RAPORT conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro

    11.10.2010 - (2010/2099(INI))

    Comisia pentru afaceri economice și monetare
    Raportor: Diogo Feio
    (Inițiativă - articolul 42 din Regulamentul de procedură)

    Procedură : 2010/2099(INL)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    A7-0282/2010

    PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

    conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro

    (2010/2099(INI))

    Parlamentul European,

    –   având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

    –   având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

    –   având în vedere articolele 121, 126, 136, 138 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și protocoalele (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive și (nr. 14) privind Eurogrupul, anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

    –   având în vedere Comunicările Comisiei din 12 mai 2010 intitulată „Consolidarea coordonării politicilor economice” (COM(2010)0250) și din 30 iunie intitulată „Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă - Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE” (COM(2010)0367),

    –   având în vedere Recomandarea Comisiei din 27 aprilie 2010 pentru o recomandare a Consiliului privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii: Partea I a Orientărilor integrate Europa 2020 (SEC(2010)0488),

    –   având în vedere Propunerea Comisiei din 27 aprilie 2010 de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193) și Rezoluția Parlamentului European din 8 septembrie 2010[1] în acest sens,

    –   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

     având în vedere Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară[2],

     având în vedere Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre[3],

    –   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice[4],

    –   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv[5],

    –   având în vedere Regulamentul (CE) Nr. 3605/93 al Consiliului din 22 noiembrie 1993 privind aplicarea Protocolului privind procedura de deficit excesiv anexată Tratatului de instituire a Uniunii Europene[6],

    –   având în vedere concluziile reuniunii Consiliului din 7 septembrie 2010 de aprobare a unei mai bune monitorizări a politicilor economice și bugetare (semestrul european),

    –   având în vedere concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010,

    –   având în vedere concluziile reuniunii Consiliului din 9-10 mai 2010,

    –   având în vedere declarația șefilor de stat și de guvern din zona euro din 7 mai 2010,

    –   având în vedere declarația șefilor de stat și de guvern din zona euro din 25 martie 2010,

    –   având în vedere concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010,

    –   având în vedere declarația de sprijin acordat Greciei de către statele membre din zona euro din 11 aprilie 2010,

    –   având în vedere concluziile reuniunii Consiliului din 16 martie 2010,

    –   având în vedere concluziile Eurogrupului privind monitorizarea competitivității și a dezechilibrelor macroeconomice din interiorul zonei euro din 15 martie 2010,

    –   având în vedere termenii de referință ai Eurogrupului privind strategiile de ieșire din criză și prioritățile de politici pe termen scurt în strategia Europa 2020: implicațiile pentru zona euro din 15 martie 2010,

    –   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Bruxelles din 22-23 martie 2005,

    –   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Lisabona din 23-24 martie 2000,

    –   având în vedere Rezoluția Consiliului European din 13 decembrie 1997 referitoare la coordonarea politicii economice în etapa a treia a UEM și articolele 109 și 109b (din Tratatul CE),

    –   având în vedere Rezoluția Consiliului European din 17 iunie 1997 privind Pactul de stabilitate și creștere[7],

    –   având în vedere Rezoluția Consiliului European din 16 iunie 1997 privind creșterea economică și ocuparea forței de muncă[8],

    –   având în vedere nota Băncii Centrale Europene din 10 iunie 2010 referitoare la consolidarea guvernanței economice în zona euro,

    –   având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la calitatea datelor statistice în Uniune și competențe sporite în materie de audit ale Comisiei (Eurostat)[9],

    –   având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la guvernanța economică[10],

    –   având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2010 referitoare la Declarația anuală pentru 2009 privind zona euro și finanțele publice[11],

    –   având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 intitulată „UE 2020”[12],

    –   având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare[13],

    –   având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

    –   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri constituționale (A7‑0282/2010),

    A. întrucât recentele evoluții economice au demonstrat în mod clar că nu a funcționat suficient de bine coordonarea politicilor economice în cadrul Uniunii, în special în zona euro, și că, în ciuda obligațiilor care le revin prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre nu au reușit să considere că politicile lor economice sunt o problemă de interes comun și să coordoneze aceste politici în cadrul Consiliului în conformitate cu dispozițiile relevante din tratat și cu respectarea rolului fundamental al Comisiei Europene în procedura de supraveghere;

    B.  întrucât nici cadrul actual de guvernanță și supraveghere economică, nici cadrul de reglementare pentru serviciile financiare nu au furnizat suficientă stabilitate și creștere;

    C. întrucât este crucial să se meargă mai departe de măsurile temporare care au drept scop stabilizarea zonei euro;

    D.  întrucât este necesar să se consolideze coordonarea și supravegherea economică la nivelul Uniunii, respectându-se în același timp principiul subsidiarității și ținându-se seama de cerințele speciale ale zonei euro și de lecțiile care trebuie învățate din recenta criză economică, fără a afecta integritatea Uniunii Europene și fiind necesar să se garanteze un tratament egal pentru statele membre;

    E.  întrucât trebuie consolidată coordonarea economică în întreaga Uniune, având în vedere că stabilitatea economică a Uniunii poate depinde de situația economică a unuia dintre membrii săi, că există o mare interdependență economică între toate statele membre în cadrul pieței comune și că trebuie să ne pregătim pentru extinderea zonei euro;

    F.  întrucât Tratatul de la Lisabona transformă vechea „metodă comunitară”, adaptând-o și consolidând-o, într-o „metodă a Uniunii” în care, în esență:

    – Consiliul European definește direcțiile și prioritățile politice generale;

    – Comisia promovează interesul general al Uniunii și ia inițiativele necesare în acest sens;

    – Parlamentul European și Consiliul exercită în comun funcții legislative și bugetare în baza propunerilor Comisiei;

    G. întrucât noua guvernanță economică consolidată ar trebui să integreze și să consolideze principiul european al solidarității, drept condiție prealabilă a capacității zonei euro de a răspunde șocurilor asimetrice și atacurilor speculative;

    H. întrucât actuala criză economică din Uniune este o criză de solvabilitate care inițial s-a manifestat ca o criză de lichidități, dar care nu se poate rezolva pe termen lung doar prin îndatorarea și mai mare a țărilor cu un grad ridicat de îndatorare în paralel cu planurile accelerate de consolidare fiscală;

    I.   întrucât politicile privind ocuparea forței de muncă dețin un rol central în stimularea creșterii și competitivității economiei de piață cu caracter social din UE, prevenind dezechilibrele macroeconomice și garantând incluziunea socială și redistribuirea venitului;

    J.   întrucât trebuie respectat rolul Comisiei și al Băncii Centrale Europene (BCE) conform TFUE;

    K. întrucât independența completă a BCE este o cerință necesară pentru un euro stabil, pentru o inflație redusă și pentru niște condiții de finanțare avantajoase pentru creștere și ocuparea forței de muncă;

    L.  întrucât trebuie să se acorde o mai mare atenție pasivelor implicite și operațiunilor extrabilanțiere care pot crește datoria publică pe termen mediu și lung și pot să reducă transparența;

    M. întrucât factorii de decizie trebuie să identifice și să abordeze într-o manieră coordonată provocările economice și sociale comune cu care se confruntă economiile țărilor din UE;

    N. întrucât o mai mare implicare a partenerilor sociali la nivel național și european va contribui la o mai bună implementare a guvernanței economice și a strategiei generale Europa 2020;

    O. întrucât ar trebui instituit un mecanism permanent de soluționare a crizelor, inclusiv proceduri pentru reeșalonarea datoriilor sau declararea incapacității de plată, pentru a asigura stabilitatea financiară în cazul unei crize a datoriilor publice și private, protejând totodată independența BCE;

    P.  întrucât normele curente din Pactul de stabilitate și creștere, combinate cu o slabă aplicare, nu au fost suficiente pentru a asigura politici fiscale sănătoase și, în sens mai larg, politici macroeconomice; întrucât este nevoie să se consolideze cadrul fiscal și macroeconomic al UE printr-o aplicare mai riguroasă, bazată pe norme, a măsurilor de prevenire și s sistemelor de sancțiuni și stimulente;

    Q. întrucât obiectivul restabilirii echilibrului în finanțele publice este o necesitate pentru statele supraîndatorate, dar aceasta nu va fi singura metodă de a soluționa problema dezechilibrelor economice dintre țările din zona euro și, în sens mai larg, în Uniune,

    R.  întrucât modelul social european reprezintă un avantaj în fața concurenței mondiale, însă a fost slăbit de diferențele de competitivitate economică existente între statele membre;

    S.  întrucât cunoștințele, capitalul și inovațiile și, într-o măsură mai mică, forța de muncă tind să migreze spre anumite regiuni, mecanismele UE de solidaritate financiară trebuie dezvoltate în continuare în conformitate cu obiectivele din strategia Europa 2020, în special privind cercetarea și dezvoltarea, instruirea, inițiativele existente de cooperare în domeniul educației; o economie ecologică și cu emisii reduse de carbon care să încurajeze inovația, coeziunea teritorială și socială și creșterea economică;

    T.  întrucât UE se confruntă cu o concurență puternică din partea economiilor emergente, stabilitatea finanțelor publice este esențială pentru a încuraja oportunitățile, inovațiile, creșterea economică și, astfel, crearea unei societăți europene bazate pe cunoaștere;

    U. întrucât consolidarea bugetară va fi probabil realizată în detrimentul serviciilor publice și al protecției sociale,

    V. întrucât creșterea economică și finanțele publice durabile reprezintă o precondiție a stabilității economice și sociale, a consolidării fiscale pe termen lung și a bunăstării;

    W. întrucât politica fiscală a multor state membre a fost adesea prociclică și axată pe interesele statului respectiv, obiectivele bugetare pe termen mediu ale Pactului de stabilitate și creștere au fost rareori realizate sau implementate în mod strict;

    X. întrucât politicile de ocupare a forței de muncă joacă un rol cheie în asigurarea creșterii economice cu un mare grad de absorbție a forței de muncă și a competitivității economiei europene, în special în contextul îmbătrânirii populației;

    Y.  întrucât este esențial pentru o guvernanță economică europeană adecvată ca piața internă să fie finalizată după cum se prevede în Raportul Monti[14]1;

    Z.  întrucât finanțele nedurabile, precum și datoria excesivă globală (publică și privată) a unui stat membru individual pot avea un impact asupra întregii Uniuni Europene; întrucât trebuie urmărită realizarea unui un echilibru adecvat între investițiile în creștere economică durabilă și crearea de locuri de muncă, pe de o parte, și prevenirea dezechilibrelor excesive de-a lungul ciclului economic, pe de altă parte, în conformitate cu angajamentele și orientările la nivelul Uniunii, luându-se în același timp în considerare coeziunea socială și interesele generațiilor viitoare, pentru a restabili încrederea în finanțele publice europene;

    AA.   întrucât procesul de reducere a deficitelor pe termen lung trebuie combinat cu alte eforturi de stimulare a economiei, cum ar fi condiții prealabile mai bune pentru investiții și o piață internă mai bine dezvoltată, care să ofere oportunități mai bune și o mai mare competitivitate;

    AB.    întrucât ar trebui recunoscută însemnătatea politicilor finanțate de la bugetul UE, inclusiv a politicii de coeziune, pentru creșterea economică și o mai mare competitivitate a Uniunii;

    AC. întrucât recenta criză economică a arătat clar că divergențele prea numeroase în probleme macroeconomice și în materie de competitivitate, precum și dezechilibrele fiscale și de cont curent din cadrul zonei euro și, în sens mai larg, în cadrul Uniunii au crescut constant în anii de dinaintea crizei din cauza, printre altele, a absenței supravegherii și coordonări economice sporite și trebuie remediate integral;

    AD.   întrucât Parlamentul European a solicitat de mai mulți ani îmbunătățiri ale guvernanței economice atât în interiorul Uniunii, cât și în ce privește reprezentarea externă a UE în cadrul forumurilor economice și monetare internaționale;

    AE.    întrucât consolidarea guvernanței economice trebuie să se desfășoare în paralel cu consolidarea legitimității democratice a guvernanței europene, care trebuie realizată printr-o implicare mai puternică și mai promptă a Parlamentului European și a parlamentelor naționale pe parcursul întregului proces, este nevoie de o coordonare și mai bună, în spiritul respectului reciproc, între Parlamentul European și parlamentele naționale;

    AF.    întrucât deciziile luate în primăvara 2010 de a salva stabilitatea zonei euro sunt doar soluții temporare, care vor trebui sprijinite prin măsuri politice la nivel național și printr-un mai bun cadru de guvernanță economică la nivelul UE, în special în statele din zona euro;

    AG.   întrucât orice îmbunătățire a supravegherii și guvernanței economice trebuie să se bazeze pe statistici corecte și comparabile în ceea ce privește politicile economice relevante și pozițiile statelor membre implicate;

    AH.   întrucât, pentru a transforma Europa într-un actor global de prim rang și în cea mai competitivă societate bazată pe cunoaștere, trebuie luate cât mai curând posibil măsuri pe termen lung care să vizeze creșterea;

    AI. întrucât TFUE oferă Uniunii competențe sporite de a consolida guvernanța economică în cadrul Uniunii și prevederile tratatului ar trebui folosite integral, dar, pe termen lung, nu ar trebui excluse modificări la prevederile din TFUE;

    AJ. întrucât orice eventuale penalizări asociate cu încălcarea obiectivelor din Pactul de stabilitate și creștere trebuie să fie justificate fie prin dorința insuficientă de a se conforma obiectivelor sau prin fraudă și niciodată prin incapacitatea de a se conforma din motive care depășesc capacitatea statului membru;

    AK.   întrucât instituțiile trebuie să se pregătească pentru o eventuală necesitate de a revizui tratatele;

    AL.    întrucât articolul 48 din Tratatul privind Uniunea Europeană acordă Parlamentului European dreptul de a depune propuneri pentru modificarea tratatelor;

    AM.   întrucât trebuie creată și pusă în aplicare o legislație secundară cuprinzătoare pentru a atinge obiectivele Uniunii în acest domeniu; întrucât este esențială o mai bună guvernanță economică pentru Uniune în baza dispozițiilor din TFUE, metoda Uniunii ar trebui folosită la valoarea ei maximă, iar rolul cheie al Parlamentului European și al Comisiei ar trebui să fie respectat pentru a promova politicile care să se consolideze reciproc;

    AN.   întrucât orice propunere legislativă ar trebui să sprijine stimulente puternice pentru politicile economice durabile de încurajare a creșterii, să evite crearea de hazard moral, să corespundă celorlalte norme și instrumente ale UE, să maximizeze beneficiile monedei euro ca moneda comună a zonei euro și să restabilească încrederea în economiile din cadrul UE și în moneda euro;

    AO.   întrucât trebuie consolidată coerența dintre investițiile publice pe termen scurt, mediu și lung și întrucât aceste investiții, îndeosebi cele privind infrastructura, trebuie utilizate în mod eficient și alocate ținând seama de obiectivele strategiei Europa 2020, îndeosebi pentru cercetare și dezvoltare, inovare și educație, în vederea creșterii competitivității și îmbunătățirii productivității, precum și în vederea creării de locuri de muncă și consolidării pieței interne;

    AP.    întrucât, pentru a stimula creșterea economică, întreprinderile și antreprenorii trebuie să aibă posibilitatea reală de a se extinde și de a beneficia de piața europeană de 500 de milioane de consumatori; întrucât, prin urmare, piața internă a serviciilor trebuie dezvoltată pe deplin;

    AQ.   întrucât diferitele modele de competitivitate existente în Uniune ar trebui să respecte prioritățile și necesitățile specifice fiecărei țări, respectând totodată obligațiile prevăzute prin TFUE,

    AR.    întrucât Uniunea trebuie să fie reprezentată printr-o poziție comună în sistemul monetar internațional, în instituțiile și forurile financiare internaționale; întrucât, în spiritul TFUE, Consiliul trebuie să consulte Parlamentul European înainte de a adopta o decizie în temeiul articolului 138 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și are nevoie de aprobarea Parlamentului înainte de a stabili poziții comune ce acoperă domenii cărora li se aplică intern procedura legislativă ordinară;

    AS.    întrucât obiectivele Pactului pentru stabilitate și creștere trebuie să fie compatibile nu doar cu strategia UE 2020, ci și cu alte compromisuri privind cheltuielile destinate ajutorului pentru dezvoltare, cercetării și dezvoltării, mediului, educației și eradicării sărăciei;

    AT.    întrucât, pentru a evita adâncirea discrepanțelor existente în UE în domeniul competitivității și subminarea succesului noii guvernanțe economice europene consolidate și a obiectivelor strategiei UE 2020 privind crearea de locuri de muncă și creșterea durabilă, strategia europeană de consolidare fiscală ar trebui să ia în considerare pe deplin condițiile specifice fiecărui stat membru și să evite o abordare simplistă de tipul unei soluții general valabile;

    AU.   întrucât orice nouă măsură propusă nu ar trebui să aibă un impact disproporționat asupra statelor membre celor mai vulnerabile, împiedicând creșterea economică și eforturile în vederea coeziunii ale acestora;

    AV.   întrucât criza economică a condus la adoptarea urgentă a mecanismului european de stabilizare financiară, în mai 2010, prin intermediul Regulamentului (UE) nr. 407/2010 al Consiliului având drept temei juridic articolul 122 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), fără consultarea Parlamentului European;

    AW.  întrucât poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 7/2010 cuprinde modificările necesare referitoare la crearea unui nou post bugetar 01 04 01 03 la rubrica 1a aferent garanției, pentru împrumuturi de până la 60 de miliarde EUR acordate de Uniunea Europeană în conformitate cu dispozițiile articolului 122 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, în consecință, a unui nou articol 802 în partea de venituri a bugetului;

    AX.   întrucât anumite state membre pot fi nevoite să se folosească de pachetul de măsuri de salvare, dar vor fi, în același timp, obligate să țină seama de diferitele măsuri ale acestuia, care vor fi elaborate în mod special pentru fiecare țară beneficiară;

    AY.   întrucât Comisia a adoptat, la 29 septembrie 2010, propuneri legislative privind guvernanța economică care satisfac parțial nevoia de măsuri pentru îmbunătățirea guvernanței economice după cum se stabilește în prezenta rezoluție; întrucât Parlamentul va aborda respectivele propuneri legislative în conformitate cu dispozițiile relevante din TFUE; întrucât prezenta rezoluție nu limitează pozițiile viitoare pe care Parlamentul ar putea să le ia în această privință,

    1.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European, imediat după consultarea tuturor părților interesate și în temeiul dispozițiilor relevante din TFUE, propuneri legislative de îmbunătățire a cadrului de guvernanță economică a Uniunii, îndeosebi în cadrul zonei euro și respectând recomandările detaliate prevăzute în anexă, în măsura în care respectivele recomandări nu sunt încă abordate în propunerile legislative ale Comisiei din 29 septembrie 2010 privind guvernanța economică;

    2.  confirmă că recomandările prevăzute în anexa de mai jos respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor Uniunii Europene;

    3.  solicită Comisiei să inițieze, pe lângă măsurile care pot și trebuie adoptate rapid în temeiul tratatelor existente, o analiză cu privire la evoluțiile instituționale care se pot dovedi necesare pentru instituirea unei guvernanțe economice coerente și eficiente;

    4.  consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite prin credite adecvate din buget, ținând cont de situațiile de deficit și de măsurile de austeritate actuale ale statelor membre;

    5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și recomandările detaliate în anexă Comisiei, Consiliului European, Consiliului, Băncii Centrale Europene, Președintelui Eurogrupului și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

    • [1]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0309.
    • [2]       JO L 118, 12.5.2010, p. 1.
    • [3]       JO L 53, 23.2.2002, p. 1.
    • [4]       JO L 209, 2.8.1997, p.. 1.
    • [5]       JO L 209, 2.8.1997, p. 6.
    • [6]       JO L 332, 31.12.1993, p. 7.
    • [7]       JO C 236, 2.8.1997, p. 1.
    • [8]       JO C 236, 2.8.1997, p. 3.
    • [9]       Texte adoptate, P7_TA(2010)0230.
    • [10]     Texte adoptate, P7_TA(2010)0224.
    • [11]     Texte adoptate, P7_TA(2010)0072.
    • [12]     Texte adoptate, P7_TA(2010)0053.
    • [13]     JO C 16E, 22.1.2010, p.8.
    • [14] 1 „O nouă strategie pentru piața comună – în serviciul economiei și societății europene”: Raport adresat Președintelui Comisiei Europene de profesorul Mario Monti, 9 mai 2010.

    ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUŢIE: RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONŢINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

    Recomandarea nr. 1: Elaborarea unui cadru coerent și transparent pentru monitorizarea multilaterală a evoluțiilor macroeconomice din Uniune și din statele membre și consolidarea supravegherii fiscale

    Actul legislativ ar trebui elaborat sub forma unui regulament (unor regulamente) privind monitorizarea multilaterală a politicilor și evoluțiilor economice în temeiul articolului 121 alineatul (6) din TFUE, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 privind caracterul preventiv al Pactului de stabilitate și creștere și de completare a respectivului regulament printr-unul nou, prin care să se instituie un cadru de monitorizare reglementat și transparent pentru dezechilibre macroeconomice excesive, efecte colaterale și evoluții în materie de competitivitate - respectiv:

    –   să asigure realizarea de dezbateri anuale între Parlamentul European, Comisie și Consiliu și reprezentanți ai parlamentelor naționale pe tema programelor de stabilitate și de convergență și a programelor naționale de reformă și privind evaluarea realizărilor economice naționale, ca parte a semestrului european;

    –   să definească sfera de aplicare a monitorizării multilaterale în baza instrumentelor din TFUE și a evaluărilor Comisiei [articolul 21, în special alineatele (5) și (6) și articolul 148] pentru a include creșterea și impactul economic al acesteia asupra ocupării forței de muncă în același cadru juridic ca și cadrul instrumentelor existente ce au drept scop prevenirea dezechilibrelor macroeconomice excesive, a politicilor fiscale și a altor tipuri de politici nedurabile, de asigurare a stabilității financiare (și anume evitarea bulelor financiare care rezultă din infuziile de credite excesive) și de soluționare a dificultăților privind investițiile pe termen lung și creșterea economică durabilă, în vederea atingerii obiectivelor din Strategia Europa 2020 și realizării altor progrese relevante; evaluările regulate ale riscului sistemic realizate de Comitetul european pentru riscuri sistemice ar trebui să facă parte integrantă din procedura anuală de monitorizare;

    –   să instituie un cadru analitic îmbunătățit de supraveghere (cuprinzând un grafic cu praguri specifice de declanșare a mecanismelor de alertă timpurie), transparent și dispunând de instrumente metodologice adecvate pentru o monitorizare multilaterală eficientă bazată pe indicatori economici armonizați (reali și nominali), care ar putea reflecta nivelul de competitivitate și/sau dezechilibrele excesive; acești indicatori cheie pot fi: cursul de schimb efectiv real, contul curent, productivitatea (inclusiv productivitatea resurselor și productivitatea totală a factorilor), costul unitar al forței de muncă, creșterea creditelor și evoluțiile prețurilor activelor (inclusiv activele financiare și piețele imobiliare), rata creșterii și a investițiilor, rata șomajului, activele străine nete, evoluția bazei de impozitare, sărăcia și coeziunea socială și indicatori privind efectele externe asupra mediului;

    Pragurile de alertă ar trebui definite pentru indicatorii incluși în grafic și toate progresele realizate în legătură cu acești indicatori vor fi completate cu o evaluare calitativă realizată de Comisie.

    –   să implementeze o atentă monitorizare specifică la nivel de țară, dacă aceasta se dovedește a fi necesară pentru grafic și în urma evaluării calitative aferente susmenționate;

    În urma acestei atente monitorizări specifice la nivel de țară, statele membre au responsabilitatea de a decide cu privire la politicile naționale care au drept scop abordarea (prevenirea și corectarea) dezechilibrelor macroeconomice, existând totodată necesitatea de a ține seama de recomandările specifice ale Comisiei și de dimensiunea comunitară a politicilor naționale respective, în special în cazul statelor din zona euro. Ajustarea trebuie să se realizeze atât în statele cu deficit excesiv, cât și în cele cu surplus excesiv, ținând seama de circumstanțele specifice din fiecare țară, cum ar fi aspectele demografice, nivelul datoriei private, tendința salariilor în comparație cu productivitatea muncii, gradul de ocupare a forței de muncă – în special în rândul tinerilor– precum și dezechilibrele de cont curent.

    –   Comisia să fie însărcinată să dezvolte instrumente și competențe analitice adecvate pentru a investiga motivele care stau la baza tendințelor divergente persistente din zona euro, inclusiv impactul politicilor comune asupra sistemelor economice diferite din cadrul acestei zone;

    –   să instituie norme comune pentru o utilizare mai eficientă a orientărilor generale ale politicilor economice, împreună cu orientările privind ocuparea forței de muncă, ca instrument esențial pentru orientarea economică, monitorizare și recomandări la adresa fiecărui stat membru, în conformitate cu Strategia Europa 2020, ținându-se cont totodată de convergențele și divergențele existente între statele membre și avantajele lor naționale în materie de competitivitate, inclusiv situația demografică, în scopul consolidării rezistenței economiei în fața șocurilor externe și al impactului pe care deciziile statelor membre îl poate avea asupra unui alt stat membru, în special din zona euro;

    –   să instituie un mecanism la nivel național prin care să se evalueze implementarea priorităților din Strategia Europa 2020 și realizarea obiectivelor naționale relevante incluse în programul național de reformă pentru a sprijini evaluarea anuală efectuată de instituțiile UE;

    –   să stabilească proceduri pentru a permite Comisiei să emită alerte rapide și să ofere direct statelor membre, într-un stadiu incipient, consiliere privind politicile;

         În cazurile în care se înregistrează un dezechilibru macroeconomic persistent grav, ar trebui să existe o procedură transparentă și obiectivă care să permită plasarea unui stat membru într-o „situație de dezechilibru excesiv”, care să atragă după sine o monitorizare mai strictă.

    –   să stabilească un „semestru european” în care să se realizeze o comparare și o evaluare a proiectelor de buget ale statelor membre (cuprinzând elementele esențiale și estimările), în urma discutării acestor aspecte în parlamentele naționale, pentru a evalua mai bine viitoarea implementare și executare a PSC și PRN; ar trebui respectate normele și procedurile bugetare naționale și la nivelul UE; statele membre ar trebui să prezinte Comisiei PSC și PNR în aprilie, după consultarea corespunzătoare a parlamentelor naționale și ținând cont de normele și concluziile de la nivelul UE; Parlamentul European, la rândul său, poate institui o modalitate sistematică de sprijinire a dezbaterii publice, de creștere a vizibilității acestor proceduri și a responsabilității pentru ele, precum și de sensibilizare sporită a publicului larg cu privire la acestea și la modul în care instituțiile UE au aplicat normele convenite;

    –   să stabilească un „semestru european” pentru a analiza potențialele efecte colaterale ale politicilor fiscale naționale, precum și pentru identificarea timpurile a deficitelor bugetare excesive și garantarea coerenței între acțiunile de la nivelul UE și cele de la nivel național, în temeiul orientărilor integrate, precum și pentru îndeplinirea obiectivelor cantitative și calitative, cum ar fi creșterea și ocuparea forței de muncă, care ar permite o contribuție reală și promptă a tuturor părților interesate, inclusiv a parlamentelor naționale și a Parlamentului European, dar și consultarea partenerilor sociali;

    –   să se asigure că indicatorii și estimările principale utilizate pentru previziunile ce stau la baza elaborării PSC și PNR sunt generate în mod solid și consecvent, în special în zona euro; să adopte un plan cu trei componente, care să cuprindă un scenariu macroeconomic negativ, unul neutru și un scenariu macroeconomic favorabil, ținând seama de peisajul economic internațional incert; ar trebui să se continue armonizarea metodologiilor pentru calcularea bugetului central global, în vederea facilitării comparației între statele membre;

    –   să introducă un angajament mai ferm în PSC și PNR de raliere la un obiectiv fiscal pe termen mediu (OFTM), care să țină cont de nivelurile actuale ale datoriei și ale pasivelor implicite ale statelor membre, mai ales în contextul îmbătrânirii populației,

    –   să introducă o conexiune mai puternică între PSC și PNR, pe de o parte, și perspectivele bugetare naționale anuale și multianuale, pe de altă parte, ținând totodată cont de reglementările și procedurile naționale;

    –   să introducă un mecanism mai ferm de evaluare a PSC din perspectiva interconexiunilor lor cu obiectivele altor state membre și cu cele ale Uniunii anterior adoptării politicilor respective în PSC la nivel național;

    –    să introducă un rol mai important al parlamentelor naționale și o mai bună consultare a partenerilor sociali, anterior prezentării oficiale a PSC și PNR la nivelul Uniunii, în cadrul unui calendar convenit, de exemplu prin intermediul unei dezbateri anuale care să aibă loc între parlamentele naționale, cu participarea Parlamentului European, cu privire la orientările integrate și orientările bugetare ale fiecărei părți;

    –   să stabilească un mecanism de comparare sistematică posterioară între politicile fiscale, de creștere economică și de ocupare a forței de muncă planificate, așa cum sunt prezentate de către statele membre în PSC și PNR, și rezultatul efectiv, cu dezbaterea și analizarea divergențelor semnificative dintre previziuni și rezultatele efective;‑{}‑

    –    să se asigure că recomandările politice anuale și avertizările Comisiei cu privire la respectarea de către statele membre a obiectivelor Strategiei Europa 2020 sunt urmărite și că se dezvoltă un sistem de stimulente și sancțiuni pentru a garanta respectarea acestor obiective de către statele membre;

    –   să asigure o mai bună transparență și un nivel mai înalt de răspundere în fața Parlamentului în cazul evaluărilor la nivelul Uniunii a PSC și PNR, pentru a crește astfel gradul de implicare a opiniei publice, precum și gradul de presiune exercitat de celelalte state;

    –   să creeze, sub egida Comisiei, un proces independent, sistematic și robust de evaluare a PSC și PNR, pentru a se asigura astfel o abordare mai transparentă și o evaluare independentă;

    –   să introducă proceduri specifice și obligația pentru statele membre, în special pentru cele din zona euro, de informare reciprocă și de informare a Comisiei înainte de a lua decizii de politică economică cu potențial efect colateral semnificativ și care ar putea perturba buna funcționare a pieței interne și a uniunii economice și monetare (UEM);

    –   să introducă obligația pentru statele membre de a furniza informații suplimentare Comisiei, în cazul apariției unor preocupări majore cum că politicile urmate pot periclita creșterea economică pe teritoriul Uniunii sau buna funcționare a pieței interne sau a UEM sau pot afecta realizarea obiectivelor stabilite de UE, în special în Strategia Europa 2020;

    –   să ia în considerare evaluarea realizată de Comitetul european pentru riscuri sistemice în cadrul de monitorizare multilaterală, îndeosebi în ceea ce privește stabilitatea financiară, simulările de criză, eventualele efecte de contagiune în exterior și în interior și acumularea de datorie privată excesivă;

    –   să se stabilească un cadru de supraveghere clar și transparent, compus din doi piloni - politici economice și politici privind ocuparea forței de muncă - pe baza articolelor 121 și 148 din TFUE; în cadrul pilonului privind ocuparea forței de muncă, ca parte a Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă revizuite și consolidate, un astfel de cadru ar trebui să facă posibilă evaluarea relevanței politicilor privind ocuparea forței de muncă în spiritul orientărilor pentru politicile privind ocuparea forței de muncă, astfel încât să permită formularea unor veritabile orientări, luând în considerare dimensiunea europeană și efectele colaterale, precum și transpunerea ulterioară a acestora în decizii politice naționale; în plus, ar trebui stabilite recomandări prompte, cu caracter preventiv, în vederea abordării principalelor deficiențe și provocări cu care se confruntă politicile privind ocuparea forței de muncă și piețele forței de muncă ale statelor membre;

    –   să se consolideze rolul Comitetului pentru Ocuparea Forței de Muncă, astfel cum se prevede în articolul 150 din TFUE, în special cu privire la chestiunile referitoare la ocuparea forței de muncă la nivel transfrontalier, precum și rolul Comitetului de protecție socială, astfel cum se prevede la articolul 160;

    –   să se țină seama în mod explicit de reformele structurale întreprinse de statele membre la efectuarea tuturor evaluărilor bugetare, în special în cazul reformelor privind sistemul de pensii, sistemul sanitar și de protecție socială, menite să abordeze problema evoluției demografice, precum și în ceea ce privește asistența, educația și cercetarea, acordându-se o importanță egală durabilității și oportunității acestora; să se realizeze, de asemenea, o evaluare a impactului acestor reforme din perspectivă socială și a ocupării forței de muncă, în special asupra grupurilor sociale vulnerabile, astfel încât să nu se instituie nicio normă fără o evaluare prealabilă a impactului acesteia asupra ocupării forței de muncă și asupra protecției sociale în cadrul statelor membre;

    –   să se activeze clauza socială orizontală din Tratatul de la Lisabona, ținând cont de drepturile sociale și de obiectivele sociale în momentul definirii unor noi politici ale UE;

    –   să fie prevăzută implicarea corespunzătoare a Parlamentului European în supravegherea ciclului de politici economice și de ocupare a forței de muncă, precum și în evaluarea impactului social al politicilor respective; în acest context, calendarul și procesul de adoptare a orientărilor integrate, în special a orientărilor pentru politicile privind ocuparea forței de muncă, ar trebui concepute astfel încât să îi acorde Parlamentului European timpul necesar în vederea îndeplinirii rolului său consultativ în temeiul articolului 148 alineatul (2) din TFUE;

    –   să se instituie un cadru de monitorizare și evaluare solid și transparent pentru liniile directoare privind politicile de ocupare a forței de muncă, care să se bazeze pe obiectivele principale ale UE și care să fie dus la bun sfârșit prin stabilirea de obiective secundare, indicatori și tabele de performanță corespunzătoare, ținând cont de caracteristicile specifice ale fiecărui stat membru în conformitate cu diferitele puncte de plecare ale fiecărei țări;

    –   invită echipele EPSCO și ECOFIN ale Consiliului și grupurile de lucru respective ale acestora să își consolideze cooperarea, în special prin organizarea de reuniuni comune bianuale în vederea asigurării unei integrări reale a politicilor lor.

    Recomandarea nr. 2: Consolidarea normelor din Pactul de stabilitate și creștere (PSC)

    Actul legislativ care urmează a fi adoptat (în temeiul, printre altele, al articolului 126 din TFUE) ar trebui să vizeze mai ales consolidarea caracterului preventiv al Pactului de stabilitate și creștere și să prevadă sancțiuni economice și politici mai riguroase, ținând totodată cont de structura deficitului și datoriei naționale (inclusiv de pasivele implicite), de „ciclul economic” pentru a evita politica bugetară prociclică, precum și de natura veniturilor și cheltuielilor publice naționale necesare pentru reforme structurale de încurajare a creșterii economice. Toate statele membre ar trebui să urmărească realizarea de progrese, însă cele cu decalaje mai mari ar trebui în general să contribuie mai mult la îndeplinirea obiectivelor privind nivelul datoriei și deficitul. Ar trebui luată, de asemenea, în considerare și evoluția demografică la evaluarea dezechilibrelor de cont curent:

    –   să integreze mai bine criteriile privind datoriile (aspectul de durabilitate) în fiecare etapă a procedurii de deficit excesiv și să instituie o procedură de monitorizare a datoriei excesive pe baza nivelurilor datoriei brute; procedura de monitorizare a datoriei excesive va necesita raportări regulate detaliate privind datoria și dinamica deficitului, interconectarea și dezvoltarea acestora, ținându-se seama de condiții naționale specifice și permițându-se programe diferite pentru fiecare stat membru pentru revenirea la valorile țintă stabilite în Pactul de stabilitate și creștere;

    Comisia ar trebui să consulte partenerii sociali europeni și naționali relevanți, ca parte a procedurii de monitorizare a datoriei excesive.

    –   să ia în considerare mai riguros nivelul datoriei, profilul datoriei (inclusiv scadența) și variațiile acesteia (o evaluare a durabilității finanțelor publice) în procesul de convergență a includerii în PSC a unor OFTM specifice fiecărui stat membru;

    –    ca parte a procedurii de monitorizare a datoriei excesive să instituie un cadru armonizat și clar de măsurare și monitorizare a variațiilor nivelului de datorie, inclusiv a pasivelor implicite și a datoriei contingente, cum ar fi obligațiile publice în materie de pensii și garanțiile publice (printre altele, capital principal, dobândă sau fluxuri de venituri) pentru investițiile realizate în parteneriate public-privat și costul unor astfel de investiții pentru bugetele naționale de-a lungul anilor;

    –   să stabilească un calendar, specific și diferit pentru fiecare țară, al procesului de consolidare fiscală, care să nu depășească anul 2015, în vederea realinierii tuturor nivelurilor deficitului public la cerințele prevăzute în PSC;

    –   să instituie un mecanism de monitorizare cu posibilitate de avertizare publică și sancțiuni și stimulente graduale pentru statele membre care nu și-au îndeplinit OFTM naționale specifice sau nu o fac în ritmul stabilit, precum și cu posibile stimulente economice pentru țările care și-au îndeplinit OFTM mai repede decât era planificat;

    –   să instituie norme și orientări minime pentru procedurile bugetare naționale (respectiv cadrele financiare anuale și multianuale) pentru a respecta obligația prevăzută la articolul 3 din Protocolul (nr. 12) privind procedura de deficit excesiv; cadrele naționale respective ar trebui să includă suficiente informații cu privire atât la cheltuielile, cât și la veniturile acțiunilor bugetare planificate, pentru a permite controlul și dezbaterea rațională a planurilor bugetare atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii; în plus, este necesară o examinare suplimentară a comparabilității bugetelor naționale din perspectiva categoriilor de cheltuieli și de venituri și a priorităților politice pe care le reflectă acestea;

    –   să încurajeze crearea la nivel național de mecanisme de control bugetar cu alertă timpurie;

    –   să prevadă stimulente preventive și predefinite în zona euro care vor fi decise în baza competențelor clare ale Comisiei, atât pentru componenta preventivă, cât și pentru cea corectivă a PSC, pentru a facilita instituirea de măsuri de alertă timpurie și aplicarea graduală a acestora;

    –   să aplice și să implementeze astfel de sancțiuni și stimulente pentru statele membre din zona euro, ținând seama de interconexiunile foarte strânse cu economiile din afara zonei euro, în special cu țările care se așteaptă să adere la zona euro, ca parte a noului cadru de monitorizare multilaterală și a noilor instrumente ale PSC, îndeosebi rolul crescut al OFTM;

    –   să introducă modificările necesare în procedura decizională internă a Comisiei, cu respectarea adecvată a principiilor actuale consacrate prin TFUE, garantând astfel o aplicare eficientă și rapidă a mecanismelor de sancțiuni care se află în cadrul competențelor lor clare, în special pentru statele membre din zona euro;

    –   să garanteze că decizia privind respectarea de către statele membre a PSC este luată de către Comisie independent de Consiliu, pentru a se conforma pe deplin principiilor PSC;

    –   ca recomandările politice anuale să fie dezbătute în Parlamentul European înainte de discutarea lor în cadrul Consiliului European.

    Recomandarea nr. 3: Îmbunătățirea guvernanței economice a Eurogrupului în zona euro, precum și în Uniunea Europeană în ansamblul ei

    Ținând cont de faptul că este important ca toate statele membre ale Uniunii Europene să participe la realizarea convergenței economice, dar și de faptul că statele din zona euro sunt într-o situație diferită față de celelalte state membre, întrucât nu dispun de mecanismul ratei de schimb pentru a ajusta nivelul relativ al prețurilor și întrucât suportă responsabilitatea comună a funcționării Uniunii monetare europene în ansamblu, noile reglementări, întemeindu-se pe celelalte recomandări din prezenta rezoluție și pe articolul 136 din TFUE, precum și pe Protocolul (nr. 14) privind Eurogrupul, ar trebui:

    –   să stabilească un cadru specific zonei euro pentru o monitorizare consolidată care să se axeze pe divergențele macroeconomice excesive, pe creșterea economică, pe nivelurile șomajului, pe competitivitatea prețurilor, pe ratele reale de schimb, pe creșterea creditării și pe evoluțiile contului curent din statele membre în chestiune;

    –   să stabilească un cadru regulat pentru a intensifica coordonarea între toate statele membre ale UE având drept scop monitorizarea și încurajarea convergenței economice, precum și discutarea în cadrul Uniunii a chestiunilor legate de dezechilibrele macroeconomice potențiale;

    –   să crească importanța rapoartelor anuale de monitorizare a zonei euro, bazate pe rapoarte tematice trimestriale vizând mai multe state și axate, pe de o parte, pe potențialele efecte de contagiune ale evoluțiilor economice la nivel global și ale politicilor și situațiilor cu un impact deosebit asupra anumitor state membre din zona euro și, pe de altă parte, pe influența pe care deciziile economice luate de Eurogrup o pot avea asupra țărilor și regiunilor din afara zonei euro; ar trebui acordată o atenție specială identificării politicilor care generează efecte de contagiune pozitive, în special în cursul perioadelor de recesiune economică, și care sprijină, prin urmare, creșterea economică sustenabilă în întreaga zonă euro;

    –   să consolideze secretariatul Președintelui Eurogrupului;

    –   propune să se atribuie Comisarului responsabil pentru afaceri economice și monetare și funcția de vicepreședinte al Comisiei și ca acesta să aibă sarcina de a asigura consecvența activității economice a UE, precum și de a supraveghea modul în care Comisia își exercită responsabilitățile economice, monetare și în materie de piețe financiare și de a coordona alte aspecte ale activității economice ale Uniunii;

    –   să îmbunătățească transparența și responsabilitatea în cadrul procesului decizional la nivelul Eurogrupului, prin instituirea unui dialog periodic cu Președintele acestuia în cadrul comisiei responsabile din Parlamentul European și prin publicarea imediată a deciziilor Eurogrupului pe pagina sa de internet; să garanteze că cel puțin statele membre ale UE care nu fac parte din zona euro și care au obligația de a adopta moneda comună au acces la dezbaterile din cadrul Eurogrupului.

    Recomandarea nr. 4: Crearea unui mecanism solid și credibil de prevenire și soluționare a datoriei excesive pentru zona euro

    Orice propunere legislativă [în temeiul articolelor 122, 125, 329 (cooperare consolidată) și 352 din TFUE sau orice alt temei juridic corespunzător] ar trebui precedată de o evaluare de impact și de un studiu de fezabilitate, care nu ar trebui să dureze mai mult de un an, iar propunerea ar trebui:

    –   să instituie un mecanism sau organism permanent (un fond monetar european), după o analiză corespunzătoare a argumentelor pro și contra în privința acestuia, care nu ar trebui să dureze mai mult de un an, rolul acestuia fiind de a supraveghea evoluțiile datoriei publice și de a completa PSC, ca mecanism de ultimă instanță pentru cazurile în care finanțarea pe piață nu mai este disponibilă pentru un guvern și/sau un stat membru expus la probleme legate de balanța de plăți; acesta ar trebui să se bazeze pe instrumente existente (Fondul european de stabilitate financiară, Mecanismul european de stabilizare financiară și Instrumentul european al balanței de plăți) și să includă reguli clare, printre altele, cu privire la următoarele aspecte:

    - criteriile de apartenență, cum ar fi îndeplinirea cerințelor minime referitoare la normele/instituțiile bugetare naționale;

    - procedurile decizionale și finanțarea;

    - stabilirea condițiilor de acordare a împrumuturilor excepționale;

    - monitorizarea;

    - resursele și competențele.

    Un astfel de mecanism nu ar trebui să limiteze competențele autorităților bugetare de a adopta bugetul UE la nivelul corespunzător, ar trebui să evite hazardul moral și să respecte principiile și consecințele referitoare la ajutorul de stat. De asemenea, ar trebui să se examineze cu atenție posibilitatea integrării în mecanismul european de stabilizare a statelor membre care nu fac parte din zona euro, de la caz la caz și după îndeplinirea anumitor criterii predefinite;

    –   să examineze posibilitatea integrării în mecanismul european de stabilizare a statelor membre care nu fac parte din zona euro, de la caz la caz și după îndeplinirea anumitor condiții;

    –   să informeze Parlamentul European cu privire la efectul estimat asupra ratingului de credit al UE pe care îl exercită a) crearea mecanismului de stabilizare financiară și b) utilizarea integrală a liniei;

    –   să ofere suficiente informații privind normele de punere în aplicare a mecanismului de stabilizare financiară în ceea ce privește limitele cadrului financiar multianual (CFM); având în vedere amplele consecințe bugetare posibile, solicită acesteia să analizeze în continuare mecanismul european de stabilizare financiară înainte de adoptarea regulamentului CFM;

    –   să accepte ca ambele componente ale autorității bugetare să fie implicate în deciziile privind impactul pe care acest mecanism l-ar putea avea asupra bugetului UE;

    –   să accepte că orice posibile nevoi bugetare legate de acest mecanism ar trebui să fie finanțate printr-o revizuire ad-hoc a CFM pentru a garanta că implicarea suficientă a autorității bugetare este asigurată la timp.

    Recomandarea nr. 5: Revizuirea instrumentelor bugetare, financiare și fiscale la nivelul UE

    Actul legislativ/studiul de fezabilitate propus spre adoptare în termen de douăsprezece luni ar trebui:

    –   să realizeze o evaluare a fezabilității în termen de un an (privind natura, riscurile și avantajele sistemului) pentru a institui pe termen lung un sistem în cadrul căruia statele membre pot lua parte la emiterea de obligațiuni europene comune. Evaluarea ar trebui să identifice diferitele alternative și obiective juridice, cum ar fi finanțarea proiectelor europene strategice și de infrastructură pe termen lung prin intermediul obligațiunilor pentru proiecte specifice. Este necesar să se analizeze avantajele și dezavantajele tuturor opțiunilor, ținând seama de posibilele implicații legate de hazardul moral pentru membrii participanți;

    –   să consolideze și să actualizeze, ținând seama de obiectivele Europa 2020, politica de coeziune a Uniunii, în strânsă cooperare cu Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru reducerea deficiențelor structurale, atenuarea discrepanțelor între nivelurile de bunăstare, ameliorarea puterii de cumpărare și pentru creșterea competitivității regiunilor mai dezavantajate economic, prin mijloace precum facilitarea satisfacerii necesităților de finanțare ale IMM-urilor și a participării lor reușite pe piața internă;

    –   subliniază că independența Băncii Centrale Europene este esențială pentru stabilitatea economiei financiare și a economiei de piață libere a Uniunii Europene;

    –   să recomande menținerea unei separări clare între politicile fiscale și monetare pentru a nu pune în pericol independența Băncii Centrale Europene;

    –   să elaboreze principii bugetare comune în ceea ce privește calitatea cheltuielilor publice (atât în cazul bugetelor naționale, cât și al bugetului UE), precum și un set de politici și instrumente comune pentru a sprijini strategia Europa 2020, asigurând un echilibru al obiectivelor legate de disciplina bugetară și permițând finanțarea pe termen lung a ocupării forței de muncă și a investițiilor sustenabile;

    –   să instituie un cadru clar pentru un efort comun reînnoit, cu participarea resurselor bugetare ale UE și a resurselor financiare ale BEI, pentru a mobiliza în continuare, în viitorul cadru financiar multianual, resursele bugetare și pentru a beneficia de expertiza BEI în domeniul ingineriei financiare, de angajamentul acesteia pentru politicile UE și de rolul său de platformă între instituțiile financiare publice și private, precum și pentru a spori rolul BEI și al fondurilor de coeziune, în special în timpul perioadelor de recesiune economică;

    –   să instituie un grup de lucru la nivel înalt privind politica fiscală, prezidat de Comisie și având drept mandat să prezinte, în termen de un an, o foaie de parcurs pentru o abordare strategică și pragmatică a aspectelor de politică fiscală, acordând o atenție deosebită combaterii fraudei fiscale și paradisurilor fiscale, consolidând practicile în domeniul fiscalității întreprinderilor și, în același timp, utilizând mai mult procedurile de combatere a concurenței fiscale neloiale, intensificând schimbul automat de informații, facilitând adoptarea de reforme fiscale de încurajare a creșterii economice și examinând posibilitatea introducerii de noi instrumente. Agenda externă a UE în materie fiscală, în special în contextul G20, ar trebui analizată de acest grup de lucru la nivel înalt privind politica fiscală;

    –   să instituie un grup tematic la nivel înalt prezidat de Comisie, având ca mandat să studieze posibilitatea de a efectua modificări la nivel instituțional în contextul reformării guvernanței economice aflate în desfășurare, inclusiv posibilitatea creării unei trezorerii comune europene (TCE), scopul acesteia fiind să înzestreze Uniunea Europeană cu propriile resurse de finanțare, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, pentru a reduce dependența de transferurile naționale;

    –   să consolideze piața unică prin promovarea comerțului online și a comerțului transnațional, să simplifice procedurile de plată online și să armonizeze instrumentele fiscale pentru a consolida încrederea consumatorilor în economia europeană.

    Recomandarea nr. 6: Reglementarea pieței financiare și supravegherea cu dimensiune macroeconomică clară

    Actul legislativ propus ar trebui:

    –   să garanteze că orice inițiativă legislativă referitoare la serviciile financiare este în conformitate cu politicile macroeconomice pentru a garanta transparența necesară și stabilitatea pieței și, în consecință, a spori încrederea în piețe și dezvoltarea economică;

    –   să promoveze modalități de a pune în aplicare coerent cerințele de capital din pilonul II ca răspuns la bulele speculative legate de prețul unor active specifice sau la problemele legate de lichidități;

    –   să reglementeze interconexiunile dintre piețele financiare și politicile macroeconomice pentru a asigura stabilitatea, transparența și responsabilitatea și a frâna stimulentele pentru asumarea de riscuri excesive;

    –   să evalueze periodic evoluția prețurilor activelor și rata de creștere a creditării în statele membre și impactul lor asupra stabilității financiare și a evoluției contului curent, precum și ratele de schimb efective reale din statele membre;

    –   să confere autorităților europene de supraveghere competențe exclusive de supraveghere asupra marilor instituții financiare transfrontaliere.

    Recomandarea nr. 7: Îmbunătățirea fiabilității statisticilor UE

    Actul legislativ propus ar trebui:

    –   să asigure respectarea riguroasă a angajamentelor politice convenite în domeniul statistic;

    –   să îmbunătățească competențele de investigație ale Comisiei (Eurostat), inclusiv prin inspecții la fața locului fără preaviz și accesul acesteia la toate informațiile contabile și bugetare, inclusiv la reuniunile cu persoane sau agenții familiarizate cu astfel de informații, cum ar fi economiști independenți, organizații de întreprinderi și sindicate, în vederea evaluării calității finanțelor publice; dacă este cazul, aceste măsuri ar trebui să fie însoțite de o majorare a resurselor sale bugetare și umane;

    –   să impună statelor membre să furnizeze Comisiei (Eurostat) acele date ce se înscriu în principiile statistice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene[1];

    –   să impună statelor membre să indice care date furnizate Comisiei (Eurostat) sunt justificate de un raport al unui auditor independent;

    –   să introducă sancțiuni financiare și de altă natură în cazul furnizării de statistici care nu respectă principiile statistice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009;

    –   să revizuiască necesitatea armonizării suplimentare a datelor, relevantă pentru cadrul de guvernanță economică propus în prezenta anexă; să asigure, îndeosebi, un cadru de calitate adecvat pentru acele statistici europene necesare pentru îmbunătățirea cadrului de monitorizare analitică, inclusiv un grafic pentru asigurarea unei monitorizări multilaterale eficiente, așa cum este prevăzut în recomandarea 1;

    –   să armonizeze datele privind finanțele publice în baza unor metode contabile standardizate și acceptate la nivel internațional;

    –   să asigure publicarea corectă și transparentă a anumitor pasive extrabilanțiere, mai ales în ceea ce privește plățile viitoare necesare pentru pensiile din sectorul public și pentru contractele pe termen lung cu sectorul privat de închiriere sau furnizare de servicii publice.

    Recomandarea nr. 8: Îmbunătățirea reprezentării externe a Uniunii în domeniul afacerilor economice și monetare

    Actul legislativ propus (în temeiul articolului 138 TFUE) ar trebui:

    –   să încerce să convină asupra unei reprezentări a zonei euro/UE în cadrul FMI și al altor instituții financiare relevante, după caz;

    –   să revizuiască acordurile de reprezentare a zonei euro/UE în alte organisme internaționale în domeniul economic, monetar și al stabilității financiare;

    –   să includă, în spiritul dispozițiilor TFUE, o procedură pentru a informa complet și a implica Parlamentul European înainte de adoptarea unei decizii în conformitate cu articolul 138 din TFUE;

    –   să stabilească o agendă internațională specifică și clară privind zona euro/UE care să garanteze condiții echitabile de concurență pe plan internațional în cadrul agendei UE de supraveghere și de reglementare financiară, fiscală și antifraudă;

    –   în paralel cu măsurile care pot și trebuie să fie adoptate cât mai rapid cu putință în cadrul instituțional existent, să inițieze un proces de reflecție pentru a identifica limitele cadrului actual și a dezvolta idei în vederea reformei tratatelor, permițând instituirea unor mecanisme și structuri indispensabile pentru o guvernanță economică coerentă și eficientă, care să permită o adevărată convergență macroeconomică între statele membre, atât în zona euro, cât și în afara acesteia.

    • [1]     JO L 87, 31.3.2009, p. 164.

    EXPUNERE DE MOTIVE

    Actuala criză economică, financiară și socială a demonstrat că modelul de guvernanță economică existent în UE nu a funcționat suficient de bine și că era supraevaluat. În ultimii ani nu s-a realizat o convergență suficientă între statele membre. Respectiv, dezechilibrele macroeconomice și fiscale s-au menținut și chiar au crescut în ultimii 11 ani. Cadrul de monitorizare a fost prea slab și regulile Pactului de creștere și stabilitate nu au fost suficient respectate, mai ales în ceea ce privește caracterul său preventiv. Ca urmare, dezechilibrele macroeconomice s-au menținut, iar finanțele publice au deveni și mai puțin sustenabile. O ultimă etapă a reprezentat-o criza datoriei publice din zona euro în primăvara lui 2010. Este necesar să tragem învățăminte din greșelile trecute și avem ocazia să îmbunătățim cadrul economic și să instituim instrumente de monitorizare mai clare și mai bine focalizate.

    Prezentul raport, în completarea activității de până acum a Parlamentului European, își propune să prezinte câteva sugestii de proceduri și reforme structurale ce pot permite instituțiilor UE și statelor membre să-și consolideze rolul în evoluția noastră comună. Raportul vizează o mai bună coordonare cu ți între statele membre, mai ales statele membre din zona euro, pentru a preîntâmpina repetarea recentelor evoluții. Măsurile prezentate ar trebui să se axeze pe legislația secundară, pe termen mediu, dar ar putea presupune anumite modificări ale tratatului, pe termen lung.

    Este esențial ca, în viitor, statele membre să respecte reglementările și deciziile convenite la nivelul EU, mai ales regulile și instrumentele Pactului de creștere și stabilitate. Nerespectarea acestora, așa cum s-a observat în ultimii ani, nu ar trebui să se mai repete. Sunt necesare mai multe controale ale deficitului public, precum și o monitorizare atentă a evoluției datoriei publice, dar și a veniturilor publice.

    De asemenea, trebuie să ne axăm pe productivitatea și competitivitatea UE în ceea ce privește atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020, cu un accent special pe educație, inovare, cercetare și dezvoltare, asigurând totodată un nivel adecvat de flexibilitate a pieței. Trebuie implementate reforme structurale în materie de politică socială și integrarea pieței muncii, stimulente fiscale pentru IMM-uri, ca factor-cheie pentru creșterea economică, și de îmbunătățirea pieței interne, piață pe care statele membre nu ar trebui să concureze în detrimentul reciproc, ci ar trebui să respecte ritmurile și căile diferite de creștere și dezvoltare.

    Principalele sugestii din prezentul raport sunt elaborate sub forma a opt recomandări, menite să prezinte ideile centrale după care va fi structurată guvernanța și stabilitatea economică în Uniunea Europeană:

    Ø Recomandarea nr. 1: Elaborarea unui cadru coerent și transparent pentru monitorizare multilaterală a evoluțiilor macroeconomice din Uniune și statele membre;

    Ø Recomandarea nr. 2: Consolidarea reglementărilor Pactului de stabilitate și creștere (PSC);

    Ø Recomandarea nr. 3: Îmbunătățirea guvernanței economice în zona euro a Eurogrupului;

    Ø Recomandarea nr. 4: Crearea unui mecanism solid și credibil de prevenire și soluționare a datoriei excesive pentru zona euro;

    Ø Recomandarea nr. 5: Revizuirea instrumentelor bugetare, financiare și fiscale la nivelul UE

    Ø Recomandarea nr. 6: Reglementarea pieței financiare și monitorizarea cu dimensiune macroeconomică clară

    Ø Recomandarea nr. 7: Îmbunătățirea fiabilității statisticilor UE;

    Ø Recomandarea nr. 8: Îmbunătățirea reprezentării externe a Uniunii în domeniul afacerilor economice și monetare

    AVIZ al Comisiei pentru bugete (29.9.2010)

    destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

    referitor la consolidarea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro

    (2010/2099(INI))

    Raportoare pentru aviz: Marta Andreasen

    (Inițiativă – articolul 42 din Regulamentul de procedură)

    SUGESTII

    Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

    A.  întrucât actuala criză financiară este rezultatul unui număr ridicat de factori, precum lipsa unei coordonări adecvate a politicii economice;

    B.   întrucât criza economică a condus la adoptarea urgentă a mecanismului european de stabilizare financiară, în mai 2010, prin intermediul unui regulament al Consiliului având drept temei juridic articolul 122 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), fără consultarea PE;

    C.  întrucât poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 7/2010 cuprinde modificările necesare referitoare la crearea unui nou post bugetar 01 04 01 03 la rubrica 1a aferent garanției, pentru împrumuturi de până la 60 de miliarde EUR acordate de Uniunea Europeană în conformitate cu dispozițiile articolului 122 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, în consecință, a unui nou articol 802 în partea de venituri a bugetului;

    D.  întrucât anumite state membre pot fi nevoite să se folosească de pachetul de măsuri de salvare, dar vor fi, în același timp, obligate să țină seama de diferitele măsuri ale acestuia, care vor fi elaborate în mod special pentru fiecare țară beneficiară,

    1.   salută acordul la care au ajuns Consiliul și Parlamentul European cu privire la elementele-cheie ale unei reforme a cadrului UE de supraveghere a sistemului financiar; consideră că instituirea unei noi baze pentru supraveghere în Europa va elimina deficiențele care au ieșit în evidență în timpul crizei financiare; cu toate acestea, invită Consiliul să monitorizeze deficitul bugetar al fiecărei țări la nivel individual, întrucât o datorie excesivă ar avea un impact negativ asupra situației bugetare a Uniunii Europene;

    2.   solicită Comisiei să informeze Parlamentul European cu privire la efectul estimat asupra ratingului de credit al UE pe care îl exercită (a) crearea mecanismului de stabilizare financiară și (b) utilizarea integrală a liniei;

    3.   solicită Consiliului să ofere suficiente informații privind normele de punere în aplicare a mecanismului de stabilizare financiară în ceea ce privește limitele cadrului financiar multianual; având în vedere amplele consecințe bugetare posibile, solicită acestuia să analizeze în continuare mecanismul european de stabilizare financiară înainte de adoptarea regulamentului CFM, să accepte ca ambele componente ale autorității bugetare să fie implicate în deciziile privind impactul pe care acest mecanism l-ar putea avea asupra bugetului UE, precum și că orice posibile nevoi bugetare legate de acest mecanism ar trebui să fie finanțate printr-o revizuire ad-hoc a CFM pentru a garanta că implicarea suficientă a autorității bugetare este asigurată la timp;

    4.   subliniază că parlamentele naționale și Parlamentul European ar trebui să colaboreze pentru a consolida coordonarea bugetară între nivelul european și cel al statelor membre;

    5.   solicită să se consolideze transparența și vizibilitatea coordonării bugetare dintre cele două niveluri, prin alinierea categoriilor de cheltuieli de la nivel național cu cele de la nivelul UE.

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    29.9.2010

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    38

    2

    0

    Membri titulari prezenți la votul final

    Damien Abad, Alexander Alvaro, Marta Andreasen, Francesca Balzani, Reimer Böge, Lajos Bokros, Giovanni Collino, Andrea Cozzolino, Jean-Luc Dehaene, James Elles, Göran Färm, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazábal Rubial, Salvador Garriga Polledo, Jens Geier, Ivars Godmanis, Ingeborg Gräßle, Estelle Grelier, Carl Haglund, Lucas Hartong, Jutta Haug, Jiří Havel, Monika Hohlmeier, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Anne E. Jensen, Ivailo Kalfin, Sergej Kozlík, Jan Kozłowski, Alain Lamassoure, Giovanni La Via, Barbara Matera, Claudio Morganti, Nadezhda Neynsky, Dominique Riquet, László Surján, Helga Trüpel, Derek Vaughan, Angelika Werthmann

    Membri supleanți prezenți la votul final

    François Alfonsi, Jan Olbrycht, Georgios Stavrakakis

    Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

    Olle Ludvigsson

    AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forŢei de muncă Şi afaceri sociale (30.9.2010)

    destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

    referitor la consolidarea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro

    (2010/2099(INI))

    Raportor pentru aviz: David Casa

    (Inițiativă – articolul 42 din Regulamentul de procedură)

    SUGESTII

    Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond:

    I.   includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

    –       având în vedere articolul 148 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

    –       având în vedere propunerea Comisiei din 27 aprilie 2010 pentru o decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193), și Rezoluția sa din 8 septembrie 2010[1] în acest sens,

    A.     întrucât consolidarea coordonării și guvernanței politicii economice a devenit o necesitate fundamentală pentru stimularea unei creșteri durabile, care să genereze locuri de muncă în Uniune și care să garanteze coeziunea socială;

    B.     întrucât politicile privind ocuparea forței de muncă dețin un rol central în stimularea creșterii și competitivității economiei sociale europene de piață, prevenind dezechilibrele macroeconomice și garantând incluziunea socială și redistribuirea venitului;

    C.     întrucât modelul social european reprezintă un avantaj în fața concurenței mondiale, însă a fost slăbit de diferențele de competitivitate economică existente între statele membre;

    D.     întrucât consolidarea bugetară este probabil realizată în detrimentul serviciilor publice și al protecției sociale,

    II.  includerea următoarelor recomandări în anexa la propunerea sa de rezoluție:

    Stabilirea unui cadru pentru supravegherea multilaterală

    1.      să se stabilească un cadru de supraveghere clar și transparent, compus din doi piloni - politici economice și politici privind ocuparea forței de muncă - pe baza articolelor 121 și 148 din TFUE; în cadrul pilonului privind ocuparea forței de muncă, ca parte a Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă revizuite și consolidate, un astfel de cadru ar trebui să facă posibilă evaluarea relevanței politicilor privind ocuparea forței de muncă în spiritul orientărilor pentru politicile privind ocuparea forței de muncă, astfel încât să permită formularea unor veritabile orientări, luând în considerare dimensiunea europeană și efectele colaterale, precum și transpunerea ulterioară a acestora în decizii politice naționale; în plus, ar trebui stabilite recomandări oportune, cu caracter preventiv, în vederea abordării principalelor deficiențe și provocări cu care se confruntă politicile privind ocuparea forței de muncă și piețele forței de muncă ale statelor membre;

    2.      să se includă în graficul de performanțe obiective de ocupare a forței de muncă, în special referitor la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și reducerea sărăciei, dat fiind faptul că, în cazul în care se ia în considerare numai situația ocupării forței de muncă, acest obiectiv nu poate fi atins; să se monitorizeze modul în care aceste obiective sunt îndeplinite;

    3.      să se asigure o coordonare mai bună între programele naționale de convergență, Strategia Europa 2020 și orientările pentru politicile privind ocuparea forței de muncă ale statelor membre, precum și programele naționale de reformă;

    4.      să se consolideze rolul Comitetului pentru Ocuparea Forței de Muncă, astfel cum se prevede în articolul 150 din TFUE, în special cu privire la chestiunile referitoare la ocuparea forței de muncă la nivel transfrontalier, precum și rolul Comitetului pentru protecție socială, astfel cum se prevede la articolul 160 din TFUE;

    5.      să se definească totodată, într-un mod integrat, obiectivele programelor Strategiei Europa 2020 și ale Pactului de stabilitate și de creștere și să se prezinte modul în care acestea vor fi puse în aplicare, astfel încât obiectivele privind ocuparea forței de muncă, incluziunea socială, creșterea economică și competitivitatea să fie atinse, în mod prioritar, resursele financiare fiind prevăzute în cadrul obiectivului pe termen mediu (OTM), în vederea consolidării financiare pe termen mediu și lung;

    6.      să se țină seama în mod explicit de reformele structurale întreprinse de statele membre la efectuarea tuturor evaluărilor bugetare, în special în cazul reformelor privind sistemul de pensii și sistemul sanitar menite să abordeze problema evoluției demografice, precum și în ceea ce privește asistența, educația și cercetarea, acordându-se o importanță egală sustenabilității și oportunității acestora; să se realizeze o evaluare a impactului social al acestor reforme, în special asupra grupurilor sociale vulnerabile, astfel încât să nu se instituie nicio normă fără o evaluare prealabilă a impactului acesteia asupra ocupării forței de muncă și asupra protecției sociale în cadrul statelor membre;

    7.      să se activeze clauza socială orizontală din Tratatul de la Lisabona, ținând cont de drepturile sociale și de obiectivele sociale în momentul definirii unor noi politici ale UE;

    8.      să se asigure că semestrul european aduce o contribuție reală și oportună în favoarea unui dialog social structurat, prin intermediul tuturor părților interesate, cum ar fi parlamentele naționale și autoritățile locale sau regionale, Parlamentul European, partenerii sociali și reprezentanții societății civile;

    9.      să se stabilească un sistem de dialog social macroeconomic în legătură cu semestrul european, în special în cadrul zonei euro, la care să participe reprezentanții sindicatelor, întreprinderile, Banca Centrală Europeană, Parlamentul European, Comisia și Consiliul;

    10.    să fie prevăzută implicarea corespunzătoare a Parlamentului European în supravegherea ciclului de politici economice și de ocupare a forței de muncă, precum și în evaluarea impactului social al politicilor respective; în acest context, calendarul și procesul de adoptare a orientărilor integrate, în special a orientărilor pentru politicile privind ocuparea forței de muncă, ar trebui concepute astfel încât să îi acorde Parlamentului European timpul necesar în vederea îndeplinirii rolului său consultativ în temeiul articolului 148 alineatul (2) din TFUE;

    11.    să se instituie un cadru de monitorizare și evaluare solid și transparent pentru liniile directoare privind politicile de ocupare a forței de muncă, care să se bazeze pe obiectivele principale ale UE și care să fie dus la bun sfârșit prin stabilirea de obiective, indicatori și tabele de performanță corespunzătoare, ținând cont de caracteristicile specifice ale fiecărui stat membru în conformitate cu diferitele puncte de plecare ale fiecărei țări;

    12.    să se instituie un cadru de monitorizare și evaluare solid și transparent pentru politicile de dezvoltare ale statelor membre, din perspectiva stimulării competitivității și a creării de locuri de muncă permanente noi, de înaltă calitate;

    13.    politicile naționale privind ocuparea forței de muncă, precum și obiectivul privind combaterea sărăciei ar trebui incluse în cadrul graficului de performanțe și evaluate de către departamentele specializate ale Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO), în special Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială;

    14.    invită echipele EPSCO și ECOFIN ale Consiliului și grupurile de lucru respective ale acestora să își consolideze cooperarea, în special prin organizarea de reuniuni comune bianuale în vederea asigurării unei integrări reale a politicilor lor;

    15.    să se completeze graficul de performanțe cu indicatori alternativi care să permită calificarea creșterii și prin care să se poată evalua dacă aceasta întrunește obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020;

    16.    să se creeze un grup la nivel înalt condus de Comisie, care să fie responsabil de elaborarea unei abordări strategice și pragmatice în vederea armonizării normelor privind combaterea fraudei sociale, adică privind acțiunile de voluntariat care vizează obținerea unor avantaje necuvenite cu intenția de a eluda aplicarea legii;

    Consolidarea normelor privind pactul de stabilitate și creștere (PSC)

    17.    să se pună în aplicare un sistem de stimulente, precum și de sancțiuni care să nu aducă atingere participării democratice a tuturor statelor membre în cadrul procesului decizional, luându-se cu atenție în considerare consecințele sociale ale respectivului sistem; utilizând bugetul UE ca pârghie suplimentară în vederea asigurării respectării condițiilor macroeconomice fundamentale, un astfel de sistem ar trebui, totuși, să excludă liniile bugetare menite să îmbunătățească aptitudinile și condițiile de muncă și sociale ale muncitorilor, în special Fondul social european (FSE) și Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), precum și educația și programele de schimb, cum ar fi Erasmus și Leonardo. În plus, sistemul ar trebui să facă în mod clar diferența între fondurile atribuite bugetelor naționale și fondurile destinate lucrătorilor individuali și cetățenilor;

    Reglementarea pieței financiare

    18.    să se promoveze măsuri de sprijin pentru politici de investiție și de remunerare solide, care să se axeze pe creșterea durabilă pe termen lung, pe crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, mai degrabă decât pe beneficiile pe termen scurt și să prevină practicile din cadrul sectorului financiar, în special din cadrul băncilor și al anumitor societăți cotate la bursă, care au condus la remunerări disproporționat de mari și care se bazează pe asigurarea unor profituri pe termen scurt, prin crearea de modele comerciale cu risc crescut în detrimentul salariaților și al deponenților, precum și al stabilității financiare a piețelor europene; inițiativele de acest gen ar trebui aplicate la nivelul întregului sector financiar.

    19.    să se consolideze instrumentele juridice care permit dezvoltarea dialogului social în cadrul întreprinderilor, în special cu reprezentanții lucrătorilor, astfel încât lucrătorii să primească informații complete, în special pe plan financiar, iar deciziile luate să fie concertate.

    Îmbunătățirea fiabilității statisticilor UE

    20.    să se asigure disponibilitatea la nivelul Uniunii și să se sporească actualitatea statisticilor privind ocuparea forței de muncă și situația socială și informațiile care prezintă relevanță pentru cadrul de guvernanță propus.

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    30.9.2010

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    35

    6

    1

    Membri titulari prezenți la votul final

    Pervenche Berès, Milan Cabrnoch, David Casa, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Sergio Gaetano Cofferati, Tadeusz Cymański, Frédéric Daerden, Proinsias De Rossa, Frank Engel, Sari Essayah, Ilda Figueiredo, Pascale Gruny, Marian Harkin, Roger Helmer, Nadja Hirsch, Vincenzo Iovine, Danuta Jazłowiecka, Ádám Kósa, Jean Lambert, Olle Ludvigsson, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Csaba Őry, Siiri Oviir, Rovana Plumb, Konstantinos Poupakis, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Traian Ungureanu

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Georges Bach, Edite Estrela, Kinga Göncz, Richard Howitt, Gesine Meissner, Csaba Sógor, Emilie Turunen, Gabriele Zimmer

    AVIZ al Comisiei pentru piaŢa internă Şi protecŢia consumatorilor (29.9.2010)

    destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

    conținând recomandări adresate Comisiei privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro

    (2010/2099(INI))

    Raportor pentru aviz: António Fernando Correia De Campos

    (Inițiativă - articolul 42 din Regulamentul de procedură)

    PA_Leg_art42

    SUGESTII

    Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond:

    –   includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

    1.   întrucât realizarea pieței interne, astfel cum este preconizată în raportul Monti[1]1, este esențială pentru o adevărată guvernanță economică europeană (considerent nou);

    2.  întrucât creșterea economică durabilă reprezintă o condiție prealabilă pentru stabilitatea economică și socială (considerentul E);

    3.  întrucât orice îmbunătățire a supravegherii și a guvernanței economice trebuie să se bazeze pe statistici exacte, corecte și comparabile referitoare la politicile și pozițiile economice ale statelor membre vizate (considerentul I);

    4.  întrucât trebuie consolidată coerența între investițiile publice pe termen scurt, mediu și lung și întrucât aceste investiții, îndeosebi cele privind infrastructura, trebuie utilizate în mod eficient și alocate obiectivelor strategiei Europa 2020, îndeosebi pentru cercetare și dezvoltare, inovare și educație, în vederea creșterii competitivității și îmbunătățirii productivității, precum și în vederea creării de locuri de muncă și consolidării pieței unice (considerentul M);

    –   includerea următoarelor recomandări în anexa la propunerea sa de rezoluție:

    5.  să instituie un cadru analitic și îmbunătățit de supraveghere (cuprinzând și un grafic cu praguri specifice de declanșare a mecanismelor de alertă timpurie), transparent și dispunând de instrumente metodologice adecvate pentru o monitorizare multilaterală eficientă bazată pe indicatori economici esențiali (reali și nominali), care ar putea afecta nivelul de competitivitate, cuprinzând (dar nu limitat la) rata creșterii economice, componența produsului intern brut național (PIB), rata șomajului, evoluțiile ratei reale de schimb, variațiile costului forței de muncă, variațiile contului curent/balanței de plăți, rata de creștere a creditării, structura capitalului și intrări de capital, variațiile productivității și ale piețelor de active (inclusiv piețele imobiliare și de credit privat) și investițiile în cercetare și dezvoltare (C&D) ca procentaj al PIB; ar trebui să se elaboreze praguri de declanșare a mecanismelor de alertă pentru indicatorii incluși în grafic (recomandarea 1, a doua liniuță);

    6.  să elaboreze instrumente adecvate de analiză și expertiză la nivelul Comisiei pentru investigarea în detaliu a cauzelor tendințelor divergente persistente în cadrul zonei euro, inclusiv pentru a analiza impactul politicilor comune asupra sistemelor economice diferite din zona euro [recomandarea 1, liniuța 3a (nouă)];

    7.  să instituie norme comune pentru o utilizare mai activă a orientărilor generale de politică economică, ca instrument esențial pentru orientarea economică, monitorizare și recomandări la adresa fiecărui stat membru, în conformitate cu strategia UE 2020, concentrându-se asupra creșterii, reformelor structurale, productivității și competitivității, ținând cont de convergențele și divergențele existente între statele membre, consolidând avantajele competitive ale statelor membre (recomandarea 1, a patra liniuță, eliminarea ultimei părți);

    8.  să stabilească un ,,semestru la nivelul Uniunii” pentru abordarea orientărilor integrate la nivel național și la nivelul Uniunii, care să permită o dezbatere mai amplă pe teme financiare și pe tema situației economice a Uniunii, inclusiv consultarea cu partenerii sociali la nivel de Uniune, consolidând astfel dialogul social macroeconomic, ce ar putea permite o contribuție reală și în timp util a tuturor părților implicate (recomandarea 1, a șaptea liniuță);

    9.  să lanseze „semestrul la nivelul Uniunii” la începutul anului cu o analiză orizontală în cadrul căreia Consiliul European, pe baza informațiilor analitice transmise de Comisie, ar putea identifica principalele provocări de ordin economic cu care se confruntă UE și zona euro și ar elabora orientări strategice cu privire la politicile care trebuie aplicate; statele membre ar ține seama de concluziile acestei analize orizontale atunci când își pregătesc programele de stabilitate și convergență (PSC) și programele lor naționale de reformă (PNR) [recomandarea 1, liniuța 9a (nouă)];

    10. să lanseze simultan PSC și PNR, ceea ce ar permite integrarea creșterii și a impactului fiscal al reformelor în strategia și obiectivele bugetare naționale anuale și multianuale, respectând în același timp normele și procedurile naționale (recomandarea 1, a zecea liniuță);

    11. să realizeze o evaluare mai amplă a PSC din punctul de vedere al interconectării acestora cu obiectivele altor state membre și cu cele ale Uniunii, înainte de adoptarea politicilor vizate în cadrul PSC la nivel național (recomandarea 1, a unsprezecea liniuță);

    12. să instituie obligația ca statele membre să furnizeze informații suplimentare în cazul în care există preocupări semnificative cu privire la faptul că politicile aplicate pot pune în pericol funcționarea corectă a pieței interne, Uniunea economică și monetară (UEM) sau obiectivele stabilite de Uniune în cadrul strategiei Europa 2020 (recomandarea 1, liniuța a șaptesprezecea);

    13. să prevadă stimulente preventive și predefinite, ce urmează a fi decise de Comisie, pentru a facilita adoptarea de măsuri de alertă timpurie și aplicarea graduală a acestora (recomandarea 2, a șaptea liniuță, parțial eliminată);

    14. să introducă modificările necesare în procedura decizională internă a Comisiei, garantând astfel o aplicare eficientă și rapidă a respectivelor sancțiuni preventive (recomandarea 2, a noua liniuță, parțial eliminată);

    15. să stabilească un cadru specific zonei euro de monitorizare consolidată, punând accentul pe divergențele macroeconomice excesive, pe competitivitatea prețurilor, pe ratele reale de schimb, pe creșterea ratei creditării și pe variațiile contului curent în statele membre vizate și pe investițiile în C&D ca procentaj al PIB (recomandarea 3, prima liniuță);

    16. să elimine următoarea recomandare: „să consolideze secretariatul și cabinetul Președintelui Eurogrupului” (eliminarea recomandării 3, a treia liniuță);

    17. să creeze un program pentru reducerea daunelor și pentru asigurarea redresării financiare în condiții extreme cu un potențial grad de risc ridicat (recomandarea 4, titlu);

    18. să realizeze o evaluare a fezabilității privind natura, riscurile și avantajele instituirii unui sistem pe termen lung în cadrul căruia statele membre pot lua parte la emiterea de obligațiuni de stat comune dacă îndeplinesc criteriile specifice predefinite (recomandarea 5, prima liniuță);

    19. să consolideze și să actualizeze, ținând cont de obiectivele Europa 2020, politica de coeziune a Uniunii în strânsă cooperare cu Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru reducerea deficiențelor structurale și pentru creșterea competitivității regiunilor mai dezavantajate economic și ultraperiferice, în special prin facilitarea satisfacerii necesităților de finanțare ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și a participării cu succes a acestora pe piața internă (recomandarea 5, a doua liniuță);

    20. să consolideze piața unică prin promovarea comerțului online și a comerțului transnațional, să simplifice procedurile de plată online și să armonizeze instrumentele fiscale pentru a consolida încrederea consumatorilor în economia europeană (recomandarea 5, liniuță nouă);

    21. să continue eforturile privind coordonarea fiscală în Uniune (recomandarea 5, liniuță nouă);

    22. să asigure, în paralel cu convergența calendarelor bugetare naționale și în cadrul „semestrului la nivelul Uniunii”, o mai bună coordonare a activităților Parlamentului European, ale cărui competențe bugetare au crescut, cu activitățile parlamentelor naționale; Parlamentul European ar trebui să fie consultat de către Consiliu și Comisie privind orientările generale de politică economică, orientările privind ocuparea forței de muncă, precum și în ceea privește indicatorii care servesc drept bază pentru PNR;

    23. actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze consolidarea mandatului Comisiei (Eurostat) de a realiza auditul statisticilor naționale pertinente pentru informațiile referitoare la finanțele publice (recomandarea 7, introducere).

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    29.9.2010

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    18

    14

    5

    Membri titulari prezenți la votul final

    Pablo Arias Echeverría, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, António Fernando Correia De Campos, Jürgen Creutzmann, Christian Engström, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Iliana Ivanova, Philippe Juvin, Alan Kelly, Eija-Riitta Korhola, Edvard Kožušník, Kurt Lechner, Toine Manders, Hans-Peter Mayer, Gianni Pittella, Mitro Repo, Robert Rochefort, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Laurence J.A.J. Stassen, Catherine Stihler, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Kyriacos Triantaphyllides, Emilie Turunen

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Ashley Fox, Anna Hedh, Constance Le Grip, Morten Løkkegaard, Sylvana Rapti, Oreste Rossi, Olga Sehnalová, Wim van de Camp

    Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

    Karin Kadenbach

    • [1] 1 „O nouă strategie pentru piața unică în serviciul economiei și societății europene”, raport adresat președintelui Comisiei Europene de către Mario Monti, 9 mai 2010.

    AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituŢionale (7.9.2010)

    destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

    conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea cadrului de stabilitate și a guvernanței economice a Uniunii, îndeosebi în zona euro

    (2010/2099(INI))

    Raportor pentru aviz: Ramón Jáuregui Atondo

    (Inițiativă proprie – articolul 42 din Regulamentul de procedură)

    SUGESTII

    Comisia pentru afaceri constituționale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond:

    –   să includă în propunerea de rezoluție pe care urmează să o adopte următoarele sugestii:

    1.        Considerentul Ja (nou)

    întrucât instituțiile trebuie să se pregătească pentru o eventuală necesitate de a revizui tratatele;

    2.        Considerentul Jb (nou)

    întrucât articolul 48 din Tratatul UE acordă Parlamentului European competența de a prezenta proiecte care vizează revizuirea tratatelor;

    3.        Punctul 2a (nou)

    solicită Comisiei să inițieze, pe lângă măsurile care pot și trebuie adoptate rapid în cadrul tratatelor existente, o analiză cu privire la evoluțiile instituționale care se pot dovedi necesare pentru instituirea unei guvernanțe economice coerente și eficiente;

    4.        Punctul 3a (nou)

    solicită comisiei competente în fond să prezinte un raport cu privire la aspectele constituționale legate de instituirea unei guvernanțe economice indispensabile pentru buna funcționare și viabilitate a Uniunii monetare, luând în considerare pe deplin deciziile care vor fi adoptate în urma lucrărilor Grupului de lucru al Consiliului European privind guvernanța economică;

    –   să includă în anexa la propunerea sa de rezoluție următoarea recomandare:

    Recomandarea 8a (nouă) Analizarea evoluțiilor instituționale necesare pentru o guvernanță economică coerentă și eficientă

               în paralel cu măsurile care pot și trebuie să fie adoptate cât mai rapid cu putință în cadrul instituțional existent, să inițieze un proces de reflecție pentru a identifica limitele acestui cadru și a înlătura obstacolele din calea reformei tratatelor, permițând instituirea unor mecanisme și structuri indispensabile pentru o guvernanță economică coerentă și eficientă, precum și o adevărată convergență macroeconomică între statele membre ale zonei euro și UE în general.

    Recomandarea 8b (nouă): Examinarea unei noi practici interparlamentare pentru o guvernanță economică coerentă și eficientă

    Este necesar să se asigure o coordonare mai bună a lucrărilor Parlamentului European, ale cărui competențe bugetare au crescut, cu cele ale parlamentelor naționale.

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    6.9.2010

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    20

    1

    0

    Membri titulari prezenți la votul final

    Carlo Casini, Andrew Duff, Matthias Groote, Roberto Gualtieri, Zita Gurmai, Gerald Häfner, Stanimir Ilchev, Ramón Jáuregui Atondo, Constance Le Grip, David Martin, Paulo Rangel, Algirdas Saudargas, György Schöpflin, József Szájer, Søren Bo Søndergaard, Indrek Tarand, Rafał Trzaskowski, Guy Verhofstadt

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Enrique Guerrero Salom, Íñigo Méndez de Vigo, Vital Moreira, Helmut Scholz

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    5.10.2010

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    32

    6

    3

    Membri titulari prezenți la votul final

    Slavi Binev, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Leonardo Domenici, Derk Jan Eppink, Diogo Feio, Elisa Ferreira, José Manuel García-Margallo y Marfil, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Liem Hoang Ngoc, Gunnar Hökmark, Othmar Karas, Wolf Klinz, Jürgen Klute, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Philippe Lamberts, Astrid Lulling, Hans-Peter Martin, Arlene McCarthy, Ivari Padar, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Edward Scicluna, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Ivo Strejček, Marianne Thyssen, Ramon Tremosa i Balcells, Corien Wortmann-Kool

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Pervenche Berès, David Casa, Sari Essayah, Thomas Händel, Danuta Maria Hübner, Arturs Krišjānis Kariņš, Thomas Mann, Pablo Zalba Bidegain