RAPORT referitor la eficiența și eficacitatea finanțării UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din noile state membre

14.3.2011 - (2010/2104(INI))

Comisia pentru control bugetar
Raportor: Marian-Jean Marinescu

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la eficiența și eficacitatea finanțării UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din noile state membre

(2010/2104(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Protocolul nr. 4 la Tratatul de aderare privind centrala nucleară de la Ignalina din Lituania[1] și Protocolul nr. 9 privind unitățile 1 și 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 din Slovacia[2], precum și articolul 30 din Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană[3],

–   având în vedere regulamentele Consiliului privind punerea în aplicare a Protocolului nr. 4 cu privire la centrala nucleară de la Ignalina din Lituania[4], privind punerea în aplicare a Protocolului nr. 9 cu privire la unitatea 1 și unitatea 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 din Slovacia[5] și cu privire la asistența financiară comunitară pentru dezafectarea unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui din Bulgaria (programul Kozlodui)[6],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind utilizarea resurselor financiare alocate pentru dezafectarea instalațiilor nucleare (COM(2007)0794) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei intitulat „Date privind finanțarea dezafectării instalațiilor nucleare în UE” (SEC(2007)1654),

–   având în vedere Recomandarea Comisiei din 24 octombrie 2006 privind gestionarea resurselor financiare alocate pentru dezafectarea instalațiilor nucleare[7],

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0054/2011),

A. întrucât în cele trei țări candidate la aderarea la UE – Lituania, Slovacia și Bulgaria – au funcționat centrale nucleare vechi, ajungându-se la un acord privind închiderea acestora, iar negocierile în vederea aderării au condus la stabilirea unor date fixe anticipate de închidere a unităților din cadrul celor trei centrale nucleare în discuție;

B. întrucât UE a recunoscut că închiderea anticipată și, ulterior, dezafectarea acestor unități din cadrul celor trei centrale nucleare reprezintă o sarcină financiară și economică majoră care nu poate fi acoperită integral de către statele membre vizate, motiv pentru care tratatele de aderare, precum și regulamentele ulterioare ale Consiliului de punere în aplicare a acestor tratate au prevăzut acordarea de asistență financiară pentru statele membre respective; întrucât, cu toate acestea, nu s-a decis în mod clar dacă asistența ar trebui să acopere costul integral al dezafectării sau să compenseze toate consecințele economice ale acestui proces; constată că atât Bulgaria, cât și Slovacia rămân pentru moment exportatori neți de electricitate;

C. întrucât asistența prevede măsuri în următoarele domenii:

· dezafectare (lucrări pregătitoare pentru oprirea funcționării, sprijin acordat organismului de reglementare, întocmirea documentației necesare pentru dezafectare și autorizare, întreținere și supraveghere în siguranță după oprire, tratarea deșeurilor, depozitarea și decontaminarea deșeurilor și a combustibilului uzat și lucrări de demontare),

· energie (modernizarea și reabilitarea de mediu a instalațiilor existente, înlocuirea capacității de producție a unităților închise, sporirea securității aprovizionării cu energie și a eficienței energetice și alte măsuri care contribuie la restructurarea și modernizarea necesară a infrastructurii energetice),

· consecințe sociale (sprijin acordat personalului centralei în menținerea unui nivel ridicat de siguranță după închidere, înainte de demontare, și în recalificarea personalului pentru noile sarcini în procesul de dezafectare);

D. întrucât acordarea de asistență a început înaintea aderării și înainte ca unitățile respective să fie închise, și întrucât aceste fonduri s-au acumulat în fondurile internaționale de asistență pentru dezafectare (IDSF), în timp ce pregătirile administrative au continuat;

E.  întrucât dezafectarea instalațiilor nucleare și gestionarea deșeurilor lor este o operație complexă din punct de vedere tehnic, care necesită resurse financiare substanțiale și implică responsabilități în materie de mediu, tehnice, sociale și financiare,

1. constată că Lituania, Slovacia și Bulgaria și-au îndeplinit angajamentele asumate în tratatele de aderare de a-și închide unitățile respective din cele trei centrale nucleare în timp util: unitatea 1 a centralei de la Ignalina a fost închisă la 31 decembrie 2004, iar unitatea 2 la 31 decembrie 2009; unitatea 1 a centralei Bohunice V1 a fost închisă la 31 decembrie 2006, iar unitatea 2 la 31 decembrie 2008; unitățile 1 și 2 ale centralei de la Kozlodui au fost închise la 31 decembrie 2002, iar unitățile 3 și 4 la 31 decembrie 2006;

2.  constată, de asemenea, că toate cele trei state membre au încercat să își renegocieze angajamentele politice cu privire la închiderea reactoarelor, ceea ce a antrenat întârzieri ale procesului;

3.  remarcă existența unui temei juridic pentru acordarea de asistență financiară; constată că sumele sunt stabilite anual, în urma unei decizii a Comisiei, pe baza documentelor individuale de programare combinată anuală, permițând astfel un control asupra evoluției și finanțării proiectelor aprobate;

4. constată că, din cauza experienței insuficiente și a informațiilor limitate ale UE în domeniul dezafectării, asistența financiară a fost stabilită fără posibilitatea de a defini un plafon financiar; ia act de faptul că nu au existat condiții clare pentru specificațiile cu privire la plafoane nici chiar după elaborarea planurilor și a strategiilor de dezafectare, fapt care a determinat în mod necesar ca sprijinul financiar suplimentar să fie stabilit gradual și de la caz la caz;

5. consideră că scopul asistenței comunitare este să sprijine aceste trei state membre în depășirea obstacolelor de ordin financiar și economic generate de datele de închidere anticipate fixe și să acopere costurile multor activități importante de dezafectare, să investească în proiecte în domeniul energiei în vederea reducerii dependenței de energie și să contribuie la reducerea impactului social rezultat în urma dezafectării centralelor nucleare; constată, totuși, că în toate cele trei cazuri, costurile de dezafectare a centralelor au depășit asistența UE planificată și, de asemenea, sunt de natură să depășească estimările inițiale; constată că un procent ridicat din fonduri a fost folosit pentru proiecte energetice și nu pentru scopul principal al asistenței financiare, și anume dezafectarea centralelor nucleare;

6. are convingerea că conceptul de solidaritate a Uniunii Europene contribuie efectiv la atenuarea consecințelor economice ale închiderii anticipate a instalațiilor în sectorul energetic; observă, în schimb, că la momentul pregătirii prezentului raport, dezafectarea propriu-zisă se află încă în etapa inițială;

7. constată că, în interesul siguranței și al sănătății tuturor cetățenilor Europei, ar trebui să se acorde prioritate maximă dezafectării centralelor nucleare vizate;

8. își exprimă temerea cu privire la faptul că o lipsă a resurselor financiare pentru măsuri de dezafectare va întârzia dezafectarea centralelor nucleare, ceea ce ar constitui o amenințare la adresa mediului și a sănătății umane;

9. subliniază că aspectele legate de siguranță sunt de o importanță fundamentală pentru dezafectarea unităților închise anticipat din cadrul celor trei centrale nucleare în discuție; invită, prin urmare, Consiliul, Comisia și statele membre să țină seama de acest lucru în orice decizii viitoare legate de dezafectarea instalațiilor nucleare în general și de aceste trei programe de dezafectare în special; solicită Comisiei să ia măsuri în vederea unei coordonări adecvate cu statele membre și să prevadă calendare precise privind finalizarea proiectelor;

10. constată cu îngrijorare faptul că planurile detaliate de dezafectare pentru cele trei programe de dezafectare în discuție nu au fost încă finalizate și, ca rezultat, nu există suficiente informații asupra calendarelor, nici asupra costurilor anumitor proiecte și nici asupra surselor de finanțare pentru acestea; îndeamnă, așadar, organismele naționale de resort să finalizeze planurile și Comisia să prezinte un raport cu privire la acest proces și să furnizeze o planificare financiară detaliată pe termen lung a proiectelor de dezafectare; invită Comisia să descrie clar domeniul de aplicare al finanțării UE necesare în vederea realizării acestor planuri;

11. solicită Comisiei să investigheze modalități de modificare a metodelor UE de finanțare a operațiunilor de dezafectare, având în vedere strategiile utilizate în statele membre și structurile administrative naționale ale acestora, precum și modalități de simplificare a normelor privind gestionarea fondurilor, astfel încât siguranța și securitatea operațiunilor de dezafectare să nu fie afectate;

12. constată lipsa unei împărțiri clare a responsabilității în rândul participanților la finanțare și al participanților în cadrul procesului de dezafectare; consideră că responsabilitatea principală cu privire la punerea în aplicare a sprijinului UE ar trebui să revină Comisiei și că ar trebui pusă în aplicare o gestionare comună împreună cu BERD;

13. consideră că, pentru atribuirea de contracte de achiziții, ar trebui să se aplice un criteriu de reciprocitate comunitară în favoarea întreprinderilor europene, aplicându-se în special principiile prevăzute la articolul 58 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în diferite sectoare, printre care și sectorul energiei;

14. observă că asistența financiară totală din partea Uniunii Europene pentru cele trei state membre până la finele anului 2013 se ridică la 2 847,78 milioane de euro; relevă faptul că, deși există diferențe de la o centrală nucleară la alta, în special cu privire la depozitarea combustibilului, programele folosesc, în principiu, aceeași tehnologie; constată, în schimb, că există diferențe considerabile în ceea ce privește sumele alocate: Ignalina (2 unități): 1 367 de milioane de euro, Bohunice (2 unități): 613 milioane de euro; și Kozlodui (4 unități): 867,78 milioane de euro;

15. observă, potrivit datelor disponibile la finele anului 2009, o situație diferită în rândul statelor membre în ceea ce privește sumele plătite: în cazul Ignalina, dintr-un total de 1 367 de milioane de euro, 875,5 milioane de euro (64,04%) reprezintă suma angajată, iar 760,4 milioane de euro (55,62%) suma plătită; în cazul Bohunice, dintr-un total de 613 milioane de euro, 363,72 milioane de euro (59,33 %) reprezintă suma angajată, iar 157,87 milioane de euro (25,75 %) suma plătită; în cazul Kozlodui, dintr-un total de 867,78 milioane de euro, 567,78 milioane de euro (65,42 %) reprezintă suma angajată, iar 363,149 milioane de euro (41,84 %) suma plătită, acest fapt datorându-se în cea mai mare măsură datelor diferite fixate pentru închidere;

16. consideră că este necesar ca fondurile să fie gestionate și resursele acestora utilizate cu o transparență absolută; recunoaște importanța gestionării bune și transparente a resurselor financiare, însoțită de o supraveghere externă adecvată, pentru a asigura o concurență echitabilă pe piața energiei; recomandă transparența și participarea publică în acest domeniu;

17. ia act de următoarele audituri și evaluări care au fost finalizate: „Evaluarea intermediară a asistenței pentru dezafectare acordate Lituaniei și Slovaciei” (2007); auditurile interne ale CE din 2007 privind toate cele trei programe, auditurile din 2008 și 2009 ale Curții de Conturi Europene realizate la Agenția Centrală de Gestionare a Proiectelor cu privire la Ignalina; auditul CCE pentru pregătirea declarației de asigurare (DAS) pentru 2008; studiul de fezabilitate al CCE din 2009; ia act de următoarele activități în curs: comunicarea Comisiei, care va fi prezentată, conform estimărilor, la începutul anului 2011; auditul financiar extern al CE privind Fondul internațional de asistență pentru dezafectarea centralei Bohunice (BIDSF); auditul complet de performanță a celor trei programe realizat de CCE;

18. consideră că, având în vedere sumele mari de bani implicate, noutatea în ceea ce privește utilizarea fondurilor, factorii necunoscuți care au apărut pe parcursul procesului, precum și numeroasele modificări, adaptări și alocări ulterioare de sume suplimentare, numărul și sfera auditurilor efectuate pot părea insuficiente; regretă faptul că evaluarea intermediară a Comisiei din septembrie 2007 privind sprijinul pentru dezafectare acordat Lituaniei și Slovaciei nu a acoperit Bulgaria (care primea deja asistență la momentul respectiv);

19. regretă lipsa de rapoarte anuale ale Comisiei către Parlamentul European privind utilizarea resurselor financiare alocate dezafectării centralelor nucleare; prin urmare, solicită Comisiei să monitorizeze și să raporteze anual Parlamentului European îmbunătățirile în utilizarea fondurilor și probabilitatea ca fondurile acumulate pentru dezafectarea acestor unități specifice din cadrul celor trei centrale nucleare să fie absorbite în următorii trei ani;

20. invită Comisia să realizeze o analiză pentru a evalua dacă există posibilitatea alocării de sume pentru proiecte viitoare de dezafectare până în 2013, în special având în vedere faptul că autorizațiile de dezafectare vor fi eliberate pentru Bohunice în iulie 2011, iar pentru Kozlodui la finele anului 2011 și la finele anului 2012;

21. invită Comisia să ofere informații comparative cu privire la punerea în aplicare a calendarelor inițiale și revizuite pentru diferitele stadii ale proceselor de dezafectare, precum și cu privire la măsurile din domeniile energetic și social, înaintea oricărei alocări suplimentare de fonduri din partea UE;

22. invită Comisia să prezinte un raport cu privire la îmbunătățirile specifice rezultate în urma creării în 2007 a unui comitet de gestionare compus din reprezentanți ai statelor membre pentru a ajuta Comisia în procesul de implementare a programelor de asistență și să înfățișeze modificările procedurale care au avut loc până în acel moment;

23. constată că auditul CCE este încă în derulare; sugerează că acesta ar trebui să contribuie la dezvăluirea obiectivelor referitoare la utilizarea fondurilor și a eficienței acestora, dar și să scoată în evidență propuneri viabile pentru viitor și să evalueze finanțarea suplimentară necesară în vederea efectuării operațiunilor de dezafectare; sugerează că, fiind un audit complet de performanță, acesta ar trebui să clarifice următoarele:

· dacă fondurile au fost utilizate în scopul pentru care au fost alocate;

· dacă procedurile de achiziții publice au fost corect pregătite și respectate;

· dacă fondurile alocate au contribuit la sporirea siguranței în activitatea de dezafectare;

· dacă procedurile de achiziții publice au garantat că întreprinderile implicate vor răspunde exigențelor în materie de siguranță conform standardelor UE;

· dacă există activități în care este implicat OLAF;

· dacă a existat o coordonare adecvată între cele trei programe existente, astfel încât să se utilizeze în mod eficient experiența acumulată și să se urmeze modelul unor proiecte pregătite și finanțate anterior, precum și în ce privințe programele de dezafectare s-au suprapus (având în vedere că există, de exemplu, mai multe proiecte similare legate de depozitare, calificarea personalului etc., care ar fi putut fi adaptate de la o centrală nucleară la alta, generând economii de costuri);

24. sugerează că, în ceea ce privește activitățile viitoare care urmează să fie finanțate din sumele alocate de UE pentru perioada 2007-2013, ar trebui clarificate și alte chestiuni:

· dacă actualele planuri și strategii sunt complete sau dacă există în continuare posibilitatea de a adăuga noi activități și, ulterior, fonduri suplimentare;

· dacă capacitatea de depozitare temporară globală și o procedură de selectare a unui depozit final intern pentru eliminarea deșeurilor radioactive finale sunt complete;

· dacă este încă nevoie să se aloce sume suplimentare pentru proiecte energetice sau dacă este necesar ca atenția să fie concentrată asupra proiectelor de dezafectare;

· dacă, în eventualitatea în care acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent, experiența și proiectele folosite în cazul unei centrale nucleare ar trebui transpuse și la celelalte centrale;

25. constată cu îngrijorare faptul că nu există o echipă de coordonatori și de experți ai UE pentru toate cele trei proiecte, care ar fi determinat tratarea programului de dezafectare ca pe un pachet întreg bazat pe experiența UE, facilitând astfel sinergii între cele trei cazuri;

26. subliniază că este necesară o coordonare consolidată între cele trei programe pentru a asigura o mai bună planificare a activităților și un schimb de experiență mai eficient; consideră că Uniunea Europeană în ansamblul ei poate, de asemenea, beneficia în urma acestei experiențe, deoarece reactoarele sunt scoase din funcțiune la sfârșitul vieții lor economice; invită, prin urmare, toate părțile implicate să elaboreze și să colecteze bune practici în materie de dezafectare și să garanteze că experiența și datele obținute în celelalte state membre care dețin centrale nucleare sunt utilizate în modul cel mai eficient;

27. solicită Comisiei să înființeze o echipă de coordonare care:

· să supravegheze elaborarea unui plan final, cu un calendar clar,

· să supravegheze utilizarea sumelor alocate până la momentul actual,

· să stabilească dacă este nevoie în continuare ca UE să joace un rol și, în caz afirmativ, să determine nivelul exact al implicării UE,

· să decidă cu privire la responsabilități, inclusiv cu privire la rolul BERD, și să supravegheze finalizarea procesului de dezafectare;

28. constată că principul „poluatorul plătește” ar trebui aplicat la finanțarea operațiunilor de dezafectare și că operatorii nucleari ar trebui să asigure economisirea, în timpul perioadei de producție a instalațiilor nucleare, a unor resurse financiare suficiente pentru acoperirea costurilor legate de dezafectarea lor ulterioară;

29. constată că prin închiderea anticipată a reactoarelor nu s-a reușit acumularea planificată în cadrul fondurilor naționale respective a sumelor necesare destinate acoperirii tuturor costurilor aferente dezafectării centralelor;

30. invită Comisia, luând în considerare diferitele strategii utilizate de statele membre, să analizeze posibile moduri de armonizare a abordărilor legate de finanțarea dezafectării în UE pentru a asigura la timp resursele financiare necesare, fără să compromită siguranța și securitatea procesului de dezafectare;

Centrala nucleară de la Ignalina

31. salută faptul că majoritatea proiectelor din cadrul programului Ignalina pentru eficiență energetică și asigurarea aprovizionării cu electricitate sunt în curs de implementare sau au fost deja implementate;

32. constată cu îngrijorare faptul că proiecte-cheie de gestionare a infrastructurii de tratare a deșeurilor (proiectul de depozitare a combustibilului uzat și de stocare a deșeurilor) au suferit întârzieri serioase, care au antrenat costuri în plus față de estimările inițiale; constată că marjele disponibile în sistem sunt aproape epuizate și că există riscul ca întârzierile să afecteze iremediabil întregul plan de dezafectare, antrenând o creștere proporțională a costurilor; solicită Comisiei să prezinte rapoarte privind rezultatele reevaluării calendarului proiectului;

33. constată că o mare parte din fonduri a fost alocată proiectelor energetice, că este încă necesară o finanțare considerabilă pentru dezafectare și că fondurile naționale nu sunt suficiente pentru a o acoperi: Fondul de stat pentru dezafectarea centralei nucleare de la Ignalina a acumulat până în prezent puțin peste 100 de milioane de euro (în timp ce numai costurile tehnice de dezafectare se situează între 987 de milioane și 1 300 de milioane de euro), iar un procent semnificativ din această sumă a fost folosit pentru proiecte care nu vizează dezafectarea; solicită luarea unor măsuri corespunzătoare în această privință, în special de către statul membru în cauză;

Centrala nucleară Bohunice

34. salută progresele înregistrate în ceea ce privește programul Bohunice;

35. observă că, deși este prevăzută o asistență comunitară pentru dezafectarea instalațiilor nucleare, îndeosebi a reactoarelor V1, precum și pentru securitatea aprovizionării, Fondul nuclear național nu a păstrat nicio sursă de finanțare special alocată proiectului de dezafectare a reactorului A1, proiect aflat în derulare;

36. constată că unele proiecte de dezafectare, cum ar fi reconstrucția sistemului de protecție fizică al zonei, proiectul de tratare a deșeurilor istorice și construcția unui depozit provizoriu de deșeuri radioactive în situl Bohunice, au înregistrat întârzieri notabile; îndeamnă Comisia și partea slovacă să ia măsuri pentru a preveni aceste întârzieri și pentru a evita periclitarea derulării lucrărilor de dezafectare conform calendarului;

Centrala nucleară de la Kozlodui

37. salută buna implementare tehnică și financiară globală a programului Kozlodui și revizuirea strategiei de dezafectare a unităților 1-4, care a suferit modificări în sensul trecerii de la strategia de dezafectare amânată, adoptată inițial, la o strategie de dezafectare imediată și continuă;

38. constată cu îngrijorare o proporție destul de ridicată a proiectelor energetice în rândul proiectelor beneficiare ale fondurilor publice alocate; solicită Comisiei să monitorizeze implementarea proiectelor energetice rămase și să prezinte rapoarte privind rezultatele; solicită o creștere a ponderii proiectelor legate de dezafectare și de deșeuri în perioada rămasă a programului Kozlodui;

39. subliniază necesitatea unei coordonări administrative ample între întreprinderea de stat responsabilă de gestionarea deșeurilor radioactive și centrala nucleară de la Kozlodui, care răspund în prezent de unitățile 1-2 și, respectiv, de unitățile 3-4; invită partea bulgară să analizeze și să pună în aplicare cu promptitudine măsuri de ameliorare necesare cu privire la gestionarea partajată și/sau să supună unitățile 1-4 unei gestionări comune;

40. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor Bulgariei, Lituaniei și Slovaciei.

• [1]               JO L 236, 23.9. 2003, p. 944.
• [2]               JO L 236, 23.9. 2003, p. 954.
• [3]               JO L 157, 21.6. 2005, p. 29.
• [4]               JO L 411, 30.12.2006, p. 10.
• [5]               JO L 131, 23.5.2007, p. 1.
• [6]               JO L 189, 13.7.2010, p. 9.
• [7]               JO L 330, 28.11.2006, p. 31.

EXPUNERE DE MOTIVE

În cele trei țări în discuție, Lituania, Slovacia și Bulgaria, funcționau reactoare nucleare vechi, de concepție sovietică, în privința cărora comunitatea internațională, în conformitate cu programul de acțiune multilateral G7 adoptat la summit-ul G7 de la München din 1992, a ajuns la concluzia că nu pot fi modernizate astfel încât să răspundă standardelor de siguranță minime cerute la un cost acceptabil din punct de vedere economic. În contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, cele trei țări și-au asumat angajamentul de a închide și, ulterior, de a dezafecta aceste reactoare nucleare, la date prestabilite. Recunoscând faptul că închiderea anticipată reprezenta o sarcină financiară excepțională, Uniunea Europeană s-a angajat, în semn de solidaritate, să acorde o asistență financiară suplimentară adecvată pentru dezafectarea acestor unități de reactoare până la finele anului 2013.

În perioada de preaderare, asistența a fost acordată Lituaniei și Slovaciei prin programul PHARE[1], în perioada 2004-2006 asistența a fost acordată în temeiul protocoalelor la Actul de aderare, iar începând cu 2007, regulamentele Consiliului privind Lituania[2] și Slovacia[3] garantează continuarea asistenței pentru perioada 2007-2013.

În ceea ce privește Bulgaria, în perioada de preaderare până în 2007, UE a contribuit la dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui prin programul PHARE, iar asistența pentru perioada 2007-2009 a fost furnizată în temeiul protocolului la Tratatul de aderare (pe baza strategiei de dezafectare amânată alese la momentul respectiv); în 2009, Bulgaria a solicitat o prelungire a asistenței financiare pentru a continua cu o strategie revizuită de dezafectare imediată, iar Regulamentul Consiliului[4] prevede că asistența continuă pentru perioada 2010-2013.

Prezentare generală a asistenței financiare acordate statelor membre din 1999 până în 2013 (în milioane de euro), astfel cum figurează în actele juridice de bază (angajamentele anuale reale sunt ajustate la inflație):

	1999-2003	2004-2006	2007-2013	Total
Lituania	210	285	837	1332
Slovacia	90	90	423	603
Bulgaria	155	185	510	850
Subtotal	455	560	1770	2785

La sfârșitul anului 2009, sumele efectiv angajate pentru cele trei țări erau următoarele: 878,5 milioane de euro pentru Lituania, 363,7 milioane euro pentru Slovacia și 567,8 milioane de euro pentru Bulgaria.

Temeiul juridic

În Protocolul nr. 4 la Tratatul de aderare[5], Lituania s-a angajat să închidă unitatea 1 a centralei nucleare de la Ignalina până în 2005 și unitatea 2 până la 31 decembrie 2009 cel târziu și, ulterior, să dezafecteze aceste unități. În perioada 2004-2006, Comunitatea a acordat Lituaniei asistență financiară suplimentară pentru susținerea eforturilor sale de dezafectare și pentru compensarea efectelor închiderii și ale dezafectării.

Asistența s-a ridicat la 285 de milioane de euro pentru perioada 2004-2006 (320 de milioane euro după ajustările la inflație).

Asistența era menită să acopere măsuri de sprijinire a procesului de dezafectare, măsuri de reabilitare de mediu în conformitate cu acquis-ul, măsuri de modernizare a capacității de producție convenționale pentru a înlocui vechea capacitate de producție și alte măsuri ulterioare deciziei de închidere și dezafectare a centralei respective, care să contribuie la restructurarea, la reabilitarea de mediu și la modernizarea necesară a sectoarelor de producție, transmisie și distribuție a energiei, precum și la ameliorarea securității aprovizionării cu energie și a eficienței energetice în Lituania.

Asistența includea măsuri destinate să ajute personalul centralei să mențină un nivel ridicat de siguranță în operare în cadrul centralei nucleare de la Ignalina în perioada anterioară închiderii și în cursul dezafectării. Contribuția destinată anumitor măsuri cuprinse în programul Ignalina se putea ridica la până la 100% din cheltuielile totale. Uniunea s-a angajat să ofere asistență comunitară suplimentară adecvată în acțiunile de dezafectare și după 2006, pe baza acelorași elemente și principii.

În Protocolul nr. 9[6] la Tratatul de aderare, Slovacia s-a angajat să închidă unitatea 1 a centralei nucleare Bohunice V1 până la 31 decembrie 2006 și unitatea 2 până la 31 decembrie 2008 cel târziu și, ulterior, să dezafecteze aceste unități. În perioada 2004-2006, Comunitatea a acordat Slovaciei asistență financiară pentru susținerea eforturilor sale de dezafectare și pentru compensarea efectelor închiderii și ale dezafectării.

Asistența s-a ridicat la 90 de milioane de euro pentru perioada 2004-2006.

Asistența trebuia aprobată și pusă în aplicare în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 3906/89 al Consiliului din 18 decembrie 1989 privind ajutorul economic acordat anumitor țări din Europa Centrală și de Est[7].

Deciziile privind continuarea asistenței comunitare în acest domeniu după 2006 aveau să țină seama de faptul că dezafectarea centralei nucleare Bohunice V1 va trebui să continue dincolo de perspectiva financiară de la momentul respectiv și de faptul că reprezintă o sarcină financiară majoră pentru Slovacia.

Articolul 30 din Protocolul privind condițiile și aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană[8] precizează că Bulgaria și-a închis definitiv, în vederea dezafectării ulterioare, unitățile 1 și 2 ale centralei nucleare de la Kozlodui și că se angajează să închidă definitiv (în 2006) și, ulterior, să dezafecteze unitățile 3 și 4 ale centralei respective. În perioada 2007-2009, Comunitatea urma să acorde Bulgariei asistență financiară pentru susținerea eforturilor sale de dezafectare și pentru compensarea efectelor închiderii și dezafectării unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui.

Asistența s-a ridicat la 210 milioane de euro (prețurile din 2004), sumă ce urma să fie angajată în tranșe anuale egale a câte 70 de milioane de euro (prețurile din 2004) pentru perioada 2007-2009.

Asistența avea să acopere măsuri de sprijinire a procesului de dezafectare, măsuri de reabilitare de mediu în conformitate cu acquis-ul, măsuri de modernizare a sectoarelor de producție, transmisie și distribuție convențională a energiei, măsuri de ameliorare a eficienței energetice, măsuri de promovare a utilizării surselor regenerabile de energie și de ameliorare a securității aprovizionării cu energie în Bulgaria.

În 2006 și 2007, Consiliul European a adoptat un nou regulament privind Lituania[9] și Slovacia[10], care constituie temeiul juridic pentru continuarea asistenței Uniunii Europene în aceste țări. Începând cu mijlocul anului 2010, un nou regulament al Consiliului[11] oferă temeiul juridic pentru asistența suplimentară a Uniunii Europene acordată Bulgariei pentru perioada 2010-2013.

Gestionare, audit și control

Asistența financiară a Uniunii Europene este pusă la dispoziție sub formă de contribuții aduse la cele trei fonduri internaționale de asistență pentru dezafectare gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. În plus, începând cu 2004, o parte din asistența acordată Lituaniei a fost, de asemenea, pusă la dispoziție ca sprijin direct acordat țării în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor articolului 2 alineatul (4)[12] din Protocolul de aderare, prin intermediul unei agenții naționale (Agenția Centrală de Gestionare a Proiectelor).

În 2007, a fost instituit un comitet de gestionare compus din reprezentanți ai statelor membre pentru a ajuta Comisia în procesul de implementare a programelor de asistență, iar procedurile Comisiei au fost modificate. A fost semnat un memorandum de înțelegere între Comisie și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și, împreună cu țările beneficiare, a fost creat un comitet director comun pentru a îmbunătăți coordonarea programului.

Programul de asistență a fost supus unor audituri și evaluări periodice: evaluarea intermediară a asistenței acordate Lituaniei și Slovaciei, finalizată în 2007, auditurile interne din 2007 ale Comisiei Europene privind toate cele trei programe, auditul efectuat de Comisia Europeană și de Curtea de Conturi Europeană la Agenția Centrală de Gestionare a Proiectelor, auditul Curții de Conturi Europene pentru declarația de asigurare (DAS 2008), precum și un studiu de fezabilitate al Curții de Conturi Europene cu privire la un audit complet de performanță. În prezent, Curtea de Conturi Europeană realizează audituri de performanță ale celor trei programe, iar raportul special al CCE este așteptat în toamna anului 2011.

Perspective

În perspectiva anului 2013 - sfârșitul programării financiare actuale - pe baza realizărilor existente, se presupune că vor fi finalizate sau aproape de finalizare proiecte de investiții majore și că noile structuri de organizare și gestionare a dezafectărilor vor deveni operaționale.

Cu toate că întârzierile înregistrate în desfășurarea programelor sunt pe punctul de a afecta calendarele de dezafectare, se estimează că activitățile de demontare a instalațiilor și de gestionare a deșeurilor rezultate în urma dezafectării, precum și execuția lucrărilor de către personalul centralelor vor începe până în 2013.

Ultimul angajament al Comisiei Europene va fi executat în 2013; din nefericire, desfășurarea lucrărilor finanțate din angajamentele respective va depăși această dată.

• [1]               Programul de ajutor acordat țărilor central și est-europene.
• [2]               JO L 411, 30.12.2006, p. 10.
• [3]             JO L 131, 23.5.2007, p. 1.
• [4]             JO L 189, 13.7.2010, p. 9.
• [5]             JO L 236, 23.9.2003, p. 931.
• [6]  JO L 236, 23.9.2003, p. 931.
• [7]  JO L 375, 23.12.1989, p. 11.
• [8]  JO L 157, 21.6.2005, p. 29.
• [9]             JO L 411, 30.12.2006, p. 10.
• [10]             JO L 131, 23.5.2007, p. 1.
• [11]             JO L 189, 13.7.2010, p. 9.
• [12]             „Programul Ignalina cuprinde, de asemenea, măsuri destinate să ajute personalul centralei să mențină un nivel ridicat de siguranță în operare în cadrul centralei nucleare de la Ignalina în perioada anterioară închiderii și în cursul dezafectării reactoarelor.”

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (1.3.2011)

destinat Comisiei pentru control bugetar

referitor la eficiența și eficacitatea finanțării UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare în noile state membre

(2010/2104(INI))

Raportor pentru aviz: Zigmantas Balčytis

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru control bugetar, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât, în timpul negocierilor de aderare, guvernele Lituaniei, Slovaciei și Bulgariei au fost de acord, ca parte a tratatelor lor de aderare, să închidă unele din reactoarele nucleare mai vechi la date de închidere anticipate fixe;

B.  întrucât închiderea și dezafectarea ulterioară ale acestor centrale nucleare au reprezentat pierderi financiare și economice importante și o povară constantă care nu poate fi suportată în întregime de statele membre în cauză;

C. întrucât dezafectarea instalațiilor nucleare și gestionarea deșeurilor lor este o operație complexă din punct de vedere tehnic, care necesită resurse financiare substanțiale și implică responsabilități în materie de mediu, tehnice, sociale și financiare,

1.  constată că principul poluatorului plătitor ar trebui aplicat la finanțarea operațiunilor de dezafectare și că operatorii nucleari ar trebui să asigure economisirea, în timpul perioadei de producție a instalațiilor nucleare, a unor resurse financiare suficiente pentru acoperirea costurilor legate de dezafectarea lor ulterioară; cu toate acestea, în aceste trei cazuri, refuzul exploatării complete a centralelor nucleare închise anticipat a împiedicat economisirea sumelor necesare;

2.  observă că operațiunile de dezafectare pot prezenta riscuri pentru sănătatea publică și mediu, dacă nu se iau măsurile necesare la timp, și că, prin urmare, ar trebui generate și economisite în perioada de funcționare a instalației resurse financiare suficiente pentru a asigura faptul că dezafectarea instalațiilor nucleare se efectuează în conformitate cu standardele de siguranță;

3.  observă că în domeniul dezafectării nucleare experiența UE este limitată și subliniază, prin urmare, că aspectele legate de securitate sunt primordiale în dezafectarea centralelor nucleare închise anticipat în cauză și că ar trebui să se țină seama de acest fapt în toate deciziile viitoare ale părților implicate;

4.  recunoaște importanța gestionării bune și transparente a resurselor financiare, însoțită de o supraveghere externă adecvată, pentru a asigura o concurență echitabilă pe piața energiei; recomandă transparența și participarea publică în acest domeniu; consideră că, pentru atribuirea de contracte de achiziții, ar trebui să se aplice un criteriu de reciprocitate comunitară în favoarea întreprinderilor europene, aplicându-se în special principiile prevăzute la articolul 58 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în diferite sectoare, printre care și sectorul energiei;

5.  subliniază că este necesar ca toate cele trei centrale nucleare să prezinte un plan final detaliat de dezafectare, indispensabil în elaborarea unui mecanism financiar capabil să evite riscurile și incertitudinile;

6.  observă că dezafectarea prematură a avut un impact direct asupra resurselor de energie (și asupra prețurilor lor) din statele membre vizate; consideră că ar trebui promovată dezvoltarea unor resurse de energie alternative, cu emisii reduse și competitive, pentru a remedia consecințele negative, și că ar trebui acordată atenția cuvenită instituirii mecanismelor de compensare adecvate pentru acoperirea costurilor de dezafectare și de eliminare a deșeurilor până într-un stadiu determinat de la care cele trei țări pot suporta singure costurile rămase;

7.  subliniază că este necesară o coordonare mai consolidată între cele trei programe pentru a asigura o mai bună planificare a activităților și un schimb de experiență mai eficient; Uniunea Europeană în ansamblul ei poate, de asemenea, beneficia de această experiență, deoarece reactoarele sunt scoase din funcțiune la sfârșitul vieții lor economice; prin urmare, invită toate părțile implicate să asigure aplicarea și colectarea celor mai bune practici de dezafectare și să profite la maxim de experiența și de informațiile dobândite de către celelalte state membre în care există centrale nucleare;

8.  luând în considerare diferitele strategii utilizate de statele membre, invită Comisia să analizeze posibile moduri de armonizare a abordărilor legate de finanțarea dezafectării în UE pentru a asigura la timp resursele financiare necesare, fără a se compromite siguranța și securitatea procesului de dezafectare;

9.  consideră că, dacă procedura de dezafectare este armonizată, ar trebui să se ia în considerare structurile administrative relevante ale statelor membre și procedura de gestionare a resurselor în sine ar trebui simplificată.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.2.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	39 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Jean-Pierre Audy, Zigmantas Balčytis, Ivo Belet, Bendt Bendtsen, Jan Březina, Maria Da Graça Carvalho, Giles Chichester, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Robert Goebbels, Fiona Hall, Jacky Hénin, Edit Herczog, Romana Jordan Cizelj, Arturs Krišjānis Kariņš, Lena Kolarska-Bobińska, Béla Kovács, Philippe Lamberts, Marisa Matias, Judith A. Merkies, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Herbert Reul, Paul Rübig, Amalia Sartori, Konrad Szymański, Patrizia Toia, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Kathleen Van Brempt, Alejo Vidal-Quadras
Membri supleanți prezenți la votul final	Antonio Cancian, Francesco De Angelis, Françoise Grossetête, Jolanta Emilia Hibner, Ivailo Kalfin, Mario Pirillo, Catherine Trautmann

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	3.3.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	22 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Inés Ayala Sender, Andrea Češková, Jorgo Chatzimarkakis, Luigi de Magistris, Martin Ehrenhauser, Jens Geier, Gerben-Jan Gerbrandy, Ville Itälä, Iliana Ivanova, Elisabeth Köstinger, Monica Luisa Macovei, Christel Schaldemose, Bart Staes, Georgios Stavrakakis
Membri supleanți prezenți la votul final	Zuzana Brzobohatá, Derk Jan Eppink, Christofer Fjellner, Monika Hohlmeier, Ivailo Kalfin, Marian-Jean Marinescu, Véronique Mathieu, Barbara Weiler
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Adam Gierek