RAPORT privind cererea de ridicare a imunităţii lui Elmar Brok
3.3.2011 - (2010/2283(IMM))
Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Francesco Enrico Speroni
PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind cererea de ridicare a imunităţii lui Elmar Brok
Parlamentul European,
– având în vedere cererea de ridicare a imunităţii lui Elmar Brok, transmisă de autorităţile germane la 28 septembrie 2010 şi comunicată în şedinţa plenară din 22 noiembrie 2010,
– în urma audierii lui Elmar Brok, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,
– având în vedere articolele 8 şi 9 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene, precum şi articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaţilor în Parlamentul European prin vot universal direct,
– având în vedere hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 12 mai 1964 şi din 10 iulie 1986[1],
– având în vedere articolul 46 din Constituţia germană (Grundgesetz),
– având în vedere Codul fiscal german (Abgabenordnung), în special secţiunea 370,
– având în vedere articolul 6 alineatul (2) şi articolul 7 din Regulamentul de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7–0047/2011),
A. întrucât faptele prezentate în Expunerea de motive constituie un caz clar de fumus persecutionis;
B. întrucât au fost lansate acuzaţii penale împotriva unei personalităţi politice binecunoscute, legate de o sumă şi de circumstanţe care ar fi condus, în cazul unui cetăţean oarecare, la proceduri pur administrative;
C. întrucât, în plus, procurorul nu numai că a încercat să-l împiedice pe dl Brok să aibă cunoştinţă de acuzaţiile care îi fuseseră aduse, pe motive îndoielnice şi cu un caracter derogatoriu pronunţat şi nefondat, dar a şi făcut astfel încât cauza să facă obiectul unei largi publicităţi în mass-media, cauzând prin aceasta deputatului un maximum de prejudicii;
D. întrucât este astfel evident că acest caz este unul de fumus persecutionis, prin faptul că procesul a fost deschis cu unicul scop de a afecta reputaţia deputatului în cauză;
E. întrucât ar fi, de aceea, total inadecvat să se ridice imunitatea acestui deputat,
1. hotărăşte să nu ridice imunitatea lui Elmar Brok;
2. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum şi raportul comisiei competente, autorităţilor competente din Republica Federală Germania.
- [1] A se vedea Cauza 101/63, Wagner/Fohrmann şi Krier, Culegere 1964, p. 383, şi cauza 149/85, Wybot/Faure, Culegere 1986, p. 2391.
EXPUNERE DE MOTIVE
La reuniunea din 22 noiembrie 2010, Preşedintele a anunţat, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, că a primit o scrisoare trimisă de autorităţile germane la 28 septembrie 2010, prin care se solicită ridicarea imunităţii parlamentare a dlui Elmar Brok. Preşedintele a transmis această cerere Comisiei pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).
Cererea de ridicare a imunităţii a fost transmisă într-o scrisoare din partea procurorului din Bielefeld, în care acesta susţine că dl Brok nu a inclus în declaraţia sa de impozite pe anul 2005 suma de 5 000 EUR, pe care o primise pentru un discurs ţinut la Munich, la 28 octombrie 2005, în cadrul Forumului Europa, organizat de „HypoVereinsbank Group”, sumă pentru care ar fi trebuit plătit un impozit de 2 900 EUR. Procurorul consideră că această omisiune constituie o infracţiune în conformitate cu articolul 370 alineatul (1) punctul 2 din Codul fiscal german.
Scrisoarea procurorului se încheie cu următorul paragraf: „Am evitat să aduc la cunoştinţa deputatului intenţia mea de a porni, în ceea ce îl priveşte, urmărirea penală, deoarece în acest moment nu se poate exclude faptul că acesta ar fi încasat şi alte venituri, cu ocazia unor manifestări similare, pe care să nu le fi comunicat autorităţilor fiscale şi o informare în acest sens ar fi putut să-i permită să ascundă material probator, împiedicând astfel stabilirea adevărului.”
Prevederile legislative
Dispoziţiile relevante din dreptul primar al Uniunii sunt cele ale articolului 9 din Protocolul (nr. 7) privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, care prevede următoarele:
Articolul 9
Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acesteia beneficiază:
(a) pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări;
(b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenţie sau urmărire penală.
Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât şi la întoarcere.
Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict şi nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.
Din moment ce infracţiunea pe care se presupune că a comis-o dl Brok, deputat german în Parlamentul European, a avut loc pe teritoriul Republicii Federale Germania, dl Brok beneficiază de imunitatea acordată membrilor Bundestag, conform articolului 46 din legea fundamentală a Republicii Federale Germane (Grundgesetz)[1].
Articolul 46 din Legea fundamentală a Republicii Federale Germania stabileşte domeniul de aplicare al imunităţilor parlamentare. La alineatul (1) se prevede că „În nici un moment, un membru nu poate face obiectul unor acţiuni în instanţă sau disciplinare şi nici nu poate fi ţinut responsabil în afara Bundestag pentru voturile, discursurile sau dezbaterile sale în Bundestag sau în oricare dintre comisiile acestei instituţii” (Indemnität). Alineatele (2) şi (4) din articolul respectiv stabilesc normele referitoare la imunitatea parlamentară. În continuare, legea prevede că un membru „nu poate fi tras la răspundere sau arestat pentru o infracţiune pasibilă de sancţiuni fără autorizaţia Bundestag”.
Faptul că litera (a) din primul paragraf al articolului 9 din Protocol se referă la imunităţile acordate deputaţilor parlamentelor naţionale nu împiedică Parlamentul European să-şi creeze propriile reguli, care reprezintă un tip de jurisprudenţă al cărei scop este dezvoltarea unui concept coerent de imunitate parlamentară europeană, prin definiţie distinctă de practicile parlamentelor naţionale în materie.
Aplicând aceste principii, în deciziile Parlamentului s-a conturat o linie constantă, care a devenit un criteriu fundamental în tratarea cererilor individuale de ridicare a imunităţii: în toate cazurile în care faptele de care este acuzat deputatul în Parlamentul European se încadrează în sfera activităţilor sale politice, imunitatea nu se ridică. Acest criteriu se aplică împreună cu alte consideraţii, care pot pleda pentru sau contra ridicării imunităţii, în special în cazurile de fumus persecutionis, în care există suspiciuni că procedurile penale au fost iniţiate doar pentru a produce daune deputatului în Parlament în calitate de politician.
Prin urmare, aşa cum s-a pronunţat Tribunalul de Primă Instanţă în cauza T-345/05 Mote/Parlamentul European, Culegere 2008 II-2849, „Obiectivul articolului 10 din Protocol este ... garantarea independenţei deputaţilor, asigurându-se că aceştia nu sunt supuşi presiunilor, în forma ameninţărilor de arest sau proceduri judiciare, în timpul sesiunilor Parlamentului” (punctul 50).
Faptele
Conform scrisorii procurorului german, dl Brok nu a menţionat suma de 5 000 EUR primită pentru un discurs (pentru care impozitul se ridica la 2 900 EUR) în declaraţia sa de impozite pe anul 2005, iar această omisiune constituie infracţiune în conformitate cu articolul 370 alineatul (1) punctul 2 din Codul fiscal german (Abgabenordnung). În traducerea oficială engleză, articolul 370 alineatul (1) punctul 2 precizează următoarele[2]:
Secţiunea 370
Evaziunea fiscală
(1) Este pasibil de o pedeapsă privativă de libertate până la cinci ani sau de o amendă orice persoană care:
1. ...
2. nu îşi îndeplineşte obligaţia de a informa autorităţile fiscale cu privire la aspecte relevante din punct de vedere fiscal, sau
3. ...
şi care reduce astfel impozitele sau obţine, pentru sine sau pentru terţi, înlesniri fiscale necuvenite.
Infracţiunea de evaziune fiscală în sensul articolului 370 presupune mens rea, adică este pasibilă de pedeapsă doar în cazul în care contribuabilul este conştient de evaziunea fiscală şi o realizează intenţionat (articolul 15 din Codul penal german[3] şi articolul 369 alineatul (2) din Codul fiscal[4]). În cazul de faţă, este evident că nu a existat vreo intenţie de evaziune fiscală, întrucât, aşa cum reiese din scrisoarea procurorului, suma în cauză a fost plătită în mod transparent în contul curent al deputatului după ce acesta a transmis o factură societăţii „Speakers’ Agency”. Rezultă, de asemenea, că această sumă figurează în contabilitatea societăţii respective.
Mai mult, este bine cunoscut faptul - confirmat de avocatul dlui Brok la audiere - că omiterea accidentală în declaraţie a unor sume relativ minore, precum cea în speţă, este tratată în mod normal în cadrul unei proceduri administrative. Este un caz destul de obişnuit ca inspecţiile de rutină ale conturilor bancare să evidenţieze sume mici de impozite neplătite, care sunt recuperate prin proceduri administrative. De fapt, când a aflat că este acuzat de evaziune fiscală, dl Brok a plătit suma datorată, iar conturile sale au fost auditate de un consilier fiscal pentru perioada 2001 - 2008 şi au fost remediate şi alte nereguli minore descoperite cu această ocazie.
Faptul că această omisiune a fost tratată astfel, iar dl Brok nu a fost nici măcar informat cu privire la acuzaţiile care i se aduc, este absolut excepţional. Faptul că procurorul a declarat, în scrisoarea adresată Parlamentului: „Am evitat să aduc la cunoştinţa deputatului intenţia mea de a porni, în ceea ce îl priveşte, urmărirea penală, deoarece în acest moment nu se poate exclude faptul că acesta ar fi încasat şi alte venituri, cu ocazia unor manifestări similare, pe care să nu le fi comunicat autorităţilor fiscale şi o informare în acest sens ar fi putut să-i permită să ascundă material probator, împiedicând astfel stabilirea adevărului” este mai mult decât excepţional, este denigrator şi menit să aducă prejudicii deputatului prin prezentarea unor suspiciuni nefondate.
Acest lucru, alături de faptul că procurorul nu a precizat nici măcar suma exactă de care era vorba, incluzând neplata unor dobânzi, constituie dovezi şi mai solide în favoarea existenţei unui fumus persecutionis.
Nu acesta este modul în care un cetăţean obişnuit ar fi tratat în această situaţie. Dl Brok a declarat comisiei că soţia sa se ocupă de declaraţiile sale fiscale de 40 de ani, fără să fi existat vreo problemă. În aceste condiţii, nici un procuror nu poate deduce în mod rezonabil existenţa unei intenţii de evaziune fiscală dintr-o singură omisiune izolată.
Cazul este, de asemenea, excepţional prin faptul că purtătorul de cuvânt al procurorului s-a adresat mass-media, şi în particular postului local de televiziune, înainte ca dl Brok să fi avut ocazia să fie audiat de comisia competentă a Parlamentului European. Omisiunea accidentală de a declara 5 000 EUR din partea oricărui alt cetăţean nu ar fi avut condus la aceeaşi acţiune. Mai mult, această acţiune echivalează cu o încălcare a dreptului deputatului la viaţă privată. Este bine-cunoscut că, în Parlament, cererile de ridicare a imunităţii sunt examinate cu uşile închise, şi totuşi procurorul care a prezentat cererea în cauză a acordat un interviu postului local de televiziune.
O altă trăsătură excepţională a acestui caz este faptul că avocaţii dlui Brok au solicitat să li se prezinte documentele legate de cauză, ceea ce este normal, însă una dintre pagini a fost deliberat omisă.
Dl Brok este un personaj politic bine-cunoscut. Împotriva sa au fost lansate acuzaţii penale legate de o sumă şi de circumstanţe care ar fi condus, în cazul unui cetăţean oarecare, la proceduri pur administrative. În plus, procurorul nu numai că a încercat să-l împiedice pe dl Brok să aibă cunoştinţă de acuzaţiile care îi fuseseră aduse, pe motive îndoielnice şi cu un caracter derogatoriu pronunţat şi nefondat, dar a şi făcut astfel încât cauza să facă obiectul unei largi publicităţi în mass-media, cauzând prin aceasta deputatului un maximum de prejudicii. Astfel, este evident că acest caz este unul de fumus persecutionis, prin faptul că procesul a fost deschis cu unicul scop de a afecta reputaţia deputatului în cauză; În aceste condiţii, ar fi total inadecvat să se ridice imunitatea acestui deputat.
- [1] Articolul 46
Imunităţi
(1) În nici un moment, un membru nu poate face obiectul unor proceduri în instanţă sau a unor acţiuni disciplinare şi nici nu poate fi ţinut responsabil în afara Bundestag pentru voturile, discursurile sau dezbaterile sale în Bundestag sau în oricare dintre comisiile acestei instituţii. Această dispoziţie nu se aplică afirmaţiilor calomnioase.
(2) Un membru nu poate fi tras la răspundere sau arestat pentru o infracţiune pasibilă de sancţiuni fără autorizaţia Bundestag, cu excepţia cazului în care surprins în momentul comiterii infracţiunii sau în cursul zilei următoare.
(3) O autorizare din partea Bundestag este necesară şi pentru orice altă formă de restricţionare a libertăţii persoanei membrului sau pentru iniţierea unor proceduri în instanţă împotriva membrului, în temeiul articolului 18.
(4) Orice acţiune penală şi orice procedură iniţiată în temeiul articolului 18 împotriva unui membru, precum şi detenţia sau restricţionarea libertăţii persoanei acestuia se suspendă la cererea Bundestag. - [2] Übersetzung der Abgabenordnung durch den Sprachendienst des Bundesministeriums der Finanzen.Traducere realizată de Serviciul lingvistic al Ministerului federal al finanţelor.
© 2010 juris GmbH, Saarbrücken. - [3] „Cu excepţia cazului în care legea prevede explicit răspunderea penală pe baza neglijenţei, doar actele intenţionate atrag răspunderea penală.”
- [4] „Infracţiunile fiscale fac obiectul dispoziţiilor generale ale dreptului penal, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în dispoziţiile referitoare la infracţiuni din legislaţia fiscală.”
CONCLUZIE
În temeiul consideraţiilor de mai sus şi în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul de procedură, după analizarea argumentelor pro şi contra ridicării imunităţii, Comisia pentru afaceri juridice recomandă Parlamentului European să respingă cererea de ridicare imunităţii parlamentare a dlui Elmar Brok.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
28.2.2011 |
|
|
|
||
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
15 0 0 |
||||
Membri titulari prezenţi la votul final |
Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Françoise Castex, Klaus-Heiner Lehne, Antonio Masip Hidalgo, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Alexandra Thein, Cecilia Wikström, Tadeusz Zwiefka |
|||||
Membri supleanţi prezenţi la votul final |
Piotr Borys, Sergio Gaetano Cofferati, Sajjad Karim |
|||||