referitoare la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale

(2010/2102(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (COM(2010)0163),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2010 referitoare la efectele crizei financiare și economice mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare(2), precum și Declarația de la Monterrey (2002), Conferința privind finanțarea pentru dezvoltare de la Doha (2008), Declarația de la Paris (2005) și Agenda pentru acțiune de la Accra (2008), prin care scurgerile de capital și fluxurile financiare ilicite au fost identificate în mod explicit ca un obstacol major în calea mobilizării veniturilor interne pentru dezvoltare,

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010(3),

–   având în vedere Summitul G20 organizat la Seoul la 11-12 noiembrie 2010 și inițiativa de consolidare a cooperării internaționale cu țările în curs de dezvoltare în vederea combaterii evaziunii și a fraudei fiscale, lansată de Ministerul German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, cunoscută sub denumirea de „Pactul fiscal internațional” (PFI),

–   având în vedere concluziile Conferinței internaționale privind fiscalitatea de la Pretoria din 29 august 2008,

–   având în vedere concluziile Summitului G20 de la Londra din 2 și 3 aprilie 2009,

–   având în vedere declarația liderilor în urma Summitului G20 de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009 și Rezoluția sa din 8 octombrie 2009 cu privire la această temă(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 privind Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2007 privind propunerea de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardul internațional de raportare financiară IFRS 8 privind prezentarea segmentelor operaționale(6),

–   având în vedere Raportul comisiei guvernamentale norvegiene din iunie 2009, intitulat „Paradisurile fiscale și dezvoltarea”,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și cel al Comisiei pentru comerț internațional (A7‑0027/2011),

A. întrucât consolidarea sistemului fiscal este una dintre provocările principale cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare pentru îndeplinirea ODM;

B.  întrucât impozitele pot reprezenta o sursă fiabilă și durabilă pentru finanțarea dezvoltării dacă există un regim de impozitare progresivă, o administrație eficace și eficientă care să promoveze îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar veniturile publice sunt utilizate în mod transparent și responsabil;

C.  întrucât țările în curs de dezvoltare se confruntă cu mari provocări în privința colectării veniturilor fiscale din cauza resurselor umane și financiare insuficiente pentru colectarea impozitelor, a slabei capacități administrative, a corupției, a lipsei de legitimitate a sistemului politic, a distribuției inegale a veniturilor și a guvernanței fiscale defectuoase;

D.  întrucât formele principale de fluxuri financiare ilicite și de scurgeri de capital includ evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale dintre țări pentru a atrage ISD, contracte de vânzare-răscumpărare de active încheiate între întreprinderi („round-tripping”), obținerea de fonduri din mai multe surse simultan, transportul unor volume mari de numerar, acordurile de investiții netransparente și dezavantajoase și contrabanda;

E.  întrucât centrele off-shore și paradisurile fiscale favorizează o scurgere ilicită de capital în valoare de o mie de miliarde USD anual; întrucât aceste scurgeri monetare ilicite reprezintă o sumă de aproximativ zece ori mai mare decât fondurile pentru asistență destinate țărilor în curs de dezvoltare pentru reducerea sărăciei și dezvoltarea economică;

F.   întrucât paradisurile fiscale, care oferă regimuri bazate pe secretul informației și domiciliu fictiv, combinate cu regimuri fiscale „la cota zero” pentru a atrage capital și venituri ce ar fi trebuit impozitate în alte țări, generează o concurență fiscală dăunătoare;

G.  întrucât concurența din domeniul fiscal a dus la transferul sarcinii fiscale pe umerii lucrătorilor și ai gospodăriilor cu venituri mici și a impus reduceri bugetare cu efecte negative în serviciile publice din țările sărace;

H.  întrucât contractele de vânzare-răscumpărare de active încheiate între întreprinderi („round-tripping”), stimulentele fiscale și concurența în domeniul fiscal dintre țările în curs de dezvoltare duc adesea la rezultate prejudiciabile care devin evidente atunci când țările își „vând” sistemele fiscale, iar companiile „cumpără” cote în aceste sisteme pe o piață pe care domină o concurență asemănătoare cu cea dintre companii;

I.   întrucât frauda fiscală din țările în curs de dezvoltare conduce la o pierdere anuală de venituri fiscale în valoare de zece ori mai mare decât cuantumul asistenței pentru dezvoltare acordate de țările dezvoltate;

J.   întrucât posibilitatea de a întări mobilizarea resurselor interne este afectată și de contextul mondial al liberalizării piețelor internaționale, ceea ce presupune înlocuirea veniturilor vamale cu alte resurse interne; întrucât studiile efectuate de FMI demonstrează că în timp ce țările bogate au reușit să compenseze reducerea taxelor comerciale ca principală sursă de venit cu alte surse de venituri, în special TVA, țările cele mai sărace au reușit să înlocuiască, în cel mai bun caz, 30% din taxele comerciale pierdute(7);

K.  întrucât studiul comparativ realizat de ITC (Mapping Survey) demonstrează necesitatea unei coordonări mai intense între donatori în domeniul fiscalității și dezvoltării,

L.  întrucât existența unui important sector informal în cadrul unei economii împiedică mobilizarea resurselor interne;

M.  întrucât multe dintre țările în curs de dezvoltare nu profită de avântul produselor de consum, deoarece nu primesc o cotă decentă din redevențele pentru zăcămintele minerale care li s-ar cuveni;

N.  întrucât multe dintre țările în curs de dezvoltare nici măcar nu ajung la un nivel minim de impozitare care ar fi necesar pentru finanțarea serviciilor publice și a angajamentelor internaționale, cum ar fi reducerea sărăciei;

O.  întrucât fiscalitatea reprezintă o sursă de venit care este potențial mai stabilă și mai durabilă decât fluxurile provenite din asistență și stimulează mai puternic devotamentul față de țările respective;

P.   întrucât raportarea consolidată face deseori dificilă identificarea companiilor care trebuie impozitate și determinarea cotei de impozit corespunzătoare din cauza structurii corporative complexe a acestor companii și a repartizării activității economice între ele;

Q.  întrucât așa-numitele „fonduri-oportuniste”, care de multe ori își au sediul într-un paradis fiscal, practică tot mai mult cumpărarea datoriilor țărilor în curs de dezvoltare la prețuri foarte reduse, iar apoi le acționează în judecată reclamând cuantumul inițial al datoriei (deseori cu dobândă și penalități), ceea ce limitează semnificativ capacitatea de acțiune a țărilor în curs de dezvoltare pe baza veniturilor fiscale suplimentare;

R.  întrucât nu există legi care ar limita profiturile pe care le poate realiza un fond oportunist prin acționarea în judecată a țărilor în curs de dezvoltare pentru a încasa datoriile cu termenul de scadență expirat și întrucât nu există organisme de reglementare care să dezvăluie identitatea fondurilor oportuniste și suma pe care au plătit-o pentru datoria respectivă, considerată anterior fără valoare;

S.  întrucât în multe țări în curs de dezvoltare există mai multe cote de impozitare a venitului întreprinderilor, nu numai în funcție de veniturile și dividendele întreprinderii, ci și de sectorul de afaceri, ceea ce înseamnă că alocarea resurselor pe sectoare este denaturată din cauza existenței unor cote de impozitare diferite;

T.  întrucât îndeplinirea obligațiilor fiscale trebuie definită ca plata impozitelor la locul potrivit și în momentul potrivit, „potrivit” însemnând că substanța economică a tranzacțiilor efectuate coincide cu locul și forma în care acestea sunt raportate în scopuri fiscale;

I.   Importanța impozitării pentru îndeplinirea ODM

1.  este de acord cu poziția Comisiei conform căreia sistemele fiscale eficiente și echitabile sunt esențiale pentru reducerea sărăciei, buna guvernanță și dezvoltarea statului;

2.  salută inițiativa Comisiei de a consolida capacitățile de bună guvernanță în domeniul fiscal pentru dezvoltare și observă că este necesar să se elaboreze un cadru de reglementare menit să sprijine cooperarea internațională în materie fiscală, transparența, dezvoltarea sectorului privat și a sectorului public, precum și creșterea economică;

3.  subliniază că raportul dintre impozite și PIB variază între 10% și 20% în țările în curs de dezvoltare față de 25% până la 40% în țările dezvoltate; regretă că până în prezent donatorii au acordat un sprijin prea puțin semnificativ asistenței în materie de fiscalitate; în acest context, salută propunerea Comisiei de a consolida sprijinul acordat pentru furnizarea de asistență țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește reformele fiscale și pentru consolidarea administrațiilor fiscale care se ocupă de FED pentru statele ACP, a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare și a Instrumentului european de vecinătate și de parteneriat, precum și de a consolida sprijinul acordat organismelor naționale de supraveghere, parlamentelor și actorilor nestatali;

4.  subliniază că ar trebui accentuate mai puternic eforturile depuse în vederea dezvoltării de capacități în țările în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să valorifice schimburile de informații și să combată în mod eficace evaziunea fiscală prin intermediul propriilor legislații interne;

Dificultăți întâmpinate de țările în curs de dezvoltare în privința colectării veniturilor fiscale

5.  constată cu îngrijorare faptul că sistemele fiscale din multe țări sărace rămân caracterizate de baze de impozitare extrem de reduse, scutiri fiscale pentru elite, scutiri fiscale provizorii pentru întreprinderi, ceea ce creează un stimulent puternic pentru evaziunea fiscală, deoarece întreprinderile supuse impozitării pot iniția relații economice cu cele care beneficiază de scutire fiscală pentru a-și deplasa profiturile, precum și venituri extrem de mari din resurse naturale nedeclarate și fluxuri ilicite mari de capital legate de o evaziune fiscală la scară mare;

6.  subliniază că veniturile fiscale nu trebuie considerate o alternativă la asistența externă, ci mai curând o parte integrantă a veniturilor publice care le permite acestor țări să se dezvolte;

7.  subliniază faptul că sistemele fiscale eficiente, progresive și echitabile sunt cruciale pentru dezvoltare, întrucât acestea contribuie la finanțarea furnizării de bunuri de interes public, la consolidarea statului și la o bună guvernanță, precum și faptul că obiectivul țărilor sărace trebuie să fie acela de a înlocui dependența de ajutoarele străine cu autonomia fiscală, dar că evaziunea și frauda fiscală împiedică, totuși, realizarea acestor obiective privind dezvoltarea;

8.  deplânge faptul că paradisurile fiscale slăbesc guvernanța democratică, fac infracțiunile economice mai profitabile, încurajează eforturile pentru obținerea de rente și sporesc distribuirea inechitabilă a veniturilor fiscale; îndeamnă UE să considere lupta împotriva paradisurilor fiscale și împotriva corupției o prioritate maximă a agendei finanțelor internaționale și a instituțiilor pentru dezvoltare;

9.  subliniază că evaziunea fiscală reprezintă o pierdere financiară considerabilă pentru țările în curs de dezvoltare și că măsurile pentru combaterea paradisurilor fiscale și a evaziunii fiscale reprezintă una dintre prioritățile UE pentru a ajuta în mod eficace țările în curs de dezvoltare să dispună de propriile venituri fiscale; reamintește necesitatea unor măsuri adecvate în acest sens la nivel european și internațional, în conformitate cu angajamentele asumate, în special de G20;

10. reamintește că, în timp ce efectele pozitive ale APE nu se vor face simțite decât pe termen mediu și lung, scăderea veniturilor va surveni ca o consecință imediată a reducerii tarifelor vamale;

11. subliniază faptul că ar trebui să se acorde o atenție mai mare dificultăților cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește generarea de venituri interne în contextul globalizării, fiind acordate scutiri multiple marilor întreprinderi naționale și străine pentru a atrage investiții; solicită UE să ajute țările în curs de dezvoltare să-și dezvolte sisteme fiscale care să le permită să beneficieze de procesul de globalizare;

12. subliniază că țările cele mai sărace se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește înlocuirea, prin alte tipuri de resurse interne, a taxelor comerciale aflate în scădere ca urmare a contextului mondial actual caracterizat de liberalizarea comerțului, reușind să înlocuiască, în cele mai fericite cazuri, aproximativ 30% din taxele comerciale pierdute;

13. subliniază că paradisurile fiscale erodează, prin sporirea concurenței pentru capitalul mobil, capacitatea suverană a țărilor în curs de dezvoltare de a impozita veniturile provenite din capital ca mijloc de extindere a bazei de impozitare, aceste țări având deja o bază de impozitare mai mică decât țările bogate;

14. reamintește că asimetria informațiilor generată de normele de confidențialitate practicate de paradisurile fiscale reduce eficiența piețelor financiare internaționale, deoarece această situație are ca rezultat majorarea primelor de risc și, prin urmare, majorarea costului împrumuturilor atât pentru țările bogate, cât și pentru cele sărace;

15. este conștient de faptul că ameliorarea calitativă și cantitativă a procesului de mobilizare a resurselor financiare interne ale țărilor în curs de dezvoltare va produce rezultate pe termen lung; invită Uniunea Europeană să își mențină oferta de asistență sub toate formele atât timp cât țările în curs de dezvoltare consideră că aceasta este necesară pentru finanțarea dezvoltării lor;

II. Sprijinirea unor sisteme fiscale eficace, eficiente, echitabile și durabile

16. reamintește că buna guvernanță și calitatea instituțiilor reprezintă cea mai importantă forță motrice pentru prosperitatea economică; așadar, îndeamnă Comisia să acorde asistență autorităților fiscale și agențiilor judiciare și anticorupție din țările în curs de dezvoltare în efortul acestora de a dezvolta un sistem fiscal progresiv și durabil care să aducă în viitor un „dividend de guvernanță” prin intermediul unui grad sporit de legitimitate și răspundere, precum și să integreze în mod eficace principiile bunei guvernanțe în chestiunile fiscale în programarea, implementarea și monitorizarea documentelor de strategie națională și regională; îndeamnă statele membre să își îndeplinească angajamentele privind ajutorul acordat de acestea în domeniul fiscal și să combată mituirea practicată de întreprinderile care își au sediul în jurisdicțiile lor și desfășoară activități în țările în curs de dezvoltare; recomandă Comisiei să includă parlamentele naționale ale țărilor în curs de dezvoltare în procesul bugetar, promovând astfel o relație armonioasă și un grad sporit de transparență a acestui proces;

17. reamintește că buna guvernanță în domeniul fiscal nu poate fi exportată sau impusă din exterior și că fiecare stat are responsabilitatea de a decide asupra politicii fiscale proprii; în acest context, invită Comisia și guvernele statelor membre să nu impună obstacole și să colaboreze cu orice țară care va decide o creștere consecventă și echitabilă a fiscalității impuse întreprinderilor străine prezente pe teritoriul său, în special întreprinderilor din domeniul extracției de materii prime, care constituie o bogăție importantă a țărilor în curs de dezvoltare;

18. invită Comisia să includă o clauză privind guvernanța fiscală, inclusiv monitorizarea implementării acesteia, în acordurile relevante încheiate de UE cu țările terțe;

19. reamintește că reducerea resurselor vamale determinată în special de acordurile de parteneriat economic cu Uniunea Europeană afectează negativ resursele financiare disponibile imediat în țările în curs de dezvoltare; în acest context și pentru a compensa aceste pierderi, invită Comisia să încurajeze țările în curs de dezvoltare, în cadrul oricărei măsuri de asistență acordate pentru ameliorarea sistemelor fiscale naționale, să privilegieze impozitele directe progresive în locul impozitelor indirecte, în special cele pe consum, care, prin natura lor, afectează în mai mare măsură populația cu venituri scăzute;

20. solicită punerea în aplicare sistematică, în cadrul Acordurilor de parteneriat economic (APE), a unor măsuri de sprijin pentru reformele fiscale sub formă de sprijin material (sisteme informatice) și organizațional (formare în domeniul juridic și fiscal a personalului din administrația fiscală), dacă acest lucru este solicitat de o țară în curs de dezvoltare; subliniază necesitatea de a depune un efort deosebit în ceea ce privește țările din Africa care nu beneficiază încă de ajutor pe termen lung în materie de fiscalitate;

21. reafirmă necesitatea de a consolida gradul de coerență dintre politica de dezvoltare și politica comercială a Uniunii Europene; reamintește faptul că, deși, drept urmare posibilă a crizei, a fost accentuată volatilitatea prețurilor la mărfuri și a fost provocată o reducere a fluxurilor de capitaluri către țările în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană în ansamblu, inclusiv statele sale membre, este în continuare cel mai mare donator de ajutor pentru dezvoltare, reprezentând 56% din totalul ajutorului acordat la nivel mondial, suma alocată în 2009 fiind de 49 de miliarde EUR; subliniază faptul că, în acest context, punerea în aplicare a unui sistem de impozitare eficient ar trebui să reprezinte o prioritate pentru țările în curs de dezvoltare, pentru a-și reduce dependența de ajutorul extern și de alte fluxuri financiare externe imprevizibile;

22. solicită să se asigure coerența între sprijinul financiar al UE și acordarea accesului la piețele UE de care beneficiază anumite țări și să se consolideze nivelul de cooperare al respectivelor țări în ceea ce privește principiile bunei guvernanțe în domeniul fiscal;

23. salută inițiativa regională în materie de cooperare fiscală destinată să permită țărilor în curs de dezvoltare să dezbată rolul impozitării în procesul de construcție statală și de dezvoltare a capacităților și să facă schimb de bune practici cu privire la administrarea fiscală;

24. reamintește că principala provocare pentru țările sărace este extinderea bazei de impozitare; subliniază faptul că, alături de alți factori, diminuarea taxelor comerciale a condus la introducerea impozitelor pe consum (TVA sau impozite pe energie); consideră că, deși TVA poate contribui la extinderea bazei de impozitare în economiile cu sectoare informale de mari dimensiuni, caracterul universal al TVA afectează cel mai grav persoanele sărace; consideră că asistența pentru dezvoltare a UE ar trebui să acorde prioritate inițiativelor care au ca obiectiv îmbunătățirea eficacității și transparenței sistemelor fiscale, de exemplu prin identificarea de mijloace prin care țările în curs de dezvoltare își pot extinde baza de impozitare sau fluxul de venituri fiscale prin intermediul impozitelor directe și indirecte;

25. reamintește că extinderea schimburilor comerciale cu țările în curs de dezvoltare trebuie să aibă ca obiectiv favorizarea creșterii economice durabile și dezvoltarea acestor țări; constată că eliminarea taxelor vamale conduce inevitabil la o pierdere de venituri vamale și trebuie deci să fie mai strict supravegheată, mai treptată și să se desfășoare în paralel cu punerea în aplicare a reformelor fiscale care să mobilizeze forme alternative de venituri în vederea compensării pierderii (TVA, impozitul pe proprietate, impozitul pe venit);

26. constată cu îngrijorare că în perioada 1991-2004 de pe continentul african s-au scurs miliarde de dolari în fiecare an; în special, subliniază că, potrivit estimărilor, aceste scurgeri reprezintă 7,6% din PIB-ul anual al regiunii, fapt care conferă țărilor africane o poziție de creditor net în raport cu țările donatoare; consideră că AOD și ajutorul pentru reducerea datoriei acordate de țările dezvoltate vor produce efecte numai dacă și G20, OCDE și UE întreprind măsuri concrete pentru a se asigura că baza de impozitare potențială a țărilor în curs de dezvoltare nu este subminată de evaziunea fiscală; încurajează în acest sens ONU și OCDE să își continue activitatea în acest domeniu în strânsă colaborare cu Forumul african pentru administrarea fiscală;

27. insistă asupra faptului că mijloacele adecvate de identificare a unor surse alternative de venituri ar trebui să susțină, și nu să descurajeze inovarea, spiritul antreprenorial și crearea de IMM-uri, consolidând sentimentul de apartenență și dezvoltarea locală;

28. subliniază că costurile administrative, în special cele aferente unui sistem de TVA organizat pe mai multe cote, ar putea fi prea mari pentru țările în curs de dezvoltare ale căror autorități fiscale nu au resursele financiare și umane necesare, impunându-se deci o supraveghere strictă a acestora; consideră că în astfel de cazuri accizele trebuie să fie extrem de selective, focalizate numai pe câteva produse selectate, în special, în baza faptului că, atunci când sunt consumate, produc efecte negative asupra societății și au, de obicei, o cerere neelastică (produse din tutun, alcool etc.); invită, de asemenea, în caz de limitare, să fie identificate și supuse impozitării și companiile care ar putea determina o creștere a veniturilor fiscale (de exemplu, companiile care extrag materii prime);

29. subliniază că o cerință importantă pentru majorarea impozitării directe ar trebui să fie includerea sectorului informal în economia formală și îmbunătățirea climatului de afaceri;

30. subliniază faptul că, în contextul concurenței din domeniul fiscal la nivel mondial, țările în curs de dezvoltare obțin cea mai mare parte a veniturilor fiscale din capital și au posibilități reduse de a colecta impozite alternative; observă că reducerea veniturilor fiscale din cauza acestei concurențe ar trebui compensată prin extinderea bazei de impozitare sau prin evitarea acestei concurențe în general, în cazul în care acest lucru este posibil și sunt puși în pericol, în concurența pentru IDS, alți factori, cum ar fi buna guvernanță, securitatea juridică și evitarea naționalizărilor; subliniază că țările cu venituri scăzute au nevoie de o capacitate de a negocia în mod eficace cu întreprinderile multinaționale pentru a-și asigura o cotă echitabilă din profiturile corporațiilor și reamintește că aceste țări ar trebui să aibă o capacitate adecvată de a dezvolta politici prin care să impună controlul asupra capitalului, deoarece dreptul de a colecta și de a redistribui veniturile fiscale este un criteriu esențial pentru suveranitatea și legitimitatea statelor și, prin urmare, o cerință prealabilă pentru buna guvernanță;

31. subliniază că guvernul francez a comandat efectuarea unor cercetări privind stimulentele politice pentru fiscalitate, dar sunt necesare și alte măsuri; prin urmare, invită Comisia să studieze dacă diferite metode de transfer al asistenței, de exemplu subvențiile în comparație cu împrumuturile, ar putea contribui la limitarea sau la neutralizarea efectelor potențial negative pe care asistența le poate avea asupra veniturilor și dacă sprijinul bugetar și îmbunătățirea conexă a transparenței și eficacității gestiunii cheltuielilor publice contribuie pe termen lung la sporirea gradului de disponibilitate a cetățenilor de a plăti impozite;

32. constată că se acordă prea puțină atenție modului în care guvernele pot folosi politicile fiscale pentru a reduce inegalitățile de venituri și de bunăstare prin minimizarea diferențelor existente între sexe în ceea ce privește obligațiile fiscale;

33. solicită ca sistemele fiscale din țările în curs de dezvoltare să se axeze pe principiile neutralității, egalității și simplității, care ar trebui realizate prin următoarele măsuri:

(a) un impozit care să nu reprezinte o proporție mai mare din venitul persoanelor sărace, ci o proporție mai mare din venitul sau bogăția contribuabilului pe măsură ce aceasta crește;

(b) un impozit care să nu discrimineze în funcție de sex, orientare sexuală, tip de gospodărie, cetățenie sau stare civilă;

(c) un sistem fiscal clar, simplu și transparent care să excludă diverse modalități de interpretare nedorită a legislației fiscale în scopul obținerii de reduceri fiscale considerabile în detrimentul cheltuielilor sociale;

(d) un tratament egal, din punct de vedere fiscal, al câștigurilor și pierderilor veritabile în raport cu orice sursă de venit, ceea ce înseamnă că câștigurile sunt impozabile, iar pierderile deductibile;

(e) un nivel al impozitării care să fie strâns legat de diferite etape de dezvoltare economică;

(f) unificarea multiplelor cote ale impozitului pe venitul întreprinderilor prin calcularea cotelor impozitului pe venit pe baza volumului de afaceri și nu pe baza sectorului de afaceri;

34. consideră că este necesar ca OCDE să elaboreze noi orientări privind taxele pentru transferuri, care reprezintă un mijloc indispensabil de a împiedica anumite întreprinderi multinaționale să își transfere beneficiile către țări cu regimuri fiscale mai favorabile, asigurând faptul că aceste întreprinderi își plătesc impozitele în țările în care își realizează efectiv beneficiile, inclusiv în țările în curs de dezvoltare;

35. consideră că un sistem de impozitare la cote scăzute pentru veniturile mici și mijlocii, întemeiat pe o bază impozabilă extinsă și excluzând toate exonerările și preferințele fiscale discreționare, în special pentru industria extractivă, este indispensabil; subliniază necesitatea investițiilor publice în proiecte ce au un impact local pozitiv pe plan economic, social și de mediu, având grijă totodată să nu fie create condiții favorabile pentru apariția unor forme de dumping fiscal;

III. Măsuri pentru dezvoltarea unui mediu fiscal internațional transparent, echitabil și bazat pe cooperare

Evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale

36. subliniază că evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale este unul dintre cei mai importanți factori care determină scurgerile ilicite de capital; solicită Comisiei să contribuie la sporirea cunoștințelor de specialitate în acest domeniu în sectorul public din țările în curs de dezvoltare și să facă eforturi pentru a prezenta propuneri concrete prin care să garanteze faptul că G20, OCDE, ONU și OMC iau în considerare un set mai amplu de indicatori și metode pentru rezolvarea fenomenului de evaluare incorectă a valorii schimburilor comerciale, printre care „metodele profiturilor comparabile” utilizate în SUA, care s-au dovedit promițătoare în determinarea evaluării incorecte a tranzacțiilor;

37. solicită să fie combătută manipularea ilegală a prețurilor de transfer (transfer price manipulation, TPM) și să fie revizuite normele fiscale globale care trec dincolo de metoda profiturilor comparabile, în cazul în care ar putea exista alternative mai promițătoare care să abordeze mai adecvat problema evaluării incorecte a valorii schimburilor comerciale; subliniază că UE, G20 și OMC ar trebui să-și concentreze, în general, eforturile asupra unor abordări care se bazează pe așa-numitul principiu al independenței părților (arms length principle, ALP), potrivit căruia tranzacțiile cu implicații fiscale trebuie să aibă loc în aceleași condiții în care au loc tranzacțiile dintre întreprinderi independente;

38. îndeamnă UE să susțină în cadrul G20 și al OCDE principiul schimbului automat de informații privind chestiunile fiscale, în conformitate cu Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii, ca modalitate de a reduce fluxurile financiare ilicite în jurisdicțiile opace;

39. solicită introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare, urmând ca veniturile astfel obținute să fie folosite pentru a ameliora funcționarea pieței prin reducerea speculațiilor și prin contribuția la finanțarea obiectivelor de interes public de la nivel mondial, cum ar fi dezvoltarea și lupta împotriva schimbărilor climatice, precum și pentru a reduce deficitele publice; consideră că o astfel de taxă ar trebui să fie aplicată pe o bază cât mai largă sau, în caz contrar, taxa pe tranzacțiile financiare ar trebui introdusă ca prim pas la nivelul UE; invită Comisia să realizeze în scurt timp un studiu de fezabilitate care să ia în considerare condițiile de concurență echitabilă la nivel mondial și, dacă este necesar, să prezinte propuneri legislative concrete;

40. propune includerea unei dispoziții specifice privind buna guvernanță în domeniul fiscal cu ocazia revizuirii Acordului de la Cotonou;

41. solicită statelor membre ale UE să ia măsuri similare în cadrul programelor lor de asistență bilaterală;

Industriile extractive

42. solicită insistent elaborarea unor inițiative pentru promovarea unei mai bune transparențe în rentele legate de resursele naturale, printre altele prin intermediul Convenției OCDE privind combaterea mitei și al Inițiativei pentru transparență în industria extractivă; salută legea adoptată de Congo privind „minereurile din conflicte” și amendamentele cu privire la transparență la proiectul de lege privind reforma sistemului de reglementare a sectorului financiar și solicită Comisiei să propună o inițiativă legislativă în acest sens, însă fără a diminua responsabilitatea guvernelor din țările în curs de dezvoltare și fără a împovăra întreprinderile cu o sarcină administrativă nejustificată, deoarece acest lucru a fost deja criticat de părțile interesate din țările în curs de dezvoltare și ar putea fi contraproductiv;

43. subliniază că exploatarea resurselor naturale ar trebui să reprezinte un mijloc prin care o țară să-și poată îndeplini obiectivele sociale și economice generale, ceea ce înseamnă, în cazul guvernelor din țările în curs de dezvoltare, elaborarea, eventual cu participarea părților interesate de la nivel internațional și cu aplicarea cunoștințelor specializate existente la nivel internațional, a unei viziuni privind rolul pe care sectorul resurselor naturale îl poate avea în viitorul economic al țării; consideră că, pentru unele țări, modul cel mai potrivit de a utiliza resursele naturale ar putea fi să nu le exploateze pentru a fi utilizate în viitor, iar pentru alte țări modul cel mai potrivit ar putea fi extragerea rapidă a resurselor ca sursă intermediară de venit intern, pentru a genera venituri în vederea realizării investițiilor necesare pentru creșterea economică și pentru satisfacerea nevoilor umane stringente;

44. subliniază că țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie parteneri egali în procesul de dezbatere și adoptare a noilor inițiative din sectorul extragerii resurselor; subliniază că noile mecanisme din acest domeniu ar trebui să îmbrace forma unor standarde internaționale generalizate pentru a evita crearea unui alt corp de reglementări fragmentare care ar fi contraproductive din punctul de vedere al guvernelor, al administrațiilor fiscale și al întreprinderilor internaționale;

45. subliniază că propunerile Comisiei și inițiativele neguvernamentale privind transparența în industriile extractive, cum ar fi Carta privind resursele naturale, principiile Equator și orientările elaborate de Critical Resource și destinate investitorilor și întreprinderilor, sunt de fapt în favoarea întreprinderilor; aceste propuneri creează securitate juridică și parteneriate durabile pe termen lung și servesc drept garanții împotriva renaționalizării, redeschiderii negocierilor sau expulzării; constată că există și probleme care trebuie soluționate, de exemplu faptul că întreprinderile ar putea fi nevoite să dezvăluie informații sensibile din punct de vedere comercial, ceea ce le va plasa într-o poziție de dezavantaj competitiv, sau că unele acorduri încheiate cu guvernele se bazează pe informații secrete;

46. observă că rentele legate de resursele naturale ar trebui considerate în toate cazurile ca mijloc intermediar de majorare a veniturilor interne; subliniază că succesele realizate în ceea ce privește impozitarea resurselor duc deseori la progrese în impozitarea directă, cum ar fi impozitul pe venitul întreprinderilor, precum și în realizarea de venituri nefiscale, cum ar fi redevențele;

47. subliniază că un număr mare de state rentiere care beneficiază de rente considerabile legate de resursele naturale, în special de petrol și minereuri, sunt slab motivate să fie responsabile, receptive sau eficiente; reamintește că pentru combaterea criminalității economice sunt necesare mecanisme puternice de control instituțional și democratic; în special, invită Comisia să își consolideze asistența pentru dezvoltare acordată pentru redactarea de contracte între întreprinderile multinaționale și țările în curs de dezvoltare privind aspecte legate de exploatarea resurselor;

48. solicită Comisiei și Consiliului să se implice mai mult în activitatea Inițiativei pentru transparență în industria extractivă prin acordarea de finanțare și participarea în structura de administrare a acesteia;

49. reamintește faptul că calitatea raportării financiare este esențială pentru combaterea eficace a evaziunii fiscale; consideră că raportarea defalcată pe țări este de o extremă importanță pentru industriile extractive, dar reamintește totodată că aceasta ar aduce beneficii și investitorilor din toate sectoarele, contribuind astfel la buna guvernanță în general; invită deci Comisia să promoveze includerea în standardul internațional de raportare financiară al IASB a unei cerințe ca toate întreprinderile multinaționale să-și declare veniturile și impozitele plătite, pentru fiecare țară în parte; reamintește că această solicitare este conformă cu necesitatea de a îmbunătăți responsabilitatea socială a întreprinderilor multinaționale; invită Comisia să integreze raportarea defalcată pe țări în reforma directivelor privind contabilitatea;

50. solicită introducerea unor obligații de raportare financiară defalcată pe țări pentru întreprinderile multinaționale, care să includă profiturile înainte și după impozitare pentru a spori transparența și a îmbunătăți accesul administrațiilor fiscale la datele relevante; este de părere că, pentru a se garanta că toate sectoarele și toate întreprinderile sunt acoperite uniform, UE ar trebui să introducă acest principiu cu ocazia apropiatei revizuiri a Directivei privind transparența și a directivelor UE în materie de contabilitate, iar la nivel internațional, Comisia ar trebui să facă presiuni asupra IASB să elaboreze rapid standardul cuprinzător corespondent; invită din nou Comisia să prezinte Parlamentului, în următoarele șase luni, un raport privind rezultatul consultării sale publice și discuțiile avute cu IASB;

51. subliniază importanța raportării defalcate pe țări și solicită intensificarea negocierilor în acest domeniu:

(a)  guvernele și grupurile internaționale (inclusiv G20 și Organizația Națiunilor Unite) ar trebui să susțină un standard de raportare financiară defalcată pe țări și să solicite oficial Comitetului pentru standarde internaționale de contabilitate să îl adopte;

(b)  OCDE ar trebui să își continue studiul de fezabilitate privind raportarea defalcată pe țări și să informeze G20 și ONU cu privire la rezultate în 2011;

(c)  Comitetul pentru standarde internaționale de contabilitate ar trebui să adopte un nou standard care să includă raportarea defalcată pe țări;

(d)  societatea civilă și mass-media ar trebui să folosească în viitor informațiile publicate în temeiul raportării defalcate pe țări pentru a cere socoteală guvernelor și întreprinderilor multinaționale;

O mai bună coordonare între donatori

52. ia act de concluziile studiului „Mapping Survey” realizat de ITC, conform cărora este necesară o mai bună coordonare între donatori în domeniul fiscalității și al dezvoltării; încurajează Comisia să dezvolte inițiative în acest sens și să consolideze sprijinul acordat inițiativelor multilaterale și regionale, precum Forumul african privind administrarea fiscală și Centrul interamerican al administrațiilor fiscale;

Îmbunătățirea arhitecturii internaționale pentru combaterea paradisurilor fiscale

53. subliniază faptul că asistența oficială pentru dezvoltare în forma ei convențională nu va reuși eradicarea sărăciei la nivel mondial dacă nu se iau măsuri ambițioase în cadrul G20, al OCDE și al UE pentru a desființa paradisurile fiscale și structurile fiscale dăunătoare;

54. observă că, în urma Summitului G20 din 2 aprilie 2009, centrele financiare offshore s-au angajat să respecte standardele OCDE privind transparența și schimbul de informații; observă, totuși, că structurile dăunătoare ale paradisurilor fiscale încă funcționează; își reiterează solicitarea de a depăși cadrul OCDE pentru a combate paradisurile fiscale, date fiind diversele lor deficiențe; în acest sens, își reiterează preocuparea cu privire la faptul că standardele internaționale ale OCDE impun schimbul de informații la cerere și că nu au loc schimburi automate de informații în sensul dispozițiilor din Directiva privind impozitarea veniturilor din economii; critică, de asemenea, faptul că OCDE permite guvernelor să evite includerea pe lista sa neagră doar pe baza unei simple promisiuni de a respecta principiile privind schimbul de informații, fără a garanta punerea efectivă în aplicare a principiilor respective; consideră, de asemenea, că obligația de încheia acorduri cu 12 țări pentru a nu mai figura pe lista neagră este arbitrară, deoarece nu se referă la indicatori calitativi care să permită o evaluare obiectivă cu privire la respectarea practicilor de bună guvernanță;

55. subliniază că țările în curs de dezvoltare pierd în fiecare an până la 800 de miliarde EUR din cauza paradisurilor fiscale și a fluxurilor financiare ilicite; constată că sporirea transparenței în procesul financiar ar putea fi un pas decisiv către reducerea sărăciei și crearea de bogăție în proporții semnificative;

56. consideră că ar trebui să aibă loc schimburi automate de informații în toate circumstanțele; salută în această privință propunerea Comisiei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal în vederea extinderii cooperării dintre statele membre pentru a acoperi orice tip de impozite, pentru a elimina secretul bancar și pentru a institui schimbul automat de informații ca normă generală;

57. salută faptul că unele state membre sunt semnatare ale Convenției Consiliului Europei și OCDE privind asistența administrativă reciprocă în domeniul fiscal și îndeamnă cele 17 state membre care nu au aderat încă la convenție să facă acest lucru;

58. invită UE să își intensifice acțiunile și să ia măsuri concrete, cum ar fi aplicarea de sancțiuni, împotriva paradisurilor fiscale și a scurgerii ilicite de capital; solicită Consiliului să examineze, în strânsă colaborare cu Comitetul de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal, posibilitatea unui mecanism multilateral pentru schimbul automat de informații fiscale;

59. invită Comisia să adopte criterii mai stricte de identificare a paradisurilor fiscale și să depună eforturi în vederea realizării unui acord multilateral de schimb automat de informații fiscale, obligatoriu și aplicabil la nivel internațional, care să includă trusturile și fundațiile și care să prevadă sancțiuni în caz de încălcare a acestuia; solicită Comisiei să sprijine țările în curs de dezvoltare în lupta lor împotriva fluxurilor ilegale și a scurgerilor de capital, acestea fiind identificate ca un obstacol major în mobilizarea veniturilor interne pentru dezvoltare; atrage atenția Comisiei asupra Rezoluției Parlamentului European din 24 aprilie 2004 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi(8) și asupra măsurilor recomandate pentru lupta împotriva paradisurilor fiscale;

60. își exprimă îngrijorarea privind efectul nefericit al tratatelor fiscale asupra distribuirii veniturilor fiscale; constată că metoda de acordare a dreptului de impozitare bazat pe principiul domiciliului, și nu în funcție de țara sursă, transformă paradisurile fiscale în locuri și mai favorabile; consideră că tratatele fiscale ar trebui revizuite în ceea ce privește echitatea, ceea ce presupune posibilitatea de a acorda dreptul primar de impozitare în țara sursă, acolo unde se desfășoară efectiv activitățile comerciale;

61. regretă că G20 nu a elaborat încă un calendar clar și un mecanism concret de sancționare pentru a materializa combaterea paradisurilor fiscale; solicită adoptarea unei convenții internaționale cu scopul de a elimina structurile fiscale dăunătoare, care ar include sancțiuni atât pentru jurisdicțiile necooperante, cât și pentru instituțiile financiare care își desfășoară activitatea prin intermediul paradisurilor fiscale; îndeamnă UE să adopte măsuri similare cu Legea din SUA privind contracararea abuzurilor legate de paradisurile fiscale (Stop Tax Havens Abuse Act) și să examineze posibilitatea de a retrage licențele de activitate bancară ale instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în paradisuri fiscale;

62. consideră că UE ar trebui, de asemenea, să garanteze consecvența punerii în aplicare la nivelul UE și pe plan internațional a unor standarde în domeniile supravegherii prudențiale, impozitării și spălării de bani;

63. solicită să fie făcute publice la nivel internațional structurile fondurilor oportuniste, pentru a putea fi identificate și pentru a interzice activitatea acestora;

64. solicită crearea, în cadrul APE, a unui mecanism de control independent care să evalueze, țară cu țară, impactul fiscal net al eliminării taxelor vamale și progresul realizat în materie de reforme fiscale; solicită introducerea unei clauze care să prevadă revizuirea globală obligatorie a tuturor APE într-un termen cuprins între trei și cinci ani și care să permită modificarea dispozițiilor fiecărui acord astfel încât acestea să contribuie mai mult la eradicarea sărăciei, la dezvoltarea durabilă și la integrarea regională; solicită, de asemenea, efectuarea unei analize obligatorii a progreselor înregistrate de fiecare țară în ceea ce privește implementarea reformelor fiscale sau colectarea eficace a impozitelor, în conformitate cu ultimele versiuni ale modelului de convenție fiscală a OCDE privind venitul și capitalul;

65. subliniază că administrațiile fiscale din țările în curs de dezvoltare trebuie să coopereze în cazul în care nu fac parte din ministerele de finanțe respective, în special în domeniul politicii bugetare și fiscale, prin metode care nu dau naștere la rivalitate și la gelozii, ci stimulează bunele relații și buna guvernanță în domeniul fiscal;

66. solicită înființarea sau (în cazul în care există deja) consolidarea instituțională a așa-numitelor autorități fiscale (semi)autonome [(semi-) autonomous revenue authorities, ARA] prin intermediul unor sisteme adecvate de control și echilibrare, pentru a evita ca autoritățile fiscale să fie victime ale unor abuzuri prin intermediul unor decizii politice bazate pe interese de ordin personal și să fie folosite ca sursă de venit personal sau ca instrument de intimidare a oponenților politici;

67. subliniază în acest sens că înaltul statut și autonomia administrativă ale ARA ar trebui echilibrate printr-un mecanism de guvernanță pluralistă care să asigure următoarele:

(a) că o autoritate ARA are un buget garantat care nu poate fi modificat de guvern;

(b) că statutul, responsabilitățile și competențele sale sunt consacrate prin lege și pot fi protejate de poliție și de instanțe;

(c) că membrii consiliului de administrație (care urmează să fie înființat) sunt numiți de mai multe organisme publice (diferite ministere, asociații de oameni de afaceri și de juriști);

(d) că funcțiile din consiliul de administrație sunt ocupate pe termen lung și au o durată determinată;

(e) că personalul administrativ și operațional răspunde numai în fața consiliului de administrație;

68. consideră că dezvoltarea unui sistem fiscal eficient în țările în curs de dezvoltare trebuie să devină piatra de temelie a finanțelor lor publice; consideră că noua politică de investiții a UE în țările în curs de dezvoltare ar trebui să contribuie la crearea unui mediu propice investițiilor private străine și naționale, precum și la crearea condițiilor necesare unui ajutor internațional mai eficace; reamintește faptul că politica de investiții a UE trebuie să se axeze pe dezvoltarea IMM-urilor, inclusiv prin furnizarea de microcredite, și să încurajeze inovarea, eficiența serviciilor publice, parteneriatele de tip public-privat și transferul de cunoștințe pentru a favoriza creșterea;

69. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0020. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0089. (3) Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0210. (4) Texte adoptate, P7_TA(2009)0028. (5) Texte adoptate, P6_TA(2009)0330. (6) JO C 282 E, 6.11.2008, p.323. (7) De exemplu, a se vedea studiul semnat de Baunsgaard & Keen (2005), la care se face trimitere în raportul FMI din 15 februarie 2005 intitulat „Dealing with the Revenue Consequences of Trade Reform” (Abordarea consecințelor produse de reforma comerțului asupra veniturilor), în care FMI ajunge la concluzia că multe dintre țările cu venituri scăzute și unele dintre țările cu venituri medii se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește înlocuirea veniturilor generate de taxele comerciale. (8) Texte adoptate, P6_TA(2009)0325.

Context

În aprilie 2009, Comisia Europeană a emis o comunicare privind promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale, pentru a lansa o dezbatere cu privire la măsurile concrete ce ar putea fi întreprinse în scopul unei mai bune promovări a principiilor bunei guvernanțe în domeniul fiscal (transparență, schimb de informații și concurență loială în domeniul fiscal). De asemenea, Comisia a prezentat un document de lucru intitulat „Taxe și dezvoltare - Cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale”.

Obiectivul documentului Comisiei este de a îmbunătăți sinergiile dintre politicile fiscale și cele de dezvoltare, de a le face mai eficace, identificând dificultățile întâmpinate de țările în curs de dezvoltare la mobilizarea veniturilor prin impozitare, inclusiv factorii interni și internaționali, și sugerând anumite modalități prin care UE poate contribui mai mult și utiliza mai bine fondurile și instrumentele de care dispune.

De asemenea, în februarie 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluție pe aceeași temă.

1. Observații privind documentului Comisiei

Aspecte pozitive:

Îndeplinirea ODM și guvernanța fiscală

Comisia recunoaște în mod explicit legătura dintre îndeplinirea ODM și guvernanța fiscală. Fiscalitatea este esențială pentru a pune bazele unui sistem democratic responsabil și adaptabil.

Principiul apartenenței strategiilor de dezvoltare

UE respectă principiul apartenenței strategiilor de dezvoltare și recunoaște că responsabilitatea principală pentru îmbunătățirea propriilor sisteme de venituri revine în primul rând țărilor în curs de dezvoltare, în funcție de propriile situații și opțiuni economice și politice.

Angajament pentru sprijinirea sistemelor fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare

Comisia vizează să utilizeze instrumentele UE în acordarea de sprijin consolidat pentru construirea sistemelor fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare și pentru punerea în aplicare a principiilor bunei guvernanțe în domeniul fiscal, de exemplu prin acordarea unei atenții sporite integrării eficace a principiilor bunei guvernanțe în chestiunile fiscale în programarea, implementarea și monitorizarea documentelor de strategie națională și regională.

Standardul de raportare financiară defalcată pe țări

Comisia sprijină standardul de raportare financiară defalcată pe țări pentru întreprinderile multinaționale, ca instrument de identificare a practicilor de evaziune și fraudă fiscală. De asemenea, este important să se sublinieze faptul că o comunicare privind responsabilitatea socială a întreprinderilor va analiza modalitatea creării unui sistem de comunicare obligatorie a datelor privind guvernanța în cadrul contabilității anuale.

Dialogul și cooperarea internațională în chestiuni fiscale

Comisia vizează intensificarea procesului de dialog și cooperare internațională în chestiuni fiscale, în special prin sporirea participării țărilor în curs de dezvoltare în forurile internaționale relevante.

Acorduri privind schimbul de informații în domeniul fiscal

Comisia insistă asupra nevoii de a încheia și de a pune în aplicare acorduri privind schimbul de informații în domeniul fiscal, inclusiv prin intermediul unui mecanism multilateral, făcând referire la modelul propus prin Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii, pe baza unui schimb automat de informații.

Aspecte negative:

Veniturile din taxe vamale

Acest document nu abordează impactul negativ al liberalizării comerțului asupra țărilor cu venituri mici din perspectiva veniturilor din taxe vamale. Deși se reafirmă nevoia de a transfera baza de resurse de la tarifele vamale comune externe către alte tipuri de impozitare, documentul promovează accentuarea integrării regionale printr-o mai mare liberalizare a comerțului. Astfel, Comisia neagă în totalitate dificultățile cauzate de erodarea veniturilor din taxe vamale, în special pentru țările sărace care, conform studiilor realizate de către FMI, au reușit să înlocuiască, în cele mai fericite cazuri, aproximativ 30% din taxele comerciale pierdute. De asemenea, nu există propuneri pentru extinderea bazei de impozitare în vederea garantării unui sistem fiscal echitabil și progresiv.

Probleme actuale ale OCDE

Comisia vizează să încurajeze și să sprijine țările în curs de dezvoltare să adopte și să aplice standarde internaționale în domeniul fiscal, fără a aduce critici sau a formula observații în privința deficiențelor acestor standarde, depistate în contextul OCDE. În această privință, trebuie reamintit faptul că Codul de conduită al OCDE permite guvernelor să evite includerea pe lista neagră a OCDE doar printr-o simplă promisiune de aderare la principiile privind schimbul de informații, ceea ce face ca schimbul de informații să fie redus la o simplă „declarație de principii”, în loc să fie aplicat efectiv.

Adoptarea și punerea în aplicare a Orientărilor OCDE privind prețurile de transfer

Deși sprijină adoptarea și punerea în aplicare a Orientărilor OCDE privind prețurile de transfer în țările în curs de dezvoltare, Comisia menționează necesitatea de a investiga punerea în aplicare a principiului independenței părților, dar fără a propune altă metodologie.

Erodarea veniturilor fiscale

Din păcate, nu se face nicio referire la erodarea veniturilor fiscale cauzată de concurența în domeniul fiscal între țări într-o economie globalizată.

Câteva măsuri necesare

A. Combaterea paradisurilor fiscale

1. Combaterea paradisurilor fiscale reprezintă o prioritate-cheie pentru îndeplinirea ODM. Într-adevăr, paradisurile fiscale contribuie la diminuarea calității instituțiilor și a sistemului politic în țările în curs de dezvoltare. Acestea fac infracțiunile economice mai profitabile, încurajează eforturile pentru obținerea de rente și sporesc distribuirea inechitabilă a veniturilor fiscale.

i) Secretul bancar practicat în paradisurile fiscale creează o asimetrie a informațiilor între investitori și, ca urmare, reduce eficiența piețelor financiare internaționale. Această situație conduce la prime de risc mai mari și sporește astfel costurile împrumuturilor atât pentru țările bogate, cât și pentru cele sărace.

ii) Tratatele fiscale contribuie la transformarea paradisurilor fiscale în locuri și mai favorabile. O rețea extinsă de tratate fiscale bilaterale vizează să rezolve problema potențială a dublei impozitări care rezultă din principiul conform căruia, în temeiul legislației fiscale internaționale, atât țara în care un titular își are domiciliul ori este înregistrat (principiul domiciliului), cât și țara în care acesta realizează un venit (principiul țării-sursă) au dreptul să impoziteze câștigurile de capital. În cazul paradisurilor fiscale, unde persoanele juridice se înregistrează într-o anumită jurisdicție doar pentru facilități fiscale, aplicarea principiului domiciliului implică o divizare inegală a veniturilor fiscale, având în vedere faptul că o foarte mică parte din activitatea economică se desfășoară de fapt în paradisul fiscal. În astfel de situații, principiul echității presupune că dreptul de impozitare ar trebui acordat țării-sursă.

iii) Deși multe tratate fiscale între statele membre ale OCDE și țările în curs de dezvoltare au luat în considerare efectul principiului domiciliului asupra distribuirii impozitelor, acordând țării-sursă dreptul de a impune un impozit reținut la sursă pentru sumele care se încadrează într-un anumit plafon (acest sistem garantează astfel faptul că și țara-sursă primește o parte din veniturile fiscale), tratatele fiscale încheiate între paradisurile fiscale și alte țări în curs de dezvoltare nu prevăd un astfel de impozit reținut la sursă.

iv) Tratatele fiscale dintre paradisurile fiscale și țările în curs de dezvoltare contribuie adesea la reducerea semnificativă a bazei de impozitare pentru cele din urmă, în timp ce finanțele publice slabe reprezintă una dintre principalele provocări cu care se confruntă o serie de țări în curs de dezvoltare. De asemenea, tratatele fiscale nu afectează structurile dăunătoare care există în paradisurile fiscale (precum utilizarea secretului bancar și a domiciliilor fictive). De aceea, este important să se asigure faptul că tratatele fiscale nu împiedică luarea de noi măsuri împotriva paradisurilor fiscale, acestea necesitând o revizuire în acest sens.

B. Evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale

Evaluarea incorectă a tranzacțiilor din interiorul unui grup de întreprinderi, cu scopul de a transfera profiturile din jurisdicțiile cu un nivel mare de impozitare către cele cu un nivel redus de impozitare, reprezintă unul dintre cei mai importanți factori care determină scurgerile ilicite de capital. Aceasta constituie o problemă importantă atât pentru țările bogate, cât și pentru țările sărace. Evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale conduce la denaturări de mare amploare ale concurenței între întreprinderile naționale și cele multinaționale și poate cauza pierderi substanțiale la nivelul veniturilor fiscale. Deși există Orientările OCDE privind prețurile de transfer în cadrul întreprinderilor multinaționale, acestea pot fi îmbunătățite.

C. Deficiențe ale arhitecturii internaționale pentru combaterea paradisurilor fiscale

Deși o serie de organizații internaționale se ocupă de chestiuni legate de efectele nocive ale paradisurilor fiscale (OCDE, FMI, Grupul de acțiune financiară internațională, Forumul pentru stabilitate financiară, ONU), niciuna dintre aceste organizații nu are un mandat care vizează în mod special paradisurile fiscale. Colaborarea internațională în acest domeniu vizează în principal spălarea de bani și încheierea de acorduri fiscale care includ dreptul de a obține informații privind chestiuni fiscale specifice din partea altor state. De asemenea, cadrul internațional este afectat de câteva deficiențe fundamentale:

· țările în curs de dezvoltare sunt excluse dintr-o serie de inițiative (cum ar fi cazul OCDE și al Grupului de acțiune financiară internațională);

· niciuna dintre aceste inițiative nu este potrivită pentru rezolvarea problemelor principale legate de fluxurile financiare ilicite, printre care lipsa schimbului automat de informații privind apartenența și lipsa de informații privind prețurile de transfer în cadrul întreprinderilor;

· participarea deplină în diversele foruri și inițiative necesită deseori un anumit nivel de cunoștințe de specialitate și o capacitate pe care multe țări în curs de dezvoltare nu le dețin.

D. „Blestemul resurselor naturale”

Un număr mare de țări, care pot fi denumite state „rentiere” (acestea beneficiază de multe rente legate de resursele naturale, în special de petrol și minerale) și care nu au nevoie să-și impoziteze cetățenii, au următoarele tendințe:

· sunt independente de cetățenii contribuabili și, astfel, nu se preocupă de nevoile acestora;

· au puține stimulente pentru promovarea dezvoltării economice la scară mare;

· se folosesc de veniturile petroliere pentru a mitui opoziția și pentru a finanța forțe represive de securitate internă;

· sunt slab motivate să creeze sisteme administrative eficiente pentru a colecta și gestiona impozitele.

S-au lansat inițiative pentru promovarea unei mai bune transparențe în privința cheltuirii rentelor legate de resursele naturale, inclusiv acțiuni inovatoare precum Inițiativa pentru transparență în industria extractivă. Astfel de inițiative trebuie sprijinite, iar întreprinderile transnaționale trebuie să-și comunice profiturile și impozitele plătite pentru fiecare țară în parte, astfel încât să poată fi comparate sumele plătite în fiecare țară în curs de dezvoltare în care își desfășoară activitatea. Raportarea defalcată pe țări însoțește sprijinirea întreprinderilor multinaționale în materie de responsabilitatea socială a întreprinderilor.

E. Globalizarea și problemele fiscale

Globalizarea accentuează problemele fiscale, având în vedere faptul că, din cauza mobilității sale la nivel internațional, capitalul devine dificil de impozitat. Această problemă privește în special impozitarea câștigurilor de capital ale companiilor înregistrate în paradisurile fiscale. Țările în curs de dezvoltare ar trebui să dispună de spațiul de manevră necesar aplicării unor politici care să impună controale asupra capitalului și alte măsuri care să descurajeze speculațiile și să asigure stabilitatea financiară.

Extinderea bazei de impozitare

Extinderea bazei de impozitare este o prioritate-cheie pentru ca țările sărace să poată îndeplini ODM(1). În ultimii douăzeci de ani, reformele fiscale pe plan mondial s-au caracterizat printr-o diminuare a dependenței de taxele comerciale și prin introducerea unor impozite generalizate pe consum (TVA). Una dintre problemele care trebuie rezolvate este diminuarea relativă a taxelor comerciale (ca urmare a liberalizării tarifelor comerciale) și introducerea impozitelor pe consum, precum TVA și impozitele pe energie. Deși impozitarea indirectă este o modalitate practică de a extinde baza de impozitare în economiile cu sectoare informale de mari dimensiuni, TVA nu este un instrument ideal pentru că reprezintă un sistem regresiv de impozitare. De asemenea, TVA are dezavantajul de a fi mai dificil de colectat decât taxele comerciale pe care le-a înlocuit. Reforma fiscală ar trebui să se axeze pe dezvoltarea impozitării directe, asigurând totodată faptul că întreprinderile multinaționale plătesc o cotă echitabilă din impozite.

„Apartenența” strategiilor fiscale

Impozitarea nu este doar o chestiune tehnică care poate fi transferată dintr-un context în altul fără a fi luate în considerare autoritățile locale. Abordarea donatorilor trebuie să țină seama de mediul socio-economic specific fiecărei țări în parte.

O coordonare mai bună între donatori

Donatorii pot contribui mai mult la sprijinirea eforturilor de colectare a veniturilor în țările partenere prin modalități care pot îmbunătăți guvernanța. Un studiu realizat de FMI în 2005 indică faptul că din 7,1 miliarde USD cheltuite în 2005 pentru sprijinul bilateral acordat administrației guvernamentale, politicii economice și gestionării financiare a sectorului public, doar 1,7% a revenit asistenței în materie de impozitare. Cifrele pentru 2004, 2003 și 2002 au fost de 2,7%, 2,2% și, respectiv, 3,5%(2). De asemenea, impactul diferitelor modalități de sprijin în materie de responsabilitate și impozitare la nivel intern trebuie mai bine reflectat.

(1) În timp ce impozitul pe venitul individual generează aproximativ 7% din PIB în țările dezvoltate - fiind plătit de către aproximativ 45% din populație, procentul resepctiv pentru țările în curs de dezvoltare este de doar 2% din PIB - impozitul fiind plătit de mai puțin de 5% din populație. (2) Surse: „Guvernanță, impozitare și responsabilitate: chestiuni și practici”, OCDE, 2008.

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în domeniul fiscal

(2010/2102(INI))

Raportoare pentru aviz(*): Sirpa Pietikäinen

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută inițiativa Comisiei de a consolida capacitățile de bună guvernanță în domeniul fiscal pentru dezvoltare și observă că este necesar să se elaboreze un cadru de reglementare menit să sprijine cooperarea internațională în materie fiscală, dezvoltarea sectorului privat și a sectorului public, precum și creșterea economică;

2.  reamintește că buna guvernanță în domeniul fiscal nu poate fi exportată sau impusă din exterior și că fiecare stat are responsabilitatea de a decide asupra politicii fiscale proprii; în acest context, invită Comisia și guvernele statelor membre să nu impună obstacole și să colaboreze cu orice țară care va decide o creștere consecventă și echitabilă a fiscalității impuse întreprinderilor străine prezente pe teritoriul său, în special întreprinderilor din domeniul extracției de materii prime, care constituie o bogăție importantă a țărilor în curs de dezvoltare;

3.  reamintește că reducerea resurselor vamale determinată în special de acordurile de parteneriat economic cu Uniunea Europeană afectează negativ resursele financiare disponibile imediat în țările în curs de dezvoltare; în acest context și pentru a compensa aceste pierderi, invită Comisia să încurajeze țările în curs de dezvoltare, în cadrul oricărei măsuri de asistență acordate pentru ameliorarea sistemelor fiscale naționale, să privilegieze impozitele directe progresive în locul impozitelor indirecte, în special cele pe consum, care, prin natura lor, afectează în mai mare măsură populația cu venituri scăzute;

4.  subliniază faptul că sistemele fiscale eficace, progresive și echitabile sunt cruciale pentru dezvoltare, întrucât acestea contribuie la finanțarea furnizării de bunuri de interes public, la consolidarea statului și la o bună guvernanță, precum și faptul că obiectivul țărilor sărace trebuie să fie acela de a înlocui dependența de ajutoarele străine cu autonomia fiscală, dar că evaziunea și frauda fiscală împiedică, totuși, aceste obiective privind dezvoltarea;

5.  invită Comisia să adopte criterii mai stricte de identificare a paradisurilor fiscale și să depună eforturi în vederea realizării unui acord multilateral de schimb automat de informații fiscale, obligatoriu și aplicabil la nivel internațional, care să includă trusturile și fundațiile și care să prevadă sancțiuni în caz de încălcare a acestuia; solicită Comisiei să sprijine țările în curs de dezvoltare în lupta lor împotriva fluxurilor ilegale și a scurgerilor de capital, acestea fiind identificate ca un obstacol major în mobilizarea veniturilor interne pentru dezvoltare; invită Comisia să consulte raportul P6 - TA(2009)0325 și măsurile recomandate pentru lupta împotriva paradisurilor fiscale;

6.  solicită introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare, urmând ca veniturile astfel obținute să fie folosite pentru a ameliora funcționarea pieței prin reducerea speculațiilor și prin contribuția la finanțarea obiectivelor de interes public de la nivel mondial, cum ar fi dezvoltarea și lupta împotriva schimbărilor climatice, precum și pentru a reduce deficitele publice; consideră că o astfel de taxă ar trebui să fie aplicată pe o bază cât mai largă sau, în caz contrar, taxa pe tranzacțiile financiare ar trebui introdusă ca prim pas la nivelul UE; invită Comisia să realizeze în scurt timp un studiu de fezabilitate luând în considerare condițiile de concurență echitabilă la nivel mondial și, dacă este necesar, să prezinte propuneri legislative concrete;

7.  salută inițiativa regională în materie de cooperare fiscală destinată să permită țărilor în curs de dezvoltare să dezbată rolul impozitării în procesul de construcție statală și de dezvoltare a capacităților și să facă schimb de bune practici cu privire la administrarea fiscală;

8.  este conștient de faptul că ameliorarea calitativă și cantitativă a procesului de mobilizare a resurselor financiare interne ale țărilor în curs de dezvoltare va produce rezultate pe termen lung; invită Uniunea Europeană să își mențină oferta de asistență sub toate formele atât timp cât țările în curs de dezvoltare consideră că aceasta este necesară pentru finanțarea dezvoltării lor;

9.  solicită să se asigure coerența între sprijinul financiar al UE și acordarea accesului la piețele UE de care beneficiază anumite țări și să se consolideze nivelul de cooperare al respectivelor țări în ceea ce privește principiile bunei guvernanțe în domeniul fiscal;

10. propune includerea unei dispoziții specifice privind buna guvernanță în domeniul fiscal cu ocazia revizuirii Acordului de la Cotonou;

11. solicită statelor membre ale UE să ia măsuri similare în cadrul programelor lor de asistență bilaterală;

12. solicită introducerea unor obligații de raportare financiară defalcată pe țări pentru întreprinderile multinaționale, care să includă profiturile înainte și după impozitare pentru a spori transparența și a îmbunătăți accesul administrațiilor fiscale la datele relevante; este de părere că, pentru a se garanta că toate sectoarele și toate întreprinderile sunt acoperite uniform, UE ar trebui să introducă acest principiu cu ocazia apropiatei revizuiri a Directivei privind transparența și a directivelor UE în materie de contabilitate, iar la nivel internațional, Comisia ar trebui să facă presiuni asupra IASB să stabilească rapid standardul cuprinzător corespondent; invită din nou Comisia să prezinte Parlamentului, în următoarele șase luni, un raport privind rezultatul consultării sale publice și discuțiile avute cu IASB;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la taxe și dezvoltare: cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale

(2010/2102(INI))

Raportoare pentru aviz: Marielle De Sarnez

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește faptul că extinderea schimburilor comerciale cu țările în curs de dezvoltare trebuie să aibă ca obiectiv favorizarea creșterii economice durabile și dezvoltarea acestor țări; constată faptul că eliminarea taxelor vamale conduce inevitabil la o pierdere de venituri din taxe vamale și trebuie deci să fie mai strict supravegheată, mai treptată și să însoțească punerea în aplicare a reformelor fiscale care să permită mobilizarea formelor alternative de venituri (TVA, impozitul pe proprietate, impozitul pe venit);

2.  solicită punerea în aplicare sistematică, în cadrul Acordurilor de parteneriat economic (APE), a măsurilor de sprijin pentru reformele fiscale sub formă de sprijin material (sisteme informatice) și organizațional (formare în domeniul juridic și fiscal a personalului din administrația fiscală), dacă acest lucru este solicitat de o țară în curs de dezvoltare; subliniază necesitatea de a depune un efort deosebit în ceea ce privește țările din Africa care nu beneficiază încă de ajutor pe termen lung în materie de fiscalitate;

3.  reafirmă necesitatea de a consolida gradul de coerență dintre politica de dezvoltare și politica comercială a Uniunii Europene; reamintește faptul că, deși, drept urmare posibilă a crizei, a fost accentuată volatilitatea prețurilor la mărfuri și a fost provocată o reducere a fluxurilor de capitaluri către țările în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană în ansamblu, inclusiv statele sale membre, este în continuare cel mai mare donator de ajutoare pentru dezvoltare, reprezentând 56% din totalul ajutoarelor acordate la nivel mondial, suma alocată în 2009 fiind de 49 de miliarde EUR; subliniază faptul că, în acest context, punerea în aplicare a unui sistem de impozitare eficient ar trebui să reprezinte o prioritate pentru țările în curs de dezvoltare, pentru a-și reduce dependența de ajutorul extern și de alte fluxuri financiare externe imprevizibile;

4.  subliniază că veniturile fiscale nu trebuie considerate o alternativă la asistența externă, ci mai curând o parte integrantă a veniturilor publice care le permite acestor țări să se dezvolte;

5.  subliniază că evaziunea fiscală reprezintă o pierdere financiară considerabilă pentru țările în curs de dezvoltare și că măsurile pentru combaterea paradisurilor fiscale și a evaziunii fiscale reprezintă una dintre prioritățile UE pentru a ajuta în mod eficace țările în curs de dezvoltare să dispună de propriile venituri fiscale; reamintește necesitatea unor măsuri adecvate în acest sens la nivel european și internațional, în conformitate cu angajamentele asumate, în special de G20;

6.  recunoaște necesitatea elaborării de către OCDE a unor noi orientări privind taxele pentru transferuri, care sunt un mijloc indispensabil de a împiedica anumite întreprinderi multinaționale să își transfere beneficiile către țări cu regimuri fiscale mai favorabile, asigurând faptul că aceste întreprinderi își plătesc impozitele în țările în care își realizează efectiv beneficiile, inclusiv în țările în curs de dezvoltare;

7.  consideră că un sistem de impozitare cu rată scăzută pentru veniturile mici și mijlocii, întemeiat pe o bază impozabilă extinsă și excluzând toate exonerările și preferințele fiscale discreționare, în special pentru industria extractivă, este indispensabil; subliniază necesitatea investițiilor publice în proiecte ce au un impact local pozitiv pe plan economic, social și în ceea ce privește mediul înconjurător, având grijă totodată să nu fie create condiții favorabile pentru instituirea unei forme de dumping fiscal;

8.  consideră că dezvoltarea unui sistem fiscal eficient în țările în curs de dezvoltare trebuie să devină piatra de temelie a finanțelor lor publice; consideră că noua politică de investiții a UE în țările în curs de dezvoltare ar trebui să contribuie la crearea unui mediu mai bun, propice investițiilor private străine și naționale, precum și la crearea condițiilor necesare unui ajutor internațional mai eficient; reamintește faptul că politica de investiții a UE trebuie să se axeze pe dezvoltarea IMM-urilor, inclusiv prin furnizarea de microcredite, și să încurajeze inovarea, eficiența serviciilor publice, parteneriatele de tipul public-privat și transferul de cunoștințe pentru a favoriza creșterea;

9.  reamintește că, în timp ce efectele pozitive ale APE nu se vor face simțite decât pe termen mediu și lung, scăderea veniturilor va surveni ca o consecință imediată a reducerii tarifelor vamale;

10. solicită crearea, în cadrul APE, a unui mecanism de control independent care să evalueze, țară cu țară, impactul fiscal net al eliminării taxelor vamale și progresul realizat în materie de reforme fiscale; solicită introducerea unei clauze care să prevadă revizuirea globală obligatorie a tuturor APE într-un termen cuprins între trei și cinci ani și care să permită modificarea dispozițiilor fiecărui acord astfel încât acestea să contribuie mai mult la eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă și la integrarea regională; solicită, de asemenea, efectuarea unei analize obligatorii a progreselor înregistrate de fiecare țară în ceea ce privește implementarea reformelor fiscale sau colectarea eficace a impozitelor, în conformitate cu ultimele versiuni ale modelului de convenție fiscală a OCDE privind venitul și capitalul.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE