RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului cu privire la încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Japonia privind asistența judiciară reciprocă în materie penală

25.6.2010 - (05308/2010 – C7‑0029/2010 – 2009/0188(NLE)) - ***

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportor: Salvatore Iacolino
PR_AVC_NLE-AP_art90

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la proiectul de decizie a Consiliului cu privire la încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Japonia privind asistența judiciară reciprocă în materie penală

(05308/2010 – C7‑0029/2010 – 2009/0188(NLE))

(Aprobare)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de acord privind asistența judiciară în materie penală dintre Uniunea Europeană și Japonia (15915/2009),

–   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05308/2010),

–   având în vedere cererea de aprobare trimisă de către Consiliu în temeiul articolului 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d), coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0209/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Japoniei.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Contextul acordului

Globalizarea caracteristică momentului istoric în care trăim se manifestă în toate sectoarele vieții cotidiene, inclusiv în ceea ce privește delicvența.

Statisticile privind procedurile de cooperare judiciară în materie penală dintre statele membre, considerate individual, și Japonia evidențiază că, chiar și în absența unui cadru normativ, autoritățile judiciare europene și cele japoneze au nevoie să coopereze.

Constatând absența unor tratate bilaterale între statele membre ale Uniunii Europene și Japonia și conștient fiind de avantajele unui cadru normativ armonios și coerent, Consiliul a autorizat, în februarie 2009, inițierea negocierilor în vederea încheierii unui acord privind asistența judiciară în materie penală între Uniunea Europeană și Japonia.

Semnarea acordului a fost autorizată de Consiliu prin decizia din 30 noiembrie 2009, în temeiul articolelor 24 și 38 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, a fost cerută aprobarea Parlamentului, în conformitate cu articolul 218 din Tratatul FUE.

2. Domeniul de aplicare a acordului

Aceste acorduri sunt concepute pe baza altor acorduri de cooperare judiciară, deja încheiate, și au ca obiect în special cooperarea în vederea desfășurării cercetărilor și a obținerii mijloacelor de probă, alături de alte activități precum efectuarea comunicărilor în țara în care se solicită acest lucru.

Printre dispozițiile cele mai semnificative, amintim luarea depozițiilor sau a declarațiilor, posibilitatea de a recurge la videoconferințe, obținerea de înregistrări, documente sau extrase bancare, localizarea și identificare de persoane, obținerea de elemente probatorii deținute de către autoritățile legislative, administrative sau judiciare ale statului în cauză sau de către autoritățile locale ale acestuia.

Sunt reglementate, de asemenea, prin aceste acorduri, procedurile de notificare a documentelor și informațiilor legate de citațiile de înfățișare în statul solicitant și transferul temporar al persoanelor deținute pentru depoziții sau alte mijloace probatorii.

O serie de dispoziții speciale se referă la asistența în procedurile având drept obiect indisponibilizări, sechestre sau confiscări de produse sau instrumente.

În fine, o clauză finală permite utilizarea oricărui alt tip de asistență permisă de legislația statului solicitat, convenită între un stat membru și Japonia.

Asistența judiciară se poate concretiza printr-o cerere oficială sau printr-un schimb spontan de informații. În cazul din urmă, se pot stabili limite ale utilizării informațiilor transmise.

Cererea de asistență judiciară se formulează în conformitate cu legislația statului solicitat, dar există și posibilitatea convenirii asupra unor proceduri speciale. În cazul în care executarea solicitării ridică statului solicitat o problemă practică, este prevăzut ca acesta din urmă să consulte statul solicitant pentru a soluționa problema respectivă. În același timp, dacă o solicitare interferează cu o procedură națională, statul solicitat poate refuza să dea curs acesteia.

În ceea ce privește motivele de refuz, în afara motivelor „clasice”, precum cele legate de delicte politice, de ne bis in idem, de instrumentarea în scopuri discriminatorii și cele care ar aduce atingere suveranității, siguranței, ordinii publice sau altor interese fundamentale ale statului solicitat, atragem atenția asupra unei dispoziții importante, care protejează statele membre împotriva oricărei posibile utilizări a acordurilor în cadrul unor proceduri având drept obiect delicte pasibile de pedeapsa capitală.

Concret, în conformitate cu poziția afirmată în mai multe rânduri de Uniunea Europeană, care reclamă abolirea pedepsei capitale sau cel puțin un moratoriu în această privință, acordurile prevăd că statul solicitat poate considera că executarea unei cereri referitoare la un delict pasibil de pedeapsa capitală constituie o atingere a intereselor esențiale ale statului și, ca atare, o poate refuza.

Statul solicitat își menține posibilitatea de a accepta cererea de cooperare atunci când convine împreună cu statul solicitant asupra condițiilor în care cererea respectivă poată fi executată.

Se prevede, de asemenea, necesitatea respectării principiului dublei incriminări în cazurile în care se impun măsuri coercitive.

În optica unei cooperări loiale, orice refuz trebuie precedat de o consultare între statele interesate.

Între numeroasele garanții prezente în acorduri, o amintim pe cea care prevede traducerea actelor de notificare într-o limbă înțeleasă de către destinatar.

Articolul 11 alineatul (3) prevede că secretul bancar nu constituie un motiv de refuz al cererilor de asistență judiciară. Raportorul consideră că această prevedere s-ar putea extinde și asupra secretului profesional pe care l-ar putea invoca avocații sau alți membri ai profesiilor juridice reglementate. Trebuie prevăzută posibilitatea dezvăluirii secretului profesional în cazul în care disimulează activități evident criminale.

În ceea ce privește cererile de informații legate de conturi bancare, depoziții sau declarații și obținerea de elemente probatorii, eventualele măsuri coercitive, inclusiv percheziția și sechestrul, acestea pot fi efectuate de statul solicitat dacă sunt justificate în conformitate cu propria legislație. Aceste dispoziții par a fi susținute de garanții procedurale satisfăcătoare.

Cu privire la alte chestiuni, precum administrare de probe, comunicarea documentelor, indisponibilizări, sechestrul și confiscarea de produse sau instrumente, statul solicitat trebuie să facă eforturile necesare pentru a oferi asistență statului solicitant în aceeași măsură și în aceleași condiții în care ar oferi-o propriilor organe de cercetare și, implicit, în măsura în care este permis de propriile legi. Părțile acordului par a fi protejate prin intermediul unor măsuri adecvate de garanție.

Asistența reciprocă nu exclude și nici nu interzice părților la prezentul acord să realizeze în paralel activități care au legătură cu aceeași procedură penală, în conformitate cu alte acorduri internaționale, sau să încheie acorduri care confirmă, includ, extind sau precizează dispozițiile acordului în cauză.

3. Concluzie

Dispozițiile incluse în acord vizează constituirea unei asistențe judiciare cât mai eficace și capabilă să facă față provocărilor actuale, recunoscând niveluri adecvate de garanție.

În concluzie, standardele de protecție prevăzute de acest acord par a fi superioare celor garantate de acordurile analoge, inclusiv unele încheiate recent.

Având în vedere cele prezentate mai sus, acordul nu prezintă elemente criticabile deosebite.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	23.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	40 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Roberta Angelilli, Gerard Batten, Mario Borghezio, Simon Busuttil, Carlos Coelho, Cornelis de Jong, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Tanja Fajon, Kinga Gál, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Ágnes Hankiss, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Lívia Járóka, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Timothy Kirkhope, Juan Fernando López Aguilar, Clemente Mastella, Louis Michel, Claude Moraes, Georgios Papanikolaou, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Renate Sommer, Rui Tavares, Wim van de Camp, Axel Voss, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka
Membri supleanți prezenți la votul final	Alexander Alvaro, Edit Bauer, Andrew Henry William Brons, Anna Maria Corazza Bildt, Ioan Enciu, Nadja Hirsch, Franziska Keller, Petru Constantin Luhan, Mariya Nedelcheva, Kyriacos Triantaphyllides