RAPORT referitor la cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich

3.9.2010 - (2009/2147(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Bernhard Rapkay

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich

Parlamentul European,

–   având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich, transmisă de autoritățile judiciare lituaniene la 14 iulie 2009 și comunicată în ședința plenară din 7 octombrie 2009,

–   în urma audierii lui Viktor Uspaskich, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere articolele 8 și 9 ale Protocolului nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la tratate,

–   având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986[1],

–   având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Lituania,

–   având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0244/2010),

A. întrucât împotriva lui Victor Uspaskich, deputat în Parlamentul European, a fost deschisă urmărirea penală, acesta fiind acuzat de săvârșirea de infracțiuni în procedura pendinte la Tribunalul penal regional din Vilnius, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 222 alineatul (1), articolul 220 alineatul (1), articolul 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 220 alineatul (1), articolul 205 alineatul (1) și articolul 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 205 alineatul (1) din Codul penal lituanian;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază pe teritoriul național de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări, întrucât imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și întrucât nu poate fi considerată o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi;

C. întrucât acuzațiile aduse dlui Uspaskich nu sunt legate de opiniile sau voturile exprimate în exercitarea funcției sale de deputat în Parlamentul European;

D. întrucât, în conformitate cu articolul 62 din Constituția Republicii Lituania, un deputat în parlamentul național (Seimas) nu poate răspunde penal, nu poate fi arestat, iar libertatea sa nu poate fi restricționată în niciun alt mod fără acordul parlamentului;

E.  întrucât articolul 62 prevede, de asemenea, că un deputat în Seimas nu poate fi persecutat pentru voturile sau discursurile sale din Seimas, deși poate fi tras la răspundere, în conformitate cu procedura generală, pentru insultă personală sau calomnie;

F.  întrucât dl Uspaskich este în principal acuzat de comiterea unor delicte de falsificare a documentelor contabile legate de finanțarea unui partid politic în cursul unei perioade anterioare alegerii sale în Parlamentul European;

G. întrucât nu s-a adus nicio dovadă convingătoare privind existența fumus persecutionis, iar delictele de care este acuzat dl Uspaskich nu au nimic de a face cu activitățile sale de deputat în Parlamentul European;

H. întrucât este adecvat, prin urmare, să îi fie ridicată imunitatea,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Viktor Uspaskich;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților de resort din Republica Lituania.

• [1]  Cauza 101/63 Wagner/Fohrmann și Krier [1964] Culegere 195 și cauza 149/85 Wybot/Faure și alții [1986] Culegere 2391.

EXPUNERE DE MOTIVE

I. CONTEXT

La ședința din 7 octombrie 2009, Președintele a anunțat, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, că a primit o scrisoare trimisă de autoritățile judiciare lituaniene la 14 iulie 2009, în care se solicită ridicarea imunității parlamentare a dlui Uspaskich.

Președintele a înaintat această solicitare Comisiei pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).

Procurorul general al Republicii Lituania a fost însărcinat, prin hotărârea Tribunalului regional din Vilnius la 29 iunie 2009, să solicite Parlamentului European ridicarea imunității deputatului Viktor Uspaskich, împotriva căruia a fost începută urmărirea penală în cauza Nr. 1-38/2009, pentru ca această acțiune penală inițiată împotriva deputatului să poată continua și pentru a aplica ordinul de cauțiune emis împotriva acestuia de către tribunal, ca măsură de precauție.

Victor Uspaskich este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni în procedura pendinte la Tribunalul penal regional din Vilnius, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 222 alineatul (1), articolul 220 alineatul (1), articolul 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 220 alineatul (1), articolul 205 alineatul (1) și articolul 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 205 alineatul (1) din Codul penal lituanian. Acuzațiile aduse lui Viktor Uspaskich sunt următoarele:în perioada cuprinsă între 13 iulie 2004 și 17 mai 2006, în calitate de președinte al Partidului Laburist, în colaborare cu alte persoane în scopul de (a) a încerca să finanțeze un partid politic - mai exact, Partidul Laburist - în mod ilegal și (b) a se sustrage controlului adecvat al finanțării partidului și al campaniilor sale electorale, Viktor Uspaskich a condus un grup organizat creat pentru a comite o serie de infracțiuni. În acest scop, din 2004 până în 2006, la Vilnius, a ordonat personalului să țină pentru Partidul Laburist o evidență contabilă falsă, ilegală, rezultatul fiind că nu se poate stabili întru totul volumul activelor și pasivelor partidului sau structura acestuia din cursul anilor 2004, 2005 și 2006.

Viktor Uspaskich - care era responsabil, în conformitate cu articolul 21 din Legea contabilității din Republica Lituania, de organizarea activității de menținere a evidenței contabile a partidului și acționa în beneficiul și interesul Partidului Laburist ca persoană juridică - este acuzat de autoritățile lituaniene că a încredințat unei persoane misiunea de a ține o contabilitate „dublă” pentru Partidul Laburist în primăvara anului 2004. În plus, se presupune că tranzacțiile și activitățile comerciale care în mod obligatoriu trebuiau înregistrate în evidențe, precum și încasările și cheltuielile neoficiale de fonduri și de active legate de activitatea Partidului Laburist, au fost înregistrate în registre contabile neoficiale. Viktor Uspaskich este, de asemenea, acuzat că a emis instrucțiuni specifice conform cărora anumite operațiuni comerciale și financiare trebuiau efectuate fără a fi înregistrate în evidențele contabile ale partidului.

La 9 decembrie 2008, Parlamentul lituanian (Seimas) a convenit ridicarea imunității dlui Uspaskich în vederea acestei acțiuni. Ar trebui remarcat, în plus, că dl Uspaskich nu era deputat în Parlamentul European în perioada în care se presupune că a comis delictele de care este acuzat.

II. LEGISLAȚIA

(a) Dreptul Uniunii

Articolul 8:

Deputații nu pot fi dați în urmărire, deținuți sau trimiși în judecată pentru opiniile sau voturile exprimate de aceștia în exercițiul funcției lor.

Articolul 9:

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază:

a.        pe teritoriul național, de imunitățile acordate membrilor parlamentului țării lor,

b.        pe teritoriul oricărui alt stat membru, scutirea de la orice măsuri de detenție și de la orice trimitere în judecată.

Imunitatea li se aplică și atunci când aceștia călătoresc spre și de la reuniunile Parlamentului European.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nu poate obstrucționa dreptul Parlamentului European de a ridica imunitatea unui din membrii săi.

Procedura din cadrul Parlamentului European este reglementată prin articolele 6 și 7 din Regulamentul său de procedură. Dispozițiile pertinente sunt următoarele:

„Articolul 6 - Ridicarea imunității

(1) În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul se preocupă în special de conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și de asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin.

(2) Orice cerere adresată Președintelui de o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat este comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente.

(...)

Articolul 7 - Proceduri privind imunitatea

(1) Comisia competentă examinează fără întârziere și în ordinea în care i-au fost prezentate cererile de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

(2) Comisia prezintă o propunere de decizie motivată prin care se recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

(3) Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat.

(...)

(7) Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei.

(...)’

(b) Dispoziții naționale aplicabile

Constituția Republicii Lituania

(Adoptată de cetățenii Republicii Lituania prin referendumul din 25 octombrie 1992, intrată în vigoare la 2 noiembrie 1992)

„Articolul 62

Persoana unui deputat în Seimas este inviolabilă.

Un deputat în Seimas nu poate fi urmărit penal, arestat, iar libertatea sa nu poate fi restricționată în niciun alt mod fără consimțământul Seimas.

Un deputat în Seimas nu poate fi persecutat pentru voturile sau pentru discursurile sale din Seimas. Cu toate acestea, el poate fi tras la răspundere, în conformitate cu procedura generală, pentru insultă personală sau calomnie.”

Statutul Seimas al Republicii Lituania

(17 februarie 1994 nr.I-399)

(Modificat ultima oară la 23 aprilie 2009 - nr- XI-228) (Traducere a versiunii engleze a documentului juridic actualizat din 23.04.2009)

„Articolul 22. Imunitatea unui deputat în Seimas

(1) Persoana unui deputat în Seimas este inviolabilă.

(2) Un deputat în Seimas nu poate fi persecutat pentru voturile sau pentru discursurile sale din Seimas, mai exact din ședințele Seimas, comitetele Seimas, comisiile și grupurile parlamentare, dar poate fi tras la răspundere pentru insultă personală sau calomnie, în conformitate cu dreptul general.

(3) Un deputat în Seimas nu poate fi urmărit penal, arestat sau supus oricărei alte restricții de libertate personală fără consimțământul Seimas, cu excepția cazurilor când este surprins în plin act de săvârșire a unui delict (in flagrante delicto). În acest caz, procurorul general trebuie să aducă la cunoștința Seimas acest fapt.”

Codul penal lituanian

Articolul 24. Complicitate și tipuri de complici

(1) Complicitatea este participația comună cu intenție la săvârșirea unei infracțiuni a două sau mai multe persoane conspiratoare capabile juridic, care au atins vârsta menționată la articolul 13 din prezentul Cod.

(2) Complicii la infracțiune includ autorul, organizatorul, instigatorul și complicele.

(3) Autorul este o persoană care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, fie în mod nemijlocit, fie implicând o persoană incapabilă juridic sau persoane care nu au atins vârsta menționată la articolul 13 din prezentul Cod sau alte persoane care nu se fac vinovate de săvârșirea faptei respective. Dacă fapta prevăzută de legea penală este săvârșită de mai multe persoane acționând împreună, fiecare dintre acestea este considerată autor/coautor.

(4) Organizatorul este o persoană care formează un grup organizat sau o asociație criminală, este responsabil de aceasta sau coordonează activitățile membrilor săi sau pregătește o infracțiune sau este responsabil de săvârșirea acesteia.

(5) Instigatorul este o persoana care determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

(6) Complicele este persoana care ajută la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală prin consiliere, emitere de instrucțiuni, furnizarea de mijloace sau înlăturarea obstacolelor, protejarea sau acoperirea altor complici, care a promis în prealabil să ascundă autorul, instrumentele sau mijloacele de săvârșire a faptei penale, urmele faptei sau bunurile dobândite prin mijloace criminale, precum și persoana care a promis înainte de săvârșirea faptei că se va ocupa de bunurile dobândite sau produse în cursul săvârșirii faptei prevăzute de legea penală.

Articolul 222. Gestionarea frauduloasă

(1) Persoana care gestionează fraudulos evidențele contabile cerute de lege sau tăinuiește, distruge sau prejudiciază documente contabile, împiedicând astfel, total sau parțial, stabilirea activităților persoanei, suma sau structura activelor, a capitalului sau a pasivelor acesteia, este sancționată cu amendă sau arestare sau închisoare până la 4 ani.

(2) Persoana juridică este, de asemenea, trasă la răspundere pentru faptele prevăzute de prezentul articol.

Articolul 220. Furnizarea de date incorecte privind veniturile, profiturile sau activele

(1) Persoana care, în încercarea de a se sustrage plății taxelor, furnizează date privind veniturile, profiturile, activele sau uzul acestora, despre care știe că sunt incorecte, fie în cadrul unei declarații fiscale, fie într-un raport aprobat în conformitate cu procedura aprobată sau în orice alt document, prezentând aceste informații unei instituții autorizate de stat, este sancționată prin interzicerea dreptului de a exercita o profesie într-o anumită funcție sau de a desfășura un anumit tip de activități sau prin închisoare până la 5 ani.

(2) Se consideră că persoana care săvârșește fapta menționată la alineatul (1) din prezentul articol cu scopul de a se sustrage plății taxelor de o valoare care nu depășește 10 MSL săvârșește un delict și este sancționată cu muncă în folosul comunității sau amendă sau restrângerea libertății.

(3) Persoana juridică este, de asemenea, trasă la răspundere pentru faptele prevăzute de acest articol.

Articolul 205. Declarații înșelătoare cu privire la activitățile unei persoane juridice

(1) Persoana care, în numele unei persoane juridice, prezintă într-un raport oficial sau într-o cerere date înșelătoare cu privire la activitățile sau activele persoanei juridice și astfel induce în eroare o instituție de stat, o organizație internațională publică, un creditor, un membru al unei entități juridice sau altă persoană care suferă un prejudiciu material important ca rezultat al acestor fapte, este sancționată prin interzicerea dreptului de a exercita o profesie într-o anumită funcție sau de a desfășura un anumit tip de activități sau prin arest sau prin închisoare până la 2 ani.

(2) Persoana juridică este, de asemenea, trasă la răspundere pentru faptele prevăzute de acest articol.

III. CONSIDERAȚII GENERALE ȘI JUSTIFICAREA DECIZIEI PROPUSE

În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, trebuie remarcat faptul că acuzațiile aduse împotriva dlui Uspaskich nu au legătură cu opiniile sau voturile exprimate în exercițiul funcției de deputat în Parlamentul European.

În ceea ce privește articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, având în vedere că acuzațiile aduse împotriva dlui Uspaskich se referă la fapte săvârșite în Lituania, țară a cărei cetățenie o deținea la acel moment, singura parte aplicabilă este dispoziția potrivit căreia „Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază a) pe teritoriul național, de imunitățile acordate membrilor parlamentului țării lor”.

Cadrul imunității parlamentare din Lituania este foarte similar cu cel al imunității de care beneficiază deputații în Parlamentul European pe teritoriul altui stat membru decât cel propriu, în temeiul articolului 9 din Protocol, așa cum se poate vedea din articolul 62 alineatul (1) din Constituția lituaniană (reprodus mai sus).

În conformitate cu practica existentă, Parlamentul European poate hotărî să nu ridice imunitatea unuia dintre deputații săi dacă există suspiciunea că urmărirea penală are drept scop prejudicierea activităților politice ale deputatului. Cu toate acestea, în cazul de față, nu a fost prezentată nicio dovadă de fumus persecutionis de natură a determina refuzul Parlamentului de a ridica imunitatea dlui Uspaskich.

Trebuie remarcat faptul că autoritățile lituaniene au cooperat pe deplin cu Comisia pentru afaceri juridice în cadrul procedurii, furnizând răspunsuri și garanții satisfăcătoare.

Pe baza acestui document și a documentelor disponibile, concluzia care se impune este că nu există niciun motiv pentru a nu ridica imunitatea parlamentară a dlui Uspaskich.

IV. CONCLUZIE

În temeiul considerațiilor de mai sus și în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, după analizarea argumentelor pro și contra ridicării imunității deputatului, Comisia pentru afaceri juridice recomandă Parlamentului European să ridice imunitatea parlamentară a lui Viktor Uspaskich.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	2.9.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	10 3 2
Membri titulari prezenți la votul final	Luigi Berlinguer, Françoise Castex, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Antonio Masip Hidalgo, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Alexandra Thein, Diana Wallis, Zbigniew Ziobro, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Piotr Borys, Vytautas Landsbergis, Eva Lichtenberger, Toine Manders, Derek Vaughan