RAPORT referitor la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa

6.7.2010 - (2009/2237(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
Raportor: José Bové

Amendamente

• 001-001 (PDF - 115 KB)
• 001-001 (DOC - 96 KB)

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa

(2009/2237(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591) și diferitele documente de lucru anexate la această comunicare,

–   având în vedere recomandările Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare de la 17 martie 2009[1],

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa[2],

–   având în vedere declarația sa din 19 februarie 2008 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană[3],

–   având în vedere concluziile adoptate de Consiliu la 29 martie 2010 cu privire la îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa[4],

–   având în vedere raportul intitulat „Agroeconomia și dreptul la alimentație” al raportorului special al ONU pentru dreptul la alimentație;

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0225/2010),

A. întrucât recenta volatilitate a prețurilor la produse alimentare și materii prime a generat preocupări în rândul funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial;

B.  întrucât, începând cu anul 1996, prețurile la alimente au crescut cu 3,3 % anual, în timp ce prețurile percepute de către agricultori au crescut cu numai 2,1 %, iar cheltuielile de exploatare cu 3,6 %, ceea ce demonstrează faptul că lanțul de aprovizionare cu alimente nu funcționează corect;

C. întrucât în comunicarea Comisiei se recunoaște faptul că „aceste schimbări au avut consecințe grave pentru producătorii din sectorul agricol și îi afectează pe consumatori, care nu beneficiază de condiții echitabile”[5];

D. întrucât în medie în anul 2008 prețurile plătite de consumatorul final au rămas constante sau chiar au crescut, în ciuda scăderii puternice înregistrate de prețurile produselor agricole;

E.  întrucât relațiile comerciale echilibrate nu ar îmbunătăți doar funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente, ci ar fi și în beneficiul agricultorilor;

F.  întrucât, la momentul actual, proliferarea practicilor comerciale neloiale subminează capacitatea de investiție și de inovare a agricultorilor (în special cu privire la tehnologiile ecologice, la atenuarea schimbărilor climatice și la sursele de energie regenerabilă, în timp ce agricultorii trebuie să respecte standarde înalte de mediu, aceste cerințe urmând să fie consolidate și mai mult în cadrul politicii agricole comune în perioada de după 2013);

G. întrucât ponderea valorii agricole adăugate din lanțul de aprovizionare cu alimente a scăzut în UE-25 de la 31 % în 1995 la 24 % în 2005 și întrucât datele preliminare pentru următorii ani indică o continuare a procesului de scădere a randamentului pentru agricultori și o creștere constantă a profiturilor înregistrate de către operatori, comercianții cu amănuntul și/sau angro și de către operatorii economici din afara lanțului de aprovizionare cu alimente;

H. întrucât în 2009, la nivelul UE-27, venitul mediu în agricultură a scăzut cu peste 12%, și, prin urmare, agricultorii nu mai pot realiza venituri echitabile de pe urma muncii lor și întrucât, în ciuda acestui lucru, agricultorii și sectorul agroalimentar încă au datoria de a produce alimente care să respecte standarde de calitate foarte înalte la prețuri pe care consumatorii să și le poată permite, în conformitate cu obiectivele PAC;

I.   întrucât lanțul de aprovizionare cu alimente implică agricultori, cooperative de „agricultori” și organizații ale producătorilor, industria de prelucrare a produselor alimentare, angrosiști, comercianți cu amănuntul, furnizori de servicii de alimentație publică, restaurante, furnizarea directă din producția de subzistență, producția privată și consumatori, dar și operatori economici din afara lanțului de aprovizionare cu alimente precum: companii de comunicare și promovare, furnizori de transport și logistică, de energie și utilități, de servicii de ambalare, de resurse tehnice, de aditivi, de tehnologii și furnizori de servicii de consultanță; întrucât această complexitate și mare diversitate trebuie să fie luate în considerare pentru a se îmbunătăți viabilitatea întregului lanț;

J.   întrucât comunicarea Comisiei identifică o serie de probleme grave, cum ar fi abuzul de putere a cumpărătorului dominant, practicile neloiale în contractare (inclusiv întârzierea efectuării plăților), modificări unilaterale ale contractelor, plăți în avans în vederea asigurării accesului la negocieri, accesul restricționat pe piață, lipsa de informații cu privire la formarea prețurilor și la distribuția marjelor de profit în întreg lanțul alimentar, strâns legate de creșterea concentrării observate în sectorul aprovizionării și în sectorul vânzărilor angro și cu amănuntul;

K. întrucât în comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 se recomandă promovarea și facilitarea restructurării și consolidării sectorului agricol prin promovarea creării de organizații voluntare ale producătorilor agricoli;

L.  întrucât globalizarea și procesele de concentrare, în special la nivelul comerțului cu amănuntul, au creat un dezechilibru între diferiții operatori ai lanțului de aprovizionare cu alimente și, în realitate, la momentul actual, există un număr foarte mic de comercianți cu amănuntul care sunt lideri de piață și care negociază în mod direct sau indirect cu 13,4 milioane de agricultori și cu 310 000 de întreprinderi agroalimentare din întreaga UE;

M. întrucât concentrarea excesivă duce la pierderi în ceea ce privește diversitatea produselor, patrimoniul cultural, unitățile de desfacere, locurile de muncă și mijloacele de subzistență;

N. întrucât Comisia susține că dezechilibrele contractuale asociate cu raportul inegal de forțe au efecte negative asupra concurenței din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, deoarece este posibil ca actori mici, dar eficienți, să fie obligați să funcționeze în condiții de rentabilitate redusă, ceea ce limitează capacitatea și motivația acestora de a investi în îmbunătățirea calității produselor și în inovarea proceselor de producție;

O. întrucât produsele alimentare se comercializează în mod liber pe piața internă, iar rezultatele negocierilor privind prețurile dintre producători (organizații), procesatori, angrosiști și comercianți cu amănuntul sunt deseori determinate de evoluția prețurilor pe piața mondială;

P.  întrucât diferența foarte mare din punct de vedere numeric și al puterii economice dintre agricultori și comercianții cu amănuntul indică în mod clar un lanț de aprovizionare cu alimente dezechilibrat; întrucât în vederea stabilirii unui echilibru numeric este necesară promovarea dezvoltării organizațiilor economice de agricultori; întrucât cooperativele joacă un rol fundamental prin sporirea influenței lor și a puterii de negociere de care dispun;

Q. întrucât Uniunea Europeană face parte integrantă din rețeaua comercială globală, fiind ferm angajată față de comerțul mondial în temeiul contractelor;

R.  întrucât Uniunea Europeană este cel mai mare importator și exportator de produse agricole din lume, iar importurile de produse agricole ale UE au crescut în 2008 cu peste 10 % ajungând la 98,6 miliarde EUR, în timp de exporturile de produse agricole au crescut cu aproximativ 11 % până la 75,2 miliarde EUR;

S.  întrucât Uniunea Europeană acordă deja foarte multe plăți financiare în avans în cadrul politicii sale de ajutor pentru dezvoltare; întrucât încheierea unilaterală a acordurilor bilaterale în dezavantajul agriculturii europene este interzisă,

1.  salută comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591), întrucât recunoaște existența unor dezechilibre semnificative în ceea ce privește forța diferiților operatori dar consideră că măsurile propuse în comunicarea menționată sunt insuficiente pentru a soluționa această problematică;

2.  invită Comisia și statele membre să abordeze urgent problema pe care o reprezintă distribuția neloială a profiturilor în cadrul lanțului alimentar, în special pentru a asigura venituri adecvate pentru agricultori; recunoaște că pentru a stimula sisteme de producție durabile și etice, agricultorii trebuie să fie compensați pentru investițiile pe care le fac și pentru angajamentele pe care și le iau în aceste domenii; subliniază faptul că, în locul raporturilor de putere, trebuie stabilite raporturi de colaborare;

3   constată faptul că au fost îndeplinite toate obiectivele agricole menționate în Tratatul de la Roma (creșterea productivității, aprovizionarea cu alimente în cantități suficiente, prețuri de consum rezonabile, stabilizarea piețelor), cu excepția celor de asigurare a unor venituri adecvate în agricultură; prin urmare, invită Comisia să țină seama în mod adecvat de acest aspect în cadrul tuturor propunerilor bugetare;

4.  recunoaște necesitatea unui sector de producție stabil, sigur și profitabil ca factor decisiv în cadrul lanțului alimentar; totuși, consideră, de asemenea, că lanțul alimentar este alcătuit din mai mulți actori – agricultori, prelucrători, producători, furnizori și comercianți cu amănuntul – care produc împreună valoare adăugată și au nevoie la rândul lor de un anumit grad de siguranță;

Transparența prețurilor

5.  invită Comisia să îmbunătățească Instrumentul european de monitorizare a prețurilor, făcându-l mai ușor de utilizat prin includerea unei interfețe multilingve care să cuprindă o gamă mai largă de produse alimentare și prin îmbunătățirea comparabilității a prețurilor la fiecare nivel al lanțului de aprovizionare cu alimente și între statele membre, în așa fel încât să fie satisfăcută nevoia consumatorilor și a agricultorilor cu privire la o mai mare transparență în ceea ce privește formarea prețurilor la produsele alimentare;

6.  regretă reticența Comisiei Europene de a efectua un studiu cu privire la distribuția marjelor de profit în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu alimente, astfel cum s-a convenit în ceea ce privește procedura bugetară 2009;

7.  subliniază că un dezechilibru al transparenței comerciale între exploatațiile agricole și actorii din amontele și din avalul lanțului alimentar poate avea consecințe negative asupra poziției de negociere a agricultorilor și a grupurilor de producători;

8.  invită Comisia să deruleze rapid proiectul-pilot privind crearea unui observator european al prețurilor și marjelor agricole (și să completeze acest instrument cu date referitoare la prețuri, marje și volume), pentru care Parlamentul European și Consiliul au prevăzut un credit în valoare de 1,5 milioane de euro în bugetul pentru exercițiul 2010, să îl stabilească în cadrul Comisiei și să includă o comparație a costurilor de producție durabilă și a prețurilor la poarta fermei în vederea stabilirii diferențelor între produsele convenționale și produsele etice în sectoarele agricole cheie din diferite teritorii și în diferite situații socio-economice;

9.  îndeamnă Comisia să mențină Grupul la nivel înalt pentru lanțul de aprovizionare cu alimente ca forum de discuție, deoarece acesta s-a dovedit a fi un instrument important în vederea identificării problemelor, a efectuării de recomandări și a adoptării de strategii pentru remedierea situației actuale de dezechilibru;

10. invită Comisia să prezinte o propună introducerea obligativității raportării anuale de către cele mai importante 20 de întreprinderi de comerț, de prelucrare, de vânzare angro și de vânzare cu amănuntul cu privire la cotele lor de piață (cu datele referitoare la etichetele private) pentru produsele alimentare esențiale și cu privire la volumele de vânzări lunare, astfel încât toți partenerii de piață să poată estima evoluția cererii și a ofertei, precum și evoluția prețurilor în lanțul alimentar;

11. constată că, în unele țări, industria de prelucrare a alimentelor obține cea mai mare marjă de profit, fapt ce a fost confirmat și de Comisie; prin urmare, solicită monitorizarea și controlul în special ale industriei de prelucrare pentru a garanta transparența prețurilor;

12. consideră că este necesară creșterea transparenței pieței și a informațiilor puse la dispoziția consumatorilor, ca o condiție esențială în vederea accentuării identității produselor și a asigurării unei varietăți a alimentelor și a produselor agricole și agroalimentare care reprezintă istoria și cultura a numeroase state și regiuni și care reflectă natura „distinctivă” a agriculturii fiecărui stat membru;

13. îndeamnă Comisia să prevadă obligativitatea furnizării în documentul de tranzacție a unor dovezi clare cu privire la valoarea mărfii vândute, precum și prețul real net al tranzacției;

14. invită Comisia să efectueze o evaluare de impact cu privire la beneficiile unui cadru juridic îmbunătățit care să acopere etichetele private de calitate și ale distribuitorilor, cu scopul de a evita multiplicarea acestora, de a asigura mai multă transparență pentru consumatori și acces pe piață pentru producători;

15. subliniază necesitatea de a promova o creștere a valorii adăugate a producției agro-alimentare europene și de a lansa campanii de informare pentru consumatori cu privire la eforturile depuse de către agricultori și de către industrie în ceea ce privește mediul, siguranța alimentară și calitatea vieții animalelor;

Concurența

16. invită autoritățile europene și naționale din domeniul concurenței și alte autorități de reglementare implicate în producție și comerț să abordeze cu fermitate problemele legate de poziția dominantă și de cotele de piață semnificative ale comercianților agroeconomici, întreprinderilor de prelucrare și comercianților cu amănuntul care își desfășoară activitatea în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; îndeamnă aceste autorități să ia măsuri împotriva practicilor abuzive de cumpărare ale tuturor actorilor care pun sistematic agricultorii într-o poziție de negociere inegală;

17. invită Comisia să stabilească o nouă relație între normele în domeniul concurenței și PAC în vederea furnizării agricultorilor și organizațiilor interprofesionale ale acestora a instrumentelor necesare pentru îmbunătățirea poziției de negociere a acestora;

18. îndeamnă Comisia să analizeze consecințele penetrării semnificative a pieței, într-un anumit stat membru, de către un singur comerciant cu amănuntul sau de către un număr redus de comercianți cu amănuntul; îndeamnă Comisia să ia în considerare posibilitatea de a introduce măsuri corective – în beneficiul producătorilor și al consumatorilor – în cazul în care practicile comercianților cu amănuntul sau cotele de piață se dovedesc a avea efecte anticoncurențiale;

19. invită Comisia să prezinte un raport Parlamentului, până la sfârșitul anului 2010, în care să furnizeze date privind abuzul de putere de cumpărare în UE, comportamentul anticoncurențial și practicile contractuale neloiale din lanțul alimentar începând cu sectorul materiilor prime și până la consumator și să propună soluții adecvate;

20. invită statele membre, acolo unde este cazul, să ofere autorităților naționale din domeniul concurenței mai multe posibilități de acțiune prin stabilirea unor mecanisme simple pentru adunarea de dovezi privind denaturarea concurenței prin practici contractuale neloiale;

21. consideră că este necesară interzicerea la nivel comunitar a vânzării produselor la un preț mai mic decât cel de achiziție;

22. îndeamnă Comisia să inițieze o investigație sectorială completă în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente în vederea stabilirii nivelului abuzului de putere de cumpărare în acest sector; accentuează succesul înregistrat de investigația cu privire la concurență realizată în sectorul farmaceutic în 2009;

23. îndeamnă Comisia să procedeze la revizuirea criteriilor utilizate în prezent în vederea evaluării comportamentului anticoncurențial (indicele Herfindahl); acest indice, care este util în evaluarea riscului de monopol, nu este în măsură să ofere o valoare reală a practicilor anticoncurențiale de tip coluziune și oligopol, cum se pare că au loc, cel puțin parțial, în cazul vânzării cu amănuntul la scară largă;

24. invită Comisia să asigure o aplicare mai bună aplicare a regulilor de concurență în lanțul alimentar și să analizeze posibilitatea prezentării unor propuneri legislative către Parlament și Consiliu în acest sens, astfel încât să se limiteze în mod eficient dezvoltarea pozițiilor dominante de pe piață în cadrul sectoarelor de materii prime, al industriei de prelucrare a produselor alimentare și al sectorului comerțului cu amănuntul și să se consolideze puterea de negociere a agricultorilor, permițându-le acestora să ia măsuri coordonate împotriva agenților dominanți prin intermediul unor organizații ale producătorilor, organizații sectoriale și IMM eficiente;

25. consideră că Regulamentul 1234/2007 privind organizarea comună a piețelor (OPC) trebui revizuit de urgență pentru a consolida această organizare și că domeniul de aplicare al acestui regulament ar trebui extins în așa fel încât să includă practici durabile de producție ca și condiție de exceptare de la aplicarea articolului 101 din TFUE;

26. consideră că la nivelul UE va fi necesar un anumit grad de coordonare și armonizare a măsurilor naționale împotriva practicilor comerciale neloiale;

27. îndeamnă Comisia să prevadă o diversificare legislativă a produselor cu o puternică bază teritorială, care se evidențiază prin caracterul lor local sau regional specific, distinctiv, comparativ cu produsele standardizate;

28. solicită Comisiei să ia măsuri în vederea păstrării diverselor caracteristici nutriționale, ecologice și cu privire la sănătate ale alimentelor și să se asigure că prețurile vor fi în deplină concordanță cu această diversitate; în esență, concurența ar trebui, de asemenea, dezvoltată pe baza unor caracteristici calitative variate care ar trebui măsurate în mod corespunzător;

Abuzul de putere de cumpărare și contractarea

29. invită Comisia să se asigure că legislația UE în domeniul concurenței nu este eludată de abuzul de putere de cumpărare (fără a se produce o denaturare a concurenței) în lanțul alimentar, fenomen ce deseori se manifestă prin întârzierea efectuării plăților către agricultori sau întreprinderile mici de prelucrare, prin modificări ulterioare ale condițiilor contractuale, prin reduceri forțate de prețuri, prin revânzarea în pierdere sau prin cerințe referitoare la volume excesive ori prin taxe de listare nejustificate, și, dacă este necesar, să prezinte propuneri corespunzătoare;

30. solicită în special ca termenele de plată în lanțul de aprovizionare cu alimente să fie reduse la un maximum de 30 de zile pentru toate produsele alimentare și la o perioadă mai scurtă pentru produsele agricole cu grad ridicat de perisabilitate, în cadrul revizuirii în curs a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cadrul tranzacțiilor comerciale (prevăzându-se excepții pentru organizațiile de producători și pentru cooperative);

31. îndeamnă Comisia să propună o extindere a legislației europene în domeniul concurenței dincolo de preocupările pe care acesta se axează în mod strict la momentul actual, și anume bunăstarea consumatorilor și aspectele privind asigurarea unor prețuri mici la alimente;

32. solicită Comisiei să verifice dacă cerințele impuse de lanțurile comerciale, altele decât cele stabilite prin regulamente, referitoare la practicile din producția agricolă de legume și fructe și la reziduurile rezultate din pesticide, de a limita comerțul liber și de a consolida în mod nejustificat poziția comerțului în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, sunt adecvate;

33. solicită stabilirea unei liste a practicilor abuzive de piață, precum vânzările în pierdere, sau comisioanele din vânzări, precum și interzicerea clară a acestora de către Uniunea Europeană; solicită stabilirea unei liste publice a întreprinderilor care nu respectă normele și introducerea unui sistem de sancționare;

34. invită Comisia să analizeze dacă și în ce măsură utilizarea abuzivă a etichetelor private (produse de marcă proprie) și practicile de formare a alianțelor de cumpărare de către lanțurile de supermarketuri conduc la o denaturarea concurenței și la crearea unei presiuni asupra neloiale asupra agricultorilor și la reducerea sistematică a prețurilor la producător; reamintește faptul că utilizarea abuzivă a etichetelor private are un impact negativ asupra capacității de inovare a producătorilor (în special a producătorilor mici); solicită insistent Comisiei să ia măsuri în această privință în așa fel încât agricultorii și grupurile de producători beneficiază de un tratament echitabil în procesul de formare a prețurilor;

35. consideră că recomandările Comisiei de a se intensifica integrarea verticală în industria alimentară nu reflectă întotdeauna necesitatea reechilibrării puterii de negociere dintre agricultori, distribuitori și industria alimentară și că, prin urmare, acele strategii ar trebui însoțite de măsuri de descurajare a practicilor abuzive;

36. atrage atenția asupra faptului că agricultura contractuală impusă de către cumpărători, integrarea verticală și operațiunile la termen, care joacă un rol din ce în ce mai important, ar putea slăbi concurența, în special între cumpărători; prin urmare, solicită Comisiei să examineze mai îndeaproape efectele unor asemenea relații contractuale și, dacă este cazul, să ia măsurile necesare;

37. invită Comisia și statele membre să promoveze practicile contractuale echitabile între toți actorii lanțului de aprovizionare cu alimente pe baza unor condiții negociate cu organizațiile de agricultori și de producători, inclusiv cu organizațiile sectoriale și interprofesionale astfel încât să se îmbunătățească practicile agricole durabile și să se asigure produse de cea mai bună calitate, să se reducă prețurile materiilor prime și să se garanteze cele mai echitabile prețuri, precum și să se prevadă un sistem ușor accesibil prin care să se împiedice încălcarea contractelor de către cumpărători; consideră că contractele standard ar putea constitui instrumente standard, a căror implementare ar trebui să aibă forță obligatorie în anumite sectoare; sprijină schimbul de bune practici cu privire la notificarea practicilor contractuale între statele membre, inclusiv furnizarea de informații către Comisie;

38. salută și încurajează constituirea de ombudsmani pentru sectorul vânzării cu amănuntul de produse alimentare și instituirea altor mecanisme de arbitrare menite să garanteze respectarea acordurilor contractuale; invită Comisia să analizeze experiențe din acest domeniu în vederea instituirii unui ombudsman la nivelul UE pentru sectorul vânzării cu amănuntul de produse alimentare, ale cărui sarcini să constea în asigurarea aplicării codurilor de conduită, a bunelor practici și a contractelor în tranzacțiile dintre operatori din state membre diferite;

39. solicită Comisiei să divulge practicile neloiale privind taxele de listare și alte taxe de introducere pe piață și să examineze dacă acestea încalcă legislația în domeniul concurenței; solicită Comisiei să propună norme uniforme cu privire la taxele de listare și de introducere pe piață și, în special, să ia măsuri împotriva taxelor excesive solicitate de distribuitori;

40. consideră că Comisia trebuie să promoveze o campanie de informare pe scară largă, la nivel european, în vederea creșterii gradului de sensibilizare a agricultorilor cu privire la drepturile lor, la practicile abuzive care i-ar putea viza și la mijloacele disponibile de denunțare a acestor abuzuri;

Speculația

41. solicită Uniunii Europene să facă presiuni pentru crearea unei agenții mondiale de reglementare independente, responsabilă de stabilirea normelor pentru piețele la termen pentru produsele de bază și pentru piețele de schimb de opțiuni, precum și de punerea în aplicare a unor măsuri stricte împotriva speculațiilor pe produse alimentare la nivel mondial;

42. solicită ca, având în vedere orientarea din ce în ce mai crescută către piață, să se ia măsuri în vederea eliminării volatilității extreme a prețurilor, dat fiind faptul că anumiți operatori din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente profită de acest fenomen în timp ce alții sunt în mod vizibil afectați de acesta; solicită Comisiei, prin urmare, să propună acte legislative referitoare la instrumente de combatere volatilității prețuirilor în vederea reducerii vulnerabilității producătorilor;

43. invită Comisia să întărească competențele autorităților europene responsabile de piețele de schimb de mărfuri, astfel încât să se evite speculațiile pe mărfurile alimentare, și să depună eforturi pentru punerea în aplicare a unor măsuri UE adecvate care influențează piețele agricole la termen;

44. solicită Comisiei să îmbunătățească monitorizarea și transparența globală a piețelor instrumentelor financiare derivate și, de asemenea, să sporească transparența activităților din afara piețelor reglementate în contextul viitoarei revizuiri a directivei MiFID și a altor legislații relevante;

Autoreglementarea

45. îndeamnă Consiliul să încurajeze în continuare inițiativele de autoreglementare și posibilitatea de a crea fonduri mutuale pentru a putea face față riscurilor economice, astfel încât să se consolideze poziția de negociere a agricultorilor, în special prin sprijinirea organizațiilor economice și de producători, a organizaților sectoriale și a cooperativelor agricole;

46. încurajează statele membre să elaboreze coduri de bune practici comerciale pentru lanțul alimentar, inclusiv mecanisme de plângere și sancțiuni pentru practicile neloiale; solicită Comisiei să propună un cod comun, cu aplicabilitate în întreaga UE, pentru reechilibrarea relațiilor din lanțul de aprovizionare cu alimente; îndeamnă, de asemenea, Comisia prezinte o propunere privind aplicarea unui mecanism la nivel european în vederea monitorizării, prin intermediul organismelor specializate din statele membre, a relațiilor dintre distribuitorii dominanți și furnizorii acestora;

47. consideră că este necesară stimularea unei mai bune integrări a diferitelor verigi ale lanțului de distribuție prin organizații interprofesionale și crearea de contracte-tip pe bază voluntară, cu posibilitatea, în anumite cazuri, în special în cazul produselor perisabile, ca statele membre să poate impune aplicarea lor obligatorie;

Sisteme alimentare durabile și calitatea alimentelor

48. deplânge faptul că, în comunicarea sa, Comisia nu subliniază mai pregnant importanța agriculturii ca treaptă primară a lanțului de valori economice agricole în domeniul aprovizionării cu alimente și al industriei alimentare; subliniază corelațiile dintre nivelul scăzut al prețurilor la poarta fermei și supraproducția structurală, precum și consecințele acestora asupra sustenabilității, a standardelor cu privire la protecția animalelor, a inovării agricole și a ocupării forței de muncă în regiunile defavorizate;

49. solicită Comisiei să propună adoptarea unor instrumente de susținere și promovare a lanțurilor de aprovizionare cu alimente gestionate de agricultori, a lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente și a piețelor de agricultori, în vederea stabilirii unei relații directe cu consumatorii și pentru a ajuta agricultorii să obțină o pondere mai echitabilă din valoarea prețului final de vânzare prin reducerea numărului intermediarilor și a etapelor procesului;

50. îndeamnă Comisia ca, în cadrul activităților sale, să acorde o atenție specială situației din țările în curs de dezvoltare și să nu pună în pericol propria aprovizionare cu alimente a țărilor terțe;

51. invită Comisia să revizuiască standardele de igienă ale UE în ceea ce privește comercializarea la distanță sau locală și termenul de valabilitate al produselor, să descentralizeze și să simplifice sistemele de certificare și control și să promoveze relațiile directe producător-consumator și lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente;

52. consideră că organizațiile de producători, cooperativele de agricultori și IMM-urile ar trebui să beneficieze de un tratament preferențial la acordarea contractelor de achiziții publice în lanțul de aprovizionare cu alimente; solicită, prin urmare, Comisiei, să propună măsuri în această privință;

53. recunoaște importanța și necesitatea unei reglementări ferme cu privire la calitatea produselor agricole; în acest sens, amintește Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2010 referitoare la politica privind calitatea produselor agricole și menționează nevoia ca produsele importate să respecte toate normele de calitate și de producție în vederea evitării unei concurențe neloiale cu produsele europene;

54. reamintește că stabilitatea veniturilor agricultorilor determină capacitatea acestora de a investi în tehnologii ecologice, în atenuarea schimbărilor climatice și în sursele regenerabile de energie și în măsuri de protecție pentru o agricultură sustenabilă și că, de asemenea, agricultorii trebuie să respecte standarde înalte de mediu care în plus, vor fi consolidate și mai mult în cadrul politicii agricole comune din perioada de după 2013;

55. consideră că este esențială îmbunătățirea organizării și raționalizarea în continuare a lanțului de aprovizionare cu alimente pentru a reduce impactul transportării produselor alimentare (mile alimentare) asupra mediului și pentru a promova comercializarea produselor alimentare locale;

56. subliniază că investițiile în facilități de păstrare și ambalare a produselor agricole pot juca un rol important în asigurarea unor prețuri echitabile pentru aceste produse;

57. subliniază necesitatea asigurării unei dezvoltări durabile a economiei rurale prin încurajarea activităților de procesare a produselor agricole în cadrul exploatației, dar și a activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale;

58. invită Comisia să susțină inițiativele locale și regionale de comercializare a alimentelor și să nu le împovăreze prin legislație și birocrație exagerate, întrucât acestea au o contribuție importantă la crearea valorii adăugate a exploatărilor agricole;

Autoaprovizionarea, serviciile alimentare publice și risipa de alimente

59. solicită Comisiei ca, în momentul revizuirii normelor UE pentru producătorii de alimente de la nivel local, să țină seama de producția de subzistență sau semisubzistență;

60. invită Comisia să evalueze posibile modificări ale normelor privind practicile de achiziții publice pentru serviciile de alimentație publică, astfel încât să se consolideze practicile agricole durabile și bunăstarea animalelor, să se dezvolte produse alimentare de sezon și locale;

61. consideră că achizițiile publice, de exemplu în cadrul programelor specifice privind produsele lactate și fructele și legumele, implementate în școli, trebuie să garanteze accesul micilor producători locali și al grupurilor locale de producători;

62. consideră că trebuie încurajate piețele agricole administrate direct de agricultori, crearea de spații de comercializare în care producătorii să prezinte consumatorilor produsele în mod direct; crearea unor programe de promovare a vânzărilor pe piețele locale;

63. îndeamnă Comisia să analizeze, într-un raport către Parlamentul European și Consiliu, problema deșeurilor considerabile de produse alimentare în lanțul alimentar, care, în majoritatea statelor membre, reprezintă până la 30% din produsele alimentare, și ia măsuri printr-o campanie de informare cu privire la valoarea esențială a alimentelor;

64. subliniază importanța dezvoltării unor programe alimentare pentru cetățenii europeni care au nevoie de acestea, precum persoanele cele mai dezavantajate, și anume vârstnicii și tinerii;

65. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]  http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/food/files/high_level_group_2008/documents_hlg/final_recommendations_hlg_17_03_09_en.pdf
• [2]               Texte adoptate la acea dată, P6_TA(2009)0191
• [3]              Texte adoptate la acea dată, P6_TA(2008)0054
• [4]               http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/agricult/113636.pdf
• [5]                COM (2009)591, introducere.

EXPUNERE DE MOTIVE

Unul din obiectivele cheie ale politicii agricole comune a fost și este în continuare acela de a se garanta venituri echitabile pentru agricultori. Totuși, în comparație cu obiective cum ar fi creșterea productivității și a competitivității globale a industriei alimentare europene, se pare că un venit echitabil pentru agricultori nu este un punct prioritar pe ordinea de zi a Comisiei Europene.

Comisia a informat Parlamentul European și Consiliul cu privire la problemele grave care subminează buna funcționare a lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa. Acestea au devenit vizibile din cauza volatilității dramatice a prețurilor la materiile prime în sectorul agricol și în sectorul alimentar. Aceste probleme par să fie în strânsă legătură cu concentrația crescută din sectorul prelucrării, din sectorul comercianților cu ridicata, al comercianților cu amănuntul și al lanțurilor de supermarketuri, cu creșterea puterii pe piață a acestora și cu diferitele practici de abuz de putere a cumpărătorului dominant în cadrul lanțului alimentar.

De asemenea, Comisia atrage atenția asupra unei serii de practici neloiale în ceea ce privește contractarea, accesul restricționat pe piață și taxele nejustificate impuse producătorilor pentru listarea de produse alimentare în sectorul comerțului cu amănuntul. În același timp, comunicarea ridică întrebarea de ce agricultorii suferă din cauza scăderii prețurilor de la poarta fermei în aproape toate sectoarele, în timp ce consumatorii se confruntă cu prețuri constante sau din ce în ce mai mari pentru produsele finale pe care le cumpără. informațiile referitoare la marjele de profit în acest sector sunt greu de obținut.

Pentru a răspunde acestor probleme, Comisia sugerează creșterea transparenței prețurilor în vederea dezvoltării concurenței și, astfel, a combaterii volatilității prețurilor, precum și îmbunătățirea fluxului informațiilor între partenerii de pe piață privind cererea și oferta, prețurile și contractarea. Cu toate acestea, în statele membre sau la nivelul UE, sunt disponibile în prezent foarte puține date referitoare la formarea prețurilor la nivelul procesării, al comerțului și al comercializării.

Raportul de față cuprinde propuneri care au fost colectate pe baza unui document de lucru pe care raportorul l-a pregătit cu scopul de a invita toate părțile interesate să își exprime opiniile cu privire la întrebări cheie pentru o mai bună funcționare a lanțului alimentar și a pentru asigurarea unor venituri echitabile pentru agricultori. Proiectul de rezoluție a preluat multe dintre aceste propuneri în vederea unei reflecții aprofundate asupra posibilelor soluții posibile și în scopul de a solicita Comisiei și Consiliului să ia măsuri urgente.

1. Transparența

Comisia propune măsuri menite să sporească transparența prețurilor în sectorul alimentar. Acestea includ în principal o mai mare transparență a piețelor instrumentelor financiare derivate din sectorul produselor agricole de bază, pentru a putea controla speculațiile excesive și volatilitatea prețurilor la produsele agricole de bază. De asemenea, Comisia recomandă crearea unui instrument european de monitorizare a prețurilor alimentelor și a unor servicii ușor accesibile de comparare a prețurilor de consum ale produselor alimentare.

Cu toate acestea, aceste propuneri nu includ măsuri de sporire a transparenței în ceea ce privește distribuția valorii adăugate și a marjelor de profit în rândul și în cadrul diferitelor sectoare ale lanțului alimentar; informații care dezvăluie costurile reale de producție ale fermierilor în raport cu prețurile oferite de cumpărători și consecințele acestora pentru practicile de producție, calitatea alimentelor și restructurarea sectorului, precum și efectele negative asupra mediului și factorii externi comparabili; nici informații referitoare la influența excedent structural de producție cauzat de anumite politici privind cantitățile de aprovizionare și scăderea conexă a prețurilor producătorilor.

2. Concurența

Comisia propune măsuri de îmbunătățire a concurenței în cadrul lanțului alimentar european, în special prin intensificarea în continuare a integrării verticale a industriei alimentare în piața internă, și de soluționare a problemei limitării teritoriale a ofertei, care contrazice principiile pieței interne. De asemenea, Comisia reexaminează standardele de mediu selectate și schemele de indicare a originii pe etichete, care pot obstrucționa comerțul transfrontalier, și sugerează stoparea dezvoltării schemelor naționale și regionale de indicare a originii pe etichete și înlocuirea acestora cu un nou cadru pentru indicațiile geografice, pentru standardele de comercializare și pentru schemele de certificare în contextul politicii sale referitoare la calitatea produselor agricole.

Cu toate acesta, raportorul deplânge faptul că aceste propuneri nu iau în considerare marea diversitate în ceea ce privește structura teritorială, dimensiunea, nivelul de specializare, capacitățile de ocupare a forței de muncă și accesul la asistență publică al diferitelor întreprinderi mici, mijlocii și mari implicate în lanțul alimentar; puterea de negociere extrem de inegală a fermierilor, în raport cu cea a procesatorilor, a comercianților cu ridicata și a comercianților cu amănuntul, ceea ce a condus la practici abuzive ale cumpărătorilor și la comportamente anticoncurențiale;implicarea și performanțele scăzute ale autorităților naționale și europene din domeniul concurenței în abordarea acestor asimetrii și luarea unor măsuri adecvate; și actualul „război al prețurilor” purtat în majoritatea statelor membre între lanțurile de supermarketuri.

3. Restructurarea agriculturii și a lanțului alimentar

Comisia a propus măsuri pentru restructurarea sectorului agricol și a lanțurilor alimentare și pentru încurajarea creării de organizații ale producătorilor agricoli. De exemplu, Comisia propune să se concentreze asupra sectorului laptelui, ignorând un număr substanțial de produse alimentare prelucrate care constituie ca mai mare parte din consumul gospodăriilor. De asemenea, Comisia preconizează crearea unui nou Grup la nivel înalt, care au scopul de a ameliora competitivitatea industriei agro-alimentare, în special a IMM-urilor, și de a încuraja inovarea și exporturile în acest sector.

Totuși, aceste propuneri nu țin seama de marea diversitate în ceea ce privește structurile agricole și dimensiunea exploatațiilor, nici de legăturile acestora cu piețele locale, regionale, naționale sau internaționale, de marea diversitate în ceea ce privește industriile de prelucrare și diferitele niveluri de competitivitate în raport cu piețele și lanțurile de aprovizionare din care fac parte, de diversitatea comercianților cu amănuntul locali independenți, a piețelor, a lanțurilor alimentare locale și a sistemelor de aprovizionare cu alimente de semisubzistență, care nu depind de evoluția pieței; de dependența ridicată de inputurile externe și deseori importate ale producătorilor agroindustriali intensivi din lanțul alimentar, pe care Comisia îi consideră ca fiind cei mai competitivi producători pe piața mondială; de dispariția rapidă a întreprinderilor mici și mijlocii, a comercianților cu amănuntul și a magazinelor, în special în zonele rurale defavorizate; și de conflictul dintre normele europene în materie de concurență și intenția exprimată de Comisie de a crește puterea de negociere a organizațiilor de producători, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea de a obține un preț echitabil pentru producția lor.

4. Abuzul de putere de cumpărare și contractarea

Comisia consideră că sunt necesare măsuri în vederea eliminării practicilor contractuale neloiale între agenții comerciali de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente. Aceasta evidențiază practici precum întârzierea plăților, modificări unilaterale ale contractelor, plata unor aconturi ca taxă de acces în supermarketuri și multe altele.

Cu toate acestea, măsurile propuse împotriva acestor practici se limitează la schimbul de bune practici, campanii de sensibilizare și pregătirea de contracte standardizate voluntare. În plus, propunerea nu include măsuri împotriva practicilor care impun prețuri scăzute la poarta fermei prin intermediul cerințelor de volum ridicat, „marje minus” (prețuri exclusive pentru un cumpărător); măsuri care fixează taxe minime de listare și măsuri împotriva amenințărilor cu delistarea; măsuri împotriva blocării stocurilor și impunerii de taxe nejustificate pentru ambalare, taxe de comercializare, reduceri post-vânzare și plăți retroactive; măsuri împotriva întârzierii nejustificate a plăților, practicate în aproape toate lanțurile comercianților cu amănuntul, și contribuțiilor suplimentare la costurile de comercializare impuse producătorilor pentru acoperirea cheltuielilor pentru disfuncționalitățile pieței; nici măsuri de ameliorare a know-how-ului producătorilor și consumatorilor cu privire la formarea prețului de-a lungul lanțului alimentar și măsuri pentru controlul concentrării „grupurilor” (bundlers) și a alianțelor de cumpărare (buying desks) la nivel european.

5. Revânzarea în pierdere

În cadrul practicilor anticoncurențiale, Comisia nu a menționat în mod specific practicile de revânzare în pierdere, care sunt larg răspândite în Europa. Cu toate acestea, Comisia remarcă un număr semnificativ de carteluri și cazuri de impunere a prețurilor de revânzare; comercializare în comun și acorduri de cumpărare în comun (alianțe de cumpărare); acorduri de legare și grupare; și utilizarea la scară tot mai largă a etichetelor private.

Totuși, comunicarea nu include date sau analize cu privire la practicile de revânzare în pierdere, care reunesc cazuri precum „cartelul producătorilor de paste” din Italia, sau cazurile similare din Franța, Germania, Irlanda și state membre noi; propuneri care să țină cont de experiențele diferitelor state membre în aplicarea legislației naționale împotriva practicilor de revânzare în pierdere și care ar putea face ca legislația comunitară existentă în domeniul concurenței să fie mai eficientă în combaterea și stoparea acestor practici.

În plus, activitatea Observatorului European al prețurilor și marjelor agricole ar putea permite definirea unui preț minim care să includă costurile de producție și să garanteze venituri echitabile pentru agricultori. Un astfel de preț ar servi drept punct de referință în cadrul negocierilor dintre organizațiile de producători și sectoarele din aval din lanțul alimentar, pentru a interzice vânzarea în pierdere de către agricultori.

6. Îmbunătățirea calității alimentelor și a sistemelor alimentare durabile

Comunicarea nu a analizat nici relațiile, relevante prin prisma prețului dintre dimensiunea fermelor și prețurile la poarta fermei; diferențele în ceea ce privește dependența fermelor față de inputurile externe (energie, furaje etc.); obiectivele de durabilitate, având în vedere noile provocări precum schimbările climatice, reducerea biodiversității etc., menționate în bilanțul de sănătate al PAC; relevanța standardelor de igienă ale UE în raport cu comercializarea la distanță sau locală și termenul de valabilitate al produselor; nici diferitele criterii pentru calitatea alimentelor, dincolo de siguranța alimentară.

Îmbunătățirea funcționării lanțurilor alimentare ar trebui să includă o diferențiere și o revizuire a regulilor de igienă; descentralizarea și simplificarea sistemelor de certificare și control; promovarea relațiilor directe producător - consumator și a lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente, a căror beneficii în termeni de durabilitate au fost confirmate de proiectele de cercetare realizate de CE; implicarea producătorilor și a consumatorilor în elaborarea criteriilor de calitate și comerț echitabil;

7. Autoaprovizionarea, lanțurile alimentare publice, serviciile de alimentație publică și risipa de alimente

Comunicarea nu ia în considerare următoarele practici:

- lanțurile alimentare care nu sunt integrate sau sunt parțial integrate în economia de piață, de exemplu, producția de subzistență sau semisubzistență care reprezintă încă o componentă importantă a aprovizionării cu produse alimentare în multe state membre, în special în sectorul fructelor și legumelor;

- serviciile de catering publice și private (inclusiv cantinele și restaurantele), care au propriile lor cerințe, structuri ale prețului și norme specifice de concurență;

- criteriile de durabilitate în ceea ce privește mediul pentru practicile de achiziții publice în sectorul alimentar (servicii de alimentație publică) ca mijloc de creștere a calității alimentelor și de dezvoltare economică locală, reducând în același timp distanța de transport și dependența agrochimică;

- pierderile enorme de alimente de-a lungul lanțului alimentar, care în majoritatea statelor membre se ridică la 30% din alimentele produse și comercializate;

- importanța Programului european de ajutor alimentar, centrat pe lanțul de aprovizionare cu alimente, care hrănește 43 de milioane de oameni săraci din Europa și care ar trebui revizuit în vederea realizării unei legături mai strânse între producătorii locali și consumatorii de alimente.

8. Speculația

În sfârșit raportorul solicită adoptarea unor măsuri adecvate împotriva speculațiilor pe mărfurile alimentare.

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică Și siguranȚă alimentară (4.6.2010)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

Venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa

(2009/2237(INI))

Raportoare pentru aviz: Esther Herranz García

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591) întrucât recunoaște existența unor dezechilibre semnificative în ceea ce privește forța diferiților operatori dar consideră că măsurile propuse în comunicarea menționată sunt insuficiente pentru a soluționa această problematică;

2.  deplânge faptul că nu există o corelare între prețurile ridicate pentru consumatori și prețurile plătite agricultorilor europeni și subliniază necesitatea de a se obține o repartizare mai echitabilă a valorii adăugate între diferitele verigi ale lanțului de aprovizionare, de la piețele primare ale materiilor prime, care precedă agricultorii din lanț, până la consumatorii finali de la capătul lanțului;

3.  solicită o dezbatere mai amplă, care să țină seama într-o măsură mai mare de legătura dintre preț și calitate, și consideră că consumatorilor ar trebui să li se furnizeze informații, inclusiv despre metodele de creștere a animalelor și de cultivare, de exemplu, prin intermediul site-urilor de internet ale producătorilor sau al bornelor de informare din magazine;

4.  solicită implementarea unei strategii europene pentru a spori capacitatea de negociere a verigilor mai slabe din cadrul lanțului de aprovizionare, în special a sectorului primar; consideră că, printre alte măsuri, este necesară modificarea legislației europene privind concurența și armonizarea criteriilor utilizate de autoritățile naționale în domeniul concurenței, având în vedere specificitățile sectorului agricol;

5.  constată că dezechilibrele de putere reprezintă un puternic factor de descurajare pentru continuarea activității agricole în Uniunea Europeană; subliniază necesitatea de a consolida măsurile comunitare axate pe concentrarea ofertei în diverse sectoare de producție prin încurajarea sporită a grupurilor de producători, cu scopul de a crește puterea de negociere a acestora în raport cu celelalte verigi ale lanțului de aprovizionare cu alimente;

6.  îndeamnă Comisia să examineze consecințele, în toate statele membre, ale penetrării semnificative a pieței de către o singură entitate de vânzare cu amănuntul; îndeamnă Comisia să reflecteze asupra introducerii unei limite superioare corespunzătoare pentru penetrarea pieței;

7.  solicită acordarea de sprijin pentru crearea și administrarea sistemelor naționale de monitorizare a formării și evoluției prețurilor în sectorul comerțului cu amănuntul și în marile supermarket-uri;

8.  solicită alcătuirea unei liste cu practici abuzive de piață, cum ar fi vânzările în pierdere sau comisioanele din vânzări, și interzicerea lor explicită de către Uniunea Europeană; solicită stabilirea unei liste publice a întreprinderilor care încalcă normele și punerea în aplicare a unui sistem de sancționare;

9.  denunță manipularea prețurilor și cartelizarea din partea unor sectoare de mare distribuție și solicită măsuri urgente pentru a pune capăt acestor practici și pentru a obține transparența în procesul de formare a prețurilor la produsele alimentare din punctul de vedere al consumatorului final;

10. subliniază în mod special necesitatea înăspririi legislației europene privind întârzierile la plățile către furnizori, atât în cazul contractelor cu entități publice, cât și în cazul celor cu parteneri privați; solicită, de asemenea, introducerea de măsuri la nivel european pentru combaterea practicilor de concurență neloială constând în comercializarea propriilor mărci de către întreprinderile de distribuție;

11. subliniază necesitatea de a promova o creștere a valorii adăugate a producției agro-alimentare europene și de a lansa campanii de informare pentru consumatori cu privire la eforturile depuse de către agricultori și de către industrie în ceea ce privește mediul, siguranța alimentară și calitatea vieții animalelor;

12. ia act de apariția în unele state membre a unor coduri voluntare de practici și/sau instituirea unui mediator pentru sectorul vânzării cu amănuntul a produselor alimentare; îndeamnă Comisia să examineze experiențele din statele membre în această privință în vederea instituirii, la nivel european, a unui cod de practici și a unui mediator pentru sectorul vânzării cu amănuntul a produselor alimentare;

13. consideră necesară promovarea unei mai bune integrări a diferitelor verigi ale lanțului de distribuție prin intermediul organizațiilor interprofesionale, întocmirea de coduri de bune practici și crearea de contracte-tip pe bază voluntară, cu posibilitatea, în anumite cazuri, în special în cazul produselor perisabile, ca statele membre să poată impune aplicarea lor obligatorie.

14. invită statele membre să introducă mecanisme de arbitraj care să garanteze respectarea acordurilor contractuale;

15. reamintește că stabilitatea veniturilor agricultorilor determină capacitatea acestora de a investi în tehnologii ecologice, în atenuarea schimbărilor climatice și în sursele regenerabile de energie și în măsuri de protecție pentru o agricultură sustenabilă și că, de asemenea, agricultorii trebuie să respecte standarde înalte de mediu care în plus, vor fi consolidate și mai mult în cadrul politicii agricole comune din perioada de după 2013;

16. invită Comisia să îmbunătățească Instrumentul european de monitorizare a prețurilor și să dezvolte o interfață ușor de utilizat, transparentă și multilingvă care să permită consumatorilor și părților interesate să compare prețurile produselor alimentare de bază în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare cu alimente atât în cadrul unui anumit stat membru, cât și între diferitele state membre;

17. consideră că este esențială îmbunătățirea organizării și raționalizarea în continuare a lanțului de aprovizionare cu alimente pentru a reduce impactul transportării produselor alimentare (mile alimentare) asupra mediului și pentru a promova comercializarea produselor alimentare locale;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	2.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	54 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	János Áder, Elena Oana Antonescu, Kriton Arsenis, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Martin Callanan, Nessa Childers, Chris Davies, Bairbre de Brún, Esther de Lange, Anne Delvaux, Bas Eickhout, Edite Estrela, Jill Evans, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Julie Girling, Françoise Grossetête, Dan Jørgensen, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Jo Leinen, Corinne Lepage, Peter Liese, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Vladko Todorov Panayotov, Gilles Pargneaux, Antonyia Parvanova, Andres Perello Rodriguez, Sirpa Pietikäinen, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Oreste Rossi, Daciana Octavia Sârbu, Carl Schlyter, Horst Schnellhardt, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Catherine Soullie, Salvatore Tatarella, Anja Weisgerber, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis
Membri supleanți prezenți la votul final	Christofer Fjellner, Gaston Franco, Esther Herranz García, Rovana Plumb, Bart Staes, Kathleen Van Brempt, Anna Záborská

AVIZ al Comisiei pentru piaȚa internă Și protecȚia consumatorilor (7.6.2010)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa

(2009/2237(INI))

Raportor pentru aviz: Ashley Fox

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  constată dezechilibrul semnificativ de forțe din cadrul întregului lanț de aprovizionare cu alimente dintre actorii de pe piața de materii prime, producătorii primari, procesatori și detailiști, cauzat, printre altele, de lipsa de eficiență și coordonare a producătorilor și de diferențe în ceea ce privește dimensiunea economică, puterea de piață și poziția în lanțul respectiv; subliniază că existența unor relații comerciale echilibrate va ameliora funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente și va fi în beneficiul tuturor actorilor economici, inclusiv al consumatorilor și al producătorilor;

2.  invită statele membre, cu sprijinul autorităților naționale relevante, acolo unde este cazul, să analizeze veniturile și competitivitatea în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și piețele și constrângerile specifice din fiecare filieră majoră a lanțului și să elaboreze propuneri pentru a încuraja consolidarea organizațiilor care reprezintă interesele producătorilor cu scopul de a îmbunătăți organizarea și eficacitatea lor în cadrul negocierilor comerciale, de a sprijini formarea agricultorilor în domeniul planificării strategice, precum și pentru a-i încuraja pe aceștia să investească în amonte în cadrul lanțului de aprovizionare pentru a beneficia de valoarea adăugată a produselor lor;

3.  îndeamnă Comisia să includă în analiza sa privind problemele din lanțul de aprovizionare cu alimente impactul noilor actori care sunt specializați în forme moderne de restaurație, în special în domeniul restaurației colective; solicită Comisiei să stabilească cota de piață a acestor noi actori pe întreg teritoriul UE și să studieze diferențele de comportament pe piețe dintre acești actori și actorii tradiționali din lanț; solicită Comisiei să publice un raport și, după caz, să propună măsuri pentru a promova respectarea în mai mare măsură de către acest sector a normelor europene în materie de concurență și a bunelor practici comerciale și contractuale;

4.  consideră că reacția asimetrică observată între evoluția prețurilor la produsele alimentare de bază și cea a prețurilor de consum indică un dezechilibru de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente și are consecințe negative, împiedicând, de exemplu, consumatorii să beneficieze de prețuri mai scăzute; subliniază că o transparență mai mare la toate nivelurile lanțului de aprovizionare este esențială pentru a consolida concurența și rezistența la volatilitatea prețurilor; subliniază necesitatea de a oferi producătorilor și IMM-urilor un acces mai bun pe piețe;

5.  invită Comisia să consolideze instrumentele Uniunii pentru a diminua volatilitatea prețurilor de pe piața produselor agroalimentare;

6.  constată că prețurile de consum mai ridicate ale produselor alimentare exercită presiuni asupra veniturilor gospodăriilor, în special ale gospodăriilor celor mai vulnerabile, care cheltuiesc o parte considerabil mai mare a veniturilor lor pe alimente; recunoaște rolul important pe care îl are concurența între diferiții actori din cadrul lanțului de aprovizionare pentru diversificarea ofertei și reducerea prețurilor pentru toți consumatorii, în special cei mai vulnerabili, și subliniază că orice reformă a lanțului de aprovizionare cu alimente nu trebuie să dăuneze nici concurenței, nici consumatorilor;

7.  subliniază importanța revizuirii programului european al PAC de ajutor alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate, astfel încât să se ofere sprijin, de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, celor mai săraci cetățeni ai Uniunii;

8.  constată că al doilea tablou de bord al piețelor de consum arată că consumatorii sunt mulțumiți de serviciile oferite de detailiștii din domeniul alimentar, dar demonstrează o lipsă de satisfacție în ceea ce privește comparabilitatea prețurilor la alimente; constatată, de asemenea, cu satisfacție prima ediție a instrumentului european de monitorizare a prețurilor la alimente publicat de către Comisie, precum și inițiativele similare ale statelor membre pentru a permite realizarea de venituri echitabile în cadrul lanțului de aprovizionare, analizând costurile, procesele și valoarea adăugată, volumele, prețurile și marjele în toate secțiunile lanțului de aprovizionare cu alimente, în conformitate cu legea concurenței și confidențialitatea comercială, pentru a oferi consumatorilor o transparență a prețurilor;

9.  invită statele membre, în vederea obținerii de prețuri echitabile, să consolideze capacitatea de gestionare și puterea de negociere a producătorilor și a asociațiilor de producători față de alți operatori economici din lanțul alimentar, precum și să încurajeze înființarea de organizații care consolidează legăturile dintre diversele părți interesate din cadrul ramurilor industriei, cu condiția ca acestea să nu împiedice funcționarea corectă a pieței unice;

10. invită Comisia și statele membre să garanteze o mai mare siguranță a relațiilor contractuale în întregul lanț de aprovizionare cu alimente, astfel încât toți actorii să poată beneficia din plin de avantajele pieței unice și să își păstreze totodată libertatea de a încheia contracte, propunând coduri voluntare de bune practici contractuale la un nivel european, atunci când acest lucru este posibil, și identificând și interzicând practicile contractuale neloiale; subliniază, de asemenea, importanța reducerii termenelor de plată din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, ca parte a revizuirii în curs a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale; invită Comisia să pregătească contracte standard voluntare în scris pentru sectorul agroalimentar;

11. salută decizia Comisiei de a extinde sfera de activitate și componența Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare; solicită Comisiei să invite toate părțile interesate, inclusiv grupurile de consumatori, să participe la activitățile organismului respectiv și dorește ca diferitele platforme din cadrul forului să promoveze schimbul de informații și de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii Europene; solicită Comisiei și statelor membre ca, în cadrul acestei sfere de activitate, să elaboreze coduri voluntare de bune practici comerciale la nivel european pentru toți actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

12. încurajează înființarea în toate statele membre a funcției de mediator care să arbitreze disputele dintre toți actorii, să investigheze plângerile și să facă recomandări cu privire la modalitățile de îmbunătățire a respectării legislației și a codurilor voluntare; încurajează acești mediatori naționali să facă schimburi de bune practici și să își coordoneze acțiunile;

13. solicită Comisiei și statelor membre să identifice, să evalueze și, acolo unde este necesar, să abordeze și să combată practicile comerciale și contractuale neloiale, precum și abuzurile pozițiilor dominante, care dăunează bunei funcționări a pieței interne; subliniază că o mai bună conștientizare a drepturilor contractuale va contribui la preîntâmpinarea acestor practici; solicită o campanie care să informeze toți actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, în special agricultorii, în privința drepturilor lor și a celor mai răspândite practici comerciale neloiale;

14. consideră că este esențial ca consumatorii să aibă acces la informații clare privind etichetarea, care să permită identificarea originii produselor neprocesate și identificarea produselor locale și tradiționale, și subliniază că aceste sisteme de etichetare nu ar trebui să restrângă libera circulație a mărfurilor în cadrul pieței interne;

15. recunoaște importanța pe care o au etichetele de marcă proprie ale detailiștilor pentru creșterea concurenței, precum și pentru diversificarea ofertei și reducerea prețurilor pentru consumatori;

16. invită Comisia să efectueze o evaluare de impact cu privire la beneficiile unui cadru juridic îmbunătățit care să acopere etichetele private de calitate și ale distribuitorilor, cu scopul de a evita multiplicarea acestora, de a asigura mai multă transparență pentru consumatori și acces pe piață pentru producători;

17. invită statele membre, acolo unde este cazul, să ofere autorităților naționale din domeniul concurenței mai multe posibilități de acțiune prin stabilirea unor mecanisme simple pentru adunarea de dovezi privind denaturarea concurenței prin practici contractuale neloiale;

18. invită autoritățile din domeniul concurenței, acolo unde este cazul, să investigheze și, acolo unde este necesar, să ia măsuri împotriva practicilor anticoncurențiale între toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente;

19. invită Comisia să clarifice, pentru cumpărătorii publici din lanțul de aprovizionare cu alimente, aplicarea criteriilor sociale și de mediu din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii[1] și să completeze acestea cu criterii care favorizează inovarea, în special pentru a încuraja: (a) comerțul echitabil pentru producătorii locali și produsele locale, (b) o agricultură europeană durabilă, (c) selectarea celei mai avantajoase oferte economice, și nu a ofertei cele mai ieftine, (d) revenirea la investițiile inovatoare în exploatațiile agricole europene; invită Comisia să includă aceste propuneri în comunicarea interpretativă anunțată privind cadrul juridic pentru a sprijini autoritățile contractante să țină seama mai bine de obiectivele de promovare a inovării, a dezvoltării durabile și a luptei împotriva excluziunii sociale;

20. invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a preveni discriminarea la care sunt supuse IMM-urile europene din sectorul agroalimentar pe piețele internaționale; invită Comisia, în special, să propună o măsură care să permită autorităților contractante din Uniunea Europeană ca, la atribuirea contractelor publice, să faciliteze accesul IMM-urilor europene din lanțul de aprovizionare cu alimente, după modelul măsurilor similare aplicate deja de unele părți la Acordul OMC privind achizițiile publice (AAP).

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	3.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	36 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Pablo Arias Echeverría, Lara Comi, António Fernando Correia De Campos, Jürgen Creutzmann, Christian Engström, Evelyne Gebhardt, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Philippe Juvin, Sandra Kalniete, Eija-Riitta Korhola, Kurt Lechner, Toine Manders, Hans-Peter Mayer, Mitro Repo, Robert Rochefort, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Catherine Stihler, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Kyriacos Triantaphyllides, Emilie Turunen, Bernadette Vergnaud, Barbara Weiler
Membri supleanți prezenți la votul final	Ashley Fox, Anna Hedh, Constance Le Grip, George Lyon, Emma McClarkin, Morten Messerschmidt, María Muñiz De Urquiza, Konstantinos Poupakis, Sylvana Rapti, Wim van de Camp

• [1]  JO L 134, 30.4.2004, p. 114.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.6.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	32 4 2
Membri titulari prezenți la votul final	John Stuart Agnew, Liam Aylward, Christophe Béchu, José Bové, Luis Manuel Capoulas Santos, Michel Dantin, Albert Deß, Diane Dodds, Hynek Fajmon, Iratxe García Pérez, Béla Glattfelder, Martin Häusling, Esther Herranz García, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Giovanni La Via, Stéphane Le Foll, Miguel Angel Martínez Martínez, Gabriel Mato Adrover, James Nicholson, Rareș-Lucian Niculescu, Wojciech Michał Olejniczak, Georgios Papastamkos, Marit Paulsen, Britta Reimers, Ulrike Rodust, Alfreds Rubiks, Giancarlo Scottà, Czesław Adam Siekierski, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Marc Tarabella
Membri supleanți prezenți la votul final	Luís Paulo Alves, Spyros Danellis, Bas Eickhout, Jill Evans, Marian Harkin, Sandra Kalniete, Astrid Lulling, Maria do Céu Patrão Neves, Christel Schaldemose, Robert Sturdy, Milan Zver
Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final	Tadeusz Cymański