RAPORT referitor la regimul importului de produse pescărești și de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP

24.6.2010 - (2009/2238(INI))

Comisia pentru pescuit
Raportor: Alain Cadec


Procedură : 2009/2238(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0207/2010

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la regimul importului de produse pescărești și de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP

(2009/2238(INI))

Parlamentul European,

 având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982,

 având în vedere Acordul din 4 august 1995 de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 referitoare la conservarea și gestionarea stocurilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori („Acordul de la New York”),

 având în vedere Codul de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil, adoptat la 31 octombrie 1995,

 având în vedere declarația făcută cu ocazia reuniunii mondiale la nivel înalt de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă, desfășurată în perioada 26 august - 4 septembrie 2002,

 având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului[1],

 având în vedere Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură[2],

 având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2007 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură[3],

 având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat[4],

–       având în vedere Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică[5],

–       având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Reforma politicii comune în domeniul pescuitului” (COM(2009)0163),

 având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului[6],

 având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Construirea unui viitor durabil pentru acvacultură - Un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene” (COM(2009)0162),

 având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene[7],

 având în vedere Acordul de la Marrakesh din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului,

 având în vedere Declarația ministerială a OMC adoptată la Doha la 14 noiembrie 2001,

 având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O Europă competitivă într-o economie globalizată” (COM(2006)0567),

 având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la noul rol și noile responsabilități ale Parlamentului care decurg din Tratatul de la Lisabona[8],

 având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

 având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0207/2010),

A.     având în vedere importanța strategică pe care o prezintă sectoarele pescuitului și acvaculturii pentru aprovizionarea populației și pentru echilibrul balanței alimentare a diferitelor state membre și a Uniunii Europene în ansamblu, precum și contribuția considerabilă a acestor sectoare la bunăstarea socio-economică a comunităților litorale, la dezvoltarea locală, la ocuparea forței de muncă și la menținerea tradițiilor culturale;

B.     având în vedere că resursele piscicole sunt resurse naturale care, bine gestionate, pot fi regenerabile și furnizează resurse alimentare și locuri de muncă în UE și în întreaga lume și că acestea trebuie să fie protejate pentru a evita epuizarea stocurilor halieutice și apariția unor greutăți ulterioare pentru comunitățile litorale din UE și din afara acesteia; având în vedere, în această privință, necesitatea de a consolida modalitățile de gestiune eficientă a pescuitului, precum și dimensiunea și impactul comerțului internațional asupra resurselor piscicole la nivel mondial;

C.     întrucât Comisia Europeană a inițiat o ambițioasă reformă a politicii comune în domeniul pescuitului prin adoptarea Cărții verzi din 22 aprilie 2009 în vederea revizuirii majorității aspectelor politicii respective;

D.     întrucât Comisia Europeană a definit, în comunicarea sa din 8 aprilie 2009, o nouă strategie pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene (COM(2009)0162);

E.     având în vedere obiectivele specifice stabilite pentru gestionarea pescuitului în cadrul Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă, organizat în 2002 la Johannesburg, printre care cel de reducere a exploatării resurselor halieutice la niveluri compatibile cu producția maximă echilibrată (PME) până în 2015;

F.     întrucât producția UE de produse pescărești și de acvacultură (PPA) a scăzut cu aproximativ 30% în cursul ultimilor zece ani;

G.     întrucât această scădere este legată atât de diminuarea resurselor halieutice din apele UE, cât și de măsurile instituite, pe bună dreptate, pentru a limita cantitățile pescuite și pentru a asigura gestionarea durabilă a stocurilor de pește în cadrul PCC atât în apele UE, cât și în afara acestora, în special acolo unde activitățile de pescuit ale UE se desfășoară în virtutea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului;

H.     întrucât pescuitul în cadrul UE reprezintă mai puțin de 6% din capturile la nivel mondial;

I.      întrucât, deși Cartea verde privind reforma PCP prezintă posibilitatea pe termen lung de a inversa această tendință de micșorare a capturilor, măsurile radicale avute în vedere pentru a permite regenerarea resurselor halieutice (cum ar fi reducerea capacității flotelor, măsuri de gestionare mai severe și controale mai stricte) nu vor putea decât să accentueze problema pe termen scurt și mediu;

J.      întrucât, în plus, în ciuda noii strategii definite în domeniu, numeroasele constrângeri care afectează dezvoltarea producției comunitare în acvacultură sunt de așa natură încât este puțin probabil ca această dezvoltare să poată compensa în mod semnificativ pe termen scurt și mediu tendința de scădere a producției în sectorul extractiv;

K.     întrucât, în acest sens, este esențial să se promoveze creșterea producției europene, în special în noile state membre ale UE cu potențial dovedit de producție în domeniul acvaculturii;

L.     întrucât cererea de PPA la nivel comunitar este, din contră, în general în creștere în Uniunea Europeană, piețele noilor state membre din Europa centrală și de est înregistrând o dinamică puternică, și se preconizează că diverși factori vor determina o creștere susținută a consumului în următorii 20 de ani;

M.    întrucât Uniunea Europeană (12 milioane de tone și 55 miliarde EUR în 2007) este deja cea mai mare piață din lume pentru PPA, înaintea Japoniei și a Statelor Unite, și întrucât depinde în foarte mare măsură de importurile din țări terțe, care acoperă mai mult de 60% din cerere, fiind probabilă agravarea acestei dependențe;

N.     întrucât problematica importurilor de PPA în UE și a condițiilor în care se efectuează aceste importuri este, prin urmare, absolut fundamentală pentru orice analiză a politicilor Uniunii Europene în materie de pescuit și de acvacultură, aceasta trebuind să facă obiectul unei atenții speciale în lumina reformelor în curs;

O.     întrucât trebuie analizate toate aspectele acestei problematici: cea comercială, cea socială, cea sanitară, cea de mediu și cea calitativă;

P.     întrucât pescuitul neselectiv și nivelurile ridicate de capturi aruncate înapoi în mare în anumite activități de pescuit care exportă pe piața UE au drept consecință faptul că unele cantități semnificative de pește care ar fi potrivite pentru consumul uman sunt pierdute;

Q.     întrucât analiza trebuie să se aplece în special asupra organizării comune a piețelor (OCP) în sectorul PPA, dat fiind că normele actuale sunt perimate din mai multe puncte de vedere și necesită o revizuire urgentă;

R.     întrucât această analiză necesită, de asemenea, o evaluare critică a politicii comerciale comune, astfel cum este aplicată în acest sector specific, și a coerenței deciziilor luate în acest context, menținând un sector european al pescuitului durabil și responsabil;

S.     întrucât, deși PPA beneficiază încă, în temeiul Tarifului Vamal Comun (TVC), de o protecție vamală teoretică puțin mai mare decât media pentru produsele neagricole, această protecție este redusă semnificativ în practică prin diverse excepții și reduceri, autonome sau convenționale, a căror aplicare înseamnă că importurile cărora li se aplică tarifele națiunii celei mai favorizate (aplicabile din oficiu) reprezintă în jur de 5% din total;

T.     întrucât este probabil că politica de deschidere a piețelor UE spre importurile PPA va continua, atât pe plan multilateral, în cadrul negocierilor din cadrul OMC, în special în secțiunea APNA (accesul la piețele neagricole) din runda Doha, cât și în cadrul unei serii de negocieri preferențiale în curs cu o seamă de parteneri comerciali din Asia, America Latină, America de Nord, bazinul mediteranean și diverse grupuri de țări ACP;

U.     întrucât încheierea secțiunii APNA din runda Doha pe baza „formulei elvețiene” avute în vedere în momentul de față (cu un coeficient de 8) ar avea ca efect reducerea valorii maxime a tarifului vamal aplicabil PPA în UE de la 26% la circa 6%, iar a taxei medii de la 12% la circa 5%;

V.     întrucât o astfel de decizie, în afara faptului că ar reduce aproape la zero efectul protector al tarifelor care mai sunt în vigoare, ar priva de orice semnificație, prin reducerea lor drastică, preferințele deja acordate țărilor în curs de dezvoltare și pe cele care se află în curs de negociere, și ar submina înseși fundamentele mecanismului OCP, permițând ca accesul la piața comunitară să fie ajustat în funcție de nevoile industriei europene de prelucrare a PPA (suspendări de tarife și contingente tarifare);

W.    întrucât cerința UE pentru coerență între obiectivele politicii sale de dezvoltare (eliminarea pauperității, dezvoltarea activităților de pescuit locale sustenabile) și politica sa comercială presupune că țările în curs de dezvoltare ar trebui încurajate să exporte produse pescărești cu o valoare adăugată mai mare, cu condiția ca peștele să provină din activități de pescuit bine gestionate și durabile, și să respecte condițiile fitosanitare necesare;

X.     întrucât, de asemenea, negociatorii comerciali ai UE au avut în ultimii ani tendința de a accepta mai ușor derogări de la normele privind originea preferențială aplicate în mod tradițional PPA, atât în cazul produselor brute (criterii de determinare a naționalității navelor), cât și în cazul produselor prelucrate (posibilitate de a păstra originea preferențială, în ciuda utilizării de materii prime care provin din alte părți);

Y.     având în vedere că un studiu FAO a demonstrat că, chiar dacă comerțul internațional cu produse piscicole poate duce la creșterea siguranței alimentare în țările în curs de dezvoltare, acesta a condus de asemenea la un pescuit mai intens, pentru a aproviziona piața de export, ceea ce poate accelera epuizarea stocurilor, subliniind necesitatea de a garanta faptul că activitățile de pescuit sunt gestionate și controlate în mod adecvat pentru a preveni epuizarea stocurilor;

Z.     întrucât interesele producătorilor de PPA la nivel comunitar (pescari și acvacultori), ale industriilor de prelucrare, ale distribuitorilor, ale importatorilor și ale consumatorilor sunt parțial divergente, iar politicile duse la nivel european ar trebui să încerce să le concilieze de o manieră echilibrată și eficace;

AA.  întrucât există necesitatea de a asigura oportunități adecvate pentru producătorii comunitari (pescari și acvacultori) la prețuri suficient de rentabile, având în vedere costurile, constrângerile și diferitele riscuri legate de activitatea acestora;

AB.  întrucât există necesitatea de a garanta operatorilor comunitari disponibilitatea materiilor prime de calitate uniformă, în cantități suficiente, la prețuri stabile, pe tot parcursul anului;

AC.  întrucât există necesitatea de a răspunde cererii consumatorilor comunitari pentru produse de bună calitate la prețuri competitive și de a ține cont de creșterea preocupării acestora pentru informații referitoare la caracteristicile, originea și condițiile de capturare sau de producție a acestor produse;

AD.  întrucât impactul importurilor pe piața Uniunii Europene diferă în funcție de speciile implicate, de gradul de prelucrare a produselor și de circuitele de distribuție folosite;

AE.   întrucât, de exemplu, un efect descurajant asupra prețurilor la prima vânzare, cauzat de concurența importurilor, pare să reprezinte un aspect mai sensibil în cazul speciilor pentru uz industrial (destinate industriei de prelucrare) decât pentru speciile „non-industriale”,

ASPECTE GENERALE

1.      deplânge faptul că Cartea verde privind reforma politicii comune din domeniul pescuitului nu consacră decât câteva rânduri problemei importurilor și subestimează în mod evident importanța soluționării adecvate a acestei probleme pentru credibilitatea și succesul reformei;

2.      constată că liberalizarea accesului la piața comunitară a PPA importate se află deja într‑o fază avansată, ca rezultat al politicii comerciale urmate de UE în ultimii 20 de ani;

3.      constată că producția de PPA la nivel comunitar este în mod clar insuficientă pentru a acoperi nevoile industriei de prelucrare și cererea în creștere a consumatorilor și că va rămâne și în continuare insuficientă; recunoaște, în consecință, necesitatea de a promova consumul responsabil, bazat mai degrabă pe calitate și durabilitate decât pe cantitate, necesitatea de a consolida gestionarea pescuitului pentru a promova refacerea stocurilor de pește și faptul că importurile vor continua să joace un rol important pentru aprovizionarea pieței comunitare;

4.      recunoaște că există o limită superioară cu privire la cantitatea de pește care poate fi capturat pe o bază durabilă, fie pentru consumul uman, fie în scopuri industriale, ceea ce înseamnă că furnizarea de pește pe piața UE nu poate crește la infinit;

5.      insistă totuși asupra necesității imperioase de a asigura menținerea durabilității mediului și a viabilității economice a sectorului pescuitului și a sectorului acvaculturii în UE, inclusiv în ceea ce privește componenta lor artizanală, care sunt repartizate armonios pe litoralul său și care contribuie la conservarea identității culturale a regiunilor implicate, la crearea de locuri de muncă de-a lungul întregului lanț de producție și la furnizarea de alimente sigure și de bună calitate, ceea ce presupune ca pescarii să primească un preț corect pentru produsele lor; subliniază, de asemenea, faptul că lucrătorii din industria pescuitului trebuie să lucreze în condiții rezonabile și în conformitate cu convențiile OIM din domeniul sănătății și securității la locul de muncă;

6.      consideră că liberalizarea piețelor și actuala deschidere a pieței comunitare față de exporturile de PPA au un impact semnificativ și negativ asupra economiei locale din anumite regiuni, în special asupra regiunilor ultraperiferice care nu reușesc să-și comercializeze produsele;

CONSIDERAȚII SPECIFICE

Politica comercială și vamală

7.      consideră că UE, fiind cel mai mare importator mondial de produse piscicole, împărtășește cu alte țări mari importatoare de pește responsabilitatea politică de a asigura că reglementările comerciale ale OMC respectă standardele mondiale cele mai riguroase de gestiune a pescuitului și de conservare a stocurilor; în acest scop, invită Comisia să asigure consolidarea criteriilor de comercializare corectă, transparentă și durabilă a produselor piscicole în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ale UE;

8.      consideră că o protecție tarifară rezonabilă este și ar trebui să rămână un instrument important și legitim de reglementare a importurilor, aflat la dispoziția puterii politice; reamintește faptul că o protecție tarifară erga omnes consolidează preferințele acordate de UE anumitor țări, în special celor în curs de dezvoltare; reamintește faptul că eliminarea acestei protecții ar priva țările care beneficiază de preferințe de toate avantajele de care dispun în prezent; reamintește, de asemenea, utilitatea caracterului modulabil al acestei protecții tarifare, a cărei aplicare poate fi suspendată de UE, atunci când producția comunitară de materii prime este insuficientă pentru o bună aprovizionare a industriei sale de prelucrare;

9.      respinge, prin urmare, viziunea promovată prin politica comercială actuală, care susține dispariția ineluctabilă a oricărei protecții tarifare acordate sectorului PPA, viziune care nu ar lăsa producătorilor comunitari - pescari, acvacultori și prelucrători - altă alternativă decât să se resemneze;

10.    consideră că, asemenea sectorului agricol, sectorul pescuitului și cel al acvaculturii sunt sectoare strategice, multifuncționale, care depind de conservarea și exploatarea sustenabilă a unor resurse naturale și care includ componente foarte vulnerabile, care nu sunt potrivite pentru o abordare pur liber-schimbistă, fondată pe jocul liber al avantajelor comparative;

11.    deplânge faptul că, spre deosebire de negocierile comerciale referitoare la produsele agricole, conduse de comisarul pentru agricultură, cele referitoare la PPA sunt considerate negocieri „neagricole” și intră în competența comisarului pentru comerț, pentru care acestea reprezintă adesea doar o variabilă de ajustare într-o problematică mai vastă;

12.    solicită transferul competenței de a purta negocierile comerciale referitoare la PPA de la comisarul pentru comerț la comisarul pentru afaceri maritime și pescuit;

13.    solicită, prin intermediul unei serii de studii și consultări, dezvoltarea unei viziuni clare și globale privind piața comunitară de PPA, pe specii, privind evoluția previzibilă a cererii și a producției comunitare, precum și privind oportunitățile pe care le oferă aceasta din urmă în condiții de concurență loială;

14.    de asemenea, solicită Comisiei să depună eforturi pentru a face evaluări mai fiabile și mai exacte ale impactului importurilor de PPA pe piața comunitară, în special în privința prețurilor și facă demersuri pentru realizarea unui sistem de colectare și schimb de date destinate facilitării acestei evaluări;

15.    solicită tratarea PPA ca produse sensibile în sensul aplicării „formulei elvețiene” în cadrul negocierilor APNA din runda Doha a OMC pentru a evita reducerea drastică a protecției tarifare de care încă beneficiază anumite produse în temeiul TVC și să se conserve, în acest fel, valoarea preferințelor acordate anumitor parteneri și eficacitatea mecanismelor OCP;

16.    reamintește că, în conformitate cu punctul 47 din declarația ministerială de la Doha din 14 noiembrie 2001, negocierile rundei în curs sunt purtate pe baza principiului angajamentului unic și că, atâta timp cât runda nu s-a încheiat în întregime, Uniunea Europeană are încă dreptul de a-și revizui poziția în ceea ce privește anumite capitole ale acesteia;

17.    încurajează, de asemenea, negociatorii comunitari la OMC să continue să refuze categoric să angajeze Uniunea Europeană într-o inițiativă de liberalizare multilaterală sectorială a PPA;

18.    invită Comisia Europeană să solicite ca o eventuală încheiere a acordului negociat în prezent în cadrul OMC, în special privind măsurile de reglementare a pieței, să nu aducă un dezavantaj concurențial pentru producătorii din UE în raport cu furnizorii din țările terțe; se opune, în principiu, oricărei posibile puneri în aplicare separate și anticipate („early harvest”) a unui astfel de acord, care trebuie să rămână separat de alte elemente ale rundei Doha;

19.    invită negociatorii comunitari implicați în negocierile bilaterale și regionale să solicite de o manieră mai sistematică contrapartide efective la concesiunile comerciale acordate țărilor terțe în ceea ce privește importul de PPA, protejând cu hotărâre interesele ofensive ale Uniunii Europene în acest sector, acolo unde acestea există;

20.    insistă asupra necesității ca Uniunea Europeană să păstreze controlul preferințelor comerciale pe care le acordă anumitor parteneri, insistând asupra aplicării unor norme stricte referitoare la origine, bazate pe conceptul produselor „obținute în întregime”; recomandă prudență, în ceea ce privește produsele brute, la acordarea unor eventuale derogări de la criteriile tradiționale de determinare a naționalității navelor și solicită respingerea oricărei noi cereri de derogare în ceea ce privește produsele prelucrate; consideră că așa-numita regulă „no-drawback” ar trebui aplicată în mod sistematic, iar posibilitățile de cumulare a originilor ar trebui limitate;

21.    îndeamnă Comisa să îmbunătățească, din punctul de vedere al calității și al cantității, analiza impactului preferințelor tarifare acordate anumitor țări terțe asupra sectorului pescuitului și acvaculturii, în special în privința rentabilității întreprinderilor și a ocupării forței de muncă, atât în UE cât și în țările beneficiare, în special țările ACP; solicită, de asemenea, ca aceste analize să genereze rezultate cuantificate în mod corespunzător și să ia în considerare în special speciile de pești aflate într-o situație critică;

22.    reamintește posibilitatea industriei comunitare de a utiliza instrumentele de apărare comercială ale UE în caz de dumping, de subvenții sau de creștere masivă și bruscă a importurilor anumitor categorii de PPA;

Aspecte privind mediul, sănătatea și calitatea și aspecte sociale

23.    consideră că unul dintre obiectivele esențiale ale politicii comunitare în materie de PPA trebuie să fie garantarea faptului că produsele importate îndeplinesc, în toate privințele, aceleași cerințe ca cele impuse producției comunitare; consideră că obiectivul respectiv trebuie să corespundă preocupărilor fundamentale în materie de echitate, coerență și eficacitate a măsurilor aplicate în prezent în sectorul în cauză sau prevăzute în cadrul reformei; constată, de asemenea, că respectarea de către țările terțe a cerințelor impuse de UE va contribui la crearea unei concurențe bazate într-o mai mare măsură pe egalitate între producătorii comunitari și producătorii din țările terțe, ca urmare a costurilor ridicate suportate de țările terțe în vederea producerii de produse pescărești în conformitate cu standardele UE;

24.    este preocupat de faptul că introducerea masivă de PPA pe piața comunitară, în contextul unei concurențe neloiale, ar putea influența obiceiurile alimentare ale europenilor care, într-o perioadă de criză economică generalizată, ar putea ceda ușor tentației de a cumpăra produse alimentare mai ieftine și cu o calitate redusă;

25.    consideră că eforturile UE în materie de conservare a stocurilor și de asigurare a durabilității pescuitului în cadrul PCP sunt incompatibile cu importul de PPA ce provin din țări care își sporesc efortul de pescuit, fără a se preocupa de durabilitatea acestuia, și care vizează numai obținerea de venituri pe termen scurt;

26.    subliniază faptul că politica comunitară de conservare a resurselor contribuie, în special prin planurile de recuperare și gestionare, la stimularea importurilor de PPA provenite din țări terțe și le permite acestora substituirea, de multe ori în mod ireversibilă, a producției comunitare; solicită Comisiei să ia în considerare acest risc în elaborarea acestor planuri;

27.    se teme că, în absența unei politici bine stabilite în acest domeniu, interesul considerabil suscitat de o piață UE de PPA, în care accesul este neîngrădit și caracterizat de o cerere din ce în ce mai ridicată, ar încuraja permanent pescuitul excesiv din partea țărilor respective;

28.    salută recenta intrare în vigoare a unor norme privind combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), prin care se impune certificarea tuturor produselor introduse pe piața comunitară; încurajează o aplicare riguroasă și eficientă a acestor reglementări, recunoscând totodată necesitatea de a acorda asistență mai multor țări în curs de dezvoltare în aplicarea corespunzătoare a normelor și în combaterea pescuitului ilegal; cu toate acestea, reamintește că aceasta reprezintă o cerință minimă, care nu este suficientă pentru a garanta durabilitatea zonelor de pescuit din care provin produsele în cauză;

29.    consideră că, pe lângă aplicarea normelor comunitare în ceea ce privește pescuitul INN, este necesar să se realizeze un control mai strict în aval al procesului de comercializare a produselor acestui tip de pescuit, în special prin audituri mai riguroase în statele membre și în cadrul întreprinderilor suspectate că furnizează produse ce provin din pescuitul ilegal;

30.    invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a asigura respectarea de către principalele țări exportatoare de PPA către UE a angajamentelor asumate la Johannesburg și aplicarea de către aceste țări a politicilor riguroase în materie de conservare a resurselor; încurajează Comisia să coopereze cu țările respective în cadrul forurilor competente și, în special, în cadrul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP);

31.    este conștient, de asemenea, de faptul că Uniunea Europeană trebuie să consolideze aceste angajamente pentru a se asigura că toate produsele exportate către Uniune provin, fără excepție, din țările care au ratificat principalele convenții internaționale în domeniul dreptului maritim, în special Convenția UNCLOS și Convenția privind speciile transzonale și populațiile de pește cu migrare extinsă, iar, în cazul în care exporturile provin din apele controlate de ORGP (organizații regionale pentru gestionarea pescuitului), că aceste țări sunt părți contractante la acordul ORGP relevant;

32.    evidențiază dezavantajele severe cu care se confruntă pescarii, acvacultorii și prelucrătorii comunitari în fața concurenței anumitor țări terțe, ca urmare a costurilor mult mai mici generate de mâna de lucru din țările respective și a normelor sociale mai puțin exigente care se aplică pe teritoriul acestora;

33.    consideră că problema dumpingului social, cu care se confruntă, de altfel, și alte sectoare ale economiei, este deosebit de gravă în cazul sectorului PPA și, în special, al activităților de prelucrare, care au nevoie de o mână de lucru numeroasă;

34.    invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a asigura respectarea de către principalele țări exportatoare de PPA către UE a celor opt convenții ale OIM privind drepturile fundamentale la locul de muncă;

35.    solicită ca toate preferințele comerciale acordate de UE în ceea ce privește PPA să fie condiționate strict de îndeplinirea unor cerințe riguroase, atât în materie de mediu, cât și de natură socială; solicită, de asemenea, ca dispozițiile incluse în acest scop în acordurile încheiate să conțină mecanisme credibile de monitorizare a gradului de respectare a angajamentelor asumate și de suspendare sau pur și simplu anulare a preferințelor în caz de încălcări; solicită, în cazul țărilor în curs de dezvoltare, punerea în aplicare a unor programe create în mod specific pentru acordarea de asistență tehnică, și financiară, dacă este necesar, pentru a ajuta statele afectate să-și respecte angajamentele sociale și de mediu;

36.    insistă asupra importanței unei aplicări riguroase, în cazul PPA importate, inclusiv hrana pentru animale și materiile prime pentru furaje, a legislației comunitare cu privire la normele și controalele de sănătate (inclusiv în ceea ce privește siguranța alimentară, trasabilitatea și prevenirea), aspecte esențiale pentru protecția consumatorului; în această privință, îndeamnă Comisia să îmbunătățească programul său de inspecții în țările terțe prin intermediul unei perfecționări a misiunilor Oficiului Alimentar și Veterinar (OAV), în principal prin creșterea numărului de unități inspectate în timpul fiecărei misiuni, cu scopul de a obține rezultate care să reflecte mai bine realitatea din țările terțe;

37.    îndeamnă la cea mai mare prudență în ceea privește recunoașterea cerințelor în vigoare în anumite țări terțe ca fiind echivalente cu cele impuse de Uniunea Europeană, la aplicarea legislației în cauză și în contextul validării listelor cu țări și întreprinderi autorizate să exporte PPA în UE; consideră că DG SANCO ar trebui să poată elimina navele individuale sau fabricile de prelucrare de pe astfel de liste aprobate în cazul în care acestea nu reușesc să respecte standarde minime;

38.    solicită o atenție sporită în ceea ce privește produsele provenite din tipuri noi de acvacultură, practicate deosebit de intensiv în anumite regiuni ale lumii și o evaluare critică a tehnicilor și procedurilor utilizate pentru sporirea productivității exploatațiilor respective și a eventualelor repercusiuni ale acestora în materie de sănătate, precum și impactul local al acestora, social și de mediu;

39.    solicită ca intensitatea și frecvența verificărilor efectuate la toate nivelurile - în special în contextul controalelor la frontiere, armonizate în mod eficient și transparente - să fie proporționale cu riscurile prezentate de produsele în cauză, în funcție, mai ales, de natura și proveniența acestora; solicită statelor membre să consacre în acest scop toate resursele financiare și umane necesare;

Reforma OMC

40.    reamintește rezoluțiile sale adoptate în cursul celei de-a șasea legislaturi în care i se solicita Comisiei să demareze fără întârziere o revizuire ambițioasă a OCP a produselor pescărești pentru ca aceasta să poată contribui într-o mai mare măsură la garantarea veniturilor din acest sector, a stabilității piețelor, a unei mai bune comercializări a produselor pescărești și a unei creșteri a valorii adăugate generate; deplânge întârzierile din acest domeniu; face trimitere la rezoluțiile respective pentru informații privind aspectele principale ale unei astfel de reforme;

41.    insistă asupra faptului că este absolut esențial ca noile mecanisme stabilite în acest cadru să țină seama de faptul că concurența acerbă în domeniul importurilor la prețuri reduse (low-cost) care rezultă din practici nocive pentru mediu sau sunt echivalente cu o formă de dumping social reprezintă o realitate care nu poate fi ignorată și să depună eforturi pentru a garanta, cu toate acestea, că producția UE poate fi comercializată în condiții normale și de o manieră suficient de profitabilă;

Informarea consumatorilor

42.    își exprimă convingerea cu privire la faptul că consumatorii europeni ar face adesea alegeri diferite dacă ar fi mai bine informați cu privire la adevărata origine geografică și adevăratele caracteristici și condiții de producere, de capturare și de calitate ale produselor propuse spre vânzare;

43.    subliniază urgența introducerii unor criterii de certificare și de etichetare riguroase și transparente în ceea ce privește calitatea și trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură europene și a promovării introducerii, cât mai curând posibil, a unei etichetări ecologice UE specifice pentru acele produse, pentru a pune capăt proliferării necontrolate a sistemelor private de certificare;

44.    consideră că certificarea și etichetarea ecologică a PPA ar trebui să fie un proces transparent și ușor de înțeles pentru consumatori, și ar trebui să fie accesibil întregului sector, fără excepții, sub rezerva îndeplinirii stricte a criteriilor care stau la baza atribuirii acestora;

Acvacultura

45.    subliniază volumul din ce în ce mai ridicat de produse de acvacultură în cadrul importurilor de PPA în uniunea Europeană;

46.    pune acest fenomen pe seama unei expansiuni considerabile a producției de acvacultură în anumite regiuni ale lumii în cursul ultimilor zece ani, perioadă de stagnare pentru acvacultura comunitară, care reprezintă doar 2% din producția mondială;

47.    constată efecte importante de substituție în comportamentul consumatorilor și în cererea întreprinderilor de distribuție europene, între produsele proaspete de origine comunitară și anumite tipuri de produse de acvacultură importate;

48.    estimează că o politică activă de asistare și dezvoltare a unei acvaculturi comunitare durabile, cu un impact redus asupra mediului, reprezintă unul dintre aspectele principale ale unei strategii care vizează reducerea dependenței de importuri în sectorul PPA, stimularea activității economice în UE și satisfacerea unei cereri din ce în ce mai mari prin intermediul unei oferte tot mai mari și mai diversificate; subliniază, în această privință, necesitatea de a miza puternic pe cercetare și dezvoltare în privința produselor de acvacultură europene;

49.    face trimitere, în acest sens, la Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la un nou impuls pentru strategia privind dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene;

50.    invită Comisia și statele membre să ia în considerare principalele recomandări cuprinse în acest raport în propunerile și deciziile acestora referitoare la reforma politicii comune în domeniul pescuitului;

51.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

  • [1]  JO L 358, 31.12.2002, p. 59.
  • [2]  JO L 17, 21.1.2000, p. 22.
  • [3]  JO C 323 E, 18.12.2008, p. 271.
  • [4]  JO L 286, 29.10.2008, p. 1.
  • [5]  JO L 27, 30.1.2010, p. 1.
  • [6]  Texte adoptate la această dată, P7_TA(2010)0039.
  • [7]  Texte adoptate, P6_TA(2010)0243.
  • [8]  Texte adoptate de la această dată, P6_TA-PROV(2009)0373.

EXPUNERE DE MOTIVE

Împreună cu grupul politic din care fac parte, am decis la sfârșitul anului trecut să elaborăm acest raport, având în vedere importanța fundamentală a subiectului abordat și caracterul transversal al aspectelor tratate.

Comisia pentru pescuit din Parlamentul European a adoptat în luna februarie 2010 o Rezoluție referitoare la Cartea verde privind reforma PCP, bazată pe un raport al doamnei Maria do Céu Patrão Neves. Comisia pentru pescuit urmează, de asemenea, să voteze un proiect de raport al domnului Molina privind o nouă strategie pentru acvacultura europeană. În opinia noastră, aceste două rapoarte esențiale ar putea fi completate în mod util de un raport suplimentar referitor la activități care vizează aspecte deosebit de importante pentru viitorul sectoarelor în cauză.

Chestiunea privind regimul importurilor de produse pescărești și de acvacultură (PPA), respectiv a condițiilor în care produsele provenind din afara UE sunt admise pe teritoriul acesteia, în completarea produselor pescărești și de acvacultură europene sau în concurență cu acestea reprezintă, într-adevăr, un aspect esențial, care nu poate fi trecut cu vederea la efectuarea unei evaluări a acestor sectoare ale economiei europene;

Cifrele sunt cum nu se poate mai elocvente:

· Piața UE pentru produse de pescuit și acvacultură, care se ridica la 12 milioane de tone și 55 de miliarde de euro în 2007, reprezintă prima piață din lume pentru PPA, devansând Japonia și Statele Unite.

· Piața este în creștere din 2005, fiind din ce în ce mai dependentă de importuri; astfel, producția comunitară satisface mai puțin de 40% din consum, prin urmare, importurile se ridică la peste 60%.

· Conform estimărilor privind consumul, cererea ar putea crește cu încă 1 500 000 tone până în 2030, iar această creștere ar trebui acoperită aproape în totalitate de importuri suplimentare.

În mod evident, producția comunitară nu este și nu va putea fi niciodată suficientă pentru a satisface o cerere atât de importantă. Dependența de importuri a diverselor sectoare ale pieței este complexă și diversă, variind în funcție de speciile comercializate, de tipul de produs și de circuitele de distribuție.

Cu toate acestea, situația aceasta preocupă, pe bună dreptate, anumite părți interesate din cadrul sectorului; am încercat să răspund acestor preocupări prin intermediul acestui proiect de raport.

În ceea ce privește metodologia, această lucrare a necesitat consultarea mai multor studii și date disponibile, în special studii realizate recent atât pentru Comisie, cât și pentru Parlament. Am solicitat apoi informații specifice anumitor Direcții-Generale ale Comisiei (DG TRADE și DG MARE) și am avut convorbiri cu reprezentanți ai serviciilor în cauză.

De asemenea, am consultat în mod informal, prin intermediul unor chestionare adaptate, mai multe organizații mari la nivel european care reprezintă pescari, acvacultori, importatori, prelucrători sau distribuitori și am avut întâlniri cu unele dintre aceste organizații.

Audierea organizată de Comisia pentru pescuit la 8 aprilie pe tema „Reforma PCP: aspecte legate de comerț și de organizarea pieței” mi-a permis, de asemenea, să înțeleg mai bine interesele respective ale diferitelor părți implicate în această chestiune și să estimez dificultatea de a reconcilia aceste interese.

Bineînțeles, dezbaterile cu colegii mei din Comisia pentru pescuit, adesea înflăcărate, care au avut loc în cel puțin trei rânduri (primul schimb de opinii, prezentarea unui document de lucru și audierea din aprilie) mi-au îmbogățit viziunea personală, făcându-mă să-mi dau seama de diversele perspective naționale și sensibilități politice. Am încercat, pe cât posibil, să țin seama de acestea în proiectul de raport.

Documentul include propuneri în diverse domenii, corespunzând temelor principale care s-au evidențiat ca urmare a cercetărilor mele:

· chestiunile legate de politica comercială comună, astfel cum a fost aplicată până în prezent și cum este aplicată în continuare în ceea ce privește PPA și de măsura în care deciziile din sectorul politicii comerciale sunt consecvente cu menținerea unui sector european al pescuitului viabil și responsabil;

· chestiunea fundamentală privind măsura în care PPA importate în UE, în cantități din ce în ce mai mari, răspund cu adevărat acelorași standarde ca cele impuse producției UE, în special din punctul de vedere al mediului, al sănătății, al calității și al aspectelor sociale;

· chestiunea reformei urgente a organizării comune a piețelor în sectorul PPA, dat fiind că sistemul actual, elaborat de aproximativ zece ani, pare să nu mai corespundă în fața noilor provocări, în special a celor determinate de eliminarea treptată a taxelor vamale și de concurența ucigătoare și din ce în ce mai mare a importurilor;

· chestiunea informării consumatorilor, în general, și a creării unei etichete ecologice europene pentru PPA, în special.

La aceste aspecte am adăugat câteva considerații specifice privind acvacultura pentru a sublinia faptul că întârzierile înregistrate de UE în domeniu în raport cu alte regiuni ale lumii reprezintă una dintre explicațiile pentru dependența din ce în ce mai crescută de importuri și pentru a face trimitere la raportul Milana pentru a enumera măsurile care trebuie luate de UE pentru a recupera o parte din handicap.

Asigurarea viitorului pescuitului în Europa este un subiect care ne poate uni. În acest raport veți regăsi principalele concluzii la care am ajuns în vederea atingerii acestui obiectiv.

AVIZ al Comisiei pentru comerȚ internaȚional (2.6.2010)

destinat Comisiei pentru pescuit

referitor la aranjamentele pentru importul de produse piscicole și de acvacultură în UE în vederea unei viitoare reforme a PCP

(2009/2238(INI))

Raportor pentru aviz: Yannick Jadot

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru pescuit, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  remarcă faptul că resursele piscicole sunt resurse naturale care, bine gestionate, pot fi reînnoibile și furnizează resurse alimentare și locuri de muncă în UE și în întreaga lume și că acestea trebuie să fie protejate pentru a se evita o scădere dramatică a stocurilor halieutice și apariția unor greutăți ulterioare pentru comunitățile litorale din UE și din afara acesteia; recunoaște în această privință necesitatea de a consolida modalitățile de gestiune adecvată a pescuitului, precum și dimensiunea și impactul comerțului internațional asupra resurselor piscicole la nivel mondial;

2.  consideră că UE, fiind cel mai mare importator mondial de produse piscicole, împărtășește cu alte țări mari importatoare de pește responsabilitatea politică de a asigura că reglementările comerciale ale OMC respectă standardele mondiale cele mai riguroase de gestiune și de conservare a pescuitului; în acest scop, invită Comisia să asigure consolidarea criteriilor de comercializare corectă, transparentă și durabilă a produselor piscicole în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ale UE;

3.  invită Comisia să se implice în mod activ împreună cu alți parteneri din cadrul OMC și FAO pentru a dezvolta și promova standarde sociale și de mediu care să fie aplicate în comerțul bilateral și multilateral și care ar încuraja durabilitatea și ar îmbunătăți condițiile de viață în întreaga lume;

4.  subliniază că produsele piscicole nu ar trebui tratate ca oricare alt produs industrial, ci trebuie să facă obiectul normelor comerciale specifice ale OMC, aplicabile produselor sensibile, care permit instituirea de măsuri de salvgardare și controale;

5.  invită Comisia să reflecteze asupra unor inițiative comune în cadrul OMC și FAO pentru a evalua oportunitatea exceptării produselor piscicole de la reglementările privind accesul pe piață al produselor nonagricole, cu scopul de a facilita alinierea comerțului cu produse piscicole la cerințele ce se aplică în mod tipic produselor alimentare și sensibile;

6.  subliniază că toate produsele importate în UE trebuie să respecte aceleași standarde de sănătate ca și produsele piscicole obținute în Uniunea Europeană;

7.  se declară în favoarea regulamentului UE privind pescuitul ilegal, prin care se încearcă preîntâmpinarea accesului pe piața UE a produselor piscicole capturate ilegal, recunoscând totodată necesitatea de a acorda asistență mai multor țări în curs de dezvoltare în aplicarea corespunzătoare a regulamentului și în combaterea pescuitului ilegal.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

1.6.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

William (The Earl of) Dartmouth, Kader Arif, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, Harlem Désir, Christofer Fjellner, Joe Higgins, Yannick Jadot, Metin Kazak, David Martin, Vital Moreira, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Tokia Saïfi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Gianluca Susta, Iuliu Winkler, Jan Zahradil, Pablo Zalba Bidegain

Membri supleanți prezenți la votul final

Josefa Andrés Barea, Catherine Bearder, George Sabin Cutaș, Mário David, Béla Glattfelder, Salvatore Iacolino, Syed Kamall, Georgios Papastamkos, Michael Theurer

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

22.6.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Josefa Andrés Barea, Kriton Arsenis, Alain Cadec, Carmen Fraga Estévez, Pat the Cope Gallagher, Carl Haglund, Guido Milana, Maria do Céu Patrão Neves, Britta Reimers, Ulrike Rodust, Catherine Trautmann, Jarosław Leszek Wałęsa

Membri supleanți prezenți la votul final

Jean-Paul Besset, Luis Manuel Capoulas Santos, Gabriel Mato Adrover, Antolín Sánchez Presedo, Ioannis A. Tsoukalas

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Giovanni La Via, Maurice Ponga, Jacek Włosowicz