RAPORT referitor la buna guvernanță în materie de politică regională a UE: procedurile de asistență și control ale Comisiei Europene

7.10.2010 - (2009/2231(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională
Raportoare: Ramona Nicole Mănescu

Procedură : 2009/2231(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0280/2010

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la buna guvernanță în materie de politică regională a UE: procedurile de asistență și control ale Comisiei Europene

(2009/2231(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 174‑178,

–   având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2010 privind revizuirea Regulamentului financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene (COM(2010)0260),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune[1],

–   având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2008 referitoare la guvernarea și parteneriatul la nivel național, regional și la nivel de proiect în domeniul politicii regionale[2],

–   având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la transparența politicii regionale și finanțarea acesteia (2009/2232(INI))[3],

–   având în vedere Cartea albă din 17-18 iunie 2009 a Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri și raportul de consultare,

–   având în vedere concluziile reuniunii informale la nivel ministerial care a avut loc la 16‑17 martie 2010 la Malaga,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 septembrie 2004 intitulată „Responsabilitățile ce le revin statelor membre și Comisiei în ceea ce privește administrarea comună a fondurilor structurale și a fondului de coeziune - situația actuală și perspectivele pentru noua perioadă de programare de după 2006” (COM(2004)0580),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 privind rezultatele negocierilor referitoare la strategiile și programele din domeniul politicii de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013 (COM(2008)0301),

–   având în vedere raportul anual al Curții de Conturi privind execuția bugetului aferent exercițiilor financiare 2006 și 2008,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2008 intitulată „Plan de acțiune privind întărirea rolului de supraveghere al Comisiei din cadrul gestionării repartizate a acțiunilor structurale” (COM(2008)0097),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 februarie 2009 intitulată „Raport referitor la punerea în aplicare a Planului de acțiune privind întărirea rolului de supraveghere al Comisiei din cadrul gestionării repartizate a acțiunilor structurale” (COM(2009)0042),

–   având în vedere comunicarea comisarilor Samecki și Špidla către Comisie din 28 octombrie 2009 care conține un raport interimar referitor la rezultatele planului de acțiune privind întărirea rolului de supraveghere al Comisiei din cadrul gestionării repartizate a acțiunilor structurale (SEC(2009)1463),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 februarie 2010 referitoare la impactul Planului de acțiune privind întărirea rolului de supraveghere al Comisiei din cadrul gestionării repartizate a acțiunilor structurale (COM(2010)0052),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7–0280/2010),

A. întrucât aplicarea politicii de coeziune este în mare parte descentralizată și este de competența autorităților subnaționale;

B.  întrucât politica de coeziune joacă un rol primordial în aplicarea guvernanței pe mai multe niveluri, fiind un instrument de îmbunătățire a calității procesului de luare a deciziilor datorită participării în mod activ a autorităților subnaționale încă din etapa anterioară etapei legislative în cadrul dezbaterilor;

C. întrucât prin „guvernanța pe mai multe niveluri” se înțelege acțiunea coordonată a Uniunii, a statelor membre și a entităților regionale și locale, precum și a partenerilor socio-economici și a ONG-urilor, bazată pe principiile parteneriatului și co-finanțării și destinată elaborării și aplicării politicilor Uniunii Europene, această definiție implicând partajarea responsabilității între diversele niveluri de guvernare;

D. întrucât raportul Curții de Conturi din 2006 a demonstrat că sistemele în vigoare de control al politicii de coeziune nu erau suficient de eficiente, având o rată de eroare de 12% în ceea ce privește cheltuielile rambursate, iar raportul din 2008 a confirmat aceste date, indicând că 11% din fonduri au fost rambursate în mod eronat;

E.  întrucât Comisia trebuie să își întărească rolul de supraveghere cu scopul de a reduce incidența erorilor, de a îmbunătăți sistemul de control și de a spori ajutorul acordat autorităților subnaționale și beneficiarilor, toate acestea conducând, pe termen lung, la o politică și mai orientată spre rezultate și mai ușor de aplicat;

F.  întrucât procedurile prea complexe de solicitare a finanțării și numărul prea ridicat de controale riscă să descurajeze eventuali beneficiari ai politicii de coeziune;

G. întrucât soluțiile practice așteptate de concetățenii noștri în domeniul serviciilor publice (cum ar fi transporturile publice, apa potabilă, sănătatea publică, locuințele sociale și învățământul de stat) pot fi obținute numai printr-o bună guvernare care include două sisteme complementare: pe de-o parte, sistemul instituțional, care prevede distribuirea competențelor și a bugetelor către stat și autoritățile locale și regionale și, pe de altă parte, sistemul de parteneriat, care grupează diferiți actori publici și privați interesați de aceeași tematică într-un anumit teritoriu;

H. întrucât parteneriatul ar trebui să ia în considerare toate comunitățile și grupurile relevante, poate aduce avantaje și valoare adăugată aplicării politicii de coeziune prin sporirea legitimității, garantarea transparenței și a unei mai bune absorbții a fondurilor, și întrucât parteneriatul ar trebui evaluat, de asemenea, în funcție de valoarea socială și civică pe care o reprezintă;

I.   întrucât o abordare integrată ar trebui să țină seama de caracteristicile specifice ale regiunilor (dezavantaje geografice și naturale, depopulare, regiune ultraperiferică etc.) pentru a fi în măsură să răspundă provocărilor care apar la nivel local și regional,

Aplicarea guvernanței pe mai multe niveluri

1.  salută Cartea albă a COR privind guvernanța pe mai multe niveluri și recunoașterea subsidiarității subnaționale în Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că abordarea pe mai multe niveluri ar trebui să se aplice părților implicate la același nivel atât vertical, cât și orizontal în ceea ce privește politicile Uniunii unde statele au competențe comune, inclusiv în ceea ce privește politica de coeziune;

2.  salută concluziile reuniunii informale la nivel ministerial de la Malaga din martie 2010 și consideră că guvernanța pe mai multe niveluri reprezintă o condiție prealabilă pentru realizarea coeziunii teritoriale în Europa; solicită ca acest principiu să devină obligatoriu pentru statele membre în domeniile de politică unde impactul teritorial este semnificativ cu scopul de a asigura dezvoltarea teritorială echilibrată, în conformitate cu principiul subsidiarității; subliniază că o astfel de prevedere nu ar trebui în niciun caz să conducă la proceduri mai greoaie;

3.  consideră că o guvernanță satisfăcătoare pe mai multe niveluri ar trebui să se bazeze pe o abordare ascendentă, ținând cont de diversitatea administrativă la nivelul fiecărui stat membru; invită statele membre să identifice cele mai eficiente metode de aplicare a guvernanței la diferitele niveluri și să îmbunătățească colaborarea cu autoritățile regionale și locale, precum și cu administrația comunitară, de exemplu prin invitarea funcționarilor de la toate nivelurile de guvernare la reuniunile periodice organizate cu Comisia sau prin stabilirea de pacte teritoriale europene care să asocieze, în mod voluntar, diferitele niveluri de guvernare competente;

4.  recomandă ca analiza de impact teritorial să devină o practică standard prin implicarea, din faza inițială a deciziei politice, a diferiților actori vizați, astfel încât să fie identificate repercusiunile economice, sociale și de mediu ale propunerilor legislative și nelegislative comunitare asupra regiunilor;

5.   subliniază că, datorită relațiilor transfrontaliere care s-au format între actorii din sectorul public și privat, guvernanța pe mai multe niveluri permite o mai bună exploatare a potențialului oferit de cooperarea teritorială; îndeamnă statele membre care nu au făcut-o încă să adopte fără întârziere dispozițiile necesare în vederea înființării Grupărilor europene de cooperare teritorială; recomandă Comisiei să încurajeze schimbul de informații între GECT existente deja și cele în curs de înființare în cadrul programelor existente; felicită Comitetul Regiunilor pentru calitatea activității sale referitoare la GECT și solicită ca instrumentele sale, în special platforma sa de monitorizare a Strategiei Lisabona și rețeaua sa de monitorizare a subsidiarității, să fie folosite pentru a se promova schimbul de bune practici între regiuni și statele membre cu scopul identificării și stabilirii în comun a obiectivelor, a planificării ulterioare a acțiunilor și, în final, a realizării unei evaluări comparative a rezultatelor politicii de coeziune;

6.  invită autoritățile naționale, regionale și locale să utilizeze mai des abordarea integrată în perioada de programare actuală; propune ca această abordare să devină obligatorie în contextul viitoarei politici de coeziune; consideră că o abordare integrată și flexibilă ar trebui nu numai să ia în considerare aspectele economice, sociale și de mediu ale dezvoltării teritoriale, dar și să permită coordonarea intereselor diverșilor actori vizați, ținând seama de caracteristicile teritoriale specifice, pentru a face față provocărilor care apar la nivel local și regional;

7.  îndeamnă Comisia să elaboreze un ghid pentru actorii din sectorul public și privat privind metodele de punere în practică a principiilor de guvernanță pe mai multe niveluri și a abordării integrate; recomandă ca măsurile ce vizează promovarea acestor două abordări să fie finanțate în cadrul asistenței tehnice oferite de FEDER;

8.  recomandă Comitetului Regiunilor să folosească zilele porților deschise din 2011 și, în cazul în care acest lucru ar mai fi posibil în momentul actual, zilele porților deschise din 2010 ca pe o oportunitate de a încuraja și aprofunda dezbaterile privind identificarea celor mai adecvate metode de promovare a guvernanței pe mai multe niveluri; sugerează lansarea și introducerea unei etichete europene în materie de guvernanță pe mai multe niveluri în toate regiunile UE, începând cu 2011;

9.  constată că mecanismele de furnizare descentralizate sunt un factor esențial în guvernanța pe mai multe niveluri; îndeamnă statele membre și regiunile, având în vedere necesitatea simplificării, să delege mai departe, dacă este cazul, punerea în aplicare a unei părți din programele operaționale și, mai ales, să utilizeze mai bine subvențiile globale; le invită pe acestea să adopte măsurile de descentralizare necesare, atât la nivel legislativ, cât și bugetar, astfel încât sistemul de guvernanță pe mai multe niveluri să poată funcționa eficient și în conformitate cu principiul parteneriatului și cu cel al subsidiarității; subliniază că autoritățile regionale și cele locale, în special cele cu puteri legislative, ar trebui să fie mai implicate, deoarece dețin cele mai multe informații cu privire la potențialul și necesitățile regiunilor lor și ar putea, prin urmare, să contribuie la îmbunătățirea procesului de aplicare a politicii de coeziune;

10. îndeamnă statele membre să implice autoritățile regionale și locale competente și reprezentanții societății civile încă din etapele inițiale ale negocierilor privind legislația Uniunii și programele care beneficiază de fonduri structurale cu scopul de a face posibil dialogul în timp util la diferitele niveluri ale guvernării; îndeamnă aceste autorități să facă parte din organele de luare a deciziilor responsabile, pe picior de egalitate cu reprezentanții naționali;

11. subliniază faptul că, pentru a asigura o absorbție eficientă a fondurilor și pentru a garanta un impact maxim al acestora, este necesară o capacitate administrativă și regională suficientă atât la nivelul UE, cât și la nivel regional și local; invită, prin urmare, Comisia să își amelioreze capacitatea administrativă pentru a crește valoarea adăugată a politicii de coeziune și a asigura sustenabilitatea măsurilor și statele membre să asigure structuri administrative corespunzătoare și capital uman în ceea ce privește recrutarea, remunerarea, formarea, resursele, procedurile, transparența și accesibilitatea;

12. invită, de asemenea, statele membre să consolideze, dacă este necesar, rolul autorităților regionale și locale în pregătirea, gestionarea și punerea în aplicare a programului, precum și în creșterea resurselor aflate la dispoziția acestora; recomandă adoptarea, în cadrul politicii de coeziune, a metodologiei de dezvoltare locală bazate pe parteneriate locale, în special pentru proiectele legate de aspecte urbane, rurale și transfrontaliere; invită Comisia să încurajeze parteneriatele între regiuni care au un potențial specific de dezvoltare asemănător și să se asigure că există un cadru adecvat la nivelul UE pentru coordonarea cooperării macroregionale;

13. consideră că principiile parteneriatului și cofinanțării susțin autoritățile subnaționale în asumarea răspunderii cu privire la punerea în aplicare a politicii de coeziune; își reafirmă angajamentul față de aceste principii de bună gestionare și solicită ca acestea să fie în continuare aplicate în ciuda limitării cheltuielilor publice ca urmare a crizei economice;

14. recomandă consolidarea practicii parteneriatului și îndeamnă Comisia să prezinte o definiție comună a conceptului de parteneriat ca o condiție pentru realizarea de parteneriate reale cu autoritățile regionale și locale și reprezentanții societății civile; solicită Comisiei să controleze temeinic aplicarea acestui principiu prin crearea de instrumente de evaluare specifice și să disemineze cele mai bune practici în acest domeniu prin intermediul instrumentelor TIC; reamintește că parteneriatul poate contribui la eficacitate, eficiență, legitimitate și transparență în toate fazele de programare și punere în aplicare a fondurilor structurale și poate spori gradul de angajament față de rezultatele programelor, precum și gradul de asumare a acestora; subliniază rolul important jucat de voluntariat în procesul de parteneriat;

15. atrage atenția asupra obligației de a consulta opinia publică prin organizațiile care reprezintă societatea civilă și prin ONG-uri în vederea reflectării propunerilor acestora și subliniază faptul că participarea societății civile contribuie la legitimitatea procesului de luare a deciziilor; constată că eforturile depuse pentru a implica opinia publică în faza pregătitoare a programelor operaționale pentru perioada 2007-2013 nu au avut succesul scontat; solicită Comisiei să identifice bunele practici și să faciliteze aplicarea acestora pentru a asigura o mai mare participare a cetățenilor înainte de viitoarea perioadă de programare;

16. solicită ca principiul guvernanței pe mai multe niveluri să fie integrat în toate etapele de elaborare și de implementare a Strategiei UE 2020 pentru a asigura asumarea reală a rezultatelor de către autoritățile regionale și locale, care trebuie să o aplice; subliniază, în acest context, propunerea referitoare la un pact teritorial al autorităților locale și regionale privind strategia Europa 2020 pentru a încuraja regiunile și municipiile să contribuie la îndeplinirea obiectivelor strategiei 2020;

17. recomandă Comisiei să analizeze din nou posibilitățile de aplicare a proiectului-pilot inițiat de Parlamentul European și intitulat „Erasmus pentru aleșii locali și regionali” și, în vederea ridicării standardului privind propunerile de proiecte și a realizării obiectivului privind eficiența, invită Comisia să aplice, în temeiul rubricii bugetare privind acordarea de asistență tehnică operațională în cadrul FEDER, un mecanism de formare și de mobilitate pentru actorii locali și regionali cu privire la desfășurarea programelor politicii de coeziune împreună cu parteneri specializați în aplicarea conceptelor de abordare integrată și de guvernanță pe mai multe niveluri; solicită, prin urmare, Comisiei să aloce în mod eficient fonduri pentru aceste inițiative și să intensifice colaborarea cu autoritățile regionale și locale, inclusiv prin intermediul Comitetului Regiunilor;

18. consideră că rețelele europene la nivelul regiunilor ar trebui să-și extindă activitatea în domeniul schimbului de bune practici în materie de guvernanță și de parteneriat, să pună și mai mult accentul pe învățămintele politice și strategice dobândite în ciclurile de programare anterioare și să asigure accesul public la informațiile-cheie privind cele mai bune practici în toate limbile Uniunii Europene, contribuind astfel la aplicarea efectivă a bunelor practici;

Consolidarea rolului Comisiei în contextul sprijinirii autorităților regionale și locale

19. consideră că întărirea rolului autorităților locale și regionale trebuie să corespundă consolidării rolului de supraveghere al Comisiei, punându-se accentul mai degrabă pe controlul sistemelor de audit, decât pe proiectele unice; solicită, în acest context, crearea unui sistem al UE de certificare a organismelor naționale de audit; îndeamnă Comisia să finalizeze aprobarea rapoartelor de evaluare a conformității cu scopul de a evita întârzierea plăților și pierderea de fonduri ca urmare a nerespectării angajamentelor și să prezinte o propunere privind riscul de eroare acceptabil înainte de 2012;

20. salută concluziile raportului Comisiei privind planul de acțiune din februarie 2010 și măsurile corective și de prevenire inițiate până în prezent; invită DG REGIO să continue aceste activități pe întreaga durată a perioadei de aplicare pentru a menține dinamica planului de acțiune;

21. subliniază faptul că inițiativele europene în domeniul politicii de coeziune și al politicii structurale trebuie să fie mai bine coordonate pentru a nu compromite coerența politicii regionale; solicită, prin urmare, intensificarea coordonării în cadrul Comisiei între DG REGIO, responsabilă cu politica de coeziune și structurală, și direcțiile generale responsabile cu inițiativele relevante specifice acestui sector; solicită, ținând seama de consolidarea drepturilor autorităților regionale și locale consacrată de Tratatul de la Lisabona, ca acestea să fie implicate mai mult în elaborarea politicii în cadrul Comisiei, pentru a crește responsabilitatea la nivelul responsabililor proiectelor; solicită, cu toate acestea, și efectuarea de către Comisie a unui control mai strict al rezultatelor, la fața locului, pentru a evalua mai bine eficiența structurilor proiectelor și eficacitatea acțiunilor în raport cu obiectivul urmărit;

22. invită Comisia să consolideze inițiativa „formarea formatorilor” pentru autoritățile administrative și de certificare; subliniază că ar trebui să existe o monitorizare constantă cu scopul garantării transferului real al conținuturilor formărilor către nivelurile inferioare în mod echilibrat, fără ca actorii implicați la nivel local să fie neglijați;

23. îndeamnă Comisia să lanseze cu rapiditate noul portal în baza de date IFC 2007, care permite accesul direct la informațiile relevante tuturor actorilor care se ocupă cu fonduri structurale; recomandă statelor membre să promoveze și să difuzeze informații cu privire la acest instrument atât în rândul autorităților locale și regionale, cât și al beneficiarilor finali;

24. invită Comisia să aplice mecanisme suplimentare de asistență tehnică pentru a promova cunoștințele la nivel regional și local cu privire la aspectele legate de aplicare, în special în cadrul statelor membre în care, conform evaluării ex-post realizate de Comisie cu privire la programele politicii de coeziune pentru perioada 2000-2006, există probleme foarte persistente legate de capacitatea lor administrativă în ceea ce privește implementarea programelor respective;

25. solicită o aplicare standardizată a modelului de informare unică și de audit unic (SISA) la toate nivelurile de audit pentru a evita duplicarea auditurilor și controlul excesiv; îndeamnă Comisia să publice un manual de audit unic, care să includă toate orientările elaborate până acum;

26. invită statele membre să exploateze în continuare instrumentele de inginerie financiară ca metodă de creștere a calității proiectelor și a gradului de participare a actorilor din sectorul privat, în special a IMM-urilor, la proiectele europene; invită Comisia să simplifice normele de funcționare a acestor instrumente, a căror complexitate actuală limitează gradul lor de utilizare;

27. își exprimă convingerea cu privire la faptul că respectarea procedurilor nu se poate face prin compromiterea calității intervențiilor; solicită Comisiei elaborarea, în viitor, a unei politici și mai orientate către rezultate, care să se axeze pe rezultate de calitate și pe dezvoltarea de proiecte strategice, nu pe efectuarea de controale; în acest sens, îndeamnă Comisia să elaboreze indicatori obiectivi și măsurabili care să fie comparabili în întreaga Uniune pentru a realiza sisteme mai bune de monitorizare și de evaluare și să analizeze în continuare necesitatea stabilirii unor reguli flexibile pentru situațiile de criză economică;

28. subliniază că procedurile transparente și clare contribuie la buna guvernanță; salută, prin urmare, simplificarea continuă a regulamentului financiar și a normelor de reglementare a fondurilor structurale și invită statele membre să respecte pe deplin cerințele regulamentului financiar revizuit și să publice informații privind beneficiarii finali ai fondurilor structurale; îndeamnă Comisia să propună norme ușor de înțeles, care să nu necesite modificări frecvente; solicită simplificarea arhitecturii fondurilor după 2013, nu ca efect al crizei economice, ci ca principiu general al viitoarei politici de coeziune, pentru a facilita absorbția fondurilor și recomandă creșterea gradului de transparență și de flexibilitate în ceea ce privește utilizarea fondurilor UE cu scopul de a evita crearea unei sarcini administrative suplimentare care poate descuraja potențialii parteneri cu privire la participarea acestora la proiecte;

29. salută raportul strategic al Comisiei privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru 2010, deoarece acesta poate fi o sursă importantă de informații în procesul de elaborare a politicii; consideră că trebuie, de asemenea, să se țină în mod serios seama de concluziile acestuia în ceea ce privește formularea propunerilor de îmbunătățire a aplicării eficiente a programelor politicii de coeziune;

30. își reafirmă angajamentul pentru o politică de coeziune puternică și bine finanțată care asigură dezvoltarea armonioasă a tuturor regiunilor din Uniunea Europeană; solicită menținerea mijloacelor financiare ale acestei politici după 2013 și respingerea oricărei tentative de renaționalizare;

31. invită Comisia să adopte principiile diferențierii și proporționalității în viitoarele regulamente și să adapteze cerințele în funcție de amploarea programelor și de natura partenerilor, în special în cazul în care sunt implicate autoritățile publice locale; solicită utilizarea la o scară mai largă a sumelor și tarifelor forfetare pentru toate fondurile, în special pentru cheltuielile generale și asistența tehnică; propune să fie prevăzute criterii de evaluare mai flexibile în vederea încurajării proiectelor inovatoare și cerințe mai puțin riguroase pentru proiectele-pilot; încurajează Comisia să dezvolte principiul unei „legături de încredere” cu statele membre care se angajează și reușesc să asigure o bună utilizare a fondurilor;

32. în vederea elaborării, în viitor, a unei politici mai ușor de aplicat, solicită creșterea gradului de armonizare și de integrare a normelor de reglementare a fondurilor structurale, evitând fragmentarea unui proces în părți diferite pentru a solicita fonduri diferite; recomandă ca accentul să nu se pună doar pe regularitatea cheltuielilor, ci și pe calitatea intervențiilor și ca resursele să fie direcționate înspre consolidarea asistenței în domeniul administrării;

33. invită Comisia să prezinte cât mai curând propuneri de regulamente privind viitoarea perioadă de programare, să adopte regulamentul de punere în aplicare, să elaboreze orientările necesare și să organizeze la timp programe de formare în legătură cu acestea, precum și să faciliteze procesul de negociere și de aprobare a programelor operaționale pentru a evita orice întârziere în ceea ce privește aplicarea politicii de coeziune și absorbția fondurilor după 2013;

34. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

În cursul ultimelor decenii, descentralizarea autorităților în mai multe state membre a dus la consolidarea semnificativă a competențelor autorităților locale și regionale în ceea ce privește elaborarea politicilor comunitare.

Includerea subsidiarității subnaționale în dreptul comunitar prin Tratatul de reformă pentru politicile unde statele au competențe comune permite în prezent autorităților teritoriale să se implice într-o mai mare măsură în procesul de luare a deciziilor atât în etapa de elaborare, cât și în cea de aplicare a politicilor, în calitate de parteneri cu drepturi depline de participare la realizarea obiectivelor comunitare.

Acest pas important în vederea unei mai bune guvernanțe pe mai multe niveluri răspunde solicitărilor repetate ale Parlamentului cu privire la sporirea gradului de implicare a autorităților subnaționale în elaborarea politicilor, cu respectarea permanentă a diferitelor tradiții constituționale naționale.

O aplicare eficace depinde într-o foarte mare măsură de modul de elaborare a politicilor; implicarea autorităților locale sau regionale încă din această etapă, întrucât acestea cunosc cel mai bine nevoile teritoriului și populației lor, reprezintă o garanție a obținerii unor rezultate mai bune într-o etapă ulterioară.

Prin urmare, este esențial să se accentueze etapa anterioară etapei legislative în cadrul procesului de luare a deciziilor și valoarea adăugată oferită de politicile și de cele mai bune practici aplicate la nivel local și regional pentru elaborarea strategiilor teritoriale ale UE.

Politica de coeziune este un precursor în aplicarea acestei abordări: dimensiunea sa regională și aplicarea principiului parteneriatului reprezintă valoarea sa adăugată și contribuie la asigurarea eficacității și durabilității acesteia.

Cartea albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri

Cartea albă a Comitetului Regiunilor a generat o dezbatere oportună referitoare la viziunea comună asupra acestui principiu ca instrument practic de luare a deciziilor în ceea ce privește politicile unde statele au competențe comune.

Aspectele enumerate mai jos sunt luate în considerare pentru a examina felul în care se poate îmbunătăți abordarea guvernanței pe mai multe niveluri în domeniul politicii de coeziune:

· Ambele dimensiuni ale guvernanței pe mai multe niveluri, cea verticală - cooperarea dintre autorități la mai multe niveluri de guvernare, inclusiv a actorilor din sectoarele economic și social – și cea orizontală, între actorii de la același nivel, sunt necesare pentru a asigura cooperarea pe mai multe niveluri între actori și o abordare integrată a politicilor.

· O definiție mai clară a principiului parteneriatului ar facilita crearea de parteneriate reale cu autoritățile locale și regionale; în mod deosebit, rolul și consultările cu autoritățile locale trebuie intensificate încă din etapele de început ale negocierilor privind dezbaterile UE. Adesea, principiul parteneriatului nu funcționează, ca urmare a implicării reduse a autorităților locale.

· Dezbaterea privind guvernanța pe mai multe niveluri este strâns legată de cea privind coeziunea teritorială: implicarea actorilor de la nivel subnațional în îndeplinirea obiectivelor UE reprezintă o condiție prealabilă pentru aplicarea eficientă a coeziunii teritoriale. În cazul în care cartea verde ar fi urmată de o Carte albă privind coeziunea teritorială, aceasta ar reprezenta un instrument util în vederea clarificării modului de aplicare a coeziunii teritoriale prin intermediul guvernanței pe mai multe niveluri în cadrul viitoarei politici regionale și ar contribui la dezbaterea privind următorul pachet legislativ.

· Potențialului oferit de cooperarea teritorială trebuie să fie exploatat într-o mai mare măsură pentru a promova cooperarea pe mai multe niveluri, dincolo de frontierele naționale. Regiunile transfrontaliere dispun de un potențial teritorial care nu a fost valorificat și reprezintă un loc de convergență a politicilor. În plus, rolul vital jucat de cooperarea teritorială în vederea realizării obiectivelor UE 2020 a fost evidențiat în multe dintre răspunsurile din cadrul celei mai recente consultări publice. Instrumentul de care dispun GECT ar trebui utilizat cu scopul de înființa sisteme de guvernanță transfrontalieră și de a asigura asumarea diferitelor politici la nivel local și regional.

· Simplificarea normelor la nivel comunitar și național reprezintă o condiție prealabilă pentru o mai bună guvernanță în cadrul politicii de coeziune. Ultimele modificări aduse de Regulamentele privind dispozițiile generale și FEDER reprezintă pași importanți pentru realizarea acesteia, dar simplificarea nu ar trebui să aibă legătură doar cu o situație temporară sau extraordinară, cum a fost criza economică. Dimpotrivă, aceasta ar trebui să fie un model pentru întreaga legislație privind fondurile structurale în viitor. De asemenea, statele membre ar trebui să simplifice dispozițiile naționale, care adesea sporesc sarcinile administrative la un nivel care nu este cerut de normele comunitare. Pentru a contrabalansa acest aspect, este necesară crearea la toate nivelurile a unei culturi mai puternice a evaluării cu scopul de a asigura controale eficiente și de a evita erorile.

Consolidarea rolului Comisiei în contextul sprijinirii autorităților regionale și locale

Cea de-a doua parte a raportului analizează mecanismele gestionării în comun, în special diferitele responsabilități ale Comisiei Europene și ale statelor membre și formulează recomandări privind modalitățile de îmbunătățire a sistemului de aplicare a programelor.

Raportul Curții de Conturi din 2006 a demonstrat că sistemele în vigoare de control al politicii de coeziune nu erau suficient de eficiente, având o rată de eroare de 12% în ceea ce privește cheltuielile rambursate. Raportul din 2008 a confirmat aceste date, indicând că 11% din fonduri au fost rambursate în mod eronat.

Într-adevăr, aceste date nu reflectă în totalitate situația reală, deoarece includ și perioada 2000-2006, când cerințele în materie de control din prezent nu erau în vigoare.

Cu toate acestea, în prezent, în lipsa datelor necesare pentru evaluarea eficacității noilor dispoziții pentru 2007-2013, se presupune că gradul de eroare în cazul fondurilor structurale este prea ridicat și că trebuie să se depună în continuare eforturi în vederea îmbunătățirii eficienței sistemelor de control.

Planul de acțiune din 2008 al Comisiei privind modalitățile de consolidare a rolului său de supraveghere conțineau o serie de măsuri luate de Comisie în vederea îmbunătățirii performanței fondurilor, care includeau atât măsuri corective, cât și măsuri de prevenire pentru viitor.

Aceste măsuri sunt examinate și se prezintă primele câteva recomandări pentru perioada de programare actuală privind modalitățile de sporire a sarcinilor Comisiei în ceea ce privește procedurile de gestionare și control și modalitățile de consolidare a rolului său de coordonare în timpul etapei de control.

Într-adevăr, aplicarea timp de un an a programului nu este suficientă pentru a evalua pe deplin impactul global al măsurilor luate. Cu toate acestea, pot fi deja identificate elemente încurajatoare în cele două comunicări referitoare la impactul planului de acțiune comunicate de Comisie la 3 februarie 2009 și, respectiv, la 18 februarie 2010.

Astfel cum se prevede în momentul de față, supravegherea de către Comisie nu este considerată suficientă și nu poate compensa ineficiența sistemelor de control de la nivel național de-a lungul întregii perioade multianuale. Rolul de audit al Comisiei ar trebui să fie întărit la începerea programelor, iar nivelul național ar trebui să joace un rol mai important în etapa de aplicare.

În special, trebuie efectuate ajustări în cazul actualului sistem de evaluare a conformității pentru a garanta eficacitatea sa pe durata întregii perioade de programare. Acest exercițiu nu s-a încheiat încă, ceea ce ar putea conduce la întârzierea plăților și pierderea de fonduri ca urmare a dezangajării automate.

În perioada de aplicare, controlul trebuie îmbunătățit prin sporirea controalelor inopinate și a asistenței pentru controlul la primul nivel efectuat de autoritățile de gestionare pentru a corecta neregularitățile în timp util și pentru a reduce rata de eroare totală. Activitățile de formare și îndrumare efectuate de către Comisie ar trebui să se concentreze mai mult asupra acestui nivel, unde apare cel mai mare procent de eroare și, în special, asupra sectoarelor în care este identificat cel mai înalt procent de neregularități - cheltuieli neeligibile și achiziții publice.

Normele prea complexe de reglementare a fondurilor structurale sunt parțial responsabile pentru aceste erori. Având în vedere numeroșii actori implicați, sistemul gestionării comune care este caracteristic politicii de coeziune implică un grad ridicat de complexitate în ceea ce privește interpretarea și aplicarea acestor norme. Aceasta este într-adevăr valoarea adăugată a fondurilor structurale, însă, în același timp, generează un risc de eroare mai ridicat.

Prin urmare, normele ar trebui simplificate pentru a garanta proceduri mai ușor de aplicat și pentru a evita descurajarea unor parteneri potențiali cu privire la participarea la proiecte.

În același timp, Comisia trebuie să-și întărească rolul de pol de cunoaștere în beneficiul nivelurilor de guvernanță inferioare, prin intermediul inițiativelor de reglementare și de alt tip; unele dintre acestea sunt deja în vigoare, dar trebuie îmbunătățite.

Ar trebui să se asigure creșterea investițiilor în ceea ce privește asistența financiară și formarea pentru ca administrațiile regionale și naționale să poată spori capacitățile și gradul de cunoaștere a normelor de către autoritățile responsabile cu gestionarea programului. În special în noile state membre, unde această practică este încă nouă, ar trebui să se acorde prioritate investițiilor în capacitatea instituțională.

Pe termen mediu, aceasta ar permite implicarea mai multor autorități subnaționale în gestionarea și controlul programelor, Comisia asumându-și mai degrabă un rol consolidat de coordonare.

În afară de măsurile luate prin intermediul planului de acțiune, ar trebui valorificate și alte inițiative:

· consolidarea asistenței acordate de Comisie autorităților de gestionare, având în vedere că majoritatea erorilor apar la controlul efectuat la primul nivel, prin intermediul atelierelor de lucru pe această temă, al notelor orientative, prin schimbul de bune practici și formarea funcționarilor responsabili de gestionare; ar trebui instaurată o monitorizare constantă a transferului real de măsuri de formare destinate autorităților de gestionare cu scopul de a verifica transmiterea cunoștințelor, acordându-se o atenție specială nivelului local;

· garantarea unei mai bune coordonări între nivelurile de control pentru a evita duplicarea auditurilor și controlul excesiv; pe termen lung, îmbunătățirea coordonării ar elibera resurse în cadrul Comisiei, care să fie alocate pentru consolidarea asistenței în domeniul gestiunii;

· noul portal în baza de date IFC 2007 ar trebui să devină funcțional neîntârziat, întrucât acesta ar permite accesul direct la informațiile relevante tuturor actorilor care au de-a face cu fonduri;

· potențialul instrumentelor de inginerie financiară ar trebui exploatat în continuare pentru a permite dezvoltarea de proiecte strategice de calitate și participarea actorilor din sectorul privat, în special a IMM-urilor, și a capitalurilor la proiecte europene; datorită faptului că în prezent acestea nu sunt îndeajuns utilizate, din cauza complexității lor ridicate, dezbaterea privind guvernanța acestora este foarte urgentă;

· mai multă coerență la nivel comunitar în ceea ce privește normele diferitelor fonduri ar face posibilă o abordare mai integrată.

***

Anumite măsuri corective ar trebui luate de urgență pentru a da rezultate încă din timpul actualei perioade de programare. Pe termen lung, ar trebui luate alte măsuri, rezultate în urma unei dezbateri cu un puternic caracter politic privind politica de coeziune după 2013.

Activitatea de simplificare, începută în 2007 în cadrul grupului operativ al Comisiei, ar trebui, pe de o parte, să se concentreze asupra sugestiilor de îmbunătățire a practicilor în perioada de aplicare actuală; pe de altă parte, ar trebui prezentate noi propuneri în vederea simplificării modului de funcționare a politicii de coeziune; simplificarea va deveni un principiu orizontal de durată, care să stea la baza întregii filozofii a viitoarei politici de coeziune.

Este necesar să se examineze cu atenție modalitățile de îmbunătățire a guvernanței și, prin urmare, a eficacității sistemului de administrare a fondurilor structurale în perioada de după 2013. Discuțiile în cadrul Grupului la nivel înalt privind viitoarea politică de coeziune ar trebui să țină seama într-o foarte mare măsură de acest aspect, iar Parlamentul ar trebui să se implice în mod activ în această dezbatere.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

28.9.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

François Alfonsi, Luís Paulo Alves, Sophie Auconie, Catherine Bearder, Jean-Paul Besset, Victor Boștinaru, Zuzana Brzobohatá, John Bufton, Salvatore Caronna, Ricardo Cortés Lastra, Francesco De Angelis, Tamás Deutsch, Rosa Estaràs Ferragut, Elie Hoarau, Danuta Maria Hübner, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Seán Kelly, Evgeni Kirilov, Constanze Angela Krehl, Ramona Nicole Mănescu, Riikka Manner, Iosif Matula, Wojciech Michał Olejniczak, Markus Pieper, Tomasz Piotr Poręba, Monika Smolková, Georgios Stavrakakis, Michael Theurer, Lambert van Nistelrooij, Oldřich Vlasák, Kerstin Westphal, Joachim Zeller

Membri supleanți prezenți la votul final

Jan Březina, Leonidas Donskis, Aldo Patriciello, Maurice Ponga, Heide Rühle, Elisabeth Schroedter