RAPORT referitor la o strategie UE pentru Marea Neagră

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

EXPUNERE DE MOTIVE

AVIZ al Comisiei pentru comerȚ internaȚional (10.11.2010)

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Și energie (11.11.2010)

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională (2.12.2010)

16.12.2010 - (2010/2087(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Traian Ungureanu

Procedură : 2010/2087(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0378/2010

Texte depuse :

A7-0378/2010

Dezbateri :

PV 20/01/2011 - 6
CRE 20/01/2011 - 6

Voturi :

PV 20/01/2011 - 7.6
CRE 20/01/2011 - 7.6
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0025

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru comerȚ internaȚional
AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Și energie
AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională

referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră

(2010/2087(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Sinergia Mării Negre - o nouă inițiativă de cooperare regională” (COM(2007)0160),

– având în vedere Concluziile Consiliului cu privire la Inițiativa „Sinergia Mării Negre”, din 14 mai 2007,

– având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2008 privind o nouă abordare a politicii regionale în zona Mării Negre[1],

– având în vedere declarația comună a miniștrilor afacerilor externe din țările Uniunii Europene și din regiunea extinsă a Mării Negre, adoptată la Kiev, la 14 februarie 2008,

– având în vedere „Raportul privind primul an de punere în aplicare a Sinergiei Mării Negre”, elaborat de Comisie și adoptat la 19 iunie 2008 (COM(2008)0391),

– având în vedere declarația comună de lansare a Parteneriatului pentru mediu din cadrul Sinergiei Mării Negre (Bruxelles, 16 martie 2010),

– având în vedere Comunicarea Comisiei privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate (COM(2006)0726), precum și intenția acesteia de a prezenta o revizuire a Politicii Europene de Vecinătate (PEV) în anul 2011,

– având în vedere Acordul de asociere și parteneriat cu Turcia,

– având în vedere acordurile de parteneriat și cooperare încheiate cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și negocierile în curs pentru noi acorduri de asociere și planurile aferente de acțiune în cadrul PEV,

– având în vedere rapoartele referitoare la stadiul PEV cu privire la Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova, Georgia și Ucraina, adoptate de Comisie la 12 mai 2010,

– având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare încheiat cu Federația Rusă, precum și negocierile în curs privind un nou acord UE - Rusia,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 decembrie 2008 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Parteneriatul estic”(COM(2008)0823),

– având în vedere Declarația comună a reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul estic din 7 mai 2009,

– având în vedere progresul recent înregistrat la nivelul dialogului vizând facilitarea obținerii vizelor, desfășurat cu țările din regiune,

– având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate[2],

– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Republica Moldova, Federația Rusă, Turcia, Ucraina și țările din Caucazul de Sud, precum și cele referitoare la Politica maritimă integrată,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional, cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0378/2010),

A. întrucât regiunea Mării Negre reprezintă o punte strategică care leagă Europa cu zona Mării Caspice, Asia Centrală și Orientul Mijlociu, precum și cu sud-estul Asiei și China, fiind caracterizată prin legături strânse și un potențial ridicat, dar și prin diversitate și rivalități; întrucât această regiune cuprinde statele membre UE Bulgaria, Grecia și România, țara candidată Turcia și partenerii de PEV Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și Federația Rusă, în calitate de partener strategic;

Β. întrucât regiunea Mării Negre este de importanță strategică pentru UE; întrucât Marea Neagră este parțial o mare internă a UE, iar din punct de vedere geografic este, în mare măsură, o mare europeană, de aici rezultând provocări și oportunități comune pentru UE și pentru țările din regiune, precum și o nevoie comună de a asigura pacea, democrația, securitatea, stabilitatea, cooperarea regională și o prosperitate sustenabilă în jurul Mării Negre; întrucât este necesară o abordare mai coerentă, mai sustenabilă și mai strategică în regiunea Mării Negre;

C. întrucât regiunea Mării Negre reprezintă un mediu bogat din punct de vedere social, cultural și religios, în cadrul căruia dialogul intercultural și interreligios ar trebui să joace un rol central;

D. întrucât Sinergia Mării Negre (SMN) a avut meritul de a fi recunoscut importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru UE, precum și necesitatea unei mai mari implicări a UE în zonă; întrucât realizările SMN au fost până acum destul de limitate și nu există o imagine clară și cuprinzătoare asupra rezultatelor actuale ale implementării SMN, motiv pentru care UE a fost criticată pentru lipsă de viziune strategică asupra regiunii și pentru aplicarea unei metode fragmentare în implementare;

E. întrucât nu s-a elaborat un plan de acțiune care să vizeze obiective și repere concrete și mecanisme de raportare, monitorizare, evaluare și urmărire, așa cum a cerut Parlamentul încă din prima sa rezoluție referitoare la Marea Neagră;

F. întrucât a fost prezentat un singur raport intermediar, în 2008, care nu a fost urmat de nicio altă formă de raportare periodică; întrucât nu au fost realizate prea multe proiecte și, până în prezent, a fost lansat doar un parteneriat pentru mediu;

G. întrucât nu a avut loc nicio conferință ministerială din 2008, ceea ce subliniază lipsa de vizibilitate, viziune strategică și orientare politică pentru SMN;

H. întrucât eforturile de până acum, deși lăudabile, au fost frânate în foarte mare măsură de organizarea administrativă deficitară, de lipsa de angajare politică și instituțională și de insuficiența resurselor umane și financiare;

I. întrucât, din 2008, în regiunea Mării Negre s-au produs multe schimbări și, deși cooperarea regională pare să avanseze în unele arii specializate cum ar fi mediul, educația, cercetarea și tehnologia, precum și în materie de apropiere normativă, persistă încă, și chiar au câștigat în amploare, o serie de probleme cum ar fi conflictele prelungite din Caucaz și Transnistria, securitatea maritimă și operațiunile de căutare și salvare, militarizarea, populația strămutată și deteriorarea regimurilor democratice;

J. întrucât misiunea președinției franceze și acțiunile statelor membre au demonstrat angajamentul UE de a preveni și soluționa conflictul din Georgia;

K. întrucât regiunea Mării Negre prezintă o importanță geostrategică din punctul de vedere al securității energetice a UE, în special, în ceea ce privește diversificarea mijloacelor de aprovizionare cu energie;

L. întrucât alte inițiative ale UE, implicând țări din regiunea Mării Negre, nu ar trebui considerare ca fiind concurente cu SMN, ci mai degrabă ca fiind complementare;

M. întrucât s-a solicitat Comisiei să elaboreze o strategie UE pentru regiunea Dunării, care ar trebui să ia în considerare strânsa interconectare a acesteia cu regiunea Mării Negre,

1. consideră că, având în vedere importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru UE și rezultatele mai degrabă limitate ale SMN, ar trebui lansată o strategie care să consolideze coerența și vizibilitatea acțiunii UE în regiune și că strategia UE pentru Marea Neagră ar trebui să constituie parte integrantă a unei viziuni mai extinse a politicii externe și de securitate a UE;

2. solicită Comisiei și Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE) să elaboreze o strategie pentru regiunea Mării Negre, în paralel cu evaluarea Politicii Europene de Vecinătate, care să definească o abordare integrată și cuprinzătoare a UE în vederea abordării dificultăților și oportunităților din regiune, cu un plan detaliat de acțiune, obiective clare și inițiative și repere proeminente; consideră că această strategie va face posibilă coordonarea eficace a activităților și diviziunea sarcinilor;

3. își reiterează solicitarea adresată Comisiei și SEAE de a realiza evaluări periodice ale implementării strategiei, prin crearea unor mecanisme concrete de monitorizare, evaluare, urmărire și raportare; recomandă consultarea comisiilor competente ale Parlamentului European în etapele-cheie ale acestui proces;

4. recomandă asigurarea coerenței dintre politica la nivelul UE și strategiile naționale ale statelor membre ale UE din regiunea Mării Negre;

5. subliniază faptul că statele membre ale UE trebuie să convină asupra unor priorități clare în vederea elaborării unui plan de acțiune realist și solid din punct de vedere financiar, precum și a unui sistem corespunzător de evaluare a eficienței acestuia;

6. subliniază că trebuie alocate resurse umane adecvate pentru realizarea obiectivelor noii strategii, în special luând în considerare această strategie în cadrul structurii organizaționale și de personal a SEAE;

7. salută lansarea, în cadrul IPEV, a Programului operațional comun pentru cooperarea transfrontalieră în bazinul Mării Negre și consideră că și numărul mare de cereri primite reflectă interesul major pentru proiecte comune de cooperare în regiunea Mării Negre; salută aprobarea a 16 noi proiecte de către Comisia mixtă de monitorizare în luna noiembrie 2010; consideră, cu toate acestea, că ritmul scăzut al funcționării programului reflectă deficiențele actualelor mecanisme de finanțare; subliniază, în special, dificultățile juridice legate de nevoia de finanțare a participanților prin diferite instrumente financiare și invită Comisia să elaboreze soluții pentru eliminarea unor astfel de obstacole; consideră că acest program ar putea acoperi, de asemenea, proiecte de investiții;

8. solicită elaborarea unui Program operațional comun pentru bazinul Mării Negre pentru următoarea perioadă de programare în vederea abordării pe deplin a tuturor obiectivelor menționate în Documentul strategic privind cooperarea transfrontalieră din cadrul IEVP pentru 2007-2013 și pentru a depune în continuare eforturi în vederea realizării acestor obiective; subliniază faptul că ar trebui elaborate condiții uniforme pentru depunerea candidaturilor, dând posibilitatea fiecărei persoane juridice din orice stat participant din zona aferentă programului să candideze ca solicitant principal; consideră că toate țările înscrise în Programul operațional comun pentru bazinul Mării Negre ar trebui implicate și încurajate să participe activ în viitoarea perioadă de programare;

9. își exprimă, de aceea, convingerea că succesul strategiei depinde de alocarea unor fonduri adecvate și identificabile; solicită crearea unei linii bugetare specifice pentru Strategia pentru Marea Neagră, precum și elaborarea unor metode eficiente de efectuare a plăților, adaptate la caracteristicile specifice ale regiunii, și realizarea de controale stricte privind utilizarea fondurilor; încurajează finanțarea în mod prioritar a proiectelor de dezvoltare de mică amploare; solicită Comisiei și regiunilor să promoveze proiecte de schimburi interpersonale în cadrul cooperării transfrontaliere și să asigure și să suplimenteze instrumentul financiar al Fondului pentru mici proiecte;

10. subliniază necesitatea unei abordări bazate pe proiect, în vederea includerii autorităților locale, a comunităților de afaceri, a ONG-urilor sau a altor organizații ale societății civile (OSC-uri) în cadrul procesului de proiectare, de implicare comună și de punere în aplicare a activităților aferente Strategiei pentru Marea Neagră; subliniază importanța monitorizării activităților de la Marea Neagră prin stabilirea de repere de sau alți indicatori adecvați;

11. încurajează dezvoltarea de sinergii între diferitele politici ale Uniunii care se regăsesc în cadrul strategiei, îndeosebi fondurile structurale, Programul-cadru de cercetare și dezvoltare și Rețelele de transport transeuropene, pentru a asigura sustenabilitatea măsurilor finanțate; în acest mod, oportunitățile create printr-o inițiativă de dezvoltare economică pot fi preluate de o altă inițiativă complementară;

12. consideră că incluziunea și aproprierea regională sunt principii importante ale viziunii UE asupra regiunii și consideră Turcia și Rusia drept parteneri care ar trebui în mod ideal implicați corespunzător în cooperarea regională de la Marea Neagră; consideră că rolul dublu al Bulgariei, României și Greciei, ca state cu ieșire la mare care sunt și state membre ale UE, este esențial pentru succesul politicii UE în regiunea Mării Negre;

13. consideră că, pentru a obține vizibilitate, orientare strategică și coordinare la înalt nivel, reuniunile ministeriale dintre UE și părțile din regiunea extinsă a Mării Negre ar trebui organizate în mod regulat și ar trebui să implice toți actorii din regiune, inclusiv Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), Comisia pentru protejarea Mării Negre împotriva poluării, BERD și BEI; își exprimă convingerea că un instrument instituțional care reunește UE și OCEMN ar putea constitui un pas înainte în direcția creării unui parteneriat autentic în regiune; constată, cu toate acestea, că OCEMN pare a se confrunta în prezent cu dificultăți structurale, necesitând revigorare și reformare pentru a deveni un partener regional eficient;

14. regretă că Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat a fost afectat negativ de tensiuni regionale și, ca urmare, nu a fost înființat până în prezent; consideră că un astfel de forum ar putea contribui la lansarea de idei și încurajarea dialogului între actorii regionali;

15. consideră că strategia pentru Marea Neagră ar trebui dezvoltată la toate nivelurile de cooperare regională; salută cooperarea parlamentară între UE și țările din regiunea Mării Negre;

16. recunoaște importanța autorităților regionale și locale și a părților interesate pentru conceperea și implementarea strategiei, având în vedere legătura strânsă a acestora cu teritoriul și cu populația locală; solicită, prin urmare, identificarea nevoilor acestora și implicarea lor în strategie;

17. salută crearea Forumului societății civile din zona Mării Negre și încurajează cooperarea consolidată dintre autoritățile locale, societatea civilă și societăți comerciale; solicită Comisiei să acorde sprijin consolidat societății civile, inclusiv rețelelor de organizații ale societății civile; subliniază rolul sectorului neguvernamental în asigurarea atât a implementării eficiente a activităților din cadrul Strategiei pentru Marea Neagră, cât și a succesului măsurilor de consolidare a încrederii;

18. subliniază natura complementară a SMN și a Parteneriatului estic și solicită Comisiei să utilizeze abordările diferite ale celor două inițiative în mod pozitiv și să clarifice, la toate nivelurile, modalitatea în care acest nivel substanțial de complementaritate poate fi utilizat; solicită Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să se asigure că SEAE coordonează eficient diferitele inițiative și instrumente utilizate de UE în regiunea extinsă a Mării Negre;

19. salută dezvoltarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării, care va fi finalizată până la sfârșitul acestui an și susține aprobarea și demararea punerii în aplicare a acesteia în prima parte a anului 2011; subliniază nevoia de extindere a Strategiei UE pentru regiunea Dunării către regiunea Mării Negre; subliniază faptul că dezvoltarea sustenabilă a regiunii Dunării va continua să consolideze importanța geostrategică a Mării Negre; în consecință, recunoaște în același timp natura diferită a regiunilor și obiectivele geografice distincte ale celor două strategii și consideră că acestea ar trebui să fie complementare și să se consolideze reciproc;

20. subliniază că obiectivul principal urmărit de UE și statele membre în Strategia UE pentru Marea Neagră ar trebui să fie instituirea unui spațiu al păcii, democrației, prosperității și al stabilității, fundamentat pe respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și contribuind la securitatea energetică a UE; consideră că acțiunile în domeniile bunei guvernanțe, statului de drept, promovării respectării drepturilor omului, gestionării migrației, energiei, transportului, mediului și dezvoltării economice și sociale ar trebui să fie prioritare;

Securitatea și buna guvernanță

21. reamintește că regiunea Mării Negre necesită politici active și soluții pe termen lung pentru a face față provocărilor regionale și transnaționale considerabile cu care se confruntă, cum ar fi conflictele prelungite, populația strămutată, litigiile bilaterale, frontierele închise, rivalități strategice ce conduc la militarizare și la proliferarea armelor, instituții și guvernare slabe, deteriorarea regimului democratic, criminalitatea și traficul transfrontalier, gestionarea frontierelor și a circulației, precum și deteriorarea securității și siguranței maritime;

22. subliniază importanța vitală a stabilirii, încurajării și dezvoltării unor relații de bună vecinătate între țările din regiunea Mării Negre ca premisă pentru cooperarea reușită și consideră inacceptabil faptul că regiunea se confruntă în continuare cu problema frontierelor închise între țări vecine;

23. consideră că UE poate și trebuie să joace un rol mai activ în structurarea cadrului securității din regiunea Mării Negre; solicită o implicare mai puternică a UE în dialogul strategic regional și cooperarea UE cu partenerii săi strategici în chestiuni de securitate, precum și în prevenirea și soluționarea conflictelor, în conformitate cu dreptul internațional; subliniază faptul că dezvoltarea deplină a strategiei pentru Marea Neagră este direct legată de progresul concret înregistrat în rezolvarea pașnică a conflictelor înghețate; solicită, astfel, un angajament mai direct al UE și preluarea rolului de conducere în negocieri și în procesele de pace, pentru a intensifica măsurile de consolidare a încrederii și programele de asistență, vizând stabilirea bazei pentru soluționări globale de durată, precum și pentru a diminua consecințele conflictelor asupra populației locale; salută activitatea EUBAM și a EUMM;

24. solicită Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să depună eforturi pentru a încuraja Rusia să respecte Planul Sarkozy de șase puncte în vederea stabilizării și soluționării conflictului din Georgia;

25. subliniază necesitatea consolidării sistemelor de monitorizare și invită UE să elaboreze un sistem de avertizare rapidă a conflictelor ca instrument de prevenire a conflictelor și de consolidare a încrederii în regiunea Mării Negre pentru a evita destabilizarea și extinderea conflictelor; solicită concentrarea mai degrabă pe cazuri concrete și nu pe îngrijorarea generală; solicită luarea în considerare a măsurilor de consolidare a încrederii, precum publicarea de informații privind vânzările de arme și activitățile militare navale; își exprimă îngrijorarea cu privire la extinderea acordului privind staționarea flotei Rusiei din Marea Neagră în Crimeea și la posibilul impact al acestuia asupra stabilității în regiune;

26. solicită UE să ia măsuri pentru a crea un cadru juridic și mecanisme regionale de contracarare a proliferării armelor în regiunea Mării Negre;

27. solicită abordarea criminalității și traficului transfrontalier, în special a traficului cu droguri și ființe umane, precum și a migrației ilegale în cadrul strategiei pentru Marea Neagră, precum și o întărire a cooperării în privința gestionării frontierelor și a circulației;

28. subliniază necesitatea unei mai bune gestionări a migrației dinspre și către regiunea Mării Negre, prin consolidarea integrării politice, economice și sociale a imigranților, în baza principiilor stabilite în Abordarea globală a migrației a UE;

29. ia act de creșterea numărului de accidente pe mare în ultimii ani, implicând victime umane și daune aduse mediului, precum și de incapacitatea statelor cu ieșire la mare de a asigura operațiuni coordonate și reușite de salvare; în acest sens, solicită UE să utilizeze politica maritimă integrată pentru a coordona activitățile de căutare, salvare și prevenire a accidentelor în regiunea Mării Negre; solicită instituirea unei strategii privind supravegherea în zona Mării Negre;

30. consideră că o strategie de securitate pentru regiunea Mării Negre ar trebui să includă și obiectivele de îmbunătățire a guvernanței, a regimului democratic, a respectării drepturilor omului și a capacităților statului; solicită Comisiei și SEAE să propună, cu statut prioritar, inițiative legate de construcția instituțională și guvernarea democratică, care sunt indispensabile oricărui stat ce dorește o dezvoltare reușită; subliniază faptul că obiectivul de îmbunătățire a guvernanței, a statului de drept și a structurilor statului în fostele state sovietice din regiune reprezintă, în sine, o strategie de securitate, dat fiind că eșecul statal total sau parțial și stagnarea la nivel politic creează condiții pentru interferență externă și amenințări transnaționale;

31. subliniază faptul că, în cadrul strategiei UE pentru regiunea Mării Negre, o atenție importantă trebuie acordată apărării drepturilor omului și consolidării democrației în întreaga regiune, care ar trebui să includă promovarea unei cooperări reușite între organizațiile nonguvernamentale și apărătorii drepturilor omului din regiune;

32. ia act de faptul că una dintre prioritățile UE este creșterea nivelului de respectare a drepturilor omului și a democrației în întreaga lume; subliniază faptul că drepturile omului sunt încălcate zilnic în regiunile ocupate Osetia de Sud și Abhazia; solicită UE și, în special SEAE, să răspundă în mod activ la toate tipurile de încălcare a drepturilor omului în regiunea Mării Negre;

33. subliniază rolul important pe care OSCE îl joacă în regiune și consideră că este esențial pentru UE să coopereze cu OSCE în domeniul consolidării instituționale, al statului de drept, al monitorizării alegerilor, al libertății mijloacelor de informare în masă, precum și în domeniul democrației și drepturilor omului;

Energie, transport și mediu

34. consideră, pe de o parte, că zona Mării Negre prezintă o importanță strategică pentru securitatea energetică a UE și diversificarea mijloacelor de aprovizionare cu energie a UE și, în acest scop, reiterează importanța stringentă a unei strategii coerente pentru zona Mării Negre; pe de altă parte, consideră cooperarea în domeniile energiei, transportului și mediului esențială pentru dezvoltarea armonioasă și sustenabilă a regiunii; salută lansarea Parteneriatului pentru mediu și așteaptă cu nerăbdare lansarea altor două parteneriate, pentru transport și energie; solicită implementarea rapidă și eficientă a acestora; consideră că dezvoltarea unui cadru juridic comun la nivel regional ar aduce beneficii importante, sub forma unei cooperări și a unor sinergii mai eficace în privința acestor chestiuni; consideră că crearea și susținerea unor rețele profesionale și instituționale ar putea crește șansele unui proces decizional cooperant și eficient;

35. subliniază necesitatea consolidării cooperării energetice multilaterale în regiunea Mării Negre, ale cărei principii-cheie sunt stabilite de OMC și de Tratatul privind carta energiei; sprijină integrarea deplină a piețelor și a cadrului de reglementare pe baza legislației UE din domeniul energiei și al mediului și încurajează participarea statelor din regiunea extinsă a Mării Negre la Tratatul privind carta energiei, precum și asistența UE, a BEI și a BERD la modernizarea infrastructurii energetice în regiunea Mării Negre;

36. subliniază că este important ca statele membre să aibă o abordare comună față de regiunea Mării Negre, cu scopul de a îndeplini obiectivele UE pe termen lung vizând siguranța aprovizionării cu energie și stabilitatea în regiune;

37. reamintește necesitatea unor acțiuni mai solide ale Comisiei ca sprijin pentru măsurile de diversificare a mijloacelor de aprovizionare cu gaze și a unui cadru normativ pentru promovarea unei piețe a gazului transparente, competitive și reglementate; solicită UE, în același timp, să dezvolte în mod activ relațiile de cooperare cu statele din regiunea Mării Negre și să consolideze oportunitățile acestora de a susține proiecte energetice de interes pentru UE; salută, în acest sens, aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei la Comunitatea Energiei;

38. subliniază urgența înființării Adunării Parlamentare Euronest, ceea ce va contribui la realizarea obiectivelor Parteneriatului estic și, astfel, va avea un impact pozitiv asupra chestiunilor legate de securitatea energetică;

39. reamintește obiectivul UE de diversificare a rutelor și surselor de aprovizionare, precum și de elaborare a unei politici energetice comune a UE; subliniază importanța proiectelor legate de coridorul sudic, în special importanța fundamentală pentru securitatea energetică a Europei a proiectului Nabucco, proiect de prioritate strategică al UE, și a realizării rapide a acestuia; ia act de proiectul South Stream; subliniază importanța transportului de gaz natural lichefiat (GNL) în Europa, sub forma proiectului AGRI și a creării unor terminale GNL în porturile Mării Negre, precum și importanța conductei paneuropene de petrol Constanța-Trieste;

40. îndeamnă Comisia să încheie acordurile cu potențialele țări furnizoare pentru gazoductul Nabucco până la sfârșitul lui 2011;

41. consideră că pachetul privind infrastructura energetică ce urmează să fie prezentat în scurt timp de către Comisie trebuie să pună un accent deosebit pe proiectele în domeniul energiei planificate în regiunea Mării Negre; atrage atenția asupra faptului că rutele de tranzit care traversează statele din regiune pot îmbunătăți în mod semnificativ siguranța aprovizionării în UE;

42. subliniază potențialul surselor de energie regenerabile în regiunea Mării Negre, care ar putea contribui considerabil la un viitor energetic sigur la nivel global și la o creștere economică durabilă și îndeamnă Comisia și țările cu ieșire la Marea Neagră să deblocheze acest potențial;

43. solicită ca parteneriatul UE-regiunea Mării Negre să includă transferul de cunoștințe și de tehnologie în domeniul energiei regenerabile, al eficienței energetice și al asistenței tehnice la proiectarea rețelelor și subliniază că economiile de energie sunt esențiale pentru sporirea siguranței aprovizionării; sprijină cercetarea în domeniul surselor alternative de energie, în special al energiilor regenerabile, al eficienței energetice și al economiilor de energie, acestea fiind esențiale pentru a putea face față provocărilor create de schimbările climatice și pentru a contribui la eforturile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

44. susține dezvoltarea continuă de inițiative în cadrul programelor TRACECA și INOGATE; solicită UE să acorde mai multă asistență pentru proiectele de infrastructură din regiune, atât în mod direct, cât și prin coordonarea altor contribuitori și investitori;

45. consideră esențială dezvoltarea porturilor UE la Marea Neagră și la Dunărea maritimă, inclusiv a terminalelor pentru petrol și gaz și a infrastructurii pentru transportul intermodal, în scopul îmbunătățirii comerțului internațional și a transportului hidrocarburilor în regiune; consideră necesară modernizarea infrastructurilor în regiunea Mării Negre și stabilirea conexiunilor cu coridoarele europene de transport; solicită Comisiei și statelor membre să accelereze realizarea proiectelor prioritare de transport transeuropean de pe axele 7, 18, 21 și 22, prevăzute în anexa II la Decizia nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și integrarea progresivă a acestora cu TRACECA, cu axa centrală, cea de sud-est și cu rutele maritime pentru transport internațional definite în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European „Extinderea principalelor axe transeuropene de transport către țările învecinate - Orientări pentru transportul în Europa și în regiunile învecinate” [COM(2007)0032] și a coridoarelor de transport paneuropene 8 și 9;

46. solicită statelor cu ieșire la Marea Neagră să încheie un memorandum de înțelegere în vederea dezvoltării coridoarelor maritime ale Mării Negre și solicită Comisiei să deschidă o linie bugetară TEN-T care să finanțeze coridoarele maritime ale Mării Negre, similară celor prin care se finanțează coridoarele maritime din Marea Baltică, Marea Nordului și Marea Mediterană;

47. salută acțiunile întreprinse pentru extinderea spațiului aerian comun european pentru a include țările de la Marea Neagră; invită Comisia să urmărească dialogul cu Republica Moldova privind liberalizarea sectorului său de transport aerian și să înceapă rapid negocierile pentru aderarea Republicii Moldova la spațiul aerian comun european;

48. subliniază importanța Mării Negre ca resursă naturală și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația mediului în această regiune; subliniază necesitatea unui echilibru între dezvoltarea economică și protecția mediului, precum și necesitatea unei abordări comune a acestei provocări și subliniază, prin urmare, necesitatea unei aplicări integrale a Convenției privind protejarea Mării Negre împotriva poluării;

49. solicită Comisiei să acorde prioritate cerințelor privind eficiența energetică și protecția mediului și a climei cu ocazia finanțării proiectelor de infrastructură, care ar trebui să se bazeze pe o evaluare de mediu pozitivă; reamintește provocările rezultate în urma efectelor schimbărilor climatice în regiunea Mării Negre și, de aceea, îndeamnă la intensificarea cooperării între țările cu ieșire la Marea Neagră, mai ales în domeniul prevenirii situațiilor de urgență;

50. solicită UE să includă Marea Neagră în cadrul politicii maritime integrate și, în special, în politica comună în domeniul pescuitului (PCP) în condiții de egalitate cu celelalte bazine europene; UE ar trebui să depună toate eforturile diplomatice necesare pentru a apropia statele cu deschidere la Marea Neagră din afara UE cât mai mult posibil de principiile PCP; subliniază importanța creării unui organism separat de gestionare a stocurilor comune pentru Marea Neagră, precum și importanța punerii în aplicare a mecanismului aferent planurilor multianuale de gestionare;

Dezvoltarea economică, socială și umană

51. consideră că ar trebui promovată dezvoltarea economică, socială și umană a regiunii în ansamblu; acordă o importanță deosebită respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în regiune; subliniază că regiunea deține resurse naturale extraordinare, care pot încuraja o creștere economică rapidă; subliniază faptul că gestionarea adecvată a acestor resurse este vitală pentru facilitarea acestei dezvoltări;

52. subliniază că liberalizarea în continuare a comerțului și intensificarea schimburilor intraregionale sunt esențiale pentru dezvoltarea economică a regiunii; subliniază importanța creării, în regiunea Mării Negre, a unui spațiu al oportunităților și prosperității economice pentru populația locală și partenerii comerciali ai regiunii; subliniază nevoia combaterii fraudei și a corupției, în vederea creșterii gradului de atractivitate a regiunii pentru investitori; subliniază importanța cooperării în domeniul turismului și al dezvoltării porturilor și a liniilor de coastă; susține politica maritimă integrată a UE, care vizează dezvoltarea socio-economică a regiunilor maritime, dar regretă că dimensiunea referitoare la Marea Neagră a acesteia este puțin dezvoltată; salută rezultatele obținute în cooperarea din domeniul educației, cercetării și tehnologiei; încurajează, încă o dată, obiectivul de promovare a dezvoltării sociale și a unei societăți civile puternice; subliniază faptul că UE ar trebui să-și continue eforturile în cadrul dialogului privind facilitarea obținerii vizelor desfășurat cu țările din regiune;

53. își exprimă convingerea că UE ar trebui să joace un rol mai important în regiunea Mării Negre, oferind țărilor din regiune mai multe perspective privind o integrare mai apropiată în UE; subliniază faptul că oportunitățile de liberalizare a comerțului și crearea unei zone de liber schimb în conformitate cu principiile OMC ar trebui considerate cu atenție, examinate integral și promovate;

54. atrage atenția asupra parteneriatului strategic pe termen lung dintre UE și Rusia și asupra intereselor comune ale acestora în ceea ce privește creșterea volumului schimburilor comerciale și a investițiilor bilaterale, facilitarea și liberalizarea comerțului în cadrul economiei mondiale, precum și consolidarea și dezvoltarea concurenței, inclusiv în regiunea Mării Negre;

55. recunoaște că regiunea Mării Negre a fost lovită puternic de criza financiară mondială, care a avut ca rezultat încetarea bruscă a unei perioade de creștere de 6% pe an, în medie, precum și a fluxului de capital străin, necesar continuării dezvoltării economice a statelor riverane din regiunea Mării Negre, supunând sistemul financiar al regiunii unei presiuni extreme; subliniază că această situație trebuie abordată prin consolidarea reglementărilor financiare și bancare, îmbunătățirea credibilității și transparenței fiscale, combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a corupției, intensificarea cooperării regionale și sporirea coordonării între organizațiile regionale, cum ar fi OCEMN;

56. încurajează formularea, în contextul acestei strategii, a unei abordări integrate și utilizarea principiilor încetățenite ale politicilor de coeziune și de vecinătate ale UE, care pot contribui la obținerea unor rezultate concrete, facilitând, totodată, procesul de consolidare a resurselor pentru regiunile rămase în urmă; consideră, în special, că ar trebui promovată cooperarea transfrontalieră între regiuni pentru a aborda problemele comune prin măsuri coordonate; subliniază faptul că Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT) oferă un cadru de colaborare potrivit pentru o guvernanță structurată, pe mai multe niveluri; solicită Comisiei să caute modalități de a coordona mai bine diferitele instrumente europene de cooperare transfrontalieră la granițele externe ale Uniunii;

57. subliniază că schimbul de bune practici dintre regiuni are o importanță centrală pentru toate domeniile de cooperare, deoarece regiunile care au o experiență îndelungată în elaborarea și implementarea de proiecte ar putea sprijini alte regiuni să-și îmbunătățească performanțele;

58. consideră că îmbunătățirea capacității administrative a tuturor părților interesate de la nivel regional și local din regiunea Mării Negre este esențială pentru a asigura implementarea eficientă și gestionarea financiară corectă a proiectelor UE, o mai mare transparență și responsabilitate și o dezvoltare teritorială echilibrată în regiune;

59. subliniază importanța facilitării obținerii de vize și a mobilității persoanelor în regiune și îndeamnă Comisia să ia în considerare elaborarea de regimuri preferențiale de acordare a vizelor pentru oameni de afaceri, cadre universitare, tineri, autorități locale și alte grupuri, în vederea consolidării contactelor în întreaga regiune și, în special, în vederea consolidării încrederii; încurajează elaborarea, sub egida UE, a unor proiecte comune privind promovarea patrimoniului cultural și a turismului în regiune;

60. consideră în continuare că programele de promovare a dialogului intercultural și între comunități religioase necesită o încurajare susținută pentru a promova cooperarea în regiune, că inițiativele comune în domeniul educației și al mijloacelor de informare în masă sunt deosebit de necesare pentru a crea și consolida legături semnificative între liderii de opinie din regiune și că inițiative precum Rețeaua Universităților de la Marea Neagră reprezintă bune exemple ale modalității în care interacțiunea academică poate determina sinergii pozitive în regiune; solicită consolidarea rețelelor universitare și studențești, a eInfrastructurilor și a proiectelor de cercetare în colaborare; salută inițiativa de a înființa și susține un Colegiu al Mării Negre care să contribuie la formarea unei elite regionale care să poată considera cooperarea ca fiind o metodă naturală de abordare a dificultăților comune;

61. recunoaște realizările proiectului Black Sea Interconnection în ceea ce privește crearea unei rețele regionale de cercetare și educație în regiunea extinsă a Mării Negre, precum și conectarea acesteia la GEANT, și invită Comisia să continue să sprijine proiectele de cercetare în regiunea Mării Negre, printre care HP-SEE, SEE-GRID, SCENE, CAREN și BSRN;

* *

62. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor din regiunea Mării Negre.

[1] JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64.
[2] JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443.

I. Introducere

Importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru UE a fost recunoscută în 2007. În contextul aderării României și Bulgariei la UE, Marea Neagră devine parțial o mare internă a UE. Având în vedere impactul direct aspra afacerilor interne ale UE pe care a început să-l aibă evoluția acestei regiuni, situată strategic la confluența Europei, Orientului Mijlociu și Asiei Centrale, UE a devenit conștientă de necesitatea de a examina posibilitățile de a se implica mai mult în zonă.

Acest fapt a condus la lansarea unei noi abordări politice a UE cu privire la regiune, numită Sinergia Mării Negre. Sinergia a fost propusă de Comisia Europeană în aprilie 2007. Ea constituie actuala perspectivă politică a UE în regiunea Mării Negre și a fost oficial și concomitent lansată la nivel înalt de către UE și actorii din regiunea respectivă, la Conferința ministerială de la Kiev a țărilor din UE și din regiunea extinsă a Mării Negre, în februarie 2008.

Conform definiției Comisiei Europene, regiunea Mării Negre cuprinde zece țări: 3 state membre UE (Bulgaria, Grecia și România), o țară candidată (Turcia), 5 țări vecine est-europene (Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina) și Rusia, partener strategic.

Scopul Sinergiei Mării Negre este dezvoltarea cooperării regionale între UE și țările din zonă, precum și cooperarea în interiorul regiunii. Inițiativa a fost concepută ca un instrument flexibil și complementar în raport cu relațiile bilaterale deja existente între UE și țările din regiune. Obiectivul acesteia este stimularea cooperării și a sinergiilor între țările din regiune în vederea transformării regiunii Mării Negre într-un spațiu de stabilitate, securitate, democrație și prosperitate. Ea stabilește 13 domenii de cooperare în privința cărora UE ar trebui să se implice mai mult în regiune. Principiile incluziunii și aproprierii regionale se află în centrul inițiativei.

Parlamentul European și-a exprimat poziția și sprijinul pentru crearea și lansarea Sinergiei Mării Negre în raportul său din ianuarie 2008. În paralel, a solicitat elaborarea unui plan detaliat de acțiune, cu obiective și repere concrete, care să includă un mecanism de monitorizare și continuare susținută.

Ultimul document elaborat de UE cu privire la Sinergia Mării Negre datează din iunie 2008 și se ocupă de evaluarea primului an de punere în aplicare a acesteia. După prezentarea rezultatelor obținute în diferite domenii, CE propune dezvoltarea în continuare a Sinergiei Mării Negre prin fixarea unor obiective măsurabile și crearea unor parteneriate sectoriale care să faciliteze proiectele comune și sugerează crearea unui Forum al societății civile din zona Mării Negre, consolidarea rețelelor universitare și studențești, precum și crearea unui Institut pentru Studii europene în regiunea Mării Negre.

II. Argumentele Raportului privind strategia UE pentru Marea Neagră

Elaborarea unui nou raport al Parlamentului European privind regiunea Mării Negre se justifică prin trei argumente principale.

În primul rând, este necesară o actualizare a evaluării acțiunii UE în regiunea Mării Negre, întrucât au trecut trei ani de la definirea Sinergiei Mării Negre. Analiza situației actuale scoate în evidență, la o primă privire, lipsa unei imagini de ansamblu clare și de actualitate asupra stadiului implementării Sinergiei Mării Negre. Aceasta se datorează în parte inexistenței unui mecanism de raportare periodică și absenței oricărei activități de raportare după 2008. De aici și critica adusă prezenței UE în regiunea Mării Negre, de abordare fragmentată, concretizată doar prin acțiuni limitate în domenii specifice ale cooperării regionale. În ciuda recomandării Parlamentului European din rezoluția sa din 2008, pentru Sinergia Mării Negre nu s-a elaborat până acum niciun plan de acțiune și niciun mecanism de monitorizare, evaluare și continuare.

Fenomenul fragmentării se reflectă și în plan financiar. Sinergia Mării Negre este în prezent finanțată prin diferite instrumente financiare ale UE (IPEV, IAP, FEDER), cu o imagine neclară asupra resurselor disponibile și a dificultăților de gestionare legate de necesitatea coordonării diferitelor cadre financiare. Aceasta determină o necunoaștere a mijloacelor de accesare a fondurilor UE pentru cooperare regională în zona Mării Negre. În primăvara trecută s-a întâmplat chiar ca CE să decidă realocarea a 1,5 milioane de euro de la un proiect pilot de mediu și dezvoltare în regiunea Mării Negre (dintr-un total de 2 milioane de euro, adică 75%), la bugetul UE 2010 pentru un alt proiect UE în sectorul bananier din țările ACP.

Al doilea argument al raportului se bazează pe analiza rezultatelor concrete identificabile în Strategia Mării Negre, rezultate care par modeste. Ca principale merite ale Sinergiei Mării Negre, se pot identifica recunoașterea regiunii Mării Negre ca regiune importantă strategic pentru UE și recunoașterea necesității unei implicări mai pronunțate a UE în zonă. În perioada 2007-2008, aceasta a asigurat și luarea în considerare la nivel înalt în UE a chestiunii, precum și un impuls politic pentru lansarea și realizarea inițiativei respective a UE în regiunea Mării Negre.

Examinarea sectorială a rezultatelor conduce la concluzia că s-au realizat progrese în materie de apropiere normativă și în domenii mai curând specializate, precum mediul, cercetarea sau educația. Rezultatul cel mai palpabil este, probabil, lansarea Parteneriatului pentru mediu, în martie 2010.

Cu toate acestea, în privința implementării s-a realizat mult mai puțin, iar sectoare precum stabilitatea, democrația și buna guvernare par să fi progresat mai modest, în contextul unei deteriorări a regimului democratic în unele dintre statele limitrofe și al războiului ruso-georgian din 2008. S-ar putea chiar conchide că problemele în aceste domenii nu doar continuă, ci s-au și intensificat. Cu toate acestea, a fost creat Forumul societății civile din regiunea Mării Negre, care se pare că se reunește în fiecare an, iar UE și-a demonstrat capacitatea de a juca un rol eficient în gestionarea conflictelor prin medierea efectuată în contextul războiului dintre Rusia și Georgia.

În general, această imagine de fragmentare, lipsă a monitorizării și rezultate limitate duce la concluzia că, în prezent, vizibilitatea Sinergiei Mării Negre a scăzut. Acest aspect este agravat și de absența, după 2008, a unei reuniuni ministeriale dedicate acestei politici a UE.

Acestea au condus raportorul la cel de-al treilea motiv, și anume necesitatea unei viziuni strategice, a unei abordări integrate și a vizibilității viitoarei acțiuni a UE în regiunea Mării Negre. Raportorul este de părere că propunerea lansării unei strategii a UE pentru Marea Neagră este modalitatea optimă pentru a răspunde imperativelor menționate mai sus. Poziția sa ține seama și de contextul actual al definirii strategiilor UE pentru macro-regiuni, cum ar fi cea a Dunării sau cea a Mării Baltice.

III. Principalele recomandări

Chiar dacă trebuie să integreze meritele Sinergiei Mării Negre, Strategia UE pentru regiunea Mării Negre ar trebui să creeze un cadru de politică mai puternic și să crească implicarea UE în regiunea Mării Negre.

Din punctul de vedere al cadrului politic, strategia trebuie să asigure o abordare integrată a UE cu privire la regiunea Mării Negre. Ar trebui, de asemenea, să prevadă elaborarea unui plan de acțiune, cu obiective clare, acțiuni prioritare, repere și inițiative proeminente. Pentru o punere în aplicare eficientă, este necesară definirea unor mecanisme de raportare periodică, monitorizare, evaluare și continuare susținută.

Raportorul crede că trebuie acordată atenție și asigurării resurselor financiare și umane necesare pentru succesul strategiei. Analiza situației actuale pune cu claritate în evidență necesitatea unor fonduri specializate și coagulate. De aceea, raportorul sugerează crearea unei linii bugetare UE separate, dedicate Strategiei pentru Marea Neagră. În ceea ce privește resursele umane, viitorul SEAE trebuie să asigure personal suficient pentru dezvoltarea și managementul eficient al strategiei.

Pentru a asigura orientarea strategică și o coordonare de înalt nivel, este clar necesar să se organizeze reuniuni ministeriale periodice între UE și țările din regiunea Mării Negre. Aceste reuniuni trebuie să implice toți actorii din regiune și, poate, să urmeze modelul Conferinței ministeriale de la Kiev, din februarie 2008. Raportorul consideră că Turcia și Rusia sunt parteneri esențiali în această inițiativă, iar Bulgaria, România și Grecia ar trebui să-și asume un rol conducător, în calitatea lor dublă de state membre UE și țări limitrofe Mării Negre.

În fine, dialogul și realizarea în practică a Strategiei UE pentru Marea Neagră trebuie să aibă loc la toate nivelurile cooperării regionale. În acest sens, dimensiunea parlamentară și cooperarea la nivel local (între autoritățile locale, societatea civilă și societățile comerciale) sunt importante.

Raportorul consideră că principalele obiective ale Strategiei pentru Marea Neagră ar trebui să consiste în edificarea unui spațiu al păcii, stabilității și prosperității în regiunea Mării Negre, precum și în asigurarea securității energetice a UE. În consecință, securitatea, buna guvernanță, energia, transportul, mediul și dezvoltarea socio-economică și umană sunt acțiuni prioritare.

În domeniul securității, regiunea Mării Negre se confruntă încă cu numeroase provocări transnaționale care nu pot fi ignorate și trebuie abordate la nivel regional. Printre cele mai importante dintre acestea se află conflictele prelungite, diferendele bilaterale și închiderea frontierelor, tendința de militarizare și proliferare a armelor, supravegherea maritimă, traficul ilegal și criminalitatea transfrontalieră. Aceste probleme trebuie abordate mai bine, printr-o implicare puternică și directă a UE.

Este absolut necesar, de asemenea, ca dimensiunea securității în regiunea Mării Negre să includă acțiuni ferme de consolidare a regimului democratic, a bunei guvernări și a consolidării capacităților statului.

În privința domeniilor energiei, transportului și mediului, susținerea proiectelor de infrastructură și crearea unor norme și cadre comune este prioritară. Raportorul salută lansarea Parteneriatului pentru mediu în martie 2010 și proiectele de creare a două alte parteneriate, pentru transport și pentru energie, în regiunea Mării Negre. Cu toate acestea, subliniază necesitatea implementării lor rapide și eficiente.

Raportorul acordă o importanță specială cooperării în domeniul energiei în regiunea Mării Negre. Opinia sa este că obiectivul diversificării rutelor și surselor de aprovizionare cu energie trebuie să ocupe o poziție prioritară în cadrul viitoarei strategii. Deși subliniază importanța gazoductului Nabucco, raportorul crede că transportul de gaz lichefiat constituie o opțiune importantă pentru dezvoltarea viitoare a sectorului energetic, în special în contextul crizei economice și resurselor financiare limitate. De aceea, se evidențiază în raport semnificația specială a proiectului AGRI și a creării de terminale GNL în porturile de la Marea Neagră. În fine, dar nu mai puțin important, consolidarea ulterioară a unui cadru normativ comun și transparent în domeniul energiei în regiunea Mării Negre, pe baza Comunității Energiei și a Cartei Energiei, este, de asemenea, esențială.

În cele din urmă, dezvoltarea economică, socială și umană în regiunea Mării Negre este o premisă importantă a transformării sale într-o zonă stabilă și prosperă. Deși lovită grav de criza economică, regiunea Mării Negre are un important potențial de creștere economică și comercial. Raportorul consideră că strategia ar trebui să se concentreze pe liberalizarea schimburilor și pe stimularea comerțului intra-regional, pe diversificarea adecvată a economiilor și pe abordarea discrepanțelor economice dintre regiuni. În privința afacerilor sociale, deși recunoaște rezultatele obținute de cooperarea în domeniul educației și cercetării în regiunea Mării Negre, raportorul consideră că sunt necesare mai multe eforturi, în special în sectoarele formării continue și adaptării educației la cerințele pieței muncii, precum și pentru extinderea schimburilor internaționale și dezvoltarea unor rețele ale societății civile.

Raportorul împărtășește, de asemenea, opinia că Politica maritimă integrată a UE ar putea beneficia în mare măsură în urma unei dezvoltări integrate a regiunii Mării Negre, și insistă, de aceea, asupra dezvoltării adecvate a dimensiunii Mării Negre în cadrul acestei politici.

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la o strategie a UE pentru Marea Neagră

(2010/2087(INI))

Raportor pentru aviz: Metin Kazak

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. recunoaște că regiunea Mării Negre a fost lovită puternic de criza financiară mondială, care a avut ca rezultat încetarea bruscă a unei perioade de creștere de 6% pe an, în medie, precum și a fluxului de capital străin, necesar continuării dezvoltării economice a statelor riverane din regiunea Mării Negre, supunând sistemul financiar al regiunii unei presiuni extreme; subliniază că această situație trebuie abordată prin consolidarea reglementărilor financiare și bancare, îmbunătățirea credibilității și transparenței fiscale, combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a corupției, intensificarea cooperării regionale și sporirea coordonării între organizațiile regionale, cum ar fi Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN);

2. consideră că inițiativa Sinergia Mării Negre (SMN), prezentată în 2007, a impulsionat cooperarea regională în regiunea Mării Negre, dar regretă faptul că resursele administrative și fiscale alocate pentru punerea în aplicare a acesteia au fost insuficiente; consideră, prin urmare, că ar trebui să se acorde o importanță mai mare unei viitoare strategii pentru regiunea Mării Negre, la același nivel cu strategia UE pentru regiunea Mării Baltice și că sprijinul financiar total pentru regiune ar trebui să fie mai bine coordonat, garantând un grad sporit de responsabilizare, și orientat spre sectoarele critice, care vor dobândi astfel o perspectivă financiară solidă pentru viitor;

3. subliniază că strategia pentru Marea Neagră ar trebui să se bazeze pe experiențele acumulate în regiunea balcanică, a Mării Baltice și a Dunării, evitând deficiențele apărute în aceste regiuni; consideră că viitoarea strategie pentru Marea Neagră trebuie să fie complementară în raport cu politica europeană de vecinătate și nu ar trebui să fie umbrită de inițiative regionale similare; recomandă ca toți partenerii din regiunea Mării Negre să fie incluși într-o viitoare strategie pentru Marea Neagră; subliniază necesitatea urgentă de a combate conflictele nesoluționate din regiune;

4. subliniază faptul că trebuie să aibă loc o reformă a OCEMN în scopul de a răspunde eficient noilor provocări și consideră că cea de-a 20-a aniversare din 2012 ar fi un bun prilej pentru inițierea unor propuneri în acest sens, inclusiv în ceea ce privește revizuirea agendei economice a OCEMN, care datează din 2001, reforma organizațională și sporirea eficienței operaționale, precum și actualizarea organismelor din domeniu, cum ar fi Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre (BCDMN) și Consiliul de afaceri al OCEMN; consideră că resursele acestor organisme ar putea fi valorificate pentru a crește bugetul OCEMN;

5. salută abordarea orientată pe proiecte din cadrul SMN, în special parteneriatul de mediu, și consideră că parteneriatele planificate pentru dezvoltarea infrastructurii de transport și energie sunt cruciale pentru dezvoltarea durabilă în regiune, care ar trebui să fie încurajată în vederea unei mai puternice integrări în noua piață europeană internă a energiei; subliniază importanța pe care o prezintă proiectul Nabucco și alte proiecte în domeniul energiei pentru comerțul din regiune; încurajează toate statele membre ale OCEMN să adere la Tratatul de instituire a Comunității Energiei, care prevede punerea în aplicare a acquis-ului comunitar în sectorul electricității și al gazului; relevă faptul că proiectele din domeniul dezvoltării ecologice și eficienței energetice, capabile să genereze stimulente de piață și investiții pe termen lung, ar trebui să reprezinte în continuare o prioritate și că sursele de energie regenerabilă au potențialul de a contribui mult la viitoarea securitate energetică pe plan mondial;

6. consideră că proiectele de construire a unei autostrăzi în jurul Mării Negre și a unei autostrăzi maritime ar crește considerabil posibilitățile de comerț și dezvoltare în regiune; subliniază, totuși, necesitatea unor evaluări detaliate ale impactului asupra mediului și a cooperării în materie de supraveghere maritimă, pentru a asigura securitatea transporturilor maritime și protecția mediului; subliniază că este necesar să se direcționeze investiții către dezvoltarea și lărgirea capacității unor porturi de primă importanță de la Marea Neagră, în special Constanța și Varna;

7. subliniază că sporirea numărului de state membre ale OMC în regiune, doar două dintre țările din regiune nefiind încă membre, contribuie în sens pozitiv la stabilirea unui regim comercial previzibil și stabil și recomandă ca statele membre ale OCEMN în cauză să își accelereze eforturile în vederea aderării la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și ca toate țările din regiunea Mării Negre să continue adaptarea legislației naționale la normele OMC și la principiile comerciale multilaterale, inclusiv la acquis-ul UE în domeniul comerțului; invită aceste țări să accelereze procesul de eliminare treptată a barierelor comerciale cu scopul de continua liberalizarea comerțului, inclusiv simplificarea procedurilor vamale și a regimurilor fiscale; consideră că o cooperare consolidată la nivel parlamentar, atât bilateral, cât și cu Adunarea Parlamentară a OCEMN, APCEMN și Conferința parlamentară privind OMC, ar aduce noi beneficii procesului; consideră, în acest context, că Uniunea Europeană ar trebui să devină un membru cu drepturi depline al Organizației Cooperării Economice a Mării Negre.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru afaceri externe

O strategie UE pentru Marea Neagră

(2010/2087(INI))

Raportoare pentru aviz: Silvia-Adriana Țicău

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie solicită Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. recunoaște faptul că Regiunea Mării Negre (RMN) prezintă o importanță geostrategică, în special pentru securitatea energetică și pentru diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare cu energie ale UE, datorită proximității sale față de Marea Caspică, Orientul Mijlociu și Asia Centrală, precum și faptul că, în urma aderării României și Bulgariei la Uniunea Europeană, UE ar trebui să devină un actor important în relațiile internaționale din regiune, însă recunoaște că trebuie să se facă mai mult în acest sens;

2. invită Comisia să integreze dimensiunea de mediu în strategia sa pentru RMN și, în special, să contribuie la refacerea mediului ca urmare a poluării cu deșeuri toxice în apele care se varsă în Marea Neagră, un exemplu fiind incidentul care a avut loc în bazinul Dunării;

3. consideră că pachetul privind infrastructura energetică ce urmează să fie prezentat în scurt timp de către Comisie trebuie să pună un accent deosebit pe investițiile în domeniul energiei planificate în regiunea Mării Negre; atrage atenția asupra faptului că rutele de tranzit care traversează statele din regiune pot îmbunătăți în mod semnificativ siguranța aprovizionării în UE;

4. subliniază că este important ca statele membre să aibă o abordare comună față de RMN, cu scopul de a îndeplini obiectivele UE pe termen lung vizând siguranța aprovizionării cu energie și stabilitatea în regiune;

5. subliniază că este important să fie definite clar mijloacele și metodele operaționale pentru implementarea unei strategii pentru Marea Neagră, inclusiv procesele, proiectele, sistemul de monitorizare și finanțarea, în special cu scopul de a clarifica modul în care va fi coordonată cu Parteneriatul estic;

6. atrage atenția asupra parteneriatului strategic pe termen lung dintre UE și Rusia și asupra intereselor comune ale acestora în ceea ce privește creșterea volumului schimburilor comerciale și a investițiilor bilaterale, facilitarea și liberalizarea comerțului în cadrul economiei mondiale, precum și consolidarea și dezvoltarea concurenței, inclusiv în RMN;

7. având în vedere construirea de noi interconexiuni și conducte de gaz, de noi interconexiuni și rețele de electricitate, de noi infrastructuri și terminale de GNL, precum și de noi centrale electrice (pe bază de combustibili fosili, energii regenerabile și proiecte nucleare), subliniază că ar trebui stabilite reguli de piață și condiții transparente și echitabile pentru tranzitul energiei și comerțul energetic, care să garanteze previzibilitatea pe termen lung a investițiilor; subliniază că aceste reguli și condiții ar trebui să încurajeze un nivel ridicat de protecție a mediului, de participare democratică, de sănătate umană și de siguranță;

8. solicită ca parteneriatul UE-RMN să includă transferul de cunoștințe și de tehnologie în domeniul energiei regenerabile, al eficienței energetice și al asistenței tehnice la proiectarea rețelelor și subliniază că economiile de energie sunt esențiale pentru sporirea siguranței aprovizionării; sprijină cercetarea în domeniul surselor alternative de energie, în special al energiilor regenerabile, al eficienței energetice și al economiilor de energie, acestea fiind esențiale pentru a putea face față provocărilor create de schimbările climatice și pentru a contribui la eforturile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

9. reafirmă faptul că politica UE privind securitatea energetică se bazează pe diversificarea surselor și a rutelor; subliniază valoarea adăugată europeană și importanța coridorului sudic al gazelor ca mijloc de îmbunătățire a siguranței aprovizionării UE; consideră că proiecte precum gazoductul Nabucco, ce reprezintă o prioritate-cheie pentru UE, alături de alte proiecte mai mici, cum ar fi gazoductul transadriatic (TAP), Conducta Petrolieră Pan-Europeană (PEOP), interconexiunea Turcia-Grecia-Italia (ITGI) sau interconexiunea Azerbaidjan-Georgia-România (AGRI), evidențiază atât importanța deosebită a angajamentelor UE în RMN, cât și nevoile ulterioare de intensificare a cooperării dintre țările din jurul Mării Negre; solicită Comisiei și statelor membre, precum și partenerilor acestora, să sprijine și să accelereze punerea în aplicare a acestor proiecte;

10. îndeamnă Comisia să încheie acordurile cu potențialele țări furnizoare pentru gazoductul Nabucco până la sfârșitul lui 2011;

11. subliniază potențialul surselor de energie regenerabile în RMN, care ar putea contribui considerabil la un viitor energetic sigur la nivel global și la o creștere economică durabilă și îndeamnă Comisia și țările riverane Mării Negre să deblocheze acest potențial;

12. subliniază necesitatea consolidării cooperării energetice multilaterale în RMN, ale cărei principii-cheie sunt stabilite de OMC și de Tratatul privind carta energiei; sprijină integrarea deplină a piețelor și a cadrului de reglementare pe baza legislației UE din domeniul energiei și al mediului și încurajează participarea statelor din regiunea extinsă a Mării Negre la Tratatul privind carta energiei, precum și asistența UE, a BEI și a BERD la modernizarea infrastructurii energetice în RMN;

13. subliniază că, în contextul comerțului internațional și al transportului de hidrocarburi în regiune, este esențial să se țină seama de sensibilitatea ecologică a Mării Negre și de strâmtorile turcești, ceea ce sporește gradul de risc de producere a unor accidente și deversări de petrol în aceste puncte de ambuteiaj aglomerate și periculoase;

14. salută aderarea Ucrainei și Republicii Moldova la Tratatul de instituire a Comunității Energiei, ceea ce va juca un rol important în atingerea obiectivelor UE în materie de securitate energetică și va contribui la securitatea acestor țări;

15. subliniază urgența înființării Adunării Parlamentare Euronest, ceea ce va contribui la realizarea obiectivelor Parteneriatului estic și, astfel, va avea un impact pozitiv asupra chestiunilor legate de securitatea energetică;

16. subliniază necesitatea implicării partenerilor regionali încă din primele etape de concepere a proiectului pentru a stimula interesul și a încuraja proprietatea comună; consideră că strategia pentru Marea Baltică ar putea constitui un exemplu de strategie macroregională care se bazează pe cooperarea dintre autoritățile locale, comunitățile de afaceri și organizațiile societății civile;

17. regretă că Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat a fost afectat negativ de tensiuni regionale și, ca urmare, nu a fost înființat până în prezent; consideră că un astfel de forum ar putea contribui la lansarea de idei și încurajarea dialogului între actorii regionali;

18. salută crearea de parteneriate sectoriale în cele trei domenii cheie: mediu, transport și energie, ceea ce deschide calea pentru analizarea și coordonarea unor proiecte concrete, pe termen lung;

19. salută acțiunile întreprinse pentru extinderea spațiului aerian comun european pentru a include țările de la Marea Neagră; invită Comisia să urmărească dialogul cu Republica Moldova privind liberalizarea transportului său aerian și să înceapă rapid negocierile pentru aderarea Republicii Moldova la spațiul aerian comun european;

20. consideră esențială dezvoltarea porturilor UE la Marea Neagră, inclusiv a terminalelor pentru petrol și gaz și a aranjamentelor privind transportul intermodal, în scopul îmbunătățirii comerțului internațional și a transportului hidrocarburilor în regiune; subliniază că la construirea unei asemenea infrastructuri ar trebui să se respecte cu strictețe cele mai ridicate standarde UE și internaționale în ceea ce privește protecția mediului în zonele de coastă, sănătatea umană și securitatea și să se efectueze în prealabil toate evaluările relevante privind impactul asupra mediului;

21. solicită statelor riverane Mării Negre să încheie un memorandum de înțelegere în vederea dezvoltării coridoarelor maritime și solicită Comisiei să deschidă o linie bugetară TEN-T care să finanțeze coridoarele maritime ale Mării Negre, similară celei prin care se finanțează coridoarele maritime din Marea Baltică, Marea Nordului și Marea Mediterană;

22. consideră că, pentru comerțul internațional și pentru transportul de hidrocarburi în regiune, este esențială dezvoltarea infrastructurii din porturile UE la Marea Neagră și la Dunărea maritimă și a infrastructurii de transport intermodal și solicită Comisiei și statelor membre să accelereze realizarea proiectelor prioritare de transport transeuropean de pe axele 7, 18, 21 și 22, prevăzute în anexa II la Decizia nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și integrarea progresivă a acestora cu TRACECA, cu axa centrală, cea de sud-est și cu rutele maritime pentru transport internațional definite în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European „Extinderea principalelor axe transeuropene de transport către țările învecinate - Orientări pentru transportul în Europa și în regiunile învecinate [COM(2007)0032];

23. consideră necesară modernizarea infrastructurilor rutiere în RMN și asigurarea conexiunilor cu coridoarele europene de transport; subliniază necesitatea de a pune în aplicare Proiectul „Autostrada Mării Negre”, lansat de Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN) în 2006, aceasta traversând toate țările OCEMN, și solicită Comisei și statelor riverane Mării Negre să-l includă printre proiectele prioritare ale TEN-T la efectuarea revizuirii intermediare a politicii TEN-T;

24. recunoaște realizările proiectului BSI[1] în ceea ce privește crearea unei rețele regionale de cercetare și educație în regiunea extinsă a Mării Negre, precum și conectarea acesteia la GEANT și invită Comisia să continue să sprijine proiectele de cercetare în RMN, printre care HP-SEE, SEE-GRID, SCENE, CAREN și BSRN

25. recunoaște importanța OCEMN și rolul Sinergiei Mării Negre, dar – dată fiind importanța geopolitică a RMN și lipsa oricăror succese notabile până în momentul de față legate de Sinergia Mării Negre – subliniază nevoia urgentă de a dezvolta o strategie UE unitară pentru RMN, deoarece numai printr-o asemenea strategie se poate atinge obiectivul unei cooperări consolidate și durabile cu RMN;

26. subliniază că Programul operațional comun pentru Marea Neagră 2007-2013, finanțat de Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) este primul program de cooperare transfrontalieră finanțat de UE în bazinul Mării Negre și solicită statelor riverane Mării Negre să semneze acordul financiar cu Comisia în temeiul căruia poate fi obținut accesul la finanțare IEVP astfel încât acest program să devină un instrumentul principal în implementarea unei strategii europene pentru Marea Neagră;

27. invită, prin urmare, Comisia să acorde o mai mare prioritate RMN și să dezvolte o Strategie UE pentru Marea Neagră însoțită de un Plan de acțiune care să conțină proiecte-pilot, cu implicarea cât mai largă a operatorilor și partenerilor regionali relevanți în special în următoarele domenii de cooperare: dezvoltarea economică durabilă, cercetarea și inovarea tehnologică, îmbunătățirea conectivității și a comunicării, protecția mediului, inclusiv conservarea naturii, securitatea, migrația, sprijinirea și dezvoltarea societății civile, educația și schimburile culturale, și care să utilizeze toate instrumentele financiare disponibile (FC, FEDER, FIV, IEVP);

28. subliniază necesitatea creării unei legături între Strategia macroregională pentru regiunea Dunării și RMN, deoarece Dunărea și Marea Neagră constituie cea mai mare întindere de apă din Europa în afara oceanelor și o strategie UE coordonată în mod adecvat poate aduce numeroase avantaje pentru întreaga regiune.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

[1] Black Sea Interconnection;

Data adoptării

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

Membri titulari prezenți la votul final

William (The Earl of) Dartmouth, Kader Arif, Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Joe Higgins, Yannick Jadot, Bernd Lange, David Martin, Emilio Menéndez del Valle, Vital Moreira, Niccolò Rinaldi, Helmut Scholz, Robert Sturdy, Keith Taylor, Jan Zahradil, Pablo Zalba Bidegain

Membri supleanți prezenți la votul final

George Sabin Cutaș, Béla Glattfelder, Małgorzata Handzlik, Maria Eleni Koppa, Elisabeth Köstinger, Michael Theurer, Jarosław Leszek Wałęsa

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Anna Záborská

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la o strategie a UE pentru Marea Neagră

(2010/2087(INI))

Raportor pentru aviz: Victor Boștinaru

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. consideră că regiunea Mării Negre este o regiune esențială și este de părere că o strategie a UE pentru Marea Neagră va contribui la realizarea obiectivelor în materie de integrare europeană; consideră că această strategie este esențială pentru dezvoltarea sustenabilă și coordonată a acestei regiuni, precum și pentru stabilitatea și securitatea regiunii și a UE în general;

2. consideră că, pentru a lansa o strategie eficientă pentru Marea Neagră, este vitală implicarea totală și de o manieră constructivă a tuturor țărilor vizate, atât din cadrul, cât și din afara UE; solicită ca toate regiunile în cauză că coopereze și subliniază importanța participării organismelor de la toate nivelurile de guvernanță pentru a asigura succesul unei abordări integrate, prin implicarea organizațiilor existente, precum OCEMN, APCEMN și Comisia Mării Negre, dar și prin înființarea unor organizații noi, dacă este necesar, cu scopul de a identifica împreună problemele comune și resursele disponibile, precum și domeniile în care acțiunea coordonată poate aduce o valoare adăugată semnificativă; consideră totuși esențială definirea sferelor de responsabilitate respective pentru a se evita suprapunerea de competențe dintre diferite niveluri de guvernare și pentru a asigura o implementare rapidă;

3. este de părere că este crucială coordonarea cu alte strategii dezvoltate la nivelul UE; salută, în acest context, publicarea viitoare a Strategiei UE pentru Regiunea Dunării și invită toate statele vizate să elaboreze proiecte referitoare la Marea Neagră, întrucât cele două regiuni sunt interconectate din punct de vedere teritorial și economic;

4. încurajează formularea, în contextul acestei strategii, a unei abordări integrate și utilizarea principiilor încetățenite ale politicilor de coeziune și de vecinătate ale UE, care pot contribui la obținerea unor rezultate concrete, facilitând, totodată, procesul de consolidare a resurselor pentru regiunile rămase în urmă; consideră, în special, că ar trebui promovată cooperarea transfrontalieră între regiuni pentru a aborda problemele comune prin măsuri coordonate; subliniază faptul că Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT) oferă un cadru de colaborare potrivit pentru o guvernanță structurată, pe mai multe niveluri; solicită Comisiei să caute modalități de a coordona mai bine diferitele instrumente europene de cooperare transfrontalieră la granițele externe ale Uniunii;

5. își exprimă sprijinul pentru continuarea programelor susținute în cadrul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și recomandă să se aloce fonduri suficiente pentru Programul operațional comun pentru bazinul Mării Negre pentru următoarea perioadă de programare în vederea abordării pe deplin a tuturor obiectivelor menționate în Documentul strategic privind cooperarea transfrontalieră din cadrul IEVP pentru 2007‑2013 și pentru a depune în continuare eforturi în vederea realizării acestor obiective; subliniază că ar trebui elaborate norme uniforme de gestionare a aplicațiilor astfel încât toate entitățile juridice din orice stat din zona aferentă programului să poată candida în calitate de candidat principal; consideră că toate țările înscrise în Programul operațional comun pentru bazinul Mării Negre ar trebui implicate și încurajate să participe activ în viitoarea perioadă de programare;

6. încurajează dezvoltarea de sinergii între diferitele politici ale Uniunii care se regăsesc în cadrul strategiei, îndeosebi fondurile structurale, Programul-cadru de cercetare și dezvoltare și Rețelele de transport transeuropene, pentru a asigura sustenabilitatea măsurilor finanțate; în acest mod, oportunitățile create printr-o inițiativă de dezvoltare economică pot fi preluate de o altă inițiativă complementară;

7. recunoaște importanța autorităților regionale și locale și a părților interesate pentru conceperea și implementarea strategiei, având în vedere legătura strânsă a acestora cu teritoriul și cu populația locală; solicită, prin urmare, identificarea nevoilor acestora și implicarea lor în strategie;

8. subliniază că schimbul de bune practici dintre regiuni are o importanță centrală pentru toate domeniile de cooperare, deoarece regiunile care au o experiență îndelungată în elaborarea și implementarea de proiecte ar putea sprijini alte regiuni să-și îmbunătățească performanțele;

9. consideră că îmbunătățirea capacității administrative a tuturor părților interesate de la nivel regional și local din regiunea Mării Negre este esențială pentru a asigura implementarea eficientă și gestionarea financiară corectă a proiectelor UE, o mai mare transparență și responsabilitate și o dezvoltare teritorială echilibrată în regiune;

10. apreciază că toate proiectele de infrastructură, fie în domeniul transportului, fie în cel al energiei, ar trebui negociate între toate țările vizate din zona Mării Negre și că ar trebui asigurată coordonarea îndeosebi pentru proiectele TEN-T și pentru proiectele referitoare la dezvoltarea porturilor; subliniază importanța îmbunătățirii operațiunilor de transport de marfă intermodale, prin integrarea transportului maritim pe distanțe scurte în logistica transporturilor, printr-o ameliorare a operațiunilor portuare și o eficientizare a legăturilor cu hinterlandul; consideră că UE trebuie să coopereze în continuare cu partenerii săi regionali în ceea ce privește creșterea siguranței infrastructurilor, modernizarea infrastructurii existente și crearea unor infrastructuri noi; solicită coordonarea eficientă a operațiunilor de căutare și de salvare din bazinul Mării Negre și instituirea unei strategii privind supravegherea în zona Mării Negre;

11. subliniază importanța proiectelor legate de coridorul sudic, având în vedere obiectivul de bază al UE de diversificare a canalelor de aprovizionare cu energie;

12. având în vedere importanța regiunii Mării Negre pentru aprovizionarea cu energie a Europei, consideră esențială realizarea unei evaluări detaliate a beneficiilor și a implicațiilor legate de mediu ale proiectelor aflate în plan și ale celor viitoare în domeniul energiei; în această privință, consideră că este crucial ca, pentru a fi bine pregătite pentru toate potențialele dezastre și accidente tehnice cu efect asupra mediului, toate țările și regiunile implicate să se pună de acord cu mult timp înainte în privința modului în care trebuie abordate aceste evenimente din punct de vedere al mediului, economic și tehnic;

13. având în vedere că Marea Neagră este foarte poluată și că poluarea nu cunoaște granițe, solicită să se găsească o soluție comună pentru toate țările din regiunea Mării Negre privind această problemă, prin utilizarea tuturor instrumentelor existente și pe baza standardelor UE, cu scopul de a combate și de a reduce poluarea, precum și de a proteja în continuare mediul înconjurător prin măsuri de prevenire;

14. având în vedere pescuitul excesiv ce are loc în Marea Neagră, solicită adoptarea, în cadrul acestei strategii, a unor măsuri convenite în vederea protejării resurselor naturale (stocurile de pești, biodiversitatea etc.), precum și dezvoltarea sustenabilă a zonelor de pescuit; susține acțiunile de promovare a moștenirii culturale (experiența și competențele profesionale acumulate, specializări noi), precum și o creștere a calității traiului în zonele respective; încurajează parteneriatele locale și regionale și consideră că Strategia pentru Marea Neagră ar trebui să contribuie la modernizarea porturilor maritime existente și la actualizarea serviciilor portuare, ținând în mod corespunzător seama de standardele de siguranță și de protecție a mediului;

15. consideră că proiectele convenite de țările din zona Mării Negre pot contribui la dezvoltarea socio-economică, accentul punându-se pe diversificarea activităților economice, pe intensificarea colaborării în domeniul educației și în cel al cercetării și pe protejarea resurselor naturale, dar și la îmbunătățirea cooperării privind creșterea securității prin combaterea infracționalității transfrontaliere;

16. subliniază faptul că efectele schimbărilor climatice asupra regiunii Mării Negre, asupra populației și economiei din regiune generează dificultăți majore pentru noile posibilități de dezvoltare, astfel încât ar trebui susținută și încurajată în continuare o cooperare sporită între țările cu ieșire la Marea Neagră, în special în domeniul elaborării de măsuri de adaptare și de atenuare vizând o anticipare a situațiilor de urgență;

17. consideră că moștenirea bogată de peisaje culturale și de habitate din toată regiunea Mării Negre este poate unul dintre cele mai clare exemple de putere a diversității; consideră că utilizarea și conservarea integrate și atente ale acestor bogății pot contribui la realizarea obiectivului noii strategii, asigurând faptul că marketingul și brandingul regionale comune folosesc întreaga gamă de calități pe care le are de oferit această regiune.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Aviz juridic - Politica de confidențialitate