Procedură : 2010/2089(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0032/2011

Texte depuse :

A7-0032/2011

Dezbateri :

PV 07/03/2011 - 24
CRE 07/03/2011 - 24

Voturi :

PV 08/03/2011 - 9.7
CRE 08/03/2011 - 9.7
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0081

RAPORT     
PDF 234kWORD 247k
8.2.2011
PE 452.571v02-00 A7-0032/2011

referitor la reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE

(2010/2089(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară

Raportoare: Edite Estrela

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor
 AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE

(2010/2089(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 168 şi articolul 184 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la egalitatea dintre bărbaţi şi femei în toate domeniile,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Solidaritate în domeniul sănătăţii: reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

–   având în vedere Decizia Consiliului nr. 1350/2007/CE din 23 octombrie 2007 de instituire a unui Al doilea program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii (2008-2013)(1),

–   având în vedere Decizia Consiliului nr. 2010/48/CE din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap(2),

–   având în vedere avizul Comitetului pentru protecţie socială referitor la „Solidaritatea în domeniul sănătăţii: reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE”,

–   având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2010 referitoare la „Echitate şi sănătate în toate politicile: solidaritate în domeniul sănătăţii”,

–   având în vedere raportul referitor la cea de-a doua evaluare comună a Comitetului pentru protecţie socială şi a Comisiei privind impactul social al crizei economice şi reacţiile politice,

–   având în vedere concluziile Consiliului privind „Valorile şi principiile comune în sistemele de sănătate ale Uniunii Europene” (2006/C 146/01),

–   având în vedere rezoluţia Consiliului din 20 noiembrie 2008 privind sănătatea şi bunăstarea tinerilor,

–   având în vedere Raportul final al Comisiei privind factorii sociali legaţi de sănătate (OMS, 2008),

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor privind „Solidaritatea în domeniul sănătăţii: reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE”,

–   având în vedere rezoluţia sa din 1 februarie 2007 privind „Promovarea unei alimentaţii sănătoase şi a activităţii fizice: o dimensiune europeană pentru prevenirea excesului de greutate, a obezităţii şi a bolilor cronice(3), precum şi rezoluţia sa din 25 septembrie 2008 referitoare la Cartea albă privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate(4),

–   având în rezoluţia sa din 9 octombrie 2008 referitoare la Cartea albă intitulată „Împreună pentru sănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013”(5),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi avizul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, precum şi cel al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A7-0032/2011),

A. întrucât universalitatea, accesul la îngrijire de înaltă calitate, echitatea şi solidaritatea reprezintă valori şi principii comune care stau la baza sistemelor de sănătate din cadrul statelor membre ale UE;

B. întrucât, pe de-o parte, cetăţenii duc, în medie, o viaţă mai îndelungată şi mai sănătoasă decât generaţiile anterioare, iar, pe de altă parte, UE se confruntă, în contextul îmbătrânirii populaţiei, cu o provocare importantă, şi anume cu inegalităţile mari în materie de sănătate fizică şi psihică existente şi care devin din ce în ce mai pronunţate între statele membre ale UE şi în cadrul acestora;

C. întrucât diferenţa privind speranţa de viaţă la naştere dintre grupurile socioeconomice cele mai defavorizate şi grupurile socioeconomice cele mai favorizate este de 10 ani la bărbaţi şi de 6 ani la femei;

D. întrucât dimensiunea de gen în materie de speranţă de viaţă constituie, de asemenea, o chestiune foarte importantă care trebuie abordată în contextul inegalităţilor în materie de sănătate;

E. întrucât, în afară de factorii genetici, starea sănătăţii este influenţată, înainte de toate, de stilurile de viaţă ale oamenilor, de accesul acestora la servicii medicale, inclusiv la informaţii şi la educaţie cu privire la sănătate, la tratament preventiv al bolilor şi la tratament în cazul bolilor care durează puţin şi al celor care durează mult; întrucât grupurile socioeconomice defavorizate sunt mai predispuse la o alimentaţie precară şi la dependenţa de tutun şi alcool, toţi aceştia constituind factori care contribuie într-o mare măsură la apariţia multor boli şi afecţiuni, inclusiv a unor boli cardiovasculare şi a cancerului;

F.  întrucât în toate statele membre au fost descoperite inegalităţi în materie de sănătate între persoane aparţinând unor grupuri educaţionale, ocupaţionale şi de venit superioare şi, respectiv, inferioare;

G. întrucât există dovezi că există o dimensiune de gen în ceea ce priveşte ratele de malnutriţie care sugerează faptul că femeile sunt afectate într-o mai mare măsură de malnutriţie şi că această inegalitate creşte pe măsură ce coborâm pe scara socioeconomică;

H. întrucât inegalităţile de gen şi de vârstă din domeniul cercetării biomedicale şi insuficienta reprezentare a femeilor în studiile clinice afectează îngrijirile acordate pacienţilor;

I. întrucât evaluarea comparativă a inegalităţilor în materie de sănătate reprezintă un prim pas fundamental în direcţia luării unor măsuri eficiente;

J.   întrucât rata mortalităţii este, de obicei, mai ridicată în grupurile educaţionale, ocupaţionale şi de venit inferioare şi întrucât se pot observa inegalităţi semnificative şi în prevalenţa formelor specifice de dizabilităţi, a bolilor specifice cronice netransmisibile, a afecţiunilor cavităţii bucale şi a formelor de boli psihice;

K. întrucât fenomenul fumatului cunoaşte o răspândire rapidă în rândul femeilor, în special al tinerelor, cu consecinţe devastatoare pentru starea lor de sănătate viitoare; întrucât, în cazul femeilor, fumatul este agravat de numeroase dezavantaje;

L. întrucât Comisia a constatat existenţa unei variaţii sociale în privinţa stării de sănătate în cadrul tuturor statelor membre ale UE (Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2010 intitulată „Solidaritate în domeniul sănătăţii: reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE”); întrucât Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte această variaţie socială ca fiind legătura dintre inegalităţile socioeconomice şi inegalităţile în materie de sănătate şi de acces la servicii medicale;

M. întrucât numeroase proiecte și studii au confirmat că începutul excesului în greutate şi al obezității este caracterizat prin disparități precoce legate de mediul socioeconomic și că cel mai mare număr de cazuri de exces în greutate şi de obezitate apar în grupurile socioeconomice mai defavorizate; întrucât această situaţie ar putea duce la inegalităţi şi mai mari în materie de sănătate şi socioeconomice din cauza riscului crescut de apariţie a unor boli legate de obezitate;

N. întrucât, în ciuda progreselor înregistrate pe plan socioeconomic şi în ceea ce priveşte mediul, care au dus, pe durate lungi de timp, la o ameliorare generală a stării de sănătate a populaţiei, există încă diverşi factori, precum condiţiile de igienă, de trai şi de muncă, malnutriţia, educaţia, venitul, consumul de alcool şi fumatul, care continuă să aibă un impact direct asupra inegalităţilor în materie de sănătate;

O. întrucât se preconizează că schimbările climatice vor genera o serie de consecinţe potenţiale asupra sănătăţii din cauza frecvenţei sporite a evenimentelor meteorologice extreme, precum valuri de căldură şi inundaţii, a evoluţiei bolilor infecţioase şi a expunerii crescute la radiaţii ultraviolete; întrucât nu toate statele UE sunt pregătite în aceeaşi măsură să facă faţă acestor provocări;

P. întrucât inegalităţile în materie de sănătate nu reprezintă numai o consecinţă a multiplilor factori economici, de mediu sau referitori la modul de viaţă, ci şi o consecinţă a dificultăţilor privind accesul la servicii medicale;

Q. întrucât inegalităţile în materie de sănătate sunt legate, de asemenea, şi de dificultăţile privind accesul la servicii medicale, atât din motive economice (nu atât în cazul serviciilor medicale costisitoare, care, în statele membre, sunt acoperite în mod adecvat, cât mai degrabă în cazul asistenţei medicale de rutină, precum servicii medicale stomatologice şi oftalmologice), cât şi din motive privind distribuirea precară a resurselor medicale în anumite regiuni ale UE;

R. întrucât lipsa de specialişti în domeniul medical în anumite zone ale UE, precum şi posibilitatea acestora de a se muta în alte zone ale UE reprezintă o reală problemă şi întrucât această situaţie generează inegalităţi majore în ceea ce priveşte accesul pacienţilor la servicii medicale şi siguranţa acestora;

S. întrucât persoanele care locuiesc în zone ultraperiferice şi insulare au în continuare un acces limitat la servicii medicale prompte şi de înaltă calitate;

T. întrucât pacienţii care suferă de boli sau afecţiuni cronice formează un grup specific afectat de inegalităţi legate de accesul la diagnosticare şi la asistenţă medicală, la servicii sociale şi de asistenţă de altă natură şi dezavantajat, confruntându-se inclusiv cu dificultăţi financiare, cu un acces precar la locuri de muncă, cu discriminare din punct de vedere social şi cu stigmatizare;

U. întrucât violenţa împotriva femeilor reprezintă un fenomen foarte răspândit în toate ţările şi la nivelul tuturor claselor sociale şi are un efect dramatic asupra sănătăţii fizice şi emoţionale a femeilor şi a copiilor;

V. întrucât infertilitatea este o afecţiune medicală recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii cu un impact deosebit asupra stării de sănătate a femeilor şi întrucât, din studiul naţional privind sensibilizarea realizat în Regatul Unit, reiese că peste 94% din femeile care suferă de infertilitate suferă şi de diverse forme de depresie;

W. întrucât există mari inegalităţi între statele membre în ceea ce priveşte accesul la tratamente de fertilizare;

X. întrucât Eurostat, Oficiul de Statistică al UE, a precizat că rata şomajului în cele 27 de state membre ale UE a crescut la 9,6 % în septembrie 2010, iar Comitetul pentru protecţie socială al Consiliului Uniunii Europene şi-a exprimat, în cadrul avizului său din 20 mai 2010, preocuparea cu privire la faptul că actuala criză economică şi financiară va avea consecinţe negative asupra accesului cetăţenilor la serviciile medicale şi asupra bugetelor sectoarelor sanitare din cadrul statelor membre;

Y. întrucât actuala criză economică şi financiară poate afecta grav sectorul serviciilor medicale din mai multe state membre ale UE în ceea ce priveşte atât oferta, cât şi cererea;

Z. întrucât restricţiile cauzate de actuala criză economică şi financiară, împreună cu consecinţele viitoarei provocări demografice cu care Uniunea va trebui să se confrunte, ar putea submina în mod grav sustenabilitatea financiară şi organizaţională a sistemelor de sănătate din statele membre, împiedicând astfel accesul egal la servicii medicale pe teritoriile acestora;

AA.întrucât combinarea sărăciei cu alte forme de vulnerabilitate, precum vârsta fragedă sau vârsta înaintată, dizabilitatea sau apartenenţa la o minoritate, creşte şi mai mult riscurile apariţiei inegalităţilor în materie de sănătate şi întrucât o stare de sănătate precară poate duce, la rândul ei, la sărăcie şi/sau la excludere socială;

AB. întrucât primii ani de viaţă au efecte pe termen lung cu privire la multe aspecte referitoare la sănătate şi la bunăstare – de la obezitate, boli cardiace şi sănătate psihică, până la educaţie, realizări profesionale, statut economic şi calitatea vieţii;

AC. întrucât inegalităţile în materie de sănătate pot avea implicaţii economice semnificative pentru UE şi pentru statele membre; întrucât se estimează că pierderile legate de inegalităţile în materie de sănătate se ridică la aproximativ 1,4% din PIB;

AD. întrucât, în multe state ale UE, accesul echitabil la servicii medicale pentru migranţii fără acte nu este asigurat nici în practică, nici în temeiul legislaţiei;

AE. întrucât în statele membre încă se mai ivesc situaţii în care membrii unor diverse grupuri sociale (de exemplu, persoane cu dizabilităţi) se confruntă cu obstacole privind acceptarea în condiţii de egalitate în unităţi sanitare, fapt care limitează accesul acestora la serviciile medicale;

AF. întrucât, în contextul îmbătrânirii populaţiei, statele membre se confruntă cu probleme privind dependenţa şi creşterea nevoilor în materie de servicii şi tratamente în domeniul geriatriei; întrucât, prin urmare, este necesară o schimbare a abordării legate de organizarea serviciilor medicale; şi întrucât inegalităţile legate de accesul persoanelor în vârstă la serviciile medicale cresc din ce în ce mai mult,

1.  salută sugestiile-cheie făcute de Comisie în comunicarea sa intitulată „Solidaritate în domeniul sănătăţii: reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE”: (1) o distribuţie mai echitabilă a sănătăţii ca parte a obiectivelor generale privind dezvoltarea economică şi socială; (2) îmbunătăţirea bazei de date şi de cunoştinţe (inclusiv măsurarea, monitorizarea, evaluarea şi raportarea); (3) obţinerea angajamentului din partea întregii societăţi privind reducerea inegalităţilor în materie de sănătate; (4) satisfacerea necesităţilor grupurilor vulnerabile; şi (5) sporirea contribuţiei politicilor UE la reducerea inegalităţilor în materie de sănătate;

2. subliniază importanţa acordării serviciilor medicale într-un mod care respectă drepturile fundamentale; subliniază nevoia de menţinere şi de îmbunătăţire a accesului universal la sisteme de sănătate şi la servicii medicale accesibile;

3.  subliniază importanţa îmbunătăţirii accesului la servicii de prevenire a bolilor, de promovare a sănătăţii, precum şi la servicii medicale primare şi de specialitate şi a reducerii inegalităţilor dintre diferitele grupuri sociale şi de vârstă şi subliniază că aceste obiective ar putea fi realizate prin optimizarea cheltuielilor publice în domeniul serviciilor medicale de prevenire şi de recuperare şi prin programe destinate grupurilor vulnerabile;

4.  invită Comisia şi statele membre să depună în continuare eforturi în vederea combaterii inegalităţilor socioeconomice, fapt ce va permite, în cele din urmă, reducerea unor inegalităţi în materie de sănătate; de asemenea, pe baza valorilor universale privind demnitatea umană, libertatea, egalitatea şi solidaritatea, invită Comisia şi statele membre să se concentreze asupra nevoilor grupurilor vulnerabile, inclusiv a grupurilor defavorizate de migranţi şi a persoanelor care aparţin minorităţilor etnice, a copiilor şi a adolescenţilor, a persoanelor cu dizabilităţi, acordând o atenţie deosebită bolilor psihice, pacienţilor diagnosticaţi cu boli sau afecţiuni cronice, persoanelor în vârstă, celor care trăiesc în sărăcie şi persoanelor dependente de alcool şi de droguri;

5.  invită statele membre să se asigure că cele mai vulnerabile grupuri, inclusiv grupurile migranţilor fără acte, au dreptul la un acces echitabil la servicii medicale şi că îl şi primesc; invită statele membre să verifice cât este de fezabilă acordarea de asistenţă medicală pentru migranţii clandestini, furnizând o definiţie bazată pe principii comune pentru elementele de bază legate de serviciile medicale astfel cum sunt definite în legislaţia lor naţională;

6.  invită statele membre să ţină seama de nevoile specifice ale femeilor migrante în materie de protecţie a sănătăţii, mai ales în ceea ce priveşte garantarea acordării de către sistemele de sănătate a unor servicii corespunzătoare de mediere lingvistică; consideră că sistemele respective ar trebui să dezvolte iniţiative de formare care să le permită medicilor şi altor categorii de personal din domeniu să adopte o abordare interculturală bazată pe recunoaşterea şi respectarea diversităţii şi a sensibilităţilor persoanelor din diferite regiuni geografice; consideră, de asemenea, că trebuie acordată prioritate măsurilor şi campaniilor de informare care vizează combaterea mutilării genitale a femeilor şi care să includă stabilirea unor pedepse severe pentru cei care o practică;

7.  invită UE şi statele membre să găsească rapid soluţii pentru combaterea discriminării bazate pe originea etnică, în special în anumite state membre în care Directiva 2000/43/CE a Consiliului nu a fost pusă în aplicare şi în care femeile care aparţin minorităţilor etnice nu beneficiază sau dispun doar de o protecţie socială limitată şi nu au sau dispun doar de un acces limitat la serviciile de medicale;

8.  invită statele membre să promoveze accesul la consiliere şi la informare juridică de bună calitate în coordonare cu organizaţiile societăţii civile pentru a sprijini cetăţenii de rând, inclusiv migranţii fără acte, astfel încât aceştia să afle cât mai multe informaţii cu privire la drepturile lor individuale;

9.  subliniază că criza economică şi financiară şi măsurile de austeritate adoptate de statele membre, în special în ceea ce priveşte oferta, pot duce la o scădere a nivelului de fonduri alocate sănătăţii publice şi promovării sănătăţii, prevenirii bolilor şi serviciilor medicale pe termen lung ca urmare a reducerilor de buget şi a veniturilor mai scăzute provenite din încasarea de impozite, în timp ce cererea de servicii medicale şi pe termen lung poate creşte ca urmare a unei combinaţii de factori care contribuie la deteriorarea stării de sănătate a populaţiei în general;

10. accentuează faptul că inegalităţile în materie sănătate din UE reprezintă o povară importantă pentru statele membre şi pentru sistemele lor de sănătate şi că funcţionarea eficientă a pieţei interne, precum şi politicile publice solide şi, dacă este posibil, coordonate în materie de acţiuni preventive pot aduce îmbunătăţiri în acest domeniu;

11. accentuează faptul că contracararea unor factori socioeconomici precum obezitatea, fumatul etc., accesibilitatea sistemelor de sănătate (periclitată de nerambursarea costurilor serviciilor medicale şi ale medicamentelor, de acţiunile preventive necorespunzătoare şi de repartizarea inegală a personalului medical) şi diagnosticarea eficace ar trebui considerate aspecte-cheie ale măsurilor de combatere a inegalităţilor în materie de sănătate şi că accesibilitatea şi costurile rezonabile ale tratamentelor farmaceutice ar trebui considerate, de asemenea, aspecte-cheie ale sănătăţii fiecărei persoane; invită, prin urmare, statele membre să se asigure că Directiva privind transparenţa (89/105/CEE) este pusă în aplicare în mod corespunzător şi că concluziile Comunicării din 2008 a Comisiei privind ancheta din sectorul farmaceutic sunt abordate în mod adecvat;

12. subliniază faptul că serviciile medicale nu sunt şi nu ar trebui considerate un bun sau un serviciu general;

13. invită Consiliul şi statele membre să evalueze şi să aplice noi măsuri de creştere a eficienţei cheltuielilor acestora în domeniul sănătăţii, în special investind în asistenţa medicală preventivă pentru a reduce viitoarele cheltuieli pe termen lung şi povara socială, şi să restructureze sistemele de sănătate pentru a oferi acces echitabil la servicii medicale de foarte bună calitate (în special la servicii medicale de bază) fără nicio discriminare peste tot în UE şi încurajează Comisia să analizeze modul în care sunt utilizate fondurile europene actuale pentru a promova şi mai mult investiţiile în infrastructura, cercetarea şi formarea în domeniul sănătăţii şi să promoveze şi să intensifice prevenirea bolilor;

14. invită Comisia şi statele membre să se asigure de faptul că accesul echitabil al pacienţilor mai în vârstă la servicii medicale şi la tratamente este inclus în politicile şi programele acestora din domeniul sănătăţii şi să transforme accesul adecvat al persoanelor mai în vârstă la servicii medicale şi la tratamente într-o prioritate a anului 2012, „Anul european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații”; invită statele membre să promoveze iniţiative de abordare a izolării sociale a pacienţilor mai în vârstă deoarece aceasta are un impact semnificativ asupra stării de sănătate pe termen lung a pacienţilor; subliniază că este necesar ca Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia să anticipeze, prin intermediul unei strategii adecvate pe termen lung, efectele sociale şi economice ale îmbătrânirii populaţiei europene pentru a garanta sustenabilitatea financiară şi organizaţională a sistemelor de sănătate, precum şi pentru a furniza pacienţilor servicii medicale în mod egal şi continuu;

15. invită statele membre să îşi îmbunătăţească capacitatea de monitorizare atentă, la nivel naţional, regional şi local, a impactului social şi a celui în materie de sănătate ale crizei;

16. invită Comisia să promoveze acumularea de experienţă privind educaţia în materie de sănătate, promovarea unui stil de viaţă sănătos, prevenirea, diagnosticarea timpurie şi tratamentele adecvate, în special cu privire la consumul de băuturi alcoolice, la fumat, la regimul alimentar şi la obezitate, precum şi la droguri; invită statele membre să promoveze activitatea fizică, alimentaţia corectă şi programele „Şcoli sănătoase” destinate copiilor, în special în regiunile mai dezavantajate, şi să crească nivelul de educaţie personală, socială şi în materie de sănătate, în vederea promovării unui comportament mai sănătos şi a încurajării unui comportament pozitiv legat de stilul de viaţă;

17.încurajează toate statele membre să investească în infrastructura socială, educaţională, de mediu şi în domeniul sănătăţii în conformitate cu principiul „sănătate în toate politicile” şi să coordoneze măsuri privind calificarea, formarea şi mobilitatea personalului medical, garantând astfel capacitatea şi durabilitatea infrastructurii şi a forţei de muncă în domeniul medical, atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional;

18. subliniază că inegalităţile în materie de sănătate din Uniune nu vor fi depăşite fără o strategie comună şi generală pentru forţa de muncă europeană din domeniul sănătăţii, care să includă politici coordonate de gestionare a resurselor, de educaţie şi de formare, standarde minime de calitate şi de siguranţă şi înregistrarea personalului medical;

19. solicită statelor membre să asigure faptul că informaţiile cu privire la sănătate, la stilurile de viaţă sănătoase, la serviciile medicale, la metodele de prevenire, la diagnosticarea timpurie a bolilor şi la tratamente adecvate sunt disponibile într-o formă şi în limbi pe care toţi cetăţenii să le poată înţelege, prin intermediul unor tehnologii noi de informare şi de comunicare, în special în ceea ce priveşte serviciile medicale disponibile online;

20. invită statele membre să promoveze introducerea tehnologiilor telemedicinii, care pot reduce în mod semnificativ disparităţile geografice privind accesul la anumite tipuri de servicii medicale, în special în ceea ce priveşte serviciile acordate de specialişti, mai ales în regiunile de frontieră;

21. invită statele membre să promoveze politici publice destinate asigurării unor condiţii de trai sănătoase pentru toţi nou-născuţii, copiii şi adolescenţii, inclusiv servicii medicale acordate înainte de concepere, servicii de îngrijire a mamei şi măsuri de susţinere a părinţilor şi, mai ales, de susţinere a femeilor însărcinate şi a celor care alăptează, pentru a asigura tuturor nou-născuţilor un start sănătos în viaţă şi pentru a evita apariţia altor inegalităţi în materie de sănătate, recunoscând astfel că este important să se investească în dezvoltarea timpurie a copilului şi în abordările care ţin seama de toate etapele vieţii;

22. invită statele membre să se asigure că toate femeile însărcinate şi toţi copiii, indiferent de statutul acestora, au dreptul la protecţie socială astfel cum este definit în cadrul legislaţiei naţionale şi că aceştia beneficiază cu adevărat de această protecţie;

23. aminteşte de obligaţia care îi revine UE în temeiul Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu handicap de a garanta dreptul persoanelor cu dizabilităţi la cel mai înalt standard posibil de sănătate fără ca acestea să fie discriminate pe bază de handicap; insistă asupra faptului că includerea dizabilităţilor în toţi indicatorii de evaluare a stării de sănătate relevanţi reprezintă un pas esenţial înspre îndeplinirea acestei obligaţii;

24. invită UE şi statele membre să integreze starea de sănătate a femeilor şi problematica îmbătrânirii (femeile în vârstă) cu titlu de factori în integrarea dimensiunii egalităţii între femei şi bărbaţi şi să introducă dimensiunea de gen în bugetul alocat politicilor, programelor şi cercetării în materie de sănătate, de la dezvoltarea şi conceperea acestora, până la studiul de impact; solicită ca programele-cadru de cercetare finanţate de UE şi agenţiile publice de finanţare să includă un studiu de impact asupra dimensiunii de gen în politicile lor şi să prevadă colectarea şi analizarea datelor legate de gen şi vârstă cu scopul de a identifica diferenţele esenţiale dintre femei şi bărbaţi în materie de sănătate, pentru a sprijini modificarea politicilor, şi să introducă şi să centralizeze instrumente epidemiologice pentru a analiza cauzele discrepanţei dintre speranţa de viaţă a femeilor şi cea a bărbaţilor;

25. consideră că UE şi statele membre ar trebui să le garanteze femeilor un acces facil la mijloacele de contracepţie şi dreptul la avort în condiţii de siguranţă;

26. invită Comisia să ofere statelor membre exemple de bune şi de cele mai bune practici pentru a încuraja o mai mare uniformitate în ceea ce priveşte accesul la tratamente de fertilizare;

27. îndeamnă UE şi statele membre să pună accentul pe drepturile omului în cazul femeilor, în special în ceea ce priveşte prevenirea şi interzicerea sterilizării forţate a femeilor şi a mutilării genitale a acestora şi pedepsirea celor care săvârşesc aceste fapte;

28. invită UE şi statele membre să recunoască violenţa bărbaţilor împotriva femeilor ca o problemă de sănătate publică, indiferent de forma pe care o ia aceasta;

29. invită UE şi statele membre să ia măsurile necesare pentru a elimina discriminarea împotriva femeilor în ceea ce priveşte accesul la tehnicile de reproducere asistată (TRA) din motive de stare civilă, vârstă, orientare sexuală, origini etnice sau culturale;

30. invită statele membre să urmeze exemplul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind recunoaşterea obezităţii ca boală cronică şi să ofere, prin urmare, acces la programele de prevenire a obezităţii şi să garanteze accesul la tratamente în cazul cărora s-a dovedit că au rezultate medicale pozitive pentru persoanele care suferă de obezitate şi care au nevoie de un tratament medical, şi în vederea prevenirii apariţiei altor boli;

31. invită UE şi statele membre să integreze dimensiunea de gen în controlul tutunului, astfel cum se recomandă în Convenţia-cadru a OMS pentru controlul tutunului, şi să introducă companii antifumat care să vizeze tinerele fete şi femeile;

32. invită statele membre să încurajeze şi să sprijine cercetarea medicală şi farmaceutică în domeniul bolilor care afectează în special femeile, în ceea ce priveşte toate etapele vieţii lor, nu doar vârsta reproductivă;

33. invită statele membre să soluţioneze problemele de inegalitate legate de accesul la servicii medicale care afectează viaţa de zi cu zi, de exemplu în domeniul stomatologiei şi în cel al oftalmologiei;

34. sugerează UE şi statelor membre să instituie politici coerente şi măsuri de susţinere destinate femeilor care nu lucrează sau care ocupă locuri de muncă în sectoare în care acestea nu beneficiază de o asigurare de sănătate personală şi să caute soluţii pentru a oferi acestor femei asigurare;

35. îndeamnă Comisia, în contextul colaborării sale cu autorităţile competente din statele membre, să promoveze cele mai bune practici privind stabilirea preţurilor medicamentelor şi rambursarea costurilor acestora, inclusiv modele funcţionale pentru diferenţierea preţurilor produselor farmaceutice, astfel încât să se optimizeze accesibilitatea costurilor şi să se reducă inegalităţile în materie de acces la medicamente;

36. reaminteşte că adoptarea unui brevet european, cu un regim lingvistic adecvat şi un sistem unificat de rezolvare a litigiilor, este esenţială pentru revitalizarea economiei europene;

37. ia act de faptul că activitatea deja efectuată în cadrul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor cu privire la siguranţa produselor şi la publicitate, printre altele, a contribuit la abordarea anumitor aspecte privind inegalităţile în materie de sănătate existente în UE şi subliniază, în acest sens, importanţa monitorizării atente a informaţiilor pe care societăţile farmaceutice le comunică pacienţilor, în special grupurilor celor mai vulnerabile şi mai puţin informate, precum şi necesitatea creării unui sistem eficient şi independent de farmacovigilenţă;

38. invită statele membre să îşi adapteze sistemele de sănătate la nevoile grupurilor celor mai defavorizate, prin dezvoltarea unor metode de stabilire a onorariilor încasate de personalul medical care să garanteze accesul la îngrijiri medicale pentru toţi pacienţii;

39. îndeamnă Comisia să depună toate eforturile posibile pentru a încuraja statele membre să ofere rambursări pacienţilor şi să facă urgent tot ce este necesar pentru a reduce inegalităţile în materie de acces la medicamente pentru tratarea acelor probleme de sănătate sau boli precum osteoporoza postmenopauză şi boala Alzheimer, care nu sunt rambursabile în anumite state membre;

40. subliniază că, în numeroase ţări, în afara guvernelor naţionale, autorităţile regionale au un rol important în ceea ce priveşte sănătatea publică, promovarea sănătăţii, prevenirea bolilor şi furnizarea de servicii medicale şi că acestea trebuie, prin urmare, să fie implicate în mod activ; subliniază că administraţiile regionale şi locale şi alte părţi interesate au, de asemenea, o contribuţie vitală, inclusiv la locurile de muncă şi în şcoli, în special în ceea ce priveşte educaţia în materie de sănătate, promovarea unor stiluri sănătoase de viaţă, prevenirea eficientă a bolilor, precum şi screeningul timpuriu şi diagnosticarea timpurie a bolilor;

41. invită statele membre să sprijine o „abordare la nivel local privind îngrijirea medicală” şi să ofere servicii medicale integrate, accesibile la nivel local sau regional, care să permită pacienţilor să fie mai bine susţinuţi în propriul lor mediu local şi social;

42. încurajează toate statele membre să îşi reevalueze politicile privind chestiuni care au un impact semnificativ asupra inegalităţilor în materie de sănătate, cum ar fi cele referitoare la tutun, alcool, alimente, produse farmaceutice, precum şi la sănătatea publică şi la furnizarea de servicii medicale;

43. încurajează statele membre să dezvolte parteneriate în regiunile frontaliere în vederea împărţirii costurilor cu infrastructura şi cu personalul şi a reducerii inegalităţilor în materie de sănătate, în special în ceea ce priveşte accesul la aparatura de ultimă generaţie;

44. solicită Comisiei să studieze efectele deciziilor bazate pe evaluări la nivel naţional şi regional ale eficacităţii medicamentelor şi aparaturii medicale pe piaţa internă, inclusiv în ceea ce priveşte accesul pacienţilor şi inovarea de noi produse şi practici medicale, care constituie unele dintre elementele principale care afectează egalitatea în materie de sănătate;

45. consideră că aplicarea Directivei privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (2008/0142 (COD)) ar trebui urmată de studii de impact pentru a evalua cât mai eficient posibil eficienţa acesteia în combaterea inegalităţilor în materie de sănătate şi pentru a garanta că directiva menţine un nivel corespunzător de protecţie publică şi garantează siguranţa pacienţilor, în special în ceea ce priveşte repartizarea geografică a resurselor medicale, atât umane, cât şi materiale;

46. constată că o asistenţă medicală transfrontalieră de înaltă calitate şi eficientă necesită o transparenţă sporită a informaţiilor destinate publicului, pacienţilor, autorităţilor de reglementare şi furnizorilor de servicii medicale cu privire la o gamă largă de chestiuni, inclusiv drepturile pacienţilor, accesul la căi de atac şi reglementările aplicabile în cazul personalului medical;

47. regretă că Directiva privind asistenţa medicală transfrontalieră nu a fost însoţită de o propunere legislativă privind mobilitatea personalului medical care să ia în considerare riscul legat de „exportul de inteligenţă” în cadrul UE, care ar spori în mod periculos inegalităţile geografice în anumite state membre, şi invită Comisia să remedieze această situaţie, eventual în contextul viitoarei revizuiri a Directivei privind recunoaşterea calificărilor profesionale (2005/36/CE);

48. îndeamnă statele membre să pună pe deplin în aplicare actuala Directivă privind recunoaşterea calificărilor profesionale (2005/36/CE); în ceea ce priveşte complexitatea calificărilor medicale, încurajează Comisia să abordeze în evaluarea sa şi în cadrul revizuirii directivei unele dintre lacunele în materie de reglementare care au potenţialul de a face pacienţii vulnerabili în faţa riscurilor şi de a le compromite acestora dreptul la un tratament în condiţii de siguranţă; invită, de asemenea, Comisia să analizeze posibilitatea de a introduce obligaţia înregistrării cu ajutorul sistemului IMI pentru autorităţile competente şi de a creşte măsura în care autorităţile competente pot schimba în mod proactiv informaţii disciplinare legate de personalul medical, prin crearea unui mecanism de alertă adecvat;

49. îndeamnă Comisia să realizeze, în cadrul viitoarei sale propuneri legislative privind calificările profesionale, progrese în vederea creării unui mecanism consolidat de recunoaştere a calificărilor în statele membre;

50. subliniază că o inovare sporită duce adesea la o accesibilitate crescută a tratamentelor, fapt deosebit de important pentru comunităţile izolate sau rurale;

51. invită Comisia să promoveze, în colaborare cu statele membre, dezvoltarea serviciilor de telemedicină ca o modalitate de reducere a disparităţilor geografice privind furnizarea de servicii medicale atât la nivel regional, cât şi la nivel local;

52. invită Consiliul şi Comisia să recunoască într-o mai mare măsură, în cadrul strategiei Europa 2020, faptul că sănătatea fizică şi psihică şi bunăstarea sunt esenţiale pentru combaterea excluderii, să includă în procedurile de monitorizare a strategiei Europa 2020 indicatori comparativi stratificaţi în funcţie de statutul socioeconomic şi de sănătatea publică şi să ţină seama de discriminarea bazată pe criterii de vârstă, în special cu privire la studiile clinice privind tratamente care să corespundă într-o mai mare măsură nevoilor persoanelor în vârstă;

53. consideră că UE şi statele membre trebuie să sprijine societatea civilă şi organizaţiile de femei care promovează drepturile femeilor, inclusiv drepturile sexuale şi reproductive ale acestora, dreptul la un stil de viaţă sănătos şi dreptul la muncă, pentru a se asigura că femeile îşi fac auzită vocea cu privire la chestiunile legate de politica din domeniul sănătăţii de la nivel european şi naţional;

54. încurajează toate statele membre să susţină şi să dezvolte capacitatea şi schimburile şi cooperarea la nivel internaţional între toate părţile interesate relevante din cadrul mai multor sectoare în vederea dezvoltării şi punerii în aplicare a politicilor prin care sunt reduse inegalităţile în materie de sănătate;

55. invită statele membre să sprijine şi să pună în aplicare o abordare comună în vederea elaborării de politici la nivel local, regional şi naţional, depunând astfel eforturi în vederea adoptării unei abordări privind integrarea sănătăţii în toate politicile (HiAP);

56. invită Comisia şi statele membre să elaboreze un set comun de indicatori de monitorizare a inegalităţilor în materie de sănătate în funcţie de vârstă, sex, statut socioeconomic şi aşezare geografică, precum şi a riscurilor care rezultă în urma alcoolismului şi a dependenţei de droguri şi să stabilească o metodologie de auditare a situaţiei sănătăţii în statele membre care să aibă ca scop identificarea şi prioritizarea domeniilor în care trebuie realizate îmbunătăţiri şi stabilite cele mai bune practici;

57. subliniază faptul că inegalităţile în materie de sănătate au la bază inegalităţi sociale în ceea ce priveşte condiţiile de trai şi modelele de comportament social legate de gen, de rasă, de standardele de educaţie, de ocuparea forţei de muncă şi de distribuţia inegală nu numai a veniturilor, ci şi a serviciilor medicale, a prevenirii bolilor şi a serviciilor de promovare a sănătăţii;

58. subliniază faptul că riscurile privind sănătatea la care sunt expuşi cei care fac parte din grupurile sociale defavorizate (mai sărace) sunt cele care stau la baza inegalităţilor în materie de sănătate, ţinând cont că aceste riscuri sunt accentuate prin combinarea sărăciei cu alte vulnerabilităţi;

59. invită Comisia să se asigure că misiunile de reducere a inegalităţilor în materie de sănătate şi de îmbunătăţire a accesului la servicii de sănătate fizică şi psihică sunt abordate şi integrate pe deplin în cadrul iniţiativelor sale actuale precum Parteneriatul privind îmbătrânirea sănătoasă şi activă şi Platforma UE de combatere a sărăciei şi a excluderii sociale şi în cadrul viitoarelor iniţiative privind dezvoltarea copilului în primele stadii de viaţă şi politicile privind tineretul axate pe educaţie, formare şi ocuparea forţei de muncă;

60. solicită o coordonare mai bună între agenţiile UE care joacă un rol important în combaterea inegalităţilor în materie de sănătate, în special între Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă, Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor şi Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă;

61. invită Comisia să sprijine statele membre în vederea unei mai bune utilizări a metodei deschise de coordonare pentru a susţine proiectele care abordează factorii care stau la baza inegalităţilor în materie de sănătate;

62. invită Comisia să dezvolte modalităţi de angajare şi de implicare a tuturor părţilor interesate relevante la nivel european în promovarea reţinerii şi a diseminării bunelor practici în domeniul sănătăţii publice;

63. atrage atenţia asupra importanţei deosebite, dintre diferiţii factori legaţi de sănătate, a unui regim variat, de înaltă calitate şi îndeamnă Comisia, în acest sens, să crească gradul de utilizare a programelor eficiente stabilite în cadrul PAC (distribuirea gratuită de lapte şi fructe în şcoli şi de alimente în cadrul grupurilor defavorizate);

64. invită statele membre să creeze o reţea de servicii sociale, medicale şi de consiliere specifice, cu linii de asistenţă prin telefon dedicate femeilor, cuplurilor şi familiilor, în scopul prevenirii violenţei în familie şi al oferirii de ajutor şi de sprijin profesional calificat celor care au nevoie, în cooperare cu celelalte organisme din domeniu;

65. invită Comisia să sprijine statele membre în vederea unei mai bune utilizări a politicii de coeziune şi a fondurilor structurale ale UE pentru a susţine proiectele care contribuie la abordarea factorilor sociali legaţi de sănătate şi la reducerea inegalităţilor în materie de sănătate; invită, de asemenea, Comisia să sprijine statele membre să utilizeze mai bine programul PROGRESS;

66. îndeamnă statele membre să pună capăt reducerilor actuale ale cheltuielilor publice destinate serviciilor medicale, care joacă un rol central în oferirea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii pentru femei şi bărbaţi.

67. invită Comisia să introducă o abordare bazată pe factorii economici şi de mediu legaţi de sănătate şi pe „echitate şi sănătate în toate politicile” în elaborarea tuturor politicilor interne şi externe ale UE, în special în vederea realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, şi, îndeosebi, a unei stări bune de sănătate a mamelor;

68. îndeamnă toate statele membre să recunoască importanţa sănătăţii pentru societate şi să privească dincolo de o abordare bazată pe PIB când evaluează dezvoltarea societăţii, a comunităţii şi dezvoltarea individuală;

69. invită Consiliul să promoveze eforturile de abordare a inegalităţilor în materie de sănătate ca o prioritate politică în toate statele membre, ţinând seama de factorii sociali legaţi de sănătate şi de factorii de risc privind stilul de viaţă, precum alcoolul, tutunul şi alimentaţia, prin măsuri în domenii politice precum protecţia consumatorilor, ocuparea forţei de muncă, locuinţele, politica socială, mediul, agricultura şi industria alimentară, educaţia, condiţiile de trai şi de muncă şi cercetarea, respectând principiul „sănătate în toate politicile”;

70. invită Comisia să sprijine acţiunile finanţate în cadrul planurilor de acţiune în domeniul sănătăţii publice actuale şi viitoare în vederea abordării factorilor sociali legaţi de sănătate;

71. invită Comisia să elaboreze orientări de îmbunătăţire a mecanismelor de monitorizare a inegalităţilor în materie de sănătate peste tot în UE (între statele membre şi în cadrul acestora) prin îmbunătăţirea procesului de colectare a datelor prin compilarea unor informaţii mai sistematice şi comparabile, care să vină în completarea datelor existente cu privire la inegalităţile în materie de sănătate, şi printr-o monitorizare şi o analizare regulate;

72. solicită Comisiei să aibă în vedere elaborarea unei propuneri de recomandare a Consiliului, sau a oricărei alte iniţiative comunitare adecvate, în vederea încurajării şi sprijinirii dezvoltării de către statele membre a unor strategii naţionale sau regionale integrate de reducere a inegalităţilor în materie de sănătate;

73. invită Comisia să evalueze, în cadrul rapoartelor sale intermediare, eficienţa măsurilor de reducere a inegalităţilor în materie de sănătate şi îmbunătăţirea stării de sănătate care decurg din politicile privind factorii sociali, economici şi de mediu legaţi de sănătate;

74. invită Comisia să aplice abordarea HiAP în ceea ce priveşte elaborarea politicilor la nivelul UE şi să realizeze evaluări eficiente ale impactului care să ţină seama de rezultatele privind echitatea în materie de sănătate;

75. consideră că pieţele deschise şi competitive şi buna lor funcţionare pot stimula inovarea, investiţiile şi cercetarea în sectorul sănătăţii şi recunoaşte că acest lucru trebuie să fie însoţit de un sprijin financiar puternic destinat sectorului cercetării publice pentru a dezvolta în continuare modele durabile şi eficiente de asistenţă medicală şi pentru a promova dezvoltarea unor noi tehnologii şi a aplicaţiilor lor în acest sector (de exemplu, telemedicina), precum şi de o metodologie comună de evaluare a tehnologiei din domeniul sănătăţii, toate în beneficiul fiecărei persoane, inclusiv al celor din grupurile socioeconomice mai defavorizate, ţinându-se, totodată, seama de îmbătrânirea populaţiei;

76. invită Comisia şi statele membre să sprijine programele de informare şi de sensibilizare ale cetăţenilor şi să intensifice dialogul cu societatea civilă, partenerii sociali şi ONG-urile în ceea ce priveşte sănătatea şi servicii medicale;

77. consideră că este esenţial ca numărul femeilor care participă la elaborarea politicilor în materie de sănătate, la planificarea programelor şi la furnizarea de servicii medicale să crească;

78. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1)

JO L 301, 20.11.2007, p. 3.

(2)

JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

(3)

Texte adoptate, P6_TA(2007)0019

(4)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0461

(5)

JO C 9 E, 15 ianuarie 2010, p. 56.


EXPUNERE DE MOTIVE

În general, sănătatea şi speranţa de viaţă sunt încă legate de condiţiile sociale şi de sărăcia în rândul copiilor. În ciuda îmbunătăţirilor, diferenţa dintre rezultatele legate de sănătate între cele din vârful şi cele de la baza scării sociale este în continuare mare şi continuă să crească în anumite domenii.

Există în continuare inegalităţi majore între ţări şi regiuni; de exemplu, diferenţa dintre statele membre ale UE în ceea ce priveşte speranţa de viaţă la naştere privind bărbaţii a fost în 2007 de 14,2 ani, în timp ce cifra corespunzătoare pentru femei a fost de 8,3 ani (Eurostat, 2010).

Speranţa de viaţă în cazul persoanelor cu vârsta de 65 de ani din UE-27 a arătat în 2006 că, în medie, bărbaţii ar putea să se aştepte să mai trăiască încă 16,8 ani, în timp ce cifra corespunzătoare pentru femei a fost de 20,4 ani. Diferenţa dintre statele membre privind speranţa de viaţă în rândul bărbaţilor cu vârsta de 65 de ani a fost în 2007 de 5,6 ani, cifra maximă de 18,4 ani înregistrându-se în Franţa, iar cea minimă de 12,8 ani în Letonia. Diferenţa privind femeile a fost uşor mai mare, de 6,6 ani, de la 23,0 ani în Franţa la 16,4 ani în Bulgaria (Eurostat, 2010).

Inegalităţile în materie de sănătate reprezintă o problemă care trebuie soluţionată. Acestea apar la o vârstă fragedă şi continuă nu numai la o vârstă înaintată, ci şi în cazul generaţiilor viitoare.

Inegalităţile cu care persoanele se confruntă la începutul vieţii cu privire la accesul la învăţământ, la locuri de muncă şi la servicii medicale, precum şi inegalităţile bazate pe gen şi pe mediul cultural de provenienţă pot avea un impact critic asupra stării sănătăţii oamenilor pe parcursul întregii vieţi. Combinaţia dintre sărăcie şi alţi factori de vulnerabilitate precum vârsta fragedă sau înaintată, dizabilitatea sau mediul minoritar de provenienţă creşte şi mai mult riscurile legate de sănătate şi invers, o stare de sănătate precară poate duce la sărăcie şi/sau la excludere socială.

În multe cazuri, cauzele acestor inegalităţi în materie de sănătate pot fi evitate şi sunt nedrepte, deoarece apar ca o consecinţă a diferenţelor legate de şanse, de accesul la servicii şi la resurse materiale, precum şi a diferenţelor privind alegerile legate de stilul de viaţă făcute de fiecare persoană în parte.

Inegalităţile în materie de sănătate se datorează diferenţelor existente între grupurile de populaţie în privinţa unei game largi de factori care afectează sănătatea, şi anume: condiţiile de trai; comportamentele legate de sănătate; educaţia, ocupaţia şi venitul; serviciile de asistenţă medicală, de prevenire a bolilor şi de promovare a sănătăţii, precum şi politicile publice care influenţează cantitatea, calitatea şi distribuţia acestor factori. Legătura dintre factorii sociali şi inegalităţile în materie de sănătate este recunoscută din ce în ce mai mult. Ceea ce înseamnă că problemele sociale sunt considerate la scară largă a fi legate de problemele de sănătate pentru care este nevoie de o reacţie integrată.

Este nevoie de o abordare inovatoare a politicilor pentru a soluţiona problema inegalităţilor în materie de sănătate, în special pentru persoane din cadrul unor grupuri socioeconomice mai defavorizate.

Acum se fac simţite consecinţele sociale ale crizei economice şi financiare actuale. Numărul şomerilor a crescut cu aproape 5 milioane faţă de numărul acestora la începutul crizei. Multe familii s-au confruntat cu o scădere a veniturilor lor, un număr considerabil de familii este şi mai expus la sărăcie şi la o îndatorare excesivă, iar câteva familii şi-au pierdut casele. Lucrătorii cu contracte pe perioade scurte de timp au fost printre primii care au fost afectaţi de declin. Migranţii şi lucrătorii tineri şi mai în vârstă, în cazul cărora sunt mai multe şanse de a avea poziţii inferioare, au fost afectaţi în mod deosebit, dar au rămas fără un loc de muncă şi categorii de lucrători care înainte fuseseră relativ bine protejate.

Criza a afectat grav sectorul serviciilor medicale din mai multe state membre ale UE în ceea ce priveşte atât oferta, cât şi cererea. Cu privire la ofertă, criza economică şi financiară a dus la o scădere a nivelului de fonduri alocate sănătăţii publice şi serviciilor medicale şi pe termen lung ca urmare a reducerilor de buget şi a veniturilor mai scăzute provenite din încasarea de impozite, în timp ce cererea de servicii medicale şi pe termen lung a crescut ca urmare a unei combinaţii de factori care contribuie la deteriorarea stării de sănătate a populaţiei în general. Mai multe state membre au inclus în pachetele de redresare măsuri de atenuare a efectelor crizei economice asupra sectorului serviciilor medicale, investind în infrastructura din domeniul sănătăţii, optimizând fondurile alocate sectorului serviciilor medicale şi restructurând şi reorganizând sistemul de servicii medicale. Cu toate acestea, în statele membre există diferenţe mari în ceea ce priveşte măsurile luate în vederea combaterii inegalităţilor în materie de sănătate.

Accesul reprezintă un aspect-cheie în cazul tuturor serviciilor publice. Îmbunătăţirea accesului la consiliere juridică şi la informaţii de calitate ajută cetăţenii să afle mai multe despre drepturile lor individuale. Colectarea şi schimbul de dovezi privind strategii, politici şi măsuri eficiente vor contribui la obţinerea de sprijin la nivelul administraţiei şi al diferitelor sectoare. Este esenţial ca reducerea inegalităţilor în materie de sănătate să fie considerată prioritate esenţială la toate nivelurile de elaborare a politicilor, adoptându-se astfel o abordare de tipul „sănătatea în toate politicile” (HiAP) şi asigurându-se realizarea unor evaluări eficiente ale impactului, care să ţină seama de rezultatele privind echitatea din domeniul sănătăţii.


AVIZ al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (11.1.2011)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE

(2010/2089(INI))

Raportoare pentru aviz: Emma McClarkin

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  insistă asupra necesității unor demersuri coordonate în cadrul a numeroase domenii politice pentru a putea aborda cauzele socioeconomice, de mediu și geografice care stau la baza inegalităților în materie de sănătate; atrage atenția, de asemenea, că lipsa de educație poate fi o cauză majoră a inegalităților în materie de sănătate;

2.  subliniază că inegalitățile în materie de sănătate există atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea;

3.  recunoaște că inegalitățile în materie de sănătate, în special în ceea ce privește speranța de viață, au cel mai mare impact asupra grupurilor cu cele mai scăzute standarde socioeconomice;

4.  subliniază existența discriminării împotriva persoanelor în vârstă în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale; invită Comisia și statele membre să analizeze motivele aflate la baza acestei discriminări și să ia toate măsurile posibile pentru a o combate; invită Comisia și statele membre să facă din solidaritatea dintre generații și din accesul persoanelor în vârstă la îngrijiri medicale o prioritate pentru Anul european al îmbătrânirii active (2012) și să asigure că serviciile sociale și medicale locale sunt finanțate în mod adecvat și sprijinite de statele membre pe întregul lor teritoriu;

5.  subliniază necesitatea unui plan concret de combatere a inegalităților în materie de sănătate în zonele rurale, luând în considerare provocările ridicate de schimbările demografice;

6.  accentuează faptul că inegalitățile legate de sănătate în UE reprezintă o povară importantă pentru statele membre și pentru sistemele lor de sănătate și că funcționarea eficientă a pieței interne, precum și politicile publice solide și, dacă este posibil, coordonate în materie de acțiuni preventive pot aduce îmbunătățiri acestui domeniu;

7.  încurajează statele membre să dezvolte parteneriate în regiunile frontaliere în vederea repartizării costurilor cu infrastructura și personalul, limitând în același timp inegalitățile în materie de sănătate, în special în ceea ce privește accesul echitabil la aparatura de ultimă generație;

8.  accentuează faptul că contracararea unor factori socioeconomici precum obezitatea, fumatul etc., accesibilitatea la sistemele de sănătate (periclitată de nerambursarea costurilor pentru îngrijiri medicale și medicamente, de acțiunile preventive necorespunzătoare și de repartizarea inegală a cadrelor medicale) și diagnosticarea eficace ar trebui considerate aspecte-cheie ale măsurilor împotriva inegalităților în materie de sănătate, iar accesibilitatea tratamentelor farmaceutice ar trebui considerată, de asemenea, drept un aspect-cheie al sănătății fiecărui cetățean; invită, prin urmare, statele membre să se asigure de punerea în aplicare corespunzătoare a Directivei privind transparența (89/105/CEE) și de abordarea adecvată a concluziilor Comunicării din 2008 a Comisiei privind ancheta din sectorul farmaceutic;

9.  subliniază faptul că asistența medicală nu este și nu ar trebui considerată ca un bun sau serviciu general;

10. consideră că statele membre ar trebui să considere practicile de diagnosticare timpurie și programele de medicină preventivă ca fiind esențiale pentru reducerea inegalităților în materie de sănătate și că ele ar trebui încurajate să dezvolte în continuare sistemele respective, precum și să se asigure că acestea sunt finanțate în mod corespunzător;

11. îndeamnă Comisia, în cadrul colaborării cu autoritățile competente din statele membre, să promoveze cele mai bune practici privind prețurile și rambursarea medicamentelor, inclusiv modele funcționale pentru diferențierea prețurilor farmaceutice, astfel încât să se optimizeze accesibilitatea costurilor și să se reducă inegalitățile în materie de acces la medicamente;

12. încurajează statele membre să sporească utilizarea medicamentelor generice de calitate și să negocieze cât mai bine posibil, dacă este cazul în cooperare cu celelalte state membre, prețurile medicamentelor, astfel încât să le ofere grupurilor celor mai defavorizate posibilitatea de a câștiga acces la tratamente de calitate;

13. invită statele membre să își adapteze sistemele de sănătate la nevoile grupurilor celor mai defavorizate, prin dezvoltarea unor metode de stabilire a onorariilor încasate de personalul medico-sanitar care să garanteze accesul la îngrijiri medicale pentru toți pacienții;

14. îndeamnă Comisia să se asigure că datele colectate despre inegalitățile în materie de sănătate sunt utilizate în comun de statele membre și să încurajeze părțile implicate la nivel național să schimbe în mod activ cele mai bune tehnici practice;

15. subliniază că Comisia, în cooperare cu statele membre, ar trebui, cu ajutorul unui sistem de indicatori comparabili, bazați pe factori demografici, de mediu, sociali și economici, incluzând cei deja disponibili (de exemplu ECHI, OMS, OCDE), să sprijine dezvoltarea ulterioară, colectarea de date și monitorizarea sectorului sănătății atât la nivelul UE, cât și la nivel național, având în vedere existența unor inegalități semnificative în acest sector în interiorul statelor membre (de exemplu diferențe pronunțate între orașe și regiuni);

16. solicită Comisiei să studieze efectele deciziilor bazate pe evaluări la nivel național și regional ale eficacității medicamentelor și aparaturii medicale pe piața internă, inclusiv accesul pacienților și inovarea de noi produse și practici medicale, care constituie unele dintre elementele principale care afectează egalitatea în materie de sănătate;

17. îndeamnă Comisia să depună toate eforturile posibile pentru a încuraja statele membre să ofere rambursări pacienților și să facă de urgență tot ceea ce este necesar pentru a reduce inegalitățile în materie de acces la medicamente pentru tratarea acelor probleme de sănătate sau boli precum osteoporoza postmenopauză și Alzheimer, care nu sunt rambursabile în anumite state membre;

18. consideră că aplicarea Directivei privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (2008/0142 (COD)) ar trebui urmată de studii de impact pentru a măsura cât mai eficient posibil consecințele acesteia în combaterea inegalităților în materie de sănătate și pentru a asigura că directiva menține protecția publică și garantează siguranța pacienților, în special în termeni de repartizare geografică a resurselor medicale, atât umane, cât și materiale;

19. constată că o asistență medicală transfrontalieră de înaltă calitate și eficientă necesită o transparență sporită a informațiilor destinate publicului, pacienților, autorităților de reglementare și furnizorilor de servicii medicale într-o gamă largă de domenii, inclusiv drepturile pacienților, accesul la căi de atac și legislația privind cadrele medico-sanitare;

20. afirmă că politicile sigure și integrate privind protecția consumatorilor, inclusiv aspectele legate de sănătatea publică precum promovarea acțiunilor preventive și a unui stil de viață sănătos, menite să reducă factorii determinanți pentru sănătate legați de comportamentul și de obiceiurile consumatorilor ar putea contribui, de asemenea, la reducerea inegalităților în materie de sănătate;

21. subliniază că existența zonelor geografice care nu dispun de suficiente cadre medico-sanitare este una dintre cauzele inegalităților în materie de sănătate; încurajează, astfel, mobilitatea cadrelor medico-sanitare în Uniunea Europeană în funcție de adevăratele necesități ale populației;

22. regretă că Directiva privind asistența medicală transfrontalieră nu a fost însoțită de o propunere legislativă privind mobilitatea cadrelor medico-sanitare care să ia în considerare riscul legat de exportul de inteligență în Uniunea Europeană, care ar spori în mod periculos inegalitățile geografice în anumite state membre și invită Comisia să remedieze această situație, eventual în contextul viitoarei revizuiri a Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale (2005/36/CE);

23. îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale (2005/36/CE); în ceea ce privește complexitatea calificărilor medicale, încurajează Comisia să abordeze în evaluarea sa și în cadrul revizuirii directivei unele dintre lacunele legislative care au potențialul de a afecta pacienții și de a le compromite dreptul la un tratament în siguranță; invită Comisia să analizeze în continuare posibilitatea de a introduce obligația înregistrării cu ajutorul sistemului IMI pentru autoritățile competente și de a spori măsura în care autoritățile competente pot schimba în mod proactiv informații disciplinare legate de cadrele medico-sanitare prin crearea unui mecanism adecvat de alertă;

24. subliniază că inegalitățile în materie de sănătate din Uniune nu vor fi depășite fără o strategie comună și generală pentru forța de muncă europeană din domeniul sănătății, care să includă politici coordonate de gestionare a resurselor, educație și formare, standarde minime de calitate și siguranță și înregistrarea cadrelor medico-sanitare;

25. subliniază că inegalitățile în materie de sănătate ar putea fi atribuite în anumite sectoare unei lipse de personal și de aparatură medicală; invită statele membre să ia măsurile necesare pentru a aborda aceste probleme și a se asigura că sectorul sănătății dispune de personal suficient și de suficientă aparatură;

26. îndeamnă Comisia să promoveze un mecanism consolidat de recunoaștere a calificărilor în statele membre în viitoarele sale propuneri legislative privind calificările profesionale;

27. îndeamnă ca, în viitoarea propunere legislativă privind detașarea lucrătorilor, procedurile administrative să fie simplificate, iar problema dublei impuneri să fie rezolvată;

28. consideră că piețele deschise și competitive, precum și buna lor funcționare pot stimula inovarea, investițiile și cercetarea în sectorul sănătății și recunoaște că acest lucru ar trebui să fie însoțit de un sprijin financiar puternic destinat sectorului cercetării publice pentru a dezvolta în continuare modele durabile și eficiente de asistență medicală și pentru a promova dezvoltarea unor noi tehnologii și a aplicațiilor lor în acest sector (de exemplu, telemedicina), precum și de o metodologie comună de evaluare a tehnologiei din domeniul sănătății, toate în beneficiul fiecărui cetățean, inclusiv al celor din grupurile cu cele mai scăzute standarde socioeconomice, ținându-se seama de îmbătrânirea populației;

29. atrage atenția asupra faptului că o creștere a inovării conduce adesea la o mai mare accesibilitate a tratamentelor, fapt deosebit de important pentru comunitățile rurale sau izolate;

30. reamintește că adoptarea unui brevet european, cu un regim lingvistic adecvat și un sistem unificat de rezolvare a litigiilor, este esențială pentru revitalizarea economiei europene;

31. subliniază necesitatea ca autoritățile locale și regionale și actorii socioeconomici să fie implicați activ în măsurile luate în aceste domenii, în plus față de guvernele naționale;

32. ia act de faptul că activitatea deja efectuată în cadrul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor cu privire la siguranța produselor și publicitate, printre altele, a contribuit la abordarea anumitor aspecte privind inegalitățile în materie de sănătate existente în UE; subliniază, în acest context, importanța monitorizării stricte a informațiilor pe care societățile farmaceutice le comunică pacienților, în special grupurilor celor mai vulnerabile și mai puțin informate, precum și necesitatea unui sistem eficient și independent de farmacovigilență;

33. îndeamnă Comisia, împreună cu statele membre, să lanseze campanii în școli de promovare a sănătății și a educației sanitare, în special a unor stiluri de viață sănătoase, precum și programe preventive și de depistare destinate unor grupuri specifice;

34. îndeamnă Comisia să se asigure că problema reducerii inegalităților în materie de sănătate este integrată pe deplin în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

10.1.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

28

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

Cristian Silviu Bușoi, Lara Comi, António Fernando Correia De Campos, Jürgen Creutzmann, Christian Engström, Philippe Juvin, Sandra Kalniete, Edvard Kožušník, Kurt Lechner, Hans-Peter Mayer, Mitro Repo, Robert Rochefort, Heide Rühle, Andreas Schwab, Laurence J.A.J. Stassen, Bernadette Vergnaud

Membri supleanți prezenți la votul final

Regina Bastos, Cornelis de Jong, Frank Engel, Ashley Fox, Jean-Paul Gauzès, Liem Hoang Ngoc, María Irigoyen Pérez, Othmar Karas, Lena Kolarska-Bobińska, Constance Le Grip, Emma McClarkin, Antonyia Parvanova, Sylvana Rapti, Marek Siwiec


AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (2.12.2010)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate în Uniunea Europeană

(2010/2089(INI))

Raportoare pentru aviz: Sylvie Guillaume

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–   având în Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la Cartea albă intitulată „Împreună pentru sănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013” (1),

–   având în vedere articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 de stabilire a celui de al doilea Program de acțiune comunitară în domeniul sănătății 2008-2013(2),

–   având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitor la politicile din domeniul sănătății,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Solidaritatea în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (3),

   având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale, referitor la egalitatea dintre bărbați și femei în toate domeniile,

–   având în vedere articolul 2 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

A. întrucât între bărbați și femei există diferențe biologice, socioeconomice și culturale și, prin urmare, diferențe în ceea ce privește preocupările, nevoile și problemele de sănătate pe care le întâmpină;

B.  întrucât inegalitățile în materie de sănătate apar mai adesea în rândul persoanelor vulnerabile, care sunt dependente în mod special de îngrijiri medicale de bună calitate la un preț abordabil;

C. întrucât femeile se află adesea în situații precare, legate de genul, de modul lor de viață, de religia, vârsta, statutul social și de solvabilitatea lor;

D. întrucât inegalitățile de gen și de vârstă din domeniul cercetării medicale și insuficienta reprezentare a femeilor în studiile clinice afectează îngrijirile acordate pacienților;

E.  întrucât femeile, în general, femeile în vârstă și fetele sunt reprezentate în mod disproporționat în grupurile cele mai vulnerabile din societate, iar barierele din calea accesului la sistemul de sănătate pot să exacerbeze și mai mult statutul lor vulnerabil și să compromită starea lor de sănătate;

F.  întrucât fenomenul fumatului cunoaște o răspândire foarte rapidă în rândul femeilor, în special al tinerelor, cu consecințe devastatoare pentru starea lor de sănătate în viitor; întrucât, în cazul femeilor, fumatul este agravat de numeroase dezavantaje;

G. întrucât violența împotriva femeilor reprezintă un fenomen foarte răspândit în toate țările și la nivelul tuturor claselor sociale și are un efect dramatic asupra sănătății fizice și emoționale a femeilor și a copiilor;

H. întrucât femeile trăiesc, în general, mai mult decât bărbații, dar suferă în mai mare măsură de boli cronice, handicap și o scăderea a calității vieții în cursul ultimilor ani;

I.   întrucât accesul echitabil la servicii de sănătate reduce inegalitățile în materie de sănătate și este înțeles, în general, ca acces echitabil la tratament pentru toți cetățenii, indiferent de venitul lor;

J.   întrucât, în mai multe state membre ale UE(4), accesul echitabil la servicii de sănătate nu este garantat pentru toate persoanele, în practică sau prin lege, în special pentru imigranții fără drept de ședere

K. întrucât infertilitatea reprezintă o afecțiune medicală recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății, cu un impact deosebit asupra sănătății femeilor; întrucât din Ancheta națională privind sensibilizarea, efectuată în Regatul Unit, reiese că peste 94% dintre femeile care suferă de infertilitate suferă și de forme de depresie;

L.  întrucât există o mare discrepanță între statele membre în ceea ce privește accesul la tratamente de fertilizare,

1.  invită UE și statele membre să integreze starea de sănătate a femeilor și problematica îmbătrânirii (femeile în vârstă) cu titlu de factori în abordarea integratoare a egalității de șanse între femei și bărbați și să ia în considerare dimensiunea de gen la elaborarea bugetului politicilor, programelor și al cercetării în materie de sănătate, de la dezvoltarea și conceperea acestora, până la studiul de impact; invită programele-cadru de cercetare finanțate de UE și agențiile publice de finanțare să includă un studiu de impact asupra dimensiunii de gen în politicile lor și să prevadă colectarea și analiza datelor legate de gen și vârstă cu scopul de a identifica diferențele esențiale dintre femei și bărbați în materie de sănătate, pentru a sprijini modificarea politicilor, și să compare instrumente epidemiologice pentru a analiza cauzele discrepanței dintre speranța de viață a femeilor și cea a bărbaților;

2.  invită UE și statele membre să acorde atenție femeilor cu handicap și femeilor în vârstă, pentru a garanta dreptul de acces al acestora la servicii de sănătate și la îngrijiri de calitate, indiferent de circumstanțele economice personale;

3.  invită UE și statele membre să adopte strategii axate pe reducerea inegalităților economice și sociale, care să ofere o gamă largă de servicii accesibile și de înaltă calitate și să combată segregarea geografică, pentru a reduce inegalitățile în materie de sănătate;

4.  invită Comisia și statele membre să facă din accesul corespunzător al femeilor în vârstă la servicii de sănătate o prioritate pentru Anul european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații 2012;

5.  încurajează UE și statele membre să creeze un sistem de îngrijiri medicale gratuite pentru copiii sub 6 ani, ca parte a politicii de garantare a accesului la îngrijiri medicale pentru toți;

6.  invită UE și statele membre să dezvolte campanii de prevenire și sensibilizare adresate celor mai vulnerabile grupuri ale societății și subliniază că măsurile preventive și tratamentele de reabilitare trebuie să fie nediscriminatorii și pe deplin accesibile, pentru a încuraja și îmbunătăți accesul fără limită de vârstă la depistarea și diagnosticarea în stadii incipiente a problemelor de sănătate, precum bolile cardiovasculare, cancerul de sân, cancerul de col uterin, cancerul ovarian , în special a celor proprii femeilor, cum sunt cancerul de sân, cancerul de col uterin și cancerul ovarian, endometrioza, bolile care afectează memoria, etc;

7.  invită UE și statele membre să integreze principiul egalității de gen în combaterea tabagismului, astfel cum a recomandat OMS-CCCT, și să introducă companii antifumat care să vizeze tinerele fete și femeile;

8.  invită statele membre să promoveze și să consolideze instrumentele de prevenire a bolilor care afectează femeile, prin campanii de informare specifice, extinse și regulate privind natura și cauzele acestora, precum și riscurile asociate, atrăgând, astfel, atenția asupra necesității unor controale de sănătate sistematice și a avantajelor intervenției precoce;

9.  invită statele membre să încurajeze și să sprijine cercetarea medicală și farmaceutică în domeniul bolilor care afectează în special femeile, în toate etapele vieții lor, nu doar la vârsta reproductivă;

10. invită statele membre să soluționeze problemele de inegalitate legate de accesul la îngrijiri medicale care au efecte asupra vieții de zi cu zi, în domeniile stomatologiei și oftalmologiei, de exemplu;

11. consideră că UE și statele membre ar trebui să le garanteze femeilor facilitatea accesului la mijloacele de contracepție și la dreptul la avort în condiții de siguranță;

12. îndeamnă Uniunea Europeană și statele membre să instituie obligativitatea colectării și analizei datelor comparabile defalcate pe sexe, să realizeze studii epidemiologice și să culeagă și să producă date complete, pe baza unor indicatori comuni și definiți cu rigurozitate, pentru a evalua regulat impactul actualelor politici și programe în materie de sănătate asupra sănătății femeilor;

13. invită UE și statele membre să promoveze cercetarea în domeniul sănătății axate pe sănătatea femeilor și pe nevoile acestora în materie de sănătate, pe evoluția bolilor și pe prevenirea acestora și să sprijine cercetarea multidisciplinară în domeniul factorilor socioeconomici determinanți pentru sănătate de-a lungul vieții femeilor; solicită direcționarea resurselor și o mai mare focalizare a atenției în direcția problematicii egalității de gen și a nevoilor femeilor, făcând din distincția între femei și bărbați un criteriu pentru acordarea de finanțare în toate domeniile de cercetare ale UE;

14. invită Comisia să ofere statelor membre exemple de bune și cele mai bune practici pentru a încuraja o mai mare coerență în ceea ce privește accesul la tratamente de fertilizare;

15. sugerează Uniunii Europene și statelor membre să instituie politici coerente și acțiuni de solidaritate cu femeile care nu lucrează sau care ocupă locuri de muncă în sectoare în care nu beneficiază de o asigurare de sănătate personală și să caute soluții pentru a le oferi o asigurare;

16. îndeamnă UE și statele membre să adopte o abordare bazată pe întreaga durată a vieții a îmbătrânirii în condiții bune de sănătate, pentru a reduce impactul bolilor și al handicapurilor cronice care afectează calitatea vieții femeilor în vârstă;

17. invită UE și statele membre să găsească rapid soluții pentru combaterea discriminării bazate pe originea etnică, în special în anumite state membre în care Directiva 2000/43/CE a Consiliului nu a fost pusă în aplicare și în care femeile care aparțin minorităților etnice nu beneficiază sau dispun doar de o protecție socială limitată și nu au sau dispun doar de un acces limitat la îngrijirile de sănătate;

18. invită statele membre să țină seama de nevoile specifice femeilor migrante în materie de protecție a sănătății, în special de garantarea acordării de către sistemele de sănătate a unor servicii corespunzătoare de mediere lingvistică; sistemele respective ar trebui să dezvolte inițiative de formare care să le permită doctorilor și altor profesioniști din domeniu să adopte o abordare interculturală bazată pe recunoașterea și respectarea diversității și a sensibilităților persoanelor din diferite regiuni geografice; de asemenea, trebuie acordată prioritate măsurilor și campaniilor de informare care vizează combaterea mutilării genitale a femeilor, inclusiv pedepse severe pentru cei care o practică;

19. invită statele membre să își adapteze sistemele de sănătate la nevoile grupurilor celor mai dezavantajate, prin dezvoltarea de tarife și sisteme de remunerare pentru profesioniștii din domeniul sănătății care să garanteze accesul tuturor pacienților la îngrijiri medicale;

20. invită UE și statele membre să pună în aplicare politici sociale care să vizeze asigurarea accesului la servicii medicale minime garantate pentru toți, indiferent de sex sau originea etnică;

21. consideră că UE și statele membre trebuie să ia măsuri pentru a garanta accesul tuturor femeilor (inclusiv, de exemplu, al femeilor migrante sau refugiate) la servicii de sănătate, indiferent de vârsta acestora sau de statutul lor financiar, social, lingvistic, geografic sau cultural sau legal; în acest sens, invită statele membre să ia măsuri pentru a reglementa profesia de mediator cultural în cadrul sistemelor de sănătate publică;

22. invită statele membre să creeze o rețea de servicii sociale, medicale și de consiliere specifice, cu linii de asistență prin telefon dedicate femeilor, cuplurilor și familiilor, în scopul prevenirii violenței în familie și al oferirii de ajutor și sprijin profesional calificat celor care au nevoie, în cooperare cu celelalte organisme din domeniu;

23. consideră că numărul femeilor care participă la elaborarea politicilor în materie de sănătate, la planificarea programelor și la furnizarea de servicii din domeniul sănătății trebuie să crească;

24. invită UE și statele membre să recunoască violența bărbaților împotriva femeilor ca o problemă de sănătate publică, indiferent de forma pe care o ia aceasta;

25. consideră că UE statele membre trebuie să garanteze sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor și să ia în considerare mortalitatea maternă în cadrul politicilor lor, precum și să ofere posibilitatea de a recurge la avort în condiții de securitate în interiorul și în afara Uniunii;

26. îndeamnă UE și statele membre să pună accentul pe drepturile femeii, în special în ceea ce privește prevenirea, interzicerea și pedepsirea sterilizării forțate a femeilor și a mutilării genitale a acestora;

27. invită UE și statele membre să pună în aplicare politici pentru a garanta că toate persoanele, în special femeile însărcinate, copiii și vârstnicii, au dreptul prin lege și dispun de un acces echitabil la serviciile medicale;

28. invită UE și statele membre să ia măsurile necesare pentru a elimina discriminarea împotriva femeilor în ceea ce privește accesul la tehnicile de reproducere asistată (TRA) din motive de stare civilă, vârstă, orientare sexuală, origini etnice sau culturale;

29. consideră că UE și statele membre trebuie să sprijine societatea civilă și organizațiile de femei care promovează drepturile femeilor, inclusiv drepturile sexuale și reproductive ale acestora, dreptul la un stil de viață sănătos și dreptul la muncă, pentru a garanta că femeile își fac auzită vocea la nivel european și național în chestiunile legate de politica din domeniul sănătății;

30. îndeamnă statele membre să pună capăt reducerilor actuale ale cheltuielilor publice destinate serviciilor medicale, care joacă un rol central în oferirea unui nivel ridicat de protecție a sănătății pentru femei și bărbați.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

30.11.2010

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

14

6

2

Membri titulari prezenți la votul final

Andrea Češková, Marije Cornelissen, Tadeusz Cymański, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Iratxe García Pérez, Philippe Juvin, Astrid Lulling, Elisabeth Morin-Chartier, Siiri Oviir, Nicole Sinclaire, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Eva-Britt Svensson, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Izaskun Bilbao Barandica, Vilija Blinkevičiūtė, Sylvie Guillaume, Norica Nicolai, Antigoni Papadopoulou, Sirpa Pietikäinen

(1)

JO C 9, 15 ianuarie 2010, p. 56.

(2)

JO L 301, 20.11.2007, p. 3.

(3)

COM(2009)0567.

(4)

Médecins du monde, Observatorul european privind accesul la îngrijiri medicale, accesul imigranților fără drept de ședere la servicii de sănătate, două rapoarte de anchetă: 2007 și 2009; HUMA, Legislație și practică, Accesul la îngrijiri medicale al migranților fără forme legale și al solicitanților de azil în 10 țări UE, 2009.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

25.1.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

52

1

7

Membri titulari prezenţi la votul final

János Áder, Elena Oana Antonescu, Kriton Arsenis, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Sergio Berlato, Martin Callanan, Nessa Childers, Chris Davies, Bairbre de Brún, Anne Delvaux, Bas Eickhout, Edite Estrela, Jill Evans, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Julie Girling, Nick Griffin, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Dan Jørgensen, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Holger Krahmer, Jo Leinen, Corinne Lepage, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Vladko Todorov Panayotov, Gilles Pargneaux, Antonyia Parvanova, Andres Perello Rodriguez, Sirpa Pietikäinen, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Anna Rosbach, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Catherine Soullie, Salvatore Tatarella, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Philippe Juvin, Jiří Maštálka, Miroslav Mikolášik, Bill Newton Dunn, James Nicholson, Alojz Peterle, Michèle Rivasi, Csaba Sándor Tabajdi, Marita Ulvskog, Kathleen Van Brempt, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Aviz juridic - Politica de confidențialitate