RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord privind siguranța aviației civile între Uniunea Europeană și Canada

28.10.2010 - (06645/2010 – C7‑0100/2010 – 2009/0156(NLE)) - ***

Comisia pentru transport și turism
Raportoare: Silvia-Adriana Țicău

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord privind siguranța aviației civile între Uniunea Europeană și Canada

(06645/2010 – C7‑0100/2010 – 2009/0156(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06645/2010),

–   având în vedere proiectul de acord privind siguranța aviației civile între Comunitatea Europeană și Canada (15561/2008),

–   având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 207 alineatul (4), articolul 218 alineatul (8) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0100/2010),

–   având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A7-0298/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Canadei.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Prezenta recomandare abordează Acordul privind siguranța semnat la 6 mai 2009 în numele a ceea ce pe atunci era Comunitatea Europeană. Acordul dintre UE și Canada privind transporturile aeriene, semnat la 17-18 decembrie 2009 și care va stabili în final un spațiu aerian complet deschis între UE și Canada, va face obiectul unei alte recomandări.

În momentul de față, doar șase state membre au încheiat acorduri bilaterale cu Canada privind certificarea produselor. Acestea vor deveni caduce atunci când va intra în vigoare Acordul privind siguranța aviației civile dintre UE și Canada („acordul”). Întrucât eliminarea barierelor de natură tehnică din calea comerțului cu bunuri intră în competența exclusivă a Uniunii, acordul poate fi încheiat printr-o decizie a Consiliului. Spre deosebire de acordul privind transporturile aeriene, acesta nu face obiectul aplicării cu titlu provizoriu și nu trebuie să fie ratificat de statele membre.

Canada a fost considerată în mod justificat drept o prioritate la încheierea unui acord privind siguranța aeriană care să vină în completarea Acordului privind transporturile aeriene, deoarece atât în Europa, cât și în Canada există producători de aeronave, motoare și sisteme electronice de bord care sunt lideri mondiali. Exporturile combinate de tehnologie în domeniul aviației civile depășesc valoarea de 50 de miliarde EUR, în timp ce comerțul total canadian și european de aeronave, nave spațiale și piese de schimb s-a ridicat la o sumă de peste 49 de miliarde EUR în 2008.

Tratatul de la Lisabona

Conform Tratatului de la Nisa, care era în vigoare în momentul în care aveau loc negocierile, Parlamentul a fost consultat în ceea ce privește acordurile internaționale privind transporturile aeriene. Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a extins situațiile în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internațional. Acordurile privind transporturile aeriene intră acum în această categorie, deoarece ele privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară[1]. Propunerile în curs vizate de aceste schimbări au fost modificate oficial de către Comisie prin comunicarea publicată la 2 decembrie 2009 intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare”.[2]

Competențele sporite ale Parlamentului în conformitate cu noul tratat atrag după sine responsabilitatea corespunzătoare de a monitoriza mai atent negocierile, exploatând pe deplin posibilitățile prevăzute de articolul 90 din Regulamentul de procedură al Parlamentului. În mod evident, este în beneficiul tuturor părților interesate să fie identificate orice preocupări suficient de importante pentru a pune la îndoială disponibilitatea Parlamentului de a-și da acordul și acestea trebuie abordate din timp, nu doar după încheierea negocierilor. De asemenea, cu toate că flexibilitatea de a modifica acordul prin modificarea anexelor este binevenită, ar trebui să se analizeze în ce mod Parlamentul poate fi ținut la curent cu cele mai importante modificări.

Obiectivele acordului

Similar cu acordul comparabil privind siguranța aeriană încheiat cu Statele Unite, obiectivele principale stabilite în directivele de negociere au fost de a reduce la minimum duplicarea evaluărilor, testelor și controalelor (cu excepția situației în care acestea reflectă diferențe de reglementare semnificative) și de a permite UE și Canadei să se bazeze reciproc pe sistemele lor de certificare. Acest lucru s-ar realiza prin apropierea treptată a celor două ansambluri de cerințe și procese normative, prin consultări periodice între părți pentru a se verifica dacă organismele de reglementare implicate în punerea în aplicare a acordului sunt în continuare adecvate și capabile să îndeplinească acest rol și prin înființarea unui comitet mixt care să propună soluții la orice problemă apărută ca urmare a punerii în aplicare.

Conținutul Acordului

Acordul urmează în linii mari structura acordurilor bilaterale existente privind siguranța aviației („BASA”) dintre statele membre și Canada. Asemenea acestora, acordul se bazează pe încrederea reciprocă în sistemele părților și pe compararea diferențelor de reglementare. Prin urmare, acesta stabilește obligații și oferă metode de cooperare astfel încât autoritatea importatoare poate emite propriul certificat pentru produsul aeronautic, piesa de schimb sau echipament fără o duplicare a evaluărilor efectuate de autoritatea exportatoare.

Anexele la acord prezintă modul în care ar trebui să se desfășoare această cooperare și recunoaștere reciprocă a rezultatelor certificării în ceea ce privește navigabilitatea și întreținerea. În această privință, Acordul diferă de BASA existente. Conținutul prezentat în anexele la acest acord este de obicei inclus în acorduri separate la nivel de autoritate aviatică civilă și acestea nu au caracterul obligatoriu pe care îl are un tratat. Acordul permite, de asemenea, adăugarea de anexe pentru a spori și mai mult funcționarea sa.

În privința întreținerii, partea canadiană și-a manifestat voința de a realiza recunoașterea reciprocă deplină. În consecință, Acordul prevede că respectarea legislației aplicabile a unei părți, în conformitate cu cerințele specificate în anexa relevantă, este echivalentă cu respectarea legislației celeilalte părți, iar practicile și procedurile de certificare ale fiecărei părți oferă o dovadă echivalentă a conformității. Se consideră, de asemenea, că autorizările personalului de întreținere sunt echivalente.

Pentru a menține încrederea în sistemele celeilalte părți, acordul prevede realizarea de inspecții comune, investigații, schimburi de date privind siguranța (inspecții ale aeronavelor și informații legate de accidente), precum și o cooperare sporită în domeniul reglementării și consultări la nivel tehnic în vederea soluționării problemelor înainte ca acestea să genereze „dispute”. Acordul prevede crearea unui comitet mixt și a unor subcomitete în domenii precum certificarea navigabilității și a întreținerii. În plus, există măsuri de salvgardare riguroase care ar permite în ultimă instanță fiecărei părți să suspende recunoașterea rezultatelor obținute de cealaltă autoritate competentă sau să rezilieze acordul integral sau parțial. Cu toate acestea, întregul sistem de consultări, comitete și subcomitete este menit să asigure că orice divergențe sunt soluționate cu mult timp înainte de a se ajunge la această etapă.

Concluzii

Companiile europene și canadiene vor economisi milioane de euro pe an grație unor proceduri mai scurte și mai simple, deci mai puțin costisitoare, de omologare a produselor și de recunoaștere reciprocă a rezultatelor certificării. Totodată, acordul reprezintă un beneficiu net pentru Comunitate, întrucât prin acesta se va institui recunoașterea reciprocă a rezultatelor certificării în toate domeniile navigabilității pentru toate statele membre.

Companiile aeriene vor avea și ele de câștigat, deoarece acordul prevede utilizarea unităților autorizate de reparație și întreținere ale celeilalte părți. Acordul nu doar va crește competitivitatea piețelor europene și canadiene, ci va spori și siguranța acestora, dat fiind faptul că autoritățile de reglementare și de aplicare se vor axa tot mai mult pe cooperare în toate aspectele legate de certificare, inspecții și aplicare, în vederea asigurării celui mai înalt nivel posibil de siguranță atât în domeniul transportului de pasageri, cât și în cel al transportului de mărfuri. Acordul reprezintă un pas important către stabilirea unor standarde internaționale în domeniul siguranței aviației civile și ar trebui să constituie punctul de pornire pentru toate negocierile viitoare cu alți mari producători de aeronave și echipamente.

În lumina observațiilor de mai sus, raportoarea propune ca Parlamentul să aprobe încheierea acordului. Cum acesta nu poate intra în vigoare înainte de a fi încheiat, ar fi de dorit ca, odată ce Parlamentul a luat o decizie, Consiliul să nu amâne finalizarea procedurilor.

• [1]               Articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
• [2]               COM(2009)0665.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	27.10.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	30 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Georges Bach, Izaskun Bilbao Barandica, Antonio Cancian, Michael Cramer, Luis de Grandes Pascual, Christine De Veyrac, Saïd El Khadraoui, Ismail Ertug, Jacqueline Foster, Mathieu Grosch, Dieter-Lebrecht Koch, Georgios Koumoutsakos, Jörg Leichtfried, Eva Lichtenberger, Gesine Meissner, Hella Ranner, Vilja Savisaar-Toomast, Brian Simpson, Keith Taylor, Giommaria Uggias, Thomas Ulmer, Dominique Vlasto, Artur Zasada, Roberts Zīle
Membri supleanți prezenți la votul final	Philip Bradbourn, Tanja Fajon, Erminia Mazzoni, Jan Mulder, Ioan Mircea Pașcu, Dominique Riquet