RAPORT privind deliberările Comisiei pentru petiţii în cursul anului 2009

    7.6.2010 - (2009/2139(INI))

    Comisia pentru petiţii
    Raportor: Carlos José Iturgaiz Angulo


    Procedură : 2009/2139(INI)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    A7-0186/2010

    PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

    privind deliberările Comisiei pentru petiţii în cursul anului 2009

    (2009/2139(INI))

    Parlamentul European,

    –   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiţii,

    –   având în vedere articolul 24 şi articolul 227 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

    –   având în vedere articolele 10 şi articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

    –   având în vedere articolul 48 şi articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

    –   având în vedere raportul Comisiei pentru petiţii (A7-0186/2010),

    A.     întrucât activitatea din 2009 a Comisiei pentru petiţii a fost marcată de tranziţia de la cel de-al şaselea la cel de-al şaptelea mandat parlamentar, iar componenţa comisiei s-a modificat în mod considerabil, două treimi din membrii săi fiind noi;

    B.     întrucât 2009 a marcat sfârşitul mandatului Ombudsmanului European şi Comisia pentru petiţii a fost implicată direct în audierile candidaţilor pentru această funcţie;

    C.     întrucât Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, creând premizele necesare pentru o participare mai mare a cetăţenilor în procesul decizional, în efortul de a consolida legitimitatea şi transparenţa acestuia;

    D.     întrucât cetăţenii UE sunt direct reprezentaţi de către Parlament, iar dreptul de a adresa o petiţie, consacrat în Tratat, le oferă mijloacele de se adresa reprezentanţilor lor ori de câte ori consideră că le-au fost încălcate drepturile;

    E.     întrucât punerea în aplicare a legislaţiei europene are un impact direct asupra cetăţenilor, care sunt cei mai în măsură să-i evalueze eficienţa şi deficienţele, precum şi să semnaleze discrepanţele rămase care trebuie acoperite pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor Uniunii;

    F.     întrucât se are în vedere faptul că cetăţenii europeni, în mod individual şi colectiv, se adresează Parlamentului pentru căi de atac în cazul în care se încalcă legea europeană;

    G.     întrucât Parlamentul, prin Comisia sa pentru petiţii, are obligaţia de a ancheta aceste preocupări şi de a depune toate eforturile pentru a pune capăt acestor încălcări ale legii; întrucât, pentru a oferi cetăţenilor căile de atac cele mai adecvate şi mai rapide, Comisia pentru petiţii a continuat să-şi consolideze cooperarea cu Comisia, cu alte comisii parlamentare, cu organismele, agenţiile şi reţelele europene şi cu statele membre;

    H.     întrucât numărul de petiţii primite de Parlament în 2009 a fost uşor mai ridicat decât cel înregistrat în 2008 (mai exact, 1924 comparat cu 1849) şi s-a confirmat tendinţa în creştere de depunere a petiţiilor pe cale electronică (aproximativ 65% au fost primite în această formă în 2009, în comparaţie cu 60% în 2008);

    I.      întrucât numărul de petiţii inadmisibile primite în 2009 indică faptul că ar trebui să se acorde mai multă atenţie unei informări mai eficiente a cetăţenilor cu privire la competenţele Uniunii şi rolul diverselor sale instituţii;

    J.      întrucât, în multe cazuri, cetăţenii transmit Parlamentului petiţii legate de deciziile luate de autorităţile competente administrative sau judiciare din statele membre, şi întrucât cetăţenii au nevoie de mecanisme prin care să poată chestiona răspunderea autorităţilor naţionale în procesul legislativ european şi în procesul de aplicare a legii;

    K.     întrucât cetăţenii ar trebui, în special, să fie atenţionaţi cu privire la faptul că - aşa cum a recunoscut Ombudsmanul European în decizia din decembrie 2009 care a închis ancheta cu privire la reclamaţia 822/2009/BU contra Comisiei - procedurile judiciare naţionale fac parte din procesul de punere în aplicare a legislaţiei europene în statele membre, iar Comisia pentru petiţii nu poate aborda chestiuni care fac obiectul procedurilor judiciare naţionale sau revizui rezultatele acestor proceduri;

    L.     întrucât Parlamentul se confruntă cu o problemă deosebită în cazul petiţiilor privind presupusa nesolicitare de către instanţele judiciare naţionale a unei hotărâri preliminare a Curţii de Justiţie, deşi acest lucru este prevăzut la articolul 267 din TFUE, şi în special în cazul în care Comisia nu-şi exercită competenţele de care dispune în temeiul articolului 258 pentru a lua măsuri împotriva statului membru în cauză;

    M.    întrucât, datorită mecanismelor sale de lucru şi având în vedere faptul că dreptul de adresare a unei petiţii este garantat pentru toţi cetăţenii şi rezidenţii UE în conformitate cu dispoziţiile Tratatului, procesul de adresare a petiţiilor este diferit de alte căi de atac puse la dispoziţia cetăţenilor la nivelul UE, precum prezentarea unor reclamaţii Ombudsmanului European sau Comisiei;

    N.     întrucât cetăţenii au dreptul la căi de atac rapide şi axate pe găsirea unei soluţii şi la un grad înalt de transparenţă şi claritate din partea tuturor instituţiilor europene şi întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat Comisiei să-şi utilizeze prerogativele, în calitate de gardian al Tratatelor, pentru a lua măsuri împotriva încălcărilor legislaţiei europene dezvăluite de petiţionari, în special în cazul în care transpunerea legislaţiei UE la nivel naţional are drept rezultat încălcarea acesteia;

    O.     întrucât numeroase petiţii continuă să ridice probleme cu privire la transpunerea şi aplicarea legislaţiei europene cu privire la piaţa internă şi la mediu, şi având în vedere solicitările anterioare ale Comisiei pentru petiţii către Comisia Europeană, de a asigura intensificarea controlului aplicării legislaţiei în aceste domenii şi eficientizarea acestuia;

    P.     întrucât, deşi Comisia poate verifica în mod complet respectarea dreptului UE doar în cazul în care autorităţile naţionale au luat o hotărâre definitivă, este important, în special în privinţa chestiunilor legate de mediu şi în toate situaţiile în care factorul timp are un rol major, să verifice într-un stadiu incipient dacă autorităţile locale, regional şi naţionale aplică corect toate normele procedurale relevante prevăzute în dreptul UE şi, atunci când este necesar, să realizeze studii privind aplicarea şi impactul legislaţiei în vigoare, pentru a obţine toate informaţiile necesare;

    Q.     întrucât se are în vedere importanţa prevenirii altor pierderi ireparabile în ceea ce priveşte biodiversitatea, în special în cadrul siturilor din reţeaua Natura 2000, precum şi angajamentul statelor membre de a asigura protecţia ariilor speciale de conservare, în conformitate cu Directiva habitatelor (92/43/EEC) şi Directiva privind păsările (79/409/CEE);

    R.     întrucât petiţiile subliniază impactul legislaţiei europene asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor europeni şi întrucât recunoaşte necesitatea de a adopta toate măsurile care se impun pentru a consolida progresele înregistrate în consolidarea drepturilor de care beneficiază cetăţenii la nivelul Uniunii;

    S.     întrucât, în activitatea sa anterioară şi în avizul său privind raportul anual al Comisiei Europene cu privire la monitorizarea aplicării dreptului comunitar, Comisia pentru petiţii a solicitat să fie informată în mod periodic cu privire la fazele parcurse în procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, care fac, de asemenea, obiectul petiţiilor;

    T.     întrucât se are în vedere că statele membre au responsabilitatea principală de a transpune şi a aplica în mod corect legislaţia europeană şi recunoscând că numeroase state membre au fost în din ce în ce mai implicate în activitatea Comisiei de petiţii în 2009,

    1.      salută tranziţia lină la un nou mandat parlamentar şi ia notă de faptul că o mare parte a activităţii Comisiei pentru petiţii, spre deosebire de alte comisii parlamentare, a fost reportată în noul mandat, deoarece procesul de examinare a unui număr considerabil de petiţii nu s-a încheiat;

    2.      salută intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi îşi exprimă convingerea că Parlamentul va fi implicat îndeaproape în procesul de dezvoltare a unor noi iniţiative cetăţeneşti, astfel încât acest instrument să poată să-şi atingă pe deplin scopul şi să asigure mai multă transparenţă şi responsabilitate în procesul decizional la nivelul UE, permiţând cetăţenilor să sugereze ameliorări sau completări ale legislaţiei UE;

    3.      salută Carta Verde privind iniţiativa cetăţenilor europeni[1], publicată de Comisie la sfârşitul anului 2009, ca un prim pas către transpunerea în practică a acestei idei;

    4.      subliniază faptul că Parlamentul a primit petiţii tip campanie, cu mai mult de un milion de semnături şi insistă asupra necesităţii de a asigura că cetăţenii sunt pe deplin atenţionaţi cu privire la distincţia dintre acest tip de petiţie şi iniţiativa cetăţenească;

    5.      reaminteşte Rezoluţia sa cu privire la iniţiativa cetăţenească[2], la care Comisia pentru petiţii a contribuit printr-un aviz; îndeamnă Comisia să stabilească norme inteligibile de aplicare, care să identifice în mod clar rolurile şi obligaţiile instituţiilor implicare în procesele de examinare şi de adoptare a deciziilor;

    6.      salută caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic dobândit de Carta drepturilor fundamentale, o dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi subliniază că această Cartă este importantă pentru ca drepturile fundamentale să devină mai clare şi mai vizibile pentru toţi cetăţenii;

    7.      consideră că atât Uniunea, cât şi statele membre, au obligaţia de a asigura că drepturile fundamentale incluse în Cartă sunt respectate pe deplin şi consideră că această Cartă va contribui la dezvoltarea conceptului de cetăţenie a Uniunii;

    8.      îşi exprimă convingerea că se vor adopta toate demersurile procedurale necesare în vederea clarificării rapide a aspectelor instituţionale ale aderării UE la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ia notă de intenţia Comisiei pentru petiţii de a contribui la activitatea Parlamentului în această privinţă;

    9.      reiterează solicitarea sa anterioară privind efectuarea de către serviciile relevante ale Parlamentului şi ale Comisiei a unei revizuiri complete a procedurilor privind căile de atac puse la dispoziţia cetăţenilor UE, şi subliniază importanţa continuării negocierilor pe marginea Acordului-cadru revizuit dintre Parlamentul European şi Comisie, astfel încât să se ţină seama pe deplin de drepturile sporite ale cetăţenilor UE, în special prin intermediul iniţiativelor cetăţeneşti europene;

    10.    salută măsurile adoptate de Comisia Europeană de simplificare a serviciilor actuale de asistenţă publică în vederea informării cetăţenilor cu privire la drepturile lor UE şi căile de atac disponibile în caz de încălcare a normelor dreptului comunitar, prin regruparea diverselor pagini web relevante (precum SOLVIT şi CEE-Net) în cadrul capitolului Drepturile dumneavoastră în UE pe site-ul principal al UE;

    11.    subliniază că Parlamentul a solicitat în mod repetat Comisiei să dezvolte un sistem pentru semnalizarea clară a diverselor mecanisme de soluţionare a plângerilor aflate la dispoziţia cetăţenilor şi consideră că trebuie adoptate în continuare măsuri cu obiectivul final de a transforma pagina web Drepturile dumneavoastră în UE într-un ghişeu unic, accesibil pentru utilizatori; aşteaptă cu interes primele evaluări iniţiale ale aplicării Planului de acţiune pe 2008[3], care sunt prevăzute pentru 2010;

    12.    reaminteşte rezoluţia sa referitoare la activităţile Ombudsmanului European din 2008 şi încurajează Ombudsmanul, reales de curând, să-şi continue activitatea pentru a creşte deschiderea şi transparenţa administraţiei europene şi pentru a se asigura că deciziile se iau într-un mod cât mai deschis posibil şi la un nivel cât mai apropiat de cetăţean;

    13.    îşi reafirmă hotărârea de a sprijini biroul Ombudsmanului în eforturile sale de a sensibiliza opinia publică cu privire la activitatea sa , precum şi de a identifica şi a lua măsuri împotriva cazurilor de administrare defectuoasă din cadrul instituţiilor europene; consideră că Ombudsmanul reprezintă o sursă de informaţii valoroasă în efortul global vizând îmbunătăţirea administraţiei europene;

    14.    ia act de faptul că petiţiile primite în 2009, dintre care aproape 40% erau considerate inadmisibile, au continuat să se concentreze asupra mediului, drepturilor fundamentale, justiţiei şi pieţei interne; în ceea ce priveşte concentrarea geografică, cele mai multe dintre petiţii s-au referit la Uniune în ansamblu - urmată de Germania, Spania, Italia şi România - demonstrând că cetăţenii urmăresc cu atenţie activitatea Uniunii şi apelează la aceasta în vederea adoptării unor măsuri;

    15.    recunoaşte importanţa activităţii petiţionarilor şi a Comisiei pentru petiţii în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurător din Uniune; salută iniţiativa comisiei de a comanda un studiu privind punerea în aplicare a Directivei habitatelor, anticipând astfel Anul internaţional al biodiversităţii, şi consideră că acesta oferă un instrument util de evaluare a rezultatelor obţinute până în prezent de strategia Uniunii Europene în materie de biodiversitate şi de elaborare a unei noi strategii;

    16.    ia act de faptul că din ce în ce mai multe petiţii subliniază problemele cu care se confruntă cetăţenii care-şi exercită dreptul la libera circulaţie; aceste petiţii se referă la durata excesivă în care statele membre gazdă emit permise de rezidenţă membrilor familiei care provin din ţări terţe şi la dificultăţile în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor de vot şi recunoaşterea calificărilor;

    17.    solicită din nou Comisiei să prezinte propuneri practice pentru a lărgi sfera măsurilor de protecţie a consumatorilor împotriva practicilor comerciale inechitabile şi la micile întreprinderi, aşa cum a solicitat în Rezoluţia sa referitoare la anuarele profesionale înşelătoare[4], deoarece comisia primeşte în continuare petiţii de la victimele fraudelor acestor tipuri de întreprinderi;

    18.    recunoaşte rolul central pe care îl joacă Comisia Europeană în activitatea Comisiei pentru petiţii, care se bazează în continuare pe cunoştinţele acesteia în ceea ce priveşte evaluarea petiţiilor, identificând încălcări ale legislaţii europene şi solicitând repararea prejudiciilor şi recunoaşte eforturile depuse de Comisia Europeană pentru a-şi îmbunătăţi timpul total de reacţie la solicitările de anchetă ale comisiei, astfel încât cazurile prezentate de cetăţeni să fie soluţionate cât mai repede;

    19.    încurajează Comisia să intervină în etapele iniţiale de fiecare dată când petiţiile semnalează riscul producerii de pagube în zonele special protejate, reamintind autorităţilor naţionale vizate angajamentele asumate în ceea ce priveşte garantarea integrităţii siturilor care poartă clasificarea Natura 2000, în conformitate cu Directiva (CE) 92/43 (Directiva privind habitatele) şi, atunci când este necesar, luând măsuri preventive pentru a asigura respectarea legislaţiei europene,

    20.    salută comisarii nou aleşi, în special comisarul pentru relaţii interinstituţionale şi administraţie, şi îşi exprimă convingerea că aceştia vor coopera cât mai strâns şi eficient cu Comisia pentru petiţii şi îi vor acorda respectul cuvenit în calitatea sa de canal de comunicare de primă importanţă între cetăţeni şi instituţiile europene;

    21.    regretă că Comisia Europeană nu a dat încă curs solicitărilor repetate ale Comisiei pentru petiţii privind informările oficiale şi periodice în legătură cu progresele înregistrate în procedurile de încălcare a dreptului comunitar legate de petiţiile deschise; ia act de faptul că publicarea lunară a deciziilor Comisiei cu privire la procedurile de încălcare a dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 258 şi articolul 260 din Tratat, deşi lăudabilă din punct de vedere al transparenţei, nu reprezintă un răspuns adecvat la astfel de solicitări;

    22.    consideră că urmărirea procedurilor de încălcare a dreptului comunitar prin consultarea comunicatelor de presă ale Comisiei Europene şi compararea lor cu anumite petiţii ar constitui o pierdere inutilă de timp şi resurse din partea comisiei, în special în cazul procedurilor orizontale, şi solicită Comisiei să informeze Comisia pentru petiţii în legătură cu orice proceduri relevante pentru încălcarea dreptului comunitar;

    23.    îşi repetă convingerea că cetăţenii UE ar trebui să beneficieze de acelaşi nivel de transparenţă din partea Comisiei, fie că înaintează o reclamaţie oficială, fie că adresează Parlamentului o petiţie şi invită încă o dată Comisia să asigure că se oferă mai multă recunoaştere procesului de adresare a unei petiţii şi rolului acestuia de dezvăluire a unor încălcări ale legislaţiei europene pentru care se iniţiază ulterior procedurile de încălcare a dreptului comunitar;

    24.    reaminteşte că, în multe cazuri, petiţiile descoperă probleme legate de transpunerea şi aplicarea legislaţiei europene şi recunoaşte că iniţierea procedurilor de încălcare a dreptului comunitar nu oferă în mod necesar cetăţenilor soluţii imediate la problemele lor, având în vedere durata medie a acestor proceduri;

    25.    salută eforturile Comisiei de dezvoltare a unor mijloace alternative de promovare a unei mai bune aplicări a legislaţiei europene, precum şi atitudinea pozitivă a anumitor state membre care adoptă măsurile necesare pentru a remedia încălcările din primele faze ale procesului de punere în aplicare;

    26.    salută implicarea sporită a statelor membre în activitatea comisiei pentru petiţii şi prezenţa reprezentanţilor lor la reuniuni; consideră că această cooperare ar trebui consolidată;

    27.    subliniază importanţa de prim ordin pentru activitatea Comisiei pentru petiţii a unei cooperării mai strânse cu statele membre; consideră că aceasta s-ar putea realiza printr-o cooperare mai intensivă cu parlamentele naţionale, în special în contextul Tratatului de la Lisabona;

    28.    încurajează statele membre să se pregătească să joace un rol mai transparent şi dinamic în ceea ce priveşte elaborarea de răspunsuri la petiţiile referitoare la implementarea şi respectarea dreptului european;

    29.    consideră că, din perspectiva Tratatului de la Lisabona, Comisia pentru petiţii din cadrul PE ar trebui să dezvolte relaţii de lucru mai apropiate cu comisiile similare din parlamentele naţionale şi regionale ale statelor membre, pentru a promova înţelegerea reciprocă a petiţiilor referitoare la problematici europene şi a asigura un răspuns cât mai prompt cetăţenilor, la nivelul cel mai adecvat;

    30.    atrage atenţia asupra concluziilor rezoluţiei sale privind impactul urbanizării extensive din Spania şi solicită autorităţilor spaniole să ofere în continuare evaluări ale măsurilor adoptate, după cum au procedat până în prezent;

    31.    ia act de numărul din ce în ce mai mare de petiţionari care apelează la Parlament pentru căi de atac în cazuri care nu aparţin domeniului de competenţă a UE, de exemplu recalcularea beneficiilor de pensie, aplicarea hotărârilor tribunalelor naţionale şi pasivitatea sistemelor naţionale de administraţie; Comisia pentru petiţii a depus toate eforturile pentru a redirecţiona aceste reclamaţii către autorităţile naţionale competente;

    32.    consideră că, deşi ar trebui încurajată utilizarea pe scară largă a Internetului, având în vedere faptul că aceasta facilitează comunicarea cu cetăţenii, ar trebui găsită o soluţie pentru a preveni încărcarea comisiei cu „non-petiţii”; consideră că o soluţie posibilă ar putea fi revizuirea procesului de înregistrare din Parlament şi încurajează personalul responsabil să redirecţioneze dosarele în chestiune mai degrabă către Unitatea pentru poşta cetăţeanului, şi nu către Comisia pentru petiţii;

    33.    subliniază necesitatea de a continua activitatea de ameliorare a transparenţei gestionării petiţiilor: pe plan intern, prin actualizarea constantă a aplicaţiei e-petiţie - care oferă deputaţilor acces direct la dosarele de petiţii - şi în exterior, prin crearea unui portal uşor accesibil publicului, interactiv, care să permită Parlamentului să ajungă mai eficient la cetăţeni şi care, de asemenea, ar clarifica pentru opinia publică procedurile de vot şi responsabilităţile comisiei;

    34.    încurajează crearea unui portal care să ofere un model interactiv de petiţie, în mai multe etape, care ar putea să informeze cetăţenii cu privire la ceea ce pot obţine prin adresarea unei petiţii către Parlament şi cu privire la competenţele Parlamentului, şi care ar putea include legături către căi alternative de atac, la nivel european şi naţional; solicită descrierea cât mai detaliată a responsabilităţilor Uniunii în diferite domenii, pentru a elimina confuzia dintre competenţele UE şi competenţele naţionale;

    35.    recunoaşte că aplicarea unei astfel de iniţiative nu ar fi gratuită, dar îndeamnă serviciile administrative relevante să colaboreze cu Comisia pentru petiţii pentru a găsi soluţiile cele mai potrivite, având în vedere faptul că acest portal va fi de o importanţă majoră, nu numai în ceea ce priveşte îmbunătăţirea contactelor dintre Parlament şi cetăţenii UE, dar şi în ceea ce priveşte reducerea numărului de petiţii inadmisibile;

    36.    subliniază că, în aşteptarea unei soluţionări satisfăcătoare a problemei resurselor, este necesară o ameliorare imediată a sitului internet existent;

    37.    salută aprobarea noului Regulament de procedură al Parlamentului şi reexaminarea dispoziţiilor legate de gestionarea petiţiilor; încurajează eforturile Secretariatului şi ale reprezentanţilor grupurilor politice de a revizui ghidul adresat deputaţilor, cuprinzând normele şi procedurile interne ale Comisiei pentru petiţii, având în vedere că acest document nu numai că va susţine deputaţii în activitatea lor, dar va creşte şi mai mult transparenţa procesului de adresare a unei petiţii;

    38.    solicită din nou serviciilor administrative competente să adopta măsurile necesare pentru a crea un registru electronic cu ajutorul căruia cetăţenii să-şi poată oferi sau retrage sprijinul pentru o petiţie, în conformitate cu articolul 202;

    39.    încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie şi raportul Comisiei pentru petiţii, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor statelor membre, comisiilor lor pentru petiţii, precum şi ombudsmanilor naţionali sau organelor competente similare.

    • [1]  COM(2009) 622 final), 11.11.2009.
    • [2]  Rezoluţia Parlamentului European din 7 mai 2009 prin care se solicită Comisiei să prezinte o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind punerea în aplicare a iniţiativei cetăţeneşti -P6_TA(2009)0389.
    • [3]  Plan de acţiune pentru o abordare integrată vizând acordarea unor servicii de asistenţă pe piaţa unică cetăţenilor şi întreprinderilor - Document de lucru al serviciilor Comisiei SEC (2008)1882.
    • [4]  Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2008 referitoare la anuarele profesionale înşelătoare JO C 45E, 23.2.2010, p 17-22.

    EXPUNERE DE MOTIVE

    Introducere

    În introducere, ar trebui subliniat faptul că 2009 nu a fost un an obişnuit, ci unul extraordinar, dominat de alegerile europene şi intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Dacă impactul acestui ultim eveniment asupra activităţii comisiei se va simţi, probabil, în anii următori, primul eveniment a avut o influenţă semnificativă asupra activităţii cotidiene a comisiei.

    Spre deosebire de alte comisii parlamentare, Comisia pentru petiţii se distinge ca fiind un organ în care calendarul activităţilor nu este stabilit în funcţie de programul legislativ al Comisiei Europene, ci de către cetăţenii care-şi exercită dreptul de a adresa o petiţie Parlamentul European. Anul 2009 a marcat tranziţia la cel de-al şaptelea mandat parlamentar, iar noii membri ai comisiei au fost nevoiţi să se familiarizeze cu activitatea generală. În ciuda faptului că la sfârşitul mandatului anterior s-a făcut ordine considerabilă în petiţii, numeroase dosare au fost preluate de către noul mandat şi prin urmare, deputaţii au fost nevoiţi să se familiarizeze rapid cu acestea, în timp ce soseau în continuare alte noi petiţii. Trebuie observat că procesul la fost destul de lin şi că atât fosta, cât şi actuala comisie au depus toate eforturile pentru ca petiţionarii afectaţi în cel mai mic grad de această perioadă de tranziţie. Cu toate acestea, alte aspecte ale activităţii cotidiene a Comisiei - precum vizitele de informare - au trebuit să fie amânate până în 2010.

    În acest context, Raportul pe 2009 intenţionează să ofere o imagine cuprinzătoare a activităţii comisiei din cursul anului şi, în final, să ajute la o mai bună înţelegere a semnificaţiei procesului de adresare a unei petiţii către Parlamentul European, rezultatul posibil al procesului, reuşitele, precum şi limitele sale.

    Cifrele statistice, precum cele privind numărul petiţiilor primite, închise sau abordate de comisie, ale ţărilor sau temele vizate reprezintă un instrument cantitativ important în evaluarea activităţii comisiei. Aspectele suplimentare, precum relaţiile cu alte instituţii europene, autorităţile naţionale şi regionale sau modificările instituţionale cu un impact direct asupra activităţii comisiei se împletesc pentru a completa imaginea generală.

    Nu în ultimul rând raportul examinează progresele înregistrate în aplicarea recomandărilor anterioare care au drept scop îmbunătăţirea activităţii comisiei şi subliniază unele dintre cele mai mari provocări pe viitor în lumina intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

    A adresa petiţii Parlamentului European - un drept fundamental prevăzut de articolul 227 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (fostul articol 194)

    Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a reconfirmat dreptul de a adresa Parlamentului European petiţii ca un element de bază al cetăţeniei europene. Articolul 227 din noul Tratat (ex-articolul 194) prevede că cetăţenii sau persoanele cu reşedinţa în Uniunea Europeană, fizice sau juridice, au dreptul de a adresa Parlamentului European, cu titlul individual sau în asociere cu alţi cetăţeni sau cu alte persoane, petiţii privind un subiect care ţine de domeniile de activitate ale Uniunii.

    Formularea acestui articol oferă o imagine cuprinzătoare a ceea ce înseamnă a adresa o petiţie către Parlamentul European - un instrument care oferă posibilitatea cetăţenilor europenei să-şi exprime preocupările privind impactul diferitelor politici şi legi UE asupra vieţii lor cotidiene. Statisticile anuale arată că cei mai mulţi cetăţeni apelează la Parlament căutând asistenţă în chestiuni legate de mediu, drepturi fundamentale, justiţie, piaţă internă, etc. Alţii încearcă să-şi facă auzită vocea făcând sugestii cu privire la dezvoltarea politicilor europene. Nu în ultimul rând, trebuie acordată atenţie numărului de cetăţeni care apelează la Parlamentul European pentru a aduce în discuţie hotărârile adoptate de autorităţile naţionale. Cele mai multe dintre aceste petiţii susţin faptul că legislaţia europeană nu este aplicată în mod corespunzător, unele introduc reclamaţii contra unor hotărâri ale curţilor naţionale de justiţie sau neaplicarea lor la nivel administrativ, iar Parlamentul European nu se ocupă de aceste chestiuni, deoarece acestea nu ţin de competenţele Uniunii.

    Conform statisticilor, în 2009 , Parlamentul European a primit 1924 de petiţii, o uşoară creştere în comparaţie cu 1849 petiţii înaintate în 2008. Se poate afirma, de asemenea, că această mică diferenţă indică o anumită stagnare după curentul constant ascendent înregistrat după valurile de aderare din 2004 şi 2007.

    Aproximativ 46% din petiţiile primite în 2009 au fost declarate admisibile, un procent aproape similar cu cel înregistrat în 2008. Din 688 de petiţii considerate admisibile, 655 au fost trimise Comisiei Europene pentru informare. Trebuie subliniat faptul că aceasta din urmă a trimis aproximativ 300 de comunicări care se referă la petiţii înregistrate în 2009. În ceea ce priveşte petiţiile inadmisibile, situaţia este foarte similară faţă de anul trecut (812 faţă de 818). Deoarece procentul de petiţii inadmisibile rămâne foarte ridicat (puţin peste jumătate din petiţiile primite), este evident că trebuie sporite eforturile pentru a aplica recomandările anterioare şi actuale care au drept scop o informare mai bună a cetăţenilor cu privire la competenţele UE.

    Decizia privind adoptarea petiţiei

    Nr. de

    petiţii

    %

    Nr. de petiţii

    %

     

    2009

    2008

    Admisibile

    688

    45.9

    708

    46.4

    Inadmisibile

    812

    54.1

    818

    53.6

    Admisibile şi închise

    420

    Nc/Na

    354

    Nc/Na

    Petiţii transmise CE pentru aviz

    655

    Nc/Na

    729

    Nc/Na

    Petiţii trimise pentru aviz altor organisme

    33

    Nc/Na

    53

    Nc/Na

    Petiţii trimise altor organisme spre informare

    207

    Nc/Na

    207

    Nc/Na

    Neînregistrate

    4

    Nc/Na

    6

    Nc/Na

    Ar trebui, de asemenea, remarcat că aproximativ două treimi din petiţiile din 2009, mai exact 1232, au fost închise într-o etapă timpurie a procedurii, deoarece au fost considerate inadmisibile sau deoarece, deşi admisibile, au fost închise imediat după ce s-au oferit informaţii petiţionarilor cu privire la chestiunile abordate sau după ce au fost redirecţionate la alte comisii PE care aveau competenţa în domeniu. Încă o dată, statisticile din 2009 şi 2008 sunt comparabile, aşa cum se observă din datele de mai jos.

    2009

    Decizia privind adoptarea

    Numărul de petiţii

    Procentaj

    Admisibile:

    1062

    56.3

    Inadmisibile:

    818

    43.4

    Neînregistrate

    6

    0.3

    2008

    Decizia privind adoptarea

    Numărul de petiţii

    Procentaj

    Admisibile:

    1108

    57.6

    Inadmisibile:

    812

    42.2

    Neînregistrate

    4

    0.2

    În acest context, trebuie reamintit faptul că deputaţii au atras în mod repetat atenţia asupra aşa-numitelor „nepetiţii”, argumentând că procesarea acestora consumă timpul în mod inutil. Deşi nu există o definiţie a „nepetiţiei”, ar trebui să se facă o distincţie clară între astfel de documente şi petiţiile considerate inadmisibile deoarece nu fac obiectul domeniul de competenţe al UE. De obicei, o nepetiţie poate fi descrisă drept o declaraţie personală scurtă sau un comentariu despre politicile UE sau despre modul în care aceste politici ar trebui dezvoltate.

    Din acest motiv, pe pagina web a Parlamentului European dedicată Petiţiilor, se indică în mod clar că solicitările de informaţii nu fac obiectul activităţii Comisiei pentru petiţii şi nici comentariile generale cu privire la politica UE. În plus, cetăţenii sunt informaţi că petiţiile care conţin un limbaj insultător sau care nu au un caracter pertinent nu vor fi investigate de comisiei şi nici nu vor primi răspuns. Prin urmare, comisia trebuie să depună mai multe eforturi pentru a explica mai clar cetăţenilor ce înseamnă a adresa Parlamentului European o petiţie şi pentru a îmbunătăţi procesul de înregistrare a acestora în Parlamentul European.

    În comparaţie cu 2008, s-au înregistrat puţine modificări în topul ţărilor vizate: astfel, Uniunea Europeană în ansamblu continuă să se plaseze prima în top, urmată de Germania, Spania, Italia şi România (ultimele două au schimbat locurile, în comparaţie cu 2008). În mod surprinzător, Malta se regăseşte pe ultimul loc în tabel, în urma Sloveniei şi Letoniei, deoarece doar 9 petiţii s-au referit la această ţară, în contrast cu cele 21 de petiţii primite anul trecut.

    2009

    Ţările vizate de petiţii

    Numărul de petiţii

    %

    Uniunea Europeană

    403

    18.6

    Germania

    298

    13.8

    Spania

    279

    12.9

    Italia

    176

    8.1

    România

    143

    6.6

    Polonia

    100

    4.6

    Altele

    764

    35.3

    2008

    Ţările vizate de petiţii

    Numărul de petiţii

    %

    Uniunea Europeană

    330

    15.9

    Germania

    265

    12.8

    Spania

    226

    10.9

    România

    207

    10.0

    Italia

    184

    8.9

    Polonia

    105

    5.1

    Regatul Unit

    99

    4.8

    Grecia

    97

    4.7

    Franţa

    86

    4.1

    După cum s-a menţionat deja, mediul rămâne principalul domeniu de preocupare pentru petiţionari, urmat de drepturile fundamentale, justiţie şi piaţă internă, în timp ce petiţiile referitoare la restituirea proprietăţilor au scăzut ca număr în 2008.

    2009

    Teme

    Nr. de petiţii

    Procentaj

    Mediu

    228

    9.7

    Drepturi fundamentale

    164

    7.0

    Justiţie

    159

    6.8

    Piaţa internă

    142

    6.0

    Proprietate şi restituire

    133

    5.6

    Ocuparea forţei de muncă

    105

    4.5

    Sănătate

    104

    4.4

    Transport

    101

    4.3

    Afaceri sociale

    93

    4.0

    Educaţie şi cultură

    82

    3.5

    Altele

    1,043

    44.3

    2008

    Teme

    Nr. de petiţii

    Procentaj

    Mediu

    311

    12.8

    Drepturi fundamentale

    208

    8.6

    Proprietate şi restituire

    149

    6.1

    Justiţie

    147

    6.1

    Piaţa internă

    130

    5.4

    Afaceri sociale

    118

    4.9

    Transport

    117

    4.8

    Sănătate

    116

    4.8

    Educaţie şi cultură

    105

    4.3

    Ocuparea forţei de muncă

    89

    3.7

    Altele

    938

    38.6

    Faptul că mediul reprezintă o preocupare constantă a cetăţenilor europeni nu constituie o surpriză. Legislaţia europeană în acest domeniu este construită în spiritul principiului de subsidiaritate şi linia dintre competenţele naţionale şi cele ale UE nu este întotdeauna clară pentru cetăţenii care apelează la Parlament pentru asistenţă ori de câte ori autorităţile regionale sau naţionale nu îi ascultă. În acest context, comisia a salutat Comunicarea Comisiei cu privire la punerea în aplicare a legislaţiei comunitare privind mediul (COM(2008)0773) ca un prim pas către asigurarea unor verificări mai bune ale aplicării legislaţiei în acest domeniu[1].

    În ceea ce priveşte drepturile fundamentale, ar trebui să se facă o distincţie între petiţiile care susţin că au avut loc erori judiciare, hotărârile tribunalelor naţionale nu au fost respectate sau au existat încălcări ale dreptului la justiţie şi la un proces echitabil la nivel naţional, pe de o parte, şi petiţiile care susţin protecţia drepturilor garantate de legislaţia şi jurisprudenţa europeană în materie de piaţă internă, pe de altă parte.

    Astfel, în 2009, comisia a susţinut Documentul de lucru al Dianei Wallis privind Comunicarea Comisiei privind un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în serviciul cetăţenilor, aşa-numitul Program de la Stockholm. Acesta subliniază un număr de aspecte problematice dezvăluite de petiţionari, printre care dificultăţile cu care se confruntă membrii familiilor din ţările terţe pentru a obţine documente în ţara de rezidenţă (în special în Regatul Unit), diverse interpretări ale Directivei 2004/38 în ceea ce priveşte criteriile de calificare pentru rezidenţa permanentă, probleme cu care se confruntă petiţionarii în exercitarea drepturilor lor de votare sau recunoaşterea calificărilor. În câteva cazuri, comisia a recomandat petiţionarilor să utilizeze SOLVIT, un mecanism neoficial care poate oferi soluţii eficiente cu termene limită stricte. Ar trebui subliniat faptul că restricţiile legate de protecţia datelor împiedică comisia să redirecţioneze petiţiile către SOLVIT şi prin urmare, nu poate oferi decât consiliere petiţionarului în această privinţă. Depinde astfel de petiţionar dacă doreşte să o utilizeze sau dacă doreşte să comunice comisiei rezultatul demersurilor sale la SOLVIT.

    Se pot observa, de asemenea, mici modificări în clasamentul petiţiilor în funcţie de limba utilizată: în timp ce în 2009 şi 2008, germana şi engleza rămâneau principalele limbi utilizate de petiţionari, s-a înregistrat o schimbare a locurilor între italiană şi spaniolă. Slovena, malteza şi estoniana se află pe ultimul loc.

    2009

    Limba

    Numărul de petiţii

    Procentaj

    Germană

    548

    28.5

    Engleză

    343

    17.8

    Spaniolă

    237

    12.3

    Italiană

    203

    10.6

    Poloneză

    116

    6.0

    Română

    110

    5.7

    Franceză

    107

    5.6

    Altele

    260

    13.5

    2008

    Limba

    Numărul de petiţii

    Procentaj

    Germană

    437

    23.2

    Engleză

    395

    20.9

    Italiană

    222

    11.8

    Spaniolă

    193

    10.2

    Română

    155

    8.2

    Franceză

    131

    6.9

    Poloneză

    101

    5.4

    Elenă

    87

    4.6

    Altele

    165

    8.7

    În ceea ce priveşte naţionalitatea, germanii rămân cei mai activi petiţionari, urmaţi de spanioli şi italieni (de asemenea în această statistică, spaniolii şi italienii au făcut schimb de locuri în comparaţie cu 2008). Petiţionarii români, polonezi şi britanici se situează pe locurile următoare. Pe ultimele locuri se regăsesc cetăţenii cehi, estonieni şi luxemburghezi care au prezentat împreună 11 petiţii în 2009.

    2009

    Cetăţenia petiţionarului principal

    Numărul de petiţii

    Procentaj

    Germania

    496

    25.8

    Spania

    237

    12.3

    Italia

    219

    11.4

    România

    150

    7.8

    Polonia

    131

    6.8

    Regatul Unit

    121

    6.3

    Franţa

    79

    4.1

    Grecia

    78

    4.1

    Altele

    414

    21.5

    2008

    Cetăţenia petiţionarului principal

    Numărul de petiţii

    Procentaj

    Germania

    412

    21.8

    Italia

    245

    12.9

    Spania

    197

    10.4

    România

    189

    10.0

    Regatul Unit

    144

    7.6

    Polonia

    112

    5.9

    Grecia

    102

    5.4

    Franţa

    91

    4.8

    Altele

    400

    21.1

    În ceea ce priveşte formatul petiţiilor, se poate vorbi de o confirmare: petiţionarii au tendinţa de a-şi prezenta petiţiile utilizând mai degrabă formularul de pe internet decât formatul scrisorii tradiţionale (62,6% din petiţiile primite în 2009 au fost trimise prin e-mail faţă de 59,2% în 2008).

    2009

    Formatul

    petiţiei

    Numărul de

    petiţii

    %

    E-mail:

    1204

    62.6

    Scrisoare

    720

    37.4

    2008

    Formatul

    petiţiei

    Numărul de petiţii

    %

    E-mail:

    1117

    59.2

    Scrisoare

    769

    40.8

    Deşi reprezintă un instrument folositor care permite comisiei să-şi evalueze activitatea anuală, statisticile ar trebui totuşi să fie interpretate cu atenţie, având în vedere faptul că anumite elemente pot influenţa rezultatele generale - de exemplu, petiţiile se pot referi la unul sau mai multe domenii, una sau mai multe ţări, ele pot fi adresate de către persoane individuale sau asociaţii şi în anumite cazuri, pot lua forma campaniilor însoţite de numeroase semnături; în plus, petiţionarii pot alege să prezinte documente în limba lor maternă sau în altă limbă oficială a Uniunii.

    Cu toate acestea, statisticile demonstrează că rămân valabile concluziile rapoartelor anuale anterioare. Astfel, aşa cum am menţionat deja, majoritatea petiţiilor declarate inadmisibile arată că se menţine confuzia în ceea ce priveşte competenţele europene şi naţionale, instituţiile UE şi cele ale Consiliului Europei, în special Curtea Drepturilor Omului. Prin urmare, solicitările anterioare de intensificare a eforturilor cu scopul de a informa mai bine cetăţenii cu privire la procesul de petiţionare şi la ce poate fi realizat prin adresarea unei petiţii Parlamentului European rămân la fel de actuale.

    Una dintre modalităţile care ar trebui explorate ar putea fi îmbunătăţirea paginii web dedicate Petiţiilor de pe portalul Parlamentului European, astfel încât cetăţenii care prezintă petiţii să primească toate informaţiile necesare despre competenţele Parlamentului, evaluarea petiţiilor, activitatea comisiei şi posibilităţile de a apela la căi mai rapide de atac, utilizând alte reţele disponibile la nivel UE sau naţional (SOLVIT, Reţeaua Consumatorului European, Ombudsmanul European, ombudsmanii naţionali sau comisiile naţionale parlamentare pentru petiţii).

    Rapoartele anterioare au solicitat o semnalizare clară a diverselor mecanisme de reclamaţie disponibile pentru cetăţeni la nivel UE, prin crearea unui ghişeu unic care să ofere cetăţenilor orientare în cazul în care aceştia caută soluţii la presupusele încălcări ale drepturilor lor. Acesta rămâne un obiectiv foarte important care trebuie atins. Iniţiativa Comisiei Europene de a regrupa mecanismele oficiale şi neoficiale ale reclamaţiilor la pagina Drepturile dumneavoastră de pe site-ul web europa.eu reprezintă un pas semnificativ înainte. Cu toate acestea, trebuie marcată o distincţie mai clară între mecanismele oficiale (reclamaţiile la CE, petiţiile către Parlament, reclamaţiile la Ombudsmanul European) şi cele neoficiale (Solvit, CEE-net, etc.). Un website mai interactiv ar putea fi creat pentru a permite cetăţenilor să obţină informaţiile de care au nevoie, înainte de a lua decizia de a-i direcţiona către o anumită instituţie sau de a utiliza un anumit mecanism.

    Relaţia cu Comisia Europeană

    Comisia Europeană rămâne partenerul firesc al Comisiei pentru petiţii în activitatea sa, deoarece deputaţii se bazează în continuare pe expertiza serviciilor acesteia pentru a investiga chestiunile abordate în petiţii. Deoarece relaţia de lucru dintre cele două instituţii s-a îmbunătăţit constant, comisia continuă să impulsioneze Comisia Europeană pentru a-şi îmbunătăţi timpul de reacţie la solicitările de investigaţii. Un alt aspect care trebuie încă abordat de cele două părţi rămâne modul în care Comisia Europeană informează Comisia pentru petiţii cu privire la progresul procedurii de încălcare a dreptului comunitar legat direct de petiţii.

    În timp ce Comisia susţine că deciziile sale privind încălcarea dreptului comunitar sunt publicate lunar, ar trebui să se ia act de faptul că acestea sunt publicate începând cu etapa de aviz motivat, cu excepţia cazului în care Comisia decide altfel. Având în vedere numărul de cazuri şi faptul că este dificil să se prevadă în ce ritm progresează un anumit dosar şi că niciun instrument de căutare nu ar permite identificarea unei proceduri de încălcare a dreptului comunitar, monitorizarea lunară a acestei baze de date ar însemna o pierdere inutilă de timp şi resurse umane. Prin urmare, trebuie luate măsuri suplimentare pentru ca progresele înregistrate în procedurile de încălcare relevante pentru petiţie să fie semnalate Comisiei pentru petiţii de către Comisia Europeană.

    Relaţiile cu Ombudsmanul European - Audierile pentru candidaţii la această funcţie

    Una din principalele priorităţi ale comisiei în 2009 a fost organizarea audierilor pentru candidaţii la funcţia de Ombudsman European. Deputaţii, mulţi dintre ei noi în comisie şi chiar în Parlament, au reuşit să-şi asume cu succes responsabilităţile.

    Trebuie menţionat că primul raport adoptat de noua comisie s-a referit la activitatea Ombudsmanului European[2] în 2008. Acesta a subliniat rolul Ombudsmanului de protector al intereselor cetăţenilor UE în faţa instituţiilor şi organelor Uniunii Europene, care a evoluat pe parcursul celor 14 ani de activitate de la înfiinţarea funcţiei, fapt datorat în special independenţei instituţiei şi controlului democratic exercitat de Parlament în privinţa transparenţei activităţilor sale.

    Deputaţii şi-au subliniat convingerea că rolul Ombudsmanului constă în sporirea deschiderii şi a transparenţei în procesele decizionale şi administraţia Uniunii Europene, prin aceasta aducându-şi o contribuţie esenţială în crearea unei Uniuni în care deciziile sunt luate „cu respectarea deplină a principiului transparenţei şi cât mai aproape cu putinţă de cetăţean[3]”. Deputaţii au invitat Ombudsmanul să îşi continue eforturile în vederea conştientizării de către public a activităţii sale şi să îşi promoveze activităţile în mod eficient.

    Concluzii

    Dacă 2009 a fost un an de tranziţie, 2010 se anunţă a fi un an de provocări pentru comisie. Comisia Europeană ar trebui să-şi prezinte proiectul de regulament către Parlamentul European şi Consiliu cu privire la iniţiativa cetăţenească, iar Comisia pentru petiţii va emite un aviz la acest raport care va redactat de Comisia pentru afaceri constituţionale. În plus, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a însemnat faptul că Carta drepturilor fundamentale a devenit obligatorie din punct de vedere juridic. În această fază, este dificil să se prevadă modul în care aceasta va avea un impact asupra activităţii comisiei, dar drepturile fundamentale constituie într-adevăr una dintre temele invocate constant de petiţionari. Mai multe clarificări cu privire la aplicarea Cartei vor fi, probabil, necesare în viitorul apropiat.

    ANEXE:

    Ţara

    2009

    2008

    Numărul de petiţii

    Admisibile:

    Inadmisibile:

    Numărul de petiţii

    Admisibile:

    Inadmisibile:

    Uniunea Europeană

    403

    341

    61

    330

    286

    43

    Membri UE

    1630

     

     

    1647

     

     

    Germania

    298

    144

    152

    265

    127

    137

    Spania

    279

    196

    83

    226

    151

    74

    Italia

    176

    110

    66

    184

    97

    86

    România

    143

    46

    97

    207

    70

    136

    Polonia

    100

    27

    72

    105

    26

    79

    Regatul Unit

    83

    60

    23

    99

    64

    35

    Grecia

    74

    37

    37

    97

    40

    57

    Franţa

    73

    43

    30

    86

    56

    29

    Bulgaria

    56

    24

    32

    65

    37

    28

    Irlanda

    37

    18

    19

    58

    37

    21

    Portugalia

    37

    21

    16

    24

    10

    14

    Ţările de Jos

    35

    24

    11

    24

    19

    4

    Austria

    34

    24

    9

    20

    13

    7

    Belgia

    30

    21

    9

    32

    21

    10

    Ungaria

    25

    19

    6

    18

    9

    9

    Finlanda

    20

    7

    13

    36

    9

    27

    Slovacia

    19

    5

    14

    9

    3

    6

    Suedia

    17

    7

    10

    12

    6

    6

    Danemarca

    14

    7

    7

    6

    1

    5

    Lituania

    14

    7

    7

    7

    2

    5

    Cipru

    13

    8

    5

    9

    3

    6

    Republica Cehă

    13

    8

    5

    15

    9

    6

    Slovenia

    12

    2

    10

    7

    2

    5

    Letonia

    11

    4

    7

    7

    3

    4

    Malta

    9

    6

    3

    21

    16

    5

    Estonia

    4

    1

    3

    2

    2

    0

    Luxemburg

    4

    3

    1

    6

    4

    2

    Limba petiţiei

    Numărul de petiţii

    2009

    2008

    Germană

    548

    437

    Engleză

    343

    395

    Spaniolă

    237

    193

    Italiană

    203

    222

    Poloneză

    116

    101

    Română

    110

    155

    Franceză

    107

    131

    Elenă

    61

    87

    Olandeză

    46

    33

    Bulgară

    37

    31

    Portugheză

    27

    26

    Finlandeză

    19

    35

    Maghiară

    16

    15

    Slovacă

    11

    5

    Daneză

    9

    4

    Suedeză

    8

    6

    Letonă

    7

    2

    Lituaniană

    7

    2

    Cehă

    4

    3

    Slovenă

    4

    2

    Malteză

    2

    0

    Estonă

    1

    1

    text în mai multe limbi

    1

    0

    Nedefinit

    0

    0

    Total

    1,924

    1,886

    Naţionalitatea petiţionarului principal

    Numărul de petiţii

    2009

    2008

    Membri UE

    1879

    1845

    Germania

    496

    412

    Spania

    237

    197

    Italia

    219

    245

    România

    150

    189

    Polonia

    131

    112

    Regatul Unit

    121

    144

    Franţa

    79

    91

    Grecia

    78

    102

    Bulgaria

    54

    60

    Ţările de Jos

    44

    33

    Austria

    38

    21

    Portugalia

    32

    25

    Irlanda

    31

    59

    Belgia

    27

    31

    Finlanda

    26

    40

    Ungaria

    17

    20

    Slovacia

    14

    8

    Danemarca

    13

    5

    Suedia

    13

    10

    Letonia

    11

    5

    Malta

    11

    16

    Slovenia

    10

    5

    Cipru

    8

    1

    Lituania

    8

    5

    Republica Cehă

    6

    6

    Estonia

    3

    1

    Luxemburg

    2

    2

    • [1]  Avizul Comisiei pentru petiţii referitor la monitorizarea aplicării dreptului comunitar (2007) (2008/2337(INI) - Raportoare Diana Wallis (31.03.2009)
    • [2]  Raport referitor la raportul anual cu privire la activităţile Ombudsmanului European în 2008 (2009/2088(INI)) de Chrysoula Paliadeli (A7/0020/2009).
    • [3]  Titlu I, articol 1, alineatul 2 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (C115/ 9.05.2008, p .0016).

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    1.6.2010

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    20

    0

    2

    Membri titulari prezenţi la votul final

    Margrete Auken, Elena Băsescu, Victor Boştinaru, Simon Busuttil, Michael Cashman, Bairbre de Brún, Pascale Gruny, Carlos José Iturgaiz Angulo, Peter Jahr, Lena Kolarska-Bobińska, Erminia Mazzoni, Willy Meyer, Mariya Nedelcheva, Nikolaos Salavrakos, Angelika Werthmann, Tatjana Ždanoka

    Membri supleanţi prezenţi la votul final

    Pablo Arias Echeverría, Kinga Göncz, Marian Harkin, Axel Voss

    Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final

    Enrique Guerrero Salom, Andres Perello Rodriguez