RAPORT referitor la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare

16.12.2010 - (2010/2112(INI))

Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală
Raportoare: Daciana Octavia Sârbu

Procedură : 2010/2112(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0376/2010

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare

(2010/2112(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţia sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013[1],

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 ianuarie 2009 privind politica agricolă comună şi siguranţa alimentară mondială[2],

–   având în vedere rezoluţia sa din 5 mai 2010 referitoare la agricultura UE şi schimbările climatice[3],

–   având în vedere rezoluţia sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătăţirea funcţionării lanţului de aprovizionare cu alimente în Europa[4],

–   având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale şi registrele centrale de tranzacţii (SEC(2010)1058),

–   având în vedere rezoluţia sa din 22 mai 2008 privind creşterea preţurilor la produsele alimentare în Uniunea Europeană şi în ţările în curs de dezvoltare[5],

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii ţărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a face faţă provocărilor legate de securitatea alimentară”,

–   având în vedere obiectivele de dezvoltare ale mileniului ale ONU, care includ reducerea în 2015 cu 50% a procentului din populaţia globală care suferă de foame faţă de 1990,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A7-0376/2010),

A. întrucât asigurarea securităţii alimentare pentru cetăţenii Europei, aprovizionarea consumatorilor cu alimente sănătoase şi de înaltă calitate la preţuri rezonabile şi menţinerea veniturilor agricole au constituit obiectivele centrale ale politicii agricole comune (PAC) de la început şi sunt şi în prezent obiective-cheie ale UE;

B.  întrucât recenta volatilitate a preţurilor alimentelor şi ale produselor de bază a generat îngrijorări serioase cu privire la funcţionarea lanţului de aprovizionare cu alimente la nivel european şi mondial şi întrucât creşterea preţurilor la alimente a afectat cel mai mult categoriile cele mai vulnerabile de populaţie;

C. întrucât volatilitatea preţurilor în agricultură este, prin natura sa, permanentă, deoarece preţurile reacţionează în mod disproporţionat la mici variaţii ale nivelului de producţie, foarte des ca urmare a speculaţiilor;

D. întrucât UE a subliniat, cu ocazia unei recente reuniuni a Comitetului pentru siguranţa alimentară din cadrul FAO, problema pe care o reprezintă volatilitatea extremă a preţurilor, iar noii comisii de experţi la nivel înalt i s-a solicitat un raport privind cauzele fluctuaţiilor de preţ şi măsurile luate în această privinţă;

E.  întrucât fenomenele climatice şi de altă natură pot determina unele ţări să adopte politici protecţioniste, astfel cum au arătat recentele interdicţii aplicate de Rusia şi de Ucraina privind exportul de grâu, acestea exportând împreună aproximativ 30% din cantitatea de grâu produsă la nivel mondial;

F.  întrucât producţia de alimente la nivel global poate fi subminată în mod regulat de o serie de factori, printre care impactul dăunătorilor şi al bolilor, măsura în care resursele naturale sunt disponibile şi dezastrele naturale, astfel cum au arătat, în 2010, seceta şi incendiile îndelungate din Rusia, precum şi inundaţiile grave din Pakistan;

G. întrucât schimbările climatice vor avea ca efect creşterea frecvenţei acestor dezastre naturale şi, prin urmare, destabilizarea securităţii alimentare;

H. întrucât provocarea stă în a produce „mai mult din mai puţin”, accentul punându-se pe producţia sustenabilă, din cauza presiunii asupra resurselor naturale;

I.   întrucât UE este cel mai mare importator net de produse care conţin proteine, de produse oleaginoase şi de porumb pentru sectorul creşterii animalelor, precum şi de fructe şi de legume şi se bazează prea mult pe aceste importuri, ceea ce se datorează şi faptului că producătorii noştri nu sunt autorizaţi să utilizeze aceleaşi metode de producţie pentru aceste produse;

J.   întrucât creşterea estimată a populaţiei globale de la 7 miliarde la 9,1 miliarde va impune o creştere de 70% a aprovizionării cu alimente până în 2050, conform FAO;

K. întrucât există în continuare sărăcie şi foamete în Uniunea Europeană; întrucât 79 de milioane de oameni din UE trăiesc în continuare sub limita sărăciei (60% din venitul mediu al ţării în care locuieşte persoana respectivă) şi întrucât 16 milioane de cetăţeni ai UE au primit iarna trecută alimente prin intermediul unor acţiuni de caritate;

L.  întrucât securitate alimentară nu înseamnă doar existenţa alimentelor, ci include şi, conform FAO, dreptul la hrană şi accesul la alimente sănătoase pentru toată lumea; întrucât, devenind mai competitivă, Europa poate contribui la securitatea alimentară globală;

M. întrucât lipsa securităţii alimentare pentru cei mai săraci membri ai societăţii a fost agravată de efectele crizei economice şi financiare globale;

N. întrucât veniturile agricultorilor au scăzut în mod dramatic în 2009, după un deceniu de stagnare a acestora, în mare parte din cauza condiţiilor de piaţă dificile şi a costurilor de producţie din ce în ce mai ridicate; întrucât veniturile agricole au scăzut foarte mult (conform estimărilor, cu 40% pe unitate de lucru) faţă de restul economiei, iar venitul pe cap de locuitor în zonele rurale este cu mult mai scăzut (cu aproape 50%) decât în zonele urbane;

O. întrucât agricultorii primesc o cotă în scădere constantă din valoarea adăugată generată de lanţul de aprovizionare cu alimente, în timp ce cota industriei alimentare a crescut; întrucât funcţionarea corespunzătoare a lanţului de aprovizionare cu alimente este o condiţie necesară asigurării faptului că agricultorii au parte de un profit echitabil pentru producţia lor;

P.  întrucât de-a lungul întregului lanţ de producţie, de aprovizionare şi de consum de alimente se iroseşte până la 50% din cantitatea de alimente produse în UE;

Q. întrucât doar 7% din agricultorii din UE au o vârstă mai mică de 35 de ani;

R.  întrucât securitatea alimentară reprezintă o chestiune esenţială pentru Europa şi necesită coerenţă şi coordonare între diversele domenii de politică sectorială la nivelul UE, şi anume PAC, politica energetică, programele de dezvoltare, politicile de dezvoltare şi comerciale, şi reglementarea financiară,

1.  subliniază că un sector agricol puternic şi sustenabil peste tot în UE şi un mediu rural înfloritor şi sustenabil, asigurat de o PAC puternică, sunt elemente vitale în ceea ce priveşte depăşirea provocării legate de securitatea alimentară;

2.  afirmă că UE are cele mai înalte standarde din lume în materie de producţie agricolă şi de alimente, punându-se un accent puternic asupra securităţii alimentare, a calităţii alimentelor şi a sustenabilităţii din punct de vedere al mediului cu privire la agricultură;

3.  consideră că va trebui să folosim toate formele de agricultură pentru a putea aproviziona cu hrană Europa şi ţările terţe;

Securitatea alimentară în Europa şi în lume

4.  consideră că dreptul la securitate alimentară este un drept de bază al omului şi că există atunci când toţi oamenii au permanent acces fizic şi economic la alimente corespunzătoare, sigure (din punctul de vedere al sănătăţii) şi nutritive în vederea satisfacerii nevoilor şi preferinţelor lor nutriţionale pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă;

5.  afirmă că UE are o obligaţie de a-şi aproviziona cetăţenii cu hrană şi că în această privinţă este esenţial să se continue în UE activităţile agricole; atrage atenţia asupra veniturilor agricole din ce în ce mai scăzute din UE, cauzate de costurile de producţie din ce în ce mai ridicate şi de volatilitatea preţurilor, care au un efect negativ asupra capacităţii agricultorilor de a-şi menţine producţia; subliniază costurile pe care trebuie să le suporte agricultorii europeni pentru a respecta standardele cele mai înalte din lume în materie de securitate alimentară, de protecţie a mediului, de bunăstare a animalelor şi de muncă; subliniază că agricultorii trebuie să fie recompensaţi pentru aceste costuri suplimentare şi pentru că furnizează societăţii bunuri publice; accentuează faptul că alimentele ce provin din ţări terţe şi care intră pe teritoriul UE trebuie să respecte aceleaşi standarde înalte astfel încât producătorii europeni să nu aibă de suferit în ceea ce priveşte competitivitatea;

6.  recunoaşte că garantarea unei aprovizionări adecvate cu alimente este un element esenţial al securităţii alimentare, dar admite, de asemenea, că accesul la alimente şi preţurile accesibile ale acestora înseamnă să se acorde atenţie garantării un standard de viaţă corespunzător, în special pentru persoanele care nu au suficiente resurse economice, adesea copii, persoane în vârstă, migranţi, refugiaţi şi şomeri;

7.  susţine formula securitate alimentară – nutriţie – calitate – vecinătate – inovaţie - productivitate; consideră că, pentru a ajunge la această formulă, viitoarea PAC ar trebui să ţină seama de aşteptările opiniei publice conform cărora aceasta ar trebui să fie atât o politică agricolă, cât şi una alimentară orientată către furnizarea de informaţii publice privind un regim alimentar sănătos;

8.  consideră că UE ar trebui să creeze condiţii mai bune pentru implementarea în statele membre a programelor de susţinere a nutriţiei precum cele care prevăd distribuirea de fructe şi de lapte în şcoli, precum şi o asistenţă mai bună pentru educaţie şi sensibilizarea cu privire la provenienţa produselor şi la nutriţie, având în vedere faptul că alegerile făcute în cunoştinţă de cauză referitoare la regimul alimentar pot preveni apariţia bolilor şi reduce presiunea puternică asupra costurilor sociale din Europa; solicită, de asemenea, crearea mai multor programe de susţinere a nutriţiei care să implice o sarcină administrativă redusă, precum şi majorarea bugetului alocat acestor programe; invită Comisia să analizeze aspectele practice ale acestor programe;

9.  îşi reafirmă sprijinul pentru programul UE realizat pentru persoanele cele mai defavorizate; reaminteşte că SUA alocă, prin legea agriculturii, ajutoare semnificative pentru programul lor suplimentar de asistenţă nutriţională, ceea ce generează venituri importante pentru acest sector şi pentru economie în general, în afară de faptul că reduce o parte din nevoile alimentare ale persoanelor celor mai sărace;

10. este conştient de faptul că schimbările climatice reprezintă o mare provocare în ceea ce priveşte securitatea alimentară, în special din cauza creşterii frecvenţei şi a gravităţii fenomenelor climatice, precum seceta, inundaţiile, incendiile şi furtunile; subliniază provocarea din ce în ce mai mare pe care o reprezintă lipsa apei şi impactul acesteia asupra producţiei de alimente; subliniază că este necesar să se soluţioneze de urgenţă problemele legate de gestionarea apelor şi de schimbările climatice;

11. aminteşte că securitatea energetică şi cea alimentară se află în strânsă legătură; recunoaşte că costurile energiei sunt un factor-cheie în ceea ce priveşte stabilirea nivelului profitabilităţii agriculturii, sectorul care depinde cel mai mult de petrol; încurajează adoptarea de măsuri care să stimuleze agricultorii să devină mai eficienţi din punct de vedere energetic şi prin care să fie dezvoltate surse alternative de aprovizionare cu energie; aminteşte faptul că este necesar să se acorde un sprijin mai consistent pentru serviciile de cercetare, de dezvoltare şi de consiliere;

12. consideră, cu toate acestea, că, în ceea ce priveşte tendinţa din ce în ce mai accentuată de a dezvolta surse regenerabile de energie şi de a realiza obiectivele stabilite pentru 2020, trebuie să se ţină seama de impactul asupra producţiei de alimente şi a aprovizionării cu hrană; subliniază echilibrul delicat privind depăşirea provocării legate de aprovizionarea cu alimente şi de aprovizionarea cu carburanţi;

13. ia act de nivelul de fiabilitate al importurilor de proteine şi de produse oleaginoase din ţări terţe, care are efecte negative asupra sectorului alimentar şi agricol, în special asupra creşterii animalelor atunci când apar creşteri ale preţurilor;

14. invită Comisia să propună o soluţie tehnică la problema pe care o reprezintă materiile modificate genetic cu un nivel scăzut de prezenţă în produsele nemodificate genetic importate şi să propună un proces de aprobare mai rapid în cadrul UE în legătură cu importul de noi variante de furaje modificate genetic după ce acestea s-au dovedit a fi sigure, analizând, totodată, posibilitatea de a autoriza aplicarea unor metode de producţie utilizate în ţări terţe;

15. invită Comisia şi statele membre să asigure cetăţenilor accesul la informaţiile privind rezultatele controalelor efectuate în materie de securitate alimentară pentru creşterea transparenţei la nivel european;

16. îşi exprimă îngrijorarea cu privire la apariţia fenomenului de acaparare a terenurilor şi la efectele acestuia asupra securităţii alimentare în ţările în curs de dezvoltare şi a viitorului agriculturii şi al agricultorilor; invită Comisia să analizeze această situaţie în ceea ce priveşte deţinerea terenurilor şi resursele naturale;

17. observă că situaţia fermelor de creştere a animalelor din UE s-a deteriorat din cauza costurilor ridicate ale hranei pentru animale; solicită, prin urmare, să se utilizeze în mod direcţionat instrumentele înfiinţate prin Regulamentul (CE) nr.1234/2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor pentru a stabiliza piaţa şi a evita o situaţie de criză;

18. apreciază că creşterea productivităţii în noile state membre va duce la mărirea suprafeţei terenurilor disponibile şi că aceste terenuri vor constitui o ocazie pentru a stimula producţia de proteaginoase şi de oleaginoase din UE;

19. observă că securitatea alimentară nu poate fi garantată dacă nu există acces liber la resurse genetice pentru alimente şi agricultură; recunoaşte Tratatul internaţional privind resursele fitogenetice pentru alimentaţie şi agricultură al FAO ca un instrument important de păstrare a diversităţii agricole prin care sunt evitate astfel consecinţele schimbărilor climatice;

20. subliniază faptul că stimulentele preconizate pentru culturile energetice durabile nu ar trebui să aducă atingere în niciun fel siguranţei alimentare a cetăţenilor;

21. invită statele membre să elaboreze şi să implementeze programe care să conţină măsuri concrete în domeniul agriculturii, care să vizeze atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea;

22. subliniază nevoia de a promova lansarea unei campanii de informare a consumatorilor referitoare la eforturile depuse de agricultori şi de sectorul agricol în domeniul protecţiei mediului şi în cel al securităţii alimentare;

Agricultura, pieţele financiare şi volatilitatea preţurilor

23. consideră că pieţele financiare şi cele agricole sunt în prezent mai interconectate ca niciodată; este de părere că doar o reacţie europeană nu mai este de ajuns şi că Europa ar trebui să acţioneze împreună cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale în ceea ce priveşte aspecte legate de volatilitatea preţurilor şi de securitatea alimentară; susţine iniţiativele luate în acest sens de preşedinţia Grupului G20;

24. subliniază problemele cu care se confruntă agricultorii într-o perioadă în care volatilitatea pieţei şi a preţurilor este extrem de ridicată; atrage atenţia asupra dificultăţilor pe care le întâmpină agricultorii în ceea ce priveşte încercarea acestora de a planifica în avans într-o perioadă în care volatilitatea este extrem de ridicată; îndeamnă Comisia să introducă măsuri permanente şi solide în vederea combaterii urgente a volatilităţii de pe pieţele agricole; consideră că această abordare va reprezenta un factor-cheie pentru asigurarea continuităţii producţiei în Uniunea Europeană;

25. observă că indicele preţurilor pe pieţele financiare pentru produsele agricole primare nu a fost niciodată mai instabil; menţionează ca exemplu creşterea recentă a preţului contractelor pentru grâu, care a crescut cu 70% în două luni, iar volumul tranzacţionărilor acestora pe piaţa de mărfuri din Paris a fost de peste două ori mai mare;

26. subliniază faptul că aceste fenomene au la bază doar parţial date fundamentale de piaţă precum cererea şi oferta şi că acestea sunt într-o mare măsură rezultatul speculaţiilor; observă că abordările speculative au stat la baza a până la 50% din creşterile recente ale preţurilor; susţine concluziile raportorului special al ONU privind dreptul la hrană în ceea ce priveşte rolul deţinut de investitorii instituţionali importanţi, precum fondurile speculative, fondurile de pensii şi băncile de investiţii, toate acestea nefiind, în general, interesate de pieţele agricole, în influenţarea indicilor preţului mărfurilor prin mutările lor pe pieţele derivatelor;

27. susţine, în acest context, o revizuire a legislaţiei existente în materie de instrumente financiare, care ar trebui să prevadă o tranzacţionare mai transparentă şi praguri minime pentru operatorii care pot tranzacţiona pe aceste pieţe; reaminteşte că instrumentele financiare ar trebui să fie folosite în beneficiul economiei şi să ajute producţia agricolă să facă faţă crizelor şi fenomenelor climatice; consideră, de asemenea, că speculaţiile nu ar trebui să poată fi o ameninţare la adresa exploataţiilor agricole eficiente;

28. salută propunerea Comisiei de regulament privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale şi registrele centrale de tranzacţii; doreşte să fie introduse plase de siguranţă împotriva volatilităţii extreme a preţurilor ca un instrument de reacţie rapidă la criză; doreşte să existe o coordonare cu privire la legislaţie între UE şi ţări terţe precum SUA pentru a reduce numărul ocaziilor în care speculanţii pot profita în mod neloial de diferenţele dintre diversele sisteme de reglementare;

29. este în favoarea unor măsuri europene mai îndrăzneţe de abordare a problemei legate de speculaţii, inclusiv printr-un mandat emis pentru autorităţile de reglementare şi cele de supraveghere în ceea ce priveşte limitarea speculaţiilor; consideră că instrumentele derivate pe mărfuri sunt diferite de alte instrumente financiare derivate şi că acestea ar trebui folosite doar de comercianţii care au interese legitime de a proteja mărfurile agricole împotriva riscurilor şi de alte categorii de persoane legate direct de producţia agricolă reală; invită Comisia să se asigure că folosirea instrumentelor derivate pe produse alimentare este limitată cât de mult posibil la investitorii legaţi direct de pieţele agricole;

30. îşi exprimă îngrijorarea cu privire la profunda concentrare care a apărut în comerţul cu cereale şi în urma căreia întreprinderile în cauză pot influenţa preţurile de piaţă; observă că acest lucru poate duce la creşterea volatilităţii preţurilor, deoarece fluctuaţiile majore ale preţurilor prezintă interes pentru comercianţii de cereale, având în vedere tranzacţiile speculative desfăşurate de aceştia; consideră că şi acest fapt demonstrează că este necesară existenţa unor rezerve de intervenţie sau a altei plase de siguranţă pentru a promova stabilitatea preţurilor şi a apăra interesele agricultorilor şi ale consumatorilor;

31. subliniază că nu este posibil să se ia măsuri eficiente împotriva fluctuaţiilor majore ale preţurilor fără existenţa unor rezerve de intervenţie sau strategice; consideră, prin urmare, că trebuie consolidat rolul instrumentelor de intervenţie pe piaţă în cadrul viitoarei PAC;

32. subliniază că este necesară creşterea gradului de transparenţă şi de corectitudine în cadrul lanţului de aprovizionare cu alimente pentru a asigura un profit echitabil pentru agricultori, profituri şi preţuri echitabile de-a lungul lanţului de aprovizionare cu alimente şi un sector agricol viabil care să asigure securitatea alimentară; îndeamnă Comisia să prezinte propuneri tangibile şi eficiente de abordare a acestei chestiuni;

33. subliniază că, atunci când trebuie să facă faţă volatilităţii preţurilor, ţările cu venituri scăzute şi deficit alimentar tind să devină mai vulnerabile;

Rezerve globale de alimente pentru securitatea alimentară globală

34. observă că, în prezent, oferta globală totală de alimente nu este suficientă şi că mai degrabă inaccesibilitatea şi preţurile ridicate sunt cele care privează mulţi oameni de securitatea alimentară;

35. observă, cu toate acestea, că rezervele globale de alimente sunt mult mai limitate decât în trecut, ajungând la o valoare scăzută record egală cu echivalentul rezervelor pentru 12 săptămâni din rezervele globale de alimente din timpul crizei alimentare din 2007; subliniază că producţia mondială de alimente este din ce în ce mai vulnerabilă în faţa unor condiţii meteorologice extreme legate de schimbările climatice, a unei presiuni globale mai mari asupra terenurilor ca urmare a urbanizării şi a unui număr din ce în ce mai ridicat de dăunători şi de boli care pot provoca deficite alimentare bruşte şi imprevizibile;

36. consideră, prin urmare, că ar fi benefic un sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente (atât rezerve de urgenţă pentru a reduce foametea, cât şi rezerve pentru reglementarea preţurilor mărfurilor), deoarece ar ajuta la înlesnirea comerţului mondial în momentele în care apar creşteri ale preţurilor, ar contracara protecţionismul recurent şi ar reduce presiunea asupra pieţelor mondiale de alimente; consideră că rezervele respective ar trebui gestionate de un organism comun aflat sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite sau de FAO şi ar trebui să folosească pe deplin experienţa acumulată de FAO şi în cazul programului alimentar mondial al ONU; invită Comisia să analizeze urgent care este modalitatea cea mai eficientă de a crea un astfel de sistem şi să comunice Parlamentului concluziile analizei sale; invită, de asemenea, Comisia să îşi asume un rol de lider în ceea ce priveşte susţinerea acestui sistem global specific de creare a rezervelor de alimente;

37. reaminteşte că reacţia UE a constat până în prezent în acordarea de sprijin şi de ajutoare financiare, inclusiv prin facilitatea pentru alimente; doreşte elaborarea unor rapoarte privind eficienţa acestei facilităţi, inclusiv privind progresele înregistrate cu privire la combaterea cauzelor şi a simptomelor, şi invită Comisia să analizeze posibilitatea introducerii unui instrument care să contribuie la combaterea foametei la nivel mondial;

38. reafirmă importanţa dezvoltării agriculturii în ţările în curs de dezvoltare şi importanţa alocării unei cote adecvate din asistenţa ODA a UE către sectorul agricol; regretă faptul că, începând cu anii ’80, s-a înregistrat o scădere dramatică a nivelului de ajutor pentru dezvoltare alocat agriculturii şi salută recunoaşterea necesităţii de a inversa această tendinţă; solicită Comisiei să acorde prioritate agriculturii în cadrul ajutorului său pentru dezvoltare, incluzând acordarea de asistenţă către agricultori pentru accesarea pieţelor;

39. este consternat de concluziile summitului din 2010 al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), subliniind faptul că ţările dezvoltate sunt departe de a-şi fi onorat angajamentele referitoare la asistenţa oficială pentru dezvoltare;

40. salută iniţiativa Băncii Mondiale, luată în cadrul summitului din 2010 al Organizaţiei Naţiunilor Unite privind obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), de a majora sprijinul pe care-l acordă sectorului agricol în vederea stimulării veniturilor, a ocupării forţei de muncă şi a securităţii alimentare, în special în regiunile cu venituri reduse;

O nouă PAC pentru a face faţă provocărilor

41. îşi reafirmă poziţia menţionată în raportul său privind viitorul PAC după 2013; îşi reafirmă angajamentul faţă de o politică agricolă şi de dezvoltare rurală puternică, care să asigure securitatea alimentară pentru toţi, să păstreze vitalitatea Europei rurale, să crească competitivitatea agriculturii, să asigure continuitatea producţiei agricole peste tot în UE, să susţină inovaţia, competitivitatea şi ocuparea forţei de muncă şi să îşi aducă contribuţia la înfruntarea provocărilor globale majore, precum schimbările climatice; subliniază, de asemenea, că PAC trebuie simplificată şi debirocratizată în continuare pentru a reduce costurile de implementare suportate de beneficiari;

42. subliniază rolul pe care trebuie să îl deţină tinerii agricultori în cadrul viitoarei PAC; subliniază că doar 7% din agricultorii europeni au sub 35 de ani şi, totodată, nu mai puţin de 4,5 milioane de agricultori vor ieşi la pensie în următorii 10 ani; susţine măsuri de consolidare în favoarea tinerilor agricultori, precum prime de instalare, dobânzi subvenţionate pentru împrumuturi şi alte stimulente care au fost aplicate de statele membre prin bugetele lor de dezvoltare rurală; reafirmă substanţa modificării sale referitoare la buget privind programul de schimb destinat tinerilor şi doreşte ca aceasta să fie implementată sub forma unui proiect-pilot; solicită, de asemenea, eliminarea tuturor constrângerilor administrative care împiedică tinerii să demareze activităţi agricole;

43. consideră că cercetarea şi inovarea sunt esenţiale pentru a face faţă provocării privind securitatea alimentară în ceea ce priveşte creşterea producţiei, utilizând, totodată, mai puţine resurse; subliniază importanţa promovării formării profesionale, a accesului la educaţie, a transferului de cunoştinţe şi a schimbului de bune practici în sectorul agricol; afirmă din nou că este nevoie de o abordare coordonată între PAC şi alte politici pentru a facilita accesul la cercetare şi inovare în agricultură;

44. invită Comisia şi statele membre să se folosească de toate ocaziile oferite de cel de-Al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul cercetării şi al inovaţiilor tehnologice pentru a creşte productivitatea, respectând, în acelaşi timp, criteriile în materie de eficienţă energetică şi de durabilitate;

45. observă că în fiecare an se reduce suprafaţa de teren destinat producţiei agricole din cauza schimbărilor climatice şi a urbanizării; subliniază că gradul de securitate alimentară din UE poate creşte dacă se produc alimente pe terenuri afectate de schimbări climatice, pe terenuri necultivate sau pe terenuri abandonate;

46. doreşte să sublinieze în special importanţa diversităţii în agricultura europeană şi a asigurării coexistenţei unor modele agricole diferite, inclusiv a exploataţiilor agricole de dimensiuni reduse care creează locuri de muncă în zonele rurale ale UE, precum şi importanţa diversităţii şi a calităţii alimentelor, inclusiv în cazul produselor care provin de la exploataţii agricole de dimensiuni reduse şi al produselor neindustriale comercializate prin lanţuri de distribuţie scurte, şi a nutriţiei peste tot în Europa în vederea susţinerii dezvoltării zonelor rurale şi a păstrării tradiţiilor din sectorul alimentar şi din cel viticol de la nivel regional;

47. observă că practicile agricole tradiţionale, exploataţiile agricole de familie, cele de dimensiuni reduse şi agricultura ecologică pot aduce o contribuţie valoroasă la asigurarea securităţii alimentare, deoarece acestea reprezintă adesea modalităţi eficiente de utilizare a terenurilor prin metode dezvoltate în mod special în anumite regiuni de-a lungul unor perioade de timp îndelungate şi permit stabilirea unei legături puternice între un produs şi domeniul din care acesta provine, legătură care reprezintă calitatea şi autenticitatea produsului respectiv; subliniază că este necesar ca tipurile de agricultură respective să coexiste cu exploataţiile agricole moderne sustenabile, combinându-se productivitatea ridicată cu utilizarea sustenabilă a terenurilor;

48. subliniază, de asemenea, faptul că divizarea exagerată a terenurilor agricole din unele state membre reprezintă un obstacol pentru producţia agricolă şi că trebuie luate măsuri pentru a încuraja comasarea micilor proprietăţi agricole;

49. subliniază că este necesar să se păstreze diversitatea agriculturii din UE şi admite faptul că pieţele locale aprovizionate cu produse agricole proaspete rezultate în urma activităţii agricole de la nivel local sunt durabile din punct de vedere al protecţiei mediului şi contribuie la susţinerea comunităţilor agricole tradiţionale; subliniază importanţa agriculturii în zonele defavorizate; invită Comisia să abordeze modelele agricole europene diverse în cadrul viitoarelor sale propuneri legate de PAC, incluzând şi o analiză a posibilităţii de a crea stimulente financiare speciale şi mecanisme de identificare;

50. subliniază că este necesar să se aplice o PAC mai echitabilă, ceea ce ar trebui să asigure o distribuire echilibrată a ajutoarelor acordate agricultorilor, atât în cadrul aceluiaşi stat membru, cât şi între toate statele membre, o mai mare coeziune teritorială şi eliminarea treptată a subvenţiilor pentru export, în paralel cu eliminarea tuturor formelor de subvenţii pentru export de către partenerii comerciali ai UE şi cu impunerea disciplinei pentru toate măsurile de export cu un efect echivalent;

51. admite că reformele PAC au redus semnificativ impactul producţiei agricole a UE asupra ţărilor în curs de dezvoltare în care nu au fost deloc eliminate restituirile la export; invită UE să recunoască importanţa susţinerii sectoarelor agricole din ţările în curs de dezvoltare, mai ales prin garantarea faptului că în ţările în curs de dezvoltare şi în cadrul bugetului UE alocat pentru ajutoarele pentru dezvoltarea teritoriilor de peste mări se acordă prioritate agriculturii;

52. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

EXPUNERE DE MOTIVE

Securitatea alimentară este un drept al omului. Aceasta există atunci când toţi oamenii au permanent acces fizic, social şi economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive în vederea satisfacerii nevoilor lor nutriţionale şi a preferinţelor lor alimentare pentru a duce o viaţă activă şi sănătoasă. În zilele noastre, sectorul agricol trebuie să satisfacă nevoia din ce în ce mai mare a populaţiei de a fi aprovizionată cu alimente sigure şi în cantităţi suficiente, în ciuda obstacolelor pe care le reprezintă resursele naturale limitate, preţurile ridicate ale energiei şi schimbările climatice.

Conform Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), producţia de alimente trebuie să crească cu cel puţin 70% pentru a satisface cererile din ce în ce mai ridicate ale populaţiei la nivel mondial, care se estimează că până în 2050 va număra peste 9 miliarde de persoane. De asemenea, aproximativ 900 de milioane de persoane suferă grav de foame din cauza sărăciei extreme, în timp ce aproape 2 miliarde de persoane nu beneficiază de o securitate alimentară reală şi pe termen lung din cauza unor diverse grade de sărăcie. În Europa, 16% dintre cetăţeni trăiesc în continuare sub limita sărăciei. În ciuda unui nivel aparent suficient de rezerve, o parte semnificativă din populaţia mondială nu îşi poate permite alimente de bază de care are nevoie; accesibilitatea alimentelor este în continuare o problemă-cheie care trebuie rezolvată.

De aceea, pentru a crea o securitate alimentară este în continuare nevoie de o politică agricolă comună puternică. Principalele obiective ale PAC au fost: creşterea productivităţii agricole; sprijinirea agricultorilor pentru ca aceştia să aibă un standard de viaţă rezonabil; stabilizarea pieţelor; asigurarea unei aprovizionări sigure cu alimente la preţuri accesibile. Dar succesul său a dus la o supraproducţie nedorită şi la surplusuri care au afectat piaţa şi au cauzat îngrijorări cu privire la mediu.

PAC a devenit, prin reforme succesive, o politică orientată către piaţă, distinctă şi responsabilă faţă de mediu, care are şi o componentă semnificativă de dezvoltare rurală. Noua PAC ar trebui să crească gradul de securitate alimentară prin creşterea productivităţii, încurajând, totodată, producţia de alimente sustenabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului.

În UE, aproximativ 80 de milioane de persoane trăiesc în continuare sub limita sărăciei şi multe dintre acestea primesc sprijin prin intermediul unor programe de ajutor alimentar. Este important să ne asigurăm că alimentele sunt accesibile tuturor categoriilor sociale de persoane. În această privinţă, sunt esenţiale păstrarea şi extinderea programului pentru persoanele cele mai defavorizate.

Securitatea alimentară ca obiectiv nu poate exista fără să fie abordate două dintre cele mai importante probleme actuale: volatilitatea pieţelor şi a preţurilor (influenţată puternic de speculaţiile de pe pieţele de mărfuri) şi rezervele de alimente în scădere.

Raportoarea observă că recenta volatilitate extremă a preţurilor a fost cauzată doar parţial de evoluţii reale ale pieţelor şi că este în principal rezultatul speculaţiilor. Raportorul special al ONU privind dreptul la hrană subliniază rolul deţinut de investitorii instituţionali importanţi, precum fondurile speculative, fondurile de pensii şi băncile de investiţii, toate acestea nefiind, în general, interesate de pieţele agricole, în influenţarea indicilor preţului mărfurilor prin mutările lor pe pieţele derivatelor.

Susţin, în acest context, o revizuire a legislaţiei existente în materie de instrumente financiare, care ar trebui să prevadă o tranzacţionare mai transparentă şi praguri minime pentru operatorii care pot tranzacţiona pe aceste pieţe. Instrumentele financiare ar trebui să fie create în beneficiul economiei şi să ajute producţia agricolă să facă faţă crizelor şi fenomenelor climatice. Consider, de asemenea, că speculaţiile nu ar trebui să poată fi o ameninţare la adresa exploataţiilor agricole eficiente.

Raportoarea salută, de asemenea, în acest sens, propunerea Comisiei Europene de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale şi registrele centrale de tranzacţii şi speră că vor fi aplicate şi alte instrumente de combatere a volatilităţii extreme a preţurilor ca parte a noii PAC după 2013.

De asemenea, atrag atenţia asupra faptului că rezervele globale de alimente de bază sunt mult mai limitate decât în trecut, ajungând la o valoare scăzută record egală cu echivalentul rezervelor pentru 12 săptămâni din rezervele globale de alimente din timpul crizei alimentare din 2007. Totodată, producţia mondială de alimente este din ce în ce mai vulnerabilă în faţa unor fenomene meteorologice extreme legate de schimbările climatice, care pot provoca deficite alimentare bruşte şi imprevizibile.

Raportoarea consideră, prin urmare, că un sistem global de creare a unor rezerve de alimente ar fi benefic, deoarece ar ajuta la înlesnirea comerţului mondial în momentele în care apar creşteri ale preţurilor, ar contracara protecţionismul recurent şi ar elimina presiunea care există asupra pieţelor mondiale de alimente. Rezervele respective ar trebui gestionate de un organism comun aflat sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ar trebui să folosească pe deplin experienţa acumulată de FAO şi în cazul programului alimentar mondial al ONU. Prin urmare, raportoarea invită Comisia să îşi asume un rol de lider în ceea ce priveşte susţinerea acestui sistem global de creare a rezervelor de alimente.

În cele din urmă, noua PAC, care urmează să fie aplicată după 2013, trebuie să abordeze în mod clar şi fără echivoc problema securităţii alimentare şi să facă faţă şi altor provocări, în special schimbărilor climatice, crizei economice şi păstrării echilibrului teritorial în cadrul UE. Raportoarea îşi exprimă din nou sprijinul pentru textul adoptat cu privire la viitorul PAC (raportul Lyon) şi doreşte să sublinieze în continuare câteva aspecte-cheie.

În primul rând, raportoarea subliniază importanţa diversităţii în agricultura din Europa. Trebuie să promovăm nu numai competitivitatea, ci şi agricultura tradiţională, exploataţiile agricole de dimensiuni reduse, agricultura ecologică şi distribuirea la nivel local. Aceste modele agricole aduc o contribuţie valoroasă la realizarea securităţii alimentare, deoarece acestea reprezintă adesea modul cel mai eficient de utilizare a terenurilor în diverse zone geografice din UE prin aplicarea unor metode care au fost dezvoltate în mod specific în anumite regiuni de-a lungul unor perioade îndelungate de timp. Raportoarea invită Comisia să abordeze aceste modele agricole în cadrul viitoarelor sale propuneri legate de PAC şi să analizeze posibilitatea de a crea stimulente financiare speciale.

De asemenea, în contextul unei populaţii rurale în curs de îmbătrânire, consider că este foarte important să garantăm accesul la terenuri şi la împrumuturi pentru agricultorii tineri. În UE, doar 7% din agricultori au sub 40 de ani, iar în aproximativ 10 ani 4,5 milioane de agricultori vor ieşi la pensie. Este, prin urmare, vital să încurajăm tinerii să intre în sectorul agricol prin programe noi şi un acces îmbunătăţit la împrumuturi.

UE are obiective ambiţioase în materie de energie: energia din surse regenerabile să reprezinte 20% din mixul energetic până în 2020 şi 10% din carburanţii pentru transport până în 2020. Aceste obiective au încurajat cultivarea de biocarburanţi la scară largă, dar producţia de biocarburanţi concurează cu producţia de alimente în ceea ce priveşte terenurile folosite, ceea ce are un posibil efect negativ asupra securităţii alimentare. O integrare mai bună a producţiei de alimente şi a celei de energie poate reduce competiţia pentru terenurile folosite în acest scop, la fel şi dezvoltarea biocarburanţilor de a doua şi a treia generaţie.

Este esenţial ca finanţarea PAC să reflecte viziunea ambiţioasă a acesteia şi obiectivele sale. Pentru a asigura securitatea alimentară şi a aborda problema efectelor schimbărilor climatice, pentru a asigura echilibrul teritorial, pentru a menţine preţuri rezonabile la alimente şi un venit decent pentru agricultori, bugetul PAC ar trebui să fie cel puţin egal cu bugetul actual.

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (30.11.2010)

destinat Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală

referitor la recunoaşterea agriculturii ca sector strategic în contextul securităţii alimentare

(2010/2112(INI))

Raportor pentru aviz: Sergio Berlato

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară recomandă Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1.  reafirmă că dreptul la hrană este unul dintre drepturile fundamentale ale omului; subliniază că drepturile tuturor statelor membre la suveranitatea şi securitatea alimentară prezintă un interes fundamental pentru Uniunea Europeană şi că este necesar să se depună eforturi continue pentru a se asigura că aceste drepturi sunt garantate la nivelul UE şi la nivel mondial, dat fiind că zilnic 25 000 de persoane mor de foame sau de boli legate de foamete şi dat fiind că, în conformitate cu datele FAO, o creştere a populaţiei lumii între 7 şi 9,1 miliarde va necesita o creştere cu 70% a cantităţii de alimente disponibile până în 2050;

2.  recunoaşte faptul că securitatea alimentară şi siguranţa alimentară sunt două concepte complementare şi subliniază că respectarea suveranităţii alimentare reprezintă o contribuţie importantă pentru garantarea siguranţei alimentare, care este întotdeauna însoţită de garantarea unor înalte standarde de securitate alimentară;

3.  subliniază importanţa unei aprovizionări sigure cu alimente, nu doar pentru statele membre, ci şi pentru ţările în curs de dezvoltare; solicită Uniunii Europene să se angajeze să asiste ţările în curs de dezvoltare pentru ca acestea să atingă un nivel adecvat de autosuficienţă alimentară prin intermediul unei producţii alimentare mai diverse, în vederea eliberării lor de dependenţa de monoculturi (cafea, cacao, banane etc.), practică care este în mod frecvent intensivă şi extrem de poluantă, forţându-le să importe aproape toate alimentele de care au nevoie;

4.  îşi manifestă profunda îngrijorare cu privire la efectele recentei crizei economice şi financiare, care, în ciuda reducerii resurselor financiare în toate sectoarele economiei, cu repercusiuni grave asupra lanţului alimentar, nu trebuie să conducă la o scădere a vigilenţei şi a securităţii produselor alimentare; invită Comisia şi statele membre să consolideze programele în curs menite să garanteze securitatea alimentară în interiorul statelor membre;

5.  subliniază că produsele alimentare trebuie să fie accesibile consumatorilor din punct de vedere financiar, iar producătorilor trebuie să li se plătească preţuri adecvate pentru produsele lor; denunţă acordurile încheiate de către sectoarele marii distribuţii şi solicită adoptarea unor măsuri menite să pună capăt acestor practici şi să instaureze transparenţa în procesul de formare a preţului produselor alimentare pentru consumatorul final şi pentru producătorul alimentelor;

6.  subliniază importanţa opririi şi schimbării tendinţei de declin a diversităţii speciilor şi soiurilor de plante cultivate şi a slăbirii bazei genetice de care depinde hrana oamenilor şi a animalelor; îndeamnă să se ia măsuri pentru a promova utilizarea eficientă a soiurilor agricole tradiţionale specifice unor regiuni şi pentru a încuraja producţia durabilă la scară mică şi mijlocie legată de consumul local şi regional şi de pieţele locale şi regionale;

7.  este preocupat de faptul că 2008, anul crizei alimentare globale, a fost, de asemenea, anul în care s-a înregistrat cea mai ridicată producţie de grâu din istoria lumii;

8.  este consternat de concluziile summitului din 2010 al ONU referitor la Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), subliniind faptul că ţările dezvoltate sunt departe de a-şi fi onorat angajamentele referitoare la asistenţa oficială pentru dezvoltare;

9.  salută iniţiativa Băncii Mondiale, luată în cadrul lucrărilor summitului din 2010 al ONU privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), de a mări sprijinul pe care-l acordă sectorului agricol în vederea stimulării veniturilor, a ocupării forţei de muncă şi a securităţii alimentare, în special în regiunile cu venituri reduse;

10. solicită ameliorarea şi consolidarea controalelor privind securitatea alimentară în Uniune şi subscrie la concluziile Raportului Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind funcţionarea generală a controalelor oficiale din statele membre în ceea ce priveşte siguranţa alimentară, sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor (COM(2010)0441), în care se solicită analizarea posibilităţii de aplicare, în strânsă colaborare cu statele membre, a mai multor măsuri menite să conducă la o mai bună eficienţă în domeniul colectării, analizei şi prezentării informaţiilor referitoare la controale, care ar trebui să aibă un caracter mai cuprinzător, pentru a permite autorităţilor naţionale şi Comisiei să ofere cetăţenilor Uniunii Europene toate garanţiile privind eficienţa sistemelor de control;

11. Solicită Comisiei şi statelor membre să asigure accesul cetăţenilor la informaţiile privind rezultatele controalelor pentru sporirea transparenţei la nivel european;

12. subliniază faptul că, pentru a asigura producţia alimentară, sectorul agricol trebuie să se bazeze pe resurse de apă suficiente şi de bună calitate, având, astfel, obligaţia de a aplica bune practici agricole pentru a respecta cele mai înalte standarde atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi în ceea ce priveşte calitatea apei;

13. subliniază, având în vedere că se prevede o creştere a cererii alimentare globale, ceea ce va genera noi presiuni asupra resurselor naturale, că este necesar să se satisfacă cerinţele legate de securitatea alimentară şi să se asigure, în acelaşi timp, conservarea biodiversităţii şi abordarea urgentă a problemelor de mediu, cum ar fi degradarea solului, pierderea biodiversităţii etc.;

14. subliniază nevoia de a promova lansarea unei campanii de informare a consumatorilor referitoare la eforturile depuse de agricultori şi de sectorul agricol în domeniul protecţiei mediului şi cel al siguranţei alimentare;

15. solicită Comisiei şi statelor membre să încurajeze cercetarea, în special în ceea ce priveşte noile generaţii de biocarburanţi, utilizarea eficientă a deşeurilor agricole, îngrăşămintele ecologice şi noile tehnologii agricole, minimizând impactul utilizării terenurilor şi consolidând rolul UE privind iniţiativele de protecţie a mediului;

16. solicită Comisiei şi statelor membre să se folosească de toate oportunităţile oferite de Cel de-al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul cercetării şi al inovaţiilor tehnologice pentru a îmbunătăţi productivitatea, respectând, în acelaşi timp, eficienţa energetică şi criteriile de durabilitate;

17. solicită instituirea unor măsuri pentru a îmbunătăţi formarea tinerilor la locul de muncă în domenii cum ar fii standardele de siguranţă alimentară ale UE şi pentru a crea locuri de muncă pentru persoanele cu calificările necesare, obiectivul principal fiind cel de a încuraja ocuparea forţei de muncă în sector;

18. consideră că este esenţială îmbunătăţirea organizării lanţului de aprovizionare cu alimente pentru a reduce impactul transportării produselor alimentare asupra mediului şi pentru a promova comercializarea produselor alimentare tradiţionale locale;

19. remarcă faptul că întreprinderile mici şi mijlocii se află la baza dezvoltării şi creşterii în statele membre şi în Uniune; subliniază importanţa accesului la credit şi a stimulării investiţiilor în activitatea de producţie;

20. subliniază faptul că stimulentele preconizate pentru culturile energetice durabile nu ar trebui să aducă atingere în vreun fel siguranţei alimentare a cetăţenilor;

21. subliniază faptul că oligopolurile în domeniul seminţelor au efecte devastatoare asupra durabilităţii agriculturii la scară redusă, crescând dependenţa de un număr limitat de corporaţii pentru cumpărarea de seminţe şi de îngrăşăminte specializate;

22. constată cu regret faptul că, în multe cazuri, normele UE îngreunează în mod nejustificat schimbul de seminţe şi soiuri tradiţionale şi ridică obstacole în calea tradiţiei ancestrale de a împărtăşi cunoştinţele şi practicile agricole;

23. salută măsurile luate la scară largă de mii de agricultori, grupuri de mediu, oameni de ştiinţă şi cetăţeni pentru conservarea şi propagarea in-situ a materialului genetic local; reaminteşte, de asemenea, faptul că existenţa unei diversităţi de seminţe adaptate la condiţiile locale este o cerinţă preliminară necesară pentru siguranţa alimentară, în special în contextul schimbărilor climatice;

24. subliniază că ar fi de dorit să se pună accentul pe sprijinirea şi creşterea rezilienţei sistemelor care practică agricultura ecologică la scară redusă, a căror producţie este destinată consumului local şi regional;

25. subliniază importanţa practicării agriculturii ecologice în vederea îmbunătăţirii securităţii alimentare la nivel mondial;

26. solicită introducerea unui sprijin specific pentru agricultura urbană, dat fiind că acest lucru va aduce beneficii multiple pentru siguranţa alimentară, ocuparea forţei de muncă, educaţia în domeniul mediului, recreere şi climatul urban;

27. solicită condiţionarea acordării de ajutoare agricole de folosirea unor practici care respectă biodiversitatea şi protejează solul;

28. consideră că, pentru a asigura adaptarea efectivă la provocarea reprezentată de schimbările climatice şi de consecinţele sale, în special de creşterea incidenţei condiţiilor meteorologice extreme şi de înmulţirea focarelor de dăunători, este nevoie de o mare diversitate de culturi şi rase adaptate la condiţiile locale, iar eforturile de menţinere a acestei diversităţi genetice trebuie intensificate;

29. Solicită statelor membre să elaboreze şi să implementeze programe de măsuri concrete în domeniul agriculturii, care să vizeze atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea;

30. subliniază că, pentru a asigura siguranţa alimentară şi pentru a aplica strategia UE 2020 trebuie încurajată utilizarea eficientă a resurselor şi inovaţia în domeniul asigurării sustenabilităţii agricole;

31. consideră că Politica agricolă comună (PAC) după 2013 ar trebui să recompenseze în mod adecvat agricultorii din UE pentru eforturile pe care le depun pentru asigurarea aprovizionării cu alimente de înaltă calitate, asigurând, în acelaşi timp, utilizarea eficientă şi durabilă a resurselor naturale;

32. consideră că Politica Agricolă Comună (PAC) trebuie să acorde un sprijin mult mai substanţial producătorilor agricoli locali şi regionali, încurajând astfel biodiversitatea şi agricultura organică care aduc multe beneficii atât consumatorilor cât şi mediului înconjurător;

33. solicită statelor membre şi Comisiei să furnizeze consumatorilor informaţii obiective şi formare cu privire la alimentele regionale şi de sezon; consideră că aceasta ar sprijini agricultura, ar asigura persistenţa unor peisaje locale bine întreţinute şi ar evita rutele de aprovizionare lungi şi emisiile nenecesare de dioxid de carbon, garantând, în acelaşi timp, alimente proaspete şi de înaltă calitate pentru consumatori;

34. reaminteşte faptul că alimentele sunt o resursă valoroasă şi limitată, care are un impact considerabil asupra sănătăţii, mediului şi dezvoltării; îndeamnă Comisia să propună Uniunii o politică alimentară cuprinzătoare, care, în loc de a adopta o abordare sectorială, să aducă împreună, sub egida unei politici cuprinzătoare unice, aspecte care în momentul de faţă sunt tratate de o manieră disparată;

35. consideră că EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară) are de jucat un rol extrem de important pentru evaluarea şi anunţarea tuturor riscurilor asociate lanţului alimentar, ca parte a unui set de măsuri care vizează protejarea sănătăţii şi a bunăstării publicului; speră că toate statele membre vor institui organisme naţionale corespunzătoare care să colaboreze cu EFSA.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

30.11.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

0

6

Membri titulari prezenţi la votul final

Elena Oana Antonescu, Kriton Arsenis, Pilar Ayuso, Sergio Berlato, Milan Cabrnoch, Martin Callanan, Nessa Childers, Chris Davies, Anne Delvaux, Bas Eickhout, Jill Evans, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Julie Girling, Nick Griffin, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Jolanta Emilia Hibner, Dan Jørgensen, Jo Leinen, Corinne Lepage, Peter Liese, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Gilles Pargneaux, Andres Perello Rodriguez, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Carl Schlyter, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Catherine Soullie, Salvatore Tatarella, Anja Weisgerber, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Marisa Matias, Judith A. Merkies, Bill Newton Dunn, James Nicholson, Alojz Peterle, Rovana Plumb, Bart Staes, Csaba Sándor Tabajdi, Giommaria Uggias, Thomas Ulmer

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

1.12.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

3

1

Membri titulari prezenţi la votul final

John Stuart Agnew, Richard Ashworth, Vasilica Viorica Dăncilă, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Diane Dodds, Herbert Dorfmann, Lorenzo Fontana, Iratxe García Pérez, Sergio Gutiérrez Prieto, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Elisabeth Köstinger, Stéphane Le Foll, Mairead McGuinness, James Nicholson, Rareş-Lucian Niculescu, Wojciech Michał Olejniczak, Georgios Papastamkos, Marit Paulsen, Britta Reimers, Ulrike Rodust, Alfreds Rubiks, Giancarlo Scottà, Czesław Adam Siekierski, Marc Tarabella

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Alejandro Cercas, Spyros Danellis, Bas Eickhout, Marian Harkin, Giovanni La Via, Véronique Mathieu, Maria do Céu Patrão Neves, Daciana Octavia Sârbu, Dimitar Stoyanov, Artur Zasada, Milan Zver

Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final

Heide Rühle