Procedură : 2009/2176(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0216/2010

Texte depuse :

A7-0216/2010

Dezbateri :

Voturi :

PV 07/09/2010 - 6.10
CRE 07/09/2010 - 6.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0300

RAPORT     
PDF 181kWORD 131k
29.6.2010
PE 439.874v01-00 A7-0216/2010

referitor la SEE-Elveția: obstacole în calea funcționării depline a pieței interne

(2009/2176(INI))

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor

Raportor: Rafał Trzaskowski

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la SEE-Elveția: obstacole în calea funcționării depline a pieței interne

(2009/2176(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul de liber-schimb din 22 iulie 1972 dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană,

–   având în vedere Acordul din 21 iunie 1999 dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, și îndeosebi anexa I privind libera circulație a persoanelor și anexa III privind recunoașterea calificărilor profesionale,

–   având în vedere Acordul din 25 iunie 2009 dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind simplificarea controalelor și formalităților în ceea ce privește transportul mărfurilor și privind măsurile vamale de securitate,

–   având în vedere Acordul din 21 iunie 1999 dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității,

–   având în vedere Acordul din 21 iunie 1999 dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind anumite aspecte ale contractelor de achiziții publice,

–   având în vedere Protocolul din 27 mai 2008 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, în ceea ce privește participarea, în calitate de părți contractante, a Republicii Bulgaria și a României ca urmare a aderării acestora la Uniunea Europeană,

–   având în vedere Protocolul din 26 octombrie 2004 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, în ceea ce privește participarea, în calitate de părți contractante, a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace, ca urmare a aderării acestora la Uniunea Europeană,

–   având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European,

–   având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (Directiva privind serviciile)(1),

–   având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(2),

–   având în vedere rezoluția Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European, adoptată la cea de-a 33-a reuniune a Comisiei parlamentare mixte a SEE,

–   având în vedere Raportul Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European privind Raportul anul referitor la funcționarea Acordului SEE în 2008,

 având în vedere Raportul din 2 septembrie 2009 privind politica externă elvețiană,

 având în vedere cel de-al 25-lea Tablou de bord al pieței interne aferent statelor AELS aparținând SEE,

 având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 217 care abilitează Uniunea să încheie acorduri internaționale,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0216/2010),

A. întrucât cele patru state membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), și anume Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, sunt parteneri comerciali importanți ai Uniunii Europene (UE), Elveția și Norvegia fiind, respectiv, cel de-al patrulea și cel de-al cincilea partener comercial al UE, în ordinea importanței volumului de schimburi;

B.   întrucât relațiile dintre UE și trei state membre ale AELS (Islanda, Liechtenstein și Norvegia) se întemeiază pe Spațiul Economic European (SEE) care prevede deplina participare la piața internă, Acordul SEE fiind gestionat și monitorizat într-un cadru foarte instituționalizat;

C.  întrucât participarea Elveției la Acordul SEE a fost refuzată prin referendum în 1992 și, prin urmare, relațiile dintre Elveția și UE se întemeiază în prezent pe mai mult de 120 de acorduri bilaterale și sectoriale ce permit un grad înalt de integrare, însă nu deplina participare la piața internă,

Introducere

1.   consideră Acordul SEE ca un vector fundamental pentru creștere economică; salută palmaresul general bun al statelor AELS aparținând SEE în punerea în aplicare a legislației privind piața internă, așa cum arată Tabloul de bord al pieței interne aferent statelor AELS aparținând SEE; observă că relațiile dintre UE și Elveția ridică mai multe obstacole în ceea ce privește aplicarea Acordului privind libera circulație a persoanelor;

2.   observă că acordurile bilaterale nu instituie niciun mecanism automat de adaptare a conținutului lor la evoluțiile ulterioare ale acquis-ului relevant; recunoaște că adaptarea autonomă a legislației naționale la legislația UE în domeniile vizate de acordurile bilaterale decurge din decizia suverană a poporului elvețian de a nu adera la SEE, decizie ce trebuie respectată pe deplin;

Punerea în aplicare a legislației privind piața internă: țările AELS aparținând SEE

3.   salută includerea de date îmbunătățite cu privire la țările AELS aparținând SEE în tabloul de bord anual al piețelor de consum; încurajează Autoritatea de supraveghere a AELS, cu sprijinul și cooperarea Comisiei, să dezvolte în continuare monitorizarea sistematică a aplicării legislației privind piața internă;

4.   observă că, odată cu intrarea în vigoare Tratatului de la Lisabona, există incertitudini cu privire la legislația UE care se aplică SEE; consideră că această situație ar putea conduce la o punere în aplicare mai lentă a legislației privind piața internă în statele AELS aparținând SEE; îndeamnă Comisia să furnizeze o evaluare a situației;

5.   constată că Tratatul de la Lisabona consolidează rolul parlamentelor naționale în procesul decizional al UE; consideră că, prin analogie, parlamentele statelor AELS aparținând SEE ar trebui asociate mai strâns la procesul legislativ al UE cu privire la propunerile cu relevanță pentru SEE; invită Comisia să trimită spre consultare parlamentelor naționale ale statelor AELS aparținând SEE propunerile legislative pe care le înaintează parlamentelor naționale ale statelor membre ale UE;

6.   invită Comisia să formalizeze procesul de notificare a noilor norme și acte legislative ale UE ce intră în domeniul de aplicare al Acordului SEE în vederea reducerii discrepanței dintre adoptarea de noi acte legislative și potențiala preluare a acestora de către statele AELS aparținând SEE;

7.   încurajează statele AELS aparținând SEE să aloce resurse adecvate pentru aplicarea dispozițiilor legale privind piața internă; aplicarea Directivei privind serviciile, îndeosebi instituirea punctelor unice de contact, este în acest context esențială;

8.   admite că aplicarea dispozițiilor legale privind piața internă în statele AELS aparținând SEE se desfășoară în mod necesar mai lent decât în UE, din motive instituționale; consideră însă că, în pofida condițiilor diferite și a bilanțului general satisfăcător, există potențial și în statele AELS aparținând SEE pentru reducerea deficitului de punere în aplicare a legislației;

9.   observă că diferite propuneri legislative importante referitoare la piața internă sunt în prezent dezbătute, inclusiv propunerea Comisiei de directivă privind drepturile consumatorilor; invită Comisia să îmbunătățească implicarea statelor AELS aparținând SEE în aceste dezbateri;

Punerea în aplicare a legislației privind piața internă: Elveția

10. salută progresul înregistrat în liberalizarea prestării de servicii transfrontaliere între UE și Elveția și îndeosebi efectele pozitive ale Acordului privind libera circulație a persoanelor, așa cum o dovedește creșterea constantă, în perioada 2005 - 2009, a numărului de angajați detașați și de prestatori de servicii independenți din UE ce operează în Elveția; observă că această tendință s-a dovedit reciproc avantajoasă;

11. constată că Elveția a adoptat mai multe măsuri de sprijin suplimentare la Acordul privind libera circulație a persoanelor, menite să protejeze lucrătorii de dumping social și salarial, garantând egalitatea de tratament pentru prestatorii de servicii elvețieni și din UE și garantând sprijin public în favoarea acordului; observă că aceste măsuri pot îngreuna prestarea de servicii în Elveția de către întreprinderile din UE, îndeosebi de către întreprinderile mici și mijlocii; observă că, conform jurisprudenței Curții de Justiție, o serie dintre aceste măsuri de sprijin ar fi acceptabile numai dacă protejează, în mod proporționat, interesul general ce nu este deja protejat în statul de origine al prestatorilor de servicii;

12. subliniază că mai ales următoarele măsuri de sprijin sunt disproporționate din perspectiva acordului de liberă circulație și îngreunează prestarea de servicii de către întreprinderile mici și mijlocii în Elveția: obligația de notificare prealabilă în vigoare în Elveția, cu perioadă de așteptare de opt zile, obligația de participare la costurile de implementare ale comisiilor tripartite, precum și proceduri exagerate de punere în aplicare a dispozițiilor legale; în acest context, îndeamnă, de asemenea, autoritățile elvețiene să abroge reglementările care obligă întreprinderile străine care oferă servicii transfrontaliere să furnizeze o garanție de integritate financiară;

13. este preocupat de recentele evenimente de la Aeroportul Zürich-Kloten unde autoritățile elvețiene au refuzat să permită taxiurilor germane și austriece să preia pasageri și își exprimă îndoiala cu privire la conformitatea acestei măsuri cu Acordul privind libera circulație a persoanelor; îndeamnă Comisia să examineze în detaliu acest aspect;

14. invită Comisia să examineze acele măsuri care obstrucționează funcționarea pieței interne în cadrul UE și care pun de asemenea probleme pentru prestatorii elvețieni de servicii și să ia măsuri, după caz;

15. încurajează guvernul elvețian și autoritățile cantoanelor să facă uz de experiența UE și a SEE privind liberalizarea sectorului serviciilor prin transpunerea Directivei privind serviciile; subliniază că, din punct de vedere economic, Directiva privind serviciile manifestă efecte de liberalizare nu numai în relațiile dintre statele membre, ci și în interiorul acestora, prin intermediul procesului de monitorizare a legislației naționale, de înlăturare a obstacolelor inutile la instituire, și revizuire inter pares, prin care statele membre justifică orice restricții nou-introduse prin interesul public; prin urmare, consideră că un exercițiu similar ar putea avea efecte pozitive în asigurarea unei viitoare furnizări crescute de servicii transfrontaliere între UE și Elveția;

16. salută eforturile realizate de guvernul elvețian de a îmbunătăți disponibilitatea informațiilor pentru întreprinderile din UE;

17. salută decizia Parlamentului elvețian de a transpune Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și invită autoritățile elvețiene și Comisia să ajungă cât mai curând posibil la un acord privind implementarea directivei;

18. observă că, în general, Acordul privind libera circulație a persoanelor nu conține un acord detaliat cu privire la libera circulație a serviciilor, aceasta fiind acoperită doar în mod foarte selectiv prin acorduri bilaterale specifice; subliniază că un acord cuprinzător privind libera circulație a serviciilor ar aduce ambelor părți avantaje economice semnificative; invită prin urmare Comisia și guvernul elvețian să examineze posibilitatea lansării de negocieri cu scopul încheierii unui acord cuprinzător cu privire la libera circulație a serviciilor;

19. respectând pe deplin motivele naturii specifice a relațiilor dintre Elveția și UE, consideră că ar trebui întreprinse toate eforturile pentru interpretarea și aplicarea similară în UE și Elveția a reglementărilor identice sau paralele cu privire la piața internă, inclusiv în sfera liberei circulații a serviciilor, pentru a se asigura astfel o participare similară a Elveției la piața internă;

20. subliniază interesul reciproc al UE și al Elveției pentru o uniformizare îmbunătățită în aplicarea Acordului privind libera circulație a persoanelor și pentru o convergență mai punctuală între legislația Elveției și cea a UE privind piața internă, care să asigure agenților economici de ambele părți un mediu mai transparent și mai previzibil;

21. salută tendința din proprie inițiativă a autorităților elvețiene de a lua în considerare jurisprudența Curții de Justiție a UE de după semnarea Acordului privind libera circulație a persoanelor; salută recenta adoptarea a legislației elvețiene ce permite luarea în considerare a principiului „Cassis de Dijon”;

22. îndeamnă Comisia și Elveția să ajungă cu celeritate la poziții comune în actualele negocieri cu privire la acordurile bilaterale, inclusiv acordul privind siguranța produselor; solicită Comisiei și Elveției să elaboreze prezentele acorduri, precum și pe cele viitoare, de o manieră clară și anticipativă, pentru a limita strict posibilitățile de interpretare eronată pe viitor;

23. invită Comisia și autoritățile elvețiene să examineze oportunitatea dezvoltării unui mecanism pentru o mai rapidă adaptare a Acordului privind libera circulație a persoanelor la evoluțiile acquis-ului relevant în domeniile din sfera sa de aplicare;

24. invită Comisia și autoritățile elvețiene, în viitorul apropriat, să examineze diferite posibilități de găsire a unor soluții orizontale la anumite probleme instituționale în vederea reducerii fragmentării și sporirii transparenței în sistemul decizional și în vederea îmbunătățirii comunicării între comisiile mixte și să ia în calcul introducerea unui mecanism eficient de soluționare a litigiilor;

25. invită la o comunicare îmbunătățită între Parlamentul European și autoritățile elvețiene și invită reprezentanții Elveției să se implice mai mult în activitatea Parlamentului European și a organelor sale;

26. observă că, în contextul noilor provocări din procesul de negociere actual și viitor în mai multe domenii, printre care și protecția consumatorilor, se resimte nevoia dezbaterii posibilității de a depăși actualul cadru instituțional și, eventual, de a încheia un acord bilateral cuprinzător spre avantajul reciproc al Elveției și al UE;

°

° °

27. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

(2)

JO L 255, 30.9.2005, p. 22.


EXPUNERE DE MOTIVE

Cele patru state membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), și anume Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, sunt parteneri comerciali importanți ai Uniunii Europene (UE), Elveția și Norvegia fiind, respectiv, cel de-al patrulea și cel de-al cincilea partener comercial al UE, în ordinea importanței volumului de schimburi. Raportorul consideră că cele patru state membre AELS și statele membre UE aparțin la fel de mult unui spațiu cultural comun, împărtășind valori fundamentale comune, precum și o moștenire culturală și istorică.

1. Relațiile dintre statele membre UE și AELS

Relațiile dintre UE și Islanda, Norvegia și Liechtenstein se întemeiază pe Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) încheiat la 1 ianuarie 1992 între Islanda, Norvegia, Liechtenstein, pe de o parte, și Comunitatea Europeană (CE) și statele sale membre, pe de altă parte. Obiectivul principal al acestui acord îl reprezintă extinderea pieței interne comunitare în cele trei state membre AELS. Acordul privește aceleași „patru libertăți” ca și Comunitatea Europeană, dar permite de asemenea țărilor membre AELS aparținând SEE să participe la anumite politici de susținere, cum ar fi protecția consumatorilor sau politica de mediu. Acordul se bazează pe principiul omogenității, ceea ce înseamnă că legislația SEE în domeniile acoperite de acord ar trebui să fie cât mai apropiată posibil de acquis.

Este totodată deosebit de important ca membrii AELS aparținând SEE să fie implicați în dezbaterile cu privire la viitoarele acte legislative de importanță majoră la nivelul UE, cum ar fi propunerea de directivă privind drepturile consumatorilor.

Elveția a participat la negocierile ce au condus la încheierea Acordului SEE. Cu toate acestea, participarea la acord a fost contestată prin referendum în 1992. Relațiile dintre UE și Elveția s-au bazat ulterior pe diferite acorduri bilaterale cu CE și cu statele sale membre.

2. Cadrul instituțional: două modele diferite de integrarea economică fără aderare

Acordul SEE prevede instituții comune compuse din reprezentanți ai părților, care să urmărească aplicarea acordului. Un comitet mixt este responsabil de gestiunea curentă a acordului și de includerea legislației comunitare în prevederile sale. Acesta este compus din ambasadorii pe lângă UE ai statelor AELS aparținând SEE, din reprezentanți ai Comisiei și ai statelor membre ale UE.

Acordul SEE este gestionat într-un cadru înalt instituționalizat: secretariatul AELS este responsabil de gestiunea cotidiană a Acordului SEE. Autoritatea de supraveghere a AELS monitorizează implementarea acquis-ului relevant al SEE în legislația statelor membre AELS aparținând SEE. Aceasta are și competența de a introduce proceduri de sancționare a nerespectării obligațiilor pe lângă Tribunalul AELS, autoritatea juridică a SEE.

Nu există un astfel de cadru instituțional cuprinzător pentru gestionarea relațiilor UE-Elveția. Fiecare acord sectorial bilateral este în general gestionat de un comitet mixt separat, compus din reprezentanți ai părților. În ceea ce privește UE, rolul-cheie îl are Comisia Europeană.

Atât Acordul SEE, cât și acordurile bilaterale prevăd o procedură specifică pentru luarea în considerare a noului acquis. De fiecare dată când se adoptă o nouă măsură cu relevanță pentru SEE, secretariatul EFTA elaborează o decizie a comitetului mixt de modificare a anexei la respectivul acord, decizie care este, în mod normal, adoptată ulterior de comitetul mixt. Dacă prin constituțiile statelor AELS aparținând SEE se prevede acordul parlamentului sau ratificarea prin referendum, intrarea în vigoare este posibilă numai după îndeplinirea acestor condiții.

În ceea ce privește acordurile bilaterale, respectiva decizie este luată de comitetul mixt UE-Elveția responsabil, în urma unor negocieri între părți. Comitetele mixte pot modifica doar anexele la acorduri sau apendicele acestora în măsura în care sunt de natură tehnică. Cu o singură excepție, acestea nu pot modifica dispozițiile generale ale acordurilor.

3. Constatări principale ale proiectului de raport

3.1. Acordul SEE și aplicarea legislației privind piața internă

Acordul SEE a asigurat participarea efectivă la piața internă a Islandei, a Liechtenstein și a Norvegiei. În cei peste 15 ani de când este în vigoare, Acordul SEE a reprezentat un vector-cheie pentru creșterea economică reciproc avantajoasă a țărilor AELS aparținând SEE și a statelor membre ale UE.

Având în vedere domeniul larg de aplicare al Acordului SEE, raportorul recunoaște că prezentul proiect de raport nu a permis decât o evaluare generală a nivelului de aplicare a legislației privind piața internă în statele AELS aparținând SEE, fără a intra în detalii în diferitele domenii de politici.

Raportorul consideră că actualul nivel de aplicare a legislației privind piața internă în statele AELS aparținând SEE este în general unul bun, așa cum arată Tabloul de bord al pieței interne aferent statelor AELS aparținând SEE. Cifrându-se la 0,7%, deficitul de transpunere în cazul Islandei, al Liechtenstein și al Norvegiei este similar cu al celor mai multe dintre statele membre ale UE.

Raportorul consideră că este important ca Parlamentul European și alte instituții ale UE să se angajeze într-o dezbatere structurată cu statele AELS aparținând SEE. Acesta invită mai ales Comisia Europeană să implice mai mult statele membre AELS aparținând SEE în dezbaterile pe marginea subiectelor privind piața internă. Raportorul subliniază că este important ca instituțiile UE și statele AELS aparținând SEE să procedeze la schimburi de bune practici în aplicare legislației privind piața internă. În acest context, raportorul observă că proiectul Pan European Public Procurement OnLine (PEPPOL), coordonat de Norvegia,care facilitează achizițiile publice transfrontaliere de către instituțiile din sectorul public din toate țările din Europa, constituie un exemplu de bună cooperare și de schimb de bune practici în cadrul SEE. Un alt exemplu de proiect de succes îl reprezintă monitorizarea comună a pieței și exercițiul de aplicare a legislației cu privire la diversele taxe și suprataxe aplicate de companiile aeriene, realizat sub coordonarea Norvegiei.

Raportorul consideră că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona aduce două noi provocări pentru Acordul SEE la nivel instituțional.

În primul rând, din moment ce Acordul SEE se bazează pe structura pe piloni a UE, abandonată prin Tratatul de la Lisabona, există în prezent incertitudini cu privire la legislația UE care se aplică SEE. Acestea ar putea conduce la o punere în aplicare mai lentă a legislației privind piața internă în statele AELS aparținând SEE. Raportorul consideră că Comisia Europeană ar trebui să prezinte o evaluare a situației.

În al doilea rând, Tratatul de la Lisabona consolidează rolul parlamentelor naționale în procesul decizional al UE. Raportorul consideră că, prin analogie, parlamentele statelor AELS aparținând SEE ar trebui implicate mai strâns în procesul legislativ al UE cu privire la propunerile cu relevanță pentru SEE. Acesta propune Comisiei să trimită spre consultare parlamentelor naționale ale statelor AELS aparținând SEE propunerile legislative pe care le înaintează parlamentelor naționale ale statelor membre ale UE.

Raportorul observă că statele AELS aparținând SEE sunt în curs de transpunere a Directivei privind serviciile. Acesta încurajează statele AELS aparținând SEE să aloce resurse adecvate pentru transpunerea Directivei privind serviciile și îndeosebi să instituie punctele unice de contact. Acesta încurajează, de asemenea, statele AELS aparținând SEE să privească transpunerea acestei directive și ca pe un prilej de dezvoltare a serviciilor lor de e-guvernare.

3.2. Acordul privind libera circulație a persoanelor / Relațiile UE-Elveția

Raportorul ia act de contribuția sui generis a Elveției la dezvoltarea pieței interne.

UE a încheiat peste 120 de acorduri bilaterale și sectoriale cu Elveția, dintre care cele mai importante sunt Acordul de liber-schimb semnat în 1972, cele 7 acorduri din așa-numitul pachet „Bilaterale I” (libera circulație a persoanelor, transportul rutier și aerian, bariere comerciale de ordin tehnic, achiziții publice, cercetare, agricultură) încheiate în 1999 și din „Bilaterale II” încheiate în 2004 (Tratatele Schengen-Dublin, combaterea fraudei, impunerea economiilor, statistică, produse agricole prelucrate, pensii, mediu, mass-media, precum și o declarație comună de intenție cu privire la asocierea la programele educaționale).

Proiectul de raport se concentrează pe funcționarea Acordului privind libera circulație a persoanelor dintre UE, statele sale membre și Elveția, încheiat ca parte din pachetul „Bilaterale I”.

În primul rând, raportorul observă că Acordul privind libera circulație a persoanelor a avut efecte pozitive importante, așa cum o dovedește creșterea constantă, în perioada 2005 - 2009, a numărului de angajați detașați și de prestatori de servicii independenți din UE ce operează în Elveția, contribuind astfel la o consolidare aprofundată a legăturilor economice dintre UE și Elveția. Aproximativ 200 000 de lucrători transfrontalieri din țări UE sau EFTA se deplasează zilnic în Elveția, la locul de muncă.

În pofida aceste evoluții pozitive, raportorul consideră că există totuși anumite aspecte ce trebuie abordate în ceea ce privește aplicarea Acordului privind libera circulație a persoanelor. Aceste aspecte au fost identificate fie de prestatorii de servicii din UE, fie de autoritățile elvețiene.

Întreprinderile din UE au identificat mai multe obstacole în calea aplicării Acordului privind libera circulație a persoanelor , mai ales cerința de notificare de 8 zile, aplicabilă întreprinderilor din UE care doresc să presteze servicii în Elveția, precum și cerința de a contribui la costurile de aplicare ale comisiilor tripartite. Ca reacție la aceste critici, guvernul elvețian a îmbunătățit disponibilitatea informațiilor relevante pentru întreprinderi, îndeosebi prin intermediul unui site web care oferă informații cu privire la salarii și la condițiile de lucru din Elveția. Cu toate acestea, întreprinderile au atras atenția raportorului că există reglementări care obligă întreprinderile străine care oferă servicii transfrontaliere să furnizeze o garanție de integritate financiară. Astfel de dispoziții par să fie disproporționale din perspectiva Acordului privind libera circulație a persoanelor, deoarece un număr considerabil de întreprinderi nu sunt în măsură să mobilizeze astfel de sume pentru a intra pe piața elvețiană. Raportorul observă cu mare regret că recenta decizie a Tribunalului federal din Elveția care respinge această măsură a fost contestată de cantonul Basel, care a făcut recurs. Din nou, cu rezervele de rigoare, raportorul ridică problema proporționalității acestor măsuri.

Prestatorii elvețieni de servicii s-au plâns, printre altele, de cerințele din legislația germană cu privire la detașarea lucrătorilor în Germania, respectiv obligația pentru companiile elvețiene de construcții de a contribui la fondul german de concedii, chiar dacă sunt deja obligate să ofere concediu plătit în Elveția. Un alt aspect menționat de companiile elvețiene este legat de garanția obligatorie de zece ani pentru orice lucrare de construcție în Franța. Toate companiile de construcții sunt obligate să contracteze o asigurare în acest sens cu o companie franceză de asigurări. Autoritățile elvețiene pretind că este foarte dificil pentru companiile elvețiene să obțină o astfel de asigurare.

Raportorul constată că atât obligația de a contribui la fondul german de concedii, cât și garanția obligatorie de zece ani pot fi considerate obstacole la libertatea de prestare de servicii; totuși, acestea nu par a avea un caracter discriminatoriu, întrucât nu se limitează la cazul Elveției, ci se aplică în mod egal și țărilor UE. În plus, Curtea de Justiție a hotărât deja că obligația de a contribui la fondul german de concedii poate fi considerată compatibilă, în anumite condiții, cu libertatea prestării de servicii garantată prin Tratat(1).

Raportorul consideră că trebuie examinate toate posibilitățile pentru îmbunătățirea aplicării Acordului privind libera circulație a persoanelor astfel încât să se asigure interpretarea și aplicarea similară în UE și Elveția a reglementărilor identice sau paralele cu privire la piața internă, precum și o participare substanțială a Elveției la piața internă. O uniformizare îmbunătățită în aplicarea Acordului privind libera circulație a persoanelor și o convergență mai punctuală între legislațiile Elveției și a UE privind piața internă ar asigura agenților economici de ambele părți un mediu mai transparent și mai previzibil, în interesul reciproc al Elveției și al UE. Raportorul recunoaște totodată eforturile instanțelor elvețiene de a lua în considerare jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene de după semnarea Acordului privind libera circulație a persoanelor.

Raportorul recunoaște că, dat fiind sistemul constituțional elvețian, tradițiile și sistemul politic elvețian sunt incompatibile cu adoptarea automată a viitorului acquis. Raportorul este, de asemenea, conștient de provocările cu care se confruntă autoritățile elvețiene pentru a asigura acceptarea Acordului privind libera circulație a persoanelor de către poporul elvețian, luând în considerare mai ales faptul că orice modificare sau extindere a acordului ar putea face obiectul unui referendum.

Totuși, raportorul încurajează Comisia Europeană și Elveția să colaboreze în vederea îmbunătățirii implementării Acordului privind libera circulație a persoanelor și a altor acorduri bilaterale relevante pentru punerea în aplicare a normelor pieței interne. Raportorul invită Comisia și Elveția să analizeze posibilitatea încheierii unui acordul bilateral general în vederea consolidării uniformității aplicării acquis-ului ce intră în sfera de aplicare a acordurilor pe piața internă și în Elveția, inclusiv a noului acquis și în vederea găsirii unor soluții orizontale la anumite aspecte instituționale.

(1)

Cf. cauzele comune C-49/98, C-50/98, C-52/98 până la C-54/98 și C-68/98 până la C-71/98 (Finalarte și alții).


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

24.6.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

Pablo Arias Echeverría, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, António Fernando Correia De Campos, Jürgen Creutzmann, Christian Engström, Evelyne Gebhardt, Louis Grech, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Philippe Juvin, Sandra Kalniete, Eija-Riitta Korhola, Edvard Kožušník, Kurt Lechner, Toine Manders, Hans-Peter Mayer, Gianni Pittella, Mitro Repo, Robert Rochefort, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Laurence J.A.J. Stassen, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Kyriacos Triantaphyllides, Emilie Turunen, Bernadette Vergnaud, Barbara Weiler

Membri supleanți prezenți la votul final

Cornelis de Jong, Emma McClarkin, Rafał Trzaskowski, Wim van de Camp

Aviz juridic - Politica de confidențialitate