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor comunitare, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărui organism public sau privat. |
Membrii consiliului de administrație acționează independent și obiectiv în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său, fără a solicita sau a primi instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor Uniunii, din partea oricărui guvern al unui stat membru sau din partea oricărui organism public sau privat. |
Amendamentul 100 Propunere de regulament Articolul 32 – alineatul 6 și alineatul 6a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(6) După consultarea consiliului de supraveghere, consiliul de administrație adoptă raportul anual referitor la activitățile Autorității pe baza proiectului de raport menționat la articolul 38 alineatul (7) și îl transmite până la 15 iunie Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică. |
(6) După consultarea consiliului de supraveghere, consiliul de administrație adoptă rapoarte trimestriale pe care președintele Autorității le prezintă Parlamentului European în conformitate cu articolul 35 alineatul (2). |
|
(6a) Consiliul de administrație adoptă, de asemenea, un raport anual, pe care președintele Autorității îl prezintă Parlamentului European. |
Amendamentul 101 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Președintele este numit de consiliul de supraveghere, în urma unei proceduri de selecție deschisă, pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor financiare și a piețelor și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. |
(2) Președintele este numit de Parlamentul European, în urma unei proceduri de selecție deschise organizate și dirijate de Comisie, pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor financiare și a piețelor și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. |
Înainte de a fi numit, candidatul selecționat de consiliul de supraveghere trebuie să primească acordul Parlamentului European. |
Comisia prezintă Parlamentului European o listă cu trei candidați finaliști. După audierea acestor candidați, Parlamentul European îl selectează pe unul dintre ei. Candidatul astfel selectat este numit de consiliul de supraveghere. |
De asemenea, consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un locțiitor care preia funcțiile președintelui în absența acestuia. |
De asemenea, consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un supleant care preia funcțiile președintelui în absența acestuia. Acest supleant nu este membru al consiliului de administrație. |
Amendamentul 102 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 5 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(5) Președintele poate fi revocat doar pe baza unei decizii adoptate de consiliul de supraveghere și în urma confirmării revocării de Parlamentul european. |
(5) Președintele poate fi eliberat din funcție doar de Parlamentul European pe baza unei decizii adoptate de consiliul de supraveghere. |
Amendamentul 103 Propunere de regulament Articolul 34 – alineatul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Nici statele membre, nici instituțiile Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze președintele în îndeplinirea atribuțiilor sale. |
Amendamentul 104 Propunere de regulament Articolul 34 – alineatul 1b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
În conformitate cu Statutul funcționarilor menționat la articolul 54, după părăsirea funcției, președintele este supus în continuare obligației de a manifesta integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau beneficii. |
Amendamentul 105 Propunere de regulament Articolul 35 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Parlamentul european poate invita președintele sau locțiitorul acestuia, respectând pe deplin independența acestora, să facă periodic o declarație în fața comitetului competent și să răspundă la întrebările adresate de membrii respectivului comitet. |
(1) Președintele sau supleantul acestuia face o declarație în fața Parlamentului european și răspunde la întrebările adresate de deputați, cel puțin o dată pe trimestru. |
(2) Parlamentul European poate, de asemenea, invita președintele să prezinte un raport privind exercitarea atribuțiilor sale. |
(2) Președintele prezintă Parlamentului European, la cerere și cu cel puțin 15 zile înainte de declarația menționată la alineatul (1), un raport privind activitățile Autorității. |
|
(3) În afară de informațiile menționate la articolele 7a-7e, 8, 9, 10, 11a și 18, raportul include informații privind, în special, disponibilitatea, volumul și costul asigurărilor contractate de gospodării și IMM-uri, precum și răspunsurile la avizele emise de grupurile părților interesate. Acesta include, de asemenea, toate informațiile relevante solicitate ad-hoc de Parlamentul European. |
|
(4) De asemenea, președintele prezintă Parlamentului European un raport anual privind exercitarea atribuțiilor sale. |
Amendamentul 106 Propunere de regulament Articolul 39 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Articolul 39 |
eliminat |
Componență |
|
(1) Autoritatea face parte din SESF, care va funcționa ca o rețea de autorități de supraveghere. |
|
(2) SESF cuprinde: |
|
(a) autoritățile din statele membre care sunt menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/… [ABE] și la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/… [AEVMP]; |
|
(b) Autoritatea; |
|
(c) Autoritatea bancară europeană înființată în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. …/… [ABE]; |
|
(d) Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe înființată în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. …/… [AEVMP]; |
|
(e) Comitetul comun al Autorităților europene de supraveghere prevăzut la articolul 40; |
|
(f) Comisia, în ceea ce privește efectuarea sarcinilor menționate la articolele 7, 9 și 10. |
|
(3) Prin comitetul comun al Autorităților europene de supraveghere prevăzut la articolul 40, Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat cu Autoritatea bancară europeană și cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe, garantează consecvența transsectorială a lucrărilor acestora și ajunge la poziții comune cu celelalte două Autorități în ceea ce privește domeniul supravegherii conglomeratelor financiare și alte chestiuni transsectoriale. |
|
Amendamentul 107 Propunere de regulament Capitolul IV – secțiunea 2 – titlu | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Acest amendament se aplică întregului text | |
COMITETUL COMUN AL AUTORITĂȚILOR EUROPENE DE SUPRAVEGHERE |
AUTORITATEA EUROPEANĂ DE SUPRAVEGHERE (COMITETUL COMUN) |
Justificare | |
Este important să se stabilească faptul că CC este, de asemenea, un organism consultativ în cadrul AES și între AES și CERS. | |
Amendamentul 108 Propunere de regulament Articolul 40 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Se înființează un comitet comun al Autorităților europene de supraveghere. |
(1) Se înființează Autoritățile europene de supraveghere (Comitetul comun) cu sediul la Frankfurt. |
(2) Comitetul comun funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat și garantează coerența transsectorială cu Autoritatea bancară europeană și cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe. |
(2) Comitetul comun funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat și garantează coerența transsectorială cu celelalte AES, în special în ceea ce privește: |
|
- conglomeratele financiare; |
|
- contabilitatea și auditul; |
|
- analizele microprudențiale ale evoluțiilor, riscurilor și vulnerabilităților transsectoriale care pun în pericol stabilitatea financiară; |
|
- produsele de investiții cu amănuntul; |
|
- măsurile de combatere a spălării banilor; și |
|
- schimburile de informații cu Comitetul european pentru riscuri sistemice și dezvoltarea relațiilor dintre Comitetul european pentru riscuri sistemice și autoritățile europene de supraveghere. |
(3) Autoritatea alocă resursele adecvate în vederea acordării de sprijin administrativ Comitetului comun al Autorităților europene de supraveghere. Acest sprijin cuprinde cheltuieli cu personalul, cheltuieli administrative, de infrastructură și operaționale. |
(3) Comitetul comun are un secretariat permanent, personalul acestuia fiind detașat din cadrul celor trei autorități europene de supraveghere. Autoritatea alocă resursele adecvate în vederea acoperirii cheltuielilor administrative, de infrastructură și operaționale. |
Amendamentul 109 Propunere de regulament Articolul 40a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
În cazul în care o instituție identificată la articolul 12b alineatul (1) își desfășoară activitatea în mai multe sectoare, Comitetul comun decide ce autoritate europeană de supraveghere urmează să acționeze ca autoritate competentă principală și/sau adoptă decizii obligatorii în vederea soluționării dezacordurilor apărute între autoritățile europene de supraveghere. |
Amendamentul 110 Propunere de regulament Articolul 41 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Comitetul comun se compune din președintele Autorității, președintele Autorității bancare europene și cel al Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe și, dacă este cazul, președintele unui subcomitet înființat în temeiul articolului 43. |
(1) Comitetul comun are un consiliu care se compune din președinții autorităților europene de supraveghere și, dacă este cazul, președintele unui subcomitet înființat în temeiul articolului 43. |
(2) Directorul executiv, Comisia și CERS pot participa în calitate de observatori la întrunirile Comitetului comun al Autorităților europene de supraveghere, precum și ale subcomitetelor menționate la articolul 43. |
(2) Directorul executiv, un reprezentant al Comisiei și CERS pot participa în calitate de observatori la întrunirile consiliului Comitetului comun, precum și ale subcomitetelor menționate la articolul 43. |
(3) Președintele Comitetului comun al Autorităților europene de supraveghere este numit pe baza unui sistem de rotație anual, fiind ales dintre președintele Autorității bancare europene, al Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și al Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe. |
(3) Președintele Comitetului comun este numit pe baza unui sistem de rotație anual, fiind ales dintre președintele Autorității europene de supraveghere (sectorul bancar), al Autorității europene de supraveghere (valori mobiliare și piețe) și al Autorității. Președintele Comitetului comun este vicepreședinte al Comitetului european pentru riscuri sistemice. |
(4) Comitetul comun al Autorităților europene de supraveghere își adoptă propriul regulament de procedură și îl publică. Regulamentul poate prevedea mai mulți participanți la întrunirile Comitetului comun. |
(4) Comitetul comun își adoptă propriul regulament de procedură și îl publică. Regulamentul poate prevedea mai mulți participanți la întrunirile Comitetului comun. |
Comitetul comun al Autorităților europene de supraveghere se întrunește cel puțin o dată la două luni. |
Consiliul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere se întrunește cel puțin o dată la două luni. |
Amendamentul 111 Propunere de regulament Articolul 43 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
În vederea aplicării articolului 42, se înființează un subcomitet al Comitetului comun al Autorităților europene de supraveghere, care să abordeze chestiunile legate de conglomeratele financiare. |
În vederea aplicării articolului 42, se înființează un subcomitet al Comitetului comun care să abordeze chestiunile legate de conglomeratele financiare. |
Respectivul subcomitet se compune din persoanele fizice menționate la articolul 41 alineatul (1) și dintr-un reprezentant la nivel înalt provenind din actualul personal al autorității naționale de supraveghere relevante din fiecare stat membru. |
Respectivul subcomitet se compune din persoanele menționate la articolul 41 alineatul (1) și un reprezentant la nivel înalt provenind din actualul personal al autorității competente relevante din fiecare stat membru.
|
Subcomitetul alege un președinte dintre membrii săi, care trebuie să fie, de asemenea, membru al Comitetului comun al Autorităților europene de supraveghere. |
Subcomitetul alege un președinte dintre membrii săi, care trebuie să fie, de asemenea, membru al Comitetului comun. |
Comitetul comun poate institui alte subcomitete. |
Comitetul comun poate institui alte subcomitete. |
Amendamentul 112 Propunere de regulament Article 44 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Comisia de apel este un organism comun Autorității bancare europene, Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe. |
(1) Comisia de apel este un organism comun celor trei autorități europene de supraveghere. |
(2) Comisia de apel se compune din șase membri și șase locțiitori, cu experiență și cunoștințe în domeniu, fiind excluși membrii actualului personal al autorităților naționale de supraveghere sau al altor instituții naționale sau comunitare care sunt implicați în activitățile Autorității. |
(2) Comisia de apel se compune din șase membri și șase supleanți, având experiență juridică suficientă pentru a furniza consiliere juridică profesională cu privire la exercitarea de către Autoritate a competențelor sale. |
Comisia de apel își desemnează președintele. |
Comisia de apel își desemnează președintele. |
Deciziile comisiei de apel se adoptă cu voturile a cel puțin patru din cei șase membri ai săi. |
Deciziile comisiei de apel se adoptă cu voturile a cel puțin patru din cei șase membri ai săi. |
Comisia de apel este convocată de președinte atunci când este necesar. |
Comisia de apel este convocată de președinte atunci când este necesar. |
(3) Doi membri ai comisiei de apel și doi locțiitori sunt numiți de către consiliul de administrație al Autorității fiind aleși de pe o listă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului de supraveghere. |
(3) Membrii comisiei de apel și supleanții lor sunt numiți de către Parlamentul European, fiind aleși de pe o listă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului de supraveghere. |
Ceilalți membri sunt numiți în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. …/… [ABE] și cu Regulamentul (CE) nr. …/… [AEVMP]. |
|
(4) Mandatul membrilor comisiei de apel este de cinci ani. Acest mandat poate fi reînnoit o singură dată. |
|
(5) Un membru al comisiei de apel care a fost numit de consiliul de administrație al Autorității nu poate fi revocat pe durata mandatului decât în cazul în care s-a făcut vinovat de o abatere gravă, iar consiliul de administrație, după ce a consultat consiliul de supraveghere, a adoptat o decizie în acest sens. |
|
(6) Autoritatea, Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe acordă comisiei de apel sprijinul adecvat în ceea ce privește funcționarea și secretariatul. |
(4) Autoritatea, Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar) și Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe) acordă comisiei de apel sprijinul adecvat în ceea ce privește funcționarea și secretariatul prin intermediul Comitetului comun. |
Amendamentul 113 Propunere de regulament Articolul 45 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Membrii comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Ei nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune. Aceștia nu au dreptul să ocupe alte funcții în cadrul Autorității, al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere. |
(1) Membrii comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Ei nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune. Aceștia nu au dreptul să ocupe alte funcții în cadrul Autorității, al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și nici nu pot fi angajați ai altor instituții europene sau ai autorităților naționale. |
Amendamentul 114 Propunere de regulament Articolul 46 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile naționale de supraveghere, poate contesta o decizie a Autorității, dintre cele menționate la articolele 9, 10 și 11 și orice altă decizie adoptată de Autoritate în temeiul legislației menționate la articolul 1 alineatul (2) care este adresată persoanei respective, precum și o decizie care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză. |
(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile naționale de supraveghere, poate contesta legalitatea unei decizii a Autorității menționate la articolele 9, 10 și 11 și orice altă decizie adoptată de Autoritate în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) care este adresată persoanei respective, precum și o decizie care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză. |
Amendamentul 115 Propunere de regulament Articolul 47 – titlu | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Acțiuni în fața Tribunalului de Primă Instanță și a Curții de Justiție |
Acțiuni în fața Tribunalului și a Curții de Justiție |
|
(Acest amendament se aplică întregului text.) |
Amendamentul 116 Propunere de regulament Articolul 47 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) O acțiune poate fi înaintată Tribunalului de Primă Instanță sau Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 230 din tratat, pentru contestarea unei decizii luate de către comisia de apel, sau, în cazul în care nu există un drept de contestație în fața comisiei de apel, a unei decizii luate de Autoritate. |
(1) O acțiune poate fi înaintată Tribunalului de Primă Instanță sau Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru contestarea unei decizii luate de către comisia de apel, sau, în cazul în care nu există un drept de contestație în fața comisiei de apel, a unei decizii luate de Autoritate. |
Amendamentul 117 Propunere de regulament Articolul 47 – alineatul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1a) Statele membre și instituțiile Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică pot formula o acțiune directă la Curtea de Justiție împotriva deciziilor Autorității, în conformitate cu articolul 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. |
Amendamentul 118 Propunere de regulament Articolul 47 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) În cazul în care Autoritatea are obligația de a acționa, însă nu adoptă o decizie, poate fi înaintată o acțiune în constatarea abținerii de a acționa Tribunalului de Primă Instanță sau Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 232 din tratat. |
(2) În cazul în care Autoritatea are obligația de a acționa, însă nu adoptă o decizie, poate fi înaintată o acțiune în constatarea abținerii de a acționa Tribunalului de Primă Instanță sau Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 265 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. |
Amendamentul 119 Propunere de regulament Articolul 48 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Veniturile Autorității constau în principal din: |
(1) Veniturile autorității constau în principal din: |
(a) contribuții obligatorii din partea autorităților publice naționale competente în domeniul supravegherii instituțiilor financiare; |
|
(b) o subvenție comunitară prevăzută în bugetul general al Uniunii Europene (secțiunea Comisie); |
(a) o subvenție din partea Uniunii, înscrisă la o linie bugetară separată din secțiunea [XII] din bugetul general al Uniunii Europene; |
(c) orice tarife plătite către Autoritate în cazurile specificate de dispozițiile în domeniu ale dreptului comunitar. |
(b) orice onorarii plătite Autorității în cazurile specificate de dispozițiile în domeniu ale dreptului Uniunii. |
Amendamentul 120 Propunere de regulament Articolul 49 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Până la 15 februarie a fiecărui an, directorul executiv elaborează o declarație estimativă privind veniturile și cheltuielile pentru anul financiar următor și înaintează acest proiect preliminar de buget consiliului de administrație, împreună cu proiectul de schemă de personal. În fiecare an, consiliul de administrație, pe baza unui proiect preliminar de buget stabilit de directorul executiv, elaborează o declarație estimativă a veniturilor și a cheltuielilor Autorității pentru exercițiul financiar următor. Această declarație estimativă, incluzând un proiect de schemă de personal, este transmis Comisiei de către consiliul de administrație până la data de 31 martie. Înaintea adoptării declarației estimative, proiectul pregătit de directorul executiv trebuie aprobat de consiliul de supraveghere. |
(1) După primul an de funcționare al Autorității, care se încheie la 31 decembrie 2011, până la 15 februarie a fiecărui an, directorul executiv elaborează o declarație estimativă privind veniturile și cheltuielile pentru exercițiul financiar următor și înaintează acest proiect preliminar de buget consiliului de administrație și consiliului de supraveghere, împreună cu schema de personal. În fiecare an, consiliul de supraveghere, pe baza unui proiect preliminar de buget întocmit de directorul executiv și aprobat de consiliul de administrație, elaborează o declarație estimativă a veniturilor și a cheltuielilor autorității pentru exercițiul financiar următor. Această declarație estimativă, incluzând un proiect de schemă de personal, este transmis Comisiei de către consiliul de supraveghere până la data de 31 martie. Înaintea adoptării declarației estimative, proiectul pregătit de directorul executiv trebuie aprobat de consiliul de administrație. |
Justificare | |
Se propune ca pentru primul an de funcționare a AES, care se termină la 31 decembrie 2011, bugetele lor să fie aprobate de membrii comitetelor respective de nivelul 3, după consultarea Comisiei, și apoi să fie transmise Consiliului și Parlamentului în vederea aprobării. Acest lucru este deosebit de important pentru a asigura independența funcționării AES, astfel încât acestea să poată începe să funcționeze pe o bază financiară solidă. Această independență este contrabalansată de responsabilitatea față de instituțiile politice ale UE. | |
Amendamentul 121 Propunere de regulament Articolul 49 – alineatul 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(3) Pe baza acestei declarații estimative, Comisia înscrie în proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii Europene previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul subvenției din bugetul general al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 272 din tratat. |
(3) Pe baza acestei declarații estimative, Comisia înscrie în proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii Europene previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul subvenției din bugetul general al Uniunii Europene în conformitate cu articolele 313 și 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. |
Amendamentul 122 Propunere de regulament Articolul 49 – alineatul 6 a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(6a) Pentru primul an de funcționare al Autorității, care se încheie la 31 decembrie 2011, bugetul acesteia este aprobat de membrii comitetului de nivel 3, după consultarea Comisiei, și este transmis Parlamentului European și Consiliului spre aprobare. |
Justificare | |
Se propune ca pentru primul an de funcționare a AES, care se termină la 31 decembrie 2011, bugetele lor să fie aprobate de membrii comitetelor respective de nivelul 3, după consultarea Comisiei, și apoi să fie transmise Consiliului și Parlamentului în vederea aprobării. Acest lucru este deosebit de important pentru a asigura independența funcționării AES, astfel încât acestea să poată începe să funcționeze pe o bază financiară solidă. Această independență este contrabalansată de responsabilitatea față de instituțiile politice ale UE. | |
Amendamentul 123 Propunere de regulament Articolul 54 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Statutul funcționarilor, regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Comunității Europene în scopul aplicării acestora se aplică personalului Autorității, inclusiv directorului executiv al acesteia. |
(1) Statutul funcționarilor, Regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului autorității, inclusiv directorului executiv, dar nu și președintelui acesteia. |
Justificare | |
Președintele nu ar trebui să facă obiectul Statutului funcționarilor UE. Termenii și condițiile de angajare în cazul președintelui ar trebui stabilite de consiliul de supraveghere, așa cum se întâmplă în prezent în cazul președintelui și al membrilor Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene. Având în vedere faptul că președinții vor face parte din CERS și Comitetul său director, este necesară o abordare consecventă cu cea a BCE. | |
Amendamentul 124 Propunere de regulament Articolul 55 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) În cazul răspunderii necontractuale, Autoritatea oferă despăgubiri, în conformitate cu principiile generale comune legislației statelor membre, pentru orice daune produse de ea însăși sau de membrii personalului său în exercițiul funcțiunii. Curtea de Justiție deține competențe de jurisdicție în litigiile privind despăgubirile în cazul unor asemenea prejudicii. |
(1) În cazul răspunderii necontractuale, Autoritatea oferă despăgubiri, în conformitate cu principiile generale comune legislației statelor membre, pentru orice daune nejustificate produse de ea însăși sau de membrii personalului său în exercițiul funcțiunii. Curtea de Justiție deține competențe de jurisdicție în litigiile privind despăgubirile în cazul unor asemenea prejudicii. |
Amendamentul 125 Propunere de regulament Articolul 56 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Membrii consiliului de supraveghere și ai consiliului de administrație, directorul executiv și membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar din statele membre, trebuie să respecte obligațiile legate de secretul profesional în temeiul articolului 287 din tratat și al dispozițiilor relevante din legislația comunitară în domeniu, chiar și după ce aceștia și-au încetat atribuțiile. |
(1) Membrii consiliului de supraveghere și ai consiliului de administrație, directorul executiv și membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar din statele membre, sunt supuși obligației de a păstra secretul profesional în temeiul articolului 339 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii în domeniu, chiar și după ce aceștia și-au încetat atribuțiile. |
Amendamentul 126 Propunere de regulament Articolul 61 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Participarea la lucrările Autorității trebuie să fie deschisă țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și care au încheiat acorduri cu Comunitatea prin care au adoptat și aplică legislația comunitară în domeniul de competență menționat la articolul 1 alineatul (2). |
(1) Participarea la lucrările Autorității este deschisă țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și care au încheiat acorduri cu Uniunea prin care au adoptat și aplică legislația Uniunii în domeniul de competență al Autorității menționat la articolul 1 alineatul (2). |
Amendamentul 127 Propunere de regulament Articolul 61 – alineatul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1a) Participarea la activitățile Autorității care sunt de un interes direct pentru ele este deschisă și țărilor terțe care aplică o legislație recunoscută ca fiind echivalentă în domeniile de competență ale Autorității menționate la articolul 1 alineatul (2), cu condiția încheierii unor acorduri cu Uniunea. |
Amendamentul 128 Propunere de regulament Articolul 62 – alineatele 1a și 1b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
În acest scop, până în momentul în care directorul executiv începe să își exercite responsabilitățile în urma numirii sale de către consiliul de supraveghere în conformitate cu articolul 36, Comisia poate numi un funcționar interimar care să îndeplinească funcțiile directorului executiv. |
(1a) În perioada de după intrarea în vigoare a prezentului regulament și până la înființarea Autorității, comitetul de nivel 3 colaborează îndeaproape cu Comisia în vederea pregătirii pentru înlocuirea comitetului de nivel 3 de către Autoritate. Comitetele de nivel 3 pot lua orice măsură pregătitoare utilă, sub rezerva deciziei finale a organismelor relevante ale Autorității. |
|
(1b) În perioada de după intrarea în vigoare a prezentului regulament și până la data desemnării președintelui și a membrilor consiliului de administrație și a numirii directorului executiv, Autoritatea este condusă temporar de către președintele comitetului de nivel 3 existent și gestionată de secretarul său general. |
Amendamentul 129 Propunere de regulament Articolul 62 – alineatul 3a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3a) Autoritatea este considerată succesorul legal al Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale. Până la data înființării Autorității, toate activele și pasivele, precum și toate operațiunile în curs ale Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale sunt transferate Autorității. Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale elaborează o situație de închidere a activelor și pasivelor sale la data transferului. Situația este auditată și aprobată de membrii săi și de Comisie. |
Amendamentul 130 Propunere de regulament Articolul 66 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului până la ...* propunerile necesare pentru a asigura o trecere fără probleme la supravegherea instituțiilor identificate la articolul 12b de către Autoritate și instituirea unui nou cadru pentru gestionarea crizelor financiare. |
(1) În termen de trei ani de la data stabilită la articolul 67 al doilea paragraf și din trei în trei ani ulterior, Comisia publică un raport general privind experiența dobândită ca urmare a funcționării Autorității și a procedurilor prevăzute în prezentul regulament. |
(2) Până la ...* și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia publică un raport general privind experiența dobândită ca urmare a funcționării Autorității și a procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Raportul în cauză evaluează, printre altele: |
|
(a) convergența practicilor standard de supraveghere realizată de autoritățile competente; |
|
(b) funcționarea colegiilor autorităților de supraveghere; |
|
(c) rolul Autorității în ceea ce privește supravegherea instituțiilor care ar putea prezenta un risc sistemic; |
|
(d) aplicarea clauzei de salvgardare instituite la articolul 23 și |
|
(e) nivelul de armonizare a sistemelor naționale de garantare a asigurărilor. |
Respectivul raport va evalua, de asemenea, progresul înregistrat în direcția convergenței în materie de reglementare și de supraveghere în domeniul gestionării și al soluționării crizelor în Comunitate. Evaluarea se va baza pe consultări largi, inclusiv ale Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale. |
(3) Raportul menționat la alineatul (1) evaluează, de asemenea, dacă: |
|
(a) este oportună continuarea supravegherii separate pentru bănci, asigurări și pensii ocupaționale, valori mobiliare și piețe financiare sau dacă acestea ar trebui să fie incluse în competența unei singure autorități de supraveghere; |
|
(b) supravegherea prudențială și supravegherea modului de desfășurare a activității ar trebui să fie separate sau combinate; |
|
(c) este oportună simplificarea și consolidarea arhitecturii SESF, în vederea îmbunătățirii coerenței dintre nivelurile macro și micro, precum și între AES; |
|
(d) este oportună sporirea competențelor de reglementare ale AES; |
|
(e) evoluția SESF este coerentă cu evoluția la nivel mondial; |
|
(f) există suficientă diversitate și excelență în cadrul SESF; |
|
(g) răspunderea și nivelul de transparență cu privire la cerințele de publicare sunt adecvate. |
(2) Raportul și orice propunere eventuală care îl însoțește vor fi transmise Parlamentului European și Consiliului. |
(4) Raportul și orice propunere eventuală care îl însoțește vor fi transmise Parlamentului European și Consiliului. |
|
___________________ * Se va introduce data de către JO: șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. * * Se va introduce data de către JO: trei ani de la data aplicării prezentului regulament. |
EXPUNERE DE MOTIVE
Context
De la lansarea Planului de acțiune privind serviciile financiare, Parlamentul a jucat un rol esențial în realizarea pieței unice pentru servicii financiare, promovând în mod activ armonizarea, transparența și concurența loială și asigurând, în același timp, protecția investitorilor și a consumatorilor.
Cu mult înaintea crizei financiare, Parlamentul European a solicitat periodic consolidarea unui mediu concurențial cu adevărat echitabil pentru toți actorii interesați la nivel european, subliniind totodată existența unor deficiențe majore în domeniul supravegherii de către Uniune a piețelor financiare tot mai integrate [a se vedea raportul García-Margallo y Marfil referitor la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului pentru piețele financiare: plan de acțiune (2000)[1], raportul Van den Burg privind normele de supraveghere prudențială în Uniunea Europeană (2002)[2], raportul Van den Burg privind politica în domeniul serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea Albă (2007)[3] și raportul Van den Burg & Dăianu conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere (2008)[4]]. În plus, câteva texte legislative au subliniat principiile-cheie sau au indicat direcția generală către care ar trebui să se îndrepte viitorul cadru de supraveghere al UE [raportul Skinner – Solvabilitate II (2009); regulamentul Gauzès-CRA (2009)].
În toate rapoartele Parlamentului European, acesta a solicitat Comisiei să analizeze modalitatea de avansare către o structură de supraveghere mai integrată, concomitent cu depunerea de eforturi în vederea realizării unei piețe unice integrate pentru servicii financiare. De asemenea, a constatat necesitatea unei supravegheri eficiente a riscurilor sistemice și prudențiale ale principalilor operatori de pe piață. În vederea protejării stabilității financiare, analiza macroprudențială și gestionarea crizei ar trebui integrate în mandat. Parlamentul European sprijină pe termen mediu dezvoltarea supravegherii instituțiilor transfrontaliere la nivelul UE și crearea unui mecanism european de rezolvarea a crizelor care le pot afecta.
Comisia Europeană a decis să convoace un grup de experți la nivel înalt pentru a formula propuneri de consolidare a mecanismelor europene de supraveghere. Grupul de Larosière și-a prezentat raportul în luna februarie 2009, iar la 23 septembrie 2009, Comisia a înaintat propuneri legislative concrete în vederea:
– instituirii unei rețele a autorităților naționale de supraveghere financiară care să colaboreze cu o nouă Autoritate europeană de supraveghere (AES). Această autoritate are trei piloni. Fiecare pilon se sprijină pe Comitetele europene de supraveghere, ceea ce va duce la existența unui pilon pentru sectorul bancar [AES(sectorul bancar)], unui pilon pentru asigurări și pensii ocupaționale [AES(asigurări și pensii ocupaționale )] și a unui pilon pentru valori mobiliare și piețe [AES(valori mobiliare și piețe)]; un Comitet comun al Autorității europene de supraveghere asigură reglementarea și supravegherea adecvată și consolidată a piețelor financiare europene;
– înființării unui Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS) care va monitoriza și evalua pericolele potențiale pentru stabilitatea financiară care rezultă în urma evoluțiilor macroeconomice și a celor din cadrul sistemului financiar în ansamblu. În acest scop, misiunea CERS ar fi aceea de a emite din timp avertismente cu privire la riscurile sistemice susceptibile de a apărea și, dacă este necesar, recomandări cu privire la măsurile care se impun în vederea gestionării riscurilor respective[5].
În opinia Curții de Justiție[6], articolul 95 din Tratat (actualul articol 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) referitor la adoptarea de măsuri pentru apropierea legislației privind crearea și funcționarea pieței interne furnizează o bază juridică adecvată pentru înființarea unui „organism comunitar menit să contribuie la implementarea unui proces de armonizare”, în situația în care sarcinile atribuite unui astfel de organism sunt strâns legate de obiectul actelor de apropiere a legislațiilor naționale.
Aceste propuneri legislative au fost urmate, la 26 octombrie 2009, de o primă directivă „omnibus” de modificare a 11 directive în vederea unei definiri mai clare a sarcinilor în cadrul arhitecturii de supraveghere propuse. Pentru a finaliza exercițiul, o a doua directivă „omnibus” va fi prezentată în următoarele luni.
- [1] JO L 40, 7.2.2001, p. 453.
- [2] JO C 25E, 29.1.2004, p. 394.
- [3] Nepublicat în Jurnalul Oficial.
- [4] JO C 9E, 15.1.2010, p. 48.
- [5] Ar trebui remarcat că prezenta expunere de motive se concentrează asupra propunerilor de înființare a SESF prin transformarea comitetelor europene de supraveghere în AES. Propunerea de înființare a CERS este analizată într-o altă expunere de motive.
- [6] A se vedea CJCE, C-217/04, punctul 44.
AVIZ al Comisiei pentru bugete (29.4.2010)
destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare
referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale
(COM(2009)0502 – C7‑0168/2009 – 2009/0143(COD))
Raportoare pentru aviz: Jutta Haug
JUSTIFICARE SUCCINTĂ
1. Pentru a remedia deficiențele sistemului european de supraveghere financiară, revelate de recenta criză financiară, Comisia a prezentat un pachet de propuneri în vederea creării unui sistem mai eficient, mai integrat și durabil de supraveghere financiară în UE. Acesta se va baza pe un sistem european al supraveghetorilor financiari (SESF), format dintr-o rețea de supraveghetori financiari naționali care lucrează în tandem cu noile autorități europene de supraveghere (AES), create prin transformarea actualelor comitete europene de supraveghere[1] în adevărate autorități europene de supraveghere. În acest scop, Comisia propune crearea a trei noi agenții europene descentralizate:
· Autoritatea bancară europeană (ABE);
· Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO);
· Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP).
2. Transformarea actualelor comitete europene de supraveghere în adevărate autorități europene de supraveghere eficace, respectiv în agenții europene, va necesita resurse suplimentare, atât umane, cât și bugetare. Impactul creării acestor trei agenții asupra bugetului european se va cifra la aproximativ 59,669 milioane EUR, distribuite după cum urmează:
Agenția |
2011 |
2012 |
2013 |
Total |
|
ABE |
5, 206 |
7, 355 |
8, 965 |
21, 527 |
|
AEAPO |
4, 235 |
5, 950 |
6, 799 |
16, 984 |
|
AEVMP |
5, 465 |
7, 202 |
8, 491 |
21, 158 |
|
în milioane EUR.
3. Aceste fonduri vor proveni de la rubrica 1a, unde se înregistrează deja marje extrem de reduse: ultima programare financiară a Comisiei (ianuarie 2010), care a luat deja în considerare sumele alocate pentru cele trei agenții (printre alte modificări), indică marje foarte reduse până la sfârșitul actualului cadru financiar multianual (marjele prevăzute în programarea financiară din ianuarie 2009 sunt indicate între paranteze):
- 37,041 milioane EUR pentru 2011 (111,590 milioane EUR)
- 34,003 milioane EUR pentru 2012 (123,879 milioane EUR)
- 49,153 milioane EUR pentru 2013 (214,875 milioane EUR).
Analizând programarea financiară din februarie 2009, se poate observa că marja prevăzută de Comisie pentru rubrica 1a în 2010 era de 111,8 milioane EUR, dar s-a dovedit că această marjă a fost de numai 147 000 EUR, ceea ce demonstrează că situația este foarte delicată. Astfel, trebuie să se aibă în vedere necesitatea unei posibile revizuiri a plafoanelor pentru a asigura finanțarea acestor trei noi agenții.
4. De fapt, costul real al agențiilor va fi cu mult mai mare, ridicându-se la aproximativ 149,17 milioane EUR, dar statele membre vor contribui prin cofinanțare cu o sumă de aproximativ 89,497 milioane EUR, ceea ce reprezintă 60% din costurile totale aferente funcționării agențiilor până la încheierea actualului cadru financiar multianual.
Agenția |
2011 |
2012 |
2013 |
TOTAL |
|
ABE SM+UE=Total |
7, 809+5,206 =13,015 |
11, 033+7,355 =18, 388 |
13, 448+8,965 =22, 413 |
32,290+21, 527 =53, 816 |
|
AEAPO SM+UE=Total |
8, 197+4,235 =13, 662 |
10, 803+5,950 =18, 005 |
12, 737+6, 799 =21, 228 |
31,737+16, 984 =52,895 |
|
AEVMP SM+UE=Total |
6, 352+5,465 =10,587 |
8, 925+7, 202 =14, 874 |
10,199+8,491 =16, 998 |
25,476+21, 158 =42, 459 |
|
în milioane EUR.
5. În ceea ce privește personalul, cele trei noi agenții vor avea nevoie, până în 2014, de încă 269 de funcționari (224 de posturi AD și 45 AST):
Agenția |
2011 |
2012 |
2013 |
2014 |
|
ABE personal (AD/AST) |
40(36/4) |
62(53/9) |
80(69/11) |
90(73/17) |
|
AEAPO personal (AD/AST) |
40 (32/8) |
62(50/12) |
73 (60/13) |
90 (77/13) |
|
AEVMP personal (AD/AST) |
43 (35/8) |
60 (50/10) |
76 (64/12) |
89 (74/15) |
|
6. Comisia propune ca sediile celor trei noi agenții să fie situate acolo unde se află în prezent actualele comitete europene de supraveghere (Frankfurt, în cazul AEAPO), ceea ce pare a fi o soluție foarte rezonabilă din punct de vedere practic și financiar, întrucât se va facilita astfel intrarea imediată în activitate a noilor agenții și se vor evita cheltuielile inutile presupuse de noi instalări, transferul de personal etc.
AMENDAMENTELE
Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:
Amendamentul 1 Proiect de rezoluție legislativă Punctul 1a (nou) | |
Proiectul de rezoluție legislativă |
Amendamentul |
|
1a. consideră că valoarea de referință indicată în propunerea legislativă este compatibilă cu plafonul de la subrubrica 1a din cadrul financiar multianual 2007-2013, dar că marja rămasă la subrubrica 1a pentru anii 2011-2013 este foarte limitată, iar finanțarea de noi activități nu trebuie să pună în pericol finanțarea altor priorități din cadrul subrubricii 1a; își reiterează, prin urmare, solicitarea de revizuire a cadrului financiar multianual, însoțită de propuneri concrete de ajustare și revizuire până la sfârșitul primului semestru din 2010, utilizând toate mecanismele disponibile în temeiul Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 (AII), în special cele prevăzute la punctele 21-23, pentru a asigura finanțarea Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale (Autoritatea) fără a pune în pericol finanțarea altor priorități și asigurându-se că la subrubrica 1a rămâne disponibilă o marjă suficientă; |
Amendamentul 2 Proiect de rezoluție legislativă Articolul 1b (nou) | |
Proiectul de rezoluție legislativă |
Amendamentul |
|
1b. subliniază că dispozițiile de la punctul 47 din AII ar trebui să se aplice în ceea ce privește înființarea Autorității; subliniază faptul că, în cazul în care autoritatea legislativă ia o decizie favorabilă în ceea ce privește înființarea Autorității, Parlamentul va demara negocierile cu cealaltă ramură a autorității bugetare pentru a ajunge în timp util la un acord asupra finanțării Autorității, în conformitate cu dispozițiile pertinente din AII; |
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 40 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(40) Pentru ca Autoritatea să fie pe deplin autonomă și independentă, trebuie să i se acorde acesteia un buget autonom cu venituri provenind în special din contribuții obligatorii din partea autorităților naționale de supraveghere și din bugetul general al Uniunii Europene. În ceea ce privește contribuția comunitară, trebuie să se aplice procedura bugetară comunitară. Auditarea conturilor trebuie efectuată de Curtea de Conturi. |
(40) Pentru ca Autoritatea să fie pe deplin autonomă și independentă, ar trebui să i se acorde acesteia un buget autonom cu venituri provenind în special din contribuții obligatorii din partea autorităților naționale de supraveghere și din bugetul general al Uniunii Europene. Finanțarea Autorității de către Uniune face obiectul unui acord încheiat de autoritatea bugetară, în conformitate cu punctul 47 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară1 (AII). Ar trebui să se aplice procedura bugetară a Uniunii. Auditarea conturilor trebuie efectuată de Curtea de Conturi. Bugetul global face obiectul procedurii de descărcare de gestiune. |
|
1JO C 139, 14.6.2006, p. 1. |
Justificare | |
Autoritatea este creată ca o agenție descentralizată a Uniunii Europene și finanțată în conformitate cu AII. Acest lucru ar trebui să se reflecte în temeiul juridic de înființare a Autorității. | |
Amendamentul 4 Propunere de regulament Articolul 48 – alineatul 1 – litera a | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(a) contribuții obligatorii din partea autorităților publice naționale competente în domeniul supravegherii instituțiilor financiare; |
(a) contribuții obligatorii din partea autorităților publice naționale competente în domeniul supravegherii instituțiilor financiare, care sunt stabilite în conformitate cu o formulă bazată pe ponderarea voturilor prevăzută la articolul 3 alineatul (3) din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; |
Amendamentul 5 Propunere de regulament Articolul 48 – alineatul 1 – litera b | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(b) o subvenție comunitară prevăzută în bugetul general al Uniunii Europene (secțiunea Comisie); |
(b) o subvenție din partea Uniunii prevăzută în bugetul general al Uniunii Europene (secțiunea Comisia), sub rezerva încheierii unui acord de către autoritatea bugetară, așa cum se prevede la punctul 47 din AII; |
Amendamentul 6 Propunere de regulament Articolul 48 – alineatul 4a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4a) Contribuțiile obligatorii ale autorităților publice naționale și subvenția din partea Uniunii, menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), sunt disponibile la începutul fiecărui exercițiu financiar. |
Amendamentul 7 Propunere de regulament Articolul 50 – alineatul 9 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(9) La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European aprobă descărcarea de gestiune a Autorității pentru execuția bugetului pentru anul financiar N, până la data de 15 mai a anului N + 2. |
(9) La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European aprobă descărcarea de gestiune a Autorității pentru execuția bugetului, care include venituri provenind din bugetul general al Uniunii Europene și de la autoritățile naționale de supraveghere, pentru anul financiar N, până la data de 15 mai a anului N + 2. |
Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 54 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Consiliul de administrație, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din statutul funcționarilor. |
(2) Consiliul de administrație, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din statutul funcționarilor. Măsurile de punere în aplicare permit devieri justificate pentru a garanta cea mai eficace aplicare a sarcinilor identificate ale Autorității. |
PROCEDURĂ
Titlu |
Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale |
|||||||
Referințe |
COM(2009)0502 – C7-0168/2009 – 2009/0143(COD) |
|||||||
Comisia competentă în fond |
ECON |
|||||||
Aviz emis de către Data anunțului în plen |
BUDG 7.10.2009 |
|
|
|
||||
Raportoare pentru aviz Data numirii |
Jutta Haug 21.10.2009 |
|
|
|||||
Data adoptării |
28.4.2010 |
|
|
|
||||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
38 0 0 |
||||||
Membri titulari prezenți la votul final |
Damien Abad, Alexander Alvaro, Marta Andreasen, Francesca Balzani, Reimer Böge, Giovanni Collino, Jean-Luc Dehaene, Isabelle Durant, Göran Färm, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazábal Rubial, Salvador Garriga Polledo, Ivars Godmanis, Estelle Grelier, Carl Haglund, Jutta Haug, Jiří Havel, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Anne E. Jensen, Ivailo Kalfin, Sergej Kozlík, Jan Kozłowski, Alain Lamassoure, Vladimír Maňka, Barbara Matera, Claudio Morganti, Nadezhda Neynsky, Miguel Portas, Dominique Riquet, Sergio Paolo Francesco Silvestris, László Surján, Helga Trüpel, Daniël van der Stoep, Derek Vaughan, Angelika Werthmann |
|||||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Franziska Katharina Brantner, Giovanni La Via, Peter Šťastný |
|||||||
- [1] Este vorba despre Comitetul european al inspectorilor bancari (CEIB), Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale (CEIAPO) și Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CAERPVM).
AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (19.5.2010)
destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare
referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale
(COM(2009)0502 – C7‑0168/2009 – 2009/0143(COD))
Raportoare pentru aviz : Françoise Castex
JUSTIFICARE SUCCINTĂ
I. Context
Pornind de la recomandările din raportul de Larosière, Comisia a întocmit propuneri pentru un nou sistem european în domeniul supravegherii financiare. Prin aceste propuneri legislative, publicate de Comisie la 23 septembrie 2009, se vizează instituirea:
- unui Sistem european de supraveghere financiară (SESF) pentru supravegherea instituțiilor financiare individuale („supraveghere microprudențială”), alcătuit dintr-o rețea de autorități naționale de supraveghere care să colaboreze cu noile Autorități europene de supraveghere (AES[1]), combinând astfel un cadru european global pentru supravegherea financiară și competențele organismelor locale de supraveghere și ale organismelor de supraveghere microprudențială;
- unui Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS) pentru monitorizarea și evaluarea riscurilor privind stabilitatea sistemului financiar în ansamblu („supraveghere macroprudențială”).
AES vor fi organisme comunitare cu personalitate juridică, iar obiectivele acestora vor consta în a-și aduce aportul la: (i) îmbunătățirea gradului de reglementare și supraveghere pe piața internă, (ii) asigurarea integrității și a funcționării corespunzătoare ale piețelor financiare și (iii) menținerea stabilității sistemului financiar, consolidând, totodată, coordonarea activității de supraveghere la nivel european și internațional.
II. Poziția raportorului
Raportoarea sprijină în mare măsură propunerea Comisiei privind un regulament de stabilire a unui nou sistem european în domeniul supravegherii financiare și scopul acesteia de a garanta o supraveghere mai eficientă pentru a identifica mai bine riscurile din sistemul financiar. Criza financiară a demonstrat necesitatea unei reforme în acest domeniu, care să crească concurența prin încurajarea unui mediu concurențial echitabil și care să garanteze coerența mecanismelor și a reglementărilor.
1. Articolul 7 – Standarde tehnice
Propunerea, care a fost depusă înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, face referire la articolul 7 la domeniile cărora li se aplică directivele menționate la articolul 1 alineatul (2), în care Autoritatea ar putea elabora proiecte de standarde tehnice care, conform propunerii, sunt aprobate de Comisie și adoptate de aceasta prin intermediul regulamentelor sau deciziilor. Noul sistem al actelor delegate și de punere în aplicare introduse de Tratatul de la Lisabona este diferit de „vechea” comitologie, care nu mai are temei juridic în tratate. Ar trebui clarificat, prin urmare, faptul că Comisia acționează printr-un act delegat, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, și că Parlamentul este implicat în procedură în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Trebuie, de asemenea, clarificat faptul că în temeiul proiectelor de standarde tehnice formulate de Autoritate, Comisia nu are nicio obligație.
2. Articolul 9 - Aplicarea consecventă a normelor comunitare
Articolul 10 - Măsuri în situații de urgență și
Articolul 11 - Soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile naționale de supraveghere
a) Atribuirea competențelor
Proiectul de regulament atribuie competențe specifice noii Autorități. În conformitate cu jurisprudența CEJ, instituțiile Uniunii Europene dispun de posibilități limitate de a delega atribuții unor organisme executive sau de reglementare independente, în măsura în care delegarea privește doar competențe de executare clar definite și, în special, deoarece organismului delegat nu îi este acordată nicio competență legată de formularea de opțiuni politice. De asemenea, deoarece Uniunea poate să exercite doar competențele conferite ei prin tratat, în conformitate cu procedurile stabilite în tratat, instituțiile nu pot delega mai multe competențe decât cele care le-au fost conferite prin tratat (a se vedea CEJ, cauza Meroni, 9/56 și10/57 Culegere, 1958, p.133 și 157).
(b) Măsurile directe luate de Autoritate
Articolul 9 alineatul (6), articolul 10 alineatul (3) și articolul 11 alineatul (4) din propunerea de regulament conferă, „fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226” CE (noul articol 258 din TFUE), „în cazul în care cerințele aplicabile în respectivul caz prevăzute de legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct instituțiilor financiare”, competența de a lua decizii individuale adresate în mod direct instituțiilor financiare din statele membre și care sunt obligatorii pentru acestea. Raportoarea a propus limitarea acestei posibilități a Autorității de a lua o decizie obligatorie în privința unui participant la piață la situațiile extraordinare de criză prevăzute la articolul 10. În timp ce articolul 10 reflectă dorința politică de a reacționa rapid și eficient în momente de criză pentru a garanta funcționarea și integritatea pieței financiare și a sistemului financiar, articolele 9 și 11 se aplică în situații normale, de zi cu zi.
Pe baza unui compromis susținut la nivel larg, Comisia pentru afaceri juridice a adoptat amendamente cu privire la competențele Autorităților de a adopta decizii individuale adresate participanților la piață în ceea ce privește situații de zi cu zi [articolul 9 alineatul (6) și articolul 11 alineatul (4)], propunând o procedură ce ar trebui aplicată între Autoritate și Comisie în vederea alinierii mai bune a competențelor Autorităților la competențele atribuite Comisiei în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE și articolului 258 din TFUE.
AMENDAMENTE
Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:
Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 16 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(16) Garantarea aplicării corecte și integrale a legislației comunitare este o condiție esențială pentru integritatea, eficiența și buna funcționare a piețelor financiare, pentru stabilitatea sistemului financiar și pentru existența unor condiții neutre de concurență pentru instituțiile financiare din Comunitate. Prin urmare, trebuie instituit un mecanism prin care Autoritatea să soluționeze cazurile de aplicare incorectă sau insuficientă a legislației comunitare. Acest mecanism trebuie să se aplice în domeniile în care legislația comunitară definește obligații clare și necondiționate. |
(16) Garantarea aplicării corecte și integrale a legislației Uniunii este o condiție esențială pentru integritatea, eficiența și buna funcționare a piețelor financiare, pentru stabilitatea sistemului financiar și pentru existența unor condiții neutre de concurență pentru participanții la piețele financiare din Uniune. Prin urmare, ar trebui instituit un mecanism prin care Autoritatea să soluționeze cazurile de neaplicare a legislației Uniunii. Acest mecanism trebuie să se aplice în domeniile în care legislația Uniunii definește obligații clare și necondiționate. |
Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 30 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(30) Pentru a-și îndeplini eficient sarcinile, Autoritatea trebuie să aibă dreptul să solicite toate informațiile necesare. Pentru a se evita suprapunerea obligațiilor de raportare ale instituțiilor financiare, aceste informații trebuie în mod normal să fie transmise de autoritățile naționale de supraveghere care sunt cele mai apropiate de piețele și instituțiile financiare. Autoritatea trebuie însă să fie abilitată să solicite informații direct de la instituțiile financiare și de la alte părți atunci când o autoritate națională de supraveghere nu furnizează sau nu poate furniza respectivele informații în mod prompt. Autoritățile statelor membre trebuie să fie obligate să sprijine Autoritatea pentru ca acestor cereri directe să li se dea curs. |
(30) Pentru a-și îndeplini eficient sarcinile, Autoritatea ar trebui să aibă dreptul să solicite toate informațiile necesare. Pentru a se evita suprapunerea obligațiilor de raportare ale participanților la piețele financiare, aceste informații ar trebui în mod normal să fie transmise de autoritățile competente care sunt cele mai apropiate de piețele financiare și de participanții la piață, cu condiția ca informațiile confidențiale să nu fie puse la dispoziția organismelor sau autorităților care nu sunt autorizate să le consulte. Autoritatea ar trebui, însă, să fie abilitată să solicite informații direct de la participanții la piețele financiare și de la alte părți atunci când o autoritate competentă nu furnizează sau nu poate furniza respectivele informații în mod prompt. Autoritățile statelor membre ar trebui să fie obligate să sprijine Autoritatea pentru ca acestor cereri directe să li se dea curs. |
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 31 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(31) Colaborarea strânsă între Autoritate și Comitetul european pentru riscuri sistemice este esențială pentru o funcționare pe deplin eficientă a acestuia din urmă și pentru a garanta că avertismentelor și recomandărilor sale li se dă curs. Autoritatea trebuie să pună la dispoziția Comitetului european pentru riscuri sistemice orice informații pertinente. Datele aferente întreprinderilor individuale trebuie furnizate în urma unei cereri motivate. Autoritatea trebuie să dea curs avertismentelor sau recomandărilor pe care Comitetul european pentru riscuri sistemice i le adresează sau le adresează unei autorități naționale de supraveghere. |
(31) Colaborarea strânsă între Autoritate și Comitetul european pentru riscuri sistemice este esențială pentru o funcționare pe deplin eficientă a acestuia din urmă și pentru a garanta că avertismentelor și recomandărilor sale li se dă curs. Autoritatea ar trebui să pună la dispoziția Comitetului european pentru riscuri sistemice orice informații pertinente. Datele aferente întreprinderilor individuale ar trebui furnizate în urma unei cereri motivate și ar trebui protejate în mod consecvent și în conformitate cu dreptul Uniunii. Autoritatea ar trebui să ia măsuri imediate și să dea curs avertismentelor sau recomandărilor pe care Comitetul european pentru riscuri sistemice i le adresează sau le adresează unei autorități competente. |
Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 33 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(33) Statele membre au o responsabilitate centrală în procesul de menținere a stabilității financiare în cadrul gestionării crizelor, în special în ceea ce privește stabilizarea și redresarea instituțiilor financiare vulnerabile. Măsurile luate de Autoritate în situații de urgență sau de dezacorduri, care afectează stabilitatea unei instituții financiare nu trebuie să afecteze responsabilitățile fiscale ale statelor membre. Trebuie înființat un mecanism prin care statele membre pot să invoce această măsură de salvgardare și să înainteze în ultimă instanță cazul Consiliului în vederea obținerii unei decizii. Este oportun să i se confere Consiliului un rol în acest caz, date fiind responsabilitățile specifice ale statelor membre în acest sens. |
(33) Statele membre au o responsabilitate centrală în procesul de menținere a stabilității financiare în situații de criză, în special în ceea ce privește stabilizarea și redresarea instituțiilor financiare vulnerabile. Măsurile luate de Autoritate în situații de urgență sau de dezacorduri, care afectează stabilitatea unei instituții financiare nu ar trebui să afecteze responsabilitățile fiscale ale statelor membre. Ar trebui înființat un mecanism prin care statele membre să poată solicita ca decizia Autorității să fie reanalizată. |
Amendamentul 5 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 2 – litera 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(e) să ia decizii individuale adresate instituțiilor financiare în cazurile specifice menționate la articolul 9 alineatul (6), la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 11 alineatul (4); |
(e) să ia decizii individuale adresate instituțiilor financiare în cazurile specifice menționate la articolul 9 alineatul (6), la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 11 alineatul (4) în cazurile care vizează legislația Uniunii direct aplicabilă; |
Amendamentul 6 Propunere de regulament Articolul 7 – titlu | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Standarde tehnice |
Standarde tehnice – acte delegate |
Amendamentul 7 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Standardele se adoptă de Comisie prin intermediul regulamentelor sau deciziilor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
(2) Standardele se adoptă de Comisie prin intermediul regulamentelor sau deciziilor ca acte delegate în conformitate cu articolul 290 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. |
Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 8 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și efective în materie de supraveghere în cadrul SESF și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a legislației comunitare, Autoritatea emite orientări și recomandări adresate autorităților naționale de supraveghere sau instituțiilor financiare. |
În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și eficace în materie de supraveghere și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a legislației Uniunii, Autoritatea emite orientări și recomandări adresate autorităților competente sau instituțiilor financiare. Autoritatea desfășoară consultări publice deschise cu privire la orientări și recomandări și analizează eventualele costuri și beneficii aferente. Orientările se publică pe pagina de internet a Autorității. |
Autoritățile naționale de supraveghere trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a respecta aceste orientări și recomandări. |
Autoritățile competente trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a respecta aceste orientări și recomandări. |
Atunci când autoritatea națională de supraveghere nu aplică respectivele orientări sau recomandări, aceasta trebuie să informeze Autoritatea cu privire la motivele sale. |
Atunci când o autoritate competentă nu aplică respectivele orientări sau recomandări, aceasta informează Autoritatea cu privire la motivele sale. Autoritatea publică aceste motive, notificând din timp autoritatea competentă cu privire la intenția sa. |
Amendamentul 9 Propunere de regulament Articolul 9 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Aplicarea consecventă a normelor comunitare |
Neaplicarea dreptului Uniunii |
(1) Atunci când o autoritate națională de supraveghere nu a aplicat corect legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), mai precis nu a reușit să garanteze faptul că o instituție financiară îndeplinește cerințele prevăzute de respectiva legislație, Autoritatea are competențele stabilite la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol. |
(1) Atunci când o autoritate competentă nu a aplicat legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), mai ales prin faptul că nu a reușit să se asigure că un participant la piețele financiare îndeplinește cerințele prevăzute de respectiva legislație, Autoritatea are competențele stabilite la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol. |
(2) La cererea uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere, a Comisiei sau din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea națională de supraveghere vizată, Autoritatea poate cerceta presupusa aplicare incorectă a dreptului comunitar. |
(2) La cererea uneia sau mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea competentă vizată, Autoritatea poate cerceta presupusa neaplicare a dreptului Uniunii. |
Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 20, autoritatea națională de supraveghere trebuie să pună la dispoziția Autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care Autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa. |
Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 20, autoritatea competentă trebuie să pună la dispoziția Autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care Autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa. |
(3) Cel târziu în termen de două luni de la demararea anchetei, Autoritatea poate adresa autorității naționale de supraveghere în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului comunitar. |
(3) Cel târziu în termen de două luni de la demararea anchetei, Autoritatea poate adresa autorității competente în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii. |
În termen de zece zile lucrătoare de la primirea recomandării, autoritatea națională de supraveghere trebuie să informeze Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului comunitar. |
În termen de zece zile lucrătoare de la primirea recomandării, autoritatea competentă informează Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului Uniunii. |
(4) Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, autoritatea națională de supraveghere nu s-a conformat legislației comunitare, Comisia, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie inițiativă, poate lua o decizie prin care să îi ceară autorității naționale de supraveghere să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul comunitar. |
(4) Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, autoritatea competentă nu s-a conformat legislației Uniunii, Comisia, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie inițiativă, poate lua o decizie prin care să îi ceară autorității competente să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul Uniunii. |
Comisia trebuie să ia această decizie în termen de cel mult trei luni de la adoptarea recomandării. Comisia poate prelungi această perioadă cu o lună. |
Comisia trebuie să ia această decizie în termen de cel mult trei luni de la adoptarea recomandării. Comisia poate prelungi această perioadă cu o lună. |
Comisia se asigură că dreptul destinatarilor deciziei de a se exprima este respectat. |
Comisia se asigură că dreptul destinatarilor deciziei de a se exprima este respectat. |
Autoritatea și autoritățile naționale de supraveghere trebuie să-i transmită Comisiei toate informațiile necesare. |
Autoritatea și autoritățile competente trebuie să îi transmită Comisiei toate informațiile necesare. |
(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea deciziei menționate la alineatul (4), autoritatea națională de supraveghere informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a pune în aplicare decizia Comisiei. |
(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea deciziei menționate la alineatul (4), autoritatea competentă informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a pune în aplicare decizia Comisiei. |
(6) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia menționată la alineatul (4) din prezentul articol în termenul menționat la același alineat și când este necesară remedierea promptă a nerespectării de către autoritatea națională de supraveghere în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea poate, în cazul în care cerințele aplicabile în respectivul caz prevăzute de legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct instituțiilor financiare, adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului comunitar, inclusiv încetarea oricărei activități. |
(6) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia menționată la alineatul (4) din prezentul articol în termenul menționat la același alineat și când este necesară remedierea promptă a nerespectării de către autoritatea competentă în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piața internă sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar în activitățile transfrontaliere, Autoritatea poate, în cazul în care cerințele aplicabile în respectivul caz prevăzute de legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct participanților la piețele financiare, adopta o decizie individuală adresată unui participant la piețele financiare prin care să-i impună acestuia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei activități. Înainte de adoptarea unei decizii individuale, Autoritatea informează Comisia în această privință. |
|
Comisia se asigură că dreptul destinatarilor deciziei de a se exprima este respectat. |
|
Autoritatea și autoritățile competente furnizează Comisiei toate informațiile necesare. |
|
Comisia decide dacă sprijină proiectul de decizie a Autorității în termen de două săptămâni de la primirea acestuia. Comisia nu prelungește această perioadă. Comisia poate aproba proiectele de decizie doar parțial sau cu amendamente atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii. |
|
Atunci când Comisia nu aprobă proiectul de decizie sau îl aprobă doar parțial sau cu amendamente, aceasta informează imediat Autoritatea printr-un aviz oficial. |
|
În termen de o săptămână de la primirea avizului oficial în cauză, Autoritatea își revizuiește și adaptează decizia la avizul oficial al Comisiei și o transmite imediat acesteia. |
|
În termen de o săptămână de la primirea deciziei modificate a Autorității, Comisia decide cu privire la aprobarea sau respingerea acesteia. |
|
Dacă decizia modificată este respinsă de Comisie, se consideră că decizia nu a fost adoptată. |
Decizia autorității trebuie să fie conformă cu decizia adoptată de Comisie în temeiul alineatului (4). |
Decizia autorității trebuie să fie conformă cu decizia adoptată de Comisie în temeiul alineatului (4). |
(7) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (6) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile naționale de supraveghere cu privire la aceeași chestiune. |
|
Orice măsură luată de autoritățile naționale de supraveghere în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei în temeiul alineatului (4) sau (6) trebuie să fie compatibile cu respectivele decizii. |
Orice măsură luată de autoritățile competente în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei în temeiul alineatului (4) sau (6) trebuie să fie compatibilă cu respectivele decizii. |
Amendamentul 10 Propunere de regulament Articolul 11 – titlu | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile naționale de supraveghere |
Soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile competente în contexte transfrontaliere |
Amendamentul 11 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 4 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(4) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia Autorității, nereușind astfel să garanteze faptul că o instituție financiară respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului comunitar, inclusiv încetarea oricărei activități. |
(4) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, nereușind astfel să garanteze faptul că un participant la piețele financiare respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (6), adresată unui participant la piețele financiare prin care să-i impună acestuia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei activități. |
Amendamentul 12 Propunere de regulament Articolul 18 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Fără a aduce atingere competențelor Instituțiilor comunitare, Autoritatea poate stabili contacte cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Ea poate încheia acorduri administrative cu organizațiile internaționale și cu administrațiile din țări terțe. |
Fără a aduce atingere competențelor instituțiilor Uniunii Europene, Autoritatea poate stabili contacte cu autoritățile de supraveghere, organizațiile internaționale și organele administrative din țări terțe. Aceste acorduri nu creează obligații juridice pentru Uniune și statele sale membre. |
Autoritatea contribuie la pregătirea deciziilor în materie de echivalență în ceea ce privește sistemele de supraveghere din țări terțe în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2). |
|
Amendamentul 13 Propunere de regulament Articolul 20 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) La cererea Autorității, autoritățile naționale de supraveghere și alte autorități publice ale statelor membre vor pune la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea mandatului conferit acesteia prin prezentul regulament. |
(1) La cererea Autorității, autoritățile competente ale statelor membre pun la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea mandatului conferit acesteia prin prezentul regulament, respectând pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și protecția datelor, prevăzute în dispozițiile relevante din dreptul Uniunii. |
Autoritatea poate, de asemenea, solicita ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate. |
Autoritatea poate, de asemenea, solicita ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate. Toate aceste solicitări utilizează, dacă este posibil, un format de raportare comun. |
Amendamentul 14 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea se asigură că nicio decizie adoptată în temeiul articolului 10 sau 11 nu afectează în niciun fel responsabilitățile fiscale ale statelor membre. |
(1) Autoritatea se asigură că nicio decizie adoptată în temeiul articolului 10 sau 11 nu afectează în mod direct responsabilitățile fiscale ale statelor membre. |
Amendamentul 15 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 11 îi afectează responsabilitățile fiscale, acesta poate notifica Autorității și Comisiei, în termen de o lună de la transmiterea deciziei Autorității către autoritatea națională de supraveghere, faptul că decizia nu va fi implementată de autoritatea națională de supraveghere. |
(2) Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 11 îi afectează responsabilitățile fiscale, acesta poate informa Autoritatea, Consiliul și Comisia în termen de trei zile lucrătoare de la transmiterea deciziei Autorității către autoritatea competentă. |
Amendamentul 16 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 4 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
În termen de o lună de la notificarea efectuată de statul membru, Autoritatea trebuie să informeze statele membre dacă își menține, modifică sau revocă decizia. |
În termen de o săptămână de la notificarea efectuată de statul membru, Autoritatea informează statele membre dacă își menține, modifică sau revocă decizia. |
Amendamentul 17 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 5 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Atunci când Autoritatea își menține decizia, Consiliul decide, în termen de două luni, cu majoritate calificată, după cum se prevede la articolul 205 din Tratat, cu privire la menținerea sau revocarea deciziei Autorității. |
Atunci când Autoritatea își menține decizia, Consiliul decide, cu majoritate calificată, după cum se prevede la articolul 238 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în termen de o lună, cu privire la menținerea sau revocarea deciziei Autorității. |
Amendamentul 18 Propunere de regulament Articolul 44 – alineatul 2 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Comisia de apel se compune din șase membri și șase locțiitori, cu experiență și cunoștințe în domeniu, fiind excluși membrii actualului personal al autorităților naționale de supraveghere sau al altor instituții naționale sau comunitare care sunt implicați în activitățile Autorității. |
Comisia de apel se compune din șase membri și șase locțiitori, cu reputație deosebită și cunoștințe relevante consacrate și experiență profesională, inclusiv în domeniul supravegherii, aflați la un nivel suficient de înalt în domeniul bancar, al asigurărilor, piețelor de valori mobiliare sau al altor servicii financiare, fiind excluși membrii actualului personal al autorităților competente sau al altor instituții naționale sau ale Uniunii care sunt implicați în activitățile Autorității. |
PROCEDURĂ
Titlu |
Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale |
|||||||
Referințe |
COM(2009)0502 – C7-0168/2009 – 2009/0143(COD) |
|||||||
Comisia competentă în fond |
ECON |
|||||||
Aviz emis de către Data anunțului în plen |
JURI 7.10.2009 |
|
|
|
||||
Raportor pentru aviz Data numirii |
Françoise Castex 5.10.2009 |
|
|
|||||
Examinare în comisie |
27.1.2010 |
|
|
|
||||
Data adoptării |
28.4.2010 |
|
|
|
||||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
23 0 0 |
||||||
Membri titulari prezenți la votul final |
Raffaele Baldassarre, Luigi Berlinguer, Sebastian Valentin Bodu, Françoise Castex, Christian Engström, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Daniel Hannan, Klaus-Heiner Lehne, Antonio López-Istúriz White, Antonio Masip Hidalgo, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Alexandra Thein, Diana Wallis, Rainer Wieland, Cecilia Wikström, Tadeusz Zwiefka |
|||||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Piotr Borys, Sergio Gaetano Cofferati, Kurt Lechner, Eva Lichtenberger, József Szájer |
|||||||
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Kay Swinburne |
|||||||
- [1] Acestea sunt Autoritatea bancară europeană (ABE), Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO) și Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP).
AVIZ al Comisiei pentru afaceri CONSTITuţIONALe (28.4.2010)
destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare
referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale
(COM(2009)0502 – C7‑0168/2009 – 2009/0143(COD))
Raportor pentru aviz: Íñigo Méndez de Vigo
JUSTIFICARE SUCCINTĂ
Lipsa unui regulament financiar adecvat la nivel European și slăbiciunile mecanismelor de supraveghere a pieței au devenit clar evidente în cursul crizei economice și financiare care a lovit Europa în 2008, ale cărei repercusiuni sunt încă resimțite în mod dureros. Comisia a formulat patru propuneri, bazate pe raportul grupului de experți prezidat de Jacques de Larosière, de a căror trecere prin Parlament este răspunzătoare Comisia pentru afaceri economice și monetare.
Atunci când și-a formular avizul, Comisia pentru afaceri constituționale s-a străduit să examineze cu atenție în ce mod pot fi integrate mai bine în sistemul instituțional Autoritatea europeană de supraveghere și Comitetul european pentru riscuri sistemice, preconizate în aceste propuneri. Comisia s-a concentrat, de asemenea, asupra stabilirii unor standarde tehnice armonizate pentru serviciile financiare, pentru a garanta, pe de o parte, coerența acțiunilor acestora, iar pe de altă parte, o protecție adecvată a depunătorilor, investitorilor și consumatorilor din Uniunea Europeană. În cuprinsul acestui aviz, relațiile cu instituțiile din sectorul privat au fost studiate cu deosebită atenție, ca și relațiile dintre Autoritatea europeană de supraveghere și autoritățile naționale de supraveghere. În sfârșit, am pus accentul pe aspectele legate de supravegherea instituțiilor transfrontaliere.
Criza financiară din 2008 necesită un răspuns european la problemele europene: în toate acestea, datorită noilor puteri ce i-au fost conferite prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul trebuie să joace un rol decisiv.
AMENDAMENTELE
Comisia pentru afaceri constituționale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:
Amendamentul 1 Propunere de regulament Titlu | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale |
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de înființare a Autorității europene de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale) |
|
(Prezentul amendament se aplică întregului text.) |
Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Criza financiară din 2007-2008 a scos la lumină deficiențe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât și la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele naționale de supraveghere nu au reușit să țină pasul cu realitatea piețelor financiare europene, bazate de integrare și interconectare, în cadrul cărora numeroase societăți financiare desfășoară activități transfrontaliere. Criza a adus în prim-plan deficiențe la nivelul cooperării, coordonării, aplicării coerente a legislației comunitare și al încrederii între autoritățile naționale de supraveghere. |
(1) Criza financiară din 2007-2008 a scos la lumină deficiențe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât și la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele naționale de supraveghere nu au reușit să țină pasul cu realitatea piețelor financiare europene, bazate de integrare și interconectare, în cadrul cărora numeroase societăți financiare desfășoară activități transfrontaliere. Criza a adus în prim-plan deficiențe la nivelul cooperării, coordonării, aplicării coerente a legislației Uniunii și al încrederii între autoritățile naționale de supraveghere. |
|
(Prezentul amendament se aplică întregului text.) |
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 7 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(7) Sistemul european al supraveghetorilor financiari trebuie să fie o rețea de autorități de supraveghere naționale și comunitare, supravegherea cotidiană a instituțiilor financiare fiind lăsată în seama instituțiilor la nivel național, iar rolul central în supravegherea grupurilor transfrontaliere fiind acordat colegiilor autorităților de supraveghere. Trebuie, de asemenea, realizată o mai mare armonizare și o aplicare coerentă a normelor aplicabile instituțiilor financiare și piețelor pe întreg teritoriul comunitar. Trebuie instituită o Autoritate europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale, împreună cu o Autoritate bancară europeană și cu o Autoritate europeană pentru valori mobiliare și piețe (Autoritățile europene de supraveghere). |
(7) Sistemul european al supraveghetorilor financiari trebuie să fie o rețea de autorități de supraveghere naționale și de la nivelul Uniunii, supravegherea cotidiană a instituțiilor financiare care nu au o dimensiune europeană fiind lăsată în seama autorităților naționale. Colegiile de autorități de supraveghere trebuie să supravegheze instituțiile transfrontaliere care nu au o dimensiune europeană. Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale trebuie să preia treptat supravegherea instituțiilor de anvergură europeană. Trebuie, de asemenea, realizată o mai mare armonizare și o aplicare coerentă a normelor aplicabile instituțiilor financiare și piețelor pe întreg teritoriul Uniunii. Pe lângă Autoritate, trebuie instituită o Autoritate europeană de supraveghere (bănci) și o Autoritate europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe), precum și o Autoritate europeană de supraveghere (comitetul comun). Comitetul european pentru riscuri sistemice face parte din Sistemul european de supraveghere financiară. |
|
(Modificările aduse denumirii autorităților trebuie să se aplice în întregul text.) |
Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 10a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(10a) În cauza C-217/04 (Regatul Unit/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene), Curtea de Justiție a hotărât că: „nimic din formularea articolului 95 din Tratatul CE nu implică faptul că destinatarii măsurilor adoptate de legiuitorul comunitar pe baza acelei dispoziții pot fi doar statele membre individuale. Legiuitorul poate considera necesară instituirea unui organism comunitar care are responsabilitatea de a contribui la punerea în aplicare a unui proces de armonizare în cazurile în care, pentru a facilita punerea în practică și aplicarea uniformă a actelor bazate pe acele dispoziții, pare a fi oportună adoptarea de măsuri de sprijin și de măsuri-cadru fără caracter obligatoriu”1. Măsurile adoptate în temeiul articolului 95 din Tratatul CE (în prezent, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) pot lua forma unor directive sau a unor regulamente. De exemplu, Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor a fost înființată prin Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European și al Consiliului2 și, în mod similar, Autoritatea va fi de asemenea înființată printr-un regulament. |
|
1Hotărârea din 2 mai 2006, Culegerea 2006, p. I-3771, considerentul 44. |
|
2 JO L 77, 13.3.2004, p. 1 |
Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 13 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(13) Este necesar să se introducă un instrument eficient pentru elaborarea de standarde tehnice armonizate în ceea ce privește serviciile financiare pentru a garanta, și printr-o reglementare unică, condiții egale de concurență și un nivel adecvat de protecție a asiguraților, a altor beneficiari și a consumatorilor din întreaga Europă. Ar fi util și oportun ca Autoritatea, în calitate de organism cu înaltă specializare, să aibă sarcina de a elabora, în domeniile definite de legislația comunitară, proiecte de standarde tehnice care nu presupun alegeri de politică. Comisia trebuie să aprobe respectivele proiecte de standarde tehnice în conformitate cu legislația comunitară, pentru ca acestea să producă efecte juridice obligatorii. Proiectele de standarde tehnice trebuie adoptate de Comisie. Ele ar suferi modificări dacă, de exemplu, proiectele de standarde tehnice ar fi incompatibile cu dreptul comunitar, nu ar respecta principiul proporționalității sau ar contraveni principiilor fundamentale ale pieței interne pentru servicii financiare reflectate de acquis-ul comunitar al serviciilor financiare. Pentru a asigura adoptarea rapidă și fără probleme a respectivelor standarde, Comisia trebuie să respecte un termen limită pentru a lua decizia privind aprobarea acestora. |
(13) Este necesar să se introducă un instrument eficient pentru elaborarea de standarde tehnice armonizate în ceea ce privește serviciile financiare pentru a garanta, și printr-o reglementare unică, condiții egale de concurență și un nivel adecvat de protecție a asiguraților, a altor beneficiari și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi util și oportun ca Autoritatea, în calitate de organism cu înaltă specializare, să aibă sarcina de a elabora, în domeniile definite de legislația Uniunii, proiecte de standarde tehnice care nu presupun alegeri de politică. Comisia trebuie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind standardele tehnice în serviciile financiare. |
Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 14 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(14) Procesul de elaborare a standardelor tehnice în temeiul prezentului regulament nu aduce atingere dreptului Comisiei de a adopta din proprie inițiativă măsuri de aplicare în cadrul procedurilor de comitologie de nivel 2 ale structurii Lamfalussy prevăzute de legislația comunitară aplicabilă în domeniu. Chestiunile aferente standardelor tehnice nu presupun decizii de politică, iar conținutul acestora este încadrat de actele comunitare adoptate la nivelul 1. Elaborarea de proiecte de standarde de către Autoritate garantează faptul că acestea vor beneficia pe deplin de competența specializată a autorităților naționale de supraveghere. |
(14) Comisia trebuie să aprobe respectivele proiecte de standarde tehnice pentru ca acestea să producă efecte juridice obligatorii. Ele vor fi modificate dacă, de exemplu, sunt incompatibile cu dreptul Uniunii, nu respectă principiul proporționalității sau contravin principiilor fundamentale ale pieței interne a serviciilor financiare, astfel cum sunt reflectate în acquis-ul Uniunii Europene privind serviciile financiare. Pentru a asigura adoptarea rapidă și fără probleme a respectivelor standarde, Comisia trebuie să respecte un termen-limită pentru a lua decizia privind aprobarea acestora. |
Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 15 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(15) În domeniile neacoperite de standardele tehnice, Autoritatea trebuie să aibă dreptul de a emite orientări și recomandări neobligatorii cu privire la aplicarea legislației Comunitare. Pentru a asigura transparența și a încuraja respectarea legislației de către autoritățile naționale de supraveghere prin intermediul respectivelor orientări și recomandări, autoritățile naționale trebuie să fie obligate să dea explicații în cazul în care nu urmează aceste orientări și recomandări. |
(15) În domeniile neacoperite de standardele tehnice, Autoritatea trebuie împuternicită să emită orientări și recomandări cu privire la aplicarea legislației Uniunii. Pentru a asigura transparența și o mai strictă conformare a autorităților naționale de supraveghere la respectivele orientări și recomandări, autoritățile naționale trebuie obligate să dea explicații publice în cazul în care nu urmează aceste orientări și recomandări pentru a asigura transparența deplină față de participanții la piață. În domeniile care nu sunt reglementate de standarde tehnice, Autoritatea trebuie să stabilească și să promulge bune practici. |
Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 18 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(18) Atunci când autoritatea națională nu dă curs recomandării, Comisia trebuie să aibă dreptul de a emite o decizie către autoritatea națională de supraveghere în cauză pentru a garanta respectarea dreptului comunitar, producând efecte juridice directe care pot fi invocate în fața instanțelor și autorităților naționale și care trebuie respectate în temeiul articolului 226 din tratat. |
(18) Atunci când autoritatea națională nu dă curs recomandării într-un termen stabilit de către Autoritate, Autoritatea trebuie să emită fără întârziere o decizie către autoritatea națională de supraveghere în cauză pentru a garanta respectarea legislației UE, producând efecte juridice directe care pot fi invocate în fața instanțelor și autorităților naționale și care trebuie respectate în temeiul articolului 258 din tratat. |
Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 20 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(20) Amenințările grave la adresa bunei funcționări și a integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar din Comunitate necesită o reacție rapidă și concertată la nivel comunitar. Prin urmare, Autoritatea ar trebui să poată impune autorităților naționale de supraveghere să ia măsuri specifice pentru a remedia o situație de urgență. Dat fiind că determinarea unei situații de urgență presupune un grad semnificativ de analiză, puterea de a lua această decizie trebuie să-i fie conferită Comisiei. Pentru a garanta o reacție eficientă într-o situație de urgență, în cazul în care autoritățile naționale de supraveghere nu iau nicio măsură, Autoritatea trebuie să aibă dreptul de a adopta, în ultimă instanță, decizii adresate direct instituțiilor financiare în domeniile legislației comunitare direct aplicabile acestora, menite să diminueze efectele crizei și să restabilească încrederea în piețe. |
(20) Amenințările grave la adresa bunei funcționări și a integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar din Uniune necesită o reacție rapidă și concertată la nivelul Uniunii. Prin urmare, Autoritatea trebuie abilitată să impună autorităților naționale de supraveghere să ia măsuri specifice pentru a remedia o situație de urgență. Comitetul european pentru riscuri sistemice trebuie să stabilească dacă există sau nu o situație de urgență. Pentru a garanta o reacție eficientă într-o situație de urgență, în cazul în care autoritățile naționale de supraveghere nu iau nicio măsură, Autoritatea trebuie să aibă dreptul de a adopta, în ultimă instanță, decizii adresate direct instituțiilor financiare în domeniile legislației Uniunii direct aplicabile acestora, menite să diminueze efectele crizei și să restabilească încrederea în piețe. |
Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 21 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(21) Pentru a asigura supravegherea eficientă și efectivă, precum și o reprezentare echilibrată a punctelor de vedere ale autorităților naționale de supraveghere din diferite state membre, Autoritatea trebuie să aibă competența de a soluționa dezacordurile dintre aceste autorități, decizia sa având caracter obligatoriu, inclusiv în ceea ce privește colegiile autorităților de supraveghere. Ar trebui prevăzută o fază de conciliere, în cursul căreia autoritățile naționale de supraveghere pot ajunge la un acord. Sfera de competențe a Autorității trebuie să acopere dezacordurile aferente obligațiilor procedurale în procesul de cooperare, precum și în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legislației comunitare în deciziile în materie de supraveghere. Mecanismele de conciliere existente prevăzute de legislația sectorială trebuie respectate. În cazul lipsei de acțiune din partea autorităților naționale de supraveghere implicate, Autoritatea trebuie să aibă puterea să adopte, ca ultimă soluție, decizii adresate direct instituțiilor financiare în domeniile din legislația comunitară direct aplicabilă acestora. |
(21) Pentru a asigura supravegherea eficientă și efectivă, precum și o reprezentare echilibrată a punctelor de vedere ale autorităților naționale de supraveghere din diferite state membre, Autoritatea trebuie să aibă competența de a soluționa dezacordurile dintre aceste autorități, decizia sa având caracter obligatoriu, inclusiv în ceea ce privește colegiile autorităților de supraveghere. Ar trebui prevăzută o fază de conciliere, în cursul căreia autoritățile naționale de supraveghere pot ajunge la un acord. Sfera de competențe a Autorității trebuie să acopere dezacordurile aferente obligațiilor procedurale în procesul de cooperare, precum și în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legislației Uniunii în deciziile în materie de supraveghere. Mecanismele de conciliere existente prevăzute de legislația sectorială trebuie respectate. În cazul lipsei de acțiune din partea autorităților naționale de supraveghere implicate, Autoritatea trebuie împuternicită să adopte, ca ultimă soluție, decizii adresate direct instituțiilor financiare în domeniile din legislația Uniunii direct aplicabile acestora. Aceste dispoziții se aplică și dezacordurilor din cadrul colegiilor de autorități de supraveghere. |
Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 21a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21a) Criza a evidențiat deficiențe majore în modalitățile existente de abordare a supravegherii instituțiilor financiare transfrontaliere, în special a celor mai mari și mai complexe, al căror faliment poate produce daune sistemice. Aceste deficiențe sunt cauzate de diversitatea domeniilor de activitate ale instituțiilor financiare, pe de o parte, și de organele de supraveghere, pe de altă parte. Instituțiile financiare activează pe o piață fără frontiere, iar organele de supraveghere verifică zilnic dacă jurisdicția lor se oprește la frontierele naționale. |
Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 21b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Mecanismul de cooperare utilizat pentru soluționarea acestei asimetrii s-a dovedit clar a fi insuficient. Așa cum se subliniază în Raportul Turner, publicat în martie 2009, „mecanismele actuale, care combină drepturi de desfășurarea a activității în altă țară, supravegherea din țara de origine și asigurarea pentru depozite la nivel pur național nu constituie o bază solidă pentru reglementarea și supravegherea viitoare a băncilor europene transfrontaliere pentru persoane fizice”1. |
|
_____________ 1 la p. 101. |
Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 21c (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21c) Pentru rezolvarea acestei probleme există numai două soluții posibile: acordarea unor competențe sporite autorităților de supraveghere din statul gazdă sau crearea unei autorități europene alternative autentice. După cum menționează tot Raportul Turner, „mecanismele mai solide necesită fie existența unor competențe naționale consolidate, având ca implicație o piață unică mai puțin deschisă, sau un nivel mai mare de integrare europeană”. |
Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 21d (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21d) Soluția națională implică faptul că statul gazdă poate refuza sucursalelor locale dreptul de a opera, pentru a obliga instituțiile străine să își desfășoare activitatea numai prin intermediul filialelor, și nu prin intermediul sucursalelor, și pentru a supraveghea capitalul și lichiditățile băncilor care operează în țara respectivă, fapt care ar avea ca rezultat un nivel mai mare de protecționism. |
Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 21e (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21e) Soluția europeană implică consolidarea poziției colegiilor de autorități de supraveghere în ceea ce privește supravegherea instituțiilor transfrontaliere, precum și transferul treptat al competențelor de supraveghere a instituțiilor de mărimea celor de la nivelul UE către o autoritate europeană. Instituțiile financiare de mărimea celor de la nivelul UE includ instituțiile care desfășoară activități transfrontaliere, precum și instituțiile care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, dar al căror faliment ar putea amenința stabilitatea pieței financiare unice europene. |
Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 21f (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21f) Colegiile de autorități de supraveghere trebuie împuternicite să definească norme de supraveghere menite să promoveze aplicarea coerentă a legislației UE. Autoritatea trebuie investită cu drepturi depline de participare la colegiile de autorități de supraveghere, în scopul raționălizării funcționale a proceselor de schimb de informații și al favorizării convergenței și consecvenței între colegii în ceea ce privește aplicarea legislației UE. Autoritatea trebuie să-și asume rolul de conducător în ceea ce privește supravegherea instituțiilor financiare transfrontaliere care își desfășoară activitatea în Uniune. Autoritatea trebuie, de asemenea, să aibă un rol de mediator ale cărui hotărâri să fie executorii, pentru a rezolva conflictele dintre autoritățile de supraveghere naționale. |
Amendamentul 17 Propunere de regulament Considerentul 21g (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21g) Colegiile de autorități de supraveghere trebuie să joace un rol important în supravegherea eficientă, eficace și consecventă a instituțiilor financiare transfrontaliere care nu au o dimensiune europeană, însă, în majoritatea cazurilor, diferențele dintre standardele și practicile naționale continuă să existe. Convergența regulamentelor financiare de bază nu este utilă dacă practicile de supraveghere rămân fragmentate. Așa cum se arată în Raportul Larosière, „denaturarea concurenței și arbitrajul de reglementare care rezultă din diferite practici de supraveghere trebuie evitate, pentru că au potențialul de a submina stabilitatea financiară, printre altele, prin încurajarea orientării activității financiare către țări cu supraveghere relaxată. Sistemul de supraveghere trebuie să fie perceput ca fiind echitabil și echilibrat.” |
Amendamentul 18 Propunere de regulament Considerentul 22a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(22a) Supravegherea prudențială a instituțiilor financiare cu dimensiune UE trebuie încredințată Autorității. Autoritățile naționale de supraveghere trebuie să acționeze în calitate de agenți ai Autorității și, atunci când supraveghează instituții financiare transfrontaliere de anvergură europeană, să-și desfășoare activitatea în conformitate cu instrucțiunile acesteia. |
Amendamentul 19 Propunere de regulament Considerentul 22b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(22b) Instituțiile financiare de anvergură europeană trebuie identificate luând în considerare standardele internaționale. |
Amendamentul 20 Propunere de regulament Considerentul 23 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(23) Delegarea de sarcini și responsabilități poate fi un instrument util în funcționarea rețelei autorităților de supraveghere în vederea reducerii suprapunerii sarcinilor de supraveghere, favorizării cooperării și prin aceasta a raționalizării procesului de supraveghere, precum și a reducerii sarcinilor impuse instituțiilor financiare. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să ofere o bază juridică clară pentru această delegare. Delegarea sarcinilor înseamnă efectuarea acestora de către o altă autoritate de supraveghere în locul autorității responsabile, în timp ce responsabilitatea deciziilor în materie de supraveghere îi revine în continuare autorității care deleagă sarcinile. Prin delegarea responsabilităților, o autoritate națională de supraveghere delegată trebuie să poată decide într-o chestiune de supraveghere în locul unei alte autorități naționale de supraveghere, în numele acesteia. Delegările ar trebui să respecte principiul conform căruia se alocă o competență de supraveghere unei autorități de supraveghere care are competența necesară de a întreprinde o acțiune în privința chestiunii aflate în discuție. Se poate avea în vedere o realocare a responsabilităților, de exemplu, din motive legate de economiile de scară sau de gamă, de coerența la nivelul supravegherii unui grup, precum și de utilizarea optimală a competențelor tehnice existente printre autoritățile naționale de supraveghere. Legislația comunitară în acest domeniu poate oferi mai multe precizări cu privire la principiile realocării responsabilităților printr-un acord. Autoritatea ar trebui să faciliteze acordurile privind delegarea sarcinilor convenite între autoritățile naționale de supraveghere prin toate modalitățile adecvate. Ea ar trebui să fie informată în prealabil cu privire la acordurile privind delegările care urmează a fi încheiate, pentru a putea emite un aviz dacă este necesar. Autoritatea trebuie să centralizeze publicarea unor astfel de acorduri pentru a garanta că tuturor părților implicate li se facilitează accesul la informații oportune și transparente cu privire la acorduri. |
(23) Delegarea de sarcini și responsabilități poate fi un instrument util în funcționarea rețelei autorităților de supraveghere în vederea reducerii suprapunerii sarcinilor de supraveghere, favorizării cooperării și prin aceasta a raționalizării procesului de supraveghere, precum și a reducerii sarcinilor impuse instituțiilor financiare. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să ofere o bază juridică clară pentru această delegare. Delegarea sarcinilor înseamnă efectuarea acestora de către o altă autoritate de supraveghere în locul autorității responsabile, în timp ce responsabilitatea deciziilor în materie de supraveghere îi revine în continuare autorității care deleagă sarcinile. Prin delegarea responsabilităților, o autoritate națională de supraveghere delegată trebuie să poată decide într-o chestiune de supraveghere în locul Autorității sau în locul unei alte autorități naționale de supraveghere, în numele acesteia. Delegările ar trebui să respecte principiul conform căruia se alocă o competență de supraveghere unei autorități de supraveghere care are competența necesară de a întreprinde o acțiune în privința chestiunii aflate în discuție. Se poate avea în vedere o realocare a responsabilităților, de exemplu, din motive legate de economiile de scară sau de gamă, de coerența la nivelul supravegherii unui grup, precum și de utilizarea optimală a competențelor tehnice existente printre autoritățile naționale de supraveghere. Legislația Uniunii din acest domeniu poate oferi mai multe precizări cu privire la principiile realocării responsabilităților printr-un acord. Autoritatea trebuie să faciliteze și să monitorizeze acordurile privind delegarea sarcinilor convenite între autoritățile naționale de supraveghere prin toate modalitățile adecvate. Ea trebuie să fie informată în prealabil cu privire la acordurile privind delegările care urmează a fi încheiate, pentru a putea emite un aviz dacă este necesar. Autoritatea trebuie să centralizeze publicarea unor astfel de acorduri pentru a garanta că tuturor părților implicate li se facilitează accesul la informații oportune și transparente cu privire la acorduri. Aceasta trebuie să identifice și să promulge bune practici privind delegarea și acordurile de delegare. |
Amendamentul 21 Propunere de regulament Considerentul 25 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(25) Evaluările inter pares constituie un instrument rentabil și eficient în vederea favorizării consecvenței în cadrul rețelei supraveghetorilor financiari. Prin urmare, Autoritatea ar trebui să elaboreze cadrul metodologic pentru aceste evaluări și să le organizeze în mod regulat. Evaluările trebuie să se concentreze nu numai asupra convergenței dintre practicile în materie de supraveghere, ci și asupra capacității supraveghetorilor de a ajunge la rezultate de înaltă calitate în acest domeniu, precum și asupra independenței autorităților naționale de supraveghere. |
(25) Evaluările inter pares constituie un instrument rentabil și eficient în vederea favorizării consecvenței în cadrul rețelei supraveghetorilor financiari. Prin urmare, Autoritatea trebuie să elaboreze cadrul metodologic pentru aceste evaluări și să le organizeze în mod regulat. Evaluările trebuie să se concentreze nu numai asupra convergenței dintre practicile în materie de supraveghere, ci și asupra capacității autorităților de supraveghere de a ajunge la rezultate de înaltă calitate în acest domeniu, precum și asupra independenței autorităților naționale de supraveghere. Rezultatul evaluărilor inter pares trebuie publicat, iar bunele practici identificate și făcute, la rândul lor, publice. |
Amendamentul 22 Propunere de regulament Considerentul 28 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(28) Având în vedere globalizarea serviciilor financiare și importanța sporită a standardelor internaționale, Autoritatea trebuie să promoveze dialogul și cooperarea cu autorități de supraveghere din afara Comunității. Ea va respecta pe deplin actualele roluri și competențe ale Instituțiilor europene în relația acestora cu autoritățile din afara Comunității și în cadrul forumurilor internaționale. |
(28) Având în vedere globalizarea serviciilor financiare și importanța sporită a standardelor internaționale, Autoritatea trebuie să reprezinte Uniunea în dialogul și cooperarea cu autorități de supraveghere din afara Uniunii. |
Amendamentul 23 Propunere de regulament Considerentul 32 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(32) Atunci când este necesar, Autoritatea trebuie să consulte părțile interesate cu privire la standarde tehnice, orientări și recomandări și să le ofere acestora o posibilitate rezonabilă de a formula observații cu privire la măsurile propuse. Din motive de eficiență, trebuie înființat în acest scop un Grup al părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale, care să reprezinte în proporții egale firmele comunitare de asigurări și reasigurări, precum și fondurile de pensii ocupaționale (inclusiv, după caz, investitori instituționali și alte instituții financiare care folosesc servicii financiare) angajații acestora, precum și consumatorii sau alți utilizatori cu amănuntul ai serviciilor de asigurări, reasigurări și de pensii ocupaționale, inclusiv IMM-urile. Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale trebuie să funcționeze în mod activ ca o interfață cu alte grupuri de utilizatori din domeniul serviciilor financiare înființate de Comisie sau de legislația comunitară. |
(32) Autoritatea trebuie să consulte părțile interesate cu privire la standarde tehnice, orientări și recomandări și să le ofere acestora o posibilitate rezonabilă de a formula observații cu privire la măsurile propuse. Înainte de adoptarea unor astfel de proiecte de standarde tehnice, orientări și recomandări, Autoritatea trebuie să realizeze o evaluare de impact. Din motive de eficiență, în acest scop trebuie înființat un Grup al părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale, care să reprezinte în mod echilibrat firmele de asigurări și reasigurări, precum și fondurile de pensii ocupaționale (inclusiv, după caz, investitori instituționali și alte instituții financiare care folosesc servicii financiare) de la nivelul Uniunii, angajații acestora, mediile academice, precum și consumatorii sau alți utilizatori cu amănuntul ai serviciilor de asigurări, reasigurări și de pensii ocupaționale, inclusiv IMM-urile Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale trebuie să funcționeze în mod activ ca o interfață cu alte grupuri de utilizatori din domeniul serviciilor financiare înființate de Comisie sau de legislația Uniunii. |
Amendamentul 24 Propunere de regulament Considerentul 33a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(33a) Fără a aduce atingere responsabilităților specifice ale statelor membre în situații de criză, este evident că, în cazul în care un stat membru decide să invoce clauza de salvgardare, Parlamentul European trebuie informat în același timp cu Autoritatea, Consiliul și Comisia. În plus, statul membru trebuie să explice motivele pentru invocarea clauzei de salvgardare. În cooperare cu Comisia, Autoritatea trebuie să stabilească măsurile ce trebuie luate ulterior. |
Amendamentul 25 Propunere de regulament Considerentul 37 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(37) Un președinte cu normă întreagă, ales de consiliul de supraveghere printr-un concurs deschis, trebuie să reprezinte Autoritatea. Gestionarea Autorității ar trebui încredințată unui director executiv, care ar trebui să aibă dreptul de a participa la întrunirile consiliului de supraveghere și ale consiliului de administrație fără drept de vot. |
(37) Autoritatea trebuie reprezentată de un președinte cu normă întreagă, ales de Parlamentul European în urma unui concurs deschis organizat de Comisie și după întocmirea unei liste scurte de către Comisie. Gestionarea Autorității trebuie încredințată unui director executiv, care trebuie îndrituit să participe la întrunirile consiliului de supraveghere și ale consiliului de administrație fără drept de vot. |
Amendamentul 26 Propunere de regulament Considerentul 38 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(38) Pentru a garanta consecvența transsectorială în ceea ce privește activitățile Autorităților europene de supraveghere, aceste Autorități trebuie să își coordoneze strâns activitățile în cadrul unui comitet comun al Autorităților europene de supraveghere și să ajungă la poziții comune atunci când este necesar. Comitetul comun al Autorităților europene de supraveghere trebuie să asume toate funcțiile Comitetului comun pentru conglomerate financiare. Atunci când este necesar, actele care sunt acoperite și de domeniul de competență al Autorității bancare europene sau al Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe trebuie adoptate în paralel de Autoritatea europeană de supraveghere în cauză. |
(38) Pentru a garanta consecvența transsectorială în ceea ce privește activitățile Autorităților europene de supraveghere, aceste Autorități trebuie să își coordoneze strâns activitățile în cadrul unui comitet comun și să ajungă la poziții comune atunci când este necesar. Comitetul comun trebuie să coordoneze funcțiile celor trei Autorități europene de supraveghere legate de conglomeratele financiare. Atunci când este necesar, actele care sunt acoperite și de domeniul de competență al Autorității europene de supraveghere (bănci) sau al Autorității europene de supraveghere (valori mobiliare și piețe) trebuie adoptate în paralel de Autoritățile europene de supraveghere în cauză. Comitetul comun trebuie prezidat, prin rotație, de președinții celor trei Autorități europene de supraveghere, investiți cu mandate de 12 luni. Președintele Comitetului comun trebuie să fie și vicepreședinte al Comitetului european pentru riscuri sistemice. Comitetul comun trebuie să aibă un secretariat permanent al cărui personal să fie detașat de la cele trei Autorități europene de supraveghere pentru a permite partajarea pe cale informală a informațiilor și dezvoltarea unei abordări culturale comune în cadrul celor trei Autorități europene de supraveghere. |
Amendamentul 27 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Autoritatea acționează în cadrul domeniului de aplicare al Directivei 64/225/CEE, Directivei 73/239/CEE, Directivei 73/240/CEE, Directivei 76/580/CEE, Directivei 78/473/CEE, Directivei 84/641/CEE, Directivei 87/344/CEE, Directivei 88/357/CEE, Directivei 92/49/CEE, Directivei 98/78/CE, Directivei 2001/17/CE, Directivei 2002/83/CE, Directivei 2002/92/CE, Directivei 2003/41/CE, Directivei 2002/87/CE, Directivei 2005/68/CE, Directivei 2007/44/CE, Directivei 2005/60/CE, Directivei 2002/65/CE, precum și al tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor bazate pe aceste acte și al oricăror alte acte comunitare care conferă sarcini Autorității. |
(2) Autoritatea acționează în cadrul domeniului de aplicare al prezentului regulament și al Directivei 64/225/CEE, Directivei 73/239/CEE, Directivei 73/240/CEE, Directivei 76/580/CEE, Directivei 78/473/CEE, Directivei 84/641/CEE, Directivei 87/344/CEE, Directivei 88/357/CEE, Directivei 92/49/CEE, Directivei 98/78/CE, Directivei 2001/17/CE, Directivei 2002/83/CE, Directivei 2002/92/CE, Directivei 2003/41/CE, Directivei 2002/87/CE, Directivei 2005/68/CE, Directivei 2007/44/CE, Directivei 2005/60/CE, Directivei 2002/65/CE, precum și al tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor bazate pe aceste acte și al oricăror alte acte adoptate la nivelul Uniunii care conferă sarcini Autorității. |
Amendamentul 28 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 5 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(5) Autoritatea face parte din Sistemul european al supraveghetorilor financiari, prescurtat în continuare „SESF”, care va funcționa ca o rețea de autorități de supraveghere, după cum se precizează la articolul 39. |
eliminat |
Amendamentul 29 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 6 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(6) Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale va colabora cu Comitetul european pentru riscuri sistemice, denumit în continuare „CERS”, după cum se prevede la articolul 21 din prezentul regulament. |
eliminat |
Amendamentul 30 Propunere de regulament Articolul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 1a |
|
Sistem european de supraveghere financiară |
|
(1) Autoritatea va face parte dintr-un Sistem european de supraveghere financiară (SESF), care urmează să funcționeze ca o rețea integrată de autorități de supraveghere ce reunește toate autoritățile de la nivelul statelor membre și al Uniunii Europene cu competențe în domeniul supravegherii financiare, conform legislației Uniunii. Principalul obiectiv al SESF este acela de a asigura o supraveghere strictă și consecventă a instituțiilor financiare la nivelul Uniunii, astfel încât sistemul financiar să se bucure de încredere, să fie sprijinită creșterea economică sustenabilă la nivelul Uniunii și să fie satisfăcute nevoile întreprinderilor și ale cetățenilor. |
|
(2) SESF cuprinde următoarele elemente: |
|
(a) Comitetul european pentru riscuri sistemice, înființat prin Regulamentul (UE) nr. …/… [CERS]; |
|
(b) Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe) înființată prin Regulamentul (UE) nr. …/… [AEVMP]; |
|
(c) Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar) înființată prin Regulamentul (UE) nr. .../… 2010 [ABE]; |
|
(d) Autoritatea; |
|
(e) Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere (CCAES), prevăzut la articolul 40; |
|
(f) autoritățile din statele membre menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. …/… [AEVMP], Regulamentul (UE) nr. …/2009 [AEAPO] și Regulamentul (UE) nr. .../... [ABE]; |
|
(g) Comisia, în ceea ce privește realizarea sarcinilor menționate la articolele 7 și 9. |
|
(3) Toate părțile la SESF cooperează îndeaproape, cu încredere și deplin respect reciproc, în conformitate cu principiul cooperării loiale, în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Tratatul UE. |
|
(4) Toate instituțiile financiare se supun actelor juridice obligatorii din cadrul legislației europene și supravegherii autorităților competente ce fac parte din SESF. |
|
(5) SESF nu împiedică autoritățile competente să-și exercite competențele de supraveghere pe plan național, în conformitate cu actele UE și cu principiile prudențiale internaționale de supraveghere bancară. |
|
(6) Instituțiile financiare din Uniunea Europeană pot fi supravegheate numai de autoritățile de supraveghere care fac parte din Sistemul european de supraveghere financiară. |
Amendamentul 31 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1– litera b | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(b) de a contribui la aplicarea consecventă a legislației comunitare, în special prin sprijinirea unei culturi comune a supravegherii, garantarea unei aplicări consecvente, eficiente și efective a legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, medierea și rezolvarea dezacordurilor între autoritățile naționale de supraveghere, promovarea unei funcționări coerente a colegiilor de supraveghere și luarea de măsuri în situații de urgență; |
(b) de a contribui la aplicarea consecventă a standardelor și a legislației, în special prin sprijinirea unei culturi comune a supravegherii, garantarea unei aplicări consecvente, eficiente și efective a prezentului regulament și a legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, medierea și rezolvarea dezacordurilor între autoritățile naționale de supraveghere, asigurând supravegherea eficace și constantă a instituțiilor financiare de anvergură europeană și funcționarea coerentă a colegiilor de autorități de supraveghere și luarea de măsuri inter alia în situații de urgență; |
Amendamentul 32 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 1 – punctul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea poate elabora standarde tehnice în domeniile precizate în mod specific în legislația menționată la articolul 1 alineatul (2). Autoritatea înaintează proiectele de standarde Comisiei spre aprobare. |
(1) Autoritatea poate elabora standarde tehnice pentru a completa, a actualiza și a modifica elemente care nu sunt esențiale pentru actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). Standardele tehnice nu implică decizii strategice, iar conținutul acestora este delimitat de către actele legislative în temeiul cărora au fost elaborate. |
Amendamentul 33 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Înainte de a le prezenta Comisiei, Autoritatea efectuează, atunci când este necesar, consultări publice deschise cu privire la standardele tehnice și analizează eventualele costuri și beneficii aferente. |
Autoritatea efectuează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice și analizează eventualele costuri și beneficii aferente înainte de adoptarea lor. De asemenea, Autoritatea va solicita opinia sau recomandările Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și. |
Amendamentul 34 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 2a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Autoritatea supune proiectele de standard Comisiei, spre aprobare, și concomitent, le prezintă Parlamentului European și Consiliului. |
Amendamentul 35 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
În termen de trei luni de la primirea proiectelor de standarde, Comisia decide cu privire la aprobarea proiectelor de standarde. Comisia poate prelungi respectiva perioadă cu o lună. Ea poate aproba proiectele de standarde doar parțial sau cu amendamente atunci când acest lucru este impus de interesele comunitare. |
În termen de trei luni de la primirea proiectelor de standarde tehnice, Comisia decide cu privire la aprobarea, respingerea sau modificarea proiectelor de standarde. Comisia poate prelungi respectiva perioadă cu o lună. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la decizia sa, indicând motivele. |
Amendamentul 36 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 1 – punctul 4 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Atunci când Comisia nu aprobă standardele sau le aprobă doar parțial sau cu amendamente, ea informează Autoritatea cu privire la motivele sale. |
eliminat |
Amendamentul 37 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Standardele se adoptă de Comisie prin intermediul regulamentelor sau deciziilor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
(2) Comisia adoptă standarde tehnice în conformitate cu articolele 7a-7d, sub forma unor regulamente sau decizii. |
Amendamentul 38 Propunere de regulament Articolul 7a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7a |
|
Exercitarea competențelor delegate pentru adoptarea standardelor tehnice |
|
(1) Competența de a adopta standarde tehnice sub forma actelor delegate menționate la articolul 7 se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată. |
|
(2) Imediat ce adoptă un standard tehnic, Comisia notifică acest lucru concomitent Parlamentului European și Consiliului.” |
|
(3) Competența de a adopta standarde tehnice se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 7b-7d. |
|
(4) În raportul președintelui menționat la articolul 35 alineatul (2), Autoritatea informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la standardele tehnice aprobate și la autoritățile naționale care nu le-au respectat. |
Amendamentul 39 Propunere de regulament Articolul 7b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7b |
|
Revocarea competențelor delegate pentru adoptarea standardelor tehnice |
|
(1) Delegarea competențelor de a adopta standarde tehnice menționată la articolul 7 poate fi revocată de Parlamentul European sau de Consiliu. |
|
(2) Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă revocă delegarea de competențe își asumă sarcina de a informa cealaltă instituție și Comisia într-un termen rezonabil, înaintea adoptării unei decizii finale, indicând standardele tehnice care ar putea face obiectul revocării, precum și eventualele motive ale acesteia. |
|
(3) Decizia de revocare indică motivele revocării și pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității standardelor tehnice deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
Amendamentul 40 Propunere de regulament Articolul 7c (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7c |
|
Obiecții la standardele tehnice |
|
(1) Parlamentul European sau Consiliul pot prezenta obiecții la un standard tehnic în termen de patru luni de la data înștiințării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen poate fi prelungit cu două luni. |
|
(2) În cazul în care, până la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu formulează obiecțiuni referitoare la standardul tehnic, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data menționată în cuprinsul său. |
|
Înainte de expirarea acestui termen și în cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, Parlamentul European și Consiliul pot ambele informa Comisia că nu intenționează să formuleze obiecțiuni referitoare la un standard tehnic. În astfel de cazuri, standardul tehnic se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data menționată în cuprinsul său. |
|
(3) În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unui standard tehnic, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecții cu privire la standardul tehnic expune motivele care au stat la baza acestora. |
Amendamentul 41 Propunere de regulament Articolul 7 d (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 7d |
|
Neaprobarea sau modificarea standardelor tehnice |
|
(1) În cazul în care Comisia nu aprobă sau modifică un standard tehnic, aceasta informează Autoritatea, Parlamentul European și Consiliul, prezentându-și motivele. |
|
(2) Parlamentul European sau Consiliul pot să convoace comisarul competent, împreună cu președintele autorității, în termen de o lună, la o reuniune ad hoc, pentru prezentarea diferențelor. |
Amendamentul 42 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Autoritatea efectuează consultări publice deschise cu privire la orientări și recomandări și analizează eventualele costuri și beneficii aferente. De asemenea, Autoritatea va solicita opinia sau recomandările Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și pensiilor ocupaționale. |
Amendamentul 43 Propunere de regulament Articolul 8 – paragraful 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Autoritățile naționale de supraveghere trebuie să facă toate eforturile necesare pentru a respecta aceste orientări și recomandări. |
În termen de două luni de la emiterea unei orientări sau a unei recomandări, fiecare autoritate națională de supraveghere decide dacă intenționează să respecte acea orientare sau recomandare. Atunci când o autoritate competentă nu intenționează să se conformeze, aceasta trebuie să informeze Autoritatea, indicând motivele sale. Autoritatea publică aceste motive. |
Amendamentul 44 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
În raportul privind activitățile sale, menționat la articolul 32 alineatul (6), Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la orientările și recomandările emise, indicând autoritățile naționale care nu le-au respectat și explicând în ce fel intenționează să se asigure că acestea îi vor respecta recomandările și orientările în viitor. |
Amendamentul 45 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 1 – paragraful 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Atunci când autoritatea națională de supraveghere nu aplică respectivele orientări sau recomandări, aceasta trebuie să informeze Autoritatea cu privire la motivele sale. |
eliminat |
Amendamentul 46 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Atunci când o autoritate națională de supraveghere nu a aplicat corect legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), mai precis nu a reușit să garanteze faptul că o instituție financiară îndeplinește cerințele prevăzute de respectiva legislație, Autoritatea are competențele stabilite la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol. |
(1) Atunci când o autoritate națională de supraveghere nu a aplicat corect legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), inclusiv standardele tehnice stabilite în conformitate cu articolul 7, mai precis nu a reușit să garanteze faptul că o instituție financiară îndeplinește cerințele prevăzute de respectiva legislație, Autoritate are competențele stabilite la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol. |
Amendamentul 47 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 2 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) La cererea uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere, a Comisiei sau din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea națională de supraveghere vizată, Autoritatea poate cerceta presupusa aplicare incorectă a dreptului comunitar. |
(2) La cererea uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere, a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei sau a Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor, reasigurărilor și al fondurilor de pensii ocupaționale ori din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea națională de supraveghere vizată, Autoritatea poate cerceta presupusa aplicare incorectă a dreptului Uniunii. |
Amendamentul 48 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 4 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(4) Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, autoritatea națională de supraveghere nu s-a conformat legislației comunitare, Comisia, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie inițiativă, poate lua o decizie prin care să îi ceară autorității naționale de supraveghere să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul comunitar. |
(4) Dacă, în termenul de zece zile lucrătoare stabilit la alineatul (3) al doilea paragraf, Autoritatea ia o decizie prin care îi cere autorității naționale de supraveghere să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul UE. |
Amendamentul 49 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul (4) – al doilea paragraf | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Comisia trebuie să ia această decizie în termen de cel mult trei luni de la adoptarea recomandării. Comisia poate prelungi această perioadă cu o lună. |
Autoritatea trebuie să ia această decizie în termen de cel mult o lună de la adoptarea recomandării. |
Amendamentul 50 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 4 – paragraful 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Comisia se asigură că dreptul destinatarilor deciziei de a se exprima este respectat. |
Autoritatea se asigură că dreptul destinatarilor deciziei de a se exprima este respectat. |
Amendamentul 51 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 4 – paragraful 4 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Autoritatea și autoritățile naționale de supraveghere trebuie să-i transmită Comisiei toate informațiile necesare. |
Autoritățile naționale de supraveghere transmit Autorității toate informațiile necesare. |
Amendamentul 52 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 5 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea deciziei menționate la alineatul (4), autoritatea națională de supraveghere informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a pune în aplicare decizia Comisiei. |
(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea deciziei menționate la alineatul (4), autoritatea națională de supraveghere informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a pune în aplicare decizia Autorității. |
Amendamentul 53 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 6 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(6) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia menționată la alineatul (4) din prezentul articol în termenul menționat la același alineat și când este necesară remedierea promptă a nerespectării de către autoritatea națională de supraveghere în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea poate, în cazul în care cerințele aplicabile în respectivul caz prevăzute de legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct instituțiilor financiare, adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului comunitar, inclusiv încetarea oricărei activități. |
(6) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 258 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia menționată la alineatul (4) din prezentul articol în termenul menționat la același alineat și când este necesară remedierea promptă a nerespectării de către autoritatea națională de supraveghere în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea adoptă, în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului UE, inclusiv încetarea oricărei activități. |
Amendamentul 54 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul (6) – al doilea paragraf | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Decizia autorității trebuie să fie conformă cu decizia adoptată de Comisie în temeiul alineatului (4). |
Decizia autorității trebuie să fie conformă cu decizia adoptată în temeiul alineatului (4). |
Amendamentul 55 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 7a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(7a) În raportul menționat la articolul 32 alineatul (6), Autoritatea indică autoritățile naționale și instituțiile financiare care nu au respectat deciziile menționate la alineatele (4) și (6). |
Amendamentul 56 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) În cazul unor evoluții negative care pot periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar de pe teritoriul comunitar, Comisia, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri adresate de către Autoritate, Consiliu sau CERS poate adopta o decizie adresată Autorității, prin care să se stabilească existența unei situații de urgență în sensul prezentului regulament. |
(1) În cazul unor evoluții negative care pot periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar de pe teritoriul Uniunii, CERS, din proprie inițiativă sau în urma unei cereri adresate de către Autoritate, Consiliu, Parlamentul European sau Comisie, poate emite un avertisment prin care declară existența unei situații de urgență pentru a permite Autorității să adopte, fără alte cerințe, deciziile individuale menționate la alineatul 3. |
Amendamentul 57 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1a) De îndată ce emite un avertisment privind riscurile, CERS notifică simultan Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Autorității. |
Amendamentul 58 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Atunci când Comisia a adoptat o decizie în temeiul alineatului (1), Autoritatea poate adopta decizii individuale cerându-le autorităților naționale de supraveghere să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) pentru a elimina orice riscuri care ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar sau a unei părți a acestuia, prin garantarea faptului că instituțiile financiare și autoritățile naționale de supraveghere îndeplinesc cerințele prevăzute în respectiva legislație. |
(2) Atunci când este declarată existența unei situații de urgență în temeiul alineatului (1), Autoritatea adoptă decizii individuale necesare pentru a asigura că autoritățile naționale de supraveghere iau măsurile necesare în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) pentru a elimina orice riscuri care ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar sau a unei părți a acestuia, prin garantarea faptului că participanții la piețele financiare și autoritățile competente îndeplinesc cerințele prevăzute în respectiva legislație. |
Amendamentul 59 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(3) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia Autorității menționată la alineatul (2) în termenul prevăzut, Autoritatea poate, în cazul în care cerințele aplicabile în respectivul caz prevăzute de legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct instituțiilor financiare, adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul respectivei legislații, inclusiv încetarea oricărei activități. |
(3) Fără a aduce atingere competențelor conferite Comisiei în temeiul articolului 258 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia Autorității menționată la alineatul (2) în termenul prevăzut, Autoritatea adoptă, în conformitate cu cerințele relevante prevăzute de legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul respectivei legislații, inclusiv încetarea oricărei activități. |
Amendamentul 60 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 4a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4a) CERS revizuiește decizia menționată la alineatul (1) din proprie inițiativă sau la cererea Autorității, a Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei. |
Amendamentul 61 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 4b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4b) În raportul menționat la articolul 32 alineatul (6), Autoritatea include deciziile individuale adresate autorităților naționale și instituțiilor financiare în conformitate cu alineatele (3) și (4). |
Amendamentul 62 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 9, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei măsuri sau cu lipsa de acțiune din partea unei alte autorități naționale de supraveghere în domenii în care legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) prevede cooperarea, coordonarea sau luarea de decizii în comun de către autoritățile naționale de supraveghere din mai mult decât un stat membru, Autoritatea, la cererea uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere în cauză, poate sprijini autoritățile în efortul acestora de a ajunge la un acord, în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (2). |
(1) Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 9, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei măsuri sau cu lipsa de acțiune din partea unei alte autorități naționale de supraveghere în domenii în care legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) prevede cooperarea, coordonarea sau luarea de decizii în comun de către autoritățile naționale de supraveghere din mai mult decât un stat membru, Autoritatea, din proprie inițiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere în cauză, poate asuma rolul principal în a sprijini autoritățile în efortul acestora de a ajunge la un acord, în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2) - (4). |
Amendamentul 63 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Autoritatea trebuie să stabilească un termen limită pentru concilierea autorităților naționale de supraveghere, ținând seama de eventualele termene specificate în legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), precum și de complexitatea și urgența situației. |
(2) Autoritatea trebuie să stabilească un termen limită pentru concilierea autorităților naționale de supraveghere, ținând seama de eventualele termene specificate în legislația menționată la articolul 1 alineatul (2), precum și de complexitatea și urgența situației. În această situație, Autoritatea are rol de mediator. |
Amendamentul 64 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(3) Dacă, la finalul fazei de conciliere, autoritățile naționale de supraveghere în cauză nu au reușit să ajungă la un acord, Autoritatea poate lua o decizie cerându-le acestora, în vederea soluționării problemei, să adopte anumite măsuri sau să se abțină de la a acționa, în conformitate cu legislația comunitară. |
(3) Dacă, la finalul fazei de conciliere, autoritățile naționale de supraveghere în cauză nu au reușit să ajungă la un acord, Autoritatea, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29 alineatul (1) al doilea paragraf, ia o decizie cerându-le acestora, în vederea soluționării dezacordului, să adopte anumite măsuri în conformitatea cu legislația Uniunii Europene, cu efecte obligatorii pentru autoritățile naționale de supraveghere vizate. |
Amendamentul 65 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 4 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(4) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 226 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia Autorității, nereușind astfel să garanteze faptul că o instituție financiară respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului comunitar, inclusiv încetarea oricărei activități. |
(4) Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în temeiul articolului 258 din tratat, atunci când o autoritate națională de supraveghere nu respectă decizia Autorității, nereușind astfel să garanteze faptul că un participant la piețele financiare respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul legislației menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea adoptă o decizie individuală adresată unui participant la piețele financiare prin care să-i impună acestuia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului UE, inclusiv încetarea oricărei activități. |
Amendamentul 66 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 4a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4a) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (4) prevalează în raport cu orice decizie adoptată anterior de autoritățile naționale de supraveghere cu privire la aceeași chestiune. |
|
Orice acțiune întreprinsă de autoritățile naționale de supraveghere în legătură cu faptele care fac obiectul deciziei în temeiul alineatului (3) sau (4) trebuie să fie compatibilă cu respectivele decizii. |
Amendamentul 67 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 4b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4b) În raportul menționat la articolul 32 alineatul (6), Autoritatea indică dezacordul survenit între autoritățile naționale de supraveghere, înțelegerile la care s-a ajuns și decizia luată pentru soluționarea unor astfel de dezacorduri. |
Amendamentul 68 Propunere de regulament Articolul 11a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 11a |
|
Soluționarea dezacordurilor dintre autoritățile naționale de supraveghere din sectoare diferite |
|
În conformitate cu procedura menționată la articolul 11, comitetul comun soluționează dezacordurile care se pot naște între autoritățile competente care își desfășoară activitatea în conformitate cu articolul 42. |
Amendamentul 69 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea contribuie la promovarea funcționării eficiente și consecvente a colegiilor autorităților de supraveghere și la favorizarea coerenței aplicării legislației comunitare de către toate colegiile. |
(1) Autoritatea contribuie la promovarea și monitorizarea funcționării eficiente, eficace și consecvente a colegiilor de autorități de supraveghere și la favorizarea coerenței aplicării legislației UE de către toate colegiile |
Amendamentul 70 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Autoritatea participă în calitate de observator la colegiile autorităților de supraveghere după cum consideră că acest lucru este necesar. În ceea ce privește această participare, Autoritatea este considerată drept „autoritate națională de supraveghere” în sensul legislației relevante și trebuie să primească, la cerere, toate informațiile necesare schimbate între membrii colegiului. |
(2) Autoritatea participă la colegiile autorităților de supraveghere după cum consideră că acest lucru este necesar. În ceea ce privește această participare, Autoritatea este considerată drept „autoritate națională de supraveghere” în sensul legislației relevante și trebuie să primească, la cerere, toate informațiile necesare schimbate între membrii colegiului. |
Amendamentul 71 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 3a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3a) Autoritatea poate emite standarde tehnice, orientări și recomandări adoptate în temeiul articolelor 7 și 8 în vederea armonizării activităților de supraveghere și a bunelor practici adoptate de colegiile autorităților de supraveghere. |
Amendamentul 72 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 3b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3b) Un rol de mediere, obligatoriu din punct de vedere juridic, ar trebui să permită noilor autorități să rezolve dezacordurile dintre autoritățile naționale de supraveghere pe baza procedurii instituite la articolul 11. În cazul în care nu se poate ajunge la un acord între autoritățile de supraveghere ale unei instituții transfrontaliere, Autoritatea ar trebui să aibă competența de a adopta decizii în materie de supraveghere care să fie direct aplicabile instituției în cauză. |
Amendamentul 73 Propunere de regulament Articolul 12a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 12a |
|
Supravegherea instituțiilor financiare de anvergură europeană |
|
(1) Acționând în calitate de agenți ai Autorității și urmând instrucțiunile emise de aceasta, autoritățile naționale desfășoară activități de supraveghere prudențială a instituțiilor financiare de anvergură europeană, pentru a garanta aplicarea unor norme de supraveghere identice pe tot teritoriul Uniunii Europene. |
|
(2) Autoritatea prezintă Comisiei proiectul normelor de supraveghere elaborat de aceasta, prezentându-l concomitent Parlamentului European și Consiliului. Comisia aprobă proiectul normelor de supraveghere pe baza procedurii stabilite la articolul 7 sau 8. |
|
(3) O decizie adoptată de Consiliul de supraveghere în conformitate cu procedura stabilită la articolul 29 alineatul (1) identifică instituțiile de asigurări de anvergură europeană relevante. Criteriile de identificare a unor astfel de instituții financiare țin seama de criteriile stabilite de Consiliul pentru stabilitate financiară, de Fondul Monetar Internațional și de Banca Reglementelor Internaționale. |
|
(4) Autoritatea, în colaborare cu Comitetul european pentru riscuri sistemice, elaborează un șablon informativ adresat instituțiilor de asigurări relevante, în vederea garantării unei bune gestionări a riscurilor sistemice ale acestora. |
|
(5) Pentru a garanta responsabilitatea comună a instituțiilor de asigurări de anvergură europeană, în vederea protejării interesele titularilor polițelor și ale beneficiarilor europeni și a reducerii costurilor suportate de contribuabili în cazul unei crize financiare sistemice, se instituie un Sistem european de garantare a asigurărilor (Sistemul). Sistemul va avea un rol și în asistarea instituțiilor financiare din UE care se confruntă cu dificultăți, în cazul în care aceste dificultăți sunt susceptibile de a periclita stabilitatea financiară a pieței financiare unice europene. Sistemul este finanțat prin intermediul contribuțiilor din partea instituțiilor financiare în cauză. Aceste contribuții le înlocuiesc pe cele făcute la sistemele similare de garantare a asigurărilor de la nivel național. |
|
(6) În cazul în care resursele acumulate pe baza contribuțiilor făcute de asiguratori nu sunt suficiente pentru soluționarea crizei, resursele Sistemului pot fi majorate prin emiterea unor titluri de creanță. În circumstanțe excepționale, statele membre pot facilita emiterea titlurilor de creanță de către Sistem cu ajutorul garanțiilor și în schimbul unei plăți care să reflecte în mod corespunzător riscul asumat. Aceste garanții sunt comune statelor membre, în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (7). |
|
(7) În cazul în care, în circumstanțe extreme și excepționale, în contextul unei crize sistemice, una sau mai multe instituții devin insolvabile, iar resursele disponibile nu sunt suficiente, statele membre afectate abordează această situație în conformitate cu principiile stabilite în memorandumul de înțelegere în vigoare, astfel cum a fost modificat. |
|
(8) Calitatea de membru al Sistemului înlocuiește calitatea de membru al sistemelor naționale de garantare a asigurărilor în cazul instituțiilor UE care participă la acesta. Fondul este gestionat de un consiliu numit de Autoritate pe o perioadă de cinci ani. Membrii consiliului sunt aleși din rândul angajaților autorităților naționale. Se înființează, de asemenea, un consiliu consultativ alcătuit din reprezentanții companiilor de asigurări care participă la Sistem. |
Amendamentul 74 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 3a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3a) Autoritatea delegă autorităților din statele membre sarcinile și responsabilitățile de control al supravegherii prudențiale a instituțiilor financiare de anvergură europeană, astfel cum este menționat la articolul 12a. |
Amendamentul 75 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul (-1) (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Autoritatea reprezintă Uniunea Europeană în toate forurile internaționale având ca subiect reglementarea și supravegherea instituțiilor care intră sub incidența legislației menționate la articolul 1 alineatul (2). |
Amendamentul 76 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Fără a aduce atingere competențelor Instituțiilor comunitare, Autoritatea poate stabili contacte cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Ea poate încheia acorduri administrative cu organizațiile internaționale și cu administrațiile din țări terțe. |
Autoritatea stabilește contacte cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Ea poate încheia acorduri administrative cu organizațiile internaționale și cu administrațiile din țări terțe. |
Amendamentul 77 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Autoritatea cooperează îndeaproape cu CERS. Ea pune la dispoziția CERS informații regulate și actualizate necesare pentru ca acesta să-și poată îndeplini atribuțiile. Orice date necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, care nu apar sub formă de rezumat sau sub formă de date colective trebuie puse la dispoziția CERS fără întârziere la primirea unei cereri motivate, după cum se menționează la articolul [15] din regulamentul (CE) nr. .../... [CERS]. |
(2) Autoritatea cooperează îndeaproape cu CERS. Ea pune la dispoziția CERS informații regulate și actualizate necesare pentru ca acesta să-și poată îndeplini atribuțiile. Orice date necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, care nu apar sub formă de rezumat sau sub formă de date colective trebuie puse la dispoziția CERS fără întârziere la primirea unei cereri motivate, după cum se menționează la articolul [15] din regulamentul (CE) nr. .../... [CERS]. Autoritatea elaborează un protocol adecvat pentru dezvăluirea informațiilor confidențiale privind instituții financiare individuale. |
Amendamentul 78 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Autoritatea se asigură că nicio decizie adoptată în temeiul articolului 10 sau 11 nu afectează în niciun fel responsabilitățile fiscale ale statelor membre. |
(1) Autoritatea se asigură că nicio decizie adoptată în temeiul articolului 10 sau 11 nu afectează în mod direct și semnificativ responsabilitățile fiscale ale statelor membre. |
Amendamentul 79 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – paragraful 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
În notificarea sa, statul membru trebuie să justifice și să demonstreze în mod clar din ce cauză și în ce fel decizia respectivă afectează responsabilitățile sale fiscale. |
În notificarea sa, statul membru trebuie să justifice din ce cauză și să ofere o evaluare de impact cu privire la măsura în care decizia respectivă afectează responsabilitățile sale fiscale. |
Amendamentul 80 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 2 – paragraful 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Președintele este numit de consiliul de supraveghere, în urma unei proceduri de selecție deschisă, pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor financiare și a piețelor și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. |
(2) Președintele este numit de consiliul de supraveghere, în urma unei proceduri de selecție deschisă organizată și desfășurată sub conducerea Comisiei, pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor financiare și a piețelor și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. |
Amendamentul 81 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 2 – paragraful 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Comisia prezintă Parlamentului European o listă cu trei candidați. În urma audierilor, Parlamentul European selectează unul dintre respectivii candidați. Candidatul astfel selectat este numit de consiliul de supraveghere. |
Amendamentul 82 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 2 – paragraful 1b (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
În cazul în care Parlamentul European consideră că niciunul dintre candidații de pe listă nu îndeplinește în suficientă măsură calificările stabilite la primul paragraf, procedura deschisă de selecție se repetă. |
Amendamentul 83 Propunere de regulament Articolul 33 – alineatul 2 – paragraful 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Înainte de a fi numit, candidatul selecționat de consiliul de supraveghere trebuie să primească acordul Parlamentului European. |
eliminat |
Amendamentul 84 Propunere de regulament Articolul 35 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) Parlamentul european poate invita președintele sau locțiitorul acestuia, respectând pe deplin independența acestora, să facă periodic o declarație în fața comitetului competent și să răspundă la întrebările adresate de membrii respectivului comitet. |
(1) Președintele face o declarație, cel puțin o dată pe trimestru, în fața Parlamentului european și răspunde la întrebările adresate de deputați. |
Amendamentul 85 Propunere de regulament Articolul 35 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Parlamentul European poate, de asemenea, invita președintele să prezinte un raport privind exercitarea atribuțiilor sale. |
(2) Președintele prezintă Parlamentului European, la cerere și cu cel puțin 15 zile înainte de declarația menționată la alineatul (1), un raport privind exercitarea atribuțiilor sale. |
Amendamentul 86 Propunere de regulament Articolul 36 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Directorul executiv este numit de consiliul de supraveghere, în urma unei proceduri de selecție deschisă, pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor financiare și a piețelor și experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare, precum și în materie de management. |
(2) Directorul executiv este numit de consiliul de supraveghere pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor financiare și a piețelor, experiență în domeniul supravegherii și al reglementării financiare și în materie de management, în urma unei proceduri de selecție deschisă, organizată și desfășurată sub conducerea Comisiei, cu confirmarea prealabilă a Parlamentului European. |
Amendamentul 87 Propunere de regulament Articolul 39 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
Articolul 39 |
eliminat |
Componență |
|
(1) Autoritatea face parte din SESF, care va funcționa ca o rețea de autorități de supraveghere. |
|
(2) SESF cuprinde următoarele elemente: |
|
(a) autoritățile din statele membre care sunt menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/… [ABE] și la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/… [AEVMP]; |
|
(b) Autoritatea; |
|
(c) Autoritatea bancară europeană înființată în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. …/… [ABE]; |
|
(d) Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe înființată în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. …/… [AEVMP]; |
|
(e) Comitetul comun al Autorităților europene de supraveghere prevăzut la articolul 40; |
|
(f) Comisia, în ceea ce privește efectuarea sarcinilor menționate la articolele 7, 9 și 10. |
|
(3) Prin comitetul comun al Autorităților europene de supraveghere prevăzut la articolul 40, Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat cu Autoritatea bancară europeană și cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe, garantează consecvența transsectorială a lucrărilor acestora și ajunge la poziții comune cu celelalte două Autorități în ceea ce privește domeniul supravegherii conglomeratelor financiare și alte chestiuni transsectoriale. |
|
Amendamentul 88 Propunere de regulament Capitolul IV – secțiunea 2 – titlu | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
COMITETUL COMUN AL AUTORITĂȚILOR EUROPENE DE SUPRAVEGHERE |
COMITETUL COMUN |
Amendamentul 89 Propunere de regulament Articolul 40 – alineatul 2 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(2) Comitetul comun funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat și garantează coerența transsectorială cu Autoritatea bancară europeană și cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe. |
(2) Comitetul comun funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat și garantează coerența transsectorială și schimbul de experiențe cu Autoritatea bancară europeană și cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe, îndeosebi în ceea ce privește: |
|
- conglomeratele financiare; |
|
- contabilitatea și auditul; |
|
- analizele microprudențiale în vederea evaluării stabilității financiare; |
|
- produsele de investiții cu amănuntul; |
|
- măsurile de combatere a spălării banilor; și |
|
- schimburile de informații cu Comitetul european pentru riscuri sistemice și dezvoltarea relațiilor dintre Comitetul european pentru riscuri sistemice și Autoritățile europene de supraveghere. |
Amendamentul 90 Propunere de regulament Articolul 40 – alineatul 3 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(3) Autoritatea alocă resursele adecvate în vederea acordării de sprijin administrativ Comitetului comun al Autorităților europene de supraveghere. Acest sprijin cuprinde cheltuieli cu personalul, cheltuieli administrative, de infrastructură și operaționale. |
(3) Comitetul comun va avea un secretariat permanent al cărui personal va fi detașat de la cele trei Autorități europene de supraveghere. Autoritatea alocă resursele adecvate pentru a acoperi cheltuielile administrative, de infrastructură și operaționale. |
Amendamentul 91 Propunere de regulament Articolul 40 – alineatul 3a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3a) Numai autoritățile de supraveghere care sunt incluse în Sistemul european de supraveghere financiară au dreptul să supravegheze instituțiile financiare care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană. |
Amendamentul 92 Propunere de regulament Articolul 40a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Articolul 40a |
|
Supravegherea |
|
În cazul în care o instituție financiară transfrontalieră importantă își desfășoară activitatea în mai multe sectoare, comitetul comun decide ce Autoritate europeană de supraveghere urmează să acționeze ca autoritate competentă principală și/sau să adopte decizii obligatorii în vederea soluționării dezacordurilor apărute între autoritățile europene de supraveghere. |
Amendamentul 93 Propunere de regulament Articolul 55 – alineatul 1 | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
(1) În cazul răspunderii necontractuale, Autoritatea oferă despăgubiri, în conformitate cu principiile generale comune legislației statelor membre, pentru orice daune produse de ea însăși sau de membrii personalului său în exercițiul funcțiunii. Curtea de Justiție deține competențe de jurisdicție în litigiile privind despăgubirile în cazul unor asemenea prejudicii. |
(1) În cazul răspunderii necontractuale, Autoritatea oferă despăgubiri, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, pentru orice daune care nu se pot justifica, produse de ea însăși sau de membrii personalului său în exercițiul funcțiunii. Curtea de Justiție deține competențe de jurisdicție în litigiile privind despăgubirile în cazul unor asemenea prejudicii. |
Amendamentul 94 Propunere de regulament Articolul 66 – alineatul 1a (nou) | |
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1a) Raportul Comisiei evaluează, printre altele: gradul de convergență al practicilor standard de supraveghere realizat de autoritățile naționale, funcționarea colegiilor autorităților de supraveghere, mecanismul de supraveghere a instituțiilor transfrontaliere, în special a celor de anvergură europeană; gradul de funcționare a articolului 23 în ceea ce privește garanțiile și autoritățile de reglementare; convergența în materie de supraveghere în domeniile gestionării și soluționării crizelor în cadrul Uniunii și întrebarea referitoare la necesitatea combinării sau separării activităților de supraveghere prudențială cu supravegherea modului în care întreprinderile își conduc activitatea. Acesta include propuneri referitoare la modul de dezvoltare în continuare a rolului Autorității și al SESF, în vederea creării unei cadru european integrat de supraveghere. |
PROCEDURĂ
Titlu |
Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale |
|||||||
Referințe |
COM(2009)0502 – C7-0168/2009 – 2009/0143(COD) |
|||||||
Comisia competentă în fond |
ECON |
|||||||
Aviz emis de către Data anunțului în plen |
AFCO 7.10.2009 |
|
|
|
||||
Raportor pentru aviz Data numirii |
Íñigo Méndez de Vigo 24.11.2009 |
|
|
|||||
Examinare în comisie |
25.1.2010 |
6.4.2010 |
|
|
||||
Data adoptării |
7.4.2010 |
|
|
|
||||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
19 0 1 |
||||||
Membri titulari prezenți la votul final |
Carlo Casini, Andrew Duff, Ashley Fox, Matthias Groote, Roberto Gualtieri, Gerald Häfner, Ramón Jáuregui Atondo, Constance Le Grip, David Martin, Jaime Mayor Oreja, Morten Messerschmidt, Paulo Rangel, Algirdas Saudargas, György Schöpflin, Guy Verhofstadt |
|||||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Jean-Luc Dehaene, Enrique Guerrero Salom, Anneli Jäätteenmäki, Íñigo Méndez de Vigo, Tadeusz Zwiefka |
|||||||
PROCEDURĂ
Titlu |
Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale |
|||||||
Referințe |
COM(2009)0502 – C7-0168/2009 – 2009/0143(COD) |
|||||||
Data prezentării la PE |
23.9.2009 |
|||||||
Comisia competentă în fond Data anunțului în plen |
ECON 7.10.2009 |
|||||||
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare Data anunțului în plen |
BUDG 7.10.2009 |
EMPL 7.10.2009 |
JURI 7.10.2009 |
AFCO 7.10.2009 |
||||
Avize care nu au fost emise Data deciziei |
EMPL 22.10.2009 |
|
|
|
||||
Raportor(i) Data numirii |
Peter Skinner 20.10.2009 |
|
|
|||||
Examinare în comisie |
23.11.2009 |
23.2.2010 |
23.3.2010 |
27.4.2010 |
||||
Data adoptării |
10.5.2010 |
|
|
|
||||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
29 0 5 |
||||||
Membri titulari prezenți la votul final |
Burkhard Balz, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Pascal Canfin, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Leonardo Domenici, Derk Jan Eppink, Diogo Feio, Markus Ferber, Vicky Ford, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Othmar Karas, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Astrid Lulling, Arlene McCarthy, Sławomir Witold Nitras, Ivari Padar, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Edward Scicluna, Peter Simon, Peter Skinner, Theodor Dumitru Stolojan, Ramon Tremosa i Balcells |
|||||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Pervenche Berès, Carl Haglund, Syed Kamall, Philippe Lamberts, Catherine Stihler, Pablo Zalba Bidegain |
|||||||