RAPORT referitor la propunerea de regulament al Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept
7.12.2010 - (COM(2010)0105 – C7‑0315/2010 – 2010/0067(CNS)) - *
Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Tadeusz Zwiefka
PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitor la propunerea de regulament al Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept
(COM(2010)0105 – C7‑0102/2010 – 2010/0067(CNS))
(Procedura legislativă specială – consultare – cooperare consolidată)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0105),
– având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în temeiul căruia Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C7-0102/2010),
– având în vedere poziţia sa din 16 iunie 2010[1], prin care şi-a dat aprobarea pentru proiectul de decizie a Consiliului de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept,
- având în vedere Decizia 2010/405/UE a Consiliului din 12 iulie 2010 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept[2],
– având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European din 14 iulie 2010,
- având în vedere articolul 55 şi articolul 74g alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice şi avizul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, precum şi cel al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A7-0360/2010),
1. aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;
2. invită Comisia să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
3. Invită Comisia să prezinte o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 care să se limiteze la adăugarea unei clauze privind forum necessitatis, în regim de extremă urgenţă, înainte de revizuirea generală promisă a regulamentului în cauză.
4. invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;
5. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;
6. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.
Amendamentul 1 Propunere de regulament Referirea 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
având în vedere Decizia [...] Consiliului din [...] de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept, |
având în vedere Decizia 2010/405/UE a Consiliului din 12 iulie 2010 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept1, |
|
____________________ 7 JO L […], […], p. […]. |
____________________ 1 JO L 189, 22.7.2010, p. 12. |
Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Uniunea şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia se asigură libera circulaţie a persoanelor. Pentru instituirea progresivă a unui astfel de spaţiu, Uniunea trebuie să adopte măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă cu implicaţii transfrontaliere. |
(1) Uniunea şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia se asigură libera circulaţie a persoanelor. Pentru instituirea progresivă a unui astfel de spaţiu, Uniunea adoptă măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă cu implicaţii transfrontaliere, în special atunci când este necesar pentru buna funcţionare a pieţei interne, în special atunci când sunt necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne;. |
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(2) În conformitate cu articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Consiliul adoptă măsuri privind dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere. |
(2) În conformitate cu articolul 81 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, printre acestea trebuie să se numere şi măsuri menite să asigure compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi. |
Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 6 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(6) Bulgaria, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, România şi Slovenia au adresat ulterior Comisiei o cerere în care îşi exprimau intenţia de a stabili între ele o cooperare consolidată în domeniul legislaţiei aplicabile în materie matrimonială şi au invitat Comisia să prezinte Consiliului o propunere în acest sens. |
(6) Belgia, Bulgaria, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România şi Slovenia au adresat ulterior Comisiei o cerere în care îşi exprimau intenţia de a stabili între ele o cooperare consolidată în domeniul legislaţiei aplicabile în materie matrimonială. La 3 martie 2010, Grecia şi-a retras cererea. |
Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 7 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(7) La data de [...], Consiliul a adoptat Decizia [...] de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept. |
(7) La data de 12 iulie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/405/UE de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept. |
Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 8 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(8) În conformitate cu articolul 328 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de la data stabilirii lor, formele de cooperare consolidată sunt deschise tuturor statelor membre, sub rezerva respectării eventualelor condiţii de participare stabilite prin decizia de autorizare. De asemenea, acestea rămân deschise oricând pe durata funcţionării lor, sub rezerva respectării, pe lângă condiţiile menţionate anterior, şi a actelor deja adoptate în cadrul lor. |
(8) În conformitate cu articolul 328 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de la data stabilirii lor, formele de cooperare consolidată sunt deschise tuturor statelor membre, sub rezerva respectării eventualelor condiţii de participare stabilite prin decizia de autorizare. De asemenea, acestea rămân deschise oricând pe durata funcţionării lor, sub rezerva respectării, pe lângă condiţiile menţionate anterior, şi a actelor deja adoptate în cadrul lor. Comisia şi statele membre participante la cooperarea consolidată ar trebui să se asigure de promovarea participării unui număr cât mai mare de state membre. Prezentul regulament ar trebui să fie obligatoriu în toate elementele sale şi să se aplice direct numai în statele membre participante, în conformitate cu tratatele. |
Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 9a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(9a) Domeniul de aplicare material şi partea dispozitivă a prezentului Regulament ar trebui să fie în concordanţă cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Cu toate acestea, nu ar trebui să se aplice anulării căsătoriei. Prezentul regulament ar trebui să se aplice doar în caz de desfacere a căsătoriei sau de nerespectare legăturii matrimoniale; Legislaţia stabilită de normele privind conflictul de legi din prezentul regulament ar trebui să se aplice motivelor divorţului şi separării de drept. Chestiunile preliminare, precum capacitatea juridică şi valabilitatea căsătoriei şi chestiunile precum efectele patrimoniale ale divorţului sau ale separării de drept, numele, răspunderea parentală, obligaţiile de întreţinere sau alte eventuale măsuri accesorii ar trebui stabilite de normele privind conflictul de legi aplicabile în statul membru participant vizat. |
Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 10 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(10) Pentru a delimita în mod clar domeniul de aplicare teritorială a prezentului regulament, trebuie definite statele membre care participă la cooperarea consolidată. |
(10) Pentru a delimita în mod clar domeniul de aplicare teritorială a prezentului regulament, trebuie definite statele membre care participă la cooperarea consolidată în conformitate cu articolul 1 alineatul (2). |
Amendamentul 9 Propunere de regulament Recital 10 a(new) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(10a) Prezentul regulament ar trebui să aibă un caracter universal, în sensul că normele sale uniforme privind conflictul de legi pot desemna legislaţia unui stat membru participant, legislaţia unui stat membru neparticipant sau legislaţia unui stat care nu este membru al Uniunii Europene. |
Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 11 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(11) Prezentul regulament ar trebui să se aplice indiferent de natura instanţei judecătoreşti sesizate. |
(11) Prezentul regulament ar trebui să se aplice indiferent de natura instanţei judecătoreşti sesizate. După caz, o instanţă judecătorească ar trebui să se considere sesizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. |
Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 12 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(12) Pentru a oferi soţilor libertatea de a desemna o legislaţie aplicabilă cu care au legături strânse sau, în cazul în care nu se optează pentru o legislaţie, pentru ca această legislaţie să se aplice divorţului sau separării de drept a soţilor, legislaţia respectivă ar trebui să se aplice chiar şi dacă nu este legislaţia unui stat membru participant. În cazul desemnării legislaţiei unui alt stat membru, reţeaua creată prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Reţele Judiciare Europene în materie civilă şi comercială10 poate oferi informaţii instanţelor judecătoreşti cu privire la conţinutul legislaţiei străine. |
(12) Pentru a oferi soţilor libertatea de a desemna o legislaţie aplicabilă cu care au legături strânse sau, în cazul în care nu se optează pentru o legislaţie, pentru ca această legislaţie să se aplice divorţului sau separării de drept a soţilor, legislaţia respectivă se poate aplica chiar şi dacă nu este legislaţia unui stat membru participant. În cazul desemnării legislaţiei unui alt stat membru, reţeaua creată prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Reţele Judiciare Europene în materie civilă şi comercială1 , astfel cum a fost modificată prin Decizia 568/2009/CE din 18 iunie 20092, ar putea oferi informaţii instanţelor judecătoreşti cu privire la conţinutul legislaţiei străine. |
|
____________________ 10 JO L 174, 27.6.2001, p. 25. |
____________________ 1 JO L 174, 27.6.2001, p. 25. 2 JO L 168, 30.6.2009, p. 35. |
Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 13 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(13) Mobilitatea din ce în ce mai mare a cetăţenilor necesită, pe de o parte, o flexibilitate mai mare şi, pe de altă parte, un nivel mai ridicat de securitate juridică. Pentru a răspunde acestui obiectiv, prezentul regulament ar trebui să consolideze autonomia părţilor în materie de divorţ şi de separare de drept, dând soţilor posibilitatea de a alege legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept a acestora. O astfel de posibilitate nu ar trebui să se aplice si anulării căsătoriei, care este strâns legată de condiţiile de valabilitate a căsătoriei, şi în cazul căreia autonomia părţilor nu este adecvată. |
(13) Mobilitatea din ce în ce mai mare a cetăţenilor necesită, pe de o parte, o flexibilitate mai mare şi, pe de altă parte, un nivel mai ridicat de securitate juridică. Pentru a răspunde acestui obiectiv, prezentul regulament ar trebui să consolideze autonomia părţilor în materie de divorţ şi de separare de drept, dând soţilor posibilitatea de a alege legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept a acestora. |
Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 14 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(14) Soţii ar trebui să poată alege ca legislaţie aplicabilă divorţului şi separării de drept legislaţia unui stat cu care au o legătură specială sau legea forului. Legislaţia aleasă de soţi trebuie să respecte drepturile fundamentale definite în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Posibilitatea de a alege legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept nu trebuie să aducă atingere interesului superior al copilului. |
(14) Soţii ar trebui să poată alege ca legislaţie aplicabilă divorţului şi separării de drept legislaţia unui stat cu care au o legătură specială sau legea forului. Legislaţia aleasă de soţi trebuie să respecte drepturile fundamentale recunoscute în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. |
Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 15 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(15) Înaintea desemnării legislaţiei aplicabile, este important ca soţii să aibă acces la informaţii actualizate privind aspectele esenţiale ale legislaţiei naţionale şi a Uniunii, precum şi privind procedurile în materie de divorţ şi separare de drept. Pentru a asigura accesul la informaţii adecvate şi de calitate, Comisia actualizează în mod regulat sistemul public de informare pe internet, creat prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului. |
(15) Înaintea desemnării legislaţiei aplicabile, este important ca soţii să aibă acces la informaţii actualizate privind aspectele esenţiale ale legislaţiei naţionale şi a Uniunii, precum şi privind procedurile în materie de divorţ şi separare de drept. Pentru a asigura accesul la informaţii adecvate şi de calitate, Comisia actualizează periodic sistemul de informaţii destinate publicului bazat pe internet, creat prin Decizia 2001/470/CE, astfel cum a fost modificată prin Decizia 568/2009/CE. |
Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 15a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(15a) Dacă soţii nu pot ajunge la un acord în ceea ce priveşte legislaţia aplicabilă, aceştia ar trebui să parcurgă o procedură de mediere care să includă cel puţin o consultare cu un mediator autorizat. |
Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 16 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(16) Alegerea în cunoştinţă de cauză a celor doi soţi reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soţi trebuie să cunoască exact consecinţele juridice şi sociale ale alegerii legislaţiei aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legislaţia aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi egalităţii de şanse de care beneficiază cei doi soţi. Prin urmare, judecătorii din statele membre ar trebui să realizeze cât de important este ca cei doi soţi să ajungă la o înţelegere cunoscând pe deplin consecinţele legale ale acesteia. |
(16) Alegerea în cunoştinţă de cauză a soţilor reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soţi trebuie să cunoască exact consecinţele juridice şi sociale ale alegerii legislaţiei aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legislaţia aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi egalităţii de şanse de care beneficiază soţii. Prin urmare, judecătorii din statele membre participante ar trebui să realizeze cât de important este ca soţii să ajungă la o înţelegere cunoscând pe deplin consecinţele legale ale acesteia. |
Amendamentul 17 Propunere de regulament Considerentul 17 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(17) Ar trebui introduse anumite garanţii pentru a se asigura faptul că soţii sunt conştienţi de consecinţele alegerii lor. O condiţie minimă ar fi ca acordul privind alegerea legislaţiei aplicabile să fie încheiat în scris, datat şi semnat de ambele părţi. Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită prevede cerinţe formale suplimentare, trebuie respectate astfel de cerinţe. De exemplu, asemenea cerinţe formale suplimentare pot exista într-un stat membru participant în care acordul este inclus într-un contract de căsătorie. |
(17) Ar trebui definite norme privind valabilitatea de conţinut şi cea formală, astfel încât să fie facilitată alegerea informată a soţilor, iar consimţământul lor respectat, pentru a se asigura certitudinea din punct de vedere juridic, precum şi un acces mai bun la justiţie. În ceea ce priveşte valabilitatea formală, ar trebui introduse anumite garanţii pentru a se asigura faptul că soţii sunt conştienţi de consecinţele alegerii lor. O condiţie minimă ar fi ca acordul privind alegerea legislaţiei aplicabile să fie încheiat în scris, datat şi semnat de ambele părţi. Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant, în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită la momentul încheierii acordului, prevede cerinţe formale suplimentare, ar trebui respectate astfel de cerinţe. De exemplu, asemenea cerinţe formale suplimentare pot exista într-un stat membru participant în care acordul este inclus într-un contract de căsătorie. Dacă la momentul încheierii acordului, soţii îşi au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite, care prevăd cerinţe formale diferite, respectarea cerinţelor formale ale unuia dintre aceste state ar trebui să fie suficientă. Dacă la momentul încheierii acordului doar unul dintre soţi îşi are reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant care prevede cerinţe formale, acestea ar trebui respectate. |
Amendamentul 18 Propunere de regulament Considerentul 18 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(18) Acordul care desemnează legislaţia aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, cel târziu la data sesizării instanţei, chiar şi în cursul procedurii, dacă legea forului prevede acest lucru. În acest caz, ar trebui să fie suficient ca desemnarea respectivă să fie înregistrată de instanţa judecătorească, în conformitate cu legea forului. |
(18) Acordul care desemnează legislaţia aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, cel târziu în momentul sesizării instanţei, chiar şi în cursul procedurii, dacă legea forului prevede acest lucru. În acest caz, ar trebui să fie suficient ca desemnarea respectivă să fie înregistrată de instanţa judecătorească, în conformitate cu legea forului. |
Amendamentul 19 Propunere de regulament Considerentul 19 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(19) În cazul în care nu se optează pentru una din legislaţii, prezentul regulament ar trebui să introducă norme armonizate privind conflictul de legi, având la bază o ierarhizare a factorilor de legătură în funcţie de existenţa unei legături strânse între soţi şi legislaţia respectivă, care să permită securitatea juridică şi previzibilitatea şi care să împiedice situaţia în care unul dintre soţi cere divorţul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura va face obiectul unei anumite legislaţii, pe care o consideră a fi mai favorabilă pentru protejarea propriilor interese. Aceşti factori de legătură au fost aleşi astfel încât să se asigure că procedurile de divorţ sau de separare de drept sunt reglementate de o legislaţie cu care soţii au o legătură strânsă şi se bazează în primul rând pe legislaţia locului unde soţii îşi au reşedinţa obişnuită. |
(19) În cazul în care nu se optează pentru una din legislaţii, prezentul regulament ar trebui să introducă norme armonizate privind conflictul de legi, având la bază o ierarhizare a factorilor de legătură în funcţie de existenţa unei legături strânse între soţi şi legislaţia respectivă, care să permită securitatea juridică şi previzibilitatea şi care să împiedice situaţia în care unul dintre soţi cere divorţul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura va face obiectul unei anumite legislaţii, pe care o consideră a fi mai favorabilă pentru protejarea propriilor interese. Astfel de factori de legătură ar trebui să fie aleşi astfel încât să garanteze că procedurile legate de divorţ sau de separarea de drept sunt reglementate de o legislaţie cu care soţii au o legătură strânsă. |
Amendamentul 20 Propunere de regulament Considerentul 19a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(19a) Atunci când, în vederea aplicării legislaţiei unui stat, prezentul regulament face referire la naţionalitate ca factor de legătură, modalităţile de abordare a cazurilor de cetăţenie multiplă ar trebui reglementate în conformitate cu legislaţia naţională, respectând pe deplin principiile generale ale Uniunii Europene. |
Amendamentul 21 Propunere de regulament Considerentul 19b (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(19b) În cazul în care instanţa este sesizată în legătură cu o solicitare de transformare a separării de drept în divorţ, în absenţa alegerii legislaţiei aplicabile de către părţi, legislaţia care a fost aplicată în cazul separării de drept ar trebui aplicată şi în cazul divorţului. Această continuitate ar promova previzibilitatea pentru părţi şi ar creşte certitudinea juridică. Dacă legislaţia aplicată în cazul separării de drept nu prevede transformarea separării de drept în divorţ, divorţul ar trebui să fie reglementat de normele privind conflictul de legi în absenţa exprimării opţiunilor de către părţi. Aceasta nu ar trebui să împiedice soţii să încerce să obţină divorţul pe baza altor norme prevăzute în prezentul regulament. |
Amendamentul 22 Propunere de regulament Considerentul 20 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(20) În anumite situaţii, ar trebui aplicată legislaţia instanţei judecătoreşti sesizate atunci când legislaţia aplicabilă nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept. |
(20) În anumite situaţii, ar trebui aplicată legislaţia instanţei judecătoreşti sesizate atunci când legislaţia aplicabilă nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept. Acest lucru nu ar trebui, totuşi, să aducă atingere clauzei privind ordinea publică („ordre public”). |
Amendamentul 23 Propunere de regulament Considerentul 21 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21) În circumstanţe excepţionale, considerente de interes public ar trebui să dea instanţelor judecătoreşti ale statelor membre posibilitatea de a nu aplica legislaţia străină, atunci când aplicarea acesteia într-un anumit caz ar fi vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanţei sesizate. Cu toate acestea, instanţele judecătoreşti nu ar trebui să poată aplica excepţia de ordine publică pentru a refuza legislaţia unui alt stat membru, în cazul în care aceasta ar încălca dispoziţiile Cartei Drepturilor Fundamentale, în special articolul 21, care interzice orice tip de discriminare. |
(21) În circumstanţe excepţionale, considerente de interes public ar trebui să dea instanţelor judecătoreşti ale statelor membre posibilitatea de a nu aplica o dispoziţie din legislaţia străină, atunci când aplicarea acesteia într-un anumit caz ar fi vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanţei. Cu toate acestea, instanţele judecătoreşti nu ar trebui să poată aplica excepţia de ordine publică pentru a refuza o dispoziţie din legislaţia unui alt stat, în cazul în care aceasta ar încălca dispoziţiile Cartei Drepturilor Fundamentale, în special articolul 21, care interzice orice tip de discriminare. |
Amendamentul 24 Propunere de regulament Considerentul 21a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(21a) Atunci când regulamentul face trimitere la faptul că legislaţia statului membru participant, a cărui instanţă judecătorească a fost sesizată, nu conţine dispoziţii privind divorţul, acest caz ar trebui interpretat în sensul că legislaţia respectivului stat membru nu conţine instituţia divorţului Într-o astfel de situaţie, instanţa nu ar trebui să fie obligată să pronunţe o hotărâre de divorţ în temeiul prezentului regulament. Atunci când regulamentul face trimitere la faptul că legislaţia statului membru participant a cărui instanţă judecătorească a fost sesizată nu consideră căsătoria respectivă valabilă din punct de vedere al procedurilor de divorţ, acest caz ar trebui interpretat, printre altele, în sensul că o astfel de căsătorie nu există în legislaţia respectivului stat membru. Într-o astfel de situaţie, instanţa nu ar trebui să fie obligată să pronunţe o hotărâre de divorţ sau de separare de drept în temeiul prezentului regulament. |
Amendamentul 25 Propunere de regulament Considerentul 22 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(22) Având în vedere că există state şi state membre participante în care coexistă două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme privind problemele reglementate de prezentul regulament, ar trebui prevăzut în ce măsură dispoziţiile prezentului regulament se aplică în unităţile teritoriale diferite ale acestor state şi state membre participante. |
(22) Având în vedere că există state şi state membre participante în care coexistă două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme privind problemele reglementate de prezentul regulament, ar trebui prevăzut în ce măsură dispoziţiile prezentului regulament se aplică în unităţile teritoriale diferite ale acestor state şi state membre participante sau în ce măsură dispoziţiile prezentului regulament se aplică diferitelor categorii de persoane din statele şi statele membre participante în cauză. |
Amendamentul 26 Propunere de regulament Considerentul 22a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(22a) În absenţa normelor de desemnare a legislaţiei aplicabile, soţii care aleg legislaţia statului de cetăţenie al unuia dintre ei ar trebui să indice, în acelaşi timp, în cazul în care statul pentru a cărui legislaţie au optat cuprinde mai multe unităţi teritoriale, fiecare având propriul sistem de drept sau ansamblu de norme referitoare la divorţ, legislaţia unităţii teritoriale cu privire la care au convenit. |
Amendamentul 27 Propunere de regulament Considerentul 24 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(24) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dispoziţiile articolului 21, care interzice orice discriminare pe motiv de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau credinţă, opinii politice sau alte opinii, apartenenţă la o minoritate naţională, proprietate, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanţele judecătoreşti ale statelor membre respectând aceste drepturi şi principii, |
(24) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dispoziţiile articolului 21, care interzice orice discriminare pe motiv de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Prezentul regulament trebuie aplicat de instanţele judecătoreşti ale statelor membre respectând aceste drepturi şi principii, |
Amendamentul 28 Propunere de regulament Articolul 1 – titlu | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Domeniu de aplicare material |
Domeniu de aplicare |
Amendamentul 29 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(1a) Prezentul regulament nu se aplică următoarelor aspecte, chiar dacă acestea apar doar ca o chestiune cu titlu preliminar în contextul procedurii de divorţ sau al separării de drept: |
|
|
(a) capacitatea juridică a persoanelor fizice; |
|
|
(b) existenţa, validitatea sau recunoaşterea unei căsătorii; |
|
|
(c) anularea căsătoriei; |
|
|
(d) numele soţilor; |
|
|
(e) efectele patrimoniale ale căsătoriei; |
|
|
(f) răspunderea părinţilor; |
|
|
(g) obligaţiile de întreţinere; |
|
|
(h) actele fiduciare sau succesiunile; |
Justificare | |
Trebuie clarificat domeniul de aplicare al regulamentului, atât în considerente, cât şi în partea dispozitivă, cel puţin în ceea ce priveşte aspectele care nu intră sub incidenţa regulamentului. | |
Amendamentul 30 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(2) În sensul prezentului regulament, prin „stat membru participant” se înţelege un stat membru care participă la cooperarea consolidată în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept în temeiul Deciziei [...] Consiliului din [...] de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept. |
(2) În sensul prezentului regulament, prin „stat membru participant” se înţelege un stat membru care participă la cooperarea consolidată în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept în temeiul Deciziei 2010/405/UE a Consiliului din 12 iulie 2010 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept sau printr-o decizie adoptată de Comisie în conformitate cu articolul 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. |
Amendamentul 31 Propunere de regulament Articolul 1a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Articolul 1a Raportul cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 |
|
|
Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003. |
Amendamentul 32 Propunere de regulament Articolul 1b (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Articolul 1b Definiţie |
|
|
În sensul prezentului regulament, termenul „instanţă judecătorească” înseamnă toate autorităţile din statele membre participante, competente în problemele care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentului regulament. |
Amendamentul 33 Propunere de regulament Articolul 2 – titlu | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Aplicarea universală |
Aplicarea universală |
Amendamentul 34 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – partea introductivă | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Soţii pot alege de comun acord legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept, cu condiţia ca legislaţia respectivă să fie în conformitate cu drepturile fundamentale definite în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi cu principiul ordinii publice, şi pot alege una dintre următoarele legislaţii: |
(1) Soţii pot conveni să desemneze legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept, cu condiţia să aleagă una dintre următoarele legislaţii: |
Amendamentul 35 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera b | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(b) legislaţia statului pe teritoriul căruia soţii şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa respectivă în momentul încheierii acordului; |
(b) legislaţia statului în care soţii şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, în măsura în care unul dintre ei are încă reşedinţa respectivă la data încheierii acordului; sau |
Amendamentul 36 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera c | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(c) legislaţia statului de cetăţenie a unuia dintre soţi în momentul încheierii acordului; |
(c) legislaţia statului de cetăţenie a oricăruia dintre soţi la data încheierii acordului; sau |
Amendamentul 37 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera d | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(d) legea forului. |
(d) legea forului. |
Amendamentul 38 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(2) Fără a aduce atingere alineatului (4), acordul care desemnează legislaţia aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti. |
(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), acordul care desemnează legislaţia aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti. |
Amendamentul 39 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 3 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3) Acordul menţionat la alineatul (2) este redactat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă. |
(3) În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii pot desemna şi legislaţia aplicabilă în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. În acest caz, instanţa judecătorească înregistrează desemnarea respectivă, în conformitate cu legea forului. |
|
Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită în momentul încheierii acordului prevede cerinţe formale suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste cerinţe. În cazul în care soţii îşi au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite, iar legislaţiile din acele state membre prevăd cerinţe formale diferite, acordul este formal valid dacă satisface cerinţele prevăzute de oricare dintre acele legislaţii. |
|
Amendamentul 40 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 4 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4) În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii pot desemna legislaţia aplicabilă şi în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. În acest caz, instanţa judecătorească înregistrează desemnarea respectivă, în conformitate cu legea forului. |
eliminat |
Amendamentul 41 Propunere de regulament Articolul 3a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Articolul 3a Consimţământul şi valabilitatea de fond |
|
|
(1) Existenţa şi valabilitatea unui acord privind alegerea legislaţiei sau a oricărui termen ale acestuia sunt stabilite de legea care l-ar reglementa conform prezentului regulament dacă acordul sau termenul respectiv ar fi valabil. |
|
|
(2) Cu toate acestea, unul dintre soţi, pentru a stabili lipsa consimţământului său, poate să invoce legea ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită la momentul la care instanţa este sesizată, dacă din situaţia respectivă reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legislaţia menţionată la alineatul (1). |
Amendamentul 42 Propunere de regulament Articolul 3b (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Articolul 3b Valabilitatea formală |
|
|
(1) Acordul menţionat la articolul 3 alineatele (1) şi (2) este redactat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă. |
|
|
(2) Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care soţii îşi au reşedinţa obişnuită în momentul încheierii acordului prevede cerinţe formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică aceste cerinţe. |
|
|
(3) În cazul în care soţii îşi au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite la momentul încheierii acordului, iar legislaţiile din acele state prevăd cerinţe formale diferite, acordul este formal valid dacă satisface cerinţele prevăzute de oricare dintre acele legislaţii. |
|
|
(4) Dacă la momentul încheierii acordului, doar unul dintre soţi are reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant care prevede cerinţe formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică aceste norme. |
Amendamentul 43 Propunere de regulament Articolul 4a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Articolul 4a Transformarea separării de drept în divorţ |
|
|
(1) În cazul în care separarea de drept se transformă în divorţ, legislaţia aplicabilă divorţului este legislaţia aplicabilă separării de drept, cu excepţia cazului în care părţile adoptă o altă decizie în conformitate cu articolul 3. |
|
|
(2) Totuşi, în cazul în care legislaţia care s-a aplicat separării de drept nu prevede transformarea separării de drept în divorţ, se aplică articolul 4, dacă părţile nu au convenit altfel în conformitate cu articolul 3. |
Amendamentul 44 Propunere de regulament Articolul 5 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Aplicarea legii forului |
Aplicarea legii forului |
|
În cazul în care legislaţia aplicabilă în temeiul articolelor 3 sau 4 nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept, se aplică legea forului. |
În cazul în care legislaţia aplicabilă în temeiul articolelor 3 sau 4 nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept, se aplică legea forului. |
Amendamentul 45 Propunere de regulament Articolul 7a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Articolul 7a |
|
|
Diferenţe între legislaţii naţionale |
|
|
Niciuna dintre dispoziţiile prezentului regulament nu obligă instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru participant a cărui legislaţie nu conţine dispoziţii cu privire la divorţ sau nu recunoaşte valabilitatea căsătoriei respective în scopul procedurilor de divorţ să pronunţe o hotărâre de divorţ ca urmare a aplicării prezentului regulament. |
Amendamentul 46 Propunere de regulament Articolul 8 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
State cu mai multe sisteme juridice |
State membre cu două sau mai multe sisteme de drept - unităţi teritoriale |
|
(1) În cazul în care un stat cuprinde mai multe unităţi teritoriale care au norme de drept diferite în materie de divorţ şi separare de drept, fiecare unitate teritorială se consideră ca fiind un stat în scopul determinării legislaţiei aplicabile în temeiul prezentului regulament. |
(1) În cazul în care un stat cuprinde mai multe unităţi teritoriale care au norme de drept diferite în materie de divorţ şi separare de drept, fiecare unitate teritorială se consideră ca fiind un stat în scopul determinării legislaţiei aplicabile în temeiul prezentului regulament. |
|
|
(1a) În privinţa unui astfel de stat: |
|
|
(a) orice referire la reşedinţa obişnuită în acel stat se interpretează ca trimitere la reşedinţa obişnuită într-o unitate teritorială a acelui stat; |
|
|
(b) orice referire la cetăţenie se interpretează ca trimitere la unitatea teritorială desemnată de dreptul statului respectiv sau, în absenţa normelor relevante, unitatea teritorială pentru care au optat soţii sau, în absenţa unei astfel de opţiuni, unitatea teritorială cu care unul dintre soţi sau ambii au cele mai strânse legături. |
Amendamentul 47 Propunere de regulament Articolul 8a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Articolul 8a State membre cu două sau mai multe sisteme de drept – aspecte privind conflictele inter-personale |
|
|
În privinţa unui stat care are două sau mai multe sisteme de drept sau ansambluri de norme aplicabile diferitelor categorii de persoane cu privire la aspectele reglementate de prezentul regulament, orice trimitere la legislaţia unui astfel de stat priveşte sistemul juridic determinat de normele în vigoare în acel stat. În absenţa unor astfel de norme, se aplică sistemul de drept sau ansamblul de norme cu care unul dintre soţi sau ambii au cele mai strânse legături. |
Amendamentul 48 Propunere de regulament Articolul 8b (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Articolul 8b Neaplicarea prezentului regulament la conflictele interne |
|
|
Un stat membru participant, în care aspectelor reglementate de prezentul regulament li se aplică sisteme de drept sau ansambluri de norme diferite, nu este obligat să aplice prezentul regulament conflictelor de legi care privesc exclusiv astfel de sisteme de drept sau ansambluri de norme diferite. |
Amendamentul 49 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera a | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(a) cerinţele formale pentru acordurile privind alegerea legislaţiei aplicabile, precum şi |
(a) cerinţele formale pentru acordurile privind alegerea legislaţiei aplicabile în conformitate cu articolul 3b alineatele (2)-(4); precum şi |
Amendamentul 50 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Prezentul regulament se aplică acţiunilor judiciare intentate şi acordurilor menţionate la articolul 3 şi încheiate după data punerii sale în aplicare sale în conformitate cu articolul 13. |
(1) Prezentul regulament se aplică acţiunilor judiciare intentate şi acordurilor menţionate la articolul 3 şi încheiate începând cu data punerii sale în aplicare sale în conformitate cu articolul 13. |
|
|
|
Amendamentul 51 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Cu toate acestea, un acord privind alegerea legislaţiei aplicabile încheiat în conformitate cu legislaţia unui stat membru participant înainte de data punerii în aplicare a prezentului regulament este, de asemenea, aplicabil, cu condiţia să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf.
|
Cu toate acestea, un acord privind alegerea legislaţiei aplicabile înainte de data punerii în aplicare a prezentului regulament este, de asemenea, aplicabil, cu condiţia să respecte dispoziţiile articolelor 3a şi 3b. |
Amendamentul 52 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Prezentul regulament nu afectează aplicarea convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care sunt părţi unul sau mai multe state membre participante la data adoptării prezentului regulament şi care privesc aspectele reglementate de prezentul regulament, fără a aduce atingere obligaţiilor ce revin statelor membre participante în temeiul articolului 351 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. |
(1) Prezentul regulament nu afectează aplicarea convenţiilor internaţionale la care sunt părţi unul sau mai multe state membre participante în momentul în care este adoptat prezentul regulament sau când este adoptată decizia la care face trimitere articolul 1 alineatul (2) şi care prevede norme în materie de conflict de legi legate de divorţ sau separarea de drept. |
Amendamentul 53 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(2) Prin derogare de la alineatul (1), prezentul regulament prevalează, în relaţiile dintre statele membre participante, asupra convenţiilor care privesc aspectele reglementate de prezentul regulament şi la care statele membre participante sunt părţi. |
(2) Cu toate acestea, prezentul regulament prevalează, în relaţiile dintre statele membre participante, asupra convenţiilor încheiate exclusiv între două sau mai multe state membre, în măsura în care aceste convenţii vizează aspecte reglementate de prezentul regulament. |
Amendamentul 54 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Până cel târziu la [cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. În cazul în care este necesar, raportul este însoţit de propuneri de adaptare. |
(1) Până cel târziu la cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament şi, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. În cazul în care este necesar, raportul este însoţit de propuneri de adaptare a prezentului regulament. |
Amendamentul 55 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 1a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(1a) În acest scop, statele membre participante informează Comisia cu privire la informaţiile relevante referitoare la aplicarea prezentului regulament de către instanţele lor judecătoreşti. |
Amendamentul 56 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 2a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Pentru acele state membre participante în temeiul unei decizii adoptate în conformitate cu articolul 331 alineatul (1) al doilea sau al treilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prezentul regulament se aplică de la data indicată în decizia respectivă. |
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2010)0216.
- [2] JO L 189, 22.7.2010, p. 12.
EXPUNERE DE MOTIVE
Raportorul recunoaşte necesitatea prezentului regulament, deşi îşi dă seama că cetăţenii şi practicienii vor fi foarte dezamăgiţi de domeniul său limitat de aplicare. Aceasta se datorează, printre altele, constrângerilor impuse de recursul la procedura de cooperare consolidată. Raportorul are convingerea că, la data adoptării regulamentului, şi alte state membre se vor alătura.
În general, raportorul consideră că modificările la propunerea Comisiei, dezbătute de Consiliu, sunt rezonabile şi, de aceea, le-a preluat în marea lor majoritate, cu anumite modificări. Acesta a prezentat, de asemenea, o serie de amendamente proprii.
În primul rând, consideră că ideea de a lăsa domeniul de aplicare practic nedefinit nu este oportună. Prin urmare, raportorul a eliminat aspectele care nu intră sub incidenţa regulamentului, atât într-un considerent, cât şi într-un articol.
În al doilea rând, consideră că, înainte ca părţile să decidă sau nu cu privire la alegerea unei legislaţii, instanţa sesizată ar trebui să se asigure că părţile au beneficiat de consiliere juridică adecvată.
În al treilea rând, raportorul este de acord că un stat membru nu poate fi solicitat să recunoască drept căsătorie, chiar şi pentru scopul unic al desfacerii acesteia, un act care nu este considerat ca atare de către legislaţia statului respectiv şi că, din acelaşi motiv, s-ar încălca principiul subsidiarităţii dacă s-ar impune unui judecător dintr-un stat membru a cărui legislaţie nu prevede acest act să pronunţe un divorţ. Din acest motiv, raportorul salută adăugarea articolului 7a de către Consiliu.
Cu toate acestea, în absenţa unei dispoziţii referitoare la forum necessitatis (care nu ar putea fi inclusă în prezentul regulament, adoptat în conformitate cu procedura de cooperare consolidată), dispoziţia de la articolul 7a, prin care niciuna dintre dispoziţiile prezentului regulament nu obligă instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru participant, a cărui legislaţie nu conţine dispoziţii cu privire la divorţ sau nu recunoaşte valabilitatea căsătoriei respective în scopul procedurilor de divorţ, să pronunţe un divorţ, ca urmare a aplicării prezentului regulament, este deosebit de problematică. Aceasta deoarece normele de competenţă referitoare la divorţ şi separarea de drept din Regulamentul nr. 2201/2003 sunt obligatorii. Articolele relevante din regulamentul respectiv menţionează următoarele:
SECŢIUNEA 1
Divorţ, separare de drept şi anulare a căsătoriei
Articolul 3
Competenţa de fond
1. Sunt competente să hotărască în problemele privind divorţul, separarea de drept şi anularea căsătoriei instanţele judecătoreşti din statul membru:
(a) pe teritoriul căruia se află:
- reşedinţa obişnuită a soţilor sau
- ultima reşedinţă obişnuită a soţilor în condiţiile în care unul dintre ei încă locuieşte acolo sau
- reşedinţa obişnuită a pârâtului sau
- în caz de cerere comună, reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi sau
- reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin un an imediat înaintea introducerii cererii sau
- reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin şase luni imediat înaintea introducerii cererii şi în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, are „domiciliul” în acel loc;
(b) de cetăţenie a celor doi soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, statul „domiciliului” comun.
2. În sensul prezentului regulament, termenul „domiciliu” se interpretează în sensul sistemelor de drept ale Regatului Unit şi Irlandei.
Articolul 4
Cererea reconvenţională
….
Articolul 5
Transformarea separării de drept în divorţ
…
Articolul 6
Caracterul exclusiv al competenţelor prevăzute la articolele 3, 4 şi 5
Un soţ care:
(a) are reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru sau
(b) este resortisant al unui stat membru sau, în cazul Regatului Unit sau al Irlandei, are „domiciliul” său pe teritoriul unuia dintre aceste state membre,
nu poate fi chemat în judecată în faţa instanţelor judecătoreşti dintr-un alt stat membru decât în temeiul articolelor 3, 4 şi 5.
Articolul 7
Competenţe reziduale
….
Această dificultate este cel mai bine ilustrată printr-un exemplu. Noul regulament privind legislaţia aplicabilă este în vigoare. A şi B sunt cetăţeni ai unor state membre diferite care au încheiat o căsătorie între persoane de acelaşi sex într-un stat membru care a introdus o lege care permite efectuarea acestor căsătorii. Aceştia au avut reşedinţa obişnuită timp de trei ani într-un stat membru care nu permite încheierea unor căsătorii homosexuale, dar care a participat la adoptarea regulamentului privind legea aplicabilă, în conformitate cu procedura de cooperare consolidată. A şi B doresc să desfacă căsătoria. În conformitate cu normele Regulamentului 2201/2003, singurele instanţe judecătoreşti care au competenţă în aceste situaţii sunt instanţele din statul membru în care cuplul îşi are reşedinţa obişnuită. Dacă aceştia introduc o cerere de divorţ la o instanţă locală, instanţa trebuie să accepte competenţa, dar se va aplica articolul 7a şi nu se va acorda niciun divorţ. Trebuie luat notă de faptul că, în caz de divorţ, Regulamentul nr. 2201/2003 nu prevede prorogarea de competenţă sau transferul cazului către o instanţă mai în măsură să soluţioneze o acţiune judiciară.
În mod evident, acest fapt constituie o nedreptate faţă de cuplul în cauză, care va fi confruntat cu foarte multe dificultăţi şi va pierde timp pentru a putea transfera procedura de divorţ în competenţa altei instanţe judecătoreşti, în sensul articolului 3.
Cea mai bună modalitate de a aborda această problemă ar fi să se ofere un forum necessitatis, ceea ce nu poate fi realizat decât prin modificarea Regulamentului nr. 2201/2003, având în vedere constrângerile procedurii de cooperare consolidată şi faptul că propunerea de regulament aflată în discuţie se referă doar la stabilirea legii aplicabile.
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 octombrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 în ceea ce priveşte competenţa şi de introducere a unor dispoziţii privind legislaţia aplicabilă în materie matrimonială (COM(2006)0399 – C6-0305/2006 – 2006/0135(CNS)[1] conţine o propunere privind un articol referitor la forum necessitatis, care prevede următoarele:
Articolul 7a
Forum necessitatis
În cazul în care instanţa competentă în sensul prezentului regulament se află într-un stat membru a cărei legislaţie nu prevede divorţul sau nu recunoaşte existenţa ori valabilitatea căsătoriei în cauză, jurisdicţia se atribuie:
(a) statului membru al cărui cetăţean este unul dintre soţi; sau
(b) statului membru în care s-a încheiat căsătoria.
Având în vedere că Comisia nu are datoria de revizui Regulamentul nr. 2201/2003 până în 2012 şi, în practică, o va face mult mai târziu, raportorul propune că, fără a aduce atingere dreptului de iniţiativă al Comisiei, ar trebui să se facă presiuni asupra instituţiei respective pentru a propune în regim de extremă urgenţă o modificare a acestui regulament, exclusiv în vederea introducerii unei clauze privind forum necessitatis.
- [1] A6 - 0361/2008.
AVIZ al Comisiei pentru libertăŢi civile, justiŢie Şi afaceri interne (29.11.2010)
destinat Comisiei pentru afaceri juridice
referitor la propunerea de regulament al Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept
(COM(2010)0105 – C7‑0315/2010 – 2010/0067(CNS))
Raportoare pentru aviz: Evelyne Gebhardt
JUSTIFICARE SUCCINTĂ
Prezenta propunere de regulament urmăreşte să instituie un cadru juridic clar şi cuprinzător, care să reglementeze normele referitoare la legislaţia aplicabilă, introducând un anumit grad de autonomie a părţilor. Până în prezent, unui cuplu „internaţional” care doreşte să divorţeze i se aplică normele de competenţă stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2201/2003[1] al Consiliului (cunoscut şi sub denumirea „Bruxelles IIa”), în temeiul cărora soţii pot alege între mai multe criterii diferite privind competenţa. În momentul în care o procedură de divorţ ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti dintr-un stat membru, legislaţia aplicabilă se determină în conformitate cu normele privind conflictele de legi din respectivul stat. Or, respectivele norme naţionale variază semnificativ de la un stat membru la altul. Această disparitate legată de tipul normelor respective poate genera o serie de dificultăţi în cazul divorţurilor „internaţionale”. Pe lângă lipsa securităţii juridice, care rezultă din dificultatea întâmpinată de soţi în determinarea legislaţiei aplicabile în cazul lor, există pericolul, pe care Comisia îl consideră real, al „precipitării la tribunal”, expresie care desemnează situaţia în care soţul mai bine informat va încerca să sesizeze jurisdicţia a cărei legislaţie oferă satisfacţie maximă propriilor interese. Propunerea Comisiei urmăreşte să limiteze riscurile susmenţionate şi să remedieze lacunele semnalate, în special oferindu-le părţilor posibilitatea de a alege de comun acord legislaţia aplicabilă şi ţinând seama de Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 octombrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 în ceea ce priveşte competenţa şi de introducere a unor dispoziţii privind legislaţia aplicabilă în materie matrimonială[2].
Articolul 3 constituie o inovaţie, în măsura în care le oferă soţilor pentru prima dată posibilitatea de a desemna, de comun acord, legislaţia aplicabilă procedurii lor de divorţ. În opinia raportoarei pentru aviz, ar fi raţional să se prevadă, de asemenea, posibilitatea de a alege legislaţia statului în care soţii îşi au reşedinţa obişnuită în momentul încheierii acordului, precum şi legislaţia statului în care a fost încheiată căsătoria.
În cazul în care legislaţia aplicabilă nu prevede divorţul sau separarea de drept, norma privind aplicarea principiului legii forului ar trebui completată de o normă privind aplicarea principiului forum necessitatis, care atribuie jurisdicţia unei instanţe dintr-un alt stat membru în cazurile transfrontaliere şi în anumite condiţii.
Trebuie să existe o garanţie că alegerea făcută de părţi este una informată, cu alte cuvinte, că ambii soţi au fost informaţi corespunzător cu privire la implicaţiile practice ale opţiunii lor. În această privinţă, este important să analizăm care este cea mai bună modalitate de a garanta că semnatarilor acordului atributiv de competenţă le sunt puse la dispoziţie informaţii complete şi fiabile înainte de semnarea actului. De asemenea, este important ca accesul la informaţii să fie garantat indiferent de starea financiară a fiecăruia dintre cei doi soţi. Trebuie să ne asigurăm că ambii soţi primesc informaţii exacte şi complete cu privire la consecinţele alegerii legislaţiei aplicabile divorţului, cu atât mai mult cu cât legislaţiile statelor membre diferă în mod semnificativ în numeroase privinţe, precum motivele şi formele de divorţ, condiţiile de obţinere a acestuia, durata necesară de separare şi alte aspecte determinante pentru procedură. În plus, având în vedere faptul că dreptul nu este imuabil, ar fi posibil ca o convenţie semnată la un moment dat, prin care se desemnează legislaţia aplicabilă, să nu mai corespundă cu aşteptările legitime ale părţilor în momentul în care ar trebui să producă efecte, deoarece legislaţia statului respectiv a fost modificată între timp. Prin urmare, raportoarea pentru aviz salută propunerea Comisiei în această privinţă.
AMENDAMENTE
Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:
Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 9 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(9) Prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru juridic clar şi complet în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept în statele membre participante, să garanteze cetăţenilor soluţii corespunzătoare în materie de securitate juridică, previzibilitate şi flexibilitate şi să împiedice situaţia în care unul dintre soţi cere divorţul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura va face obiectul unei anumite legislaţii, pe care o consideră a fi mai favorabilă pentru protejarea propriilor interese. |
(9) Prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru juridic clar şi complet în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept în statele membre participante, să garanteze cetăţenilor soluţii corespunzătoare în materie de securitate juridică, previzibilitate şi flexibilitate şi să împiedice situaţia în care unul dintre soţi sau parteneri civili cere divorţul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura va face obiectul unei anumite legislaţii, pe care o consideră a fi mai favorabilă pentru protejarea propriilor interese. |
Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 12 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(12) Pentru a oferi soţilor libertatea de a desemna o legislaţie aplicabilă cu care au legături strânse sau, în cazul în care nu se optează pentru o legislaţie, pentru ca această legislaţie să se aplice divorţului sau separării de drept a soţilor, legislaţia respectivă ar trebui să se aplice chiar şi dacă nu este legislaţia unui stat membru participant. În cazul desemnării legislaţiei unui alt stat membru, reţeaua creată prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Reţele Judiciare Europene în materie civilă şi comercială poate oferi informaţii instanţelor judecătoreşti cu privire la conţinutul legislaţiei străine. |
(12) Pentru a oferi soţilor sau partenerilor civili libertatea de a desemna o legislaţie aplicabilă cu care au legături strânse sau, în cazul în care nu se optează pentru o legislaţie, pentru ca această legislaţie să se aplice divorţului, separării de drept a soţilor sau încetării parteneriatului civil, legislaţia respectivă ar trebui să se aplice chiar şi dacă nu este legislaţia unui stat membru participant. În cazul desemnării legislaţiei unui alt stat membru, reţeaua creată prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Reţele Judiciare Europene în materie civilă şi comercială poate oferi informaţii instanţelor judecătoreşti cu privire la conţinutul legislaţiei străine. |
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 13 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(13) Mobilitatea din ce în ce mai mare a cetăţenilor necesită, pe de o parte, o flexibilitate mai mare şi, pe de altă parte, un nivel mai ridicat de securitate juridică. Pentru a răspunde acestui obiectiv, prezentul regulament ar trebui să consolideze autonomia părţilor în materie de divorţ şi de separare de drept, dând soţilor posibilitatea de a alege legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept a acestora. O astfel de posibilitate nu ar trebui să se aplice si anulării căsătoriei, care este strâns legată de condiţiile de valabilitate a căsătoriei, şi în cazul căreia autonomia părţilor nu este adecvată. |
(13) Mobilitatea din ce în ce mai mare a cetăţenilor necesită, pe de o parte, o flexibilitate mai mare şi, pe de altă parte, un nivel mai ridicat de securitate juridică. Pentru a răspunde acestui obiectiv, prezentul regulament ar trebui să consolideze autonomia părţilor în materie de divorţ şi de separare de drept, dând soţilor posibilitatea de a alege legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept a acestora. O astfel de posibilitate ar trebui să se aplice, de asemenea, anulării căsătoriei şi a parteneriatelor civile pentru a se evita discriminarea împotriva diferitelor forme sub care se exercită dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. |
Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 14 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(14) Soţii ar trebui să poată alege ca legislaţie aplicabilă divorţului şi separării de drept legislaţia unui stat cu care au o legătură specială sau legea forului. Legislaţia aleasă de soţi trebuie să respecte drepturile fundamentale definite în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Posibilitatea de a alege legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept nu trebuie să aducă atingere interesului superior al copilului. |
(14) Soţii sau partenerii civili ar trebui să poată alege ca legislaţie aplicabilă divorţului, separării de drept sau încetării unui parteneriat civil legislaţia unui stat cu care au o legătură specială sau legea forului. Legislaţia aleasă de soţi sau de partenerii civili trebuie să respecte drepturile fundamentale definite în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Posibilitatea de a alege legislaţia aplicabilă divorţului, separării de drept sau încetării unui parteneriat civil nu trebuie să aducă atingere interesului superior al copilului. În special, în caz de divorţ sau separare a unor cupluri care au copii, legea aplicabilă divorţului sau separării de drept poate lua în considerare principiile menţionate la articolul 24 al Cartei, care accentuează interesul superior al copiilor, datoria de a le lua în considerare opinia în probleme care îi privesc şi dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare intereselor lor. |
Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 15 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(15) Înaintea desemnării legislaţiei aplicabile, este important ca soţii să aibă acces la informaţii actualizate privind aspectele esenţiale ale legislaţiei naţionale şi a Uniunii, precum şi privind procedurile în materie de divorţ şi separare de drept. Pentru a asigura accesul la informaţii adecvate şi de calitate, Comisia actualizează în mod regulat sistemul public de informare pe internet, creat prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului. |
(15) Înaintea desemnării legislaţiei aplicabile, este important ca soţii sau partenerii civili să aibă acces la informaţii actualizate privind aspectele esenţiale ale legislaţiei naţionale şi ale Uniunii, precum şi privind procedurile în materie de divorţ, separare de drept sau încetare a unui parteneriat civil, inclusiv posibilitatea de a apela la mediere. Soţii ar trebui să fie informaţi despre diferitele forme de divorţ şi despre condiţiile de obţinere a divorţului care există în legislaţia statelor membre în cauză. Pentru a asigura accesul la informaţii adecvate şi de calitate, Comisia actualizează în mod regulat sistemul public de informare pe internet, creat prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului, iar statul membru în care se desfăşoară acţiunea de divorţ ar trebui să pună la dispoziţia soţilor toate informaţiile de care au nevoie. |
Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 16 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(16) Alegerea în cunoştinţă de cauză a celor doi soţi reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soţi trebuie să cunoască exact consecinţele juridice şi sociale ale alegerii legislaţiei aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legislaţia aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi egalităţii de şanse de care beneficiază cei doi soţi. Prin urmare, judecătorii din statele membre ar trebui să realizeze cât de important este ca cei doi soţi să ajungă la o înţelegere cunoscând pe deplin consecinţele legale ale acesteia. |
(16) Alegerea în cunoştinţă de cauză a celor doi soţi sau parteneri civili reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soţi/parteneri civili trebuie să cunoască exact consecinţele juridice şi sociale ale alegerii legislaţiei aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legislaţia aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi egalităţii de şanse de care beneficiază cei doi soţi sau parteneri civili. Prin urmare, judecătorii din statele membre ar trebui să realizeze cât de important este ca cei doi soţi /parteneri civili să ajungă la o înţelegere cunoscând pe deplin consecinţele legale ale acesteia. |
Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 17 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(17) Ar trebui introduse anumite garanţii pentru a se asigura faptul că soţii sunt conştienţi de consecinţele alegerii lor. O condiţie minimă ar fi ca acordul privind alegerea legislaţiei aplicabile să fie încheiat în scris, datat şi semnat de ambele părţi. Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită prevede cerinţe formale suplimentare, trebuie respectate astfel de cerinţe. De exemplu, asemenea cerinţe formale suplimentare pot exista într-un stat membru participant în care acordul este inclus într-un contract de căsătorie. |
(17) Ar trebui introduse anumite garanţii pentru a se asigura faptul că soţii sau partenerii civili sunt conştienţi de consecinţele alegerii lor. O condiţie minimă ar fi ca acordul privind alegerea legislaţiei aplicabile să fie încheiat în scris, datat şi semnat de ambele părţi. Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care ambii soţi/parteneri civili îşi au reşedinţa obişnuită prevede cerinţe formale suplimentare, trebuie respectate astfel de cerinţe. De exemplu, asemenea cerinţe formale suplimentare pot exista într-un stat membru participant în care acordul este inclus într-un contract de căsătorie. |
Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 19 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(19) În cazul în care nu se optează pentru una din legislaţii, prezentul regulament ar trebui să introducă norme armonizate privind conflictul de legi, având la bază o ierarhizare a factorilor de legătură în funcţie de existenţa unei legături strânse între soţi şi legislaţia respectivă, care să permită securitatea juridică şi previzibilitatea şi care să împiedice situaţia în care unul dintre soţi cere divorţul înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura va face obiectul unei anumite legislaţii, pe care o consideră a fi mai favorabilă pentru protejarea propriilor interese. Aceşti factori de legătură au fost aleşi astfel încât să se asigure că procedurile de divorţ sau de separare de drept sunt reglementate de o legislaţie cu care soţii au o legătură strânsă şi se bazează în primul rând pe legislaţia locului unde soţii îşi au reşedinţa obişnuită. |
(19) În cazul în care nu se optează pentru una din legislaţii, prezentul regulament ar trebui să introducă norme armonizate privind conflictul de legi, având la bază o ierarhizare a factorilor de legătură în funcţie de existenţa unei legături strânse între soţi sau parteneri civili şi legislaţia respectivă, care să permită securitatea juridică şi previzibilitatea şi care să împiedice situaţia în care unul dintre soţi sau parteneri civili cere divorţul, separarea de drept sau încetarea parteneriatului civil înaintea celuilalt pentru a se asigura că procedura va face obiectul unei anumite legislaţii, pe care o consideră a fi mai favorabilă pentru protejarea propriilor interese. Aceşti factori de legătură au fost aleşi astfel încât să se asigure că procedurile de divorţ, de separare de drept sau de încetare a parteneriatului civil sunt reglementate de o legislaţie cu care soţii/partenerii civili au o legătură strânsă şi se bazează în primul rând pe legislaţia locului unde soţii/partenerii civili îşi au reşedinţa obişnuită. |
Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 20 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(20) În anumite situaţii, ar trebui aplicată legislaţia instanţei judecătoreşti sesizate atunci când legislaţia aplicabilă nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept. |
(20) În anumite situaţii, ar trebui aplicată legislaţia instanţei judecătoreşti sesizate atunci când legislaţia aplicabilă nu prevede divorţul, separarea de drept sau încetarea parteneriatului civil, sau nu acordă unuia dintre soţi/parteneri civili egalitate de acces la divorţ, la separarea de drept sau la încetarea parteneriatului civil din motive interzise prin articolul 21 din Carta fundamentală a drepturilor Uniunii Europene. |
Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 22a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(22a) Termenul „reşedinţă obişnuită” ar trebui interpretat în conformitate cu obiectivul prezentului regulament. Semnificaţia sa ar trebui stabilită de instanţă de la caz la caz, pe baza faptelor. Acest termen nu trimite la un concept de drept intern, ci la un concept distinct introdus în legislaţia Uniunii. |
Amendamentul 11 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Prezentul regulament se aplică divorţului şi separării de drept în situaţiile în care există un conflict de legi. |
(1) Prezentul regulament se aplică divorţului, separării de drept, anulării căsătoriilor şi încetării parteneriatelor civile/înregistrate, în situaţiile internaţionale în care există un conflict de legi. |
Amendamentul 12 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – partea introductivă | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Soţii pot alege de comun acord legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept, cu condiţia ca legislaţia respectivă să fie în conformitate cu drepturile fundamentale definite în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi cu principiul ordinii publice, şi pot alege una dintre următoarele legislaţii: |
(1) Soţii sau partenerii civili pot alege de comun acord legislaţia aplicabilă divorţului, separării de drept sau încetării parteneriatului civil, cu condiţia ca legislaţia respectivă să fie în conformitate cu drepturile fundamentale definite în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi cu principiul ordinii publice, şi pot alege una dintre următoarele legislaţii: |
Amendamentul 13 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera b | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(b) legislaţia statului pe teritoriul căruia soţii şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa respectivă în momentul încheierii acordului; |
(b) legislaţia statului pe teritoriul căruia soţii/partenerii civili şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa respectivă în momentul încheierii acordului, atât timp cât aplicarea legii nu penalizează soţul cel mai vulnerabil; |
Amendamentul 14 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera d | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(d) legea forului. |
(d) legislaţia statului în care s-a încheiat căsătoria sau parteneriatul civil. |
Justificare | |
Raţional ar fi ca acest criteriu să fie adăugat celorlalte pentru alegerea legislaţiei aplicabile, iar criteriile legii forului să fie retrase pentru a oferi o mai bună protecţie soţului mai vulnerabil. | |
Amendamentul 15 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(1a) Termenul „reşedinţă obişnuită” înseamnă domiciliul obişnuit al unei persoane. |
Justificare | |
Este recomandabil să se ofere o definiţie a termenului „reşedinţă obişnuită” pentru a se evita, în măsura posibilului, interpretările arbitrare. Evident, înainte de a aplica definiţia, instanţele trebuie să examineze toate faptele pertinente. | |
Amendamentul 16 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(2) Fără a aduce atingere alineatului (4), acordul care desemnează legislaţia aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti. |
(2) Fără a aduce atingere alineatului (4), acordul care desemnează legislaţia aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti. Acordul trebuie să prevadă opţiunea de a face recurs la mediere pentru a soluţiona orice dezacorduri legate de divorţ sau separare. |
Amendamentul 17 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 3 – paragraful 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită în momentul încheierii acordului prevede cerinţe formale suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste cerinţe. În cazul în care soţii îşi au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite, iar legislaţiile din acele state membre prevăd cerinţe formale diferite, acordul este formal valid dacă satisface cerinţele prevăzute de oricare dintre acele legislaţii. |
Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care ambii soţi/parteneri civili îşi au reşedinţa obişnuită în momentul încheierii acordului prevede cerinţe formale suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste cerinţe. În cazul în care soţii/partenerii civili îşi au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite, iar legislaţiile din acele state membre prevăd cerinţe formale diferite, acordul este formal valid dacă satisface cerinţele prevăzute de oricare dintre acele legislaţii. |
Amendamentul 18 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 3 – paragraful 2a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
În cazul în care acordul face parte dintr-un contract de căsătorie, este necesar să fie îndeplinite cerinţele de formă impuse de respectivul contract de căsătorie. |
Justificare | |
Aduce clarificări în situaţiile în care legislaţia unui stat membru sau contractul de căsătorie prevăd un contract de căsătorie. | |
Amendamentul 19 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 4 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
4. În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii pot desemna legislaţia aplicabilă şi în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. În acest caz, instanţa judecătorească înregistrează desemnarea respectivă, în conformitate cu legea forului. |
4. În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii/ partenerii civili pot desemna legislaţia aplicabilă şi în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. În acest caz, instanţa judecătorească înregistrează desemnarea respectivă, în conformitate cu legea forului. |
Amendamentul 20 Propunere de regulament Articolul 4 – partea introductivă | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
În absenţa unei opţiuni în temeiul articolului 3, divorţul si separarea de drept sunt reglementate de legislaţia statului: |
În absenţa unei opţiuni în temeiul articolului 3, divorţul, separarea de drept, anularea căsătoriei şi încetarea unui parteneriat civil sunt reglementate, în ordine descendentă, de legislaţia statului: |
Amendamentul 21 Propunere de regulament Articolul 4 – litera a | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(a) pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită în momentul sesizării instanţei judecătoreşti, sau, în lipsa acesteia, |
(a) pe teritoriul căruia soţii/partenerii civili îşi au reşedinţa obişnuită în momentul sesizării instanţei judecătoreşti sau, în lipsa acesteia, |
Amendamentul 22 Propunere de regulament Articolul 4 – litera b | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(b) pe teritoriul căruia soţii îşi aveau ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanţei judecătoreşti, atâta timp cât unul dintre ei încă mai are reşedinţa respectivă în momentul sesizării instanţei judecătoreşti, sau, în lipsa acesteia, |
(b) pe teritoriul căruia soţii /partenerii civili îşi aveau ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanţei judecătoreşti, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reşedinţa respectivă în momentul sesizării instanţei judecătoreşti sau, în lipsa acesteia, |
Amendamentul 23 Propunere de regulament Articolul 4 – litera c | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
c) a cărui cetăţenie este deţinută de ambii soţi în momentul sesizării instanţei judecătoreşti, sau, în lipsa acesteia, |
(c) a cărui cetăţenie este deţinută de ambii soţi/parteneri civili în momentul sesizării instanţei judecătoreşti, atât timp cât aplicarea legii nu penalizează soţul cel mai vulnerabil sau, în lipsa acesteia, |
Amendamentul 24 Propunere de regulament Articolul 4 – litera ca (nouă) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(ca) în care s-a încheiat căsătoria sau parteneriatul civil; sau, în lipsa acesteia, |
Justificare | |
Ar fi logic să se presupună că alegerea de către părţi a unei ţări în care să se căsătorească implică şi posibila acceptare a legislaţiei ţării respective. | |
Amendamentul 25 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 1a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Termenul „reşedinţă obişnuită” înseamnă domiciliul obişnuit al unei persoane. |
Amendamentul 26 Propunere de regulament Articolul 5 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Aplicarea legii forului |
Aplicarea principiilor legii forului şi forum necessitatis |
|
În cazul în care legislaţia aplicabilă în temeiul articolelor 3 sau 4 nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept, se aplică legea forului. |
(1) În cazul în care legislaţia aplicabilă în temeiul articolelor 3 sau 4 nu prevede divorţul, separarea de drept ori încetarea parteneriatului civil sau accesul la divorţ, la separarea de drept ori la încetarea parteneriatului civil, sau este discriminatorie faţă de unul dintre soţi ori parteneri civili din motive interzise prin articolul 21 din Carta fundamentală a drepturilor Uniunii Europene, se aplică legea forului. |
|
|
(2) În cazul în care instanţa jurisdicţiei competente este situată într-un stat membru a cărui legislaţie nu prevede posibilitatea divorţului, a separării de drept sau a încetării parteneriatului civil, jurisdicţia revine: |
|
|
(a) statului membru al cărui cetăţean este unul dintre soţi sau parteneri; or |
|
|
(b) statului membru în care s-a încheiat căsătoria sau parteneriatul civil. |
Justificare | |
În unele cazuri, aplicarea unei legi naţionale ar putea constitui un obstacol pentru anumite persoane rezidente într-un stat membru care încearcă să obţină separarea sau divorţul. Prin urmare, interesul persoanelor de a obţine separarea sau divorţul – expresie a autonomiei personale a acestora – ar trebui să primeze în raport cu aplicarea legislaţiei naţionale în virtutea principiului legii forului. Dacă legislaţia instanţei competente nu autorizează divorţul sau separarea de drept, jurisdicţia ar putea fi atribuită unei instanţe dintr-un alt stat membru, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii legate de unele cazuri transfrontaliere. | |
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Punerea în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept |
|||||||
|
Referinţe |
COM(2010)0105 – C7-0315/2010 – 2010/0067(CNS) |
|||||||
|
Comisia competentă în fond |
JURI |
|||||||
|
Aviz emis de către Data anunţului în plen |
LIBE 7.10.2010 |
|
|
|
||||
|
Raportor pentru aviz: Data numirii |
Evelyne Gebhardt 10.5.2010 |
|
|
|||||
|
Examinare în comisie |
23.6.2010 |
15.11.2010 |
25.11.2010 |
|
||||
|
Data adoptării |
25.11.2010 |
|
|
|
||||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
28 4 16 |
||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Jan Philipp Albrecht, Sonia Alfano, Roberta Angelilli, Rita Borsellino, Simon Busuttil, Carlos Coelho, Rosario Crocetta, Cornelis de Jong, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Tanja Fajon, Hélène Flautre, Kinga Göncz, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Ágnes Hankiss, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Lívia Járóka, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Juan Fernando López Aguilar, Clemente Mastella, Véronique Mathieu, Louis Michel, Claude Moraes, Jan Mulder, Antigoni Papadopoulou, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Renate Sommer, Wim van de Camp, Axel Voss, Manfred Weber, Renate Weber, Tatjana Ždanoka |
|||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Edit Bauer, Anna Maria Corazza Bildt, Anne Delvaux, Ioan Enciu, Evelyne Gebhardt, Ana Gomes, Stanimir Ilchev, Ádám Kósa, Petru Constantin Luhan, Marie-Christine Vergiat, Cecilia Wikström |
|||||||
- [1] Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din data de 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, JO L 338, 23.12.2003, pagina 1.
- [2] Texte adoptate, P6_TA(2008)0502.
AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii Şi egalitatea de gen (30.11.2010)
destinat Comisiei pentru afaceri juridice
referitor la propunerea de regulament al Consiliului (UE) de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept
(COM(2010)0105 – C7‑0315/2010 – 2010(0067(CNS))
Raportoare pentru aviz: Angelika Niebler
JUSTIFICARE SUCCINTĂ
Prezentare generală:
Unul dintre obiectivele principale ale Uniunii Europene îl constituie menţinerea şi dezvoltarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în care să fie garantată libera circulaţie a persoanelor. Situaţia juridică la nivelul european privind legislaţia aplicabilă în cazul unui divorţ sau al unei separări de drept pentru soţi cu naţionalităţi diferite este, în prezent, foarte confuză. Aceasta conduce adesea la o „precipitare la tribunal” – unul dintre parteneri introduce primul cererea de divorţ, asigurându-se că procedura de divorţ decurge după o anumită legislaţie, mai favorabilă, în opinia sa, intereselor proprii. Scopul propunerii de regulament îl constituie asigurarea certitudinii juridice pentru cuplurile respective şi garantarea previzibilitate şi a flexibilităţii.
Întrucât dreptul familiei este un domeniu deosebit de sensibil al legislaţiei naţionale, propunerea de regulament a Comisiei nu prevede uniformizarea dreptului familiei, nici măcar a legislaţiei privind divorţurile, ci mai degrabă o serie de reglementări comune, prin care să se determine ce jurisdicţie naţională se aplică în cazul divorţurilor cuplurilor în care partenerii au naţionalitate diferită. În prezent, circa 300 000 de noi cupluri binaţionale iau fiinţă anual în UE, în plus faţă de cele 16 milioane de cupluri internaţionale deja existente. Circa 140 000 – 170 000 dintre acestea se despart însă anual, în întreaga UE. Aceste cifre, precum şi legislaţiile pertinente în materie de divorţ, foarte diferite în întreaga Uniune Europeană, ilustrează clar necesitatea asigurării unei mai mari certitudini juridice pentru cazurile de divorţ sau separare.
Prin urmare, Comisia Europeană propune consolidarea autonomiei părţilor în materie de divorţ şi de separare de drept, dând soţilor posibilitatea, în anumite limite, de a alege legislaţia aplicabilă divorţului şi separării de drept a acestora. În acest cadru, soţii ar trebui să aibă dreptul de a alege legislaţia unei ţări, cu care au o legătură specială, legislaţia aleasă trebuind să fie compatibilă cu valorile comune ale Uniunii Europene.
Poziţia raportoarei pentru aviz
Raportoarea pentru aviz susţine, în principiu, conţinutul reglementărilor privind stabilirea legislaţiei aplicabile în cazul divorţurilor şi al separărilor de drept.
Amendamentele din prezentul aviz sunt menite să adapteze propunerea Comisiei, astfel încât orice discriminare pe criterii de gen să fie exclusă, să se asigure egalitatea de şanse între soţi, iar bunăstarea copiilor să fie de maximă prioritate.
În final, raportoarea consideră că reglementarea uniformă la nivel european a legislaţiei în materie de divorţ şi separare legală nu ar trebui să constituie ţelul final, ci că aceasta ar trebui să fie urmată de o etapă ulterioară, în care să fie adoptate reglementări privind şi consecinţele divorţului (drepturile de proprietate, pensie alimentară, ajustarea drepturilor de pensie). Consecinţele divorţului nu sunt acoperite prin dispoziţiile prezentei propuneri.
AMENDAMENTELE
Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen recomandă Comisiei juridice, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:
Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 2a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(2a) În temeiul articolului 8 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în toate acţiunile sale, Uniunea urmăreşte să elimine inegalităţile şi să promoveze egalitatea între bărbaţi şi femei; |
Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 15a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(15a) Dacă soţii nu pot ajunge la un acord în ceea ce priveşte legislaţia aplicabilă, aceştia ar trebui să parcurgă o procedură de mediere care să includă cel puţin o consultare cu un mediator autorizat. |
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 16 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(16) Alegerea în cunoştinţă de cauză a celor doi soţi reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soţi trebuie să cunoască exact consecinţele juridice şi sociale ale alegerii legislaţiei aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legislaţia aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi egalităţii de şanse de care beneficiază cei doi soţi. Prin urmare, judecătorii din statele membre ar trebui să realizeze cât de important este ca cei doi soţi să ajungă la o înţelegere cunoscând pe deplin consecinţele legale ale acesteia. |
(16) Alegerea în cunoştinţă de cauză a celor doi soţi reprezintă un principiu fundamental al prezentului regulament. Fiecare dintre soţi trebuie să cunoască exact consecinţele juridice şi sociale ale alegerii legislaţiei aplicabile. Posibilitatea de a alege de comun acord legislaţia aplicabilă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor şi egalităţii de şanse de care beneficiază cei doi soţi. Prin urmare, judecătorii din statele membre ar trebui să realizeze cât de important este ca cei doi soţi să ajungă la o înţelegere cunoscând pe deplin consecinţele legale ale acesteia. În momentul legalizării alegerii legislaţiei aplicabile, fiecare dintre soţi trebuie să fie informat în mod individual cu privire la consecinţele legale ce rezultă din alegerea legislaţiei aplicabile. Dispoziţiile naţionale prin care soţilor li se poate acorda asistenţă juridică ar trebui să se aplice în consecinţă. |
Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 17 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(17) Ar trebui introduse anumite garanţii pentru a se asigura faptul că soţii sunt conştienţi de consecinţele alegerii lor. O condiţie minimă ar fi ca acordul privind alegerea legislaţiei aplicabile să fie încheiat în scris, datat şi semnat de ambele părţi. Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită prevede cerinţe formale suplimentare, trebuie respectate astfel de cerinţe. De exemplu, asemenea cerinţe formale suplimentare pot exista într-un stat membru participant în care acordul este inclus într-un contract de căsătorie. |
(17) Ar trebui introduse anumite garanţii pentru a se asigura faptul că soţii sunt conştienţi de consecinţele alegerii lor. O condiţie ar fi ca acordul privind alegerea legislaţiei aplicabile să fie încheiat în scris, datat şi semnat de ambele părţi şi legalizat de către un notar. Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită prevede cerinţe formale suplimentare, trebuie respectate astfel de cerinţe. De exemplu, asemenea cerinţe formale suplimentare pot exista într-un stat membru participant în care acordul este inclus într-un contract de căsătorie. |
Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 20 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(20) În anumite situaţii, ar trebui aplicată legislaţia instanţei judecătoreşti sesizate atunci când legislaţia aplicabilă nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept. |
(20) Ar trebui aplicată totuşi legislaţia instanţei judecătoreşti sesizate atunci când legislaţia aplicabilă nu prevede divorţul sau separarea de drept sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau separarea de drept şi nici nu asigură egalitatea de tratament în aceste privinţe. |
Justificare | |
Pentru a proteja atât drepturile fundamentale ale femeilor, cât şi pe cele ale bărbaţilor, trebuie garantată o egalitate de acces şi de tratament în timpul divorţului sau al separării de drept. | |
Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 20a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(20a) Statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea de aplicare a dispoziţiilor prezentului regulament şi în cazul separării cuplurilor care au încheiat un parteneriat declarat în cazul normelor divergente în materie de conflict de legi, până la elaborarea de dispoziţii specifice pentru aceste cazuri, luându-se în considerare diferitele sisteme de drept din statele membre. Prin prezenta nu se creează obligaţia legală de recunoaştere a parteneriatelor declarate. |
Justificare | |
Domeniul de aplicare al prezentului regulament se limitează la divorţ şi separare de drept, nu însă şi la anularea parteneriatelor declarate. Domeniul de aplicare ar trebui extins pentru a preîntâmpina discriminările împotriva parteneriatelor declarate. | |
Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 21 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(21) În circumstanţe excepţionale, considerente de interes public ar trebui să dea instanţelor judecătoreşti ale statelor membre posibilitatea de a nu aplica legislaţia străină, atunci când aplicarea acesteia într-un anumit caz ar fi vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanţei sesizate. Cu toate acestea, instanţele judecătoreşti nu ar trebui să poată aplica excepţia de ordine publică pentru a refuza legislaţia unui alt stat membru, în cazul în care aceasta ar încălca dispoziţiile Cartei Drepturilor Fundamentale, în special articolul 21, care interzice orice tip de discriminare. |
(21) În circumstanţe excepţionale, considerente de interes public ar trebui să dea instanţelor judecătoreşti ale statelor membre posibilitatea de a nu aplica legislaţia străină, atunci când aplicarea acesteia într-un anumit caz ar fi vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanţei sesizate. Cu toate acestea, instanţele judecătoreşti nu ar trebui să poată aplica excepţia de ordine publică pentru a refuza legislaţia unui alt stat membru, în cazul în care aceasta ar încălca dispoziţiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21, care interzice orice tip de discriminare şi articolul 23, care garantează egalitatea între femei şi bărbaţi în toate domeniile. |
Justificare | |
Pentru a respecta drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni este important ca excepţia de ordine publică să fie limitată. | |
Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Prezentul regulament se aplică divorţului şi separării de drept în situaţiile în care există un conflict de legi. |
(1) Prezentul regulament se aplică divorţului şi separării de drept, precum şi anulării căsătoriilor, în situaţiile care presupun un conflict de legi.
|
Justificare | |
Există situaţii în care faptul că nu este încă divorţată este foarte important pentru femeie. O extindere a domeniului de aplicare este, prin urmare, binevenită. Reformulare, pentru a clarifica, astfel, cazurile concrete în care se aplică regulamentul. | |
Amendamentul 9 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 3 – paragraful 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3) Acordul menţionat la alineatul (2) este redactat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă. |
(3) Acordul menţionat la alineatul (2) este redactat în scris, datat şi semnat de ambii soţi şi legalizat de către un notar. |
Amendamentul 10 Propunere de regulament Articolul 5 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
În cazul în care legislaţia aplicabilă în temeiul articolelor 3 sau 4 nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept, se aplică legea forului. |
În cazul în care legislaţia aplicabilă în temeiul articolelor 3 sau 4 nu prevede divorţul sau separarea de drept sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de drept sau nu asigură egalitatea de tratament în aceste privinţe, se aplică legea forului. |
Justificare | |
Pentru a proteja atât drepturile fundamentale ale femeilor, cât şi cele ale bărbaţilor, trebuie garantată o egalitate de acces şi de tratament în timpul divorţului sau al separării de drept. | |
Amendamentul 11 Propunere de regulament Articolul 7 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Aplicarea unei dispoziţii din legislaţia desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului. |
Aplicarea unei dispoziţii din legislaţia desemnată în temeiul prezentului regulament nu poate fi înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului. Cu toate acestea, instanţele judecătoreşti nu ar trebui să poată aplica excepţia de ordine publică pentru a refuza legislaţia unui alt stat membru, în cazul în care aceasta ar contraveni Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolului 21 din aceasta, care interzice orice formă de discriminare, şi articolului 23, care garantează egalitatea între femei şi bărbaţi în toate domeniile. |
Justificare | |
Pentru a respecta drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni este important ca excepţia de ordine publică să fie limitată. | |
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Punerea în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept |
|||||||
|
Referinţe |
COM(2010)0105 – C7-0315/2010 – 2010/0067(CNS) |
|||||||
|
Comisia competentă în fond |
JURI |
|||||||
|
Aviz emis de către Data anunţului în plen |
FEMM 7.10.2010 |
|
|
|
||||
|
Raportor pentru aviz: Data numirii |
Angelika Niebler 4.5.2010 |
|
|
|||||
|
Examinare în comisie |
28.10.2010 |
30.11.2010 |
|
|
||||
|
Data adoptării |
30.11.2010 |
|
|
|
||||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
20 0 2 |
||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Andrea Češková, Marije Cornelissen, Tadeusz Cymański, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Iratxe García Pérez, Lívia Járóka, Philippe Juvin, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Astrid Lulling, Elisabeth Morin-Chartier, Siiri Oviir, Nicole Sinclaire, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Eva-Britt Svensson, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Anna Záborská |
|||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Izaskun Bilbao Barandica, Vilija Blinkevičiūtė, Antigoni Papadopoulou, Sirpa Pietikäinen |
|||||||
PROCEDURÃ
|
Titlu |
Punerea în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de drept |
|||||||
|
Referinţe |
COM(2010)0105 – C7-0315/2010 – 2010/0067(CNS) |
|||||||
|
Data consultării PE |
28.4.2010 |
|||||||
|
Comisie competentă în fond Data anunţului în plen |
JURI 7.10.2010 |
|||||||
|
Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare Data anunţului în plen |
LIBE 7.10.2010 |
FEMM 7.10.2010 |
|
|
||||
|
Raportor(i) Data numirii |
Tadeusz Zwiefka 28.4.2010 |
|
|
|||||
|
Examinare în comisie |
31.5.2010 |
23.6.2010 |
28.10.2010 |
|
||||
|
Data adoptării |
2.12.2010 |
|
|
|
||||
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
17 0 0 |
||||||
|
Membri titulari prezenţi la votul final |
Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Marielle Gallo, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Alajos Mészáros, Evelyn Regner, Dimitar Stoyanov, Alexandra Thein, Tadeusz Zwiefka |
|||||||
|
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Piotr Borys, Sergio Gaetano Cofferati, Luis de Grandes Pascual, Vytautas Landsbergis, Kurt Lechner, Angelika Niebler |
|||||||
|
Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final |
Oreste Rossi |
|||||||