RAPORT referitor la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

EXPUNERE DE MOTIVE

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (7.10.2010)

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (25.10.2010)

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forȚei de muncă ȘI afaceri sociale (3.5.2010)

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică ȘI siguraNȚĂ alimentară (28.4.2010)

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

8.11.2010 - (2009/2219(INI))

Comisia pentru comerț internațional
Raportoare: Tokia Saïfi

Procedură : 2009/2219(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0312/2010

Texte depuse :

A7-0312/2010

Dezbateri :

PV 24/11/2010 - 20
CRE 24/11/2010 - 20

Voturi :

PV 25/11/2010 - 8.2
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0434

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe
AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forȚei de muncă ȘI afaceri sociale
AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică ȘI siguraNȚĂ alimentară
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale

(2009/2219(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolele 2, 3, 6 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

– vând în vedere articolele 153, 191, 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolele 12, 21, 28, 29, 31 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (1948) și alte instrumente ale Organizației Națiunilor Unite din domeniul drepturilor omului, îndeosebi Pactul privind drepturile civile și politice (1966) și Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale (1966), Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979) și Convenția cu privire la drepturile copilului (1989), Declarația ONU cu privire la drepturile popoarelor indigene (2007) și documentul final al Summitului Mileniului organizat de ONU în perioada 20-22 septembrie 2010 la New York,

– având în vedere acordul de la Marakesh de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), precum și declarația adoptată cu ocazia celei de-a patra conferințe ministeriale organizate în noiembrie 2001 la Doha, în special punctul 31 al acesteia,

– având în vedere Rezoluția sa din 20 septembrie 1996 referitoare la Comunicarea Comisiei privind luarea în considerare a respectării principiilor democrației și drepturilor omului în acordurile dintre Comunitate și țările terțe (COM(1995)0216)[1], precum și Rezoluția sa din 14 februarie 2006 referitoare la clauza privind drepturile omului și democrația din acordurile Uniunii Europene[2],

– având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2001 referitoare la deschidere și democrație în comerțul internațional[3], prin care se cere respectarea standardelor sociale fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) de către OMC, precum și acceptarea de către Uniunea Europeană a deciziilor OIM, inclusiv eventualele apeluri la sancțiuni în cazurile de încălcare gravă a standardelor sociale fundamentale,

– având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 referitoare la Comunicarea Comisiei către Consiliu și către Parlamentul European intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (COM(2001)0252)[4],

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Dimensiunea socială a globalizării – contribuția politicii UE la extinderea beneficiilor pentru toți” (COM(2004)0383),

– având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2005 referitoare la dimensiunea socială a globalizării[5],

– având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2005 referitoare la exploatarea copiilor în țările în curs de dezvoltare, în special exploatarea copiilor prin muncă[6],

– având în vedere concluziile Consiliului din 14 iunie 2010 referitoare la exploatarea prin muncă a copiilor[7],

– având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 referitoare la comerțul echitabil și dezvoltare[8],

– având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2007 privind Europa globală: aspecte externe ale competitivității[9] ca răspuns la Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „O Europă competitivă în economia globalizată - o contribuție la strategia europeană pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă” (COM(2006)0567),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți - contribuția UE la punerea în aplicare a agendei pentru muncă decentă în lume” (COM(2006)0249),

– având în vedere Declarația ministerială din 2006 a Consiliului Economic și Social al ONU cu privire la ocuparea integrală a forței de muncă și munca decentă, prin care ocuparea integrală și productivă a forței de muncă și munca decentă pentru toți sunt recunoscute ca elemente-cheie ale dezvoltării durabile,

– având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 referitoare la promovarea muncii decente pentru toți”[10], prin care solicită introducerea unor standarde sociale, în ideea promovării muncii decente, în acordurile comerciale ale Uniunii Europene, îndeosebi în acordurile bilaterale,

– având în vedere Agenda OIM privind munca decentă și Pactul mondial al OIM pentru ocuparea forței de muncă, adoptate prin consens mondial la 19 iunie 2009 în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii, precum și Declarația OIM din 2008 cu privire la justiția socială pentru o globalizare echitabilă,

– având în vedere Convenția de la Bruxelles din 1968, așa cum a fost consolidată prin Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2002 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[11],

– având în vedere sistemul de preferințe generalizate (SGP), în vigoare de la 1 ianuarie 2006, care acordă un acces scutit de taxe vamale sau cu taxe vamale reduse pentru un număr crescut de produse și care cuprinde, de asemenea, o nouă măsură de stimulare în favoarea țărilor vulnerabile confruntate cu nevoi comerciale, financiare sau de dezvoltare deosebite,

– având în vedere ansamblul acordurilor dintre Uniunea Europeană și țările terțe,

– având în vedere acordul de parteneriat dintre membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și Uniunea Europeană, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, și versiunile sale revizuite din 2005 și 2010,

– având în vedere rezoluțiile sale referitoare la acordurile de parteneriat economic cu regiunile și statele ACP, în special rezoluțiile din 26 septembrie 2002[12], din 23 mai 2007[13] și 12 decembrie 2007[14],

– având în vedere convențiile internaționale cu privire la mediu, ca de exemplu Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (1987), Convenția de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase (1989), Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea (2000) și Protocolul de la Kyoto (1997),

– având în vedere capitolul 13 din acordul de liber schimb semnat în octombrie 2009 între Uniunea Europeană și Coreea de Sud,

– având în vedere încheierea negocierilor dintre UE, Columbia și Peru cu privire la un acord comercial multilateral,

– având în vedere audierea „Aplicarea standardelor sociale și de mediu în cadrul negocierilor comerciale”, organizată la 14 ianuarie 2010 de Parlamentul European,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, avizul Comisiei pentru afaceri internaționale, avizul Comisiei pentru dezvoltare, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0312/2010),

A. întrucât legătura dintre comerț, drepturile omului și standardele sociale și de mediu a devenit un element-cheie al relațiilor economice și comerciale, făcând parte integrantă din negocierile aferente acordurilor de liber schimb;

B. întrucât denaturările concurenței și riscurile de dumping social și de mediu sunt din ce în ce mai frecvente, dezavantajând în special întreprinderile și lucrătorii din Uniunea Europeană, care trebuie să respecte standarde sociale, fiscale și de mediu mai stricte;

C. întrucât UE, în relații sale cu țările terțe, trebuie să adopte o strategie comercială bazată pe reciprocitate, dar diferențiată în funcție de nivelul de dezvoltare al partenerilor săi în ceea ce privește atât cerințele sale legate de aspectele sociale și de mediu, cât și liberalizarea comerțului, pentru a putea crea condiții echitabile și loiale de concurență internațională;

D. întrucât instanțele bilaterale au devenit cadrul principal pentru urmărirea acestor obiective politice, în măsura în care perspectivele stabilirii unor reguli multilaterale care să guverneze relațiile dintre comerț, muncă și mediu în cadrul OMC nu sunt prea promițătoare;

E. întrucât este totuși esențial să se acționeze pentru reechilibrarea raportului dintre dreptul comercial și drepturile fundamentale și să se intensifice dialogul dintre principalele organizații internaționale, în special dintre OIM și OMC, pentru a îmbunătăți coerența politicilor internaționale și guvernanța mondială;

F. întrucât există numeroase argumente în favoarea includerii dispozițiilor privind drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale, mergând de la dorința de a institui un comerț just și echitabil și de a asigura o anumită echitate a schimburilor („level playing field”) până la dorința, mai normativă, de a apăra valorile universale susținute de Uniunea Europeană și de a urmări politici europene coerente;

G. întrucât Declarația Organizației Națiunilor Unite privind dreptul la dezvoltare din 1986 confirmă faptul că ,,dreptul la dezvoltare este un drept inalienabil al omului, în temeiul căruia toți oamenii și toate popoarele au dreptul să participe și să contribuie la dezvoltarea economică, socială și culturală și să beneficieze de aceasta”; consideră, prin urmare, că UE are obligația de a nu subestima acest drept și de a-l include în acordurile internaționale pe care le încheie, precum și de a-l considera drept principiu călăuzitor pentru politicile europene;

H. întrucât Tratatul de la Lisabona reafirmă faptul că acțiunile externe ale Uniunii Europene, dintre care comerțul este o parte integrantă, trebuie să fie conduse după aceleași principii care au stat la baza constituirii sale; întrucât modelul social european, care combină o creștere economică sustenabilă și condiții de muncă și de viață mai bune, poate servi drept model și celorlalți parteneri; întrucât, în plus, acordurile comerciale trebuie să fie compatibile cu alte obligații și convenții internaționale pe care statele semnatare s-au angajat să le respecte, în conformitate cu dreptul lor național;

I. întrucât este important să fie menținut nivelul standardelor sociale și de mediu în vigoare în Uniunea Europeană și să fie asigurată respectarea lor de către întreprinderile străine care desfășoară activități pe piața unică europeană;

J. întrucât includerea drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu în acordurile comerciale poate să aducă o valoare adăugată unor astfel de acorduri, permițând o mai mare implicare a societății civile, o mai mare susținere pentru stabilitatea politică și socială și stabilind astfel un climat mai favorabil comerțului;

K. întrucât sectorul comercial și respectarea standardelor referitoare la drepturile omului, ale celor sociale și de mediu reprezintă aspecte esențiale pentru asigurarea păcii și a bunăstării în lume, dar nu pot fi considerate o soluție la toate problemele care pot apărea între statele lumii; întrucât, cu toate acestea, impasurile politice pot fi depășite prin consolidarea relațiilor comerciale, garantând, astfel, definirea intereselor comune, în special în domeniul protecției mediului, ca mijloc de evitare a conflictelor;

L. întrucât alte țări au dat exemple pozitive privind includerea standardelor sociale în acordurile comerciale;

M. întrucât sistemul de preferințe generalizate depinde de respectarea de către țările beneficiare a principiilor înscrise în convențiile internaționale privind drepturile omului și a normelor fundamentale din dreptul muncii; întrucât acest sistem include un regim special de preferințe tarifare suplimentare pentru a promova ratificarea și punerea efectivă în aplicare a convențiilor internaționale fundamentale cu privire la drepturile omului și dreptul muncii, protecția mediului și buna guvernanță; întrucât nerespectarea acestor condiții poate să determine suspendarea regimului comercial,

1. solicită, prin urmare, ca în viitoarea strategie comercială a Uniunii Europene comerțul să nu fie considerat un scop în sine, ci un instrument care să permită promovarea valorilor și a intereselor comerciale europene, precum și realizarea de schimburi echitabile, de natură să generalizeze includerea și punerea efectivă în aplicare a standardelor sociale și de mediu împreună cu toți partenerii comerciali ai UE; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să adopte în cadrul negocierilor o abordare pozitivă, dar cu forță juridică; subliniază că includerea dispozițiilor referitoare la dezvoltarea durabilă, în special în acordurile bilaterale, va aduce beneficii tuturor părților;

2. reamintește că politica comercială este un instrument în serviciul obiectivelor globale ale Uniunii Europene și că, în conformitate cu articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, politica comercială a Uniunii Europene se desfășoară „în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii”, iar, în temeiul articolului 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ea trebuie să contribuie în special la „dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite”;

Drepturile omului și standardele sociale și de mediu în relațiile comerciale multilaterale

3. face apel la o cooperare mai largă la nivel multilateral între OMC și principalele instituții ale Națiunilor Unite din domeniul drepturilor omului; consideră că legături mai strânse cu Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, precum și cu procedurile speciale ar fi deosebit de utile pentru a asigura un cadru comercial multilateral care să contribuie la respectarea drepturilor omului; consideră, de asemenea, că experiența Înaltului Comisariat ar putea fi luată în considerare în cadrul grupurilor de lucru ale OMC și al organului de apel atunci când se constată cazuri de încălcare gravă a drepturilor omului;

4. consideră că examinarea periodică universală din cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului ar trebui să fie un instrument util pentru a monitoriza respectarea dispozițiilor privind drepturile omului din acordurile comerciale internaționale;

5. subliniază faptul că aprofundarea cooperării cu OIM, organul competent pentru definirea și negocierea standardelor internaționale ale muncii și pentru supravegherea aplicării acestora în legislație și în practică, precum și participarea deplină a OIM la lucrările OMC sunt esențiale;

a) solicită în acest sens să se acorde OIM statutul de observator oficial în cadrul OMC și dreptul de a lua cuvântul cu prilejul conferințelor ministeriale ale OMC;

b) propune crearea unui comitet privind comerțul și munca decentă în cadrul OMC, după modelul comitetului privind comerțul și mediul; insistă ca ambelor comitete să li se confere un mandat clar definit și ca acestea să aibă o influență concretă;

c) propune să se acorde posibilitatea de a sesiza OIM, precum și Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, în cazurile pertinente în care este vorba de încălcarea convențiilor internaționale ale muncii în contextul unui litigiu comercial;

d) propune ca, atunci când un stat membru al OMC consideră că o decizie a organului de reglementare a litigiilor pune sub semnul întrebării deciziile OIM privind respectarea convențiilor din domeniul muncii, să fie asigurată o cale de recurs pe lângă OIM;

6. reafirmă că obiectivele legate de menținerea și păstrarea unui sistem comercial multilateral deschis și nediscriminatoriu, pe de o parte, și eforturile de protejare a mediului și de promovare a dezvoltării durabile, pe de altă parte, trebuie să se susțină reciproc; subliniază că, în conformitate cu articolul 20 din GATT, statele membre pot adopta măsuri comerciale vizând protejarea mediului, cu condiția ca aplicarea acestor măsuri să nu constituie o formă de discriminare arbitrară sau nejustificată; încurajează statele membre să facă uz de această dispoziție;

7. salută existența comitetului OMC privind comerțul și mediul, care ar trebui să fie un for esențial pentru promovarea integrării și pentru întărirea legăturii dintre mediu și comerț; își exprimă speranța că rolul și activitatea comitetului vor lua din ce în ce mai multă amploare pentru a aborda într-o manieră pozitivă principalele probleme comerciale și de mediu cu care se confruntă comunitatea internațională;

8. subliniază importanța înlesnirii accesului la bunuri și tehnologii ecologice pentru a realiza obiectivele dezvoltării durabile și invită toate părțile participante la negocieri să își intensifice eforturile pentru a încheia rapid negocierile privind reducerea sau eliminarea barierelor tarifare și netarifare pentru bunurile și serviciile de mediu, pentru a promova noi forme ale politicilor de ocupare a forței de muncă, crearea de locuri de muncă care să respecte standardele de muncă decentă ale OIM și posibilități de creștere pentru industriile europene și IMM-uri;

9. subliniază necesitatea de a face progrese în negocierile privind celelalte puncte ale articolului 31 din Declarația de la Doha cu privire la relația dintre regulile existente ale OMC și obligațiile comerciale specifice menționate în acordurile multilaterale de mediu (AMM), precum și necesitatea de a promova o cooperare mai strânsă între secretariatele AMM și comitetele OMC, factor esențial pentru a asigura dezvoltarea coerentă a regimurilor comerciale și de mediu;

10. consideră că un acord multilateral privind clima ar fi cel mai bun instrument pentru a asigura internalizarea costurilor externe de mediu negative legate de emisiile de CO₂, dar că este probabil ca un astfel de acord să nu poată fi încheiat în viitorul apropiat; consideră, prin urmare, că Uniunea Europeană ar trebui să studieze în continuare posibilitatea de a crea, în beneficiul sectoarelor industriale expuse într-adevăr la fenomenul relocării emisiilor, instrumente de mediu adecvate, complementare sistemului de licitare a cotelor de CO₂ din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii, în special „un mecanism de includere a carbonului” care să respecte regulile OMC, întrucât un astfel de mecanism ar permite combaterea riscurilor de transfer de emisii de CO₂ către țările terțe;

11. propune, după negocierea și semnarea acordului internațional privind clima, să se creeze o adevărată organizație mondială a mediului care să asigure aplicarea angajamentelor asumate și să impună respectarea standardelor de mediu; această viitoare organizație ar fi, de exemplu, sesizată obligatoriu în cazurile de dumping de mediu;

Drepturile omului și standardele sociale și de mediu în relațiile comerciale bilaterale

12. susține cu tărie practica includerii clauzelor obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la drepturile omului în acordurile internaționale ale Uniunii Europene, dar reamintește că există în continuare mari probleme legate de monitorizarea și punerea în aplicare a acestor clauze; reamintește că aceste clauze trebuie să fie incluse, de asemenea, în toate acordurile comerciale și sectoriale, cu un mecanism clar și precis de consultare, după modelul articolului 96 din Acordul de la Cotonou; salută în acest context introducerea unei astfel de clauze în noile acordurile de liber schimb;

13. subliniază că aceeași abordare de includere sistematică ar trebui aplicată și la nivelul capitolelor privind dezvoltarea durabilă din acordurile bilaterale;

14. ia act de faptul că viitoarele acorduri comerciale ar putea fi încheiate în contextul actualei crize financiare; consideră că aceasta nu trebuie să însemne neglijarea standardelor sociale și de mediu, îndeosebi în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și gestionarea deșeurilor periculoase, în favoarea atingerii altor obiective;

15. solicită Comisiei Europene, ținând seama de obiectivele menționate mai sus, să includă în mod sistematic în toate acordurile de liber schimb pe care le negociază cu țările terțe o serie de standarde sociale și de mediu, care include:

a) o listă de standarde minime care trebuie respectate de către toți partenerii comerciali ai UE; în ceea ce privește aspectele sociale, aceste standarde trebuie să corespundă celor opt convenții fundamentale ale OIM (Core Labour Standards), astfel cum sunt enumerate în Declarația OIM din 1998 cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă; la aceste opt convenții se adaugă, în cazul țărilor industrializate, cele patru convenții prioritate ale OIM (ILO Priority Conventions); în ceea ce privește mediul și respectarea drepturilor omului, standardele minime trebuie să corespundă listei convențiilor privind mediul și principiile de bună guvernanță, prevăzută în Regulamentul european privind sistemul de preferințe tarifare generalizate;

b) o listă a convențiilor suplimentare care trebuie puse în aplicare, în mod progresiv și flexibil, ținându-se seama de evoluția situației economice, sociale și de mediu a partenerului în cauză; în ceea ce privește aspectele sociale, obiectivul ultim trebuie să fie punerea în aplicare pe deplin a Agendei OIM privind munca decentă;

16. subliniază că respectarea acestor standarde trebuie înțeleasă ca incluzând în același timp ratificarea lor, transpunerea în dreptul național și punerea lor efectivă în aplicare pe întreg teritoriul național;

17. solicită ca toate acordurile comerciale viitoare să prevadă interzicerea exploatării prin muncă a copiilor, în special în domeniul extracției și prelucrării pietrelor naturale, și să includă un sistem de certificare european unic care să garanteze, cu dovezi, că obținerea pietrelor naturale importate și a produselor derivate nu a implicat, de-a lungul întregului lanț de valoare, exploatarea prin muncă a copiilor în sensul Convenției 182 a OIM;

18. subliniază că, în cadrul acordurilor de liber schimb, ar putea fi luate în considerare măsuri de liberalizare condiționată, cum ar fi scurtarea calendarului de eliminare a restricțiilor sau accesul la o piață adițională, în cazul în care standardele sociale și de mediu sunt respectate;

19. subliniază importanța monitorizării permanente a aplicării acordurilor, însoțită, în toate fazele, de o abordare deschisă și cuprinzătoare:

a) ia act de utilizarea studiilor de impact privind dezvoltarea durabilă, dar consideră că acestea ar trebui realizate înainte, în timpul și ulterior negocierilor, pentru a se asigura o evaluare continuă; subliniază, de asemenea, că este important să se acționeze pe deplin în funcție de rezultatele acestora; consideră, de asemenea, că negociatorii ar trebui să țină mai bine seama de prioritățile și preocupările care reies din aceste studii de impact;

b) invită Comisia să elaboreze studii de impact privind drepturile omului, care să le completeze pe cele referitoare la dezvoltarea durabilă, cu indicatori comerciali inteligibili, bazați pe drepturile omului și pe standardele sociale și de mediu;

c) solicită celor două părți să prezinte rapoarte periodice privind progresele generale realizate în punerea în aplicare a tuturor angajamentelor asumate în temeiul acordurilor;

d) solicită Comisiei să se asigure că parlamentele țărilor partenere sunt implicate în negocierile comerciale, cu scopul de a consolida guvernanța și controlul democratic în țările în curs de dezvoltare;

e) subliniază importanța implicării cetățenilor în toate fazele procesului de negociere și de monitorizare a acordurilor și solicită, în acest sens, crearea de forumuri pentru dezvoltarea durabilă sau de grupuri consultative în vederea consultării partenerilor sociali și a reprezentaților societății civile independente;

20. solicită ca acordurile comerciale ale UE să prevadă efectiv cel mai înalt grad de transparență, standarde stricte privind achizițiile publice și obligația întreprinderilor de a prezenta rapoarte defalcate pe țări, atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru țările în curs de dezvoltare, cu scopul de a combate exodul ilicit de capital;

21. îndeamnă Uniunea să afirme dreptul de acces la resursele naturale în cadrul negocierilor acordurilor comerciale și drepturile populațiilor autohtone și indigene în ceea ce privește accesul la resursele naturale de bază; solicită Comisiei să integreze în negocierile și acordurile comerciale internaționale problematica achiziționării și a proprietății asupra terenurilor în țările terțe, în special în țările mai puțin dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare;

22. recunoaște caracterul obligatoriu al capitolului privind dezvoltarea durabilă din acordurile bilaterale negociate în prezent, dar consideră că acesta poate fi consolidat dacă se prevăd următoarele:

a) o procedură de depunere a plângerilor, la dispoziția partenerilor sociali;

b) accesul la o instanță independentă în vederea soluționării rapide și eficace a litigiilor legate de probleme sociale sau de mediu, cum ar fi grupurile de experți selecționați de cele două părți pe baza competențelor acestora în domeniul drepturilor omului, al dreptului muncii și mediului și ale căror recomandări ar trebui să facă parte dintr-un proces bine definit, care să cuprindă dispoziții referitoarea la aplicarea lor;

c) accesul la un mecanism de soluționare a litigiilor, pe poziție egală cu celelalte părți ale acordului, care să prevadă amenzi vizând ameliorarea situației în sectoarele respective sau suspendarea cel puțin temporară a anumitor avantaje comerciale stabilite de acord în cazul încălcării grave a normelor menționate anterior;

23. subliniază importanța completării acordurilor prin măsuri de însoțire, inclusiv măsuri de asistență tehnică și programe de cooperare menite să ducă la îmbunătățirea capacității de execuție, în special a convențiilor fundamentale din domeniul drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu;

Drepturile omului și standardele sociale și de mediu în relațiile comerciale unilaterale: SPG și SPG +

24. consideră că cele 27 de convenții, a căror ratificare și punere efectivă în aplicare sunt necesare pentru a se putea beneficia de SPG +, reprezintă un ansamblu unic de convenții referitoare la drepturile omului, la dreptul muncii și la standarde de mediu și de bună guvernanță; subliniază că, până în prezent, SPG+ a avut un impact pozitiv vizibil în ceea ce privește ratificarea acestor convenții, dar unul mai redus în ceea ce privește punerea lor în aplicare și de aceea dorește să acorde o atenție mai mare măsurilor adiacente menite să ducă la îmbunătățirea capacității de execuție; consideră, de asemenea, că pentru a asigura credibilitatea SPG+, Comisia trebuie să analizeze dacă există elemente care indică faptul că anumite țări nu pun în aplicare cele 27 de convenții; în acest caz, Comisia trebuie să elimine preferințele acordate;

25. consideră că ar putea să existe o legătură mai strânsă între clauzele privind drepturile omului și SPG + în acordurile Uniunii Europene cu țările terțe, în special în ceea ce privește monitorizarea;

26. invită Comisia ca, în cadrul revizuirii sistemului SPG, să procedeze astfel încât acesta să sprijine în special țările care au cea mai mare nevoie și să simplifice regulile de origine pentru ca țările beneficiare ale inițiativei „Totul în afară de arme” și ale sistemului SPG+ să poată beneficia în cea mai mare măsură de preferințele care le sunt acordate; solicită să fie stabilite în cadrul acestui sistem criterii de referință, mecanisme și criterii transparente pentru acordarea ajutorului, precum și posibilitatea de retragere a preferințelor; solicită, de asemenea, participarea deplină a Parlamentului European pe durata acestui proces, în special în ceea ce privește propunerea Consiliului privind listele de țări beneficiare, demararea de anchete sau suspendarea temporară a SPG+;

27. invită insistent Comisia să prezinte în cel mai scurt termen o propunere de regulament care să interzică importul în UE de bunuri produse folosind forme moderne de sclavie, muncă forțată, în special munca forțată a categoriilor deosebit de vulnerabile, cu încălcarea normelor fundamentale în materie de drepturi ale omului;

28. solicită Comisiei ca, pe baza acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie, să prezinte Parlamentului informații complete cu privire la toate domeniile relevante pe durata negocierilor privind acordurile comerciale internaționale;

29. solicită Comisiei să garanteze un flux de informații eficace și să acorde în orice circumstanțe reprezentanților Parlamentului statutul de observatori și, implicit, accesul la toate ședințele și documentele pertinente, având în vedere competențele extinse ale Parlamentului ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

30. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

[1] JO C 320, 28.10.1996, p. 261.
[2] JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.
[3] JO C 112 E, 9.5.2002, p. 326.
[4] JO C 131 E, 5.6.2003. p. 147.
[5] JO C 280 E, 18.11.2006, p. 65.
[6] JO C 157 E, 6.7.2006, p. 84.
[7] Concluziile Consiliului din 14.6.2010 privind exploatarea prin muncă a copiilor, 10937/1/10.
[8] JO C 303 E, 13.12.2006, p. 865.
[9] JO C 102 E, 24.4.2008, p. 128.
[10] JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
[11] JO L 12, 16.1.2001, p. 1.
[12] JO C 273 E, 14.11.2003, p. 305.
[13] JO C 102 E, 24.4.2008, p. 301.
[14] JO C 323 E, 18.12.2008, p. 361.

Includerea clauzei privind drepturile omului și aplicarea standardelor sociale și de mediu în negocierile comerciale reprezintă probleme complexe care generează disensiuni în rândul comunității internaționale. Pe de o parte, țările din Nord denunță dumpingul social și de mediu practicat de țările emergente, care constituie o denaturare a concurenței în schimburile comerciale; pe de altă parte, țările din Sud au suspiciuni că țările din Nord doresc să împiedice dezvoltarea lor economică și să se folosească, prin aplicarea acestor standarde, de o formă de protecționism disimulat.

Prin urmare, se înțelege că abordarea într-o manieră calmă a aspectelor legate de standarde în cadrul instanțelor multilaterale este extrem de dificilă, cu atât mai mult în cadrul OMC, deși clauza socială apare din ce în ce mai frecvent în acordurile comerciale bilaterale.

Se poate constata că în prezent există un dezechilibru din ce în ce mai mare între regulile comerțului internațional și diferitele norme de drept internațional și de aceea este necesar să se exploateze noi piste de reflecție, în special pentru crearea unei adevărate coordonări între organizațiile internaționale (OMC și OIM).

Uniunea Europeană are un rol determinant în eforturile de a crea o nouă guvernanță mondială și, în acest scop, trebuie să promoveze coerența politicilor instituțiilor internaționale.

Ținând seama de această constatare, Uniunea Europeană trebuie să reflecteze în cadrul revizuirii strategiei sale comerciale asupra politicii comerciale pe care dorește să o adopte. Dacă dorește cu adevărat să transmită un mesaj clar împotriva protecționismului, trebuie să se asigure, de asemenea, de caracterul loial al comerțului internațional și de faptul că beneficiile sunt reciproce.

Prin politicile pe care le adoptă și, în mod special, prin politica sa comercială, Uniunea trebuie să își apere interesele comerciale, respectând propriile norme și valori și asigurând respectarea lor de către alții.

Această perspectivă trebuie să ajute diferitele instituții europene să lanseze și să conducă o nouă politică comercială, o politică ambițioasă bazată pe fermitate și dialog.

Nu trebuie uitat faptul că, în Europa, societățile industriale și comerciale europene sunt supuse respectării stricte a standardelor sociale și de mediu. Dacă Uniunea Europeană respectă standarde cu caracter obligatoriu, trebuie să poată cere același lucru partenerilor săi comerciali, în special țărilor emergente, și să promoveze cerințe de calitate și de durabilitate, mai ales pentru produsele alimentare care intră pe teritoriul său, în scopul menținerii unui comerț loial și echitabil.

În acest sens, standardele exigente de pe piața unică europeană în materie de sănătate, siguranță, mediu și de protecție a lucrătorilor și a consumatorilor constituie un model european specific, care trebuie să reprezinte o sursă de inspirație la nivel internațional și în contexte multilaterale și trebuie să se reflecte în negocierile acordurilor comerciale bilaterale în curs. În acest fel, Uniunea s-ar asigura la un nivel mai general că măsurile externe pe care le pune în aplicare prin politica sa comercială și de dezvoltare contribuie cu adevărat la dezvoltarea socială din țările terțe cu care întreține relații comerciale.

Găsirea de răspunsuri și prezentarea de propuneri privind această problematică vor ajuta astfel cetățenii, care resping sau se tem de negocierile comerciale, să se simtă din nou aproape de politica comercială și vor contribui la dezbaterea asupra condițiilor echitabile în schimburile comerciale („level playing field”). Se știe că deschiderea schimburilor comerciale este acceptată și considerată pozitivă de societate, cu condiția ca aceasta să poată contribui la îmbunătățirea nivelului de viață. În același fel, creșterea schimburilor comerciale și liberalismul sunt percepute în mod pozitiv atunci când nu pun în cauză drepturile sociale și de mediu. Uniunea Europeană trebuie deci să găsească un echilibru între o abordare comercială restrictivă și una liberală, precum și un compromis între apărarea intereselor sale comerciale și dezideratul respectării valorilor universale, cum ar fi aplicarea standardelor sociale și de mediu cu caracter obligatoriu.

Pentru a obține acest compromis, Uniunea trebuie să instaureze un dialog cu partenerii săi și să găsească un spațiu comun de transmitere a valorilor sale. Prin acest efort de transparență și de dialog cu privire la noile competențe care i-au fost atribuite prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European joacă un rol esențial, având obligația, în acest sens, de a da negocierilor un mandat politic și moral. Parlamentul trebuie, de asemenea, să se pronunțe asupra faptului că este necesar ca Uniunea să își apere interesele comerciale și, în același timp, să se exprime asupra necesității unui cadru normativ. Parlamentul trebuie să promoveze discuțiile deschise și „civice”. Parlamentul trebuie să fie instituția care afirmă că respectul pentru viața umana și pentru munca decentă este general valabil și că semnificația drepturilor sociale și de mediu (drepturile sindicale, lupta împotriva muncii copiilor etc.) are un aspect universal.

Problematicii expuse mai sus i se adaugă diferite niveluri de abordare a temei, și anume un nivel multilateral și unul unilateral.

I. Drepturile omului și standardele sociale și de mediu în relațiile comerciale multilaterale

Este de o importanță primordială, așa cum s-a afirmat anterior, să se promoveze coerența politicilor instituțiilor internaționale și să se instaureze o nouă guvernanță mondială coordonată de Organizația Mondială a Comerțului, de Organizația Internațională a Muncii și o (viitoare?) Organizație Mondială a Mediului. Este bine cunoscută dificultatea de a include în reglementarea comerțului internațional norme exterioare domeniului comercial. De asemenea, este posibil ca, tocmai prin consolidarea dialogului cu OIM, unele reguli fundamentale legate de respectarea standardelor sociale să poată fi luate în considerare. În acest sens, ar trebui ca rolul OIM să poată fi consolidat și ca această organizație să aibă un organ de interpretare a standardelor. În afara faptului că este recomandat ca respectarea de către toți a principalelor norme ale OIM să fie obligatorie, această organizație ar trebui să fie implicată în chestiunile legate de drepturile fundamentale ale muncii în cadrul reglementării litigiilor internaționale, cum ar fi litigiile comerciale (formă de trimitere preliminară de către OMC către OIM).

Chiar dacă standardele sociale continuă să fie luate în considerare doar într-o măsură redusă în domeniul comerțului, în domeniul mediului însă, măsurile comerciale impuse prin acordurile multilaterale de mediu (AMM) pentru atingerea obiectivelor de mediu considerate „legitime” prin consens multilateral și care nu sunt o simplă restricție disimulată a comerțului par să fie considerate în prezent excepții prevăzute la articolul XX din GATT.

În sfârșit, în ceea ce privește aspectul de mediu, ar trebui creată o organizație mondială specifică. Dacă mandatul său este bine definit și clar în comparație cu alte organizații internaționale, ca și în cazul OMC, și dacă i se permite să acționeze pe baza unor principii admise de comun acord, acestei organizații, denumită Organizația Mondială a Mediului (OMM), i-ar putea reveni sarcina definirii și aplicării standardelor de mediu. OMM ar putea fi deci sesizată în legătură cu cazurile de dumping de mediu.

În ceea ce privește chestiunea drepturilor omului, ar trebui în sfârșit instaurată o cooperare mai largă la nivel multilateral între OMC și principalele instituții ale Națiunilor Unite din domeniul drepturilor omului. Experiența Înaltului Comisariat ar putea fi, de exemplu, luată în considerare în cadrul grupurilor de lucru ale OMC și al organului de apel atunci când se constată cazuri de încălcare gravă a drepturilor omului.

II. Drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale bilaterale

Chestiunea obligației de a aplica aceste standarde în cadrul acordurilor comerciale bilaterale este deosebit de sensibilă și pune în evidență capacitatea Uniunii Europene sau, dimpotrivă, incapacitatea sa de a impune aplicarea și respectarea acestor standarde.

În cursul negocierilor bilaterale încheiate recent sau aflate în curs, Uniunea a făcut eforturi în vederea includerii standardelor sociale în acordurile de liber schimb, dar se confruntă uneori cu o atitudine ostilă din partea unor țări care consideră că aceste standarde constituie bariere protecționiste. Uniunea se confruntă cu dificultăți și în cazul unor țări care, deși semnatare ale convențiilor OIM, nu respectă drepturile sindicale.

Cu toate acestea, odată cu negocierea capitolelor referitoare la dezvoltarea durabilă, s-au observat evoluții concrete în cadrul acordurilor de liber schimb (ALS). Un principiu de bază al anumitor acorduri de liber schimb este angajamentul părților de a respecta drepturile omului și dezvoltarea unei economii durabile bazate pe protecția și promovarea drepturilor lucrătorilor și a drepturilor de mediu.

În schimb, pentru ca aceste capitole referitoare la dezvoltarea durabilă să poată fi respectate de cele două părți, ar trebui discutată stabilirea unor mecanisme de supraveghere reciprocă și a unor stimulente. Ar putea fi luate în considerare, de exemplu, măsurile de liberalizare condiționată, cum ar fi scurtarea calendarului de eliminare a restricțiilor sau accesul la o piață adițională, în cazul în care un anumit standard social și/sau de mediu este respectat sau nu. Ar fi necesar, de asemenea, un „cursor” de cerințe, variabil în funcție de țară și de situația economică a acesteia, care să permită impunerea treptată și flexibilă a respectării standardelor sociale și de mediu.

În sfârșit și mai ales, trebuie consolidate grupele de arbitraj, forumurile de schimburi și dialog, care să permită o implicare mai mare a societății civile și care să aibă în timp un veritabil efect de pârghie asupra politicilor interne ale țărilor partenere. O posibilitate ar fi crearea de „observatoare” bilaterale comune pentru a oferi un forum de schimburi de puncte de vedere între guverne, Parlamentul European, partenerii sociali și societatea civilă în sensul larg. În fine, Comisia trebuie invitată să elaboreze studii de impact privind drepturile omului, care să le completeze pe cele referitoare la dezvoltarea durabilă, cu indicatori comerciali inteligibili, bazați pe drepturile omului și pe standardele sociale și de mediu.

III. Drepturile omului și standardele sociale și de mediu în relațiile comerciale unilaterale: SPG și SPG +

Aceste instrumente permit promovarea principiilor și a drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Or SPG, care permite Uniunii să acorde unilateral preferințe comerciale, s-a birocratizat într-o măsură foarte mare, criteriile sale de atribuire și de retragere a preferințelor nefiind foarte transparente. De asemenea, ar trebui ca Uniunea, cu ocazia reexaminării Regulamentului SPG, să poată identifica mai bine beneficiarii, ținând seama, de exemplu, de nivelul lor de dezvoltare, și să poată asigura monitorizarea angajamentelor țărilor în cauză referitoare la aspecte legate de drepturile omului și de standardele sociale și de mediu. Comisia ar putea, în fine, să analizeze posibilitatea stabilirii unui cadru de cooperare între Uniune și țările beneficiare ale sistemului SPG pentru a facilita desfășurarea anchetelor și urmărirea cazurilor litigioase, precum și a introducerii unui număr mai mare de măsuri de însoțire.

destinat Comisiei pentru comerț internațional

referitor la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale

(2009/2219(INI))

Raportor pentru aviz: David Martin

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea sa de rezoluție:

1. subliniază că, de la adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO) în 1948, drepturile economice și sociale fac parte integrantă din drepturile omului; consideră că este de datoria UE să ajute țările mai puțin dezvoltate și țările în curs de dezvoltate cu care semnează acorduri internaționale, inclusiv comerciale, să le aplice;

2. solicită Comisiei să nu încheie acorduri comerciale decât cu condiția ca acestea să prevadă clauze referitoare la democrație și la drepturile omului, precum și la standardele sociale, sanitare și de mediu; reiterează, încă o dată, cererea adresată Comisiei și Consiliului de a pune în aplicare în mod eficient clauzele deja integrate în acordurile internaționale în vigoare și, în consecință, de a institui un mecanism adaptat, în spiritul articolelor 8, 9 și 96 din Acordul de la Cotonou;

3. solicită ca toate acordurile și negocierile comerciale ale Uniunii Europene cu țările terțe să includă o clauză privind drepturile omului și o evaluare prealabilă a impactului acordurilor avute în vedere, ținând cont de situația drepturilor omului în cazul tuturor părților la respectivele acorduri; consideră că această analiză trebuie să se sprijine pe întâlniri cu apărătorii drepturilor omului care își desfășoară activitatea în acele țări;

4. consideră că, în special în domeniul drepturilor omului, politicile interne și externe ale UE trebuie să fie coerente și să respecte întotdeauna principiile enunțate în titlul V capitolul I din Tratatul UE privind democrația, statul de drept, universalitatea, inalienabilitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; în acest sens, subliniază că credibilitatea internațională a UE, în calitate de promotor al drepturilor omului, depinde de capacitatea sa de a garanta că multinaționalele din UE respectă drepturile omului și standardele sociale și de mediu în activitățile lor de peste mări, în special în țările în curs de dezvoltare; solicită punerea în aplicare imediată a Convenției europene a drepturilor omului și, ulterior, a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; consideră că UE trebuie să aplice Convenția europeană a drepturilor omului în țările terțe, așa cum a recomandat Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

5. solicită Comisiei ca, în calitatea sa de reprezentantă a Uniunii și a statelor membre, să determine OMC și pe membrii săi să țină cont de drepturile omului și de standardele sociale, sanitare și de mediu în cadrul negocierilor comerciale, în special al celor pentru Acordul de la Doha, și să vegheze concret la aplicarea și promovarea lor în contextul punerii în aplicare a acordurilor comerciale; solicită Comisiei să determine OMC și membrii săi să accepte, într-o primă fază cu statutul de observatori, delegațiile OIM și secretariatului BIM, precum și secretariatele acordurilor multilaterale și internaționale privind mediul;

6. îndeamnă Uniunea să valorifice dreptul de acces la resursele naturale în cadrul negocierilor comerciale și drepturile populațiilor autohtone și indigene în materie de acces la resursele naturale de bază; solicită Comisiei să integreze în negocierilor și acordurile comerciale internaționale problematica cumpărării și a proprietății asupra terenurilor în țările terțe, în special în țările mai puțin dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare;

7. invită Comisia să pună în aplicare Rezoluția Parlamentului din 10 martie 2010 privind sistemul GPS+; solicită în consecință ca aceasta să dezvolte un sistem de referință mai coerent și mai echitabil pentru toate țările care beneficiază de asistență în cadrul sistemului menționat, pentru a monitoriza cu claritate, transparență și ținând cont de opiniile părților implicate atât succesele, cât și regresele înregistrate în ceea ce privește evoluția drepturilor sociale și politice ale omului, inclusiv a drepturilor sociale, economice, culturale și de mediu;

8. consideră totuși că a insista în mod unilateral asupra aplicării în practică a drepturilor universale ale omului înseamnă a ignora că implementarea acestora necesită și mijloace financiare pe care, în circumstanțele date, economiile emergente și țările în curs de dezvoltare nu le pot asigura prin mijloace proprii;

9. subliniază că scopul acordului TRIPs este acela de a promova dreptul la sănătate; consideră că UE ar trebui să garanteze că orice acord comercial care cuprinde clauze „TRIP plus” respectă pe deplin drepturile omului și promovează în mod proactiv dreptul la sănătate, în special în țările în curs de dezvoltare;

10. consideră, în acest context, că în legislația viitoare, Parlamentul trebuie să insiste asupra unei măsuri prin care avantajele comerciale, inclusiv cele care decurg din acordurile de liber schimb, să poată fi suspendate temporar, exclusiv de către Comisie, în cazul în care există suficiente dovezi privind încălcări ale drepturilor omului sau ale lucrătorilor, sau să poată fi suspendate de Înaltul Reprezentant/Vicepreședinte sau de Comisie la cererea unui anumit număr de state membre și/sau a Parlamentului European;

11. consideră că UE trebuie să monitorizeze în mod eficient și să aplice clauzele privind drepturile omului prevăzute în acordurile sale comerciale; subliniază importanța posibilității de a suspenda, temporar sau permanent, preferințele comerciale în cazul încălcării drepturilor omului și, în special, ale lucrătorilor; solicită Comisiei să ofere informații privind fezabilitatea instituirii unui organism de arbitraj obligatoriu din punct de vedere juridic, precum și a urmăririi penale internaționale a multinaționalelor;

12. subliniază faptul că ar trebui găsite modalități în vederea unei monitorizări mai atente a alegațiilor privind încălcările grave și sistematice ale drepturilor omului și ale lucrătorilor; în acest context, sugerează că ar putea fi avută în vedere asocierea reprezentanților UE (în stadiul actual, din partea Comisiei, sau, în viitor, din partea SEAE) la misiuni de anchetă efectuate în cadrul unor proceduri speciale ale ONU, atunci când acestea au o incidență asupra acordurilor comerciale ale UE;

13. în ciuda introducerii salutare în acordurile comerciale internaționale a clauzelor sociale, a clauzelor privind drepturile omului și a celor privind protecția mediului, atrage atenția asupra faptului că este vorba de cerințe minimale și de un instrument printre altele și subliniază necesitatea imperioasă de a preveni utilizarea lor abuzivă, în scop protecționist, din care cauză este necesară o aplicare a acestor clauze, bazată pe consultarea și implicarea democratică a tuturor partidelor în procesul de luare a deciziilor;

14. îndeamnă Comisia să prezinte urgent o propunere de regulament care să interzică importul în UE al mărfurilor produse folosind forme moderne de sclavie, munca forțată, în special munca forțată a grupurilor deosebit de vulnerabile, care încalcă normele fundamentale în materie de drepturi ale omului, consideră că acest regulament ar trebui să se refere la drepturile evidențiate atât în Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, cât și în declarația din 1998 a Organizației Internaționale a Muncii referitoare la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă; subliniază că un astfel de regulament ar trebui să permită Uniunii Europene să investigheze revendicările specifice, atunci când există suficiente dovezi cu privire la producerea unor încălcări ale acestor norme internaționale; invită Comisia, în intervalul de timp care precede intrarea în vigoare a unui astfel de regulament, să întărească verificările la importuri și să monitorizeze standardele etice din lanțul de aprovizionare din țările care exportă către UE;

15. solicită tuturor statelor membre să aplice Regulamentul (CE) nr. 1236/2005[1] al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și să confere prevederilor acestuia efecte obligatorii în toate acordurile comerciale internaționale;

16. consideră că drepturile sociale sunt drepturi universale, care însă nu trebuie doar proclamate, ci trebuie puse în practică; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să asiste, în mod solidar, statele cele mai sărace ale lumii la implementarea acestor drepturi;

17. invită Comisia să revizuiască regulamentele UE în materie de exporturi, având în vedere posibilitatea transferului de tehnologii realizate la standarde europene, inclusiv telefoane mobile, rețele de comunicații și programe informatice de scanare și cenzurare a internetului, dubla utilizare, colectarea și extragerea de date, inclusiv date personale, către regimurile represive; solicită Comisiei să prezinte o propunere de regulament cu privire la un nou sistem de acreditare, în cazul în care din revizuirea respectivă reiese necesitatea unei acțiuni legislative;

18. solicită evaluarea regulată a angajamentelor în materie de drepturi ale omului, prevăzute în acordurile comerciale internaționale;

19. solicită Comisiei să revizuiască regulamentele UE în materie de exporturi în domeniul vânzării, furnizării, transferului sau exportului de arme și materiale conexe de toate tipurile, inclusiv muniție, echipamente și piese de schimb, către țările sau regimurile susceptibile de a le utiliza în scopul reprimării interne a societății civile și al încălcării drepturilor omului;

20. solicită, în paralel cu angajamentul în materie de drepturile ale omului, ajutor pentru dezvoltare și comerț internațional, consolidarea durabilă a procesului de dezvoltare regională, în conformitate cu obiectivele ONU de dezvoltare ale mileniului;

21. încurajează reprezentanții UE (în etapa actuală, din partea Comisiei sau, în viitor, din partea SEAE) să-și împărtășească cunoștințele privind situația drepturilor omului cu comunitatea de afaceri.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

[1] JO L 200, 30.7.2005, p. 1.

destinat Comisiei pentru comerț internațional

referitor la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale

(2009/2219(INI))

Raportor pentru aviz: Filip Kaczmarek

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. observă că articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene menționează faptul că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în momentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”; subliniază faptul că, prin urmare, înaintea semnării oricărui acord comercial, UE are obligativitatea de a lua serios în considerare toate consecințele posibile și, în special, eradicarea sărăciei;

2. reamintește că Declarația Organizației Națiunilor Unite privind dreptul la dezvoltare din 1986 confirmă faptul că ,,dreptul la dezvoltare este un drept inalienabil al omului și că toți cetățenii și toate popoarele au dreptul să participe și să contribuie la dezvoltarea economică, socială și culturală și să beneficieze de aceasta”; consideră, prin urmare, că UE are obligația de a nu subestima acest drept și de a-l include în acordurile internaționale pe care le încheie, precum și de a-l considera drept principiu călăuzitor pentru politicile europene;

3. regretă că lipsește încă o abordare globală privind modul în care întreprinderile respectă drepturile omului la nivel internațional, ceea ce permite anumitor state și companii să le eludeze; invită Comisia să ia inițiative la nivelul OCDE pentru raționalizarea și evaluarea inițiativelor private din domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor, în special prin elaborarea unui singur document de referință privind normele și practicile adecvate pe care o întreprindere responsabilă din punct de vedere social ar trebui să le respecte;

4. salută acordurile de liber schimb și toate eforturile pentru încurajarea comerțului cu și între țările în curs de dezvoltare drept o cale sigură către o dezvoltare solidă și durabilă; încurajează în special zonele de liber schimb regional ca și modalitate de a promova, prin reduceri tarifare, comerțul între țările în curs de dezvoltare, respectând, în același timp, regulile OMC;

5. observă faptul că în multe țări în curs de dezvoltare pescuitul, în special pescuitul artizanal și industriile conexe, joacă un rol vital în asigurarea securității alimentare, în crearea de locuri de muncă, în generarea de venituri guvernamentale și de exporturi, precum și în menținerea comunităților locale; consideră că este esențial să se țină seama de interesele populației locale și de drepturile lor suverane asupra resurselor naturale; își exprimă îngrijorarea că pescuitul ilegal poate să contribuie la migrație și să submineze în mod grav dezvoltarea durabilă; subliniază, prin urmare, faptul că acordurile UE din domeniul pescuitului cu țările în curs de dezvoltare contribuie la dezvoltarea industriilor locale din domeniul pescuitului (punând un accent deosebit pe pescarii și întreprinderile piscicole mici și mijlocii), la monitorizarea stocurilor de pește, la combaterea pescuitului în exces și a pescuitului ilegal, la protejarea biodiversității, precum și la sprijinirea și promovarea îmbunătățirii standardelor de igienă și sănătate;

6. invită UE să promoveze activ responsabilitatea socială corporativă prin acordurile sale comerciale, în vederea realizării unui mediu comercial global care respectă principiile etice sociale și de mediu;

7. îndeamnă Comisia să insiste asupra respectării normelor fundamentale privind munca ale OIM drept condiție prealabilă pentru stabilirea acordurilor comerciale și să încurajeze aderarea la scară largă la mecanismele care protejează drepturile muncitorilor și mediul, ca de exemplu Inițiativa pentru transparența sectorului industriilor extractive sau procesul Kimberly din industria diamantelor; salută, în acest context, legea privind „minereurile din conflicte” adoptată recent în SUA și solicită Comisiei și Consiliului să analizeze o inițiativă legislativă în acest sens;

8. solicită ca acordurile comerciale ale UE să prevadă cel mai înalt grad de transparență, standarde stricte privind achizițiile publice și rapoarte defalcate pe țări realizate de companii provenind atât din țările dezvoltate, cât și din țările în curs de dezvoltare, cu scopul de a combate exodul ilicit de capital;

9. observă că, în timp ce efectele schimbărilor climatice se resimt în principal în țările în curs de dezvoltare, statele industrializate ar trebui să își asume cea mai mare parte din responsabilitatea pentru acest fenomen; consideră, prin urmare, că relațiile comerciale ale UE nu trebuie doar să evite provocarea de daune asupra mediului, ci ar trebui să contribuie în mod activ la dezvoltarea durabilă la nivel mondial;

10. subliniază diferențele mari dintre țările dezvoltate și cele mai sărace națiuni din punctul de vedere al capacității și potențialului; solicită, prin urmare, Comisiei să reflecte mai bine nevoile țărilor ACP în abordarea sa de negociere a acordurilor de parteneriat economic, garantând faptul că statele care preferă să nu semneze acordurile de parteneriat economic nu vor fi penalizate;

11. invită Comisia să utilizeze mai bine mecanismele de condiționalitate din cadrul unor instrumente precum SGP și Acordul de la Cotonou în vederea garantării drepturilor omului; îndeamnă Comisia să acorde un sprijin sporit țărilor terțe în ceea ce privește dezvoltarea unor instituții juridice capabile să tragă la răspundere întreprinderile pentru încălcări ale drepturilor omului;

12. solicită Comisiei să se asigure că parlamentele țărilor partenere sunt implicate în negocierile comerciale, cu scopul de a consolida guvernanța și controlul democratic din țările în curs de dezvoltare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru comerț internațional

referitor la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale

(2009/2219(INI))

Raportor pentru aviz: Richard Howitt

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. invită Uniunea Europeană să promoveze principiile privind comerțul gestionat și echitabil, care au caracterizat dezvoltarea statelor sale membre și a țărilor în curs de dezvoltare prospere, inclusiv a „tigrilor asiatici”, respingând protecționismul sau orice altă tentativă de subminare a avantajelor comparative legitime ale țărilor în curs de dezvoltare, care nu aduc atingere drepturilor omului, drepturilor lucrătorilor și drepturilor sindicale, aplicând, în schimb, o interpretare diferită decât cea actuală a articolului XXIV al Acordului OMC, astfel încât sectoare vulnerabile precum fabricarea sau cele de alt tip să iasă din sfera de aplicare a acordurilor comerciale, acolo unde acest lucru este justificat;

2. confirmă că toate acordurile comerciale trebuie să solicite tuturor părților să fi ratificat, implementat și aplicat efectiv convențiile de bază ale Declarației OIM privind principiile și drepturile fundamentale și că secțiunea dedicată dezvoltării durabile are același caracter obligatoriu ca și dispozițiile privind accesul la piață, fiind supusă aceleiași proceduri de soluționare a disputelor;

3. insistă că, în timp ce colaborează în mod eficient cu OIM și cu alte organisme prevăzute în tratate, Comisia ar trebui să continue să își îndeplinească responsabilitatea de a evalua impactul negocierilor comerciale asupra drepturilor de ordin social, asupra celor legate de mediu și asupra drepturilor omului, acordând o atenție deosebită promovării unor condiții de muncă decente pentru toți, și să consulte sindicatele, în calitate de parteneri sociali recunoscuți, și ONG-urile din domeniul mediului și cel social din UE și din țările terțe într-o manieră transparentă în toate etapele procesului de negociere și punere în aplicare a acordurilor comerciale, garantându-le acestora dreptul clar de a formula preocupări și obiecțiuni care să fie examinate și soluționate de Comisie;

4. solicită ca viitoarele acorduri comerciale și revizuirea regulamentului SPG+ să depășească deficiențele existente legate de consecvență, transparență și echitate procedurală prin aplicarea unor criterii și standarde transparente cu privire la respectarea drepturilor lucrătorilor, ale celor legate de mediu și ale drepturilor omului în țările partenere, inclusiv recomandări specifice de îmbunătățire, dacă sunt necesare;

5. salută utilizarea evaluărilor de impact privind durabilitatea, dar regretă incapacitatea de a da curs pe deplin rezultatelor acestora, precum în cazul Africii de Vest, al țărilor mediteraneene, al Columbiei și al regiunilor americane în general; solicită să se pună mai mult accent pe utilizarea capacității de influență a UE pentru a urmări realizarea de progrese concrete în ceea ce privește drepturile omului, standardele de muncă, dezvoltarea durabilă și buna guvernanță anterior încheierii acordurilor comerciale, precum și în timpul punerii lor în aplicare;

6. admite că acordurile comerciale actuale și viitoare sunt negociate în contextul unei crize economice care se prevede că va spori numărul șomerilor în țările OCDE cu opt milioane în doi ani; că relocarea explică procentul ridicat al pierderilor locurilor de muncă, de exemplu în Irlanda și Portugalia (unul din patru), Danemarca (unul din șase) și Estonia și Slovenia (unul din șapte); și că politica comercială a UE ar trebui să aibă ca obiectiv evitarea unei scăderi disproporționate sau prea rapide a cotei de piață a UE și a numărului de locuri de muncă, indiferent de domeniu și, după caz, să asigure un acces mai bun pe piață exportatorilor din UE; solicită ca acordurile comerciale să fie încheiate ținând seama de domeniul de aplicare al Fondului european de ajustare la globalizare în vederea furnizării unor niveluri adecvate de asistență în materie de restructurare semnificativă;

7. solicită ca negocierile comerciale ale UE să promoveze atât obligații, cât și drepturi pentru investitori și întreprinderi, așa cum este prevăzut în „Procesul de la Heiligendamm” inițiat de fosta președinție germană și implicând OIM, OCDE și ONU; subliniază că, în conformitate cu noile norme privind investițiile responsabile întemeiate pe dispozițiile relevante din Tratatul de la Lisabona, capitolul referitor la dezvoltarea durabilă trebuie să includă toate normele privind investițiile menționate în ALS; consideră că toate acordurile comerciale trebuie să solicite respectarea Orientărilor OCDE privind întreprinderile multinaționale, a Declarației tripartite a OIM privind întreprinderile multinaționale și politica socială, a prevederilor inițiativei „Global Compact” a ONU și a recomandărilor reprezentantului special al ONU pentru întreprinderi și drepturile omului;

8. solicită ca reclamațiile privind problemele de ordin social să constituie subiectul deciziilor unor experților cu adevărat independenți, cu implicarea organizațiilor reprezentative ale lucrătorilor și ale comunității; cel puțin unul dintre experții implicați ar trebui să provină de la OIM; recomandările acestora trebuie să facă parte dintr-un proces definit care să asigure tratarea suficient de rapidă a problemelor ridicate, astfel încât deliberările experților să nu se limiteze la elaborarea de rapoarte și recomandări, ci să aibă drept rezultat dispoziții privind monitorizarea și revizuirea permanentă, în special pentru a menține presiunea asupra guvernelor care permit încălcarea drepturilor lucrătorilor pe teritoriul lor;

9. insistă ca orice inserare în acordurile comerciale a „modului IV” privind circulația în regim temporar a forței de muncă să se conformeze standardelor de muncă naționale de bază, inclusiv normelor privind perioada de ședere, salariul minim și acordurile salariale colective, standardelor naționale din domeniul muncii și acordurilor colective din țările partenere;

10. solicită ca UE să susțină extinderea procedurii de revizuire a politicii comerciale a OMC astfel încât să cuprindă aspectele comerciale ale dezvoltării durabile, inclusiv respectarea standardelor fundamentale de muncă, modificarea „definiției subvenției” din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii, cu scopul de a asigura respectarea standardelor fundamentale de muncă și a drepturilor omului în zonele de tratare a exporturilor; solicită ca delegația de la Geneva a UE să relanseze și să mențină gruparea informală „prietenii lucrătorilor” pe care a creat-o pentru a promova standardele de muncă în cadrul OMC;

11. solicită ca toate acordurile comerciale viitoare să prevadă interzicerea exploatării muncii copiilor, în special în domeniul extracției și prelucrării pietrelor naturale, și să includă un sistem de certificare european uniform care să asigure că pietrele naturale importate și produsele din pietre naturale au fost obținute, în mod demonstrabil, de-a lungul întregului lanț valoric fără exploatarea muncii copiilor în înțelesul din Convenția 182 a OIM.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru comerț internațional

referitor la drepturile omului și la standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale

(2009/2219(INI))

Raportor pentru aviz: Thomas Ulmer

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. consideră că în cadrul acordurilor comerciale internaționale trebuie luate măsuri în vederea respectării standardelor semnificative de mediu și de sănătate, precum și a anumitor aspecte legate de sănătatea animalelor;

2. recunoaște că acordurile comerciale internaționale pot contribui la ameliorarea standardelor în domeniul mediului și al drepturilor omului prin intermediul unor angajamente obligatorii, cu condiția ca aceste angajamente să fie implementate, monitorizate și aplicate în mod corespunzător;

3. solicită insistent Comisiei Europene să aibă ca obiectiv definirea contractuală a standardelor de mediu și de sănătate în cadrul acordurilor comerciale bilaterale pe care le negociază în prezent cu Coreea de Sud, Peru, Columbia, India, țările ACP, Consiliul de Cooperare al Golfului și un număr de țări participante la Politica europeană de vecinătate (PEV), acordând o atenție deosebită drepturilor lucrătorilor și protecției copiilor și femeilor, precum și standardelor în domeniul schimbărilor climatice, siguranței produselor și informațiilor pentru consumatori;

4. constată că măsurile și politicile privind schimbările climatice se intersectează din ce în ce mai mult cu comerțul internațional și solicită Organizației Mondiale a Comerțului să includă în continuare schimbările climatice în cadrul programului său de lucru și să definească norme și standarde specifice în acest sens;

5. consideră că Organizația Mondială a Comerțului ar trebui monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor de asigurare a conformității și insistă asupra faptului că, în calitate de reprezentant al Uniunii Europene pe lângă Organizația Mondială a Comerțului, Comisia ar trebui să fie implicată îndeaproape în această activitate de monitorizare;

6. solicită o armonizare a standardelor de mediu și a cerințelor de sănătate, drept obiectiv final de îndeplinit la nivel mondial și insistă asupra necesității de a dezvolta și ameliora aceste standarde la nivel regional atunci când sunt puse în aplicare acordurile comerciale internaționale;

7. consideră că respectarea standardelor sociale, de mediu și de sănătate ar trebui să reprezinte o condiție prealabilă pentru negocierile comerciale internaționale;

8. solicită introducerea unei clauze obligatorii de soluționare a litigiilor;

9. se pronunță în favoarea acordării de beneficii țărilor în curs de dezvoltare cu economie emergentă, cu condiția ca acestea să dovedească determinare în respectarea standardelor sociale, de mediu și de sănătate europene; țările în curs de dezvoltare cu economie emergentă sunt acele țări care nu mai prezintă toate caracteristicile specifice țărilor în curs de dezvoltare și astfel se poate considera că dinamica economică proprie le va permite acestor țări să depășească caracteristicile structurale tipice ale unui stat în curs de dezvoltare într-un orizont de timp previzibil;

10. invită Comisia Europeană să solicite Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) ca, în cazul litigiilor, să nu acționeze exclusiv pe baza unor considerente de politică comercială; consideră că legitimitatea măsurilor transfrontaliere de protecție a mediului și a sănătății nu ar trebui să depindă de clasificarea acestor intervenții de către OMC ca fiind generatoare sau nu de perturbări ale liberului schimb;

11. ia act de faptul că viitoarele acorduri comerciale ar putea fi influențate de actuala criză financiară; consideră că aceasta nu trebuie să însemne neglijarea standardelor sociale și de mediu, îndeosebi în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și gestionarea deșeurilor periculoase, în favoarea atingerii altor obiective;

12. recunoaște că standardele înalte în domeniul protecției mediului și al drepturilor lucrătorilor în UE pot crea un dezavantaj competitiv pentru întreprinderile europene care concurează cu produse și servicii provenite din țări terțe cu standarde de acest gen mai puțin stricte; consideră că ameliorarea și punerea în aplicare a acestor standarde în țările terțe prin intermediul condițiilor incluse în acordurile comerciale internaționale ar genera o concurență mai loială pentru întreprinderile europene, ameliorând, în același timp, protecția mediului și drepturile omului, precum și drepturile sociale și ale lucrătorilor în aceste țări terțe;

13. consideră că Organizația Mondială a Comerțului și statele membre ale acesteia trebuie să ajungă la un acord în legătură cu crearea unei piețe mondiale deschise pentru bunurile, serviciile și tehnologiile de mediu, ca mijloc de a consolida comerțul internațional și de a permite tehnologiilor și investițiilor ecologice să circule liber în întreaga economie mondială;

14. solicită Comisiei să insiste în privința adoptării unui Acord privind bunurile și serviciile ecologice, ca parte a Rundei de negocieri de la Doha din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, având drept obiectiv liberalizarea comerțului cu tehnologiile ecologice de importanță majoră;

15. solicită Comisiei să realizeze evaluări regulate ale acordurilor comerciale, precum și să țină la curent Parlamentul și să îl informeze în mod periodic cu privire la aceste evaluări, asigurându-se, totodată, o colaborare efectivă atât cu organismele de reglementare naționale și internaționale, cât și cu sindicatele și cu organizațiile neguvernamentale în vederea garantării respectării standardelor sociale, de mediu și de sănătate;

16. subliniază că sectorul comercial, precum și respectarea standardelor din domeniul drepturilor omului, al drepturilor sociale și de mediu reprezintă un aspect esențial în ceea ce privește asigurarea păcii și a bunăstării în lume, dar nu reprezintă o soluție la toate disensiunile dintre state; cu toate acestea, constată că situațiile politice fără ieșire pot fi depășite prin consolidarea relațiilor comerciale, garantând, astfel, definirea intereselor comune, în special în domeniul protecției mediului, ca mijloc de evitare a conflictelor;

17. solicită Comisiei ca, pe baza acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie, să prezinte Parlamentului informații cuprinzătoare cu privire la toate domeniile tematice relevante, în orice moment al negocierilor privind acordurile comerciale internaționale;

18. solicită Comisiei să garanteze un flux de informații eficient, să acorde în orice moment delegaților Parlamentului statutul de observatori și, implicit, acces la toate ședințele și documentele relevante, având în vedere competențele extinse ale Parlamentului ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

Membri titulari prezenți la votul final

Gabriele Albertini, Bastiaan Belder, Frieda Brepoels, Elmar Brok, Michael Gahler, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Andrzej Grzyb, Heidi Hautala, Richard Howitt, Anneli Jäätteenmäki, Ioannis Kasoulides, Tunne Kelam, Nicole Kiil-Nielsen, Andrey Kovatchev, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Vytautas Landsbergis, Krzysztof Lisek, Sabine Lösing, Barry Madlener, Mario Mauro, Kyriakos Mavronikolas, Willy Meyer, Francisco José Millán Mon, Alexander Mirsky, María Muñiz De Urquiza, Norica Nicolai, Raimon Obiols, Kristiina Ojuland, Pier Antonio Panzeri, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Libor Rouček, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Nikolaos Salavrakos, Jacek Saryusz-Wolski, Adrian Severin, Marek Siwiec, Ernst Strasser, Zoran Thaler, Inese Vaidere, Graham Watson, Boris Zala

Membri supleanți prezenți la votul final

Reinhard Bütikofer, Carlo Casini, Nikolaos Chountis, Monica Luisa Macovei, Marietje Schaake, György Schöpflin, Dominique Vlasto

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Marie-Christine Vergiat

Aviz juridic - Politica de confidențialitate