Procedură : 2009/2151(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0227/2010

Texte depuse :

A7-0227/2010

Dezbateri :

PV 20/09/2010 - 23
CRE 20/09/2010 - 23

Voturi :

PV 21/09/2010 - 5.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0326

RAPORT     
PDF 252kWORD 271k
6.7.2010
PE 439.259v02-00 A7-0227/2010

referitor la Comunicarea Comisiei: „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”

(2009/2151(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportor: João Ferreira

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională
 AVIZ al Comisiei pentru agriculturĂ Şi dezvoltare rurală
 AVIZ al Comisiei pentru libertăţi civile, justie şi afaceri interne
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Comunicarea Comisiei: „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”

(2009/2151(INI))

Parlamentul European,

- având în vedere comunicarea Comisiei din 23 februarie 2009 intitulată „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”(1) și sinteza analizei de impact (2), și documentul de lucru al Comisiei din 14 decembrie 2007 asupra consolidării sistemelor europene de alertă rapidă(3),

- având în vedere rezoluțiile sale din 16 septembrie 2009 referitoare la incendiile forestiere din vara anului 2009(4), din 4 septembrie 2007 privind catastrofele naturale(5), din 7 septembrie 2006 privind incendiile forestiere și inundațiile(6), din 5 septembrie 2002 privind inundațiile din Europa(7), din 14 aprilie 2005 privind seceta din Portugalia(8), din 12 mai 2005 privind seceta din Spania(9), din 8 septembrie 2005 privind catastrofele naturale (incendii și inundații) din Europa(10), rezoluțiile sale din 18 mai 2006 privind catastrofele naturale (incendii forestiere, secete și inundații) - aspecte legate de agricultură(11), de dezvoltarea regională(12) și de mediu(13), rezoluția sa din 11 martie 2010 privind catastrofa naturală majoră din regiunea autonomă Madeira și efectele furtunii „Xynthia” în Europa(14), și rezoluțiile sale legislative din 18 mai 2006 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(15),

- având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2008 privind consolidarea capacității de reacție a Uniunii în caz de catastrofe(16), precum și punctele 12-15 din concluziile Președinției din cadrul Consiliului European de la Bruxelles din 15 și 16 iunie 2006 privind capacitatea de răspuns a Uniunii în caz de urgențe, crize și catastrofe(17),

- având în vedere Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă(18);

- având în vedere Directiva 1996/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (directiva Seveso II)(19),

- având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (directiva privind inundațiile)(20);

- având în vedere Directiva 85/337/CEE a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (directiva EIA)(21);

- având în vedere cadrul de acțiune 2005-2015: Dezvoltarea capacității de rezistență a țărilor și a comunităților în fața catastrofelor, adoptat la 22 ianuarie 2005 la Kobe, Hyogo(22);

- având în vedere Convenția privind diversitatea biologică adoptată la 5 iunie 1992, la Rio de Janeiro;

- având în vedere articolul 196 din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene (TFUE);

- având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură;

- având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7‑0227/2010),

A.  întrucât prevenirea va trebui să reprezinte o etapă din ce în ce mai importantă în ciclul de gestionare a dezastrelor, aceasta dobândind o importanță socială în creștere;

B.   întrucât dezastrele naturale compromit ecosistemele și biodiversitatea, afectează dezvoltarea durabilă și pun în pericol coeziunea socială;

C.  întrucât factori precum, mai ales, utilizarea intensivă a terenurilor, dezvoltarea industrială și urbană dezordonată, exodul rural, deșertificarea și intensificarea apariției fenomenelor climatice extreme sporesc vulnerabilitatea la dezastre naturale sau provocate de om a statelor membre și, în mod special, a regiunilor de convergență;

D.  întrucât schimbările climatice provoacă tot mai multe dezastre naturale (inundații, secetă extremă și incendii), soldate cu pierderi de vieți omenești și daune grave ecologice, economice și sociale;

E.   întrucât dezastrele au, de obicei, cauze multiple care nu pot fi întotdeauna imputate exclusiv fenomenelor naturale extreme, fiind adesea favorizate de o relație necorespunzătoare între om și mediul înconjurător;

F.   întrucât dezastrele pot fi provocate de accidente tehnologice și industriale care pot fi însoțite de degajarea unor agenți chimici, biologici, radiologici sau nucleari (CBRN) periculoși, cu efecte grave asupra sănătății, a culturilor, a infrastructurii sau a animalelor;

G.  întrucât adesea daunele cauzate de dezastrele naturale și de cele provocate de om ar fi putut fi prevenite în mare măsură; întrucât politicile UE trebuie, de asemenea, să asigure stimulente coerente pentru autoritățile naționale, regionale și locale, pentru a dezvolta, finanța și pune în aplicare politici mai eficiente de prevenire și de conservare;

H.  întrucât o abordare holistică, proactivă și inteligentă a prevenirii dezastrelor va trebui să integreze diferite niveluri de cooperare între autoritățile locale, regionale și naționale și va trebui, de asemenea, să implice alți actori care au legături cu teritoriul și, prin urmare, îl cunosc;

I.    întrucât măsurile în vigoare de prevenire a dezastrelor s-au dovedit a prezenta o serie de lipsuri, iar propunerile anterioare ale Parlamentului European nu au fost încă puse integral în aplicare, ceea ce împiedică implementarea unei strategii consolidate a Uniunii în vederea prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

J.    întrucât seceta și incendiile persistente accelerează, de asemenea, procesul de deșertificare, în special în sudul Europei, afectând, mai presus de toate, zonele forestiere mediteraneene și zonele cu păduri extinse care cuprind o singură specie, alogenă, și extrem de vulnerabilă la foc, punând în pericol viața cetățenilor și calitatea vieții populațiilor afectate;

K.  întrucât ocuparea/utilizarea echilibrată a teritoriului, dezvoltarea economică și socială în armonie cu natura, respectul față de energie, resursele naturale și mediu, consolidarea coeziunii în întreaga UE, combaterea fenomenului de depopulare rurală, a deșertificării și a eroziunii solurilor și menținerea unei activități agricole sustenabile din punct de vedere ecologic constituie unele dintre elementele fundamentale pentru prevenirea dezastrelor;

L.   întrucât pădurile joacă un rol esențial în conservarea mediului prin intermediul echilibrelor create între circuitul carbonului și circuitul apei;

1.  constată că dezastrele naturale și cauzate de om poate avea consecințe foarte grave pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor și a statelor membre subliniază că obiectivul principal al prevenirii dezastrelor constă în protejarea vieților omenești, a siguranței și integrității fizice a persoanelor, a drepturilor fundamentale ale omului, a mediului, a infrastructurilor economice și sociale, inclusiv protejarea serviciilor de bază, a locuințelor, a comunicațiilor, a transportului și a patrimoniului cultural;

2.  subliniază că o abordare proactivă este mai eficientă și mai puțin costisitoare decât o abordare bazată doar pe reacția la dezastre; consideră cunoașterea din punct de vedere geografic, economic și social a contextului local drept fundamentală pentru prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

3.  salută angajamentul asumat de Comisie pentru a garanta că problemele legate de prevenirea dezastrelor sunt luate în considerare mai coerent în cadrul politicilor și programelor UE și subliniază necesitatea unei abordări holistice a prevenirii dezastrelor; reamintește că trebuie luate în considerare toate tipurile de dezastre naturale și provocate de om și că acestea pot include, printre alte pericole(23), inundațiile, furtunile, seceta, fenomenele de tip tsunami, cutremurele, incendiile forestiere, temperaturile extreme, erupțiile vulcanice, avalanșele, alunecările de teren, accidentele tehnologice și industriale, eroziunea solului, alunecările de teren, contaminarea subsolului și a pânzei freatice, precum și poluarea mărilor, a lacurilor și a fluviilor;

4.  invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre privind prevenirea dezastrelor provocate de om și solicită statelor membre să se asigure că autoritățile regionale urmează cursuri de formare în domeniul gestionării dezastrelor;

5.  consideră că, dată fiind dimensiunea și/sau natura transfrontalieră a dezastrelor, este oportună și necesară consolidarea cooperării, fie că este vorba de cooperarea la nivel regional sau la nivelul UE. Această cooperare trebuie să se bazeze pe acțiuni complementare, diseminarea celor mai bune practici și pe principiul solidarității dintre statele membre;

6.  ia notă de propunerea vizând crearea unei rețele alcătuite din reprezentanți ai diferitelor servicii naționale competente din toate statele membre; subliniază că această rețea va trebui să funcționeze în contextul cooperării dintre autoritățile naționale, regionale și locale, asumându-și răspunderea privind ciclul de gestionare a dezastrelor, amenajarea teritoriului, precum și cartografierea și gestionarea riscurilor; subliniază rolul acestei rețele în ceea ce privește schimbul de experiență și de măsuri de prevenire și stabilirea unei metodologii comune și a unor cerințe minime pentru cartografierea pericolelor și riscurilor la nivelul UE; solicită includerea în această rețea a reprezentanților din agricultură, precum și analizarea posibilității audierii UNEP, a organizațiilor sociale și neguvernamentale active în acest sector și a altor actori care au legături cu teritoriul și, prin urmare, îl cunosc;

7.  consideră esențială cooperarea cu privire la diseminarea informațiilor și experienței, a aplicațiilor tehnice și științifice, precum și cu privire la coordonarea strategiilor de dezvoltare a capacităților de intervenție;

8.  invită regiunile să consolideze rețelele de coordonare teritorială și transfrontalieră deja existente pentru a dezvolta cooperarea, punând accent în mod special pe prevenirea dezastrelor; consideră că structurile de cooperare transfrontalieră, precum macroregiunile, care cooperează axându-se pe funcționalitate, pot deveni platforme eficiente pentru cooperarea în domeniul prevenirii dezastrelor; sprijină utilizarea valoroasei experiențe dobândite în acest domeniu prin proiectele implementate în trecut în temeiul inițiativei comunitare INTERREG;

9.  consideră că se pot realiza progrese reale în domeniul prevenirii dezastrelor prin coordonarea acțiunilor și a strategiilor între statele membre, diferitele sectoare și diferiții actori implicați în ciclul de gestionare a dezastrelor pot conduce la progrese reale în domeniul prevenirii dezastrelor; subliniază rolul pe care îl poate juca voluntariatul în aceste strategii și invită statele membre să încurajeze cooperarea în acest scop la nivel național, regional și local; propune să se analizeze posibilitatea organizării, în cadrul Anului european al voluntariatului 2011, a unei cooperări în sfera voluntariatului la nivelul statelor membre în vederea prevenirii și gestionării dezastrelor;

10. solicită stabilirea unei cooperări între statele membre, statele învecinate ale UE și țările în curs de dezvoltare în cadrul unor proiecte transfrontaliere în vederea efectuării unui schimb de bune practici și a răspândirii cunoștințelor practice cu ajutorul unor programe din cadrul Politicii europene de vecinătate și a unor programe de dezvoltare;

11. subliniază că principiul nediscriminării trebuie inclus în acordarea de ajutor; menționează că asistența ar trebui acordată în funcție de necesități, fără a se face discriminări pe criterii de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, origine națională sau socială, proprietate, locul nașterii sau orice alte condiții ale beneficiarilor;

12. subliniază că problemele de mediu cauzate și exacerbate de schimbările climatice sunt în prezent cauza creșterii migrației forțate și, prin urmare, dorește să accentueze legătura din ce în ce mai strânsă dintre solicitanții de azil și regiunile care se confruntă cu degradarea mediului; solicită asigurarea unei protecții și unor condiții de reinstalare mai bune „refugiaților din cauza schimbărilor climatice”;

13. subliniază că regiunile și comunitățile locale sunt cel mai grav afectate în caz de dezastre naturale, că nici resursele lor materiale și umane, nici cunoștințele și resursele lor financiare nu sunt, în general, suficiente pentru a face față acestor dezastre numai printr-o abordare exclusiv națională și/sau regională și că aceste dezastre necesită un răspuns la nivel european, eficient și bazat pe solidaritate;

14. subliniază importanța reducerii inegalităților existente între regiuni și între state membre în ceea ce privește capacitatea de a proteja populația și proprietatea, inclusiv patrimoniul cultural, prin sprijinirea eforturilor acestora pentru îmbunătățirea prevenirii în regiunile și statele membre expuse cu precădere riscului de dezastre; solicită să se acorde o atenție deosebită regiunilor europene izolate și puțin populate, regiunilor montane și frontaliere, precum și zonelor celor mai dezavantajate din punct de vedere economic;

15. insistă asupra recunoașterii și tratării în mod adecvat a caracteristicilor și a constrângerilor naturale ale regiunilor slab populate și ale regiunilor izolate, montane, cu o densitate demografică scăzută și în curs de depopulare, precum și ale regiunilor periferice și ultraperiferice, ale insulelor, ale regiunilor defavorizate din punct de vedere natural și a regiunilor expuse unor riscuri multiple; atrage atenția asupra dificultăților suplimentare cu care se confruntă aceste regiuni în combaterea dezastrelor; solicită acordarea unei atenții deosebite acestor regiuni prin intermediul diferitelor instrumente financiare disponibile și solicită relaxarea condițiilor pentru mobilizarea Fondului de solidaritate în beneficiul acestor zone;

16. subliniază necesitatea revizuirii regulamentului privind Fondul de solidaritate în vederea adaptării criteriilor de eligibilitate la caracteristicile fiecărei regiuni și ale fiecărui dezastru, inclusiv ale dezastrelor cu evoluție lentă, precum seceta, acordându-se o atenție deosebită sectoarelor productive și celor mai vulnerabile regiuni, precum și populațiilor afectate, și permițând o mobilizare mai flexibilă și mai rapidă; consideră că operațiunile eligibile enumerate la articolul 4 din FSUE (Fondul de solidaritate al Uniunii Europene) sunt prea restrictive; consideră că atunci când se stabilesc valorile-limită pentru eligibilitate, luarea în considerare a dimensiunii regionale este esențială, pentru că altminteri regiunile care se confruntă cu dezastre majore pot fi excluse pe motiv că valoarea-limită stabilită pentru întregul stat membru nu a fost atinsă;

17. subliniază necesitatea creării unui cadru financiar corespunzător pentru prevenirea dezastrelor, cu resurse financiare corespunzătoare prevenirii și combaterii dezastrelor, care să consolideze și să coreleze instrumentele existente precum politica de coeziune, politica de dezvoltare rurală, politica regională, Fondul de solidaritate, cel de-al șaptelea program-cadru și programul Life+; solicită ca, în acest context, prevenirea să fie luată în calcul în perspectivele financiare pentru perioada 2014-2020; invită Comisia Europeană să analizeze posibilitatea propunerii unei reuniri mai sistematice a resurselor disponibile în vederea sporirii eficacității mecanismelor de prevenire din UE;

18. îndeamnă Comisia să se asigure că actualele presiuni bugetare apărute în urma crizei nu duc la o reducere a resurselor alocate politicilor existente de prevenire a dezastrelor, să evalueze cu atenție, în cadrul revizuirii bugetare aflate în desfășurare, eventualele lacune din domeniul prevenirii și să verifice dacă instrumentele disponibile acoperă fiecare tip de dezastru;

19. reamintește că politica de coeziune reprezintă un instrument esențial în prevenirea riscului de dezastre naturale; consideră că diferitele fonduri și instrumente trebuie să poată fi puse în aplicare într-un mod flexibil și coordonat pentru a îmbunătăți funcționarea și eficiența acestei politici; subliniază că prevenirea riscurilor trebuie, de asemenea, să fie coordonată cu alte politici în domeniul prevenirii, astfel încât să se evite fragmentarea măsurilor și să se sporească eficiența și valoarea adăugată a acestora;

20. reafirmă necesitatea de a controla folosirea adecvată a fondurilor UE și rambursarea oricărui abuz de fonduri;

21. subliniază că responsabilitatea pentru prevenirea dezastrelor revine, în primul rând, statelor membre, și că principiul subsidiarității în acest domeniu trebuie luat în considerare în continuare;

22. invită statele membre responsabile pentru gestionarea terenurilor să introducă criterii și legislație pentru a preveni dezastrele în zonele cu risc de inundații și alunecări de teren și alte riscuri geologice, ținând seama de problemele cauzate de defrișările fără discernământ și, în plus, pentru a preveni construirea în aceste zone;

23. invită statele membre să ia analizeze posibilitatea îmbunătățirii integrării prevenirii dezastrelor în programarea operațională la nivel național a fondurilor UE, precum și în programele operaționale naționale, regionale și locale; consideră că toți actorii publici implicați în protecția mediului ar trebui să fie antrenați în acest proces și să participe la acesta în mod eficient; invită insistent Comisia să susțină necesitatea reformării programelor operaționale relevate de statele membre în acest domeniu; în vederea schimbului de experiență, solicită Comisiei să invite statele membre să furnizeze detalii cu privire la programele operaționale pe care le desfășoară pentru gestionarea dezastrelor naturale și provocate de om;

24. consideră că următoarele măsuri de prevenire, printre altele, ar trebui să facă obiectul unui sprijin deosebit din partea UE către statele membre:

a) elaborarea și revizuirea regulamentelor privind siguranța construirii și la utilizarea terenurilor;

b) îndreptarea situațiilor care favorizează riscurile: renaturalizarea cursurilor de apă, reabilitarea și protecția bazinelor hidrografice, a zonelor umede și a ecosistemelor conexe, creșterea capacității de debit a podurilor și a pasajelor hidraulice, curățarea și reamenajarea pădurilor; reîmpădurirea; și intervențiile de protecție și apărare a litoralului;

c) protecția/reorganizarea zonelor locuite, în special a celor urbane, care sunt mai vulnerabile la anumite tipuri de dezastre, cu participarea locuitorilor;

d) întreținerea și verificarea securității marilor infrastructuri existente, mai ales a celor de tip baraj, conductă de combustibil și pod rutier și feroviar, precum și a instalațiilor energetice, de alimentare cu apă, sanitare, de comunicații și de telecomunicații;

e) susținerea activității agricole în zone afectate de depopulare și supuse riscului de dezastre naturale, precum și contribuirea la reintegrarea activității umane prin crearea de infrastructuri pentru a permite celor care trăiesc în astfel de zone să rămână acolo;

25. invită Comisia să sprijine statele membre în promovarea campaniilor de informare pentru prevenire, precum și în adoptarea celor mai bune practici, furnizarea de informații relevante actualizate și formarea publicului larg prin intermediul unor canale ușor accesibile tuturor cetățenilor cu privire la riscurile identificate și la procedurile care trebuie adoptate în situația unor dezastre naturale sau provocate de om; solicită insistent ca, în programele de formare pentru populații, să se acorde o atenție deosebită tinerilor, începând cu vârsta de școlarizare, precum și comunităților rurale; subliniază, de asemenea, în contextul informării populației, rolul numărului unic european de urgență „112” și necesitatea unei mai bune informări cu privire la acesta;

26. reamintește că apa este implicată adesea în dezastrele naturale, nu doar în inundații - de multe ori datorate planificării neadecvate - înghețuri, grindină și contaminarea bazinelor hidrografice, dar și prin lipsa sa, care determină schimbări semnificative, precum deșertificarea unor suprafețe extinse în Europa de Sud și de SE;

27. subliniază faptul că secetele persistente au favorizat în ultimii ani creșterea numărului de incendii forestiere în Europa, agravând în același timp deșertificarea unui număr mare de regiuni;

28. având în vedere interconexiunile dintre fenomenele de secetă, incendiile forestiere și deșertificare, invită Comisia să prezinte o propunere de directivă, asemănătoare directivei privind inundațiile, pentru a promova adoptarea unei politici UE referitoare la deficitul de apă, secetă și adaptarea la schimbările climatice; în acest sens, reiterează, de asemenea, importanța creării unui observator european al secetei, cu rolul de centru de cunoaștere, de atenuare și de verificare a efectelor secetei;

29. reiterează apelul său adresat Comisiei de a promova intrarea în funcțiune a observatorului european al secetei, responsabil de studierea, atenuarea și de monitorizarea efectelor secetei și ale deșertificării, în scopul îmbunătățirii procesului de luare a unor decizii solide și strategice și al consolidării coordonării dintre statele membre; consideră că ar trebui luate în considerare interconexiunile dintre secetă, incendii forestiere, deșertificare și adaptarea la schimbările climatice și că în contextul politicii de prevenire și gestionare a riscului de secetă ar trebui stabilite obiective solide, bazate pe solidaritate;

30. atrage atenția asupra faptului că, întrucât pădurile sunt importante pentru producția lemnului, dar și pentru menținerea biodiversității, prevenirea incendiilor, inundațiilor, avalanșelor și eroziunii, pentru managementul apelor subterane și al spațiului natural, precum și pentru sechestrarea carbonului, incendiile care amenință pădurile ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru toate statele membre; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte și elaboreze, împreună cu statele membre, propuneri legislative și inițiative în domeniul protecției pădurilor și al prevenirii incendiilor; consideră că ar trebui să se susțină proiecte de împădurire/reîmpădurire, favorizându-se speciile autohtone și pădurile mixte, pentru binele biodiversității și pentru o mai mare rezistență la incendii, la furtuni și la paraziți, precum și colectarea durabilă și utilizarea biomasei forestiere reziduale - e sursă de energie regenerabilă; consideră că ar trebui să se procedeze, în cadrul unei cooperări veritabile în acest domeniu, la colectarea periodică a datelor, elaborarea hărților de risc, pregătirea planurilor de gestionare a riscurilor de incendiu, identificarea resurselor necesare și a celor disponibile în cele 27 de state membre, precum și la o coordonare la diferite niveluri;

31. având în vedere că provocarea incendiilor și creșterea frecvenței acestora sunt rezultatul unor infracțiuni împotriva mediului, invită Comisia să studieze și să propună Consiliului și Parlamentului European modalități de punere în aplicare a unor măsuri coercitive, care să descurajeze neglijența și acțiunea deliberată în ceea ce privește provocarea incendiilor;

32. subliniază importanța luării în considerare a prevenirii dintr-o perspectivă transversală, încorporând-o în politicile sectoriale relevante, cu scopul de a promova ocuparea echilibrată a terenurilor și dezvoltarea economică și socială coerentă, în armonie cu natura;

33. recunoaște că anumite politici sectoriale au făcut ca anumite regiuni să fie mai expuse riscurilor, prin încurajarea părăsirii zonelor rurale și concentrarea excesivă a populației în zonele urbane;

34. consideră că producția agricolă și forestieră este vulnerabilă în fața fenomenelor climatice precum seceta, înghețul, gheața, grindina, incendiile forestiere, furtunile, inundațiile, ploile torențiale și furtunile, a riscurilor sanitare precum infestarea parazitară, bolile animalelor, epizootiile și epidemiile, a distrugerilor datorate animalelor sălbatice, precum și a activităților umane precum schimbările climatice, poluarea, ploile acide și contaminările genetice neintenționate și deliberate, a alunecărilor de teren datorate problemelor legate de planificarea urbană și teritorială, a pericolelor legate de transport, a deșertificării zonelor montane și a incendiilor forestiere provocate de lipsa întreținerii domeniului silvic sau de activități infracționale și a contaminării râurilor din cauza deversării de deșeuri chimice de către fabrici, a scurgerilor de substanțe nutritive și a neglijenței vizitatorilor în pădure;

35. solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze aplicarea bunelor practici agricole, care a permis în unele state membre reducerea la jumătate a aporturilor de îngrășăminte pe bază de azot fără reducerea randamentului culturilor;

36. pledează, ca element esențial în prevenirea eficientă a dezastrelor naturale, în favoarea unei politici agricole echilibrate din punct de vedere ecologic și social, care să ia în considerare necesitatea de a sprijini și stimula producția agricolă durabilă și dezvoltarea rurală în diferite țări și regiuni; pledează pentru consolidarea în mod eficient a stimulentelor pentru crearea de locuri de muncă agroecologice și agrorurale, încurajând populația să se stabilească în zonele rurale, ca un factor-cheie în conservarea ecosistemelor, luptând împotriva tendinței actuale de depopulare și sărăcire a acestor zone și reducând presiunea asupra zonelor urbane; subliniază, de asemenea, rolul jucat de agricultori în calitate de gardieni ai zonelor rurale în Uniunea Europeană și regretă insuficiența, în comunicarea Comisiei, a elementelor-cheie în ceea ce privește sectorul agricol;

37. pledează pentru crearea unui sistem public european de asigurări agricole; invită Comisia să prezinte o propunere privind un sistem european public de asigurări, care să abordeze mai bine riscurile și instabilitatea veniturilor agricultorilor datorate dezastrelor naturale sau antropogene; subliniază că este trebuie să se țintească mai departe decât modelul actual, pentru a evita proliferarea sistemelor diferite de asigurări din UE, care creează un dezechilibru enorm între veniturile agricultorilor; consideră că este imperios necesar să se asigure acces agricultorilor din toate statele membre la un sistem minim de despăgubire pentru dezastrele naturale sau cele provocate de om;

38. solicită Comisiei și statelor membre să includă, în calculul primelor agroambientale costurile suplimentare suportate de agricultori în legătură cu luarea de măsuri de prevenire a incendiilor (precum curățarea liniilor somiere, strângerea plantelor arboricole moarte, prelucrarea terenului în jurul perimetrului parcelelor agricole etc.), precum și măsuri de asanare a apelor (curățarea șanțurilor de scurgere și a canalelor);

39. subliniază importanța studierii măsurilor de adaptare, rurale și urbane, față de intensificarea apariției și magnitudinea fenomenelor climatice extreme în diferite zone geografice; consideră că efectele previzibile nefaste ale schimbărilor climatice vor reprezenta o constrângere în plus pentru activitatea agricolă și pentru siguranța și suveranitatea alimentară și subliniază necesitatea de a se răspunde la această provocare și la altele în contextul adaptării la schimbările climatice și al reducerii efectelor negative ale acestora;

40. subliniază importanța cercetării și dezvoltării (R&D) publice în prevenirea și gestionarea dezastrelor și pledează pentru o coordonare și o cooperare sporită între instituțiile de cercetare și dezvoltare din diferite state membre, mai ales din statele membre care se confruntă cu riscuri de acest tip; promovează o consolidare a sistemelor de alertă rapidă în statele membre și crearea de legături, precum și consolidarea legăturilor existente între diferitele sisteme de alertă rapidă; recomandă Comisiei să țină cont de aceste necesități și de finanțarea lor corespunzătoare;

41. subliniază necesitatea pregătirii sistemelor de sănătate din statele membre din punct de vedere al structurii resurselor umane, bunelor practici, cunoașterii riscurilor, astfel încât să fie capabile să facă față situațiilor de dezastre;

42. subliniază că este important să existe o bază cuprinzătoare de date și informații privind riscurile și costurile dezastrelor, care să fie comunicată la nivelul UE, în vederea efectuării unor studii comparative și a determinării eventualului impact transfrontalier al dezastrelor, ceea ce ar permite statelor membre să pună în comun informațiile legate de capacitățile civile naționale și resursele medicale, și că ar trebui mai degrabă să fie folosite și dezvoltate structurile deja existente, cum ar fi Centrul de monitorizare și informare (CMI), decât să fie create unele noi;

43. regretă faptul că Comisia nu a realizat încă un studiu privind practicile de cartografiere a pericolelor și a riscurilor în statele membre, astfel cum se prevede în Comunicarea sa din 23 februarie 2009 privind „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”; îndeamnă Comisia să materializeze acest angajament în mod eficient în prima jumătate a anului 2010;

44. consideră că trebuie stabilite la nivelul UE o metodologie comună și cerințe minime pentru cartografierea pericolelor și riscurilor;

45. subliniază importanța elaborării de standarde pentru analiza și exprimarea impactului socioeconomic al dezastrelor asupra comunităților;

46. recomandă includerea mai completă a chestiunilor referitoare la prevenirea dezastrelor în revizuirea directivei EIA, mai ales în ceea ce privește evaluarea, comunicarea și difuzarea riscurilor;

47. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1)

COM(2009)0082.

(2)

SEC(2009)0202.

(3)

SEC(2007)1721.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2009)0013.

(5)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0362.

(6)

Texte adoptate, P6_TA(2006)0349.

(7)

JO C 272 E, 13.11.2003, p. 471.

(8)

Texte adoptate, P6_TA(2005)0139.

(9)

Texte adoptate, P6_TA(2005)0187.

(10)

Texte adoptate, P6_TA(2005)0334.

(11)

Texte adoptate, P6_TA(2006)0222.

(12)

Texte adoptate, P6_TA(2006)0223.

(13)

Texte adoptate, P6_TA(2006)0224.

(14)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0065.

(15)

Texte adoptate, P6_TA(2006)0218.

(16)

10128/08.

(17)

10633/1/06.

(18)

JO L 71, 10.3.2007, p. 9

(19)

JO L 10, 14.1.1997, p. 13.

(20)

JO L 288, 6.11.2007, p. 27.

(21)

JO L 175, 5.7.1985, p. 40.

(22)

A/CONF.206/6.

(23)

           Aceasta nu este o listă exhaustivă a dezastrelor naturale și a celor provocate de om; prin urmare, în această listă pot fi incluse și alte tipuri de dezastre naturale și dezastre provocate de om care nu sunt cuprinse în prezentul raport.


EXPUNERE DE MOTIVE

În ultimii ani, statele membre ale UE au fost victimele unui număr considerabil de dezastre. De exemplu, este interesant de observat că în primii șase ani de existență a Fondului de solidaritate, Comisia a primit 62 de cereri de ajutor financiar provenind de la 21 de țări diferite(1). Dintre aceste cereri, aproape o treime se refereau la dezastre care intrau în categoria „dezastrelor majore”. Alte dezastre nu au dus la introducerea unor cereri de mobilizare de fonduri, deși consecințele lor asupra populațiilor implicate, asupra mediului și asupra economiei erau considerabile și, în numeroase cazuri, durabile.

Prejudiciile sunt aproape întotdeauna greu de calculat, în primul rând din cauza pierderilor de vieți omenești. Oricum, costurile economice și sociale ale dezastrelor sunt foarte mari.

În acest context, prevenirea va trebui să dobândească o importanță socială crescută, devenind o etapă din ce în ce mai importantă în ciclul de gestionare a dezastrelor.

Dat fiind că statele membre sunt primii și principalii responsabili în ceea ce privește protecția cetățenilor lor și prevenirea dezastrelor, se justifică întru totul o cooperare sporită în domeniul prevenirii, o mai bună coordonare a eforturilor și o consolidare a solidarității și a întrajutorării.

Pentru a concretiza acest obiectiv, se propune implementarea unei cooperări între autoritățile naționale, regionale și locale, prin asumarea responsabilităților privind ciclul de gestionare a dezastrelor, amenajarea teritoriului, precum și cartografierea și gestionarea riscurilor. Este recomandabilă, de asemenea, crearea unei rețele care să constituie un forum de schimb de experiențe și de măsuri de prevenire, la care să participe într-o anumită măsură și organizațiile sociale active în acest sector. Trebuie subliniată importanța rolului pe care îl dețin autoritățile regionale și locale în cunoașterea detaliată a caracteristicilor și a condițiilor locale.

Apariția și amploarea dezastrelor sunt influențate de o multitudine de factori, favorizați adesea de politici ce generează o relație necorespunzătoare între om și mediul înconjurător. Factori precum utilizarea intensivă a terenurilor, dezvoltarea industrială și urbană dezordonată, exodul rural, deșertificarea și intensificarea apariției fenomenelor climatice extreme sporesc vulnerabilitatea statelor membre la dezastre, fie naturale, fie provocate de om. În general, această vulnerabilitate este și mai accentuată în cazul regiunilor de convergență. De aici rezultă importanța luării în considerare a prevenirii într-o perspectivă transversală, prin integrarea acesteia în politicile sectoriale importante pentru promovarea unei ocupări echilibrate a teritoriului și a unei dezvoltări economice și sociale coerente, în echilibru cu natura. De altfel, trebuie să recunoaștem că unele politici sectoriale (ca de exemplu PAC) au dus la creșterea expunerii la risc a anumitor regiuni și a populațiilor acestora. Este deci important să corectăm aceste politici.

Trebuie, de asemenea, să avem în vedere că dezastrele tind să îi afecteze într-o mai mare măsură pe cei mai nevoiași, care nu au posibilitatea de a consacra resurse pentru protecția lor și a familiei sau bunurilor lor.

Pare oportună și necesară crearea, la nivelul UE, a unui cadru financiar corespunzător prevenirii dezastrelor naturale și provocate de om, care să consolideze și să articuleze instrumentele existente, inclusiv în domeniile politicii de coeziune, politicii regionale și politicii de dezvoltare rurală, printre altele. Finanțarea UE ar trebui să privilegieze o serie de măsuri de prevenire care vor trebui să fie implementate de statele membre pentru ca, în general, să se îndrepte situațiile care favorizează riscurile, să se protejeze zonele locuite, să se controleze securitatea marilor infrastructuri și să se elaboreze/revizuiască reglementările privind siguranța în construcții și utilizarea terenurilor.

În plus, pare necesară o mai bună integrare a prevenirii dezastrelor în programarea operațională la nivel național a finanțării din partea UE; Comisia trebuie să susțină necesitatea reformării programelor operaționale relevate de statele membre în acest domeniu. Caracteristicile și constrângerile naturale ale regiunilor slab populate și ale regiunilor ultraperiferice trebuie să fie recunoscute și luate în considerare în mod adecvat.

De o importanță crucială este dezvoltarea, de către statele membre, a capacității de cercetare și dezvoltare (R&D) în domeniul prevenirii și gestionării dezastrelor. Acest aspect constituie, de asemenea, o oportunitate de sporire potențială și recomandabilă a coordonării și cooperării între statele membre, mai ales între cele ce se confruntă cu riscuri de acest tip. Se recomandă ca această necesitate și finanțarea sa să fie luate în considerare în mod corespunzător. Tot în acest domeniu, este important ca, pe de o parte, să se consolideze sistemele de alertă rapidă ale statelor membre și să se stabilească și să se întărească legăturile existente între diferitele sisteme de alertă rapidă și, pe de altă parte, să se studieze și să se elaboreze măsuri de adaptare, atât la nivel rural, cât și la nivel urban, cu privire la intensificarea apariției fenomenelor climatice extreme.

O abordare comunitară a prevenirii dezastrelor va trebui să includă, drept preocupare centrală, reducerea disparităților existente în acest domeniu între regiunile și statele membre, mai ales prin contribuția la îmbunătățirea prevenirii în regiunile și statele membre mai expuse la risc și care dispun de o capacitate financiară scăzută.

Este necesar ca eforturile să se concentreze asupra anumitor tipuri de dezastre naturale, cu o recurență dovedită, mai ales, în regiunile de convergență, propunându-se, conform unor rezoluții precedente ale Parlamentului European, constituirea unui observator european al secetei, precum și elaborarea unei inițiative specifice în domeniul protecției pădurilor și al prevenirii incendiilor.

(1)

COM(2009) 193 final.


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională (28.4.2010)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la o abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om

(2009/2151(INI))

Raportor pentru aviz: Viktor Uspaskich

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază rolul esențial al autorităților regionale și locale în cadrul ciclului de gestionare a dezastrelor; își exprimă convingerea fermă că implicarea activă a acestor autorități în elaborarea și implementarea strategiilor de prevenire a dezastrelor și de reducere a riscurilor reprezintă cel mai bun mod de a asigura elaborarea celor mai eficiente și funcționale soluții; subliniază, de asemenea, importanța consultării și a implicării în acest proces a părților interesate din sectorul public și cel privat, inclusiv a organizațiilor de voluntari;

2.   subliniază că o abordare proactivă este mai eficientă și mai puțin costisitoare decât o abordare bazată doar pe reacția la dezastre; consideră cunoașterea din punct de vedere geografic, economic și social a contextului local drept fundamentală pentru prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

3.   subliniază că regiunile și comunitățile locale sunt cele mai grav afectate în caz de dezastre naturale, că nici resursele lor materiale și umane, nici cunoștințele și resursele lor financiare nu sunt, în general, suficiente pentru a face față acestor dezastre numai printr-o abordare exclusiv națională și/sau regională și că aceste dezastre necesită un răspuns la nivel european, eficient și bazat pe solidaritate;

4.   consideră că doar o strategie comună și acțiuni coordonate între diferitele sectoare și diferiții actori implicați în ciclul de gestionare a dezastrelor pot conduce la progrese reale în domeniul prevenirii dezastrelor, precum și în procesul de pregătire, de reacție și de redresare; subliniază rolul activităților de voluntariat în cadrul strategiei comune și propune includerea unei componente de voluntariat în cadrul acestor acțiuni; invită statele membre să încurajeze cooperarea în acest scop la nivel național, regional și local; sugerează să se analizeze posibilitatea organizării, în cadrul Anului european al voluntariatului 2011, a unei cooperări în sfera voluntariatului la nivelul statelor membre în vederea prevenirii și gestionării dezastrelor;

5.   pledează în favoarea unei strategii globale pentru întreaga Uniune Europeană, prin care să se instituie un protocol de acțiuni armonizate pentru fiecare tip de dezastru, inclusiv incendiile forestiere; subliniază că responsabilitatea prevenirii și gestionării dezastrelor revine în primul rând statelor membre; consideră că această strategie trebuie să asigure o deplină solidaritate între țări și să acorde o atenție deosebită regiunilor europene celor mai izolate, cele mai slab populate și ultraperiferice, precum și anumitor și anumitor regiuni sau insule din Uniunea Europeană, care prezintă caracteristici speciale și au necesități specifice legate de geografia și topografia lor, precum și de condițiile economice și sociale în care trăiesc locuitorii acestora; subliniază totodată că nu există niciun plan de înlocuire sau restrângere prin intermediul orientărilor UE a competențelor de care dispun în prezent statele membre în domeniul protecției civile și al prevenirii dezastrelor;

6.   subliniază importanța sensibilizării publicului și a măsurilor de informare, atât în ceea ce privește prevenirea dezastrelor, cât și răspunsul publicului în timpul crizei și după criză, considerându-le drept esențiale pentru salvarea de vieți; prin urmare, invită Comisia să dezvolte evaluarea mecanismului de protecție civilă și formare în cadrul programului de protecție civilă și să elaboreze orientări comunitare privind diversele calamități posibile; subliniază necesitatea unei mai bune informări cu privire la numărul unic european de urgență „112”;

7.  subliniază faptul că efectele dezastrelor nu se limitează la frontierele oficiale și administrative ale regiunilor și ale statelor membre; consideră, astfel, că stabilirea obiectivelor prioritare și a mecanismelor de cooperare în astfel de zone ar trebui coordonată cu identificarea zonelor predispuse în mod special la risc, precizându-se tipurile de risc implicate; invită regiunile să consolideze rețelele de coordonare teritorială și transfrontalieră deja existente pentru a dezvolta cooperarea, punând accent în mod special pe prevenirea dezastrelor; consideră că structurile de cooperare transfrontalieră, precum macroregiunile, care cooperează axându-se pe funcționalitate și în mod independent de frontierele administrative, pot deveni platforme eficiente pentru cooperarea în domeniul prevenirii dezastrelor;

8.   sprijină utilizarea valoroasei experiențe dobândite în acest domeniu prin proiectele implementate în trecut în cadrul inițiativei comunitare INTERREG și consideră că exploatarea în continuare a oportunităților oferite în cadrul obiectivului teritorial european este de o importanță esențială; consideră, în acest sens, că Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT) poate constitui un instrument important pentru consolidarea ulterioară a cooperării interguvernamentale, transfrontaliere și interregionale, chiar și cu țări care nu sunt state membre ale UE, și un cadru stabil pentru schimbul și transferul de cunoștințe tehnologice și de bune practici în domeniul prevenirii dezastrelor, precum și pentru crearea de baze de date comune și sisteme de alertă timpurie între statele membre ale Grupării;

9.   reamintește că politica de coeziune reprezintă un instrument esențial în prevenirea riscului de dezastre naturale; consideră că diferitele fonduri și instrumente trebuie să poată fi puse în aplicare într-un mod flexibil și coordonat pentru a îmbunătăți funcționarea și eficiența acestei politici; subliniază că prevenirea riscurilor trebuie, de asemenea, să fie coordonată cu alte politici în domeniul prevenirii, astfel încât să se evite fragmentarea măsurilor și să se sporească eficiența și valoarea adăugată a acestora;

10. salută propunerea Comisiei de a extinde programul privind „experiența acumulată” la prevenirea dezastrelor, acordându-se o atenție deosebită regiunilor europene care se confruntă cu o serie de riscuri combinate, precum inundațiile, cicloanele, erupțiile vulcanice și cutremurele; invită Comisia să efectueze un inventar al surselor de informare și să difuzeze celor mai bune practici în cadrul gestionării riscurilor; sprijină coordonarea activităților de cercetare din acest domeniu și consideră că legăturile dintre sistemele de detectare și de alertă timpurie ar trebui consolidate;

11. sprijină inițiativa Comisiei care vizează evaluarea posibilității de a îmbunătăți integrarea prevenirii dezastrelor în cadrul programelor operaționale instituite pentru perioada 2007-2013 și invită statele membre să utilizeze fondurile structurale alocate în mod direct pentru prevenirea riscurilor, astfel încât să se întreprindă fără întârziere acțiuni în acest domeniu pe durata perioadei de planificare actuale; reamintește, cu toate acestea, necesitatea unei acțiuni coordonate în această privință; sugerează Comisiei să ia în considerare în cadrul strategiei pentru viitoarea perioadă de programare necesitatea introducerii unor măsuri de finanțare din partea Uniunii Europene pentru prevenirea dezastrelor, care să acopere toate domeniile de acțiune;

12. constată că schimbările climatice provoacă în mod treptat creșterea riscului producerii de calamități naturale, inclusiv inundații și dezastre hidrologice, pentru care este esențială o prevenire adecvată și bine coordonată; invită Comisia să analizeze, în cadrul revizuirii bugetare în curs, orice posibilitate de îmbunătățire a sistemelor actuale de prevenire a dezastrelor, inclusiv posibilitatea utilizării resurselor disponibile în prezent pentru alerta timpurie și observarea prin satelit, cu scopul de a evalua riscul de secetă și deșertificare;

13. îndeamnă Comisia să se asigure că actualele presiuni bugetare apărute în urma crizei nu duc la o reducere a resurselor alocate politicilor existente de prevenire a dezastrelor, să evalueze cu atenție, în cadrul revizuirii bugetare aflate în desfășurare, eventualele lacune din domeniul prevenirii și să verifice dacă instrumentele disponibile acoperă fiecare tip de dezastru;

14. îndeamnă Comisia să nu uite că îmbunătățirea gestionării și a conservării pădurilor constituie una dintre prioritățile sale fundamentale din domeniul combaterii schimbărilor climatice; consideră că aplicarea unei veritabile politici forestiere ar aduce o contribuție majoră nu doar la combaterea schimbărilor climatice, ci și la prevenirea dezastrelor naturale;

15. invită Comisia să elaboreze atât un plan european de acțiune privind schimbul de bune practici în materie de prevenire a dezastrelor, cât și planuri de urgență coordonate care să permită fuzionarea forțelor naționale în scopul cooperării transfrontaliere în situații de urgență;

16. consideră că finanțarea infrastructurii în cadrul fondurilor structurale în următoarele perioade de planificare trebuie să fie coroborată cu implementarea prealabilă a unor măsuri specifice destinate să asigure respectarea standardelor de prevenire a dezastrelor.

17. invită Comisia să prezinte neîntârziat o nouă propunere având drept obiectiv o mai mare simplificare a normelor administrative și creșterea flexibilității Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

27.4.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

37

1

2

Membri titulari prezenți la votul final

François Alfonsi, Charalampos Angourakis, Jean-Paul Besset, Victor Boștinaru, Zuzana Brzobohatá, John Bufton, Alain Cadec, Salvatore Caronna, Ricardo Cortés Lastra, Tamás Deutsch, Rosa Estaràs Ferragut, Danuta Maria Hübner, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Seán Kelly, Evgeni Kirilov, Constanze Angela Krehl, Petru Constantin Luhan, Ramona Nicole Mănescu, Riikka Manner, Iosif Matula, Erminia Mazzoni, Jan Olbrycht, Wojciech Michał Olejniczak, Markus Pieper, Monika Smolková, Nuno Teixeira, Michael Theurer, Michail Tremopoulos, Viktor Uspaskich, Lambert van Nistelrooij, Oldřich Vlasák, Kerstin Westphal, Hermann Winkler, Joachim Zeller, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Membri supleanți prezenți la votul final

Vasilica Viorica Dăncilă, Ivars Godmanis, Catherine Grèze, Veronica Lope Fontagné, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid


AVIZ al Comisiei pentru agriculturĂ Şi dezvoltare rurală (8.4.2010)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la o abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om

(2009/2151(INI))

Raportoare: Maria do Céu Patrão Neves

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută Comunicarea Comisiei privind prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om(1); consideră că prevenirea dezastrelor este strâns legată de intervenție; reamintește lucrările anterioare(2) ale Parlamentului cu privire la acest subiect și regretă faptul că Comisia nu a prezentat încă propuneri legislative pe baza propunerilor Parlamentului; subliniază necesitatea elaborării unei legislații și a unor orientări cuprinzătoare, cu standarde minime, care să reflecte o abordare holistică și care să vizeze o politică UE mai eficientă în materie de gestionare în caz de dezastru; reamintește faptul că, în lipsa acesteia, Tratatul de la Lisabona autorizează stabilirea unor cooperări consolidate între statele membre și că acest subiect poate fi, prin urmare, abordat și în acest cadru;

2.  solicită Comisiei Europene o abordare a dezastrelor naturale și a celor provocate de om în strânsă legătură cu toate etapele: prevenire, pregătire, intervenție imediată și recuperare, toate strâns legate de o politică de gestionare rapidă și eficientă; creșterea capacității de răspuns trebuie să țină seama de toate tipurile de dezastre (în interiorul sau în exteriorul UE, naturale sau provocate de om), de toate instrumentele UE, precum și de coordonarea inter instituțională;

3.  pledează pentru o strategie unică la nivelul UE, prin introducerea unui plan de acțiune uniform pentru fiecare tip de catastrofă, asigurând solidaritatea deplină între țări în lupta împotriva dezastrelor; solicită ca în cadrul acestei strategii să se acorde o atenție deosebită regiunilor europene izolate și puțin populate, regiunilor montane și frontaliere, precum și zonelor celor mai dezavantajate din punct de vedere economic;

4.  susține elementele de bază ale abordării comunitare, însă le consideră insuficiente pentru sectorul agricol; consideră că este esențială o prevenire în cunoștință de cauză a dezastrelor; subliniază necesitatea de a crea o bază de date care să cuprindă informații economice și sociale cu privire la dezastre, în vederea unei monitorizări eficiente, care să includă identificarea zonelor cu risc ridicat, precum și în vederea elaborării unor măsuri adecvate în funcție de specificitatea riscurilor majore din fiecare regiune;

5.   încurajează conectării actorilor și a politicilor în ciclul gestionării dezastrelor, subliniind beneficiile unei forțe de reacție rapidă care să crească gradul de coordonare și solidaritate între statele membre, întrucât nicio țară nu dispune de resursele necesare și suficiente pentru a face față singură unor dezastre naturale majore; susține inițiativa de a înființa un grup al părților interesate și solicită includerea reprezentanților din domeniul agricol în mecanismul propus de gestionare a crizelor, în vederea, printre altele a transformării principiului multifuncționalității în realitate;

6.   subliniază faptul că urmările dezastrelor naturale depășesc granițele juridice și administrative ale regiunilor și statelor membre, motiv pentru care cartografierea riscurilor ar trebui să fie însoțită de mecanisme cuprinzătoare de cooperare teritorială care să funcționeze în mod independent de aceste granițe la nivel macroregional, astfel încât să contribuie într-un mod mai eficient la combaterea dezastrelor naturale și a celor provocate de om, atât în ceea ce privește prevenirea acestora, cât și capacitatea de intervenție;

7.  solicită stabilirea unei cooperări între statele membre, statele învecinate ale UE și țările în curs de dezvoltare în cadrul unor proiecte transfrontaliere în vederea efectuării unui schimb de bune practici și a răspândirii cunoștințelor practice cu ajutorul unor programe din cadrul Politicii europene de vecinătate și a unor programe de dezvoltare;

8.  consideră că experiențele recente și cele din ultimii ani subliniază necesitatea de a consolida în continuare capacitatea de pregătire, prevenire și reacție a protecției civile comunitare în ceea ce privește dezastrele naturale sau antropogene și îndeamnă insistent Comisia să ia măsuri în acest sens, pentru a asigura expresia vizibilă a solidarității europene față de țările afectate de urgențe majore; sprijină activitățile care vizează consolidarea capacității de pregătire a protecției civile din statele membre, în special prin schimbul de experți și de bune practici, exerciții și proiecte în acest domeniu;

9.  își exprimă regretul profund cu privire la pierderile grave și numeroase înregistrate în cursul ultimelor dezastre naturale ce au avut loc în unele state membre și consideră, prin urmare, necesar să se examineze rapid dacă măsurile de prevenire și pregătire sunt adecvate, pentru a se asigura că s-au tras învățămintele care se impun astfel încât, în viitor, efectele devastatoare ale unor catastrofe similare să se poată preveni și limita în statele membre; în acest sens, îndeamnă Comisia să solicite statelor membre programe operaționale aplicabile în situații de catastrofă naturală, pentru a institui schimbul de experiență și a stabili concluziile privind măsurile de urgență, de coordonare a organismelor administrative și operaționale și de disponibilitate a resurselor umane și materiale necesare;

10. solicită statelor membre și autorităților locale să ia măsuri care să faciliteze sensibilizarea publicului în privința prevenirii dezastrelor, în special în școli și în comunitățile rurale;

11. reamintește că investițiile în gestionarea durabilă a ecosistemelor sau în gestionarea sustenabilă a mediului pot oferii soluții eficiente din punct de vedere al costurilor pentru reducerea vulnerabilității comunitare în fața dezastrelor; ecosistemele sănătoase acționează ca niște bariere naturale în calea evenimentelor periculoase, necesită adesea costuri mai reduse de instalare și de întreținere și sunt mai eficiente decât structurile de inginerie fizică; potrivit Băncii Mondiale (2004), investițiile în măsuri de prevenire, inclusiv în menținerea unor ecosisteme sănătoase, sunt de șapte ori mai mici decât costurile generate în cazul producerii de dezastre;

12. subliniază că prezența reprezentanților din domeniul agricol în mecanismul de gestionare al dezastrelor pentru o evaluare și remediere pliată pe realitatea din acest sector este necesară pentru o mai eficientă coordonare a resurselor existente, care să ducă la consolidarea politicii UE privind capacitatea de răspuns imediat;

13.  consideră că producția agricolă și forestieră este vulnerabilă în fața fenomenelor climatice precum seceta, înghețul, gheața, grindina, incendiile forestiere, furtunile, inundațiile, ploile torențiale și furtunile, a riscurilor sanitare precum infestarea parazitară, bolile animalelor, epizootiile și epidemiile, a distrugerilor datorate animalelor sălbatice, precum și a activităților umane precum schimbările climatice, poluarea, ploile acide și contaminările genetice neintenționate și deliberate, a alunecărilor de teren datorate problemelor legate de planificarea urbană și teritorială, a pericolelor legate de transport, a deșertificării zonelor montane și a incendiilor forestiere provocate de lipsa întreținerii domeniului silvic sau de activități infracționale și a contaminării râurilor din cauza deversării de deșeuri chimice de către fabrici, a scurgerilor de substanțe nutritive și a neglijenței vizitatorilor în pădure;

14.  subliniază că dezastrele naturale sau antropogene periclitează viabilitatea economică a exploatărilor agricole și conduc la depopulare rurală, intensifică eroziunea și deșertificarea, provoacă daune ecosistemelor, pun în pericol biodiversitatea și afectează grav calitatea vieții populației rurale rămase; consideră că consecințele sunt și mai grave în zonele cu dezavantaje naturale și fără posibilități de diversificare economică, în care se practică o agricultură de subzistență sau agricultura reprezintă principalul sau unicul sector economic,acesta conducând atât la lipsa de alimente, la lipsa locurilor de muncă în regiunea respectivă, la migrația populației către zonele urbane;

15. subliniază rolul jucat de agricultori în calitate de gardieni ai zonelor rurale în Uniunea Europeană; consideră, prin urmare, că este necesar să se promoveze menținerea activităților agricole într-un mod viabil, cu scopul de a reduce abandonul producției și depopularea zonelor rurale, un fenomen care crește în continuare riscul incendiilor forestiere;

16.  reamintește că, în aceste situații, agricultura este vitală, ea asigurând existența economiilor rurale și scăzând rata migrației către zonele urbane, oferind condiții bune de mediu pentru terenuri, reducând emisiile de dioxid de carbon și contribuind la reținerea lor, îmbunătățind capacitatea de conservare a solurilor, readucând sistemele hidrice riverane și de coastă la starea lor naturală și contribuind la refacerea zonelor naturale;

17. reamintește că plantele absorb prin fotosinteză CO2 din atmosferă și produc biomasă, care poate fi transformată în biogaz, biocombustibili și bunuri industriale; reamintește că utilizarea crescută a produselor agricole la fabricarea de bunuri industriale, cum ar fi polimeri, lubrifianți, agenți de tratare de suprafață, solvenți și fibre, poate să contribuie la reducerea dependenței de sursele de energie neregenerabile;

18. consideră că există o întreagă serie de culturi agricole energetice care, alături de energia eoliană și cea solară, pot contribui în mod semnificativ la asigurarea securității energetice în cadrul UE;

19. consideră că efectele previzibile nefaste ale schimbărilor climatice asupra producției agricole contribuie la exercitarea unei presiuni suplimentare asupra menținerii obligatorii a siguranței alimentare, care se va agrava ca urmare a creșterii demografice cu încă nouă miliarde de persoane până în 2050, ceea ce impune o creștere corespunzătoare a capacității de producție cu aproximativ 70 %, aspecte care luate împreună evidențiază inseparabilitatea dintre siguranța produselor alimentare, stăvilirea schimbărilor climatice, dezastrele naturale și reducerea sărăciei;

20. atrage atenția asupra necesității ca viitoarea politică agricolă comună să aibă la dispoziție mai multe mijloace financiare, pentru ca, în contextul adaptării la schimbările climatice și al reducerii urmărilor sale nefaste, în special în cazul prevenirii impactului dezastrelor naturale, să se garanteze în continuare aprovizionarea populației europene cu produse alimentare și să se facă față altor posibile provocări;

21. solicită Comisiei Europene să examineze viabilitatea creării unui fond de adaptare la schimbările climatice în contextul viitoarei perspective financiare, pentru a contribui la finanțarea măsurilor preventive referitoare la catastrofele naturale în anumite sectoare economice;

22. reamintește că pădurile sunt importante în primul rând pentru producția lemnului, dar și pentru menținerea biodiversității, prevenirea incendiilor, inundațiilor, avalanșelor și eroziunii, pentru managementul apelor subterane și al spațiului natural, precum și pentru sechestrarea carbonului; pentru aceasta, UE are nevoie de o politică în domeniul forestier exigentă, care să ia în considerare în mod corespunzător diversitatea pădurilor europene și care să se bazeze pe cunoștințe de natură științifică necesare în vederea asigurării conservării, protecției și adaptării pădurilor la măsuri împotriva riscurilor la care sunt expuse acestea; reamintește că pădurile sunt importante în primul rând pentru producția lemnului, dar și pentru menținerea biodiversității, prevenirea incendiilor, inundațiilor, avalanșelor și eroziunii, pentru managementul apelor subterane și al spațiului natural, precum și pentru sechestrarea carbonului;

23. subliniază faptul că secetele persistente au favorizat în ultimii ani creșterea numărului de incendii forestiere în Europa, agravând în același timp deșertificarea unui număr mare de regiuni;

24. solicită Comisiei Europene să prezinte, similar directivei deja existente privind protecția împotriva inundațiilor, o propunere de directivă privind combaterea secetei, care să vizeze obținerea unei mai bune coordonări a politicilor statelor membre în acest domeniu și utilizarea optimă a instrumentelor comunitare disponibile;

25.  consideră că incendiile forestiere reprezintă o problemă gravă în numeroase părți ale Europei și că în locurile respective trebuie luate măsuri pentru a evita împăduririle masive și alterarea compoziției pădurilor; consideră că ar trebui preferate speciile indigene și pădurilor mixte, pentru o rezistență crescută la incendii, furtuni și daune provocate de insecte, ținând seama de condițiile naturale diferite din pădurile boreale nordice, comparativ cu pădurile din sudul Europei; solicită Comisiei să facă apel la statele membre pentru a include dispoziții juridice privind răspunderea civilă și penală a incendiatorilor, care să prevadă sancțiuni penale, și să coordoneze echipe de evaluare care să fie consultate cu privire la refacerea zonelor afectate, pentru a evita activitatea speculativă;

26. susține punerea în aplicare a unei veritabile politici forestiere, care să îmbunătățească gestionarea și conservarea pădurilor, ținând seama de rolul primordial pe care acestea îl joacă în combaterea schimbărilor climatice, al căror impact asupra catastrofelor naturale este în creștere;

27.  solicită Comisiei și statelor membre să includă, în calculul primelor agri-ambientale costurile suplimentare suportate de agricultori în legătură cu luarea de măsuri de prevenire a incendiilor (precum curățarea liniilor somiere, strângerea plantelor arboricole moarte, prelucrarea terenului în jurul perimetrului parcelelor agricole etc.), precum și măsuri de asanare a apelor (curățarea șanțurilor de scurgere și a canalelor);

28. solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze aplicarea bunelor practici agricole, care a permis în unele state membre reducerea la jumătate a aporturilor de îngrășăminte pe bază de azot fără reducerea randamentului culturilor;

29.  reamintește că apa este implicată adesea în dezastrele naturale, nu doar în inundații - de multe ori datorate planificării neadecvate - înghețuri, grindină și contaminarea bazinelor hidrografice, dar și prin lipsa sa, care determină schimbări semnificative, precum deșertificarea unor suprafețe extinse în Europa de Sud și de SE;

30.  invită Comisia să prezinte informații cu privire la implementarea în statele membre a articolului 70 și 71 din dispozițiile de control sanitar referitoare la sistemele de asigurări de risc și de fonduri comune; invită Comisia să prezinte o propunere privind un sistem comun european, care să abordeze mai bine riscurile și instabilitatea veniturilor agricultorilor datorate dezastrelor naturale sau antropogene; subliniază că este trebuie să se țintească mai departe decât modelul actual, pentru a evita proliferarea sistemelor diferite de asigurări din UE, care creează un dezechilibru enorm între veniturile agricultorilor;

31. consideră că este imperios necesar să se asigure accesul egal al tuturor agricultorilor europeni la un sistem minim de despăgubire pentru dezastrele naturale sau cele provocate de om; critică faptul că, datorită sistemelor diferite de asigurări din statele membre, articolul 11 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1857/2006(3) al Comisiei nu este aplicabil; sugerează că în momentul calculării primelor de asigurare agricolă ar trebui să se acorde prioritate activităților de promovare a măsurilor de prevenire;

32.  reamintește că sistemele de asigurări sunt prevăzute în cadrul „cutiei galbene” a OMC și că partenerii noștri comerciali, cum ar fi SUA (programul contraciclic și programele de asistență în caz de dezastru), le utilizează sistematic pentru a garanta veniturile exploatațiilor agricole și forestiere, în compensație pentru efectele dezastrelor naturale și a pierderilor financiare cauzate de instabilitatea pieței;

33. subliniază strategiile de acțiune deja existente pentru reducerea riscului la nivel de exploatație, cum ar fi strategii interne de exploatare sau strategii orientate spre piață; confirmă faptul că asemenea strategii stau la baza diversificării, a adaptării producției, a schimbării ciclurilor de rotație, a metodelor de cultivare cu consum redus de teren și de apă, a piețelor la termen, a asigurărilor și a contractelor și că acestea pot fi înlocuite prin adoptarea unor instrumente secundare;

34. invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre privind prevenirea dezastrelor provocate de om și solicită statelor membre să se asigure că autoritățile regionale urmează cursuri de formare în domeniul gestionării dezastrelor;

35.  consideră că trebuie creat un cadru financiar adecvat pentru reacția în caz de dezastru, care ar trebui furnizat și s-ar articula mai bine prin intermediul Fondului de solidaritate, politicii de dezvoltare rurală, politicii regionale, celui de-al 7-lea program-cadru, ajutoarelor de stat, programului „Forest Focus” și programelor Life+; solicită utilizarea parțială a fondurilor speciale, în afara PAC, pentru măsuri private de prevenire precum măsuri de adaptare a pădurilor la schimbările climatice și activități de cercetare corespunzătoare, reîmpădurire, protecție a zonelor umide și a ecosistemelor asociate, monitorizarea eroziunii și a sedimentării în cursurile de apă și utilizarea alternativă pentru refacerea zonelor cu risc ridicat; solicită, de asemenea, ca prevenirea și intervenția, precum și informarea populației să fie incluse în mod adecvat în următoarele perspective financiare;

36. subliniază nevoia de a consolida măsurile de prevenire destinate luptei împotriva tuturor tipurilor de catastrofe naturale, prin stabilirea unor orientări strategice comune care să asigure o mai bună coordonare între statele membre, precum și o mai bună operabilitate și coordonare între diversele instrumente comunitare (Fonduri Structurale, Fondul de Solidaritate, precum și mecanismul de reacție rapidă și instrumentul de pregătire pentru urgențe majore);

37. îndeamnă Comisia să mobilizeze Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene într-un mod cât mai flexibil și fără întârziere, pentru a oferi sprijin victimelor catastrofelor naturale și solicită adoptarea unor criterii mai transparente;

38. solicită Comisiei ca, luând în considerare estimarea inițială a pagubelor directe suferite de o țară afectată de o catastrofă, să simplifice și să accelereze procesul în așa fel încât Fondul de Solidaritate al UE să ofere o eficiență maximă;

39. solicită extinderea domeniului de aplicare al Fondului de solidaritate al UE, definind conceptul de „dezastru” drept un incident destructiv major care produce daune grave populației și mediului, în sfera definiției incluzându-se și dezastre cu evoluție lentă, precum seceta; în această situație, adoptarea unor măsuri de urgență de raționalizare a apei de către administrația centrală sau regională ar trebui să atragă după sine măsuri din partea Fondului social european;

40. preconizează o extindere a domeniului de aplicare al Fondului solidaritate al UE pentru a acoperi daunele produse agriculturii și pădurilor;

41. consideră că măsurile de sprijin menționate la articolul 4 din FSUE (Fondul de solidaritate al Uniunii Europene) sunt prea limitate și nu iau în considerare alte circumstanțe asemănătoare, precum seceta. în acest context, cu toate că nu este posibilă acordarea de sprijin financiar direct principalelor victime (persoane fizice sau juridice), ar trebui să se includă o nouă clauză flexibilă în FSUE care să permită acordarea de ajutoare indirecte;

42. solicită includerea în cadrul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene a unei noi categorii de „alte măsuri de interes public pentru redresarea vieții sociale și economice a populației și/sau a regiunilor afectate”, pentru a ține seama de evenimentele ale căror consecințe afectează bunurile private, care servesc aceluiași scop ca și bunurile publice, întrucât acestea prezintă în mod incontestabil o importanță deosebită pentru bunăstarea generală;

43. este de părere că atunci când se stabilesc valorile-limită pentru eligibilitate, luarea în considerare a dimensiunii regionale este esențială, pentru că altminteri regiunile care se confruntă cu dezastre majore ar putea fi excluse pe motiv că valoarea-limită stabilită pentru întregul stat membru nu a fost atinsă; ar trebui, de asemenea, să se acorde atenție situației specifice a regiunilor îndepărtate sau izolate, cum ar fi insulele și regiunile ultraperiferice;

44. consideră că la stabilirea pragurilor menționate la alineatul (15) trebuie luate în considerare toate zonele rurale care prezintă avantaje naturale specifice, precum și regiunile abandonate, astfel încât să se stimuleze populația să nu părăsească aceste zone;

45. îndeamnă Comisia să sprijine refacerea regiunilor agricole care au suferit pagube importante, să relanseze eforturile de creare a locurilor de muncă și să ia măsuri adecvate pentru a compensa costurile sociale inerente pierderii locurilor de muncă și a altor surse de venit din agricultură.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

17.3.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

6

0

Membri titulari prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Richard Ashworth, José Bové, Luis Manuel Capoulas Santos, Vasilica Viorica Dăncilă, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Diane Dodds, Herbert Dorfmann, Hynek Fajmon, Lorenzo Fontana, Iratxe García Pérez, Béla Glattfelder, Martin Häusling, Esther Herranz García, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Giovanni La Via, George Lyon, Gabriel Mato Adrover, Mairead McGuinness, Krisztina Morvai, James Nicholson, Rareș-Lucian Niculescu, Wojciech Michał Olejniczak, Georgios Papastamkos, Marit Paulsen, Britta Reimers, Ulrike Rodust, Giancarlo Scotta’, Czesław Adam Siekierski, Alyn Smith, Csaba Sándor Tabajdi, Janusz Wojciechowski

Membri supleanți prezenți la votul final

Luís Paulo Alves, Spyros Danellis, Lena Ek, Véronique Mathieu, Maria do Céu Patrão Neves, Daciana Octavia Sârbu

(1)

COM(2009)0082.

(2)

Raportul din 18 mai 2006 privind dezastrele naturale (incendii forestiere, secetă și inundații) - aspecte agricole (C 297 E, 7.12.2006, p. 363); rezoluția din 16 februarie 2006 privind gestionarea riscurilor și a crizelor în sectorul agricol (C 290 E, 29.11.2006, p. 407); rezoluția din 19 iunie 2008 referitoare la consolidarea capacității de reacție a Uniunii Europene în caz de catastrofe (C 286 E, 14.8.2008, p. 15).

(3)

JO L 358, 16.12.2006, p. 3.


AVIZ al Comisiei pentru libertăţi civile, justie şi afaceri interne (28.4.2010)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la raportul privind Comunicarea Comisiei: O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om

(2009/2151(INI))

Raportoare pentru aviz: Antigoni Papadopoulou

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne solicită Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție care urmează a fi adoptată:

1.   salută Comunicarea Comisiei privind prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om; reamintește că dezastrele naturale și cele provocate de om afectează toate statele membre și țările candidate și includ, printre alte pericole(1), inundațiile, furtunile, seceta, fenomenele de tip tsunami, cutremurele(2), incendiile forestiere, temperaturile extreme, erupțiile vulcanice, avalanșele, alunecările de teren, accidentele tehnologice și industriale, eroziunea solului, alunecările de teren, contaminarea subsolului și a pânzei freatice, precum și poluarea mărilor, a lacurilor și a fluviilor;

2.   subliniază că, în cadrul aplicării abordării UE, este important să se ia în considerare faptul că diferite state membre se confruntă cu diferite tipuri de dezastre, fiind necesară, prin urmare, adoptarea de măsuri diferite;

3.   subliniază că, deoarece dezastrele pot avea diverse cauze, acestea nu pot fi întotdeauna imputate exclusiv fenomenelor naturale extreme, fiind adesea favorizate de o relație defectuoasă între om și mediul înconjurător și provocate de accidentele tehnologice și industriale, care duc la eliberarea în mediu de agenți chimici, biologici, radiologici și nucleari (CBRN) nocivi, cu efecte majore asupra sănătății umane, culturilor, infrastructurii sau șeptelului;

4.  sprijină elementele fundamentale ale abordării UE, dar regretă că propunerile anterioare ale Parlamentului European nu au fost încă puse integral în aplicare, ceea ce împiedică implementarea unei strategii consolidate a Uniunii în vederea prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

5.  consideră că respectiva comunicare a Comisiei privind prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om ar trebui să ducă la discuții privind politicile între instituțiile UE și diferitele părți interesate, inclusiv ONG-urile și alți reprezentanți ai societății civile;

6.  observă că dezastrele naturale și cele provocate de om au consecințe foarte grave asupra economiei regiunilor și un impact negativ asupra infrastructurii, ocupării forței de muncă, patrimoniului natural și cultural, mediului, turismului și a dezvoltării economice și sociale a țării afectate; propune ca, cu ocazia instituirii noului Serviciu european pentru acțiune externă și a cadrului financiar pentru perioada 2014-2020, prioritățile privind o politică externă de securitate coerentă să includă abordarea Uniunii în privința dezastrelor naturale și a celor provocate de om, inclusiv un mecanism adecvat pentru acordarea de asistență umanitară în situații de criză, atât în cadrul UE, cât și în țările terțe;

7.  subliniază importanța noii clauze de solidaritate menționate la articolul 222 din TFUE în vederea acordării de asistență prin mobilizarea tuturor mijloacelor și în vederea asigurării unei coordonări eficiente între statele membre în cazul unor dezastre naturale sau provocate de om;

8.  ține să evidențieze în acest sens importanța implicării Comitetului permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă (COSI), astfel cum se menționează la articolul 71 din TFUE și se prevede prin Decizia 2010/131/UE a Consiliului din 25 februarie 2010 privind instituirea Comitetului permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă(3); totuși, atrage atenția asupra faptului că COSI nu este un organ legislativ și nu ar trebui să dețină prerogative legislative sau cvasilegislative; se declară extrem de îngrijorat de lipsa controlului din partea Parlamentului European și a parlamentelor naționale și cere ca aceste instituții să fie informate în mod adecvat și la timp cu privire la activitățile COSI, asigurându-se astfel supravegherea democratică necesară;

9.  consideră că COSI ar trebui să ofere o asistență interoperabilă în toate etapele (pregătire, reacție și redresare) de mobilizare a instrumentelor în cazul dezastrelor naturale sau al celor provocate de om, iar cadrul său operațional ar trebui să reflecte toate domeniile de incidență (cooperare polițienească și vamală, frontiere externe, securitate internă și dezastre), în conformitate cu strategia de securitate internă a UE;

10. subliniază că principiul nediscriminării trebuie inclus în acordarea de ajutor; menționează că asistența ar trebui acordată în funcție de necesități, fără a se face discriminări pe criterii de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, origine națională sau socială, proprietate, locul nașterii sau orice alte condiții ale beneficiarilor;

11. reamintește că drepturile fundamentale ale omului se află în pericol de a fi încălcate în caz de dezastre sau în orice alte situații de urgență; solicită o monitorizare eficace a asistenței pentru a se garanta respectarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv o serie de acțiuni preventive privind violența fizică și sexuală, abuzurile psihologice, traficul de persoane, emigrația forțată și activitatea infracțională;

12. subliniază că femeile sunt adesea cele mai afectate în cazul unor dezastre naturale sau provocate de om, deoarece sunt mai dependente decât bărbații de resursele naturale amenințate de pericole; îndeamnă Comisia să adopte strategii care să ia în considerare aspectele de gen pentru a răspunde nevoilor de securitate umană și pentru a reacționa la situațiile de criză ecologică sau umanitară cauzate de dezastrele naturale sau provocate de om;

13. subliniază că, după cum demonstrează recentele evenimente produse în urma erupției unui vulcan în Islanda, dezastrele naturale și cele provocate de om pot cauza daune semnificative economiei și infrastructurii esențiale, inclusiv serviciilor de bază, comunicațiilor și transporturilor; îndeamnă Comisia să stabilească priorități clare de asistență pentru țările afectate de dezastre, cum ar fi planificarea de adăposturi și situri de asistență sau asigurarea unor rezerve suficiente de apă potabilă și a unor condiții adecvate de igienă;

14. subliniază că o acțiune eficientă de protecție civilă depinde de o serie de elemente specifice cum sunt prevenirea, participarea activă și implicarea tuturor, precum și de mecanismele de pregătire, reacție, redresare și reconstrucție;

15. atrage atenția asupra importanței instituirii unor sisteme de avertizare timpurie și a unor forțe de reacție rapidă, alături de programe de formare și proiecte de sensibilizare a publicului;

16. subliniază că este important să existe o bază cuprinzătoare de date și informații privind riscurile și costurile dezastrelor, care să fie comunicată la nivelul UE, în vederea efectuării unor studii comparative și a determinării eventualului impact transfrontalier al dezastrelor, ceea ce ar permite statelor membre să pună în comun informațiile legate de capacitățile civile naționale și resursele medicale, și că ar trebui mai degrabă să fie folosite și dezvoltate structurile deja existente, cum ar fi Centrul de monitorizare și informare (CMI), decât să fie create unele noi;

17. subliniază că problemele de mediu cauzate și exacerbate de schimbările climatice sunt în prezent cauza creșterii migrației forțate și, prin urmare, dorește să accentueze legătura din ce în ce mai strânsă dintre solicitanții de azil și regiunile care se confruntă cu degradarea mediului; solicită asigurarea unei protecții și unor condiții de reinstalare mai bune „refugiaților din cauza schimbărilor climatice”;

18. consideră că ar trebui să existe un mecanism consolidat de coordonare transversală pentru a asigura diseminarea celor mai bune practici care pot îmbunătăți cooperarea în materie de pregătire, reacție și redresare;

19. subliniază că accesul la asistență medicală este esențial imediat după producerea unui dezastru; consideră că trebuie să se acorde prioritate îngrijirii medicale și chirurgicale de urgență a supraviețuitorilor răniți, reducerii riscului unor epidemii, sprijinului psihosocial pentru persoanele care au suferit pierderi grave sau traume și care trăiesc în condiții sociale și de viață precare, precum și sprijinului pentru o gestionarea adecvată a alimentației și malnutriției sugarilor și a copiilor de vârste mici;

20. consideră că unele mecanisme financiare importante ale UE, cum este Instrumentul financiar de protecție civilă, ar trebui, având în vedere frecvența mare și intensitatea dezastrelor, să se axeze într-o măsură mai mare pe măsurile preventive și că ar trebui suplimentate imediat fondurile pentru acțiunile în cadrul UE și în țările terțe, fără a se recurge la proceduri birocratice;

21. consideră că fondurile destinate completării eforturilor naționale pentru protecția cetățenilor în primul rând, dar și a mediului și a proprietății, inclusiv a patrimoniului cultural, în cazul unor dezastre naturale sau provocate de om, ar trebui gestionate prin intermediul instrumentelor financiare existente;

22. consideră că faptul de a conlucra în cazul unor dezastre naturale sau provocate de om reprezintă o valoare adăugată evidentă; prin urmare, solicită statelor membre și instituțiilor UE să-și consolideze cooperarea în materie de prevenire a dezastrelor și să elaboreze o abordare globală în vederea unei politici comunitare cât mai eficiente în domeniul gestionării dezastrelor; prin urmare, salută măsurile care au fost deja adoptate de Consiliu privind crearea unui cadru comunitar în materie de prevenire a dezastrelor și a incendiilor forestiere;

23. menționează importanța asigurării unei supravegheri eficiente și democratice a activităților în domeniul securității; subliniază implicarea tot mai mare a Parlamentului European în elaborarea politicilor de securitate odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, o consultare eficientă în toate etapele fiind esențială în acest sens;

24. atrage atenția asupra importanței prevenirii și anticipării dezastrelor naturale sau a celor provocate de om și a reducerii impactului acestora în scopul adoptării unei strategii bazate pe o abordare proactivă și fondată pe informații; în acest sens, consideră că este esențial să se garanteze că legislația statelor membre respectă normele fundamentale de siguranță, de exemplu, în sectorul construcțiilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

27.4.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Roberta Angelilli, Vilija Blinkevičiūtė, Rita Borsellino, Emine Bozkurt, Simon Busuttil, Philip Claeys, Carlos Coelho, Cornelis de Jong, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Cornelia Ernst, Hélène Flautre, Kinga Gál, Kinga Göncz, Sylvie Guillaume, Ágnes Hankiss, Anna Hedh, Sophia in ‘t Veld, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Clemente Mastella, Louis Michel, Claude Moraes, Antigoni Papadopoulou, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Renate Sommer, Rui Tavares, Wim van de Camp, Axel Voss, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Alexander Alvaro, Edit Bauer, Anna Maria Corazza Bildt, Ioan Enciu, Ana Gomes, Nadja Hirsch, Franziska Keller, Petru Constantin Luhan, Mariya Nedelcheva, Norica Nicolai, Cecilia Wikström

(1)

Aceasta nu este o listă exhaustivă a dezastrelor naturale și a celor provocate de om; prin urmare, alte tipuri de dezastre naturale și dezastre provocate de om care nu sunt cuprinse în prezentul aviz pot fi incluse în listă.

(2)

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 noiembrie 2007 privind impactul regional al cutremurelor (JO C 282 E, 6.11.2008, p. 269).

(3)

JO L 52, 3.3.2010, p. 50.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

22.6.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

6

2

Membri titulari prezenți la votul final

János Áder, Elena Oana Antonescu, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Milan Cabrnoch, Martin Callanan, Nessa Childers, Esther de Lange, Anne Delvaux, Edite Estrela, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Julie Girling, Nick Griffin, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Dan Jørgensen, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Jo Leinen, Corinne Lepage, Peter Liese, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Gilles Pargneaux, Andres Perello Rodriguez, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Catherine Soullie, Salvatore Tatarella, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis

Membri supleanți prezenți la votul final

Margrete Auken, João Ferreira, Christofer Fjellner, Marisa Matias, Bill Newton Dunn, Rovana Plumb, Michail Tremopoulos, Giommaria Uggias, Thomas Ulmer, Anna Záborská

Aviz juridic - Politica de confidențialitate