Procedură : 2010/2018(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0264/2010

Texte depuse :

A7-0264/2010

Dezbateri :

PV 18/10/2010 - 13
CRE 18/10/2010 - 13

Voturi :

PV 19/10/2010 - 8.8
CRE 19/10/2010 - 8.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0365

RAPORT     
PDF 205kWORD 190k
5.10.2010
PE 442.875v02-00 A7-0264/2010

referitor la femeile cu locuri de muncă precare

(2010/2018(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

Raportoare pentru aviz: Britta Thomsen

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forŢei de muncă Şi afaceri sociale
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la femeile cu locuri de muncă precare

(2010/2018(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere raportul Comisiei din 18 decembrie 2009 intitulat „Egalitatea de șanse între femei și bărbați - 2010” (COM(2009)0694),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2003, intitulată „Îmbunătățirea calității muncii: o trecere în revistă a evoluțiilor recente” (COM(2003)0728),

–   având în vedere raportul Comisiei din 2004, intitulat „Ocuparea precară a forței de muncă în Europa: studiu comparativ al riscurilor asociate pieței muncii în economii flexibile”,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre – Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193/3),

–   având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2009 referitoare la „Flexicuritatea în perioade de criză”,

–   având în vedere Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară(1),

–   având în vedere Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)(2),

–   având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UCIPE și CEIP(3),

–   având în vedere Directiva 1997/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES(4),

–   având în vedere documentul de bază din 2010 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Forme de muncă foarte atipice”,

–   având în vedere raportul din 2008 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Măsuri de combatere a muncii nedeclarate în Uniunea Europeană”,

–   având în vedere raportul din 2007 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Condiții de muncă în Uniunea Europeană: perspectiva de gen”,

–   având în vedere raportul din 1998 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Locuri de muncă precare și condiții de muncă în Europa”,

–   având în vedere raportul Eurobarometru din octombrie 2007 intitulat „Munca nedeclarată în Uniunea Europeană”,

–   având în vedere raportul din 2009 al Grupului de experți ai Comisiei Europene privind genul și ocuparea forței de muncă (EGGE) intitulat „Segregarea de gen pe piața muncii”,

–   având în vedere raportul din 2006 al Grupului de experți ai Comisiei Europene privind genul, incluziunea socială și ocuparea forței de muncă intitulat „Inegalitățile de gen în situațiile de risc de sărăcie și excluziune socială pentru grupurile defavorizate în treizeci de țări europene”,

–   având în vedere raportul Biroului Internațional al Muncii (BIM), intitulat „Munca decentă pentru lucrătorii domestici”, elaborat pentru cea de-a 99-a sesiune a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2010,

–   având în vedere raportul din 2009 al Biroului Internațional al Muncii (BIM) intitulat „Dimensiunea de gen a muncilor casnice în Europa de Vest”,

   având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(6),

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei(7),

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2006 privind viitorul Strategiei de la Lisabona din punct de vedere al perspectivei de gen(8),

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 1998 referitoare la rolul cooperativelor în sporirea numărului de locuri de muncă pentru femei(9),

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 1998 referitoare la respectarea drepturilor omului în Uniunea Europeană (1996)(10),

–   având în vedere avizul din 12 mai 2010 al Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie a Comitetului Economic și Social European privind profesionalizarea muncilor casnice (SOC/372 – CESE 336/2010 fin),

–   având în vedere publicația Statistics in focus a Eurostat, nr. 12/2010, intitulată „Piețele muncii în UE-27 încă în criză”,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0264/2010),

A. întrucât individualizarea și flexibilitatea din ce în ce mai mare a pieței muncii – care conduce la o reducere a negocierii colective – îi pune pe angajați, și în special pe femei, care adesea trebuie să își îndeplinească și obligațiile familiale, într-o poziție mai vulnerabilă care poate conduce la locuri de muncă precare, din moment ce le permite angajatorilor să înrăutățească condițiile de angajare;

B.  întrucât ponderea femeilor cu locuri de muncă precare pe piața muncii este mare și întrucât anumite forme de muncă precară prestate de către femei, precum muncile casnice remunerate și munca de îngrijire, sunt invizibile pe piața muncii și întrucât, în pofida cadrului legislativ în vigoare, în UE există încă, în ceea ce le privește pe femei, mari disparități cu privire la posibilitățile de muncă, la calitatea muncii, la venitul decent și la egalitatea de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare;

C. întrucât ponderea excesivă a femeilor cu locurile de muncă precare reprezintă un factor determinant pentru diferența de salarizare între femei și bărbați, care rămâne la un nivel ridicat; întrucât ameliorarea calității locurilor de muncă pentru femei va reduce, prin urmare, diferențele de salarizare;

D. întrucât munca cu fracțiune de normă acceptată în lipsa unei alternative este răspândită în sectorul serviciilor, în special în industria hotelieră și a restaurantelor, în educație, sănătate și asistență socială și în alte servicii în folosul comunității, servicii sociale și de îngrijire personală, unde majoritatea angajaților sunt femei;

E.  întrucât participarea femeilor pe piața muncii reflectă rolul lor în cadrul gospodăriei, iar femeile au tendința să ocupe locuri de muncă care le permit să combine munca remunerată cu cea neremunerată;

F.  întrucât criza economică și financiară a avut un efect dublu asupra angajării precare, din moment ce prima reacție a multor companii a fost aceea de a reduce numărul locurilor de muncă cu contract temporar și întrucât, mai mult, există teama că multe dintre locurile de muncă permanente pierdute în timpul recesiunii nu vor fi reînființate, ci înlocuite cu programe de angajare atipice, dacă nu chiar precare;

G. întrucât munca precară înseamnă forme nestandardizate de angajare care prezintă oricare dintre următoarele caracteristici:

· siguranța insuficientă sau inexistentă a locului de muncă datorată naturii nepermanente, adesea ocazionale, a muncii, cu contracte ce prevăd condiții de muncă precare sau fără contract scris, de exemplu în cazul contractelor cu fracțiune de normă temporare și involuntare, program de lucru neclar și sarcini la latitudinea angajatorului;

· un nivel scăzut al remunerației, ce poate fi inclusiv neoficial și neclar;

· lipsa drepturilor la protecție socială sau la prestații legate de statutul de salariat;

· lipsa protecției împotriva discriminării;

· perspective de avansare pe piața muncii limitate sau inexistente;

· lipsa reprezentării colective a lucrătorilor;

· un mediu de lucru care nu respectă standardele minime de sănătate și siguranță;

H. întrucât condițiile de angajare precare, precum lipsa contractelor scrise, munca involuntară cu fracțiune de normă și diferențele de salarizare persistente au un efect pe termen lung asupra protecției sociale și asupra pensiilor și îi expun pe lucrători la un risc de sărăcie mai crescut;

I.   întrucât, în anumite cazuri, femeile riscă să lucreze în condiții de muncă nedemne și de aceea trebuie să li se acorde o atenție specială în acest sens, femeile însărcinate și femeile care alăptează având prioritate;

J.   întrucât globalizarea și contextul economic actual, precum și progresele tehnologice, duc la modificarea raporturilor de muncă și a conținutului sarcinilor lucrătorilor;

K. întrucât este mai puțin probabil ca femeile care lucrează în condiții precare să fie informate în legătură cu drepturile lor, iar riscul ca acestea să nu beneficieze de protecție juridică și/sau să fie concediate în mod ilegal este mai mare;

L.  întrucât ar trebui să se sublinieze importanța dreptului tuturor lucrătorilor, inclusiv al femeilor care lucrează în condiții precare, la educație și formare profesională;

M. întrucât considerarea femeilor ca fiind a doua sursă de câștig în cadrul familiei constituie o reprezentare eronată, care ignoră o mare parte a femeilor din forța de muncă care sunt unicele aducătoare de venituri;

N. întrucât numărul de lucrătoare nedeclarate a crescut, în special în sectorul casnic;

O. întrucât majoritatea lucrătorilor domestici care prestează servicii precum îngrijire la domiciliu, curățenie și catering sunt femei; întrucât muncile casnice în țările industrializate însumează între 5 și 9% din totalul angajărilor, întrucât această formă de muncă este în cea mai mare parte precară, subevaluată și informală și întrucât vulnerabilitatea lucrătorilor domestici înseamnă că aceștia suferă adesea de discriminări și pot fi tratați cu ușurință în mod inegal, nedrept și abuziv;

P.  întrucât scăderea nivelului de calificare al lucrătorilor cu un nivel înalt de calificare reprezintă o problemă uzuală în contextul locurilor de muncă precare, în special în cazul lucrătorilor care sunt concediați sau al lucrătorilor migranți care acceptă locuri de muncă care nu necesită o înaltă calificare pentru a rămâne pe piața muncii și întrucât această situație, care afectează în special femeile, periclitează evoluția carierei și atingerea unui nivel de salarizare corespunzător competențelor dobândite și posedate;

Q. întrucât femeile migrante care acceptă locuri de muncă temporare, care nu necesită o înaltă calificare, la periferia pieței muncii, sau care prestează munci casnice, pot fi expuse la o discriminare dublă din moment ce, pe lângă faptul că muncesc adesea în condiții precare, fără forme legale, dacă nu chiar ilegal, sunt mai expuse la rele tratamente, la violență sau la abuz sexual; întrucât, mai mult, adesea acestea nu își cunosc drepturile, au acces restricționat la servicii publice, au cunoștințe limitate de limbă locală și nu pot crea rețele, și întrucât cei care muncesc fără forme legale nu îndrăznesc să contacteze autoritățile pentru a solicita protecție deoarece se tem că vor fi obligați să se întoarcă în țara de origine;

R.  întrucât Acordul Consiliului Europei din 24 noiembrie 1969 privind plasamentul au-pair este depășit și, în consecință, nu soluționează problemele care pot apărea în legătură cu angajarea lucrătorilor au-pair în multe state membre astăzi;

S.  întrucât UE rămâne dedicată integrării egalității de gen; întrucât, în cadrul politicilor privind ocuparea forței de muncă, egalitatea de șanse între femei și bărbați trebuie să fie promovată în mod activ;

Predominanța factorului de gen în munca precară

1.  subliniază predominanța factorului de gen în munca precară și reamintește trecerea de la tipuri standardizate la tipuri nestandardizate de angajări pe piața muncii, de unde necesitatea de a împiedica tipurile nestandard de angajare să devină echivalente cu locuri de muncă precare; consideră că, pentru a remedia aceste probleme, trebuie să li se solicite statelor membre și partenerilor sociali să-și alinieze într-o măsură cât mai mare dispozițiile legislative și contractuale privind munca standard și cea atipică, astfel încât să se evite predominanța formelor de muncă celor mai convenabile și mai ieftine, ținând totuși seama de riscul unei eventuale creșteri a ponderii muncii nedeclarate;

2.  îndeamnă Consiliul și Comisia să identifice caracteristicile angajării precare în orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre și în noua strategie pentru egalitatea de gen;

3.  invită statele membre să ia măsuri legislative în vederea stopării contractelor în care nu se menționează numărul de ore, frecvente în cazul locurilor de muncă tipice pentru femei, în sectoare precum muncile casnice, munca de îngrijire, cateringul și industria hotelieră, și să creeze instrumente extinse de control pentru a regulariza toate tipurile de prezentare la sediile societăților și la locurile de muncă care sunt oficial acceptate în scopuri legate de consiliere și de formare, dar care devin în practică o sursă suplimentară de abuzuri, profitând în realitate de servicii furnizate fără beneficiul unei remunerații sau al unei protecții adecvate;

4.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze strategii privind munca în condiții precare pentru a pune accentul pe locuri de muncă decente și ecologice și a integra principiul echilibrului de gen;

5.  invită Comisia și statele membre să întreprindă măsuri pentru a reduce dubla sarcină de lucru pentru femei, care constituie unul dintre motivele ponderii excesive a femeilor care lucrează în condiții precare; solicită ameliorarea echilibrului dintre viața profesională și viața de familie în cadrul locurilor de muncă stabile, pentru a reduce numărul locurilor de muncă precare;

Condiții sociale

6.  își exprimă dezamăgirea în ceea ce privește faptul că pachetul de legi privind ocuparea forței de muncă în UE și directivele menționate anterior privind contractele cu durată determinată, munca cu fracțiune de normă și munca temporară nu abordează în mod adecvat natura precară a ocupării forței de muncă; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să ia măsuri legislative specifice suplimentare, precum introducerea de standarde sociale minime obligatorii pentru angajați și acordarea accesului egal la servicii și prestații sociale pentru toți angajații, inclusiv la concediu de maternitate, îngrijire medicală și la sistemul de pensii, precum și la educație și formare, indiferent de condițiile de angajare a acestora; solicită statelor membre să adopte legi care să asigure o limitare rezonabilă a timpului de lucru, de odihnă și de recreare al lucrătorilor;

7.  solicită statelor membre să se asigure că angajatorii care supun lucrătoarele la tratamente abuzive sau prejudiciabile sunt aduși cât mai repede în fața justiției;

8.  subliniază necesitatea de a oferi femeilor cu locuri de muncă precare posibilitatea unei protecții sindicalizate a drepturilor, precum remunerație decentă, concediu de maternitate, program de lucru echitabil și regulat și un mediu de lucru nediscriminatoriu, care sunt esențiale pentru aceste femei; solicită statelor membre să sancționeze crearea de obstacole în calea afilierii la sindicate și încurajează, în general, statele membre să ofere servicii de consiliere ușor accesibile pentru femeile care nu pot beneficia de sprijin din partea unui comitet de întreprindere, de exemplu femeile angajate în gospodării particulare; invită partenerii sociali să îmbunătățească paritatea de gen în cadrul organismelor lor la toate nivelurile;

9.  subliniază necesitatea luării unor măsuri legislative pentru a garanta egalitatea de gen și a reduce segregarea de gen pe piața muncii; reamintește, prin urmare, rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 menționată anterior; îndeamnă Comisia să înainteze o propunere referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de remunerare între bărbați și femei și reamintește statelor membre să transpună fără întârziere Directiva 2006/54/CE(11);

10. solicită statelor membre să-și respecte angajamentele legate de obiectivele de la Barcelona privind îngrijirea copiilor, pentru a crește participarea femeilor pe piața muncii și independența lor economică; solicită statelor membre să elimine obstacolele care împiedică femeile să lucreze câte ore doresc - cu fracțiune de normă sau cu normă întreagă;

11. subliniază necesitatea eliminării segregării profesionale și sectoriale de pe piața muncii prin sensibilizare și educație încă de la o vârstă fragedă, spre exemplu prin promovarea în rândul bărbaților a locurilor de muncă asociate cu aptitudinile femeilor, dar și invers, prin motivarea elevelor spre științe și prin combaterea percepției femeilor ca producătoare secundară de venituri, în cooperare cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați;

12. solicită statelor membre și Comisiei să planifice și să aplice măsuri care să permită fetelor și tinerelor să beneficieze de o educație, o formare și de studii de calitate; în acest sens, trebuie sprijinite în special fetele și tinerele care provin din familii de imigranți; subliniază, în plus, necesitatea ca femeile să urmărească în mod activ reîncadrarea în activitatea profesională după pauza datorată nașterii unui copil;

13. invită statele membre să lupte împotriva muncii nedeclarate prin transformarea acesteia în muncă legală prin luarea de măsuri de prevenire, precum acordarea imunității în cazul urmăririi în justiție a angajaților care denunță statutul propriu de angajat fără forme legale și adoptarea de măsuri de descurajare a angajatorilor; mai mult, invită Comisia și statele membre să îmbunătățească culegerea datelor și să monitorizeze evoluția în acest domeniu;

14. subliniază faptul că protecția socială este o parte esențială a flexicurității; subliniază faptul că conceptul de flexicuritate afectează în mod diferit bărbații și femeile și tinde să consolideze rolurile actuale de gen; reamintește statelor membre și partenerilor social Concluziile Consiliului din 8 iunie 2009 privind „Flexicuritatea în perioade de criză”, în special punerea în aplicare a integrării principiului egalității de gen în punerea în aplicare a principiilor flexicurității;

15. consideră că durabilitatea sistemului de pensii, facilitățile de credit pentru proiectele de autoajutorare, programele de creare de locuri de muncă și de venituri alternative pot ameliora condițiile în cazul femeilor cu locuri de muncă precare;

16. își propune să asigure pe viitor crearea de locuri de muncă standard, de calitate, care să nu fie transformate în locuri de muncă precare; solicită reglementarea mai bună a piețelor muncii cu ajutorul unor inspecții la locul de muncă mai stricte pentru a reduce numărul locurilor de muncă precare;

17. solicită Consiliului European să adopte orientări clare și măsuri concrete pentru a garanta locurile de muncă existente și a crea oportunități de ocupare a forței de muncă în cadrul Strategiei UE 2020;

18. solicită Comisiei să ofere statelor membre, în conformitate cu rezultatele obținute la fața locului, orientări privind cele mai bune practici de combatere a discriminării directe și indirecte, de integrare a egalității de gen și de reducere a numărului de locuri de muncă precare în rândul femeilor;

19. solicită Comisiei și statelor membre să reglementeze statutul social și juridic al lucrătorilor sezonieri și să garanteze protecția socială a acestora; atrage atenția, în acest context, asupra faptului că prin lucrători sezonieri se înțeleg acei lucrători care au un contract pe durată nedeterminată sau determinată, a cărui durată și valabilitate sunt influențate de factori sezonieri, cum ar fi ciclul climatic, sărbătorile legale și/sau perioada de recoltare în agricultură;

20. subliniază că studiile au arătat că angajarea în condiții precare, în care pot fi neglijate standardele minime de sănătate și de siguranță, este caracterizată prin rate mai crescute ale vătămărilor și printr-un risc mai crescut de îmbolnăvire și expunere la pericole; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să își îmbunătățească monitorizarea cerințelor minime privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, acordând o atenție specială riscurilor specifice la care sunt expuse lucrătoarele;

Lucrătorii domestici

21. invită Comisia să încurajeze statele membre să facă schimb de bune practici și să folosească pe deplin oportunitățile de cofinanțare oferite de fondurile structurale, în special Fondul social european, pentru a asigura un acces mai larg la structuri de îngrijire a copiilor și a vârstnicilor, accesibile și de calitate, astfel încât femeile să nu mai fie obligate să îndeplinească aceste sarcini în mod informal; subliniază, în plus, necesitatea de a lua măsuri pentru ca munca depusă pentru îngrijirea la domiciliu să fie transformată, acolo unde este posibil, în locuri de muncă pe termen lung;

22. invită Comisia să sprijine statele membre în organizarea unei campanii care să vizeze transformarea treptată a lucrătorilor precari în lucrători cu locuri de muncă stabile; invită Comisia să sprijine un program care să vizeze educarea lucrătorilor cu privire la efectele și impactul muncii în condiții precare, inclusiv cu privire la sănătatea și securitatea la locul de muncă;

23. invită Comisia să propună un nou acord european privind normele referitoare la lucrătorii au-pair, care să reducă limita de vârstă de la 30 de ani, astfel încât adulții cu vârsta de aproape 30 de ani să nu poată fi plasați în calitate de au-pair, și care să pună în evidență faptul că rolul acestora este de a ajuta la sarcinile cotidiene ale familiei și de a lua parte la activitățile acesteia, iar munca lor nu trebuie să depășească 30 de ore pe săptămână, precum și faptul că scopul este lărgirea orizontului cultural și îmbunătățirea competențelor lingvistice ale lucrătorilor au-pair;

Lucrătorii migranți

24. invită Comisia ca, în noua sa strategie pentru egalitatea de gen, să își întărească angajamentul de a promova egalitatea de gen în politicile din domeniul migrației și al integrării, în special în vederea valorificării la maximum a potențialului de muncă al femeilor migrante;

25. subliniază faptul că integrarea socială a femeilor migrante este chiar mai dificilă decât cea a bărbaților migranți, dar fiind faptul că ele sunt victimele unei discriminări duble; prin urmare, îi încurajează pe angajatori să întreprindă măsuri specifice în vederea facilitării integrării sociale a lucrătoarelor migrante, oferindu-le, de exemplu, formare în domeniul limbilor străine și/sau servicii de sprijin, și să se asigure că lucrătorii migranți sunt înregistrați, astfel încât să poată avea dreptul la prestații sociale;

Cercetarea în domeniu

26. atrage atenția în mod special asupra lipsei cercetării în domeniul muncii precare; invită Comisia și Eurofound să coopereze cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați și să inițieze studii țintite pentru a evalua, inter alia, costurile scăderii nivelului de calificare și scăderea indicatorului de bunăstare rezultate din precaritatea muncii, ținând seama de dimensiunea de gen; subliniază că viitoarele programe europene de cercetare ar trebui să se axeze mai mult pe probleme sociale, precum locurile de muncă precare;

27. salută obiectivele generale ale proiectului-pilot de a încuraja conversia muncii precare în muncă ce beneficiază de drepturi și subliniază necesitatea acordării unei atenții deosebite predominanței factorului de gen în munca precară pe parcursul punerii în aplicare a proiectului;

28. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1)

JO L 327, 5.12.2008, p. 9.

(2)

JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(3)

JO L 175, 10.7.1999, p. 43.

(4)

JO L 14, 20.1.1998, p. 9.

(5)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0231.

(6)

Texte adoptate, P6_TA(2009)0371.

(7)

JO C 16 E, 22.11.2010, p. 21.

(8)

JO C 287 E, 24.11.2006, p. 323.

(9)

JO C 313, 12.10.1998, p. 234.

(10)

JO C 80, 16.3.1998, p. 43.

(11)

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) (JO L 204, 26.7.2006 p. 23).


EXPUNERE DE MOTIVE

1. Introducere

Cu toate că munca precară a fost mult timp un subiect important, actuala criză economică și financiară a adus munca precară în centrul atenției și, în special, problema femeilor care ocupă locuri de muncă precare a devenit foarte urgentă. Criza a avut un efect dublu asupra fenomenului muncii precare:

În primul rând, companiile afectate de criză au răspuns prin reducerea numărului de locuri de muncă cu contract temporar, precum contractele pe durată determinată, forța de muncă angajată sau angajații cu alte tipuri de contracte decât cele permanente.

Cel de-al doilea efect, cu repercusiuni mai ales pe termen lung, poate fi acela că multe din locurile de muncă permanente pierdute în timpul recesiunii nu vor fi reînființate, ci înlocuite cu programe de angajare atipice, permițându-le angajatorilor să delege riscurile angajării pe umerii lucrătorilor, cu scopul de a-și maximiza profitul și flexibilitatea companiei.

Femeile sunt suprareprezentate în munca precară; prin urmare, efectele negative menționate anterior au un impact disproporționat asupra situației lucrătoarelor în situație de precaritate. Munca precară nu este doar o cauză importantă a diferențelor de salarizare între femei și bărbați, ci este de asemenea un obstacol în calea perspectivelor de a avansa în locuri de muncă mai bune și de dezvoltare profesională.

Problema angajărilor precare a apărut în mai multe rezoluții ale Parlamentului European, în mai multe contexte. Cu toate acestea, situația lucrătoarelor în situație de precaritate nu a fost soluționată în totalitate.

2. Definiția muncii precare

Munca precară înseamnă un tip de angajare nestandardizat, caracterizat în principal prin:

· siguranța insuficientă sau inexistentă a locului de muncă datorată formei de angajare nepermanente, adesea ocazionale, cu contracte ce prevăd condiții de muncă precare sau fără contract scris, precum contractul cu fracțiune de normă temporar și involuntar, un program de lucru neclar și sarcini la latitudinea angajatorului,

· un nivel scăzut al remunerației, ce poate fi inclusiv neoficial și neclar,

· lipsa drepturilor de protecție socială și a prestațiilor pentru salariați,

· lipsa protecției împotriva discriminării,

· perspective de avansare pe piața muncii limitate sau inexistente,

· lipsa reprezentării colective a lucrătorilor,

· mediu de lucru fără standarde minime de siguranță și sănătate.

Precaritatea însumează elemente ce cresc riscurile și insecuritatea, precum slaba calificare, perioade de șomaj, lipsa formării profesionale, probleme de sănătate, îndatoriri de îngrijire. În cazul în care, pe lângă toate acestea, lucrătorul are un contract pe termen foarte scurt sau perioade foarte scurte de angajare, există riscul drepturilor precare de protecție socială și al excluderii de la protecție sindicală și de la negocierea colectivă, precum și de la contactele și sprijinul social la locul de muncă. Pot apărea riscuri legate de situația de muncă precară și munca nedeclarată cu consecințe negative asupra protecției sociale și pensiilor.

3. Predominanța factorului de gen în munca precară

Sectoarele cu activitate economică unde munca cu fracțiune de normă este cea mai răspândită la nivel de întreprindere fac parte în totalitate din sectorul serviciilor, în special industria hotelieră și a restaurantelor, educația, sănătatea și asistența socială și alte servicii în folosul comunității, servicii sociale și de îngrijire personală. Cu alte cuvinte, acele sectoare în care cea mai mare parte a forței de muncă este reprezentată de femei.

Așa cum s-a arătat prin studii anterioare, munca cu fracțiune de normă este prestată exclusiv de către femei într-un număr mare de întreprinderi, procentul companiilor care funcționează cu această formă de muncă și nu au niciun angajat bărbat în forța de muncă cu fracțiune de normă ajungând chiar și la 55%. Conform ultimelor date disponibile, 31,5% dintre femei lucrează cu fracțiune de normă(1) (30 de ore pe săptămână sau mai puțin) în comparație cu doar 8,3% dintre bărbații.

În sectorul agricol, femeile sunt și mai suprareprezentate printre lucrătorii angajați cu fracțiune de normă, 86% din femeile lucrătoare fiind angajate cu fracțiune de normă(2).

Pe lângă consecințele financiare negative în materie de venituri și pensii, lucrătorii cu fracțiune de normă nu beneficiază de asistență și sprijin social în aceeași măsură ca lucrătorii cu normă întreagă și sunt mai puțin implicați în munca în echipă. De asemenea, este mai dificilă accederea în funcții de control. Este demn de luat în seamă faptul că 36% dintre bărbații cu studii superioare (nivel licență sau peste) ocupă funcții manageriale în comparație cu doar 15% dintre femeile cu studii superioare care ocupă asemenea funcții.

Studii bazate pe cel de-al patrulea studiu european privind condițiile de muncă arată că, în medie, gradul de ocupare a forței de muncă este mai scăzut în cazul lucrătorilor femei. În ceea ce privește elementele care contribuie la apariția diferențelor privind rata de ocupare, rezultatele arată că, în timp ce elementul „instruirii formale” al ratei de ocupare este mai mare pentru femei, ceilalți doi factori, adică învățarea și rotația sarcinilor, sunt mult mai mici în cazul femeilor. Deloc surprinzător, locurile de muncă care obțin un punctaj ridicat la capitolul insecuritate au și un punctaj slab la capitolul ratei de ocupare, afectând în special femeile și lucrătorii mai tineri.

4. Forma contractuală a ocupării forței de muncă

Formele de muncă foarte precare includ lipsa contractului de muncă scris, contracte de mai puțin de zece ore lucrătoare pe săptămână și contracte cu durată determinată foarte scurte, de șase luni sau mai puțin. Cercetări anterioare efectuate de Eurofound scot la iveală faptul că contractele de muncă cu fracțiune de normă nepermanente și involuntare sunt suprareprezentate în tipul de organizare a muncii numit „munca forțată”. Această muncă este caracterizată printr-o lipsă de autonomie la locul de muncă, prin imposibilitatea discutării aspectelor legate de condițiile de muncă sau a organizării muncii în general și printr-o lipsă a revendicărilor la locul de muncă. Această formă de organizare a muncii este cel mai des întâlnită în cazul muncilor manuale neclasificate și necalificate și cuprinde cea mai mare proporție de femei în grupa de vârstă cea mai scăzută (sub 25 de ani) și în grupa de vârstă cea mai înaintată (peste 55 de ani). Dintr-o perspectivă a genului, o proporție similară de bărbați (22%) și femei (21%) cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani dețin contracte de muncă foarte atipice sau au regimuri de muncă atipice. Cu toate acestea, diferențele între femei și bărbați privind formele de muncă foarte atipice sunt mai pregnante în cadrul grupelor de vârstă mai ridicată, spre dezavantajul femeilor.

5. Venituri: discriminarea salarială

În Europa, diferențele de salarizare între femei și bărbați se ridică la aproximativ 18% (cifră Eurostat din 2008), ceea ce înseamnă că tariful pe oră al femeilor este în medie cu aproximativ o cincime mai mic decât acela al bărbaților. Cu toate acestea, această cifră nu ia în calcul diferențele privind numărul de ore lucrate, diferite tipuri de contracte, etc. În mare măsură, diferențele între femei și bărbați pot fi explicate prin faptul că femeile tind să accepte mai des munca cu fracțiune de normă (a se vedea mai sus), întrerup mai des și pe perioade mai lungi activitatea profesională din cauza obligațiilor familiale, ceea ce le reduce, per ansamblu, experiența profesională, lucrează în industrii mai slab remunerate și în sectoare slab remunerate cu o mai slabă reprezentare colectivă și putere de negociere. Cercetările au mai arătat că diferențierea în funcție de gen a rolurilor în îngrijirea copilului explică și alte aspecte ale diferențelor între femei și bărbați.

6. Lucrătorii domestici

Pentru a ușura povara muncilor de îngrijire și a celor casnice și pentru a concilia tensiunile dintre responsabilitățile vieții profesionale și ale celei private, femeile lucrătoare aleg adesea să delege activitățile de gospodărie lucrătorilor domestici, majoritatea acestora fiind de asemenea femei.

Pe lângă natura sa precară, principala caracteristică a muncii prestate de lucrătorii domestici este faptul că este subevaluată. În consecință, lucrătorii domestici sunt tratați adesea în mod inegal, nedrept sau abuziv.

7. Femeile migrante

Femeile din țări mai puțin dezvoltate își părăsesc adesea copiii și familia pentru a munci într-o altă țară, ocupând locuri de muncă care nu necesită o înaltă calificare, în condiții nereglementate sau chiar fără forme legale. În multe cazuri ele nu își cunosc drepturile și au cunoștințe limitate de limbi locale, ceea ce le face situația cu atât mai vulnerabilă. Aceste femei suferă adesea abuzuri, rele tratamente, violență, abuzuri sexuale sau nu sunt plătite deloc pentru munca prestată. Adesea, persoanele care sunt angajate fără forme legale nu îndrăznesc să contacteze autoritățile pentru a denunța asemenea cazuri deoarece sunt obligate automat să se întoarcă în țara de origine.

8. Lipsurile cercetării în domeniu

Astăzi ne confruntăm cu o lipsă acută a cercetării actualizate în domeniul muncii precare și în special privind femeile și munca precară. Acest lucru înseamnă că una dintre sarcinile majore pe viitor este aceea de a investi și de a impulsiona cercetarea în domeniul muncii precare și al dimensiunii de gen.

(1)

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&pcode=tps00159&language=en

(2)

http://osha.europa.eu/en/sector/agriculture/index_html/women


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forŢei de muncă Şi afaceri sociale (14.7.2010)

destinat Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

referitor la femeile care lucrează în condiții precare

(2010/2018(INI))

Raportor pentru aviz: Thomas Händel

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât mai ales femeile lucrează în condiții precare și întrucât, în pofida cadrului legislativ în vigoare, în UE există încă, în ceea ce le privește pe femei, mari disparități cu privire la posibilitățile de muncă, la calitatea muncii, la venitul decent și la egalitatea de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare;

B.   întrucât ponderea excesivă a femeilor care lucrează în condiții precare reprezintă un factor esențial pentru diferențele de salarizare între femei și bărbați, care persistă la un nivel înalt; întrucât ameliorarea calității locurilor de muncă pentru femei va reduce, prin urmare, diferențele de salarizare;

C.  întrucât UE își menține angajamentul în domeniul integrării egalității de gen; întrucât egalitatea de șanse între femei și bărbați trebuie promovată în mod activ în cadrul politicii de ocupare a forței de muncă;

D.  întrucât, în anumite cazuri, femeile riscă să lucreze în condiții de muncă nedemne și de aceea trebuie să li se acorde o atenție specială în acest sens, femeile însărcinate și femeile care alăptează având prioritate;

E.   întrucât globalizarea și contextul economic actual, împreună cu progresele tehnologice, duc la modificarea raporturilor de muncă și a conținutului sarcinilor lucrătorilor;

F.   întrucât este mai puțin probabil ca femeile care lucrează în condiții precare să fie informate în legătură cu drepturile lor, iar riscul ca acestea să nu beneficieze de protecție juridică și/sau să fie concediate în mod ilegal este mai mare;

G.  întrucât ar trebui să se sublinieze importanța dreptului tuturor lucrătorilor, inclusiv al femeilor care lucrează în condiții precare, la formare și perfecționare profesională;

H.  întrucât riscul de sărăcie al femeilor crește din cauza numărului sporit de femei care lucrează în condiții precare,

1.  solicită statelor membre să aplice mai eficient dispozițiile Directivei 2006/54/CE;

2.   solicită Consiliului European să adopte orientări clare și măsuri concrete pentru a garanta locurile de muncă existente și a crea oportunități de ocupare a forței de muncă în cadrul Strategiei UE 2020;

3.   solicită statelor membre și Comisiei să planifice și să aplice măsuri care să permită fetelor și tinerelor să beneficieze de o educație, o formare și de studii de calitate; în acest sens, trebuie sprijinite în special fetele și tinerele care provin din familii de imigranți; subliniază, în plus, necesitatea ca femeile să urmărească în mod activ reîncadrarea în activitatea profesională după pauza datorată nașterii unui copil;

4.   solicită Comisiei ca, în cadrul noii strategii privind ocuparea forței de muncă, să includă și femeile care lucrează în condiții precare, independent de statutul muncii lor, în sistemele de asigurări sociale și mecanismele de protecție prevăzute de dreptul muncii;

subliniază că este foarte important ca femeile care lucrează în condiții precare și familiile lor să fie sprijinite prin alocații de șomaj și de maternitate; solicită guvernelor statelor membre să majoreze valoarea alocațiilor și să prelungească durata de acordare a acestora pentru a crea sisteme adecvate de asigurări sociale;

5.   invită Comisia Europeană să asiste statele membre la elaborarea unei campanii pentru ca persoanele care lucrează în condiții precare să beneficieze treptat de condiții stabile; invită Comisia Europeană să sprijine un program care să vizeze educarea lucrătorilor cu privire la efectele și impactul muncii în condiții precare, inclusiv cu privire la sănătatea și securitatea la locul de muncă;

6.   invită Comisia Europeană și statele membre să întreprindă măsuri pentru a reduce dubla sarcină de lucru pentru femei, care constituie unul dintre motivele ponderii excesive a femeilor care lucrează în condiții precare; solicită ameliorarea echilibrului dintre viața profesională și viața de familie în cadrul locurilor de muncă stabile pentru a reduce numărul locurilor de muncă precare;

7.   solicită statelor membre să faciliteze crearea de rețele de îngrijire a copiilor și de asistență și să realizeze obiectivele de la Barcelona privind îngrijirea copiilor pentru a oferi o alternativă în cazul în care lipsa rețelelor de îngrijire a copiilor și de îngrijitori împiedică persoanele doritoare să își găsească un loc de muncă cu normă întreagă, să faciliteze încadrarea în muncă cu normă întreagă a femeilor care doresc acest lucru și să îmbunătățească participarea pe piața forței de muncă și independența economică a acestora; solicită statelor membre să elimine obstacolele care împiedică femeile să lucreze câte ore doresc - cu normă redusă sau întreagă; încurajează recunoașterea necesității unui venit decent și a accesului la prestații complete de securitate socială, indiferent dacă se lucrează cu normă întreagă sau redusă; subliniază pericolul evoluțiilor recente, care indică faptul că munca neasigurată a dus în câteva sectoare la sărăcirea în special a femeilor cu copii mici;

8.   solicită statelor membre să asigure faptul că și lucrătorii cu normă redusă sunt incluși în sistemele de pensii;

9.  solicită statelor membre să conceapă legislația privind pensiile, impozitele și securitatea socială, precum și legislația socială și dreptul familiei astfel încât să permită femeilor și bărbaților o existență autonomă, în cadrul unei căsnicii sau în afara acesteia;

10. consideră că durabilitatea sistemului de pensii, facilitățile de credit pentru proiectele de autoajutorare, programele de creare de locuri de muncă și de venituri alternative pot ameliora condițiile în cazul femeilor cu locuri de muncă precare;

11. invită, din nou, Comisia Europeană și statele membre să consolideze instrumentele și să îmbunătățească cadrul legislativ pentru a elimina diferențele de salarizare între femei și bărbați;

12. își propune să asigure pe viitor, ca standard, crearea de locuri de muncă de calitate, care să nu fie transformate în locuri de muncă precare; solicită reglementarea mai bună a piețelor muncii cu ajutorul unor inspecții de muncă mai stricte pentru a reduce numărul locurilor de muncă precare;

13. solicită Comisiei Europene și statelor membre să elaboreze strategii privind munca în condiții precare pentru a pune accentul pe locuri de muncă decente și ecologice și a integra principiul echilibrului de gen;

14. insistă ca statele membre să introducă măsuri clare pentru a reduce diferențele de salarizare între femei și bărbați cu 10% până în 2020 în fiecare stat membru în vederea reducerii diferențelor medii de salarizare între femei și bărbați în UE, inclusiv a diferențelor de pensie, considerând acest lucru ca fiind vital pentru ameliorarea nivelului de trai, combaterea sărăciei și stimularea creșterii economice;

15. solicită Comisiei, statelor membre și partenerilor sociali să faciliteze posibilitățile pentru toate categoriile de lucrători, indiferent de natura contractului lor de muncă, de a aparține unui sindicat, de a participa în cadrul unui comitet de întreprindere și de a se bucura de drepturi participare la procesul decizional, să îmbunătățească accesul la informațiile privind drepturile lucrătorilor și să elimine obstacolele în calea participării la activitatea sindicală; încurajează partenerii sociali să îmbunătățească rata de participare a femeilor în cadrul organismelor lor la toate nivelurile; încurajează, de asemenea, statele membre să ofere servicii de consiliere ușor accesibile pentru femeile care nu pot beneficia de sprijin din partea unui comitet de întreprindere, de exemplu femeile angajate în gospodării particulare;

16. solicită Comisiei să ofere statelor membre, în conformitate cu rezultatele obținute la fața locului, orientări privind cele mai bune practici de combatere a discriminării directe și indirecte, de integrare a egalității de gen și de reducere a numărului de locuri de muncă precare în rândul femeilor;

17. solicită Comisiei și statelor membre să reglementeze statutul social și juridic al lucrătorilor sezonieri și să garanteze protecția socială a acestora; atrage atenția, în acest context, asupra faptului că prin lucrători sezonieri se înțeleg acei lucrători care au un contract pe durată nedeterminată sau determinată, a cărui durată și valabilitate sunt influențate de factori sezonieri, cum ar fi ciclul climatic, sărbătorile legale și/sau perioada de recoltare în agricultură.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

14.7.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

6

0

Membri titulari prezenți la votul final

Regina Bastos, Jean-Luc Bennahmias, Pervenche Berès, Mara Bizzotto, Milan Cabrnoch, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Sergio Gaetano Cofferati, Marije Cornelissen, Tadeusz Cymański, Frédéric Daerden, Karima Delli, Proinsias De Rossa, Sari Essayah, Ilda Figueiredo, Pascale Gruny, Thomas Händel, Marian Harkin, Roger Helmer, Vincenzo Iovine, Liisa Jaakonsaari, Danuta Jazłowiecka, Martin Kastler, Ádám Kósa, Patrick Le Hyaric, Veronica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Csaba Őry, Siiri Oviir, Rovana Plumb, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck, Traian Ungureanu

Membri supleanți prezenți la votul final

Georges Bach, Raffaele Baldassarre, Françoise Castex, Jelko Kacin, Ria Oomen-Ruijten, Antigoni Papadopoulou, Csaba Sógor, Emilie Turunen


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

29.9.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

4

0

Membri titulari prezenți la votul final

Edit Bauer, Emine Bozkurt, Andrea Češková, Silvia Costa, Tadeusz Cymański, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Iratxe García Pérez, Sophia in ‘t Veld, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Nicole Kiil-Nielsen, Astrid Lulling, Barbara Matera, Elisabeth Morin-Chartier, Siiri Oviir, Antonyia Parvanova, Raül Romeva i Rueda, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Britta Thomsen, Marina Yannakoudakis, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Vilija Blinkevičiūtė, Anne Delvaux, Antigoni Papadopoulou, Joanna Senyszyn

Aviz juridic - Politica de confidențialitate