RAPORT referitor la cooperarea civilo-militară şi dezvoltarea unor capacităţi civilo-militare

05.11.2010 - (2010/2071(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Christian Ehler

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la cooperarea civilo-militară şi dezvoltarea unor capacităţi civilo-militare

(2010/2071(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere Strategia europeană de securitate, intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, precum şi raportul privind punerea în aplicare a acesteia, intitulat „Asigurarea securităţii într-o lume în schimbare”, aprobat de Consiliul European la 11-12 decembrie 2008,

­–   având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene, aprobată de Consiliul European la 25-26 martie 2010,

–   având în vedere concluziile Consiliului privind PSAC, adoptate la 26 aprilie 2010,

–   având în vedere concluziile PESA şi declaraţia intitulată „PESA zece ani - provocări şi oportunităţi”, adoptată de Consiliu la 17 noiembrie 2009,

–   având în vedere Declaraţia privind consolidarea politicii europene de securitate şi apărare, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2008, şi Declaraţia privind consolidarea capacităţilor, adoptată de Consiliu la 11 decembrie 2008,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei adoptate de Consiliul European la Santa Maria de Feira la 20 iunie 2000 şi la Göteborg la 16 iunie 2001, Programul UE pentru prevenirea conflictelor violente, adoptat, de asemenea, la Göteborg la 16 iunie 2001, Obiectivul global civil pentru 2008, aprobat de Consiliul European la 17 decembrie 2004, precum şi Obiectivul global civil pentru 2010, aprobat de Consiliul European la 19 noiembrie 2007,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei, adoptate de Consiliul European la Helsinki la 11 decembrie 1999 (Obiectivul global 2003), precum şi Obiectivul global 2010, aprobat de Consiliu la 17 mai 2004,

–   având în vedere concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind consolidarea securităţii chimice, biologice, radiologice şi nucleare (CBRN) în Uniunea Europeană şi de aprobare a planului de acţiune al UE în domeniul CBRN,

–   având în vedere documentul Consiliului din 14 septembrie 2006 intitulat „Punerea în aplicare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite consolidată prin Rezoluția 1820 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în contextul PESA”,

–   având în vedere rezoluţia sa din 10 februarie 2010 referitoare la recentul cutremur din Haiti, care solicită instituirea unei Forţe de Protecţie Civilă a UE[1],

–   având în vedere Rezoluţia sa din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate şi a politicii comune de securitate şi apărare[2],

–   având în vedere Decizia Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului european pentru acţiune externă[3],

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0308/2010),

Observaţii generale

1.  reaminteşte faptul că UE s-a angajat să definească şi să urmărească politici şi acţiuni comune pentru menţinerea păcii, prevenirea conflictelor, consolidarea reabilitării în urma conflictelor şi întărirea securităţii internaţionale, în conformitate cu principiile Cartei ONU, precum şi pentru întărirea şi sprijinirea democraţiei, a statului de drept, a drepturilor omului şi a principiilor dreptului internaţional şi pentru acordarea de asistenţă către populaţiile care se confruntă cu catastrofe naturale sau provocate de om;

2.  subliniază faptul că securitatea pe plan intern şi cea pe plan extern sunt tot mai interdependente şi că, prin dezvoltarea politicilor şi capacităţilor sale de gestionare a crizelor, de prevenire a conflictelor şi de consolidare a păcii în conformitate cu obiectivele menţionate mai sus, UE contribuie şi la garantarea securităţii propriilor săi cetăţeni;

3.  subliniază că UE, în special prin intermediul gestionării crizelor civile, oferă o contribuţie deosebită la securitatea globală, care reflectă valorile şi principiile sale fundamentale;

4.  subliniază că deseori răspunsurile eficiente la crizele şi ameninţările la adresa securităţii din prezent trebuie să se bazeze atât pe capacităţile civile, cât şi pe cele militare şi necesită o cooperare mai strânsă între acestea; reaminteşte că dezvoltarea abordării cuprinzătoare a UE şi a capacităţilor sale combinate, civile şi militare, de gestionare a crizelor au reprezentat trăsături distincte ale PSAC şi reprezintă principala valoare adăugată a acesteia; reaminteşte în acelaşi timp că PSAC nu este singurul instrument disponibil şi că misiunile PSAC ar trebui folosite în cadrul unei strategii mai largi a UE;

5.  reaminteşte nevoia unei Cărţi albe a UE referitoare la politica de securitate şi apărare, bazate pe revizuiri sistematice şi riguroase în domeniul securităţii şi apărării, realizate de către statele membre, în conformitate cu un program comun şi pe baza unor criterii comune, care să definească mai clar raportul dintre obiectivele şi interesele Uniunii în domeniul politicii de securitate şi apărare şi mijloacele şi resursele disponibile; subliniază faptul că această Carte albă ar trebui, de asemenea, să definească domeniile şi condiţiile în care este dorită o cooperare civilo-militară mai intensă, pentru a contribui la atingerea acestor obiective; consideră că această Carte albă a UE ar trebui să identifice în mod explicit oportunităţile pentru reunirea resurselor la nivelul Uniunii, precum şi specializarea naţională şi armonizarea capacităţilor, pentru a putea realiza economii considerabile;

Intensificarea coordonării civilo-militare

6.  subliniază că instituirea Serviciului european pentru acţiune externă (SEAE) ar trebui să contribuie în continuare la dezvoltarea unei abordări europene cu adevărat cuprinzătoare a gestionării crizelor civile şi militare pe plan european, a prevenirii conflictelor şi a consolidării păcii, punând la dispoziţia UE suficiente structuri, resurse umane şi resurse financiare pentru a-şi îndeplini responsabilităţile pe plan mondial în conformitate cu Carta ONU;

7.  sprijină pe deplin transferarea structurilor PSAC, inclusiv Direcţia de gestionare a crizelor şi de planificare, Capacitatea civilă de planificare şi conducere, Statul Major al UE şi Centrul de situaţii, în cadrul SEAE, sub autoritatea şi responsabilitatea directe ale Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate; reaminteşte angajamentul Vicepreşedintelui/Înaltului Reprezentant de a asigura o cooperare strânsă şi o sinergie între aceste structuri şi acele unităţi relevante ale Comisiei transferate în cadrul SEAE care au competenţe în domeniul planificării şi programării răspunsului la criză, de prevenire a conflictelor şi consolidare a păcii; îndemnă Vicepreşedintele/Înaltul Reprezentant să se asigure că aceste unităţi operează pe picior de egalitate cu structurile PSAC; subliniază că niciun control oficial sau neoficial realizat de către structurile PSAC cu privire la planificarea şi programarea măsurilor finanţate din Instrumentul de stabilitate nu este acceptabil şi insistă asupra faptului că structurile transferate ale Comisiei nu trebuie să fie dezmembrate;

8.  pentru a stimula dezvoltarea abordării cuprinzătoare a UE, încurajează, de asemenea, strânsa colaborare dintre SEAE şi toate celelalte unităţi relevante din cadrul Comisiei, în special cu cele care se ocupă de problemele legate de dezvoltare, ajutoarele umanitare, protecţia civilă şi sănătatea publică; atrage atenţia asupra necesităţii legăturilor directe dintre SEAE şi agenţiile PSAC, şi anume Agenţia Europeană pentru Apărare, Institutul UE pentru Studii de Securitate, Colegiul European pentru Securitate şi Apărare şi Centrul pentru Sateliţi al UE;

9.  atrage atenţia asupra rolului Centrului de monitorizare şi informare al Comisiei în facilitarea coordonării ajutoarelor în caz de dezastre în cadrul Mecanismului pentru protecţie civilă şi subliniază necesitatea strânsei cooperări dintre centru şi SEAE, care să fie asigurată de către Vice-preşedinte/Înaltul Reprezentat în capacitatea sa de vice-preşedinte al Comisiei; îndeamnă la o coordonare mai bună şi o punere în aplicare mai rapidă a mijloacelor militare în contextul ajutorului în caz de dezastre, în special în cazul capacităţilor de transport aerian, bazată pe experienţa acumulată în Haiti; îşi reiterează apelul făcut pentru îmbunătăţirea în continuare a Mecanismului de protecţie civilă în vederea stabilirii unei rezerve voluntare de resurse ale statelor membre care să poată fi desfăşurate în eventualitatea operaţiunilor de reacţie la catastrofe; propune ca aceste resurse să fie coordonate şi desfăşurate în numele unei Forţe a UE de protecţie civilă pentru a spori vizibilitatea măsurilor întreprinse de UE; reaminteşte, în acelaşi timp, responsabilitatea pe care o are fiecare stat membru în parte în ceea ce priveşte măsurile de protecţie civilă şi de control al dezastrelor;

10. pledează, de asemenea, în favoarea unei mai bune coordonări între agenţiile umanitare ale statelor membre şi DG ECHO pentru operaţiunile de ajutorare în urma dezastrelor naturale sau provocate de om;

11. invită Consiliul să adopte fără întârziere deciziile necesare pentru a aplica efectiv clauza de asistenţă reciprocă prevăzută de articolul 47 alineatul (7) din TUE, precum şi clauza de solidaritate prevăzută de articolul 222 din TFUE, care ar trebui să reflecte abordarea cuprinzătoare a UE şi să se bazeze pe resurse civilo-militare;

12. reaminteşte, succesul înregistrat de Parteneriatul pentru pace dintre Comisie şi organizaţii neguvernamentale, precum şi faptul că o mai bună cooperare între organizaţiile neguvernamentale, cele ale societăţii civile şi SEAE este de o importanţă vitală; solicită Comisiei să continue să dezvolte cadrul cooperării cu ONG-urile şi să promoveze utilizarea actorilor nestatali în activităţile Uniunii de prevenire şi management al conflictelor inclusiv prin includerea acestora în programele UE de formare;

Nivelul strategic

13. la nivelul politico-strategic, salută integrarea elementelor civile şi militare în cadrul Direcţiei de gestionare a crizelor şi de planificare (CMPD), ca pe un pas în direcţia cea bună; subliniază, cu toate acestea, necesitatea identificării unui echilibru adecvat între capacităţile de planificare strategică civile şi cele militare prin creşterea ponderii experţilor civili, nu numai în termeni numerici, ci şi din punct de vedere ierarhic, pentru exploatarea deplină a sinergiilor disponibile; subliniază în acelaşi timp necesitatea de a se acorda respectul cuvenit diferenţelor dintre rolul civil şi cel militar şi obiectivele distincte ale acestora, precum şi de a se asigura alocarea unei combinaţii adecvate de resurse umane de la caz la caz pentru fiecare operaţiune;

14. în special, solicită Vicepreşedintelui/Înaltului Reprezentant să abordeze problema personalului insuficient în ceea ce priveşte experţii în domeniul planificării misiunilor civile şi a dezvoltării capacităţilor civile şi să asigure faptul că CMPD cuprinde un număr suficient de experţi din toate domeniile prioritare ale capacităţilor civile, şi anume poliţie, justiţie, administraţie civilă, protecţie şi monitorizare civilă, precum şi în domeniul drepturilor omului;

15. subliniază necesitatea obţinerii, în fazele de rutină, a unei cunoaşteri comune a situaţiei de către toţi actorii UE implicaţi (SEAE, dar şi unităţile relevante din cadrul Comisiei: DG DEV, DG ECHO, DG SANCO, bazându-se pe evaluările capacităţilor în caz de criză ale fiecăruia, fapt care ar trebui să se reflecte în toate documentele strategice regionale sau de ţară ale UE; subliniază faptul că restructurarea delegaţiilor UE deţine un rol important în acest proces;

16. solicită îmbunătăţirea rolului şefilor delegaţiilor UE şi a reprezentanţilor speciali ai UE - prezenţi în zonele de criză - în eforturile de coordonare civil-militară şi în vederea asigurării unei supravegheri politice mai îndeaproape pe teren;

Nivelul operaţional

17. la nivelul operaţional de planificare, solicită o întărire semnificativă a capacităţilor de planificare civile, care să corespundă ambiţiilor misiunilor civile PSAC, prin întărirea Celulei civile de planificare şi conducere (CPCC) în ceea ce priveşte schema de personal, precum şi prin intermediul unei repartizări mai bune a sarcinilor între nivelul strategic şi cel operaţional; subliniază că această repartizare a sarcinilor trebuie să se bazeze pe o strategie de personal echilibrată şi cuprinzătoare; consideră că, în lumina responsabilităţilor ce incumbă Comandantului operaţiilor civile, această funcţie trebuie plasată la un nivel corespunzător (cu alte cuvinte, mai înalt) în cadrul ierarhiei SEAE;

18. reiterează solicitarea privind instituirea unui comandament operaţional permanent al UE, responsabil cu planificarea operaţională şi desfăşurarea operaţiunilor militare ale UE, care să înlocuiască actualul sistem bazat pe utilizarea unuia dintre cele şapte comandamente disponibile pe o bază ad hoc; subliniază că o astfel de acţiune ar garanta coerenţa lanţului de comandă, ar spori în mare măsură capacitatea UE de a răspunde în mod rapid şi cuprinzător la crize (în special prin consolidarea memoriei instituţionale a UE) şi ar reduce, de asemenea, costurile;

19. susţine plasarea comandamentului operaţional în proximitatea CPCC, pentru a maximiza beneficiile unei coordonări civilo-militare, inclusiv punerea în comun a anumitor funcţii, şi pentru mai buna promovare a celor mai bune practici în rândul planificatorilor UE; mai mult, sugerează posibilitatea integrării comandamentului operaţional şi a CPCC într-un „Comandament de gestionare a crizelor” comun al UE, ce ar urma să fie responsabil cu planificarea operaţională şi desfăşurarea tuturor misiunilor civile ale UE, a operaţiunilor militare şi a misiunilor de reformă a sectorului de securitate;

20. subliniază, cu toate acestea, faptul că trebuie ţinut cont de diferenţele dintre planificarea civilă şi cea militară şi că trebuie menţinute lanţuri de comandă separate, Comandantul operaţiunilor civile şi Comandantul operaţiunilor militare menţinându-şi propriile competenţe şi ocupând acelaşi nivel ierarhic în cadrul SEAE;

Consolidarea capacităţilor civile şi militare ale UE

21. subliniază numărul mare de angajamente luate de către statele membre în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor atât militare, cât şi civile de gestionare a crizelor, începând cu Consiliile Europene de la Helsinki şi Santa Maria de Feira şi până la Declaraţia din decembrie 2008 privind consolidarea capacităţilor; solicită statelor membre şi Vicepreşedintelui/Înaltului Reprezentant să asigure punerea adecvată în aplicare a acestor angajamente, astfel încât să fie redusă discrepanţa imensă dintre capacităţile operaţionale existente şi obiectivele politice declarate;

22. în contextul urmăririi Obiectivelor globale pentru 2010, solicită statelor membre să se concentreze asupra punerii concrete la dispoziţie de capacităţi şi asupra zonelor cu potenţial de sinergii civilo-militare, în special cele identificate deja, pentru a realiza progrese reale cât mai curând posibil; subliniază necesitatea ca dezvoltarea capacităţilor să se bazeze pe cerinţele specifice pentru misiunile PSAC; salută Procesul de dezvoltare a capacităţilor globale pentru capacităţile militare în cadrul Agenţiei Europene de apărare; încurajează continuarea dezbaterilor cu privire la modalităţile de articulare a celor două procese de dezvoltare a capacităţilor în cadrul obiectivelor strategice globale civile şi militare;

23. salută eforturile depuse de fostele şi actualele preşedinţii ale Consiliului de a demara un proces de clarificare a naturii şi ariei de acţiune a Cooperării structurate permanente (CSP) în conformitate cu dispoziţiile articolului 42 alineatul (6) din TUE; solicită Consiliului să ofere într-un termen scurt o viziune clară a CSP, ţinând seama de natura civilo-militară a abordării cuprinzătoare a UE, şi să prezinte măsuri concrete de demarare a CSP în contextul actualei crize financiare şi a micşorării bugetelor naţionale pentru apărare ale statelor membre ale UE;

Personalul alocat misiunilor

24. în lumina angajamentelor politice luate, solicită statelor membre să abordeze de urgenţă problema insuficienţei acute de personal civil în cadrul misiunilor PSAC, în primul rând EULEX Kosovo şi EUPOL Afganistan, în special prin elaborarea cât mai rapidă a unor strategii naţionale care să permită facilitarea desfăşurării personalului civil al misiunilor; solicită autorităţilor naţionale competente, precum ministerele de interne şi de justiţie, în strânsă cooperare cu ministerele apărării, să dezvolte, ca parte a acestor strategii, o abordare mai structurată a obiectivului de stabilire a unor condiţii adecvate pentru participarea personalului civil la misiunile PSAC, în special în ceea ce priveşte perspectivele de carieră şi remuneraţia;

25. în acest context, solicită statelor membre să asigure în special faptul că participarea la misiunile PSAC este considerată drept un avantaj important în dezvoltarea carierei în cadrul sistemelor lor de poliţie şi justiţie şi că acele servicii care detaşează civili în aceste misiuni sunt compensate în mod adecvat pentru pierderea temporară de personal; consideră că Consiliul ar trebui să garanteze faptul că diurnele personalului misiunii PSAC sunt adaptate circumstanţelor misiunii respective;

26. reafirmă necesitatea respectării Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU, prin care se solicită aplicarea unei abordări ce reflectă echilibrul de gen în stabilirea personalului şi în pregătirea acestuia pentru toate misiunile, precum şi concentrarea asupra problematicii de gen în toate acţiunile întreprinse; subliniază că un număr adecvat de femei în misiunile civile sau militare reprezintă o condiţie esenţială pentru succesul misiunilor respective, fie că sunt operaţiuni de menţinere a păcii, fie de ajutor în caz de dezastre, precum şi în misiunile diplomatice, acest fapt constituind o modalitate de a se asigura că nevoile, drepturile şi interesele femeilor sunt tratate adecvat şi de a asigura implicarea femeilor în acţiunile şi obiectivele misiunii; reaminteşte că statele membre ale UE trebuie să elaboreze planuri naţionale de acţiune pentru a asigura respectarea Rezoluţiei 1325;

Formarea profesională

27. subliniază necesitatea asigurării unei formări profesionale adecvate care să preceadă desfăşurarea şi care ar putea să includă participarea personalului civil la exerciţii militare, inclusiv simulări de situaţii de urgenţă, şi a personalului militar la instruirea şi/sau exerciţiile civile; recomandă cu insistenţă statelor membre să păstreze liste cu civili mobilizabili, care au competenţe relevante, în special cu cei instruiţi pentru misiuni desfăşurate împreună cu forţe militare; salută practica unor state membre de a dispune de o agenţie centralizată specială, responsabilă cu recrutarea şi formarea întregului personal civil mobilizabil;

28. sprijină dezvoltarea de către Consiliu a mediului informatic Goalkeeper, în vederea facilitării recrutării şi formării de personal pentru misiunile civile;

29. reaminteşte Grupul european pentru formare (GEF) finanţat de către Comisie şi subliniază că una dintre concluziile la care a ajuns acesta a fost că investiţiile în instruire trebuie să fie corelate cu desfăşurări de facto; salută accentul pus de către Comisie asupra garantării faptului că următorul proiect de formare a civililor, finanţat prin intermediul Instrumentului de stabilitate, va viza experţi deja identificaţi în vederea viitoarei mobilizări în cadrul misiunilor;

30. subliniază, în contextul recomandărilor Consiliului pentru anul 2008, rolul consolidat pe care ar trebui să îl aibă Colegiul European de Securitate şi Apărare (CESA) în domeniul construcţiei capacităţilor şi al formării pentru gestionarea eficace a crizelor, în lumina instituirii SEAE; îndeamnă Consiliul să îmbunătăţească facilităţile de formare şi schema de personal a CESA, inclusiv prin punerea la dispoziţia acestuia a unui sediu permanent, pentru a garanta o formare sustenabilă şi eficientă la nivel strategic, operaţional şi tactic pentru personalul civil şi militar al statelor membre şi al instituţiilor UE; solicită crearea de burse pentru tinerii absolvenţi care doresc să se specializeze în domeniile necesare;

31. solicită o acţiune pregătitoare în vederea dezvoltării şi punerii la dispoziţie a formării cu privire la mediere şi dialog în lumina instituirii SEAE , în conformitate cu Conceptul privind consolidarea capacităţilor UE de mediere şi dialog adoptat de Consiliu în 2009;

Finanţarea rapidă

32. încurajează eforturile suplimentare ce vizează disponibilizarea cât mai rapidă a unor fonduri pentru misiunile civile şi simplificarea procedurilor de luare a deciziilor şi a modalităţilor de implementare; subliniază necesitatea ca departamentele relevante ale Comisiei să lucreze îndeaproape şi de pe poziţii de egalitate cu structurile de gestionare a crizelor din cadrul SEAE, pentru a permite o finanţare iniţială rapidă a misiunilor civile; solicită, din raţiuni de transparenţă şi responsabilitate, crearea unei linii bugetare pentru fiecare misiune PSAC;

33. solicită Consiliului să ia rapid deciziile adecvate pentru a crea fondul de lansare, conform dispoziţiilor articolului 41 TUE, după consultarea Parlamentului European; solicită Vicepreşedintelui/Înalt Reprezentant să informeze regulat Parlamentul, după crearea fondului, cu privire la funcţionarea acestuia;

Instrumentele de gestionare a crizelor

34. salută dezvoltarea conceptului de Unităţi Integrate de Poliţie (IPU), şi anume forţe robuste, care pot fi desfăşurate rapid, flexibile şi interoperabile, capabile să îndeplinească sarcini executive de aplicare a legii şi care, în anumite circumstanţe, pot fi desfăşurate şi ca parte a unei operaţiuni militare şi sub comandă militară; ia act de aplicarea cu succes a acestui concept în Bosnia şi Herţegovina, ca parte a EUFOR Althea, şi în Kosovo, în cadrul EULEX; subliniază necesitatea existenţei unor astfel de unităţi, care reprezintă cea mai adecvată soluţie în cazul intervenţiilor în situaţii nestabilizate şi în special pe durata tranziţiei de la comanda militară la cea civilă; recomandă statelor membre să investească în dezvoltarea unor astfel de capacităţi;

35. în acest context, sprijină pe deplin utilizarea Forţei europene de jandarmerie (EGF), care poate fi plasată sub comandă militară sau civilă şi asigură capacităţi pentru desfăşurarea rapidă a misiunilor expediţionare de poliţie, şi care reprezintă un instrument deosebit de adecvat pentru o serie de operaţiuni de gestionare eficace a crizelor, inclusiv pentru misiunile de stabilizare post-dezastru; solicită tuturor statelor membre care au forţe de poliţie cu statut militar să se alăture acestei iniţiative;

36. salută progresul înregistrat în dezvoltarea bazei de experţi pentru echipele de intervenţie civilă (CRT) pentru asigurarea capacităţii de evaluare rapidă, dar subliniază că este necesară extinderea acestor liste; subliniază importanţa capacităţilor de evaluare timpurie şi de informare în garantarea faptului că UE reacţionează la crize utilizând cele mai adecvate mijloace aflate la dispoziţie;

37. subliniază că UE, pe timp de criză, trebuie să fie capabilă să desfăşoare echipe interdisciplinare în primele ore ale crizei, alcătuite în întregime din experţi civili, militari şi civil-militari de la SEAE şi Comisie;

38. solicită Vice-preşedintelui/Înaltului Reprezentant să prezinte o viziune comună asupra misiunilor PSAC, aşa cum se subliniază în articolul TUE, şi a modului în care acestea vor fi conduse în contextul cooperării civil-militare existente; îi încurajează, în acest context, să accelereze stabilirea unei baze de experţi în sfera reformei sectorului de securitate, pentru a consolida capacitatea UE în acest domeniu;

39. îndeamnă statele membre să utilizeze optim instrumentele existente şi creeze mecanisme de evaluare a impactului înainte de a formula obiective noi şi ambiţioase;

40. este convins de faptul că grupurile tactice de luptă ale UE reprezintă un instrument adecvat pentru operaţiunile de gestionare a crizelor; reiterează îndemnul adresat Consiliului de a spori gradul de utilizare şi flexibilitate al acestora; solicită, de asemenea, îmbunătăţirea modului de utilizare al acestor grupuri pentru operaţiunile de acordare de ajutor civilo-militare, cu respectarea deplină a Orientărilor revizuite de la Oslo privind utilizarea activelor militare şi de apărare civilă în operaţiunile de salvare în caz de dezastre;

41. solicită statelor membre să ajungă la un acord în ceea ce priveşte extinderea conceptului de costuri comune, asociat utilizării grupurilor tactice de luptă (costuri ce urmează a fi finanţate prin intermediul mecanismului ATHENA), sau cu privire la finanţarea comună a totalităţii costurilor operaţiunilor de gestionare a crizelor desfăşurate de către statele membre; consideră că un astfel de acord este necesar pentru ca utilizarea acestor grupuri să devină acceptabilă din punct de vedere politic şi economic, şi să asigure faptul că statele membre aflate în aşteptare nu suportă o povară disproporţionată în contextul unei situaţii bugetare dificile; reaminteşte, în această privinţă, că în noiembrie 2009 Consiliul a solicitat Secretariatului său General să propună soluţii pentru finanţarea operaţiunilor militare, care să fie discutate la nivel înalt în 2010, însă nu s-a remarcat nici un progres până acum;

42. îndeamnă statele membre să conceapă grupurile tactice de luptă ca parteneriate pe termen lung şi să nu le dizolve după terminarea perioadei de aşteptare, astfel încât resursele investite în crearea acestora să nu fie irosite; solicită ca acestea să fie formate astfel încât să poată funcţiona alături de efectivele civile; sugerează chiar posibilitatea ca acestea să includă experţi sau unităţi civile în configuraţia lor, în special IPU;

Asigurarea mijloacelor pentru gestionarea cuprinzătoare a crizelor

43. solicită statelor membre să examineze în continuare posibilitatea dezvoltării de capacităţi, în special de transport, cu dublă utilizare pentru misiunile civile şi operaţiunile militare în cadrul PSAC, şi să asigure interoperabilitatea în formare şi în practică, utilizând mai bine capacităţile existente şi stabilind legături între procesele de dezvoltare a capacităţilor civile şi militare, acolo unde este cazul;

Cercetare şi tehnologie

44. subliniază faptul că personalul civil şi militar al UE va opera tot mai mult împreună, fiind expus în mare măsură aceloraşi ameninţări, cum ar fi dispozitivele explozive improvizate, şi va necesita capacităţi comparabile în domenii precum transportul strategic şi tactic, asistenţa logistică, sistemele de comunicaţii, de colectarea informaţiilor şi de evaluare, asistenţa medicală, securitatea şi protecţia forţelor, utilizarea capacităţilor spaţiale şi vehiculele nepilotate;

45. subliniază, prin urmare, necesitatea coordonării şi a stimulării investiţiilor în tehnologii şi capacităţi cu dublă utilizare, astfel încât să fie eliminate rapid diferenţele de capacităţi, evitând, în acelaşi timp, duplicări inutile, creând sinergii şi sprijinind standardizarea; reaminteşte rolul esenţial în această privinţă pe care urmează să îl joace Agenţia Europeană pentru Apărare în procesul de identificare a necesităţilor în materie de capacităţi şi în identificarea modalităţilor în care acestea ar trebui distribuite, asamblate sau obţinute de către membrii Uniunii în vederea obţinerii unor mijloace dislocabile pentru conducerea sigură şi reuşită a desfăşurării operaţiunilor PSAC;

46. în acest context, sprijină instituirea de către Comisie, în cadrul programului-cadru pentru cercetare, a Cadrului european de cooperare pentru cercetare în domeniul securităţii şi al apărării, menit să asigure complementaritate şi sinergie între investiţiile în cercetare şi tehnologie în domeniul apărării şi investiţiile în cercetare pentru îmbunătăţirea securităţii civile, spre exemplu în ceea ce priveşte înţelegerea situaţiilor, vehiculele aeriene fără pilot, supravegherea maritimă, dezamorsarea dispozitivelor explozibile improvizate, depistarea şi protecţia împotriva explozibililor şi substanţelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare, comunicaţiile, compilarea de informaţii secrete, evaluarea şi transferul de date şi securitatea cibernetică;

47. ia act, cu toate acestea, de faptul că această cooperare nu ar trebui să depăşească necesarul din punctul de vedere al cooperării civilo-militare în domeniile menţinerii păcii, prevenirii conflictelor, consolidării securităţii internaţionale, gestionării crizelor şi ajutorului umanitar;

48. salută dezbaterea deschisă între miniştrii de apărare ai UE în cursul reuniunii informale de la Gent, din 23 - 24 septembrie 2010, având ca obiect cercetarea europeană în domeniul apărării şi evaluarea rolului AEA, aşa cum se prevede la articolul 42 alineatul (3) TUE;

Punerea rapidă la dispoziţie a echipamentelor

49. încurajează depunerea de eforturi suplimentare în vederea garantării faptului că toate echipamentele necesare activităţilor, civile sau militare, aferente unui răspuns rapid la criză sunt disponibile în mod rapid; salută elaborarea în prezent a unui sistem de gestionare a inventarului pentru misiunile civile PSAC; solicită Vicepreşedintelui/Înaltului Reprezentant să efectueze o analiză cuprinzătoare a raportului costuri-beneficii, pentru a determina soluţii optime pentru fiecare tip de echipament necesar; consideră că, în funcţie de tipul de echipament, trebuie identificate combinaţia adecvată de depozitare la nivelul UE, contracte-cadru şi stocuri virtuale de echipamente aflate în posesia statelor membre;

50. salută, în acest context, înfiinţarea unui depozit temporar de echipamente civile în Bosnia şi Herţegovina şi solicită efectuarea de progrese rapide în procesul de stabilire a unui depozit permanent, pentru a asigura o mai bună pregătire a UE pentru gestionarea civilă a crizelor;

Cooperarea multinaţională

51. încurajează efectuarea unor progrese suplimentare în domeniul punerii şi utilizării în comun a activelor, ca o modalitate de creştere a capacităţilor eficientă din punct de vedere al costurilor, fapt ce este cu atât mai relevant într-o perioadă de austeritate bugetară; salută, în special, activităţile ce vizează abordarea deficienţelor în domeniul capacităţilor de transport aerian strategic, şi anume prin instituirea, de către mai multe state membre, a comandamentului european de transport aerian (CETA), precum şi iniţiativa privind flota europeană de transport aerian; încurajează Vicepreşedintele/Înaltul Reprezentant şi statele membre să urmeze recomandările Agenţiei Europene pentru Apărare şi să intensifice activităţile de identificare a altor domenii în care să fie aplicate principiile de punere şi utilizare în comun, inclusiv în domeniul formării sau al sprijinului acordat misiunii; salută, în acest sens, propunerile de instituire a unui corp multinaţional de elicoptere după modelul EATC, care să fie utilizat în operaţiuni civile şi militare;

Parteneriate

UE-ONU

52. reaminteşte faptul că Consiliul de Securitate al ONU are ca responsabilitate principală menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale; subliniază, prin urmare, necesitatea unei cooperări strânse între UE şi ONU în domeniul gestionării civile şi militare a crizelor, în special în ceea ce priveşte operaţiunile de acordare de ajutor, în care Biroul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (UNOCHA) are primul rol; solicită consolidarea acestei cooperări în particular în acele zone în care o organizaţie urmează să preia atribuţiile celeilalte, în special în lumina experienţei contradictorii din Kosovo;

53. solicită statelor membre să asigure, într-un mod coordonat, contribuţii adecvate la misiunile ONU; solicită Vicepreşedintelui/Înaltului Reprezentant şi Consiliului să examineze în continuare modalităţile prin care UE, în ansamblul său, poate contribui mai bine la eforturile conduse de ONU, de exemplu prin lansarea unor operaţiuni „de legătură”, de răspuns rapid sau de proximitate ale UE, sau prin adăugarea unei componente din partea UE unei misiuni mai mari a ONU;

54. solicită îmbunătăţirea monitorizării asistenţei UE oferite prin intermediul organizaţiilor Naţiunilor Unite, în conformitate cu Raportul special nr. 15/2009 al Curţii de Conturi;

UE-NATO

55. subliniază că, întrucât 21 din cei 28 de membri ai NATO sunt state membre ale UE, o cooperare strânsă între UE şi NATO în desfăşurarea de capacităţi militare este de o importanţă vitală pentru a se evita duplicarea eforturilor atunci când cele două organizaţii desfăşoară operaţiuni în aceeaşi arenă, fără a se aduce însă atingere principiului autonomiei decizionale şi acordându-se respectul cuvenit statutului neutru al unora dintre statele membre UE; reiterează nevoia urgentă de rezolvare a problemelor politice de fond care pun obstacole în calea cooperării UE-NATO şi solicită punerea în aplicare pe deplin şi cu mai multă eficacitate a acordurilor „Berlin plus”, pentru a permite celor două organizaţii să intervină în mod eficient în crizele actuale şi viitoare;

56. subliniază necesitatea unui grad identic de transparenţă faţă de membrii NATO care nu sunt membri UE şi de membrii UE care nu sunt membri NATO atunci când se desfăşoară activităţi comune, aşa cum se subliniază în al treilea capitol al raportului NATO 2020 („raportul Albright”);

57. solicită statelor membre care sunt membre NATO să se asigure că noul concept strategic al NATO nu conduce la duplicarea inutilă a eforturilor pe care le depun în domeniul capacităţilor civile, care ar cauza deteriorarea resurselor deja insuficiente; este convins de faptul că NATO ar trebui să se poată bizui pe capacităţile civile ale altor organizaţii internaţionale precum UE şi ONU;

58. îşi reiterează sprijinul pentru o cooperare mai strânsă UE-NATO în dezvoltarea capacităţilor şi pentru respectarea, în cât mai mare măsură, a standardelor NATO; încurajează continuarea progresului în eforturile comune de abordare a problemei numărului insuficient de elicoptere de transport; salută iniţiativele de coordonare a activităţilor UE şi NATO în domeniul combaterii dezastrelor CBRN şi a dispozitivelor explozive improvizate, precum şi al furnizării de asistenţă medicală, ca aspecte relevante, atât pentru misiunile civile, cât şi pentru cele militare;

UE - OSCE - Uniunea Africană

59. subliniază necesitatea unei cooperări mai strânse UE - OSCE şi UE - UA în zonele specifice de operare, îmbunătăţind sistemele de avertizare rapidă şi asigurând schimbul de bune practici şi expertiză în gestionarea crizelor;

°

°         °

60. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Vicepreşedintelui/Înaltului Reprezentant, Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Adunării parlamentare a NATO, precum şi Secretarilor Generali ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi NATO.

• [1]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0015.
• [2]  Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0061.
• [3]  JO L 201, 3.8.2010, p. 30-40.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.10.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	39 2 9
Membri titulari prezenţi la votul final	Gabriele Albertini, Pino Arlacchi, Franziska Katharina Brantner, Frieda Brepoels, Elmar Brok, Arnaud Danjean, Mário David, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Andrzej Grzyb, Takis Hadjigeorgiou, Anneli Jäätteenmäki, Tunne Kelam, Andrey Kovatchev, Paweł Robert Kowal, Eduard Kukan, Vytautas Landsbergis, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Kyriakos Mavronikolas, Alexander Mirsky, María Muñiz De Urquiza, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Raimon Obiols, Kristiina Ojuland, Pier Antonio Panzeri, Vincent Peillon, Alojz Peterle, Hans-Gert Pöttering, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Nikolaos Salavrakos, Jacek Saryusz-Wolski, Werner Schulz, Charles Tannock, Zoran Thaler, Johannes Cornelis van Baalen, Geoffrey Van Orden, Kristian Vigenin, Graham Watson
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Christian Ehler, Kinga Gál, Barbara Lochbihler, Norbert Neuser, Vittorio Prodi, Jacek Protasiewicz, Potito Salatto, Judith Sargentini, Marietje Schaake, Traian Ungureanu, Renate Weber