Procedură : 2007/0229(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0265/2010

Texte depuse :

A7-0265/2010

Dezbateri :

PV 13/12/2010 - 18
CRE 13/12/2010 - 18

Voturi :

PV 14/12/2010 - 9.18
CRE 14/12/2010 - 9.18
Explicaţii privind voturile
PV 24/03/2011 - 6.12
CRE 24/03/2011 - 6.12

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0115

RAPORT     ***I
PDF 300kWORD 619k
5.10.2010
PE 439.363v02-00 A7-0265/2010

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții din țările terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru

(COM(2007)0638 – C6‑0470/2007 – 2007/0229(COD))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportoare: Véronique Mathieu

Raportor pentru aviz (*):

Alejandro Cercas, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

(*)                Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forŢei de muncă Şi afaceri sociale
 PROCEDURĂ

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții din țările terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru

(COM(2007)0638 – C6‑0470/2007 – 2007/0229(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0638),

–   având în vedere articolul 63 punctul (3) litera (a) și articolul 67 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0470/2007),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 79 alineatul (2) literele (a) și (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7–0265/2010),

1.  adoptă următoarea poziție în primă lectură;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul  1

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Consiliul European a recunoscut, în cadrul reuniunii speciale de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, necesitatea armonizării legislațiilor interne care reglementează condițiile de admisie și de ședere a resortisanților din țările terțe. În acest context, Consiliul European a afirmat, în special, că Uniunea Europeană trebuie să asigure un tratament echitabil resortisanților din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul statelor membre și o politică de integrare mai energică al cărei obiectiv ar trebui să fie acordarea unor drepturi și obligații comparabile cu cele ale cetățenilor Uniunii Europene. În consecință, Consiliul European a solicitat Consiliului să adopte de îndată instrumentele juridice pe baza propunerilor Comisiei. Necesitatea atingerii obiectivelor stabilite la Tampere a fost reafirmată în cadrul Programului de la Haga din 4 și 5 noiembrie 2004.

(2) Consiliul European a recunoscut, în cadrul reuniunii speciale de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, necesitatea armonizării legislațiilor interne care reglementează condițiile de admisie și de ședere a resortisanților din țările terțe. În acest context, Consiliul European a afirmat, în special, că Uniunea Europeană trebuie să asigure un tratament echitabil resortisanților din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul statelor membre și o politică de integrare mai energică al cărei obiectiv ar trebui să fie acordarea unor drepturi și obligații comparabile cu cele ale cetățenilor Uniunii Europene. În consecință, Consiliul European a solicitat Consiliului să adopte de îndată instrumentele juridice pe baza propunerilor Comisiei. Necesitatea atingerii obiectivelor stabilite la Tampere a fost reafirmată în cadrul Programului de la Stockholm din 10 și 11 decembrie 2009.

Amendamentul  2

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3) În contextul globalizării crescânde a pieței forței de muncă, UE ar trebui să devină mai atractivă pentru lucrătorii din țările terțe. Acest fapt ar trebui facilitat prin intermediul simplificării administrative și prin facilitarea accesului la informațiile relevante. Dispozițiile privind instituirea unei proceduri unice de solicitare care să conducă la emiterea în cadrul unui singur act administrativ a unui titlu combinat care să includă atât permisul de ședere, cât și cel de muncă, ar trebui să contribuie la simplificarea și armonizarea normelor divergente care se aplică în prezent în statele membre. O asemenea simplificare procedurală a fost deja introdusă de către majoritatea statelor membre și a avut ca rezultat o procedură mai eficientă atât pentru migranți cât și pentru angajatori, iar controlul legalității șederii și ocupării unui loc de muncă de către aceștia din urmă a fost simplificat.

(3) Dispozițiile privind instituirea unei proceduri unice de solicitare care să conducă la emiterea în cadrul unui singur act administrativ a unui titlu combinat care să includă atât permisul de ședere, cât și cel de muncă, ar trebui să contribuie la simplificarea și armonizarea normelor care se aplică în prezent în statele membre. O asemenea simplificare procedurală a fost deja introdusă de către o serie de state membre și a avut ca rezultat o procedură mai eficientă atât pentru migranți cât și pentru angajatori, iar controlul legalității șederii și ocupării unui loc de muncă de către aceștia din urmă a fost simplificat.

Amendamentul  3

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6) Condițiile și criteriile pe baza cărora poate fi respinsă o solicitare pentru un permis unic sunt stabilite de dreptul național, inclusiv obligația de a respecta principiul preferinței comunitare, astfel cum este exprimat, în special, în dispozițiile relevante din Actele de aderare din 16 aprilie 2003 și 25 aprilie 2005.

(6) Condițiile și criteriile pe baza cărora poate fi respinsă o solicitare pentru un permis unic ar trebui să fie obiective și stabilite de dreptul național. Orice decizie de respingere ar trebui justificată în mod corespunzător.

Amendamentul  4

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7) Permisul unic ar trebui să adopte modelul armonizat de permis de ședere, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe, care să permită statelor membre să introducă date, în special cu privire la permisiunea ca o persoană să ocupe sau nu un loc de muncă. De asemenea, statele membre ar trebui să menționeze nu numai în cadrul permisului unic, ci în toate permisele de ședere emise – în vederea unui control mai eficace al migrației – datele privind permisiunea de a munci, indiferent de tipul de permis sau titlul de ședere pe baza căruia resortisantului țării terțe i s-a permis accesul pe teritoriul unui stat membru sau la piața forței de muncă a acestuia.

(7) Permisul unic ar trebui să adopte modelul armonizat de permis de ședere, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe, care să permită statelor membre să introducă date suplimentare, în special cu privire la permisiunea ca o persoană să ocupe sau nu un loc de muncă. De asemenea, statele membre ar trebui să menționeze nu numai în cadrul permisului unic, ci în toate permisele de ședere emise – în vederea unui control mai eficace al migrației – datele privind permisiunea de a munci, indiferent de tipul de permis sau titlul de ședere pe baza căruia resortisantului țării terțe i s-a permis accesul pe teritoriul unui stat membru.

Amendamentul  5

Propunere de directivă

Considerentul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7a) Dispozițiile prezentei directive privind permisul unic și permisul de ședere emis pentru alte scopuri decât ocuparea unui loc de muncă nu ar trebui să împiedice statele membre să emită documente suplimentare, în special pentru a oferi informații mai exacte privind dreptul la muncă. Astfel de documente suplimentare ar trebui să fie totuși opționale pentru statele membre și nu ar trebui să fie utilizate pentru a înlocui permisele de muncă și a compromite, astfel, conceputul de permis unic.

Amendamentul  6

Propunere de directivă

Considerentul 7b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7b) Obligația statelor membre de a stabili dacă cererea trebuie depusă de un resortisant al unei țări terțe sau de către angajatorul acestuia sau al acesteia nu ar trebui să aducă atingere niciunei dispoziții conform căreia în procedură ar trebui să fie implicate ambele părți. Statele membre ar trebui să decidă dacă cererea de permis unic poate fi depusă în statul membru de primire sau într-un stat terț. În cazul în care resortisantului unei țări terțe nu i se permite să depună o cerere dintr-o țară terță, statele membre ar trebui să se asigure că cererea poate fi depusă de angajator în statul membru de primire.

Amendamentul  7

Propunere de directivă

Considerentul 7c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7c) Dispozițiile prezentei directive privind permisele de ședere în alte scopuri decât ocuparea unui loc de muncă ar trebui să se aplice exclusiv formatului acestor permise și nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale sau altor norme ale UE cu privire la procedurile de admisie și cu privire la procedurile de eliberare a acestor permise.

Amendamentul  8

Propunere de directivă

Considerentul 7 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7d) Dispozițiile prezentei directive cu privire la procedura unică de solicitare și la permisul unic nu ar trebui să se refere la vizele uniforme și pe termen lung.

Amendamentul  9

Propunere de directivă

Considerentul 7e (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7e) Termenul-limită pentru adoptarea unei decizii referitoare la o solicitare nu ar trebui să includă timpul necesar recunoașterii calificărilor profesionale și nici timpul necesar pentru eliberarea unei vize. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere procedurilor naționale privind recunoașterea diplomelor.

Amendamentul  10

Propunere de directivă

Considerentul 7f (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7f) Desemnarea autorității competente în temeiul prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere rolului și responsabilităților altor autorități și, dacă este cazul, ale partenerilor sociali, în ceea ce privește examinarea solicitării și luarea unei decizii cu privire la aceasta.

Amendamentul  11

Propunere de directivă

Considerentul 7 g (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7g) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre de a reglementa admisia resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării de locuri de muncă, inclusiv numărul respectivilor resortisanți.

Amendamentul  12

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9) În absența unei legislații comunitare orizontale, drepturile resortisanților din țările terțe variază în funcție de naționalitatea acestora și de statele membre în care ocupă un loc de muncă. Resortisanții nu au aceleași drepturi ca ale cetățenilor statelor membre sau ale altor cetățeni ai UE. În vederea dezvoltării în continuare a unei politici coerente în domeniul imigrației, pentru a reduce discrepanța dintre drepturile cetățenilor UE și ale resortisanților din țările terțe care lucrează în mod legal, precum și pentru a completa acquis-ul existent în domeniul migrației, ar trebui prevăzut un set de drepturi, în special cu menționarea domeniilor de politică în care egalitatea de tratament în raport cu proprii resortisanți este prevăzută pentru acei lucrători din țările terțe cărora li s-a permis accesul pe teritoriul statelor membre, dar care nu au dobândit încă statutul de rezidenți pe termen lung. Scopul acestor dispoziții este de a se stabili condiții unitare în ansamblul UE, de a recunoaște că resortisanții din țările terțe care lucrează în mod legal pe teritoriul unui stat membru contribuie la creșterea economiei europene prin munca prestată și prin plata impozitelor, precum și de a oferi protecție împotriva concurenței neloiale dintre proprii resortisanți și resortisanții din țările terțe, rezultată din eventuala exploatare a acestora din urmă.

(9) În absența unei legislații orizontale a Uniunii, drepturile resortisanților din țările terțe variază în funcție de naționalitatea acestora și de statele membre în care ocupă un loc de muncă. Resortisanții nu au aceleași drepturi ca ale cetățenilor statelor membre sau ale altor cetățeni ai Uniunii. În vederea dezvoltării în continuare a unei politici coerente în domeniul imigrației, pentru a reduce discrepanța dintre drepturile cetățenilor Uniunii și ale resortisanților din țările terțe care lucrează în mod legal, precum și pentru a completa acquis-ul existent în domeniul migrației, ar trebui prevăzut un set de drepturi socio-economice și în materie de muncă, în special cu menționarea domeniilor de politică în care egalitatea de tratament în raport cu proprii resortisanți este prevăzută pentru acei lucrători din țările terțe cărora li s-a permis accesul pe teritoriul unui stat membru, dar care nu au dobândit încă statutul de rezidenți pe termen lung. Scopul acestor dispoziții este de a instaura un nivel minim de echitate în ansamblul Uniunii, de a recunoaște că resortisanții din țările terțe care lucrează în mod legal pe teritoriul unui stat membru contribuie la creșterea economiei europene prin munca prestată și prin plata impozitelor, precum și de a oferi protecție împotriva concurenței neloiale dintre proprii resortisanți și resortisanții din țările terțe, rezultată din eventuala exploatare a acestora din urmă. Fără a aduce atingere interpretării conceptului de relație de muncă definit de legislația Uniunii, termenul de „lucrător dintr-o țară terță” ar trebui să însemne orice resortisant al unei țări terțe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru, cu ședere legală și căruia i s-a acordat dreptul la muncă în temeiul dreptului intern sau în conformitate cu practica națională din statul membru respectiv.

Justificare

Această propunere vizează să clarifice faptul că definiția unui „lucrător dintr-o țară terță” nu influențează interpretarea conceptului de relație de muncă din orice alt instrument legislativ al UE, având în vedere faptul că nu există o definiție uniformă a conceptului de „relație de muncă” în domeniul dreptului muncii în UE. În plus, definiția propusă de Comisie pare să difere de definițiile actuale aplicate în anumite state membre.

Amendamentul  13

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12) Resortisanților din țările terțe care fac obiectul Directivei nr. 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, atât timp cât sunt detașați într-un stat membru, și resortisanților din țările terțe care intră pe teritoriul unui stat membru în virtutea unor angajamente cuprinse într-un acord internațional care facilitează accesul și șederea temporară a anumitor categorii de persoane fizice implicate în activități comerciale și de investiții, nu ar trebui să li se aplice prezenta directivă întrucât nu sunt considerați ca parte a pieței forței de muncă a statului membru respectiv.

(12) Lucrătorii detașați resortisanți ai unei țări terțe nu fac obiectul prezentei directive. Acest lucru nu ar trebui să împiedice resortisanții unei țări terțe cu ședere legală și angajați legal într-un stat membru care sunt detașați într-un alt stat membru să beneficieze în continuare de egalitate de tratament cu cetățenii statului membru de origine pe durata detașării lor în ceea ce privește condițiile de angajare care nu sunt afectate de aplicarea Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii1.

 

1 JO L 18, 21.1.1997, p. 1.

Amendamentul  14

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16) Resortisanții țărilor terțe care lucrează pe teritoriul unui stat membru ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament în ceea ce privește securitatea socială. Ramurile securității sociale sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/1971 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, persoanele care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității. Regulamentul CE nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 care extinde dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții din țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor acestora, exclusiv pe motive de cetățenie, extinde dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/1971 la resortisanții din țările terțe care își au reședința în mod legal pe teritoriul Uniunii Europene, aflați într-o situație cu caracter transfrontalier. Dispozițiile prezentei propuneri privind egalitatea de tratament în domeniul securității sociale se aplică, de asemenea, persoanelor care sosesc într-un stat membru direct dintr-o țară terță. Cu toate acestea, prezenta directivă nu trebuie să acorde mai multe drepturi decât cele deja prevăzute de legislația comunitară în domeniul securității sociale pentru resortisanții din țările terțe care au elemente cu caracter transfrontalier între statele membre.

(16) Resortisanții țărilor terțe care lucrează pe teritoriul unui stat membru ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament în ceea ce privește securitatea socială. Ramurile securității sociale sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială. Dispozițiile prezentei propuneri privind egalitatea de tratament în domeniul securității sociale se aplică, de asemenea, persoanelor care sosesc într-un stat membru direct dintr-o țară terță.

Amendamentul  15

Propunere de directivă

Considerentul 16 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(16a) Dreptul Uniunii nu limitează competența statelor membre de a-și organiza propriile regimuri de securitate socială. În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, legislația fiecărui stat membru trebuie să stabilească condițiile în temeiul cărora sunt acordate prestațiile de securitate socială, precum și valoarea acestor prestații și perioada de timp pentru care sunt acordate. Cu toate acestea, atunci când își exercită această competență, statele membre ar trebui să respecte dreptul Uniunii.

Amendamentul  16

Propunere de directivă

Considerentul 16b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(16b) Statele membre ar trebui să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 18 decembrie 1990.

Amendamentul  17

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și de Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător.

(18) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Amendamentul  18

Propunere de directivă

Considerentul 18 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(18a) Prezenta directivă ar trebui aplicată fără a aduce atingere dispozițiilor mai favorabile cuprinse în legislația Uniunii și în instrumentele internaționale.

Amendamentul  19

Propunere de directivă

Considerentul 19 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(19a) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare1, statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

 

_______

¹ JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

Amendamentul  20

Propunere de directivă

Articolul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b) un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru.

(b) un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru, indiferent de motivele admisiei inițiale pe teritoriul acestui stat membru, bazat pe egalitatea de tratament cu resortisanții statului membru respectiv.

Amendamentul  21

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Prezenta directivă nu aduce atingere competenței statelor membre în ceea ce privește admisia resortisanților țărilor terțe pe piețele forței de muncă ale acestora.

Amendamentul  22

Propunere de directivă

Articolul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b) „lucrător dintr-o țară terță” înseamnă orice resortisant al unei țări terțe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru și căruia i s-a acordat dreptul la muncă legală în statul membru respectiv;

(b) „lucrător dintr-o țară terță” înseamnă, fără a aduce atingere interpretării conceptului de relație de muncă definit în alte acte legislative ale Uniunii, orice resortisant al unei țări terțe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru, cu ședere legală și căruia i s-a acordat dreptul la muncă în temeiul dreptului intern sau în conformitate cu practica națională din statul membru respectiv;

Amendamentul  23

Propunere de directivă

Articolul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c) „permis unic” înseamnă orice autorizare emisă de autoritățile unui stat membru, care conferă unui resortisant dintr-o țară terță dreptul de ședere legală și de a ocupa un loc de muncă pe teritoriul acestuia;

(c) „permis unic” înseamnă un permis de ședere emis de autoritățile unui stat membru care conferă unui resortisant dintr-o țară terță dreptul de ședere legală pe teritoriul acestuia în scopul ocupării unui loc de muncă în statul membru respectiv;

Amendamentul  24

Propunere de directivă

Articolul 2 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d) „procedură unică de solicitare ” înseamnă orice procedură care conduce, în baza unei solicitări introduse de către resortisantul unei țări terțe în vederea obținerii dreptului de ședere legală și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul unui stat membru, la decizia de emitere a unui permis unic pentru resortisantul dintr-o țară terță.

(d) „procedură unică de solicitare ” înseamnă orice procedură care conduce, în baza unei solicitări unice introduse de către un resortisant al unei țări terțe sau de către angajatorul acestuia sau al acesteia în vederea obținerii dreptului de ședere legală și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul unui stat membru, la adoptarea unei decizii cu privire la respectiva solicitare de permis unic.

Amendamentul  25

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

a) resortisanților din țările terțe care urmăresc acordarea dreptului de ședere și ocuparea unui loc de muncă pe teritoriul unui stat membru, și

(a) resortisanților țărilor terțe care solicită șederea în scopul ocupării unui loc de muncă pe teritoriul unui stat membru,

Amendamentul  26

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b) lucrătorilor din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru.

(b) resortisanților țărilor terțe care au fost admiși în alt scop decât cel al ocupării unui loc de muncă în temeiul normelor naționale sau al normelor Uniunii, cărora li se permite să lucreze și cărora li se eliberează un permis de ședere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, și

Amendamentul  27

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 1 – litera ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ba) lucrătorilor din țări terțe care au fost admiși în scopul ocupării unui loc de muncă în temeiul normelor naționale sau ale Uniunii.

Amendamentul  28

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a) care sunt membri de familie ai unor cetățeni din UE care și-au exercitat ori își exercită dreptul de liberă circulație în interiorul Comunității;

(a) care sunt membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii care și-au exercitat ori își exercită dreptul de liberă circulație în interiorul Uniunii, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora1;

 

__________

1 JO L 229, 29.6.2004, p. 1.

Amendamentul  29

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera aa (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(aa) care, împreună cu membrii familiilor lor și indiferent de cetățenia lor, beneficiază de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii în temeiul acordurilor fie dintre Uniune și statele sale membre, fie dintre Uniune și țări terțe;

Amendamentul  30

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b) care fac obiectul Directivei 96/71/CE pe durata detașării;

(b) care fac obiectul Directivei 96/71/CE pe durata detașării și nu aduc atingere responsabilității statelor membre în ceea ce privește accesul și admiterea resortisanților țărilor terțe pe propriile piețe ale muncii;

Justificare

Este foarte important să se explice faptul că directiva propusă, împreună cu Directiva 96/71/CE, nu afectează responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește accesul resortisanților țărilor terțe pe propriile piețe ale muncii. Dreptul statelor membre de a decide pe cine admit pe propriile piețe ale muncii nu trebuie subminat.

Amendamentul  31

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c) care intră pe teritoriul unui stat membru în temeiul unor angajamente cuprinse într-un acord internațional de facilitare a accesului și șederii temporare a anumitor categorii de persoane fizice care desfășoară activități comerciale și de investiții, în special persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi, furnizorii de servicii contractuale și stagiarii licențiați în cadrul angajamentelor încheiate de Comunitatea Europeană în contextul GATS;

(c) care au solicitat admisia sau au fost admiși pe teritoriul unui stat membru ca persoane transferate în cadrul aceleiași societăți;

Amendamentul  32

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d) cărora li s-a permis accesul pe teritoriul unui stat membru pentru o perioadă care nu depășește șase luni în cadrul unui interval de douăsprezece luni, pentru a lucra cu titlu sezonier;

(d) care au solicitat admisia sau au fost admiși pe teritoriul unui stat membru în calitate de lucrători sezonieri sau de persoane în regim „au pair”;

Amendamentul  33

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 - litera da (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(da) care beneficiază de o autorizație de ședere într-un stat membru în temeiul unei protecții temporare sau care au solicitat o autorizație de ședere pe teritoriul statului membru respectiv bazată pe același motiv și sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor;

Amendamentul  34

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera db (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(db) care sunt beneficiari ai unei protecții internaționale în conformitate cu Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate1 sau care au solicitat protecție internațională în temeiul directivei respective și a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;

 

__________

1 JO L 304, 30.9.2004, p. 1.

Amendamentul  35

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera dc (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(dc) care sunt beneficiari ai protecției în conformitate cu dreptul național, cu obligațiile internaționale sau cu practica din statul membru sau au solicitat protecție internațională în conformitate cu dreptul național, cu obligațiile internaționale sau cu practica statului membru și a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;

Amendamentul  36

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera e

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(e) care au solicitat recunoașterea statutului de refugiat și a căror solicitare nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;

eliminat

Amendamentul  37

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera f

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(f) resortisanții țărilor terțe care se află într-un stat membru în calitate de solicitanți ai unei forme de protecție internațională sau sub incidența unor regimuri de protecție temporară;

eliminat

Amendamentul  38

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera h

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(h) a căror expulzare a fost suspendată pentru motive de fapt sau de drept.

(h) a căror îndepărtare a fost suspendată pentru motive de fapt sau de drept;

Amendamentul  39

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 2 – litera ha (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ha) care au solicitat admisia sau au fost admiși pe teritoriul unui stat membru cu titlu de lucrători care desfășoară activități independente;

Amendamentul  40

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera hb (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(hb) care au solicitat admisia sau au fost admiși ca navigatori pentru ocuparea unui loc de muncă sau pentru a lucra în orice calitate la bordul unei nave înregistrate într-un stat membru sau care navighează sub pavilionul unui stat membru.

Amendamentul  41

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a) Statele membre pot decide să nu se aplice capitolul al II-lea al prezentei directive resortisanților țărilor terțe care au fost fie autorizați să lucreze pe teritoriul unui stat membru pentru o durată maximă de șase luni, fie admiși pentru a urma studii.

Amendamentul  42

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2b) Dispozițiile de la capitolul al II-lea al prezentei directive nu se aplică resortisanților țărilor terțe care sunt autorizați să lucreze pe baza unei vize.

Amendamentul  43

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1) Solicitarea pentru obținerea dreptului de ședere și muncă pe teritoriul unuia din statele membre se prezintă în cadrul unei proceduri unice de solicitare.

(1) Solicitarea unui permis unic se prezintă în cadrul unei proceduri unice de solicitare. Statele membre stabilesc dacă solicitările de permis unic urmează a fi făcute de către resortisantul țării terțe sau de către angajatorul acestuia. Dacă solicitarea trebuie depusă de către resortisantul țării terțe, statele membre autorizează depunerea solicitării de pe teritoriul unei țări terțe sau, dacă dreptul intern prevede această cerință, de pe teritoriul statului membru în care acesta sau aceasta se află deja în mod legal.

Amendamentul  44

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Statele membre analizează solicitarea și adoptă o decizie de acordare, modificare sau reînnoire a permisului unic, dacă solicitantul îndeplinește cerințele specificate în dreptul național. Decizia de acordare, modificare sau reînnoire a permisului unic instituie un titlu combinat, în cadrul unui singur act administrativ, care cuprinde atât permisul de ședere, cât și cel de muncă.

(2) Statele membre analizează solicitarea și adoptă o decizie de acordare, modificare sau reînnoire a permisului unic, dacă solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute de dreptul intern sau al Uniunii. Decizia de acordare, modificare sau reînnoire a permisului unic constituie un act administrativ unic, care combină permisul de ședere și permisul de muncă.

Amendamentul  45

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a) Procedura unică de solicitare nu aduce atingere procedurii de acordare a vizei care poate fi solicitată pentru intrarea inițială.

Amendamentul  46

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2b) Statele membre emit un permis unic, atunci când sunt întrunite condițiile necesare, pentru resortisanții țărilor terțe care solicită admisia și pentru resortisanții țărilor terțe deja admiși și care solicită reînnoirea sau modificarea permisului lor de ședere după intrarea în vigoare a dispozițiilor naționale de punere în aplicare.

Amendamentul  47

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3) Autoritatea desemnată va notifica în scris solicitantul asupra deciziei sale, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de legislația relevantă.

(3) Autoritatea competentă comunică în scris decizia sa solicitantului, în conformitate cu procedurile de notificare prevăzute de dispozițiile aplicabile de drept intern.

Amendamentul  48

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4) În cazul în care informațiile care susțin solicitarea sunt necorespunzătoare, autoritatea desemnată notifică solicitantul cu privire la informațiile suplimentare necesare. Termenul specificat la alineatul 2 se suspendă până la primirea de către autoritatea competentă desemnată a informațiilor suplimentare necesare.

(4) În cazul în care informațiile sau documentele care susțin solicitarea sunt incomplete, în conformitate cu criteriile specificate în dreptul intern, autoritatea competentă notifică solicitantul în scris cu privire la informațiile sau documentele suplimentare necesare. Termenul specificat la alineatul 2 se suspendă până la primirea de către autoritatea competentă desemnată a informațiilor suplimentare necesare.

Amendamentul  49

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a) În cazul suspendării sau prelungirii termenului de adoptare a deciziei menționat la alineatul (2), solicitantul este informat în mod corespunzător de autoritatea competentă.

Amendamentul  50

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1) Statele membre emit permisul unic și pe baza modelului uniform prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 și cu menționarea informațiilor legate de acordarea permisiunii de a ocupa un loc de muncă în conformitate cu anexa A, punctul 7.5-9.

(1) Statele membre emit permisul unic utilizând modelul uniform prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 și includ în cadrul permisului precizări legate de autorizația de muncă în conformitate cu litera (a) punctul 7.5-9 din anexa la acesta.

 

Statele membre pot elibera un document complementar permisului unic, care să cuprindă toate informațiile specifice dreptului de muncă.

 

Documentul complementar respectiv are un caracter facultativ și pur informativ. Documentul nu are niciun efect asupra valabilității permisului unic.

 

Documentul complementar poate fi actualizat atunci când se schimbă situația deținătorului permisului unic pe piața muncii.

Amendamentul  51

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 1 – paragrafele 1a și 1b (noi)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Statele membre pot elibera un document complementar permisului de ședere, care să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la drepturile și condițiile specifice de muncă.

 

Un astfel de document suplimentar completează permisul de ședere și poate fi actualizat sau retras atunci când se schimbă situația deținătorului permisului de ședere pe piața muncii.

Amendamentul  52

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Statele membre nu emit permise suplimentare, în special permise de muncă de orice natură ca dovadă a accesului acordat la piața forței de muncă.

(2) Atunci când eliberează permise de ședere în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, statele membre nu emit permise suplimentare care să facă dovada autorizației de acces pe piața forței de muncă.

Amendamentul  53

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1) Orice decizie de respingerea a unei solicitări privind acordarea, modificarea sau reînnoirea, suspendarea sau retragerea permisului unic pe baza criteriilor prevăzute în dreptul național sau comunitar, se motivează în mod corespunzător în cadrul unei notificări scrise.

(1) Orice decizie de respingere a unei solicitări de permis unic, prin care se refuză acordarea, modificarea sau reînnoirea permisului unic sau se decide retragerea permisului unic pe baza criteriilor prevăzute de dreptul intern sau al Uniunii, se motivează în mod corespunzător în cadrul unei notificări scrise.

Amendamentul 54

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Orice decizie de respingere a unei solicitări, de neacordare, modificare sau reînnoire, suspendare sau retragere a permisului unic este atacabilă în fața instanțelor statului membru în cauză. Notificarea menționează posibilele căi de atac pe care le are la dispoziție și termenul în care poate acționa.

(2) Orice decizie de respingere a unei solicitări privind acordarea, modificarea sau reînnoirea permisului unic sau de retragere a acestuia este atacabilă din punct de vedere juridic în statul membru în cauză, în conformitate cu dreptul intern. Notificarea scrisă menționează instanța sau autoritatea administrativă la care persoana în cauză poate înainta un recurs și termenul pentru acel recurs.

Amendamentul  55

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 2a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a) O solicitare poate fi considerată inadmisibilă din motive legate de numărul de resortisanți ai țărilor terțe admiși pe teritoriul unui stat membru în scopul ocupării unui loc de muncă. Într-o astfel de situație, nu este necesară prelucrarea solicitării.

Amendamentul  56

Propunere de directivă

Articolul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre iau măsurile necesare pentru a informa resortisantul țării terțe și viitorul angajator cu privire la toate documentele justificative necesare pentru ca acesta să prezinte o solicitare completă.

Statele membre furnizează, la cerere, informații corespunzătoare resortisantului unei țări terțe și viitorului angajator cu privire la documentele necesare pentru prezentarea unei solicitări complete.

Amendamentul  57

Propunere de directivă

Articolul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre pot cere solicitanților să plătească taxele de prelucrare a solicitărilor, în conformitate cu prezenta directivă. Nivelul acestora trebuie să fie proporțional și poate fi bazat pe principiul serviciului efectiv furnizat.

Statele membre pot cere solicitanților să plătească taxe. După caz, taxele respective sunt colectate pentru prelucrarea solicitărilor, în conformitate cu prezenta directivă. În acest caz, nivelul taxelor în cauză este proporțional și se bazează pe principiul serviciului efectiv furnizat.

Amendamentul  58

Propunere de directivă

Articolul 11 – introducere

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Pe durata valabilității sale, permisul unic va acorda deținătorului acestuia cel puțin următoarele drepturi:

În cazul în care s-a emis un permis unic în conformitate cu dreptul intern, pe durata valabilității sale, acesta acordă deținătorului cel puțin următoarele drepturi:

Amendamentul  59

Propunere de directivă

Articolul 11 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a) dreptul de a intra, a reintra și de ședere pe teritoriul statului membru care emite permisul unic;

(a) dreptul de intrare și de ședere pe teritoriul statului membru care emite permisul unic, cu condiția ca deținătorul să îndeplinească toate condițiile de admisie în conformitate cu legislația națională;

Amendamentul  60

Propunere de directivă

Articolul 11 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c) dreptul de acces liber la întreg teritoriul statului membru emitent al permisului unic, în limitele prevăzute de legislația națională din motive de securitate;

(c) dreptul de acces liber la întreg teritoriul statului membru emitent al permisului unic, în limitele prevăzute de legislația națională;

Amendamentul  61

Propunere de directivă

Articolul 11 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d) exercitarea activităților autorizate în baza permisului unic;

(d) dreptul de exercitare a activității profesionale specifice autorizate în baza permisului unic, în conformitate cu legislația națională;

Amendamentul  62

Propunere de directivă

Articolul 11 – litera e

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(e) dreptul de a fi informat în legătură cu drepturile acordate de permisul unic în virtutea prezentei directive sau a legislației naționale.

(e) dreptul de a fi informat în legătură cu drepturile acordate de permisul unic în temeiul prezentei directive și/sau al dreptului intern.

Amendamentul  63

Propunere de directivă

Articolul 11 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 11a

 

Notificarea deciziilor

 

Notificarea și informațiile la care se face referire la articolele 5, 8 și 9 se comunică într-un mod care să permită solicitantului să înțeleagă conținutul și implicațiile acestora.

Amendamentul  64

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a) condiții de lucru, inclusiv în ceea ce privește remunerarea și concedierea, precum și în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă;

(a) condițiile de lucru, inclusiv în ceea ce privește remunerarea, concedierea, sănătatea și siguranța la locul de muncă, timpul de lucru, concediul și măsurile disciplinare, luând în considerare acordurile generale colective în vigoare;

Justificare

Extinderea domeniului de aplicare pentru a include egalitatea de tratament.

Amendamentul  65

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1 – litera e

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(e) ramurile securității sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, persoanele care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității. Se aplică, în consecință, Regulamentul CEE nr. 859/2003 de extindere a dispozițiilor din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentului său de aplicare (CEE) nr. 574/72 la resortisanții din țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie.

(e) ramurile securității sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului;

Justificare

Noua legislație privind coordonarea sistemelor de securitate socială va consta în Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Amendamentul  66

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1 – litera g

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(g) beneficii fiscale;

(g) beneficii fiscale, cu condiția ca lucrătorul să aibă domiciliul fiscal în statul membru în cauză;

Amendamentul  67

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1 – litera h

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(h) accesul la bunuri si servicii și la bunurile și serviciile pentru populație, inclusiv la procedurile de obținere a locuințelor și la asistența acordată de serviciile de ocupare a forței de muncă.

(h) accesul la bunuri si servicii și la bunurile și serviciile pentru populație, inclusiv la procedurile de obținere a locuințelor și la asistența și serviciile de consultanță acordate de serviciile de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu legislația națională.

Amendamentul  68

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c) prin limitarea drepturilor acordate în temeiul paragrafului 1 litera (h) privind locuințele de stat la cazurile în care resortisanții din țările terțe au avut ori au dreptul de ședere pe teritoriul statului membru pentru o perioada de cel puțin trei ani;

(c) impunând restricții în ceea ce privește aplicarea deplină a drepturilor acordate în temeiul paragrafului 1 litera (h) privind locuințele de stat la cazurile în care resortisanții din țările terțe au avut ori au dreptul de ședere pe teritoriul statului membru pentru o perioadă de cel mult trei ani;

Amendamentul  69

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2 – litera e

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(e) prin restrângerea drepturilor acordate în temeiul alineatului 1 litera (e) lucrătorilor din țările terțe care au un loc de muncă, cu excepția ajutorului de șomaj.

(e) prin utilizarea criteriilor de reședință (pentru prestațiile legate de locul de reședință, dar nu și pentru cele legate de activitatea salariată), dacă permisul de ședere este emis în alte scopuri decât ocuparea unui loc de muncă, dar permite și desfășurarea unei activități salariate;

Amendamentul  70

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a) Lucrătorii din țările terțe care se mută într-o țară terță sau urmașii unor astfel de lucrători care locuiesc în țara terță și care beneficiază de drepturile lucrătorului respectiv primesc drepturi de pensie legală pentru limită de vârstă, invaliditate și deces, în baza ocupării anterioare a unui loc de muncă de către lucrătorul respectiv și dobândite în conformitate cu dispozițiile stabilite la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Consiliului, în aceleași condiții și la același nivel ca în cazul cetățenilor statelor membre în cauză, atunci când se mută într-o țară terță. Statele membre pot condiționa aplicarea acestei dispoziții în cazul în care există acorduri bilaterale în care se recunoaște exportul reciproc al pensiilor și prin care se stabilește o cooperare tehnică.

Amendamentul  71

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2b) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta directivă face obiectul unor sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

Justificare

Trebuie să existe măsuri eficace în caz de încălcare a principiului egalității de tratament, de exemplu de către angajatori.

Amendamentul  72

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2c) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta directivă poate fi atacată în instanță.

Amendamentul  73

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 1a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere drepturilor și principiilor incluse în Carta socială europeană din 18 octombrie 1961 și în Convenția europeană din 24 noiembrie 1977 privind statutul juridic al lucrătorilor migranți.

Amendamentul  74

Propunere de directivă

Articolul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Fiecare stat membru asigura pune la dispoziția publicului informațiile actualizate cu regularitate privind condițiile de acces și de ședere a resortisanților din țările terțe pe teritoriul acestuia cu scopul de a ocupa un loc de muncă. Raportarea

Fiecare stat membru pune periodic la dispoziția publicului o serie de informații actualizate cu regularitate privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pe teritoriul său cu scopul de a ocupa un loc de muncă.

Amendamentul  75

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1) În mod periodic și pentru prima dată în cel mult trei ani de la data menționată la articolul 16, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive în statele membre și propune, după caz, modificările necesare.

(1) În mod periodic și pentru prima dată în cel mult trei ani de la data menționată la articolul 16, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentei directive în statele membre și propune, după caz, modificările pe care le consideră necesare.

Amendamentul  76

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Anual și pentru prima dată nu mai târziu de 1 aprilie [la un an după expirarea datei de transpunere a prezentei directive], statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre prin rețeaua stabilită de Decizia 2006/688/CE, datele statistice privind numărul de resortisanți din țările terțe cărora li s-a acordat, reînnoit sau retras un permis unic pe durata anului calendaristic anterior, cu specificarea naționalității și a profesiei. De asemenea, vor fi comunicate și datele statistice privind membrii de familie admiși. Transpunerea

(2) Anual și prima dată la 1 iulie [...] [la un an de la data transpunerii prezentei directive] cel târziu, statele membre comunică Comisiei datele statistice privind contingentele de resortisanți din țările terțe cărora le-a fost acordat permisul unic în anul calendaristic anterior, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale1.

 

__________

1 JO L 199, 31.7.2007, p. 1.

Amendamentul  77

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la. . Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă.

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la ... *. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte.

 

*Se va introduce data de către JO: doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Amendamentul  78

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(2) (Nu privește versiunea în limba română.)


EXPUNERE DE MOTIVE

1. ISTORICUL PROPUNERII

În 2001, Comisia a emis o propunere de directivă privind condițiile de intrare și ședere ale resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă remunerat sau al exercitării unor activități economice independente. Deși a primit un aviz favorabil din partea Parlamentului European, această propunere ambițioasă, care urmărea să instituie condițiile de admisie și de ședere ale oricărui resortisant al unei țări terțe care dorește să exercite o activitate economică pe teritoriul Uniunii, nu a fost adoptată în primă lectură în cadrul Consiliului și a fost retrasă oficial de către Comisie în 2006.

În decembrie 2006, Comisia a adoptat un program de acțiune privind imigrația legală, în cadrul căruia și-a prezentat noua strategie în materie de imigrație economică. Strategia urmărește să statueze condițiile de admisie a anumitor categorii de lucrători resortisanți ai unor țări terțe (lucrătorii cu înalt nivel de calificare, lucrătorii sezonieri, persoanele transferate în cadrul întreprinderii lor și stagiarii remunerați). Pe lângă adoptarea acestor directive sectoriale, respectivul plan de acțiune menționează, de asemenea, o directivă-cadru având drept obiectiv stabilirea, pe de o parte, a unei proceduri de solicitare unice a permisului de muncă și a celui de ședere și, pe de altă parte, un soclu comun de drepturi pentru toți resortisanții țărilor terțe care se află și lucrează legal într-un stat membru. Această propunere de directivă a fost prezentată de către Comisie în octombrie 2007. Parlamentul European a primit solicitarea de a formula un aviz cu privire la propunerea respectivă în cadrul procedurii de consultare în vigoare la acea dată în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE. Dar, deoarece nu s-a întrunit unanimitatea în cadrul Consiliului, propunerea nu a putut fi adoptată până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acest tratat a modificat procedura de adoptare a instrumentelor legislative în materie de imigrație legală. Noul temei juridic prevede, în prezent, adoptarea deciziilor pe baza majorității calificate în cadrul Consiliului și aplicarea procedurii de codecizie în tandem cu Parlamentul European. Acesta este motivul pentru care prezenta propunere revine la Parlamentul European spre examinare în cadrul așa-numitei proceduri omnibus..

2. CONȚINUTUL PROPUNERII

Programul de la Haga recunoștea rolul important care ar urma să revină imigrației legale în procesul de dezvoltare economică. Pornind de la această premisă, programul invita Comisia să prezinte un plan de acțiune care să permită pieței muncii să reacționeze rapid la variațiile constante ale cererii de forță de muncă.

Potrivit Programului de la Stockholm, adoptat de către Consiliul European din 10-11 decembrie 2009, imigrația forței de muncă poate crește competitivitatea și vitalitatea economiei. Având în vedere provocările demografice considerabile cu care se va confrunta în viitor Uniunea Europeană, în condițiile unei cereri crescânde de forță de muncă, acest nou program multianual invită statele membre să adopte politici de imigrare flexibile pentru a susține dezvoltarea și performanțele economice pe termen lung ale Uniunii.

Prezenta propunere de directivă răspunde acestor preocupări. Stabilind o procedură de solicitare unică pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să fie admiși pe teritoriul unui stat membru pentru a ocupa un loc de muncă și oferindu-le un statut juridic sigur, această directivă va simplifica demersurile administrative, adesea complexe, legate de admisia migranților economici. Aceasta va permite, astfel, piețelor muncii din statele membre să răspundă nevoilor de forță de muncă din prezent și din viitor și va oferi un mijloc de combatere a exploatării și discriminării cu care se confruntă, mult prea des, acești lucrători.

De altfel, această propunere de directivă urmărește să reducă diferențele existente între legislațiile naționale în ceea ce privește, pe de o parte, procedura de solicitare a unui permis de muncă și a unui permis de ședere și, pe de altă parte, drepturile acordate resortisanților țărilor terțe care nu beneficiază încă de statutul de rezident de lungă durată. Într-adevăr, în prezent, există diferențe semnificative între statele membre.

Este important de precizat că această propunere nu stabilește condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe. Statele membre își păstrează competența de a stabili aceste condiții de admisie și numărul migranților pe care doresc să-i admită pe teritoriul propriu în vederea ocupării unui loc de muncă.

3. POZIȚIA RAPORTOAREI

Una dintre modalitățile optime de combatere a imigrației nereglementate și a muncii clandestine o constituie dezvoltarea de canale de imigrație legală echilibrate și adaptate la nevoile piețelor muncii din statele noastre. Imigrația economică reprezintă o realitate pe care trebuie s-o organizăm, dar și o necesitate, dacă ne raportăm la provocările demografice și economice cu care se va confrunta Uniunea Economică într-un viitor apropiat. Prin urmare, politica în materie de imigrație trebuie concepută ca un instrument de reglementare a nevoilor noastre de forță de muncă, aducându-și, astfel, contribuția la implementarea Strategiei Europa 2020.

Raportoarea pledează pentru o poziție foarte favorabilă instituirii acestui cadru legislativ orizontal care se va aplica tuturor resortisanților țărilor terțe admiși pe teritoriul european în vederea desfășurării unei activități profesionale.

Raportoarea a dorit să mențină un domeniu de aplicare amplu. Directiva se va aplica oricărui resortisant al unei țări terțe admis pe teritoriul unui stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă, dar și celor care au fost admiși inițial pe alte criterii, dar care au obținut dreptul de muncă în statul membru respectiv în temeiul dispozițiilor de drept intern sau comunitar. Astfel, excluderea lucrătorilor sezonieri și a lucrătorilor detașați în cadrul întreprinderii lor se justifică prin prezentarea de către Comisie a unor propuneri de directive specifice acestor categorii de lucrători. Includerea acestor lucrători în domeniul de aplicare al prezentei propuneri de directivă ne-ar fi constrâns la a modifica în întregime propunerea inițială a Comisiei și la a amâna și mai îndelung adoptarea sa. În ceea ce privește excluderea solicitanților de azil și a persoanelor beneficiare ale unei protecții internaționale, este important de subliniat că instrumentele existente în aceste domenii oferă o protecție mai generoasă decât prezenta propunere de directivă.

Considerații cu privire la procedura unică

Adoptarea prezentei directive va simplifica procedurile de admisie a resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unui loc de muncă. Existența unei singure proceduri care permite eliberarea unui singur document de autorizare a șederii și a accesului pe piața muncii constituie o simplificare remarcabilă a regimului de admisie. Două proceduri distincte presupun un termen mai îndelungat de prelucrare a solicitărilor și un cost administrativ mai ridicat. Prin intermediul acestui sistem de ghișeu unic, procedura administrativă va fi mai simplă, mai puțin costisitoare și mai rapidă. De altfel, eliberarea unui singur document va facilita în egală măsură controlul persoanelor admise pe teritoriul unui stat membru și autorizate să ocupe un loc de muncă. Acest document va respecta formatul permisului de ședere comun tuturor statelor membre. De asemenea, statele membre vor putea decide introducerea unui document complementar care nu va avea decât o valoare pur informativă. Acesta va aduce completări informațiilor oferite de permisul unic și, astfel, va facilita controalele. Prezenta propunere oferă, așadar, avantaje migranților, angajatorilor și administrațiilor naționale.

Deoarece propunerea Comisiei nu precizează dacă solicitarea poate fi adresată de către angajator sau și de către angajat, și nici din ce stat, raportoarea dumneavoastră a considerat necesar să clarifice acest aspect important. Astfel, a urmărit ca, în eventualitatea în care solicitarea nu poate fi depusă de pe teritoriul țării terțe, să se ofere angajatorului posibilitatea de a depune solicitarea în statul membru gazdă, astfel încât resortisantul unei țări terțe să nu fie nevoit să se prezinte în mod special pe teritoriul comunitar pentru a depune solicitarea în cauză.

De altfel, raportoarea dumneavoastră a dorit să insiste asupra cerinței certitudinii juridice și a transparenței în luarea deciziei în cauză de către autoritățile naționale. Aceste decizii au consecințe importante în viața persoanelor interesate, trebuind, astfel, să fie luate în condiții de maximă transparență. Din această perspectivă, raportoarea a dorit să precizeze că orice decizie de respingere trebuie argumentată în mod corespunzător. Condițiile și criteriile pe baza cărora poate fi respinsă o solicitare de permis unic vor trebui să se caracterizeze, în plus, prin obiectivitate și să fie stabilite în dreptul intern.

În cele din urmă, în ceea ce privește cheltuielile legate de eliberarea permisului unic, raportoarea a considerat că este important ca aceste drepturi să nu se bazeze doar pe principiul proporționalității, dar și, în egală măsură, pe principiul serviciului furnizat în mod concret.

Considerații cu privire la soclul comun de drepturi

Prezenta propunere de directivă prevede egalitatea de tratament cu lucrătorii naționali în temeiul unui soclu comun de drepturi în domenii legate de piața muncii. Deși dispozițiile propunerii sunt de competența Comisiei pentru afaceri sociale a Parlamentului European, raportoarea consideră că acestea prezintă avantajul de a le oferi lucrătorilor originari din țări terțe o protecție mai bună decât cea oferită în prezent în temeiul convențiilor internaționale ratificate doar de către anumite state membre.

Deoarece participă la activitatea economică a țării gazdă, aceste persoane trebuie să beneficieze de un statut juridic sigur și protector, care să împiedice excluziunea și discriminările. Acest statut va permite, de asemenea, combaterea concurenței neloiale care apare, în numeroase cazuri, ca o consecință a lipsei unui statut legal protector al acestor lucrători.

Exprimându-și speranța că prezenta directivă va fi adoptată, raportoarea dumneavoastră consideră că a sosit momentul ca Uniunea Europeană să legifereze în domeniul imigrației economice pentru a impulsiona o abordare comună celor 27 de state membre. Modificările aduse de Tratatul de la Lisabona permit realizarea acestor progrese; în prezent, ne revine misiunea de a le pune în aplicare.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forŢei de muncă Şi afaceri sociale (30.4.2010)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții din țările terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru

(COM(2007)0638 – C6‑0470/2007 – 2007/0229(COD))

Raportor pentru aviz: Alejandro Cercas (*):

(*)       Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Prezenta propunere de directivă se înscrie în contextul obiectivului Uniunii Europene de a instaura o politică globală în materie de imigrare; este vorba despre o propunere-cadru pentru cetățenii din țări terțe care are un dublu obiectiv:

a) să creeze o procedură unică pentru solicitarea permiselor de ședere și de muncă într-un stat membru;

b) să acorde lucrătorilor din țări terțe cu ședere legală pe teritoriul în Uniunea Europeană un set uniform de drepturi minime, pe baza egalității de tratament cu lucrătorii resortisanți din statele membre.

Această propunere a fost deja dezbătută în cadrul Consiliului și a făcut obiectul unei rezoluții a Parlamentului European (raportul Gaubert-Jeleva din 20 noiembrie 2008) adoptate în cadrul procedurii de consultare conform Tratatului de instituire a Comunității Europene (TCE) în versiunea veche. Noua procedură legislativă (procedura legislativă ordinară) aplicabilă acestei propuneri în temeiul noului Tratat privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) justifică elaborarea unei noi rezoluții a Parlamentului European.

Raportorul dorește să sublinieze că acest raport trebuie să se limiteze la chestiunile care relevă de competența exclusivă a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL), și anume considerentele 9, 12, 15 și 16, articolul 2 litera (b), articolul 3 alineatul (2) litera (b), articolul 12 (cu excepția tezei introductive de la primul paragraf) și articolul 13, cu excepția cazului în care raportorul sau un alt membru al comisiei decide să prezinte amendamente Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) privind aspecte ale propunerii care nu țin de competența exclusiv a Comisiei EMPL.

Propunerea face parte dintr-un pachet de inițiative legislative pe care Comisia l-a anunțat în 2007. Documentul analizat ar trebui să constituie directiva-cadru și cel mai mic numitor comun aplicabil directivelor specifice în domeniul migrației care fac parte din pachet (sancțiuni împotriva angajatorilor de lucrători ilegali, lucrători calificați, lucrători sezonieri, stagiari remunerați și persoane transferate temporar de societatea lor).

Ar fi fost logic ca dezbaterea asupra acestui pachet să fi demarat cu propunerea-cadru, iar pe baza acordului obținut cu privire la propunerea respectivă să se dezbată apoi propunerile specifice. Din păcate, lucrurile nu au stat așa, iar Uniunea a adoptat deja directivele privind sancțiunile aplicate angajatorilor (Directiva 2009/52/CE) și privind lucrătorii cu înaltă calificare (Directiva 2009/50/CE). Nerespectarea acestei ordini logice ne obligă deci să lucrăm plecând de la situația dată. Astfel, analizând drepturile aplicabile lucrătorilor din țări terțe care fac obiectul prezentei propuneri, trebuie să vedem ce drepturi le-au fost acordate lucrătorilor cu înaltă calificare pentru a evita contradicțiile și pentru a asigura un minimum de coerență și omogenitate între cele două texte. În acest sens, trebuie să ținem seama de drepturile pe care Uniunea Europeană le acordă deja lucrătorilor care au drept de ședere de lungă durată (Directiva 2003/109/CE), resortisanților din țări terțe care sunt admiși pentru studii, schimburi de elevi, programe de formare neremunerate sau activități de voluntariat (Directiva 2004/114/CE) sau resortisanților din țări terțe admiși în scopul desfășurării de cercetări științifice (Directiva 2005/71/CE).

Problema principală pe care o cauzează propunerea de directivă este faptul că norma-cadru și caracterul orizontal care ne fuseseră anunțate sunt afectate de excluderi din domeniul de aplicare și derogări privind drepturile anumitor grupuri specifice. Raportorul pentru aviz consideră că acest lucru dăunează obiectivului fundamental al directivei, și anume garantarea egalității de tratament, în domeniile socioeconomic și al muncii, pentru toți lucrătorii din țări terțe care lucrează legal în Uniune față de cetățenii Uniunii.

Această egalitate este justificată de motive elementare de justiție socială și echitate și în semn de recunoștință pentru contribuția pe care migranții o aduc la economia Uniunii prin munca lor, dar și prin impozitele și cotizațiile sociale pe care le plătesc. În mod similar, acest lucru va contribui la reducerea concurenței neloiale, va face mai dificilă practica muncii la negru și va împiedica victimizarea lucrătorilor din țări terțe prin exploatare și excludere socială. Stabilirea unui set minim de drepturi este importantă pentru a crea reguli omogene în întreaga Uniune în ceea ce privește lucrătorii legali proveniți din țări terțe, indiferent de statul membru de reședință.

Stabilirea acestui set de drepturi pentru toți migranții legali, fără excepții și cu un număr minim de derogări, este indispensabilă pentru realizarea angajamentelor noastre cu privire la integrarea și respectarea celor care lucrează legal în Uniune, recunoscându-le astfel demnitatea și contribuția la dezvoltarea economică și socială a Uniunii.

Pentru a ameliora caracterul orizontal al acestei directive și pentru ca ea să devină un punct de referință și un cadru pentru viitoarele directive referitoare la anumite grupuri specifice, este oportun să se precizeze că niciunul dintre aceste grupuri, în special cel al lucrătorilor sezonieri, nu ar trebui să fie exclus din domeniul de aplicare al directivei, contrar celor preconizate de Comisie. Directivele specifice trebuie să determine în mod concret condițiile de acces în Uniune și, eventual, drepturile specifice, dar fără a crea piedici în ceea ce privește aplicarea unui tratament just, echitabil și egal tuturor migranților legali, conform obiectivelor directivei-cadru.

Raportorul pentru aviz consideră că nu este corect nici faptul că, în propunerea Comisiei, aspecte esențiale privind protecția sunt lăsate la discreția statelor membre. Este evident că situația pieței muncii și necesarul de mână de lucru străină, precum și calificarea mai înaltă sau mai redusă a acesteia diferă de la un stat membru la altul. Cu toate acestea, într-un mediu atât de eterogen, este util și necesar să se definească un set norme de tipul celui mai mic numitor comun care să ne permită să avansăm spre o politică europeană comună, coerentă și justă în materie de migrație care să aibă o contribuție eficace la integrarea socială și profesională a migranților.

AMENDAMENTELE

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9) În absența unei legislații comunitare orizontale, drepturile resortisanților din țările terțe variază în funcție de naționalitatea acestora și de statele membre în care ocupă un loc de muncă. Resortisanții nu au aceleași drepturi ca ale cetățenilor statelor membre sau ale altor cetățeni ai UE. În vederea dezvoltării în continuare a unei politici coerente în domeniul imigrației, pentru a reduce discrepanța dintre drepturile cetățenilor UE și ale resortisanților din țările terțe care lucrează în mod legal, precum și pentru a completa acquis-ul existent în domeniul migrației, ar trebui prevăzut un set de drepturi, în special cu menționarea domeniilor de politică în care egalitatea de tratament în raport cu proprii resortisanți este prevăzută pentru acei lucrători din țările terțe cărora li s-a permis accesul pe teritoriul statelor membre, dar care nu au dobândit încă statutul de rezidenți pe termen lung. Scopul acestor dispoziții este de a se stabili condiții unitare în ansamblul UE, de a recunoaște că resortisanții din țările terțe care lucrează în mod legal pe teritoriul unui stat membru contribuie la creșterea economiei europene prin munca prestată și prin plata impozitelor, precum și de a oferi protecție împotriva concurenței neloiale dintre proprii resortisanți și resortisanții din țările terțe, rezultată din eventuala exploatare a acestora din urmă.

(9) În absența unei legislații orizontale a Uniunii, drepturile resortisanților din țările terțe variază în funcție de naționalitatea acestora și de statele membre în care ocupă un loc de muncă. Resortisanții nu au aceleași drepturi ca ale cetățenilor statelor membre sau ale altor cetățeni ai UE. În vederea dezvoltării în continuare a unei politici coerente în domeniul imigrației, pentru a reduce discrepanța dintre drepturile cetățenilor UE și ale resortisanților din țările terțe care lucrează în mod legal, precum și pentru a completa acquis-ul existent în domeniul migrației, ar trebui prevăzut un set de drepturi socio-economice și în materie de muncă, în special cu menționarea domeniilor de politică în care egalitatea de tratament în raport cu proprii resortisanți este prevăzută pentru acei lucrători din țările terțe cărora li s-a permis accesul pe teritoriul statelor membre, dar care nu au dobândit încă statutul de rezidenți pe termen lung. Scopul acestor dispoziții este de a instaura un nivel minim de echitate în ansamblul UE, de a recunoaște că resortisanții din țările terțe care lucrează în mod legal pe teritoriul unui stat membru contribuie la creșterea economiei europene prin munca prestată și prin plata impozitelor, precum și de a oferi protecție împotriva concurenței neloiale dintre proprii resortisanți și resortisanții din țările terțe, rezultată din eventuala exploatare a acestora din urmă. Fără a aduce atingere interpretării conceptului de relație de muncă definit de legislația Uniunii, termenul de „lucrător dintr-o țară terță”, astfel cum este definit la articolul 2 litera (b) din prezenta directivă, desemnează orice resortisant al unei țări terțe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru, cu ședere legală și căruia i s-a acordat drept de muncă în temeiul dreptului intern sau în conformitate cu practica națională din statul membru respectiv.

Justificare

Această propunere vizează să clarifice faptul că definiția unui „lucrător dintr-o țară terță” nu influențează interpretarea conceptului de relație de muncă din orice alt instrument legislativ din UE, având în vedere faptul că nu există o definiție uniformă a conceptului de „relație de muncă” în domeniul dreptului muncii în UE. În plus, definiția propusă de Comisie pare să difere de definițiile actuale aplicate în anumite state membre.

Amendamentul  2

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12) Resortisanților din țările terțe care fac obiectul Directivei nr. 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, atât timp cât sunt detașați într-un stat membru, și resortisanților din țările terțe care intră pe teritoriul unui stat membru în virtutea unor angajamente cuprinse într-un acord internațional care facilitează accesul și șederea temporară a anumitor categorii de persoane fizice implicate în activități comerciale și de investiții, nu ar trebui să li se aplice prezenta directivă întrucât nu sunt considerați ca parte a pieței forței de muncă a statului membru respectiv.

(12) Resortisanții din țările terțe care sunt lucrători detașați nu fac obiectul prezentei directive. Acest lucru nu ar trebui să împiedice resortisanții din țările terțe cu ședere legală și angajați legal într-un stat membru care sunt detașați într-un alt stat membru să beneficieze în continuare de același tratament ca și resortisanții din statul membru de origine pe durata detașării lor în ceea ce privește condițiile de angajare care nu sunt afectate de aplicarea Directivei 96/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii1.

 

1 JO L 18, 21.01.1997, p. 1.

Amendamentul  3

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16) Resortisanții țărilor terțe care lucrează pe teritoriul unui stat membru ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament în ceea ce privește securitatea socială. Ramurile securității sociale sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/1971 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, persoanele care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității. Regulamentul CE nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 care extinde dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții din țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor acestora, exclusiv pe motive de cetățenie, extinde dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/1971 la resortisanții din țările terțe care își au reședința în mod legal pe teritoriul Uniunii Europene, aflați într-o situație cu caracter transfrontalier. Dispozițiile prezentei propuneri privind egalitatea de tratament în domeniul securității sociale se aplică, de asemenea, persoanelor care sosesc într-un stat membru direct dintr-o țară terță. Cu toate acestea, prezenta directivă nu trebuie să acorde mai multe drepturi decât cele deja prevăzute de legislația comunitară în domeniul securității sociale pentru resortisanții din țările terțe care au elemente cu caracter transfrontalier între statele membre.

(16) Resortisanții țărilor terțe care lucrează pe teritoriul unui stat membru ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament în ceea ce privește securitatea socială. Ramurile securității sociale sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială. Dispozițiile prezentei propuneri privind egalitatea de tratament în domeniul securității sociale se aplică, de asemenea, persoanelor care sosesc într-un stat membru direct dintr-o țară terță.

Amendamentul  4

Propunere de directivă

Considerentul 16a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(16a) Dreptul Uniunii nu limitează competența statelor membre de a-și organiza propriile regimuri de securitate socială. În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, legislația fiecărui stat membru trebuie să stabilească condițiile în temeiul cărora sunt acordate prestațiile de securitate socială, precum și valoarea acestor prestații și perioada de timp pentru care sunt acordate. Cu toate acestea, atunci când își exercită această competență, statele membre ar trebui să respecte dreptul Uniunii.

Amendamentul  5

Propunere de directivă

Considerentul 16b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(16b) Statele membre ar trebui să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 18 decembrie 1990.

Amendamentul  6

Propunere de directivă

Articolul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b) „lucrător dintr-o țară terță” înseamnă orice resortisant al unei țări terțe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru și căruia i s-a acordat dreptul la muncă legală în statul membru respectiv;

(b) „lucrător dintr-o țară terță” înseamnă, fără a aduce atingere interpretării conceptului de relație de muncă definit de legislația Uniunii, orice resortisant al unei țări terțe care a fost admis pe teritoriul unui stat membru, cu ședere legală și căruia i s-a acordat dreptul la muncă în temeiul dreptului intern sau în conformitate cu practica națională din statul membru respectiv;

Amendamentul  7

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b) care fac obiectul Directivei 96/71/CE pe durata detașării;

(b) care fac obiectul Directivei 96/71/CE pe durata detașării și nu aduce atingere responsabilității statelor membre referitoare la accesul și admiterea resortisanților din țările terțe pe propriile piețe ale muncii;

Justificare

Este foarte important să se explice faptul că directiva propusă, împreună cu Directiva 96/71/CE nu afectează responsabilitatea statelor membre referitoare la accesul resortisanților țărilor terțe pe propriile piețe ale muncii. Dreptul statelor membre de a decide pe cine admit pe propriile piețe ale muncii nu trebuie subminat.

Amendamentul  8

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a) condiții de lucru, inclusiv în ceea ce privește remunerarea și concedierea, precum și în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă;

(a) condițiile de lucru, inclusiv în ceea ce privește remunerarea, concedierea, sănătatea și siguranța la locul de muncă, timpul de lucru, concediul și măsurile disciplinare, luând în considerare acordurile generale colective în vigoare;

Justificare

Extinderea domeniului de aplicare pentru a include egalitatea de tratament.

Amendamentul  9

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1 – litera e

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(e) ramurile securității sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, persoanele care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității. Se aplică, în consecință, Regulamentul CEE nr. 859/2003 de extindere a dispozițiilor din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentului său de aplicare (CEE) nr. 574/72 la resortisanții din țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie.

(e) ramurile securității sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului;

Justificare

Noua legislație privind coordonarea sistemelor de securitate socială va fi Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Amendamentul  10

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1 – litera g

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(g) beneficii fiscale;

(g) beneficii fiscale, cu condiția ca lucrătorul să aibă domiciliul fiscal în statul membru în cauză;

Amendamentul  11

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1 – litera h

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(h) accesul la bunuri si servicii și la bunurile și serviciile pentru populație, inclusiv la procedurile de obținere a locuințelor și la asistența acordată de serviciile de ocupare a forței de muncă.

(h) accesul la bunuri si servicii și la bunurile și serviciile pentru populație, inclusiv la procedurile de obținere a locuințelor și la asistența și serviciile de consultanță acordate de serviciile de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu legislația națională.

Amendamentul  12

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c) prin limitarea drepturilor acordate în temeiul paragrafului 1 litera (h) privind locuințele de stat la cazurile în care resortisanții din țările terțe au avut ori au dreptul de ședere pe teritoriul statului membru pentru o perioada de cel puțin trei ani;

(c) impunând restricții în ceea ce privește aplicarea deplină a drepturilor acordate în temeiul paragrafului 1 litera (h) privind locuințele de stat la cazurile în care resortisanții din țările terțe au avut ori au dreptul de ședere pe teritoriul statului membru pentru o perioadă de cel mult trei ani;

Justificare

Acesta este un amendament tehnic vizând remedierea faptului că textul Comisiei prevede contrariul a ceea ce este logic, și anume că ar trebui restricționate drepturile resortisanților din țările terțe cu permise de ședere de scurtă durată.

Amendamentul  13

Propunere de directivă

Articolul 12 - alineatul - 2 - litera e

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(e) prin restrângerea drepturilor acordate în temeiul alineatului 1 litera (e) lucrătorilor din țările terțe care au un loc de muncă, cu excepția ajutorului de șomaj;

(e) prin utilizarea criteriilor de reședință (pentru prestațiile legate de locul de reședință, dar nu și pentru cele legate de activitatea salariată), dacă permisul de ședere este emis în alte scopuri decât ocuparea unui loc de muncă, dar permite și desfășurarea unei activități salariate;

Amendamentul  14

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a. Lucrătorii din țările terțe care se mută într-o țară terță sau urmașii unor astfel de lucrători care rezidă în țara terță și care beneficiază de drepturile lucrătorului respectiv primesc drepturi de pensie legală pentru limită de vârstă, invaliditate și deces, în baza ocupării anterioare a unui loc de muncă de către lucrătorul respectiv și dobândite în conformitate cu dispozițiile stabilite la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Consiliului, în aceleași condiții și la același nivel ca în cazul cetățenilor statelor membre în cauză, atunci când se mută într-o țară terță. Statele membre pot condiționa aplicarea acestei dispoziții în cazul în care există acorduri bilaterale în care se recunoaște exportul reciproc al pensiilor și prin care se stabilește o cooperare tehnică.

Amendamentul  15

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2b. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta directivă face obiectul unor sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

Justificare

Trebuie să existe măsuri eficace în caz de încălcare a principiului egalității de tratament, de exemplu de către angajatori.

Amendamentul  16

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2c. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta directivă poate fi atacată în instanță.

Amendamentul  17

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1 – litera ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ba) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere drepturilor și principiilor incluse în Carta socială europeană din 18 octombrie 1961 și în Convenția europeană din 24 noiembrie 1977 privind statutul juridic al lucrătorilor migranți.

PROCEDURĂ

Titlu

Procedura unică de solicitare a unui permis de rezidență și de muncă

Referințe

COM(2007)0638 – C6-0470/2007 – 2007/0229(COD)

Comisia competentă în fond

LIBE

Aviz emis de către

Data anunțului în plen

EMPL

 

 

 

Comisii asociate - data anunțului în plen

21.4.2010

 

 

 

Raportor

Data numirii

Alejandro Cercas

21.1.2010

 

 

Examinare în comisie

22.2.2010

16.3.2010

27.4.2010

 

Data adoptării

28.4.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

1

7

Membri titulari prezenți la votul final

Regina Bastos, Edit Bauer, Jean-Luc Bennahmias, Pervenche Berès, Mara Bizzotto, Martin Callanan, David Casa, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Philip Claeys, Derek Roland Clark, Sergio Gaetano Cofferati, Marije Cornelissen, Tadeusz Cymański, Frédéric Daerden, Proinsias De Rossa, Sari Essayah, João Ferreira, Pascale Gruny, Thomas Händel, Marian Harkin, Roger Helmer, Stephen Hughes, Liisa Jaakonsaari, Danuta Jazłowiecka, Ádám Kósa, Jean Lambert, Veronica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Csaba Őry, Siiri Oviir, Rovana Plumb, Konstantinos Poupakis, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Jutta Steinruck, Traian Ungureanu

Membri supleanți prezenți la votul final

Raffaele Baldassarre, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Véronique Mathieu, Gesine Meissner, Ria Oomen-Ruijten, Evelyn Regner, Csaba Sógor, Emilie Turunen, Gabriele Zimmer


PROCEDURĂ

Titlu

Procedura unică de solicitare a unui permis de ședere și de muncă

Referințe

COM(2007)0638 – C6-0470/2007 – 2007/0229(COD)

Data prezentării la PE

23.10.2007

Comisia competentă în fond

  Data anunțului în plen

LIBE

Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare

  Data anunțului în plen

EMPL

 

 

 

Comisie(i) asociată(e)

  Data anunțului în plen

EMPL

21.4.2010

 

 

 

Raportor(i)

  Data numirii

Véronique Mathieu

11.1.2010

 

 

Examinare în comisie

16.3.2010

28.4.2010

10.5.2010

28.9.2010

Data adoptării

28.9.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

8

2

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Philipp Albrecht, Roberta Angelilli, Vilija Blinkevičiūtė, Rita Borsellino, Emine Bozkurt, Simon Busuttil, Philip Claeys, Carlos Coelho, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Cornelia Ernst, Tanja Fajon, Hélène Flautre, Kinga Gál, Kinga Göncz, Sylvie Guillaume, Ágnes Hankiss, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Lívia Járóka, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Timothy Kirkhope, Juan Fernando López Aguilar, Baroness Sarah Ludford, Clemente Mastella, Véronique Mathieu, Nuno Melo, Louis Michel, Claude Moraes, Jan Mulder, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Rui Tavares, Valdemar Tomaševski, Wim van de Camp, Daniël van der Stoep, Axel Voss

Membri supleanți prezenți la votul final

Alexander Alvaro, Edit Bauer, Anna Maria Corazza Bildt, Ioan Enciu, Stanimir Ilchev, Iliana Malinova Iotova, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Jean Lambert, Mariya Nedelcheva, Cecilia Wikström

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Marie-Thérèse Sanchez-Schmid

Aviz juridic - Politica de confidențialitate