RAPORT referitor la remunerarea directorilor societăților cotate la bursă și la politicile de remunerare din sectorul serviciilor financiare

24.6.2010 - (2010/2009(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Saïd El Khadraoui

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la remunerarea directorilor societăților cotate la bursă și la politicile de remunerare din sectorul serviciilor financiare

(2010/2009(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (C(2009) 3159),

–   având în vedere Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE în ceea ce privește regimul de remunerare a directorilor societăților cotate (C(2009) 3177),

–   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (COM(2009)0362),

–   având în vedere principiile publicate la 2 aprilie 2009 de Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB) cu privire la bunele practicile de remunerare și standardele aferente de punere în aplicare din 25 septembrie 2009,

–   având în vedere principiile la nivel înalt privind politicile de remunerare, publicate de Comitetul european al inspectorilor bancari (CEBS) la 20 aprilie 2009,

–   având în vedere raportul CEBS din 11 iunie 2010 cu privire la aplicarea la nivel național a principiilor la nivel înalt ale CEBS privind politicile de remunerare,

–   având în vedere principiile privind remunerarea ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară și metodologia de evaluare a standardelor din ianuarie 2010,

–   având în vedere documentul OCDE din februarie 2010 referitor la guvernanța corporativă și criza financiară – concluzii și bune practici emergente pentru a consolida punerea în aplicare a principiilor;

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la o serie de chestiuni deontologice legate de administrarea societăților[1],

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei din 2 iunie 2010 privind guvernanța corporativă în instituțiile financiare și politicile de remunerare (COM(2010)284),

–   având în vedere Raportul Comisiei din 2 iunie 2010 privind aplicarea de către statele membre a Recomandării 2009/385/CE a Comisiei de completare a Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE în ceea ce privește regimul de remunerare a directorilor societăților cotate (Recomandarea din 2009 privind remunerarea directorilor) (COM(2010)285),

–   având în vedere Raportul Comisiei din 2 iunie 2010 privind aplicarea de către statele membre UE a Recomandării 2009/384/CE a Comisiei privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (COM(2010)286),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7–0208/2010),

A. întrucât în sectorul serviciilor financiare și în anumite societăți cotate la bursă politicile de remunerare pentru categoriile de personal a căror activitate profesională are o incidență semnificativă asupra profilului de risc al societății au fost de natură să încurajeze tranzacțiile menite să asigure profituri pe termen scurt, creând în acest sens modele de afaceri din ce în ce mai riscante, în detrimentul lucrătorilor, al persoanelor care economisesc și al investitorilor și al creșterii durabile, în sens general;

B.  întrucât Cartea verde a Comisiei privind guvernanța corporativă în cadrul instituțiilor financiare și politicile de remunerare subliniază că lipsa unor mecanisme eficace de control a contribuit semnificativ la practici excesiv de riscante aplicate în cadrul instituțiilor financiare și că guvernanța corporativă ar trebui să țină seama de stabilitatea sistemului financiar care depinde de acțiunile unui număr mare de actori;

C. întrucât structurile inadecvate de remunerare ale anumitor instituții financiare care încurajează asumarea cu imprudență a unor riscuri excesive au jucat un rol în acumularea riscurilor care au dus la actuala criză financiară, economică și socială și constituie, prin urmare, o preocupare majoră pentru factorii de decizie și pentru autoritățile de reglementare;

D. întrucât instituțiile financiare trebuie să ia în considerare, ca parte a responsabilității lor sociale, mediul social în care funcționează instituția, precum și, într-un mod integrat, interesele tuturor părților implicate, cum ar fi clienții, acționarii și angajații;

E.  întrucât au fost lansate numeroase inițiative la nivel mondial, european și național pentru a remedia situația practicilor problematice de remunerare și întrucât o abordare coordonată la nivel mondial este esențială nu numai pentru a garanta un mediu concurențial echitabil, ci și pentru a asigura competitivitatea Europei la nivel mondial și a promova o concurență durabilă și echitabilă între piețe;

F.  întrucât principiile FSB cu privire la bunele practici de remunerare, aprobate de liderii G20, stabilesc cinci elemente ale bunelor practici de remunerare și având în vedere importanța promovării punerii în aplicare simultane a acestor principii;

G.  întrucât principiile convenite și măsurile luate cu privire la politicile de remunerare trebuie să fie analizate în mod continuu, și, după caz, adaptate pentru a crea condiții uniforme în întreaga Europă și pentru a asigura competitivitatea globală a sectorului financiar european;

H. întrucât practica și mai multe studii științifice au demonstrat impactul limitat al recomandărilor neobligatorii asupra politicilor de remunerare, ceea ce subliniază necesitatea de a crea un instrument mai puternic de natură să asigure respectarea principiilor;

I.   întrucât în raportul Comisiei se afirmă că, în ciuda impulsului generat de criză în sensul unei reforme substanțiale în materie de politici de remunerare, numai 16 state membre au aplicat pe deplin sau parțial recomandările Comisiei,

Observații generale

1.  salută inițiativele lansate de Comisie și FSB cu privire la politicile de remunerare aplicate în sectorul financiar și în cadrul societăților cotate la bursă în general; cu toate acestea, consideră că atunci când instituțiilor financiare li se aplică reglementări suplimentare în ceea ce privește politica de remunerare și cerințele de capital, ar trebui să se țină seama de dimensiunea instituției financiare și, astfel, de contribuția activității acesteia la riscul sistemic;

2.  ia act de propunerile raportului ca directivele privind cerințele de capital să conțină principii cu caracter obligatoriu privind politicile de remunerare din sectorul financiar;

Administrarea eficace a practicilor de remunerare

3.  subliniază că autoritățile de supraveghere ar trebui să decidă dacă o instituție financiară sau o societate cotată la bursă ar trebui să dispună de un comitet de remunerare; acest lucru ar trebui realizat ținând seama de dimensiunea, organizarea internă și de natura, domeniul de activitate și complexitatea activităților acestora; consideră că, în cazul în care autoritatea de supraveghere consideră necesar, comitetul de remunerare ar trebui să stabilească politica în materie de remunerare, iar acesta trebuie să fie independent, să răspundă în fața acționarilor și a autorităților de supraveghere și să lucreze în strânsă cooperare cu comitetul de riscuri al societății respective în ceea ce privește evaluarea stimulentelor create de sistemul de remunerare;

4.  subliniază că comitetul de remunerare trebuie să aibă acces la obiectul contractelor, astfel încât contractele pe care le verifică să fie astfel concepute încât să facă posibilă sancționarea actelor de neglijență gravă prin reducerea remunerației; un act de neglijență gravă are loc atunci când nu este respectat, în special, principiul de „due diligence”, caz în care comitetul de remunerare trebuie să se asigure că reducerea nu este pur simbolică, ci contribuie în mod semnificativ la compensarea prejudiciului produs; în plus, instituțiile financiare ar trebui îndemnate să facă uz de un sistem „malus”, ceea ce înseamnă revenirea la remunerații ce depind de performanță în urma constatării unei performanțe slabe;

5.  consideră că președintele și membrii cu drept de vot ai comitetului de remunerare trebuie să fie membri ai structurii de conducere care nu dețin funcții executive în cadrul instituției financiare sau în cadrul societății cotate respective; consideră că directorii și membrii consiliului de administrație ar trebui să evite participarea simultană în cadrul consiliilor de administrație ale altor întreprinderi în cazul în care există posibilitatea unui conflict de interese;

6.  consideră că, atunci când este cazul, acționarilor ar trebui să li se ofere ocazia de a contribui la stabilirea unor politici de remunerare durabile și ar putea, prin urmare, să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la politicile de remunerare prin intermediul unui vot fără caracter obligatoriu asupra raportului de remunerare în cadrul adunării generale a societății;

7.  subliniază că remunerarea membrilor fără funcții executive ai consiliului de administrație ar trebui să includă numai o componentă fixă a plății și nu o componentă variabilă în funcție de performanțe sau de acțiunile deținute;

8.  subliniază că membrii cu funcții de control al riscurilor ar trebui să fie independenți de unitățile comerciale pe care le controlează, să dispună de autoritatea necesară și să fie remunerați independent de performanța unităților comerciale respective;

Alinierea efectivă a remunerării cu asumarea prudentă a riscurilor

9. subliniază că remunerarea ar trebui să fie ajustată la toate tipurile de riscuri, să fie simetrică cu rezultatele și sensibilă la orizontul temporal al riscurilor existente și posibile care au un impact asupra performanței și stabilității globale ale societății;

10. subliniază că, în gestionarea societăților cotate la bursă, directorii nu ar trebui să fie ghidați de interese financiare personale; consideră că interesele financiare ale directorilor legate de remunerația variabilă intră în multe cazuri în conflict cu interesele pe termen lung ale societății, inclusiv cu interesele angajaților acesteia și ale altor părți interesate;

11. consideră că sistemele de compensare ar trebui să fie proporționale cu dimensiunea, organizarea internă și complexitatea instituțiilor financiare și ar trebui să reflecte diversitatea existentă la nivelul diferitelor sectoare financiare, cum ar fi sectorul bancar, de asigurări și de gestionare a fondurilor;

12. subliniază că mecanismele de gestionare a riscurilor operaționale în cazul cadrelor de conducere, al persoanelor responsabile de asumarea riscurilor și al celor cu funcții de control ar trebui revizuite de organul de supraveghere și supuse unor controale aprofundate din partea acestuia; consideră că aceste proceduri ar trebui să se aplice și personalului a cărui remunerație totală, inclusiv contribuțiile la pensie, îl plasează în aceeași categorie de remunerare cu tipurile de funcții enumerate anterior;

13. consideră că valoarea remunerației variabile ar trebui să fie stabilită pe baza unor criterii de performanță predeterminate și măsurabile, care ar trebui să promoveze durabilitatea societății pe termen lung;

14. subliniază că remunerația bazată pe performanță ar trebui să lege valoarea fondului de prime de performanța generală și de baza de capitale ale societății, în timp ce remunerația individuală a unui angajat bazată pe performanța acestuia ar trebui să fie o combinație între evaluarea performanței individuale, a performanței unității comerciale respective și a rezultatelor globale ale instituției;

15. consideră că interesul financiar personal al directorilor, legat de partea variabilă a remunerației lor, este de multe ori în conflict cu interesele pe termen lung ale întreprinderii; subliniază că politica de remunerare a directorilor și a altor categorii de personal responsabil pentru deciziile cu grad sporit de risc ar trebui să fie compatibilă cu un sistem echilibrat și eficient de gestiune a riscului și că ar trebui să existe o proporție adecvată între remunerarea fixă și cea variabilă; insistă asupra introducerii generalizate a unor măsuri care să vizeze reducerea sau chiar retragerea componentei variabile a remunerației la categoriile de personal a căror performanță cauzează deteriorarea rezultatelor societății lor;

16. consideră că, pentru a stabili nivelul componentei variabile a remunerației, ar trebui luate în considerare nu numai măsurile cantitative, ci și criteriile de performanță legate de calitate și de buna judecată;

17. consideră că primele garantate nu ar trebui să facă parte din planurile de remunerare;

18. consideră că, din motive etice, dar și în interesul dreptății sociale și al durabilității economice, diferența dintre valoarea cea mai mare și valoarea cea mai mică a remunerațiilor acordate într-o societate ar trebui să fie rezonabilă;

19. subliniază că societățile ar trebui să elaboreze, cu aprobarea autorității de supraveghere, o procedură internă pentru a soluționa conflictele care ar putea apărea între unitatea de management al riscului și unitățile operaționale;

20. subliniază necesitatea de a extinde aceste principii la remunerarea tuturor angajaților ale căror activități profesionale au un impact real asupra profilului de risc al societății pentru care lucrează, inclusiv a cadrelor de conducere, a persoanelor responsabile de asumarea riscurilor, a celor cu funcții de control, precum și a oricărui angajat a cărui remunerație totală, inclusiv sumele prevăzute pentru pensie, îl plasează în aceeași categorie de remunerare;

21. subliniază că asigurarea de răspundere civilă a directorilor și a responsabililor, menită să protejeze directorii, responsabilii și conducătorii de rang superior ai societăților de reclamațiile care rezultă din deciziile sau acțiunile riscante sau neglijente luate în exercițiul funcțiunii nu este conformă cu gestionarea durabilă a riscurilor în domeniul remunerării;

O structură echilibrată a pachetului de remunerare

22. subliniază că trebuie să existe un echilibru corespunzător între componenta variabilă și cea fixă a remunerației;

23. propune ca remunerația variabilă să fie plătită numai dacă acest lucru este sustenabil din perspectiva situației financiare și a bazei de capital ale instituției și dacă se justifică prin prisma performanței pe termen lung a acesteia; consideră că autoritatea de supraveghere competentă ar trebui să aibă dreptul de a limita valoarea totală a remunerației variabile în cazul instituțiilor financiare cu scopul de a consolida capitalul social;

24. subliniază că o proporție substanțială din componenta variabilă a remunerației ar trebui amânată pentru o perioadă suficientă de timp; valoarea proporției amânate și durata perioadei de amânare ar trebui stabilite în funcție de ciclul economic, de natura activităților comerciale, de riscurile aferente și de activitățile angajatului respectiv; remunerația exigibilă în cadrul unui mecanism de plată amânată ar trebui să devină un drept legitim cel devreme odată cu remunerația exigibilă pe bază proporțională; plata a cel puțin 40% din componenta variabilă a remunerației ar trebui amânată; în cazul unei componente variabile a remunerației cu o valoare extrem de ridicată, ar trebui amânată plata a cel puțin 60% din sumă, iar perioada de amânare ar trebui să fie de cel puțin 5 ani;

25. consideră că o proporție semnificativă din componenta variabilă a remunerației ar trebui să fie acordată sub formă de instrumente nemonetare, cum ar fi creanțele subordonate, capitalul contingent, acțiunile sau instrumentele legate de acțiuni, cu condiția ca aceste instrumente să creeze stimulente aliniate cu crearea de valoare pe termen lung și cu orizonturile temporale de risc;

26. consideră că, pentru a evita „arbitrajul de prime”, politicile de remunerare ar trebui să se aplice remunerației totale, inclusiv salariilor și pensiilor; în plus, consideră că „primele de pensie” ar trebui să fie acordate sub formă de instrumente nemonetare, cum ar fi creanțele subordonate, capitalul contingent, acțiunile sau instrumentele legate de acțiuni pentru a alinia stimulentele pe termen lung;

27. propune stabilirea, pentru pachetele de plăți compensatorii în caz de încetare anticipată a raporturilor de muncă („parașutele de aur”), a unei limite maxime egale cu echivalentul a doi ani de plată a componentei fixe a remunerației directorilor și interzicerea acordării acestor plăți compensatorii în caz de lipsă de performanță sau de încetare a raporturilor de muncă din proprie inițiativă;

28. solicită luarea în considerare a principiului egalității dintre femei și bărbați la stabilirea politicilor de remunerare;

29. reafirmă necesitatea sancționării tuturor formelor de discriminare din cadrul întreprinderilor, îndeosebi în ceea ce privește stabilirea politicilor de remunerare, evoluția carierei și procesul de recrutare a directorilor;

Supravegherea efectivă și implicarea părților interesate

30. consideră că societățile ar trebui să facă publice în timp util informații clare și cuprinzătoare cu privire la practicile lor de remunerare și că autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă acces la toate informațiile de care au nevoie pentru a evalua respectarea principiilor aplicabile;

31. cere întreprinderilor de stat să practice, ca orice alte întreprinderi, o transparență totală cu privire la politicile lor de remunerare și de acordare a primelor;

32. solicită, de asemenea, să se facă publice regimurile de pensii și de pensii suplimentare ale întreprinderilor, inclusiv ale întreprinderilor de stat;

33. invită Comisia să își consolideze recomandările sale din 30 aprilie 2009 privind structura remunerațiilor și alinierea riscurilor în conformitate cu principiile instituite de Consiliul pentru Stabilitate Financiară și acceptate de către summitul G20 din septembrie 2009;

34. invită Comisia să adopte principii ferme cu caracter obligatoriu privind politicile de remunerare din sectorul financiar, pe baza propunerilor pentru sectorul bancar din raportul referitor la Directiva privind cerințele de capital, și să instituie o procedură de publicare bazată pe principiul „respectă sau explică” pentru societățile cotate la bursă care nu respectă principiile în cauză;

35. îndeamnă autoritățile de supraveghere din sectorul financiar să implementeze principiile de remunerare și metodologia de evaluare a standardelor propuse de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară în ianuarie 2010;

36. solicită Comisiei și statelor membre să promoveze o structură internațională comună pentru cunoașterea numărului de persoane a căror remunerație este egală sau mai mare de 1 milion EUR, incluzând principalele elemente ale salariului, primele, indemnizațiile pe termen lung și contribuțiile la pensie;

37. invită Comisia să ia în considerare atât rolul auditorilor interni, cât și al celor externi ca parte integrantă a asigurării întregului spectru de guvernanță corporativă eficace;

38. invită Comisia să examineze posibilitatea consolidării rolului directorilor fără funcții executive, inclusiv prin asigurarea faptului că întreprinderile oferă posibilități de formare continuă și pachete salariale independente care reflectă poziția independentă a directorilor fără funcții executive, precum și prin acordarea autorităților de supraveghere a competenței de a purta discuții cu „persoanele aprobate”;

39. invită Comisia să clarifice în propunerile sale legislative rolul autorităților de supraveghere în ceea ce privește politica de remunerare;

40. subliniază că componentele variabile ale remunerației nu ar trebui plătite prin intermediul unor mecanisme sau al unor metode care favorizează evaziunea de la plata impozitului pe venit din această remunerație;

41. solicită garantarea faptului că reglementarea remunerației nu va afecta drepturile fundamentale garantate prin tratate, în special dreptul partenerilor sociali de a încheia și aplica acorduri colective, în conformitate cu legislația și practicile naționale;

42. solicită Comisiei să creeze un cadru UE de gestionare a crizelor pentru a evita producerea unei noi crize financiare, luând în considerare inițiativele întreprinse de organisme internaționale precum G20 și FMI;

43. invită Comisia să încurajeze statele membre să le reamintească societăților cotate la bursă și societăților de servicii financiare de responsabilitatea lor socială, de degradarea imaginii lor și de necesitatea de a juca un rol exemplar în cadrul unei societăți internaționale prospere;

44. consideră că continuarea activității sau menținerea de sucursale în teritorii necooperante contravine intereselor pe termen lung ale întreprinderilor în general și solicită elaborarea unei strategii europene de combatere a paradisurilor fiscale în vederea implementării declarațiilor făcute de G20 la Londra și la Pittsburgh;

45. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților de reglementare de la nivelul UE și de la nivel național.

• [1]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0165.

EXPUNERE DE MOTIVE

Criza economică și financiară cu care ne confruntăm a fost cauzată, printre altele, de asumarea unor riscuri excesive de către o gamă largă de societăți din sectorul financiar. Băncile de investiții, băncile și fondurile cu capital de risc au fost toate implicate nu numai în acumularea de riscuri excesive la nivelul societăților individuale, ci și în acumularea la nivel global a unui risc sistemic.

Deciziile de asumare a acestor riscuri au fost stimulate de consiliile de administrație și de directorii executivi ai acestor societăți, precum și de angajații acestora. Motivele acestui fenomen sunt simple:

           - cu cât riscul asumat de o societate este mai mare, cu atât mai mare va fi probabil și rentabilitatea obținută;

           - cu cât este mai mare rentabilitatea unei societăți, cu atât mai mari sunt remunerațiile acordate.

Cu toate acestea, după cum a arătat procurorul general al statului New York, Andrew Cuomo, nivelul remunerațiilor totale acordate nu a variat semnificativ în raport cu scăderea profiturilor; aceasta și pentru că societățile se așteaptă să fie salvate de la faliment de către contribuabili.

Această situație face ca angajații din sectorul financiar să beneficieze, sub forma primelor, doar de avantajele aduse de asumarea unor riscuri excesive în numele societăților pentru care lucrează. Pentru ei, dezavantajele se limitează la o posibilă concediere, ceea ce înseamnă lipsa remunerației. Adevăratele probleme se repercutează asupra societății pentru care lucrează și în afara acesteia.

Pentru a evita repetarea crizei și a modifica acest raționament ilogic, raportorul este convins că ar trebui examinată structura stimulentelor propuse la nivelul angajatului. Prin urmare, trebuie luate măsuri pentru a diminua riscurile asumate și pentru a regândi structura stimulentelor. Numai astfel vor putea fi reduse la un nivel acceptabil profiturile instituțiilor financiare și remunerațiile acordate membrilor consiliilor de administrație și directorilor executivi.

Încă de la începutul crizei au fost luate mai multe inițiative naționale pentru a modera unele politici de remunerare și unele excese în acordarea primelor, inițiative care au îmbrăcat diverse forme: coduri de conduită, măsuri fiscale, plafoane salariale, consolidarea normelor de guvernanță corporativă etc. Raportorul salută aceste inițiative și le consideră utile. Cu toate acestea, pentru a evita o abordare necoordonată și pentru a crea un mediu concurențial echitabil, raportorul consideră că trebuie lansată o inițiativă europeană cu privire la politicile de remunerare aplicate în sectorul financiar și în cadrul societăților cotate la bursă.

Este astfel necesară o acțiune coordonată la nivel european cu privire la remunerarea directorilor din sectorul financiar și din cadrul societăților cotate la bursă.

Raportorul consideră că este necesar un ansamblu de măsuri pe trei niveluri pentru a face față acestei provocări: sectorul în sine trebuie împiedicat să își asume riscuri excesive, avantajele pe care angajatul le poate obține trebuie limitate, iar dezavantajele potențiale pe care le poate suporta angajatul trebuie sporite.

Prin urmare, raportorul salută inițiativele propuse de G20, de raportul Larosière și de Comisia Europeană și preluate în două dintre recomandările acesteia [Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (C(2009)3159) și Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE în ceea ce privește regimul de remunerare a directorilor societăților cotate (C(2009)3177)], documente în care Comisia Europeană și-a prezentat opinia cu privire la politicile de remunerare a directorilor societăților financiare și ai societăților cotate la bursă.

În ceea ce privește structura remunerațiilor acordate directorilor, recomandarea invită statele membre:

           - să stabilească o limită (valoarea componentei fixe a plății acordate unui director pentru cel mult doi ani) pentru compensația în caz de încetare anticipată a raporturilor de muncă („parașutele de aur”) și să interzică acordarea acestei compensații în caz de eșec;

           - să solicite stabilirea unui echilibru între componenta fixă și cea variabilă a plății și să condiționeze componenta variabilă de criterii de performanță predefinite și măsurabile pentru a consolida legătura dintre performanță și remunerare;

           - să promoveze durabilitatea pe termen lung a societăților prin stabilirea unui echilibru între criteriile de performanță pe termen lung și scurt pentru remunerațiile directorilor, amânarea acordării componentei variabile, fixarea unei perioade minime de păstrare a opțiunilor pe acțiuni și a acțiunilor (cel puțin trei ani); păstrarea unei părți a acțiunilor până la încheierea contractului de muncă;

           - să permită societăților să recupereze componenta variabilă a plăților acordate pe baza unor date care s-au dovedit a fi evident eronate (mecanismul de recuperare).

În ceea ce privește procesul de stabilire a remunerațiilor acordate directorilor, recomandarea invită statele membre:

           - să extindă anumite cerințe de publicare prevăzute de recomandarea existentă pentru a îmbunătăți supravegherea de către acționari a politicilor de remunerare;

           - să se asigure că acționarii, în special investitorii instituționali, participă la adunările generale atunci când este cazul și își utilizează în mod corespunzător dreptul de vot cu privire la remunerațiile directorilor;

           - să adopte dispoziții pentru ca directorii fără funcții executive să nu beneficieze de opțiuni pe acțiuni ca parte a remunerației lor, astfel încât să se evite conflictele de interese;

           - să consolideze rolul și funcționarea comitetului de remunerare, prin adoptarea de noi principii privind

                                 (i) componența comitetelor de remunerare;

                      (ii) obligația membrilor comitetului de remunerare de a participa la adunarea generală în cadrul căreia se discută politica de remunerare, astfel încât să poată oferi explicații în acest sens acționarilor;

                                 (iii) evitarea conflictelor legate de consultanții în materie de remunerare.

Aceste propuneri reprezintă însă doar un prim pas prudent. Practica a revelat impactul mai degrabă limitat al recomandărilor privind politica de remunerare în sectorul financiar și în cadrul societăților cotate la bursă. Prin urmare, raportorul este convins că trebuie să se facă mai mult pentru a impune o adevărată schimbare. Raportorul solicită Comisiei Europene să stabilească principii ferme cu caracter obligatoriu în ceea ce privește politicile de remunerare din sectorul financiar, principii susținute de raportorul care s-a ocupat de Directiva privind cerințele de capital, precum și o procedură de denunțare a acelor societăți cotate la bursă care nu respectă principiile în cauză; raportorul solicită Comisiei Europene să realizeze și o evaluare sau un studiu de impact cu privire la fezabilitatea impunerii unei taxe europene asupra primelor, precum și a unei taxe bancare europene.

Pentru a putea lua aceste măsuri trebuie pus accentul în mod concret pe principiile elaborate de FSB, respectiv o administrare eficace a remunerațiilor, o aliniere eficace a practicilor de remunerare cu principiul prudenței în asumarea riscurilor, o structură echilibrată a pachetului de remunerare și, în cele din urmă, o supraveghere eficace și implicarea părților interesate.

Pentru a asigura o administrare reală a pachetului de remunerare, ar trebui acordată o mai mare atenție componenței comitetului de remunerare, care ar trebui învestit cu un rol mai puternic în ceea ce privește stabilirea politicii de remunerare și prezentarea acesteia în fața autorității de supraveghere. Acest lucru trebuie realizat în strânsă cooperare cu managerii de risc și după primirea unei opinii din partea acționarilor. Raportorul consideră că este necesar să fie clarificat faptul că directorii fără funcție executivă ar trebui să beneficieze numai de o remunerație fixă.

Pe lângă aceasta, raportorul consideră că schema riscurilor operaționale trebuie să fie supravegheată și aprobată în prealabil de o autoritate de reglementare independentă puternică. În plus, raportorul sprijină fără rezerve abordarea adoptată în proiectul de raport referitor la propunerea de directivă privind cerințele de capital, și anume de a mări cerințele de capital în cazul în care sunt luate riscuri mai mari. Ar trebui luate în calcul elemente legate de calitate pentru stabilirea nivelului remunerației variabile; prin urmare, raportorul propune ca performanța în materie de „valoare socială adăugată” a societăților să fie considerată un criteriu esențial, la fel ca și criteriul „durabilității”, acolo unde acesta se aplică; având în vedere dependența valorii remunerației variabile de gradul de risc, aceasta ar trebui să fie stabilită în funcție de realizarea obiectivelor pe termen lung, care ar trebui să fie definite cu claritate în prealabil. Raportorul consideră, de asemenea, că toate aceste principii ar trebui aplicate remunerației oricărei persoane ale cărei activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al societății pentru care aceasta lucrează.

În conformitate cu aceste principii și pentru a limita avantajele posibile pentru angajați, raportorul consideră că ar trebui impus un plafon asupra primelor, și anume că prima acordată unei persoane nu poate depăși 50% din remunerația anuală totală a acesteia.

Raportorul subliniază faptul că profiturile și pierderile sunt înregistrate în perioade de timp diferite și că remunerațiile variabile ar trebui amânate în consecință, pentru o perioadă suficientă; valoarea proporției amânate și durata perioadei de amânare ar trebui stabilite în funcție de ciclul economic, de natura activităților comerciale, de riscurile aferente și de activitățile angajatului respectiv. Raportorul sprijină opțiunea ca cel puțin 50% din remunerația variabilă să fie plătită sub formă de opțiuni pe acțiuni, cu condiția ca aceste instrumente să creeze stimulente aliniate cu crearea de valoare pe termen lung și cu orizonturile temporale de risc. Atribuirea de acțiuni sau de instrumentele legate de acțiuni ar trebui să facă obiectul unei politici adecvate de păstrare a acțiunilor.

De asemenea, raportorul este convins de nevoia de a impozita la cote majorate instituțiile financiare ale căror directori beneficiază de pachete de remunerare depășind un anumit nivel; prin urmare, raportorul invită Comisia Europeană să examineze această sugestie; de asemenea, raportorul invită Comisia Europeană să impună o taxă financiară instituțiilor financiare, care să alimenteze un fond de asigurări în vederea evitării unei noi crize financiare.

Pentru a spori transparența politicilor de remunerare din sectorul financiar și din cadrul societăților cotate la bursă, raportorul este convins de necesitatea unui raport anual solid cu privire la remunerare. În acest raport, societățile ar trebui să facă publice în timp util informații clare și cuprinzătoare cu privire la practicile lor de remunerare pentru a facilita implicarea constructivă a tuturor părților interesate, iar autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă acces la toate informațiile de care au nevoie pentru a evalua respectarea principiilor.

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (2.6.2010)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la remunerarea directorilor societăților cotate la bursă și politicile de remunerare din sectorul serviciilor financiare

(2010/2009(INI))

Raportor pentru aviz: Ole Christensen

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât în sectorul serviciilor financiare și anumite societăți cotate la bursă politicile de remunerare pentru categorii de personal a căror activitate profesională are o incidență semnificativă asupra profilului de risc al întreprinderii sau al societății au fost de natură să încurajeze tranzacțiile menite să asigure profituri pe termen scurt, creând în acest sens modele de afaceri din ce în ce mai riscante, în detrimentul lucrătorilor, al persoanelor care economisesc și al investitorilor și al creșterii durabile, în sens general;

B.  întrucât Comisia a prezentat recomandările sale privind politicile de remunerare din sectorul serviciilor financiare și pentru societățile cotate la bursă la 30 aprilie 2009 și întrucât Consiliul și Parlamentul modifică în prezent directivele privind cerințele de capital pentru a include în directivă, printre altele, un sistem de supraveghere financiară a politicilor de remunerare,

C.  întrucât principiile convenite și măsurile luate cu privire la politicile de remunerare trebuie să fie revizuite în mod continuu, și, după caz, adaptate pentru a crea condiții uniforme în întreaga Europă și pentru a asigura competitivitatea globală a sectorului financiar european;

1.  invită Comisia să consolideze recomandările din 30 aprilie 2009 privind structura remunerațiilor și alinierea riscurilor în conformitate cu principiile instituite de Consiliul pentru stabilitate financiară și acceptate de către summitul G20 din septembrie 2009;

2.  îndeamnă autoritățile de supraveghere din sectorul financiar să implementeze principiile de remunerare și metodologia de evaluare a standardelor propuse de Comitetul pentru supraveghere bancară de la Basel în ianuarie 2010;

3.  consideră că interesul financiar personal al directorilor, legat de partea variabilă a remunerației lor, este de multe ori în conflict cu interesele pe termen lung ale întreprinderii; subliniază că politica de remunerare a directorilor și a altor categorii de personal responsabil pentru deciziile cu grad sporit de risc ar trebui să fie compatibilă cu un sistem echilibrat și eficient de gestiune a riscului, și că ar trebui să existe o proporție adecvată între remunerarea fixă și cea variabilă; insistă asupra introducerii generalizate a unor mijloace care să permită reducerea, chiar retragerea componentei variabile a remunerației la categoriile de personal a căror performanță cauzează deteriorarea rezultatelor societății lor;

4.  sugerează includerea unor obiective legate de răspunderea socială a întreprinderilor printre criteriile pe termen lung care justifică plata remunerațiilor variabile decalate; subliniază că remunerarea variabilă ar trebui calculată în conformitate cu criterii măsurabile definite apriori, menite să asigure durabilitatea politicilor economice ale întreprinderii; insistă ca o astfel de remunerare să fie determinată exclusiv de performanța pe termen mai lung a societății în cauză, inclusiv de rezultate de performanță socială și de mediu; consideră, de asemenea, că acordarea unei părți semnificative din componenta variabilă a remunerației ar trebui să fie amânată cu mai mulți ani, astfel încât să țină seama de riscurile pe termen mai lung ;

5.   consideră că continuarea activității sau menținerea de sucursale în teritorii necooperante contravine intereselor pe termen lung ale întreprinderilor în general, și solicită elaborarea unei strategii europene de combatere a paradisurilor fiscale, în vederea implementării concluziilor summiturilor G20 de la Londra și de la Pittsburgh;

6.   consideră că, din motive etice, dar și în interesul dreptății sociale și al durabilității economice, diferența dintre valoarea cea mai mare și valoarea cea mai mică a remunerațiilor acordate într-o societate ar trebui să fie rezonabilă;

7.   solicită elaborarea unui cadru specific pentru acordarea de prime la încetarea raporturilor de muncă; sprijină, în conformitate cu recomandările Comisiei din 30 aprilie 2009, stabilirea unui plafon pentru indemnizațiile la încetarea raporturilor de muncă pentru directorii de întreprinderi, sau chiar introducerea unei interdicții privind astfel de indemnizații, atunci când contractul se încheie cu rezultate proaste pentru respectiva întreprindere;

8.   solicită o transparență totală în ceea ce privește politicile de remunerare pentru directori pe plan național și internațional, în fața acționarilor, a angajaților și a terților, și îndeamnă Comisia să analizeze posibilitățile de standardizare a comunicării periodice a unor astfel de informații;

9.   cere și din partea întreprinderilor publice, ca pentru orice alte întreprinderi, o transparență totală cu privire la politica de remunerare și de premiere pe care acestea o practică;

10. solicită, de asemenea, să se facă publice regimurile de pensii sau de pensii suplimentare ale întreprinderilor, iar întreprinderile publice să aibă și ele obligația de a publica astfel de informații;

11. solicită ca definirea politicilor de remunerare să țină seama de egalitatea de gen;

12. solicită interzicerea utilizării opțiunilor de cumpărare de acțiuni sau a altor instrumente similare drept componente variabile ale remunerației; consideră că planurile de acordare a opțiunilor de cumpărare de acțiuni nu constituie un instrument adecvat de remunerare deoarece opțiunile de cumpărare oferă doar un bonus (recompensă), nu și un malus (penalitate) în caz de eșec; consideră, de asemenea, că orice remunerație ar trebui să aibă la bază principiul bonus-malus, cu reguli simetrice;

13. consideră că remunerațiile variabile cu participații deținute nu sunt stimulente corespunzătoare deoarece prețurile acțiunilor sunt deosebit de volatile, încurajând strategiile financiare pe termen scurt;

14. solicită instituirea unor comitete interne și independente de remunerare în cadrul societăților de dimensiuni mari, care să colaboreze cu patronatele și sindicatele și ale căror avize să fie publicate;

15. invită Comisia să încurajeze statele membre să le reamintească societăților cotate la bursă și societăților de servicii financiare de responsabilitatea lor socială, de degradarea imaginii lor de marcă și de necesitatea de a juca un rol exemplar în cadrul unei societăți internaționale prospere;

16.  reafirmă necesitatea sancționării tuturor formelor de discriminare din cadrul întreprinderilor, îndeosebi în ceea ce privește definirea politicilor de remunerare, evoluția carierei și procesul de recrutare a cadrelor de conducere;

17. solicită garantarea faptului că reglementarea structurii remunerației nu va afecta dreptul conducerii și al lucrătorilor la negocieri colective.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	2.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	44 3 0
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Jean-Luc Bennahmias, Mara Bizzotto, Milan Cabrnoch, David Casa, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Sergio Gaetano Cofferati, Marije Cornelissen, Frédéric Daerden, Karima Delli, Proinsias De Rossa, Frank Engel, Sari Essayah, Richard Falbr, Ilda Figueiredo, Pascale Gruny, Marian Harkin, Roger Helmer, Nadja Hirsch, Liisa Jaakonsaari, Danuta Jazłowiecka, Martin Kastler, Ádám Kósa, Jean Lambert, Patrick Le Hyaric, Olle Ludvigsson, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Csaba Őry, Siiri Oviir, Konstantinos Poupakis, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Jutta Steinruck, Traian Ungureanu
Membri supleanți prezenți la votul final	Georges Bach, Françoise Castex, Jürgen Creutzmann, Marielle Gallo, Joe Higgins, Franz Obermayr, Evelyn Regner, Birgit Sippel, Emilie Turunen, Cecilia Wikström
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Rosa Estaràs Ferragut, Oldřich Vlasák

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	40 2 3
Membri titulari prezenți la votul final	Burkhard Balz, Slavi Binev, Godfrey Bloom, Sharon Bowles, Pascal Canfin, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Rachida Dati, Leonardo Domenici, Diogo Feio, Elisa Ferreira, Vicky Ford, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Enikő Győri, Othmar Karas, Wolf Klinz, Jürgen Klute, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Astrid Lulling, Hans-Peter Martin, Arlene McCarthy, Íñigo Méndez de Vigo, Sławomir Witold Nitras, Ivari Padar, Alfredo Pallone, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Edward Scicluna, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Ivo Strejček, Kay Swinburne, Ramon Tremosa i Balcells, Corien Wortmann-Kool
Membri supleanți prezenți la votul final	Elena Băsescu, David Casa, Saïd El Khadraoui, Sari Essayah, Carl Haglund, Iliana Ivanova, Syed Kamall, Philippe Lamberts, Olle Ludvigsson