RECOMANDARE referitoare la propunerea de decizie a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene reuniţi în cadrul Consiliului cu privire la încheierea Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian între Statele Unite ale Americii, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte

2.3.2011 - (15381/2010 – C7‑0385/2010 – 2010/0112(NLE)) - ***

Comisia pentru transport şi turism
Raportor: Artur Zasada

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de decizie a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene reuniţi în cadrul Consiliului cu privire la încheierea Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian între Statele Unite ale Americii, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte

(15381/2010 – C7‑0385/2010 – 2010/0112(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene reuniţi în cadrul Consiliului (15381/2010),

–   având în vedere proiectul de Protocol de modificare a Acordului privind transportul aerian între Comunitatea Europeană şi Statele Unite ale Americii din 2007 (09913/2010),

–   având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) şi articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (C7-0385/2010),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 17 iunie 2010 referitoare la Acordul UE-SUA privind transportul aerian[1],

–   având în vedere articolul 81 şi articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport şi turism (A7-0046/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi Congresului SUA.

• [1]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0239.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a extins situaţiile în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internaţional. Acordurile privind transporturile aeriene intră acum în această categorie, deoarece ele privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară[1]. În trecut, Parlamentul era numai consultat cu privire la astfel de acorduri. Aşadar, prezentul Protocol de modificare a Acordului privind transportul aerian intră sub incidenţa aprobării Parlamentului, în timp ce acordul iniţial a fost încheiat după consultarea Parlamentului.

Pieţele transportului aerian ale UE şi SUA însumează împreună aproximativ 60% din totalul traficului aerian mondial. Deschiderea pieţei către companiile aeriene din UE şi SUA pe o bază nediscriminatorie ar oferi pasagerilor şi operatorilor de transport de marfă servicii mai bune în privinţa diversităţii şi a costurilor, ar furniza beneficii economice substanţiale şi ar crea locuri de muncă. În plus, convergenţa în materie de reglementare ar putea avea o contribuţie majoră la promovarea concurenţei loiale, în special în domeniul subvenţiilor de stat şi al standardelor sociale şi de mediu.

Istoricul negocierilor

Până la aplicarea provizorie a acordului în prima etapă în martie 2008, serviciile aeriene între UE şi SUA erau prestate în temeiul acordurilor bilaterale dintre fiecare stat membru în parte şi SUA. În noiembrie 2002, Curtea de Justiţie a UE a decis că anumite dispoziţii din aceste acorduri bilaterale erau incompatibile cu dreptul comunitar.

Prin urmare, în iunie 2003, Consiliul a acordat mandat Comisiei, care avea obiectivul stabilirii unui spaţiu aviatic deschis între UE şi SUA, creând o piaţă unică pentru transportul aerian în care investiţiile să poată circula în mod liber şi în care companiile aeriene europene şi ale SUA să poată furniza servicii de transport aerian fără restricţii, inclusiv pe piaţa internă a celor două părţi. Totuşi a fost recunoscut faptul că aceasta ar impune modificări legislative importante în SUA, în special în vederea eliminării restricţiilor legale existente cu privire la proprietatea şi controlul străin asupra companiilor aeriene din SUA şi cu privire la cabotaj. Aşadar s-a considerat că este acceptabilă o abordare în mai multe etape, cu condiţia garantării trecerii la etapele ulteriore.

Acordul în prima etapă a permis companiilor aeriene europene să opereze zboruri din orice punct al UE în orice punct din SUA. Acest fapt a dus la o creştere la nivelul serviciilor. De asemenea, acordul a stabilit o cooperare mai strânsă între UE şi SUA pentru a face faţă noilor provocări, cum ar fi securitatea şi mediul. Prin acest acord, ambele părţi s-au angajat să continue negocierile pentru a permite accesul la pieţe şi a maximiza beneficiile consumatorilor, ale companiilor aeriene, ale angajaţilor şi ale comunităţilor, precum şi pentru a aborda aspecte cum ar fi încurajarea investiţiilor. Un aspect important era că acordul în prima etapă conţinea o clauză de suspendare care putea fi activată dacă nu ar fi existat un acord în a doua etapă până în noiembrie 2010.

După opt runde de negocieri, la 25 martie 2010, negociatorii au semnat acordul în a doua etapă. Acest acord a deschis calea unor viitoare oportunităţi în domeniul investiţiilor suplimentare şi al accesului la piaţă, precum şi al consolidării cooperării în domenii privind reglementarea, cum ar fi siguranţa, securitatea şi, în special mediul, în privinţa căruia ambele părţi au convenit asupra unei declaraţii comune.

Conţinutul acordului în a doua etapă

Deşi acordul în a doua etapă nu atinge obiectivul final al unei deschideri totale a pieţei fără restricţii de ambele părţi, acesta conţine o serie de stimulente pentru încurajarea reformei. În special, atunci când SUA îşi va schimba legislaţia pentru a permite investitorilor din UE să devină acţionari majoritari în cadrul companiilor din SUA, UE va permite, de asemenea, investitorilor din SUA să devină acţionari majoritari în cadrul companiilor aeriene din UE, iar companiile aeriene din SUA vor beneficia de drepturi suplimentare de acces la piaţă pentru a opera zboruri către şi din UE.

Acordul va ameliora, de asemenea, cooperarea privind aspectele legate de mediu, impunând compatibilitatea şi interacţiunea măsurilor de piaţă (cum ar fi sistemele de comercializare a cotelor de emisii) pentru a evita suprapunerile şi consolidând tehnologiile ecologice şi gestionarea combustibilului şi a traficului aerian. Pentru prima dată există un articol dedicat în mod special dimensiunii sociale a relaţiilor aviatice dintre UE şi SUA. Acesta va garanta menţinerea drepturilor legale actuale ale angajaţilor companiilor aeriene. În plus, acordul va îmbunătăţi nivelul cooperării în materie de securitate în vederea unei mai bune alocări a resurselor, prin promovarea încrederii reciproce în măsurile de securitate, precum şi a unor reacţii rapide şi coordonate la noile ameninţări.

Acordul extinde şi mai mult rolul comitetului mixt UE-SUA, organul care monitorizează punerea în aplicare a acordului şi coordonează diferitele fluxuri de activitate ale cooperării în materie de reglementare. Prin urmare, comitetul mixt va putea îmbunătăţi cooperarea prin promovarea de noi iniţiative. Noile reguli vor reduce birocraţia, inclusiv prin recunoaşterea reciprocă a deciziilor privind reglementarea, şi vor evita suprapunerea inutilă a resurselor (de exemplu, iniţiative comune privind siguranţa, controlul de securitate unic şi facilitarea călătoriilor pasagerilor).

Accesul la piaţă va fi deschis şi mai mult, transportatorii din UE obţinând un mai mare acces la traficul finanţat de guvernul SUA. Cu condiţia realizării unor modificări ale cadrului juridic pentru restricţiile aeroportuare privind zgomotul, în viitor, companiile aeriene din UE vor avea noi oportunităţi comerciale de a zbura între SUA şi ţări care nu fac parte din UE.

Evaluare

Dacă stimulentele pentru continuarea deschiderii pieţei sunt binevenite, absenţa unor progrese substanţiale în eliminarea constrângerilor de reglementare depăşite din domeniul investiţiilor străine este dezamăgitoare, întrucât această situaţie va determina menţinerea actualelor restricţii disproporţionate în materie de proprietate străină şi de control străin în SUA. În plus, transportatorii din UE vor obţine numai un acces limitat la traficul finanţat de guvernul SUA. Acest fapt reprezintă continuarea unei situaţii dezechilibrate având în vedere că guvernele naţionale ale UE nu impun restricţii similare.

Acordul referitor la colaborarea în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile şi la schimbul de cele mai bune practici privind reducerea zgomotului reprezintă un important pas înainte. Totuşi nu ar trebui să se uite că diferitele aspecte ale reglementării în sectorul aviaţiei, inclusiv restricţiile de zgomot şi limitările aplicabile zborurilor de noapte, ar trebui să fie determinate la nivel local, cu respectarea deplină a principiului subsidiarităţii. Aşadar este important ca, la coordonarea acestor aspecte la nivel european, Comisia să ţină seama pe deplin de legislaţia naţională a statelor membre.

Recunoaşterea importanţei dimensiunii sociale, precum şi responsabilitatea conferită comitetului mixt de a monitoriza efectele sociale ale acordului şi de a elabora măsuri adecvate care să răspundă acestor efecte aşa cum trebuie reprezintă o inovare introdusă în acordul în a doua etapă. În acest context, Comisia ar trebui să folosească acordul pentru a promova respectarea legislaţiei internaţionale relevante privind drepturile sociale, în special a normelor din domeniul muncii incluse în convenţiile fundamentale ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM 1930-1999), a orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaţionale (1976, revizuite în 2000) şi a Convenţiei de la Roma privind legislaţia aplicabilă obligaţiilor contractuale din 1980.

Este necesară îmbunătăţirea consultărilor şi a cooperării în materie de securitate, în special în contextul situaţiei internaţionale actuale. Totuşi aceasta nu trebuie să ducă la luarea de măsuri excesive şi necoordonate care nu sunt supuse unei evaluări adecvate a riscurilor. Respectivele măsuri trebuie să indice beneficii evidente, care ar contrabalansa poverile importante pentru călători şi transportatori. Prin urmare, este de dorit ca SUA şi Comisia să reexamineze eficienţa măsurilor suplimentare de securitate adoptate începând din 2001, pentru a elimina suprapunerile şi lacunele din lanţul de securitate. În acest context, obiectivul ar trebui să fie „controlul de securitate unic”, care este preferabil verificării pasagerilor şi a bagajelor la fiecare transfer.

Este esenţial ca viaţa privată a cetăţenilor europeni şi americani să fie respectată atunci când are loc un schimb de date personale ale pasagerilor între UE şi SUA, în conformitate cu criteriile menţionate de Parlamentul European în rezoluţia sa din 5 mai 2010. În special, din motive de securitate, toate transferurile de date cu caracter personal ar trebui însoţite de garanţii pentru cetăţenii UE, de respectarea garanţiilor procedurale şi a drepturilor de apărare şi ar trebui să respecte legislaţia privind protecţia datelor la nivel naţional şi european. În plus, trebuie stabilite de urgenţă standarde mondiale privind protecţia datelor şi viaţa privată.

La fel de binevenită este şi cooperarea la toate nivelurile între autorităţile din UE şi SUA în domeniul siguranţei aviaţiei. În acest sens, este importantă sublinierea importanţei listei negre europene a transportatorilor care nu respectă normele de securitate şi a sistemului SUA de monitorizare a respectării standardelor de către transportatori. Ambele părţi ar trebui să facă schimb de informaţii privind acest subiect pentru a asigura ridicarea standardelor la nivel internaţional.

Etapele următoare

În timp ce acordul în a doua etapă reprezintă un semnificativ pas înainte, este important să nu fie privit ca sfârşitul procesului de creare a pieţei transatlantice în sectorul aviaţiei. Consolidarea rolului comitetului mixt va însemna că există posibilitatea de a continua progresele în cooperarea şi armonizarea în materie de reglementare. În special, comitetul mixt ar trebui încurajat să elaboreze propuneri suplimentare în vederea recunoaşterii reciproce a deciziilor în materie de reglementare, în conformitate cu principiile unei mai bune reglementări. De asemenea, ar putea contribui la consolidarea cooperării în domeniul dezvoltării sistemelor de gestionare a traficului aerian ale UE şi SUA („SESAR” şi „Next Gen”), pentru a asigura interoperabilitatea şi compatibilitatea, precum şi pentru a contribui la reducerea impactului asupra mediului.

De asemenea, Comisia ar trebui să se asigure că Parlamentul este informat şi consultat pe deplin în legătură cu activitatea comitetului mixt, având în vedere importanţa activităţii sale pentru cetăţenii europeni şi companiile europene.

În acelaşi timp, ar trebui să recunoaştem că o serie de aspecte nu au fost cuprinse în domeniul de aplicare al acordului modificat prin noul protocol. Din acest motiv, Comisia trebuie să iniţieze negocierea unei noi etape a acestui acord care să cuprindă următoarele aspecte:

· continuarea liberalizării drepturilor de trafic;

· mai multe oportunităţi pentru investiţiile străine;

· efectul măsurilor de protecţie a mediului şi al constrângerilor impuse de infrastructură asupra exercitării drepturilor de trafic;

· o mai bună coordonare a politicilor în materie de drepturi ale pasagerilor, în vederea asigurării unui nivel cât mai ridicat de protecţie a pasagerilor.

Standardele armonizate privind drepturile pasagerilor, inclusiv cele pentru persoanele cu mobilitate redusă, au o importanţă deosebită pentru evitarea situaţiilor în care călătorii se confruntă cu tratamente incoerente pe parcursul a ceea ce aceştia consideră că este o singură călătorie, dar care implică segmente în cadrul cărora în prezent se aplică reguli diferite. Noul protocol ar rezolva şi aspectul responsabilităţii în cazul problemelor apărute pe parcursul unei călătorii care implică schimbarea de avioane într-unul sau mai multe noduri aeroportuare.

Un dialog mai sistematic şi schimburi de informaţii între Parlament şi Congresul SUA pentru a dezbate toate aspectele relevante referitoare la politica UE-SUA în domeniul aviaţiei ar putea aduce o contribuţie semnificativă la facilitarea continuării negocierilor.

Concluzie

Raportorul consideră că, deşi acordul în a doua etapă nu este, cu siguranţă, unul perfect, acesta conţine elemente importante de progres. De asemenea, prin acesta se evită riscul declanşării clauzei de suspendare, ca urmare a absenţei acestui acord. Suspendarea ar putea duce la pierderea unor avantaje importante de către pasagerii europeni şi companiile aeriene europene, avantaje de care aceştia beneficiază din martie 2008. Din aceste motive, raportorul recomandă aprobarea Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre SUA şi UE.

• [1]               Articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.2.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 3 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Georges Bach, Antonio Cancian, Saïd El Khadraoui, Carlo Fidanza, Knut Fleckenstein, Jacqueline Foster, Mathieu Grosch, Dieter-Lebrecht Koch, Georgios Koumoutsakos, Eva Lichtenberger, Hella Ranner, Olga Sehnalová, Brian Simpson, Dirk Sterckx, Keith Taylor, Giommaria Uggias, Thomas Ulmer, Peter van Dalen, Artur Zasada, Roberts Zīle
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Philip Bradbourn, Frieda Brepoels, Spyros Danellis, Ádám Kósa, Janusz Władysław Zemke
Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Karin Kadenbach