RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind modificarea Directivei 2003/109/CE în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii unei protecții internaționale
1.12.2010 - (COM(2007)0298 – C6‑0196/2007 – 2007/0112(COD)) - ***I
Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportor: Claude Moraes
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind modificarea Directivei 2003/109/CE în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii unei protecții internaționale
(COM(2007)0298 – C6‑0196/2007 – 2007/0112(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0298),
– având în vedere articolul 63 punctele 3 și 4 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0196/2007),
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 79 alineatul (2) literele (a) și (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea sa din 18 noiembrie 2010 de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7–0347/2010),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
POZIȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN
ÎN PRIMĂ LECTURĂ*
---------------------------------------------------------
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
privind modificarea Directivei 2003/109/CE în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii unei protecții internaționale
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 79 alineatul (2) literele (a) și (b),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară[1],
întrucât:
(1) Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung[2] nu se aplică refugiaților sau beneficiarilor unei protecții subsidiare reglementate de Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate[3];
(2) Perspectiva obținerii statutului de rezident pe termen lung într-un stat membru după o anumită perioadă de timp este un element important pentru integrarea deplină a beneficiarilor unei protecții internaționale în statul membru unde locuiesc;
(3) Statutul de rezident pe termen lung pentru beneficiarii unei protecții internaționale este de asemenea important pentru promovarea coeziunii economice și sociale, obiectiv fundamental al Uniunii, prevăzut de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
(4) Prin urmare, beneficiarii unei protecții internaționale vor putea obține statutul de rezidență pe termen lung în statul membru care le-a acordat protecție internațională, sub rezerva condițiilor aplicabile și altor resortisanți ai țărilor terțe; ▌
(5) Având în vedere dreptul beneficiarilor unei protecții internaționale de a locui în alt stat membru decât în cel care le-a acordat protecție internațională, e necesară asigurarea faptului că statele membre în cauză sunt informate de protecția de fond a persoanelor respective, astfel încât să își poată îndeplini obligațiile privind respectarea principiului nereturnării; ▌
(6) Beneficiarii unei protecții internaționale care sunt rezidenți pe termen lung trebuie să beneficieze de egalitate de tratament cu cetățenii statului membru respectiv, într-o gamă largă de domenii economice și sociale, cu anumite condiții, astfel încât statutul de rezident pe termen lung să constituie un veritabil instrument de integrare în societatea în care este stabilit rezidentul în cauză;
(7) Egalitatea de tratament a beneficiarilor unei protecții internaționale în statul membru care le-a acordat protecție internațională nu trebuie să aducă atingere drepturilor și beneficiilor garantate de Directiva 2004/83/CE, precum și de Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată de Protocolul semnat la New York la 31 ianuarie 1967 (Convenția de la Geneva);
(8) Condițiile stabilite de Directiva 2003/109/CE privind dreptul unui rezident pe termen lung de a se stabili în alt stat membru și de a obține statutul de rezident pe termen lung în acel stat trebuie să se aplice în același fel tuturor resortisanților țărilor terțe care au obținut statutul de rezident pe termen lung;
(9) Transferul de responsabilitate pentru protecția beneficiarilor unei protecții internaționale nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive;
(10) Dacă un stat membru intenționează, dintr-un motiv stipulat în Directiva 2003/109/CE, să expulzeze un beneficiar de protecție internațională care a obținut statutul de rezident pe termen lung în statul membru respectiv, persoana în cauză trebuie să beneficieze de protecția împotriva returnării garantată de Directiva 2004/83/CE și de articolul 33 din Convenția de la Geneva. În acest scop, în cazul în care persoana în cauză beneficiază de statutul de protecție internațională într-un alt stat membru ▌, este necesar să se prevadă că persoana respectivă poate fi expulzată doar către statul membru care a acordat protecția și că acesta este obligat să o readmită, cu excepția cazului în care o astfel de returnare este permisă în temeiul prevederilor Directivei 2004/83/CE. Aceleași garanții ar trebui să se aplice unui beneficiar al unei protecții internaționale care s-a stabilit, dar nu a obținut încă statutul de rezident pe termen lung într-un al doilea stat membru;
(10a) În cazul în care expulzarea unui beneficiar al unei protecții internaționale în afara teritoriului UE este permisă în conformitate cu dispozițiile Directivei 2004/83/CE, statele membre se asigură că se obțin toate informațiile din sursele relevante, inclusiv, dacă este cazul, de la statul membru care a acordat protecția internațională, precum și că aceste informații sunt examinate în detaliu pentru a garanta că decizia de expulzare a beneficiarului respectiv este în conformitate cu articolul 4 și cu articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
▌
(12) Prezenta directivă respectă drepturile ▌ fundamentale și principiile recunoscute ▌ de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special de articolul 7 al acesteia; ▌
(12a) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Uniunii, propriile tabele care să ilustreze, în cea mai mare măsură posibilă, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice;
(13) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și Irlandei cu privire la spațiul de libertate securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive și nu au nici o obligație în temeiul acesteia și nici nu fac obiectul aplicării sale;
(14) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive ▌ și nu are nici o obligație în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva 2003/109/CE se modifică după cum urmează:
1. La articolul 2, litera (f) se înlocuiește cu următorul text:
„(f) «protecție internațională» reprezintă protecția internațională astfel cum este definită aceasta în articolul 2 litera (a) din Directiva 2003/83/CE a Consiliului[4];”
2. Articolul 3 alineatul (2) se modifică după cum urmează:
a) Litera (c) se înlocuiește cu textul următor:
„(c) sunt autorizați să aibă reședința într-un stat membru în temeiul unei forme de ▌ protecție diferite de protecția internațională sau au solicitat autorizația de a avea reședința pentru același motiv și sunt în așteptarea unei decizii privind statutul lor;”
b) Litera (d) se înlocuiește cu textul următor:
„(d) au solicitat o protecție internațională și a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;”
2a. Articolul 3 alineatul (3) se modifică după cum urmează:
a) litera (c) se înlocuiește cu textul următor:
„(c) ale Convenției europene privind stabilirea din 13 decembrie 1955, ale Cartei sociale europene din 18 octombrie 1961, ale Cartei sociale europene modificate din 3 mai 1987 și ale Convenției europene privind statutul juridic al lucrătorului migrant din 24 noiembrie 1977 și ale punctului 11 din anexa la Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, încheiată la 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată de Protocolul semnat la New York la 31 ianuarie 1967, precum și;”
b) se adaugă următoarea literă:
„(ca) ale Acordului european asupra transferului responsabilității cu privire la refugiați din 16 octombrie 1980.”
3. ▌Articolul 4 se modifică după cum urmează:
a) se introduce următorul alineat:
„(1a) Statele membre decid să nu acorde statutul de rezident pe termen lung în baza statutului de protecție internațională în cazul revocării, încetării sau refuzului reînnoirii statutului de protecție internațională, în temeiul articolului 14 alineatul (3) și al articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2004/83/CE.”
b) la ▌alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:
„În cazul persoanelor cărora li s-a acordat statutul de protecție internațională, cel puțin jumătate din perioada dintre data introducerii cererii pentru protecție internațională pe baza căreia a fost acordat respectivul statut și data la care se acordă permisul de ședere la care se face referire la articolul 24 din Directiva 2004/83/CE sau întreaga perioadă, dacă aceasta depășește 18 luni, trebuie luată în considerare la calculul perioadei prevăzute de alineatul (1).”
4. La articolul 8, se adaugă următoarele alineate ▌:
„(4) În cazul în care statul membru eliberează un permis de ședere CE de rezident pe termen lung unui resortisant al țărilor terțe căruia i-a acordat protecție internațională, acesta va introduce în permisul de ședere CE al rezidentului pe termen lung la rubrica „mențiuni” următorul text: «▌protecție internațională acordată în [numele statului membru] la [data]».
(5) Dacă permisul de ședere UE al rezidentului pe termen lung este eliberat de către un al doilea stat membru unui resortisant al unei țări terțe al cărui permis de ședere UE pe termen lung conține mențiunea prevăzută de alineatul (4), al doilea stat membru trebuie să introducă aceeași mențiune în permisul de ședere UE al rezidentului pe termen lung.
Înainte de a introduce mențiunea prevăzută la alineatul (4), al doilea stat membru consultă statul membru indicat în mențiune pentru a determina dacă rezidentul pe termen lung nu mai îndeplinește condițiile pentru acordarea de protecție internațională. Statul membru indicat în mențiune răspunde solicitării menționate mai sus în termen de cel mult o lună de la primirea cererii din partea celui de-al doilea stat membru. În cazul în care protecția internațională a fost retrasă printr-o decizie definitivă, al doilea stat membru nu va indica mențiunea prevăzută la alineatul (4).
(5a) În cazurile în care, în conformitate cu instrumentele internaționale relevante sau cu legislația națională, protecția internațională a rezidentului pe termen lung a fost transferată celui de al doilea stat membru după eliberarea permisului la care se face referire la alineatul (5), al doilea stat membru modifică în mod corespunzător mențiunea la care se face referire la alineatul (4), în termen de cel mult trei luni de la data transferului de responsabilitate.”
(4a) La articolul 9, se inserează următorul alineat:
„(3a) Statele membre pot retrage statutul de rezident pe termen lung în cazul revocării, încetării sau refuzului reînnoirii statutului de protecție internațională, în temeiul articolului 14 alineatul (3) și al articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2004/83/CE, în cazul în care statutul de rezident pe termen lung a fost obținut în baza statutului de protecție internațională.”
5. La articolul 11, se inserează următorul alineat ▌:
„4 litera (a). În ceea ce privește statul membru care a acordat protecția internațională, alineatele (3) și (4) nu aduc atingere prevederilor din Directiva 2004/83/CE.”
6. Articolul 12 se modifică după cum urmează:
a) se inserează următoarele alineate:
„(3a) În cazul în care un stat membru decide să expulzeze un rezident pe termen lung al cărui permis de ședere CE conține mențiunea prevăzută la articolul 8 alineatul (4), acesta trebuie să solicite statului membru indicat în mențiunea respectivă să confirme dacă respectiva persoană beneficiază în continuare de protecție internațională în statul membru respectiv ▌. Statul membru indicat în mențiune răspunde în termen de cel mult o lună de la primirea cererii de informații.”
(3b) În cazul în care rezidentul pe termen lung beneficiază în continuare de o protecție internațională în statul membru consultat, acesta este expulzat către statul membru respectiv, care îl readmite imediat și fără formalități, împreună cu membrii familiei sale, fără a aduce atingere dispozițiilor legislative naționale sau ale Uniunii aplicabile.
(3c) Prin derogare de la alineatul (3b), statul membru care a luat decizia de expulzare își rezervă dreptul de a expulza rezidentul pe termen lung către o altă țară decât statul membru care i-a acordat acestuia protecție internațională, în cazul în care respectivul rezident pe termen lung îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/83/CE, în conformitate cu obligațiile sale internaționale.”
b) Se adaugă următorul alineat (6):
„(6) Prezentul articol nu aduce atingere articolului 21 alineatul (1) din Directiva 2004/83/CE.”
(6a) Se adaugă următorul articol:
„Articolul 19a
(1) În cazul în care permisul de ședere UE al rezidentului pe termen lung conține mențiunea la care se face referire la articolul 8 alineatul (4), iar protecția internațională a rezidentului pe termen lung a fost transferată, în conformitate cu instrumentele internaționale relevante sau cu legislația națională aplicabilă, celui de-al doilea stat membru înainte de eliberarea permisului la care se face referire la articolul 8 alineatul (5), cel de-al doilea stat membru solicită statului membru care a emis permisul de ședere UE al rezidentului pe termen lung să modifice în consecință mențiunea la care se face referire la articolul 8 alineatul (4).
(2) În cazul în care rezidentului pe termen lung i se acordă protecție internațională în al doilea stat membru înainte de eliberarea permisului la care se face referire la articolul 8 alineatul (5), al doilea stat membru solicită statului membru care a emis permisul de ședere UE al rezidentului pe termen lung să îl modifice în vederea introducerii mențiunii la care se face referire la articolul 8 alineatul (4).
(3) Ca urmare a solicitării la care se face referire la alineatele (1) și (2), statul membru care a eliberat permisul de ședere UE al rezidentului pe termen lung eliberează permisul modificat nu mai târziu de trei luni de la primirea solicitării din partea celui de-al doilea stat membru.”
7. La articolul 22, se inserează următorul alineat ▌:
„(3a) Cu excepția cazului în care protecția internațională a fost retrasă între timp sau a celui în care persoana se încadrează într-una dintre categoriile specificate la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2004/83/CE, alineatul (3) nu se aplică resortisanților țărilor terțe al căror permis de ședere UE pe termen lung eliberat de primul stat membru conține mențiunea prevăzută de articolul 8 alineatul (4).
Prezentul alineat nu aduce atingere articolului 21 alineatul (1) din Directiva 2004/83/CE.”
8. La articolul 25, primul paragraf se înlocuiește cu următorul paragraf:
„Statele membre desemnează puncte de contact care au sarcina să primească și să transmită informațiile prevăzute la articolele 8, 12, 19, 19a, 22 și 23.”
Articolul 2
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive ▌ până la data de […][5]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte ▌.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții legale naționale pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.
Adoptată la ▌,[...]
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președintele Președintele
EXPUNERE DE MOTIVE
1. contextul istoric al propunerii
În 2001, Comisia a prezentat o propunere de directivă[1] privind statutul resortisanților țărilor terțe rezidenți pe termen lung. Inițial, respectiva propunere a prevăzut că refugiații pot solicita statutul de rezident pe termen lung după cinci ani de ședere legală și neîntreruptă într-un stat membru. În cadrul negocierilor, statele membre au decis totuși să excludă refugiații din domeniul de aplicare al directivei. Ulterior, în Declarația comună a Consiliului și a Comisiei, publicată la încheierea Consiliului JAI din 8 mai 2003, s-a convenit depunerea de către Comisie a unei propuneri de directivă privind extinderea statutului de rezident pe termen lung la refugiați și persoanele aflate sub protecție subsidiară.
Prezenta propunere a fost depusă de Comisie în iunie 2007 și are același temei juridic ca cel al actului pe care trebuia să-l modifice, și anume articolul 63 punctul 3 litera (a) și articolul 63 punctul 4 din Tratatul CE. Propunerea avea drept principal obiectiv să le ofere beneficiarilor unei protecții internaționale care au avut o rezidență legală într-un stat membru pe o perioadă de 5 ani certitudine juridică în ceea ce privește dreptul de ședere într-un stat membru, precum și o serie de drepturi comparabile cu cele ale cetățenilor UE.
Prezenta propunere a fost examinată de PE în cadrul procedurii de consultare și a condus la adoptarea raportului elaborat de Martine ROURE (PSE, FR) în aprilie 2008. Amendamentele de principiu adoptate de PE au avut drept obiect:
- calcularea duratei de cinci ani de ședere anterioară solicitării statutului de rezident pe termen lung;
- condițiile materiale (resurse stabile și asigurare de boală) necesare pentru obținerea statutului de rezident pe termen lung, cerințe de care PE dorea ca beneficiarii să fie scutiți, având în vedere vulnerabilitatea lor;
- condițiile naționale în materie de integrare, care ar trebui aplicate beneficiarilor unei protecții internaționale doar de la caz la caz;
- principiul nereturnării, care urma să fie consolidat prin intermediul unor dispoziții mai stricte.
Propunerea a fost examinată și de Consiliu, dezbaterile din cadrul acestuia axându-se pe domeniul de aplicare al directivei. Majoritatea delegațiilor au sprijinit includerea atât a refugiaților, cât și a beneficiarilor protecției subsidiare, în domeniul de aplicare al directivei. Cu toate acestea, unele delegații au pledat în favoarea extinderii domeniului de aplicare al directivei prin includerea altor forme de protecție acordată de statele membre, în timp ce alte delegații s-au declarat în favoarea limitării domeniului de aplicare doar la refugiați. Întrucât decizia trebuia să fie unanimă, nu s-a ajuns la un acord înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Din acest motiv, propunerea revine la Parlamentul European ca parte a așa-numitei proceduri „omnibus”. În conformitate cu noile dispoziții ale Tratatului de la Lisabona, aceasta va fi examinată în cadrul procedurii de codecizie.
2. CONȚINUTUL PROPUNERII
Modificările propuse de Comisie urmăresc extinderea domeniului de aplicare a directivei la beneficiarii unei protecții internaționale care au avut reședința legală pe teritoriul unui stat membru pe o perioadă de 5 ani. Articolul 4 din directivă este modificat, astfel încât întreaga durată a procedurii de azil să fie luată în considerare la calcularea perioadei de 5 ani.
Pentru a evita riscul returnării, la articolul 8 a fost introdusă o modificare în urma căreia statele membre sunt obligate să insereze în permisele de ședere pe termen lung acordate beneficiarilor protecției internaționale o mențiune specifică referitoare la acordarea unui statut de protecție respectivei persoane. Dacă beneficiarul unei protecții internaționale care a obținut statutul de rezident pe termen lung se stabilește într-un alt stat membru și, după cinci ani de rezidență, dobândește statutul de rezident pe termen lung, observația susmenționată ar trebui reprodusă în cel de-al doilea permis de ședere pe termen lung.
Întrebarea dacă beneficiarii unei protecții internaționale cărora li se acordă statutul de rezident pe termen lung își păstrează statutul conferit printr-o protecție internațională în temeiul Directivei 2004/83/CE nu intră sub incidența prezentei directive. În cazul în care-și păstrează statutul de protecție internațională, aceștia pot beneficia în continuare de drepturile și avantajele aferente. Prin urmare, articolul 11 a fost modificat pentru a clarifica faptul că posibilitățile de limitare a principiului egalității de tratament sunt aplicabile doar în măsura în care sunt compatibile cu dispozițiile Directivei 2004/83/CE.
Modificările aduse articolelor 12 și 22 urmăresc să asigure respectarea principiului nereturnării, garantat de Convenția de la Geneva, în toate situațiile care pot apărea în cadrul exercitării drepturilor conferite de Directiva 2003/109/CE. Concret, aceasta înseamnă că înaintea expulzării unui beneficiar al unei protecții internaționale de pe teritoriul Uniunii, statele membre vor trebui mai întâi să analizeze dacă Directiva 2004/83/CE se aplică în continuare acestei persoane și dacă expulzarea este conformă principiului nereturnării. În anumite circumstanțe, poate fi necesară consultarea statului membru care a acordat protecția internațională, dacă acesta diferă de statul membru care a acordat statutul de rezident pe termen lung (articolul 12), sau a statului membru de reședință al persoanei în cauză (articolul 22).
3. Poziția raportorului
Prezenta propunere ar oferi avantaje directe beneficiarilor unei protecției internaționale care au avut rezidența legală pe teritoriul UE pe o perioadă de cel puțin 5 ani, dar care, în prezent, nu au dreptul la statutul de rezident pe termen lung. Aceasta ar pune capăt diferențelor de tratament dintre aceștia și alți resortisanți ai țărilor terțe și le-ar oferi o mai mare certitudine cu privire la situația lor în UE. De remarcat că aceasta le-ar permite beneficiarilor unei protecții internaționale care au devenit rezidenți pe termen lung să-și stabilească rezidența într-un alt stat membru decât cel în care au fost recunoscuți.
Din aceste motive, prezenta propunere ar trebui salutată și, prin urmare, raportorul se declară în favoarea unei abordări constructive, care să preia majoritatea modificărilor propuse de Comisie, precum și o mare parte din modificările tehnice convenite de Consiliu în cadrul negocierilor având drept subiect prezentul instrument. Acest proiect de raport exprimă dorința de a lua în considerare unele dintre preocupările statelor membre cu scopul de a ajunge la un acord în primă lectură, precum și angajamentul de a apăra interesele beneficiarilor protecției internaționale înainte și după obținerea statutului de rezident pe termen lung.
În acest scop, prezentul raport:
- sprijină aplicarea propunerii atât refugiaților în temeiul Convenției de la Geneva, cât și beneficiarilor protecției subsidiare;
- sprijină propunerea Comisiei de a se lua în considerare întreaga durată a procedurii la calcularea perioadei de 5 ani de ședere legală;
- clarifică faptul că orice altă perioadă de ședere legală, inclusiv perioada de protecție temporară anterioară acordării unei protecției internaționale, ar trebui luată în considerare la calcularea perioadei de 5 ani;
- ia act de faptul că, având în vedere că în anumite state membre își au reședința un număr disproporționat de beneficiari ai protecției internaționale, eligibilitatea acestor beneficiari pentru statutul de rezidenți pe termen lung în conformitate cu prezenta directivă poate să determine exacerbarea presiunii la care sunt supuse respectivele state membre, în special datorită situației lor geografice sau demografice. Ținând seama că alte măsuri sunt, așadar, necesare pentru a aborda această consecință nedorită, raportorul subliniază că dispozițiile prezentei directive ar trebui să se aplice astfel încât să faciliteze exercitarea de către beneficiarii protecției internaționale care dețin statutul de rezidenți pe termen lung într-un stat membru care se confruntă cu astfel de presiuni disproporționate a dreptului de a se stabili într-un stat membru diferit de cel care le-a acordat protecția internațională;
- sprijină măsurile de protecție propuse împotriva returnării, prin includerea unei observații în permisul de ședere pe termen lung și obligarea statelor membre de a consulta statul membru care a acordat protecția în cazul posibilei expulzări;
- sprijină trimiterile la Programul 11 anexat la Convenția de la Geneva și la Acordul european asupra transferului responsabilității;
- conferă un caracter și mai ferm măsurilor de protecție împotriva returnării, prevăzând că expulzarea ar trebui să fie permisă numai către statul membru care a acordat protecție internațională;
- consolidează măsurile de protecție în cazul transferului protecției către un alt stat membru în cadrul măsurilor naționale, prevăzând că permisul de ședere pe termen lung trebuie modificat în consecință;
- adaugă trimiteri clare la Convenția de la Geneva pentru a garanta măsuri de protecție suplimentare;
- subliniază că este recomandabil să se depună eforturi pentru menținerea unității familiale, cu observația că raportorul recunoaște totuși că, în anumite cazuri, poate să nu fie în interesul membrilor familiei să fie readmiși împreună cu membrul familiei căruia i s-a acordat statutul de rezident pe termen lung. Prin urmare, expulzarea membrilor familiei nu ar trebui efectuată în mod automat, ci ar trebui să depindă de opțiunea fiecăruia dintre membrii familiei, în conformitate cu legislația existentă a Uniunii;
- constată că prezenta propunere urmărește să le ofere un statut de rezident pe termen lung beneficiarilor unei protecții internaționale care au avut rezidența legală pe teritoriul UE pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Astfel se oferă acestor beneficiari oportunitatea de a se integra, ceea ce înseamnă posibilitatea de a comunica într-una dintre limbile oficiale ale statului lor membru de reședință și de deveni mai conștienți de drepturile și obligațiile lor, precum și de valorile fundamentale ale statului membru de reședință. În acest scop, statul membru de reședință ar trebui să ofere formare lingvistică rezidenților pe termen lung. De asemenea, statele membre ar trebui încurajate să dezvolte programe de formare având drept obiect legile și valorile fundamentale ale statului membru de reședință și principiile democrației, drepturilor omului și egalității, precum și drepturile și obligațiile individuale în vigoare în statul membru respectiv.
- [1] COM(2001)127.
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Extinderea domeniului de aplicare al Directivei 2003/109/CE la beneficiarii unei protecții internaționale |
|||||||
|
Refererințe |
COM(2007)0298 – C6-0196/2007 – 2007/0112(COD) |
|||||||
|
Data prezentării la PE |
7.6.2007 |
|||||||
|
Comisia competentă în fond Data anunțului în plen |
LIBE |
|||||||
|
Comisia (comisiile) sesizată(e) pentru avizare Data anunțului în plen |
AFET |
DEVE |
EMPL |
|
||||
|
Avize care nu au fost emise Data deciziei |
AFET 14.4.2010 |
DEVE 4.5.2010 |
EMPL 19.5.2010 |
|
||||
|
Raportor(i) Data numirii |
Claude Moraes 4.3.2010 |
|
|
|||||
|
Examinare în comisie |
27.4.2010 |
28.9.2010 |
11.10.2010 |
26.10.2010 |
||||
|
|
15.11.2010 |
29.11.2010 |
|
|
||||
|
Data adoptării |
29.11.2010 |
|
|
|
||||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
27 0 0 |
||||||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Jan Philipp Albrecht, Simon Busuttil, Cornelia Ernst, Kinga Gál, Kinga Göncz, Ágnes Hankiss, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Juan Fernando López Aguilar, Louis Michel, Claude Moraes, Jan Mulder, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Wim van de Camp, Axel Voss, Renate Weber |
|||||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Ioan Enciu, Franziska Keller, Jean Lambert, Kyriacos Triantaphyllides, Cecilia Wikström |
|||||||
|
Membri supleanți (articolul 178 alineatul (2)) prezenți la votul final |
Elisabeth Morin-Chartier |
|||||||