RAPORT referitor la Obiectivul 3: o provocare pentru cooperarea teritorială - viitoarea agendă a cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale

11.4.2011 - (2010/2155(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională
Raportoare: Marie-Thérèse Sanchez-Schmid

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Obiectivul 3: o provocare pentru cooperarea teritorială - viitoarea agendă a cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale

(2010/2155(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr.1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999[1],

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT)[2],

–   având în vedere Decizia Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune (2006/702/CE[3]),

–   având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013[4],

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune[5],

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană[6],

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune[7],

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 privind evaluarea negocierilor referitoare la instrumentul european de vecinătate și parteneriat[8],

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind monitorizarea Agendei teritoriale și a Cartei de la Leipzig: spre un program european de acțiune pentru dezvoltare spațială și coeziune teritorială[9],

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2005 referitoare la rolul „euroregiunilor” în dezvoltarea politicii regionale[10],

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 septembrie 2005 privind rolul coeziunii teritoriale în dezvoltarea regională[11],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării (COM(2010)0715) și planul de acțiune indicativ care însoțește strategia (SEC(2010)1489),

–  având în vedere al cincilea raport al Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune (al cincilea raport privind coeziunea) (COM(2010)0642),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 privind reexaminarea bugetului UE (COM(2010) 0700) și anexele sale tehnice (SEC(2010)7000),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (COM(2010)0553),

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 privind politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013 (COM(2010)0110),

- având în vedere comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248 final), precum și planul de acțiune indicativ care însoțește strategia (SEC(2009)0712/2),

- având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru regiunea atlantică care menționează publicarea unei comunicări a Comisiei programate pentru 2011[12],

- având în vedere comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2008 intitulată: „Cartea verde privind coeziunea teritorială: transformarea diversității teritoriale într-un avantaj” (COM(2008)0616),

- având în vedere raportul din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor din 27 ianuarie 2011 referitor la „Noile perspective pentru revizuirea regulamentului privind GECT”,

- având în vedere raportul din proprie inițiativă, elaborat la cererea Comisiei, intitulat „Evaluarea ex-post a inițiativei comunitare INTERREG III (2000-2006)” (nr. 2008.CE.16.0.AT.016),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0110/2011),

A.  întrucât teritoriul Uniunii Europene este format din 27 de state membre și din 271 de regiuni;

B.  întrucât regiunile formate din zonele de frontieră reprezintă aproximativ 37,5% din populația europeană;

C. întrucât colaborările informale, euroregiunile, eurodistrictele, GECT, inițiativele Consiliului Europei, tratatele succesive și legislația secundară a Uniunii Europene au contribuit la stabilirea de legături mai puternice și mai durabile între teritorii;

D. întrucât dacă se ia în considerare faptul că au fost stabilite bazele cooperării teritoriale, există încă multe provocări, iar natura acestora depinde de istoria și gradul de maturitate a cooperărilor;

E.  întrucât după „desființarea” frontierelor prin tratate, este important să se diminueze impactul acestora asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor noștri;

F.  întrucât politica regională urmărește să promoveze dezvoltarea armonioasă a regiunilor prin consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în cadrul Uniunii Europene;

G. întrucât în cadrul politicii de coeziune, obiectivul „cooperare teritorială” face parte din „uniunea tot mai strânsă între popoare”, permițând reducerea barierelor dintre teritorii și regiuni;

H.  întrucât, la frontierele externe ale UE, obiectivul cooperării teritoriale este un aspect al procesului de preaderare și al punerii în aplicare a politicii de vecinătate și întrucât, în consecință, coordonarea acordurilor comunitare relevante trebuie îmbunătățită;

I.   întrucât cooperarea teritorială, care stimulează cooperarea între cetățenii din diferite regiuni, este un proces continuu de învățare care dă naștere la un sentiment de apartenență comună și de viitor comun;

J.   întrucât cooperarea teritorială ar trebui să plaseze cetățeanul în centrul priorităților sale, astfel încât ar trebui să se susțină o abordare bazată pe locație;

K. întrucât intensificarea cooperării teritoriale depinde de progresele înregistrate în procesul de integrare și de coordonare europene în toate domeniile, care contribuie la integrarea europeană și la coeziunea teritorială, iar cooperarea teritorială reprezintă, în sine, un laborator experimental al integrării europene;

L.  întrucât se investește foarte puțin în rețelele europene de transport (TEN) din regiunile de frontieră, deși trebuie modernizate de urgență tocmai interfețele din regiunile transfrontaliere și întrucât consideră eliminarea obstacolelor din calea interfețelor transfrontaliere un exemplu clasic de valoare adăugată europeană;

M. întrucât reglementările generale ale fondurilor structurale, precum și intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, au crescut considerabil importanța cooperării teritoriale;

N. întrucât evaluarea ex-post a programelor INTERREG III pentru perioada de programare 2000 - 2006 demonstrează în mod concludent valoarea adăugată a acestui obiectiv pentru proiectul european,

Consolidarea obiectivului „cooperare teritorială”

1.  reamintește că cooperarea teritorială are ca obiectiv încurajarea cooperării dintre teritorii și regiuni pentru a face față provocărilor comune, a reduce barierele fizice, culturale, administrative și de reglementare care frânează o astfel de cooperare și a reduce „efectul de frontieră”;

2.  este convins de valoarea europeană adăugată a cooperării teritoriale și de rolul său esențial în aprofundarea pieței interne și a integrării europene în mai multe domenii de politică și solicită ca cooperarea teritorială să rămână unul dintre pilonii politicii de coeziune;

3.  subliniază faptul că obiectivul de cooperare teritorială, bazat pe principul coeziunii economice, sociale și teritoriale, vizează toate regiunile UE prin faptul că ajută la promovarea dezvoltării armonioase în întreaga Uniune;

4.  consideră că cooperarea teritorială și-a demonstrat eficacitatea, iar potențialul său și domeniul său de competitivitate sunt insuficient exploatate, din cauza sumei mici care îi este alocată; solicită ca bugetul pentru obiectivul „cooperare teritorială” să crească de la 2,5 %, în actuala perioadă de programare, la cel puțin 7 % din bugetul total al politicii de coeziune pentru următoarea perioadă de programare;

5.  recomandă ca arhitectura actuală a Obiectivului 3, împărțită în trei componente – transfrontalieră (componenta A), transnațională (componenta B) și interregională (componenta C) – să fie menținută, iar componenta transfrontalieră să își păstreze caracterul predominant în raport cu celelalte componente și să îi fie alocat cel puțin 70 % din bugetul cooperării teritoriale; observă că ar trebui să existe o distribuție echitabilă a fondurilor în cadrul programului pentru toate regiunile;

6.  consideră că, dacă trebuie să fie menținută distincția între componenta transfrontalieră (componenta A), care răspunde nevoilor locale ale bazinelor de frontieră și componenta transnațională (componenta B), care include așa-numită scară macroregională, care permite o cooperare în domeniile strategice mai vaste, este nevoie de o coordonare mai bună între cele două componente;

7.  solicită în continuare, pentru garantarea coerenței și continuității măsurilor de cooperare teritorială și având în vedere caracterul strategic al proiectelor, o mai mare flexibilitate în utilizarea cadrului de acțiune oferit de articolul 21 din Regulamentul FEDR privind amplasarea operațiunilor de cooperare transfrontalieră și transnațională, incorporând și regiunile maritime; solicită în acest sens o anumită flexibilitate în aplicarea limitei geografice de 150 km pentru zonele costiere și maritime în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră;

8.  consideră totuși că integrarea acestor regiuni și deschiderea lor către zone geografice din afara Uniunii nu este și nu poate fi numai o chestiune legată de statutul lor geografic periferic; abundența relațiilor lor istorice, lingvistice și culturale care le leagă de diferite părți ale lumii le acordă un rol cheie în ceea ce privește aprofundarea acestor relații, în beneficiul prezenței UE în lume;

9.  subliniază rolul esențial al cooperării teritoriale în realizarea obiectivelor strategiei „Europa 2020”; solicită organizarea unei perioade de reflecție la începutul anului pentru a defini nevoile strategice ale fiecărei frontiere și domeniul de cooperare în legătură cu strategia „Europa 2020”, astfel încât cooperarea teritorială europeană să fie integrată la toate nivelurile de planificare strategică - european, național, regional și local; îndeamnă Comisia să ofere imediat detalii referitoare la propunerile privind concentrarea tematică a fondurilor, cu referire la un „meniu tematic” aferent strategiei UE 2020;

10. dorește ca fondurile să fie alocate pentru fiecare program de cooperare teritorială pe baza unor criterii armonizate, pentru a răspunde într-un mod strategic și integrat nevoilor și specificităților fiecărui teritoriu țări și ale fiecărei zone; invită în acest context Comisia Europeană să ia în considerare și alte criterii strategice, relevante și măsurabile, care să poată reflecta nevoile teritoriilor fără a neglija cel mai important criteriu: criteriul demografic;

11. reafirmă importanța cooperării interregionale (componenta C), dar regretă nealocarea unor fonduri corespunzătoare; de aceea, sugerează o reconsiderare a limitei ratei de cofinanțare din partea UE a acestei componente, acordând atenție și capacității sale de a acționa ca stimulent pentru participanții din regiunile cuprinse în obiectivul „competitivitate și locuri de muncă” pentru a mări numărul de proiecte din cadrul componentei C și solicită lărgirea ariei tematice de cooperare pentru a cuprinde guvernanța și gestionarea programelor operaționale, precum și dezvoltarea teritorială;

12. de asemenea, încurajează regiunile să exploateze mai bine posibilitățile de cooperare interregională oferite în cadrul programelor operaționale de regulamentul general[13]; preconizează în acest sens că componenta „interregională” din cadrul Obiectivului 3 ar trebui să acopere, de asemenea, coordonarea și facilitarea acestor proiecte, capitalizarea de cunoștințe și schimbul de bune practici;

13. subliniază faptul că, pentru viitoarele programe operaționale, trebuie să se obțină sprijinul INTERACT și capacitatea unor sisteme de asistență de succes, care ar putea să fie elaborate după modelul proiectului RC LACE; solicită o coordonare mai eficientă între INTERACT, URBACT ȘI ESPON, pe de o parte, și componenta C, pe de altă parte, în vederea unei mai bune implementări a Obiectivului 3;

14. încurajează activitățile ESPON, dar sugerează faptul că oportunitățile de implicare activă în activitățile sale de cercetare cu privire la dezvoltarea teritorială ar trebui să devină mai accesibile pentru autoritățile locale și regionale, asigurându-se concomitent facilitarea diseminării rezultatelor obținute;

15. salută succesul programului URBACT privind dezvoltarea urbană durabilă și solicită reluarea și extinderea acestuia într-o inițiativă de amploare și accesibilă la scară largă, prin care să se ofere oportunități de învățare și schimburi reciproce cu privire la provocările urbane locale;

16. invită Comisia Europeană să ia în considerare o modalitate de a investi și de a implica aleșii locali și regionali în aceste rețele europene de schimb de experiență și de bune practici ca prim pas în implementarea proiectului-pilot Erasmus pentru aleșii locali și regionali;

17. reafirmă faptul că implicarea actorilor de la nivel subnațional în realizarea obiectivelor UE reprezintă o condiție prealabilă pentru eficiența punerii în aplicare a coeziunii teritoriale;

Aducerea cooperării teritoriale în primplanul preocupărilor

18. consideră necesară punerea obiectivului „cooperare teritorială” în prim-plan, împreună cu obiectivele „convergență” și „competitivitate și locuri de muncă”; solicită o mai bună coordonare a programării decât până acum; sugerează că programele operaționale regionale ar trebui să aibă opțiunea de a se interesa și de a participa la proiectele transfrontaliere, transnaționale și interregionale care le privesc, prin definirea unei abordări teritoriale a alocării fondurilor pentru proiectele prioritare, precum conectarea rețelelor transeuropene din regiunile de graniță, identificate și convenite în prealabil cu partenerii programului, respectând principiile guvernării pe mai multe niveluri și ale parteneriatului, ceea ce va permite o mai bună exploatare datorită relațiilor dezvoltate la nivel transfrontalier între actorii privați și publici;

19. încurajează statele membre și regiunile să pună în aplicare programe operaționale pluriregionale corespunzătoare unor probleme teritoriale comune; precum prezența unui lanț muntos sau a unui bazin de râu care definește un teritoriu;

20. încurajează Comisia și statele membre să promoveze coordonarea politicilor în regiunile transfrontaliere, astfel încât să se asigure că nu apar probleme legate de denaturarea concurenței în cadrul integrării economice și culturale;

21. consideră că programele de cooperare transfrontalieră sunt, de asemenea, importante pentru a asigura eficiența și îndeplinirea obiectivelor referitoare la strategiile de reducere a sărăciei și de integrare a grupurilor defavorizate în societatea europeană; solicită luarea în considerare a acestei chestiuni în procesul de creare a cadrului de reglementare și garantarea disponibilității unor măsuri corespunzătoare în regiunile dezavantajate care să asigure participarea la programele europene de dezvoltare regională;

Adoptarea unei abordări teritoriale pentru a implementa alte politici ale UE

22. observă că abordările care respectă liniile Strategiei privind regiunea Mării Baltice pot să consolideze cooperarea transfrontalieră; consideră că macrostrategiile ar trebui să țină seama pe deplin de alte programe de cooperare regională pentru a genera sinergii; reamintește că, la inițiativa Consiliului, logica macroregiunilor este o logică experimentală de coordonare în jurul proiectelor comune care vizează un teritoriu vast, caracterizat de probleme teritoriale comune, în vederea exploatării beneficiilor unui sistem integrat, multisectorial și teritorial în legătură cu acțiunile strategice comune care beneficiază de fondurile deja existente;

23. subliniază faptul că astfel de strategii deja existente sau potențiale ar trebui să ofere o bază pentru aplicarea unor abordări mai strategice și mai „unificatoare” prin intermediul instrumentelor de cooperare teritorială adecvate, dar nu generează fonduri suplimentare pentru bugetul Uniunii și nu prevăd nici crearea de noi instituții, nici aplicarea unei noi legislații;

24. solicită Comisiei un control riguros al rezultatelor primelor strategii macroregionale puse în aplicare; consideră că procesul a generat un interes care merită fructificat, cu învățăminte privind punerea în aplicare a viitoarelor noi strategii macroregionale;

25. subliniază faptul că obiectivul de cooperare teritorială poate include cooperarea la scară macroregională, în special în cadrul dimensiunii sale transnaționale;

26. recomandă ca programele transnaționale să vină în sprijinul acestor strategii teritoriale prin coordonarea conceperii, elaborării și gestionării strategiilor macroregionale, fără ca acest lucru să ducă la duplicarea inutilă a structurilor bugetare ale UE prin crearea unor linii bugetare specifice pentru diferite macroregiuni;

27. subliniază în același timp faptul că obiectivele strategiilor macroregionale completează obiectivele cooperării transfrontaliere microregionale și le pot integra, dar nu le pot înlocui; din acest motiv, subliniază faptul că componenta transfrontalieră a cooperării teritoriale trebuie să fie păstrată ca element distinct și legitim, cu drepturi depline;

28. are convingerea că componenta transnațională a Obiectivului 3 poate contribui la îmbunătățirea cooperării între strategiile macroregionale prin implicarea mai aprofundată a autorităților regionale și locale și a societății civile în punerea în aplicare a unor inițiative practice;

29. consideră că orice strategie transnațională trebuie să includă în reflecția sa coordonările posibile cu liniile directoare ale rețelelor transeuropene de transport și cu strategiile puse în aplicare în cadrul politicii maritime integrate;

30. reamintește că cooperarea teritorială vizează frontierele interne, precum și pe cele externe ale Uniunii Europene, inclusiv aspecte legate de actualele și viitoarele strategii macroregionale; subliniază dificultățile întâmpinate de țările terțe în obținerea de cofinanțare în temeiul acordurilor de cooperare prevăzute de normele de punere în aplicare a FEDR; solicită Comisiei să ia în considerare o mai bună sinergie între implicarea FEDR, cea a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), cea a Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (ENPI) și cea a Fondului european de dezvoltare (FED) și îi solicită acesteia să prezinte cât mai curând posibil o propunere referitoare la noua politică de vecinătate; solicită simplificarea și armonizarea normelor privind accesul la diferitele surse de finanțare, pentru a asigura compatibilitatea și a facilita utilizarea acestora de către beneficiari;

31. invită Comisia, având în vedere caracterul special al Instrumentului european de vecinătate și parteneriat, să transfere responsabilitatea gestionării acestuia către DG Dezvoltare Regională a Comisiei, luând în considerare și aspectele legate de relațiile externe; observă că, în forma sa actuală, IEVP nu reprezintă o bază adecvată pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale cooperării transfrontaliere; consideră că ar trebui să se aibă în vedere separarea acestuia de administrarea relațiilor externe, cel puțin în cazurile în care țările terțe care participă la cooperarea la frontierele externe contribuie, la rândul lor, la finanțarea cooperării;

32. solicită punerea în aplicare, pentru regiunile ultraperiferice ale UE, a Planului de acțiune privind o vecinătate mai extinsă, anunțat în Comunicarea Comisiei COM(2004) 343; subliniază, prin urmare, necesitatea unei acțiuni multisectoriale coerente în domeniile de politică ale UE care vizează regiunile ultraperiferice și, în special, necesitatea unei coordonări mai eficiente a componentelor interne și externe prin adoptarea unei strategii de înglobare regională;

33. reamintește faptul că o carte albă privind coeziunea teritorială, elaborată ca urmare a cărții verzi, ar reprezenta un instrument oportun pentru a clarifica modalitatea de punere în aplicare a coeziunii teritoriale printr-o guvernanță pe mai multe niveluri în cadrul viitoarei politici regionale și ar oferi material pentru dezbaterea cu privire la următorul pachet legislativ;

34. afirmă faptul că dezvoltarea corespunzătoare a cooperării transfrontaliere în cadrul IEVP este împiedicată de insuficiența condițiilor existente; pledează în acest sens pentru o coordonare mai strânsă între diferitele direcții generale implicate la nivelul Comisiei Europene; este convins de necesitatea absolută de a reintegra programele de cooperare transfrontalieră din cadrul IEVP în obiectivul de cooperare teritorială al politicii de coeziune;

Încurajarea creării de grupări europene de cooperare teritorială (GECT)

35. consideră că GECT reprezintă un instrument de guvernare teritorială unic și valoros și că acesta răspunde nevoilor de cooperare structurată din punct de vedere financiar, juridic și din perspectiva unei guvernanțe pe mai multe niveluri; Instrumentul de care dispun Grupările europene de cooperare teritorială ar trebui utilizat cu scopul de înființa sisteme de guvernanță transfrontalieră și de a asigura asumarea răspunderii pentru diferitele politici la nivel local și regional. subliniază, de asemenea, rolul esențial al acestora în punerea în aplicare cu succes a unui model de guvernanță pe mai multe niveluri;

36. subliniază faptul că GECT poate contribui nu numai la coeziunea teritorială, ci și la coeziunea socială: indică faptul că acest instrument deține capacitatea optimă de a apropia diferitele comunități culturale și lingvistice, de a promova coexistența pașnică într-o Europă a diversității și a scoate în evidență valoarea adăugată europeană pentru cetățeni;

37. recomandă să se efectueze o primă evaluare a GETC deja create, pentru a învăța din aceste experiențe inițiale;

38. totuși, consideră că trebuie să se faciliteze punerea în aplicare a acestuia și solicită Comisiei Europene să prezinte cât mai curând posibil propuneri de amendamente la Regulamentul nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind GECT, luând în considerare problemele identificate de autoritățile locale și regionale și grupurile deja create, bazate pe lucrările Comitetului Regiunilor, în scopul de a:

- clarifica statutul GECT în cadrul sistemelor judiciare ale statelor membre, pentru a obține armonizarea juridică necesară în acest sens,

- permite crearea de GECT de către părți interesate stabilite într-un stat membru și într-o țară terță;

- reformula articolul 4 alineatul (3) pentru ca termenul de trei luni pentru procesarea cererilor de înființare a unei GECT să fie respectat într-un mod strict;

- simplifica dreptul care reglementează aspectele legate de personal;

- a se asigura că normele fiscale aplicabile GECT nu sunt mai puțin favorabile decât alte acorduri juridice care reglementează punerea în aplicare a proiectelor sau a programelor de cooperare;

39. încurajează acordarea de subvenții globale pentru GECT cu proiecte care reflectă obiectivele și strategiile programelor de cooperare relevante, pe baza unor strategii comune de dezvoltare transfrontalieră, în scopul de a permite acestora să gestioneze direct fondurile structurale și programele, și solicită acordarea unei atenții sporite, în cadrul regulamentelor privind alte fonduri europene, naturii multinaționale și multilaterale a GECT, pentru a facilita accesul la alte surse de finanțare;

40. salută lansarea, de către Comitetul Regiunilor, a Platformei europene pentru GECT, care urmărește să faciliteze schimbul de experiențe, colectarea de bune practici și sprijinirea GECT;

41. consideră că GECT transfrontaliere reprezintă o oportunitate excelentă de a construi Europa la nivel teritorial, prin implicarea cetățenilor săi; invită GECT transfrontaliere să lanseze și să deruleze un „forum transfrontalier al societății civile” și să sprijine inițiativele transfrontaliere ale cetățenilor;

Facilitarea punerii în aplicare

42. consideră că punerea în aplicare a programelor de cooperare teritorială este încă prea complicată și consideră că pentru Obiectivul 3 este necesară o reglementare separată pentru a reflecta caracterul internațional inerent al activităților sale; consideră că, în prezent, prea multe autorități administrative diferite trebuie să se implice în punerea în aplicare a programelor și, prin urmare, solicită o simplificare semnificativă a acestui aspect;

43. invită Comisia să adopte măsuri specifice care să simplifice normele de audit și de control, cu „o singură autoritate de gestionare pentru fiecare program” ca principiu director, să permită o abordare forfetară mai sistematică a costurilor și finanțarea micilor proiecte prin intermediul sumelor forfetare, să definească un cadru mai precis pentru normele UE de eligibilitate pentru finanțare, să ofere flexibilitate în aplicarea dezangajărilor, să sporească asistența tehnică, astfel încât autoritățile de gestionare să poată să se concentreze pe sprijinirea strategică a proiectelor, mai degrabă decât pe conformitatea administrativă a candidaturilor;

44. invită statele membre să își simplifice dispozițiile naționale, care adesea adaugă o povară administrativă neimpusă de normele comunitare;

45. invită Comisia să clarifice cât mai curând posibil dispozițiile care reglementează principiul condiționalității destinat cooperării teritoriale; consideră că, dacă această condiționalitate trebuie să creeze condițiile necesare pentru o utilizare mai bună și mai eficientă a fondurilor, atunci ea nu trebuie să complice și mai mult punerea în aplicare, în detrimentul administratorilor și beneficiarilor programelor;

46. de asemenea, subliniază faptul că ar trebui să fie depuse eforturi de simplificare și extindere a mecanismelor de implicare a actorilor privați; recomandă instituirea unor sisteme de inginerie financiară, pe modelul inițiativelor JEREMIE și JESSICA, pentru a facilita proiectele transfrontaliere care sunt vectori de dezvoltare economică, participarea actorilor privați, precum și instituirea de parteneriate public-privat;

Punerea în evidență a cooperării teritoriale

47. regretă faptul că cooperarea teritorială suferă de o lipsă de vizibilitate, atât la nivelul administrațiilor naționale și locale, cât și în rândul cetățenilor și solicită, prin urmare, eficientizarea comunicării cu privire la proiectele încheiate;

48. solicită Comisiei să identifice metode prin care să sporească vizibilitatea GECT și a activităților acestora pentru părțile interesate din domeniul cooperării teritoriale și pentru publicul larg;

49. consideră că legăturile culturale și lingvistice apropiate dintre regiunile de frontieră din diferitele state membre, care reprezintă o moștenire istorică, trebuie exploatate pentru a stimula cooperarea transfrontalieră;

50. consideră că intensificarea cooperării în domeniul educației și culturii, prin participarea la realizarea obiectivelor de creștere inteligentă și incluzivă a strategiei Europa 2020, ridică nivelul participării cetățenilor și ONG-urilor și conferă vizibilitate cooperării teritoriale și eliminării „barierelor mentale” care constituie un obstacol în calea reconcilierii între cetățeni;

51. face un apel pentru o mai bună coordonarea între autoritățile de gestionare și instituțiile transfrontaliere deja existente, precum euroregiunile cu ocazia implementării programelor transfrontaliere, pentru a garanta un nivel înalt de calitate, transparență și apropiere față de cetățeni a proiectelor;

52. solicită o mai bună coordonare a comunicării între toți actorii implicați în procesul de punere în aplicare a cooperării teritoriale, sugerează faptul că toate programele din cadrul aceleiași componente trebuie să adopte o formă de recunoaștere vizuală (logo) unică și identificabilă (de exemplu, reintroducerea bine cunoscutei etichete „INTERREG”) în tandem cu logo-ul fiecărui program (eventual, o dimensiune vizuală standardizată) și invită Comisia să propună o vastă campanie de informare mass-media în zonele de frontieră, pe tema beneficiilor cooperării teritoriale, la începutul următoarei perioade de programare;

53. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

• [1]  JO L 210, 31.7.2006, pp. 25-78.
• [2]  JO L 210, 31.7.2006, pp. 25-78.
• [3]  JO L 291, 21.10.06, pp. 11-32.
• [4]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0356.
• [5]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0254.
• [6]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0189.
• [7]  JO C 117E, 6.5.10, p. 65.
• [8]  JO C 76E, 25.3.10, p. 83.
• [9]  JO C 184E, 6.3.2009, p. 95.
• [10]  JO C 285E, 22.11.2006, p. 16
• [11]  JO C 227E, 21.9.2006, p. 88.
• [12]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0089.
• [13]  Articolul 37 – alineatul 6 – litera b

EXPUNERE DE MOTIVE

Pe parcursul ultimilor cinci ani, regulamentul general privind fondurile structurale, precum și intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, au consolidat în mod considerabil importanța cooperării teritoriale. Cadrul financiar 2007-2013 a transformat obiectivul „cooperării teritoriale” într-unul dintre cei trei piloni ai politicii de coeziune a Uniunii Europene, care succede inițiativa comunitară INTERREG. Prin urmare, „coeziunea teritorială” a devenit, la articolul 174 din tratat, una dintre cele trei componente ale politicii de coeziune, alături de politica economică și politica socială. Poziția sa stabilește în mod ferm acest obiectiv ca una din prioritățile principale ale Uniunii Europene.

Raportoarea consideră că „cooperarea teritorială” vizează eliminarea obstacolelor fizice, administrative și de reglementare, care există între teritorii și regiuni, pentru a permite acestora să facă față împreună provocărilor comune, indiferent că este vorba despre provocări teritoriale (servicii, infrastructuri, urbanism și amenajarea teritoriului), globale (mondializare, schimbări climatice), economice sau societale. Aceasta prezintă un surplus de competitivitate care este insuficient utilizat și participă la realizarea „uniunii tot mai strânse între popoare.”

Raportul de evaluare ex-post a inițiativei comunitare INTERREG III (2000-2006) arată în mod concludent valoarea adăugată a acestui obiectiv pentru proiectul european și oferă câteva exemple de succes: 1 030 de proiecte de infrastructuri și peste 18 000 km de drumuri construite sau finanțate recent, 115 200 de locuri de muncă create, 5 800 de „societăți nou înființate” și întreprinderi create sau salvate în mod direct sau indirect, aproape 12 000 de rețele și de structuri de cooperare create și peste 544 000 de persoane (inclusiv studenți) care au participat la cursuri, formări, seminarii, ateliere, reuniuni sau alte activități educative[1].

Consolidarea obiectivului „cooperare teritorială”

Un buget ambițios:

Raportoarea consideră că „Obiectivul 3” ar trebui să fie consolidat în mod substanțial, în conformitate cu poziția Parlamentului European exprimată în Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și politica regională a Uniunii Europene după 2013, cu poziția Comisiei Europene exprimată în Concluziile celui de-al cincilea raport privind politica de coeziune, cu recomandările Comitetului Regiunilor și cu concluziile Consiliului informal al miniștrilor responsabili pentru politica regională desfășurat la Liège între 22 și 23 noiembrie 2011.

Cadrul financiar multianual alocă 8,5 miliarde de euro pentru acest obiectiv (ceea ce reprezintă 2,5 % din totalul cheltuielilor structurale ale UE). Cu ocazia negocierilor în legătură cu perioada de programare anterioară, Comisia a solicitat ca obiectivul 3 să reprezinte cel puțin 5% din bugetul politicii de coeziune. În 2013, se presupune că acest Obiectiv va ajunge la maturitate. Cererea de cooperare este puternică, iar nevoile imense. Raportoarea consideră că ține de responsabilitatea Parlamentului European să reprezinte ambițiile actorilor implicați în cooperarea teritorială, solicitând din nou cel puțin 7% din bugetul total al politicii de coeziune pentru acest obiectiv.

O arhitectură stabilă:

În opinia raportoarei, arhitectura acestui obiectiv trebuie să fie menținută la trei componente, întrucât fiecare are logica și utilitatea sa.

Cooperarea transfrontalieră (73% din buget) finanțează punerea în aplicare a strategiilor comune pentru regiunile situate de-a lungul frontierelor interne (și uneori și externe) ale statelor membre (și care sunt separate de o distanță de maximum 150 de kilometri.) Implementarea sa este organizată din punct de vedere teritorial la nivelul NUTS 3 și ține cont de nevoile locale ale regiunilor transfrontaliere. Raportoarea consideră că o dezbatere privind un transfer de eligibilitate la nivelul NUTS 2, solicitată de unii actori implicați, ar putea compromite această dimensiune locală a cooperării transfrontaliere. Cu toate acestea, în funcție de proiecte, recurgerea la posibilitățile oferite de articolul 21 din Regulamentul FEDR privind amplasarea operațiunilor în cadrul cooperării transfrontaliere și transnaționale permite o flexibilitate care ar trebui să fie încurajată. Acest articol permite, în cazuri justificate, finanțarea cheltuielilor în afara zonei de eligibilitate a programului.

Cooperarea transnațională (20% din budget) la scară mai largă urmărește promovarea cooperărilor între regiuni învecinate, care aparțin aceleiași zone geografice, în ceea ce privește prioritățile strategice ale Uniunii, cum ar fi cercetarea și dezvoltarea, societatea informațională, mediul, învățământul superior, mobilitatea și dezvoltarea urbană durabilă, precum și gestionarea dezastrelor naturale.

În cele din urmă, cooperarea interregională (4% din buget) se referă la cooperarea dintre toate regiunile celor 27 de state membre, indiferent de localizarea lor geografică și este destinată schimbului de informații, de experiență și de bune practici.

Experiența[2] demonstrează că, cu ocazia solicitărilor de proiecte de cooperare interregională, cererea este de 10 ori mai mare decât oferta. Această discrepanță poate genera o povară administrativă pentru autoritatea de gestionare, precum și descurajare și frustrare în rândul candidaților. Pentru a economisi bani și a îmbunătăți calitatea proiectelor, poate fi luată în considerare o reajustare a ratelor de cofinanțare pentru participanții proveniți din regiunile incluse în cadrul obiectivului „competitivitate și ocuparea forței de muncă”. Raportoarea sugerează, de asemenea, faptul că regiunile ar putea folosi mai mult posibilitățile oferite de articolul 37 alineatul (6) litera (b) care prevede, la inițiativa statului membru vizat, includerea într-un program operațional „de convergență” sau „regional de competitivitate și ocupare a locurilor de muncă” a măsurilor de cooperare interregională care implică o regiune sau o autoritate locală din alt stat membru. Componenta interregională a obiectivului „cooperare teritorială” poate fi folosită drept sprijin, coordonare, finanțare, schimb de bune practici și facilitare strategică pentru proiectele puse în aplicare în acest fel. În acest sens, INTERACT ar fi mai eficient dacă ar fi mai bine integrat și mai strâns legat de această componentă.

URBACT II (care se referă la schimbul de informații în vederea promovării unei dezvoltări urbane durabile) a cunoscut un succes categoric și merită să fie reluat.

În plus, în legătură cu dezbaterea aleșilor locali privind Erasmus, ar fi necesar ca aceste rețele de schimb (cooperare interregională/INTERACT și URBACT) să implice mai mulți aleși, pentru a face aceste schimburi mai vizibile și pentru a le da un impuls politic. Acesta ar putea fi un prim pas în implementarea proiectului-pilot Erasmus pentru aleșii locali și regionali;

Programul ESPON, care oferă studii și baze de date privind cooperarea teritorială și zonele de frontieră, este un instrument eficient. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi pentru ca aceste rezultate să fie mai accesibile și mai vizibile pentru toți actorii implicați în cooperare.

O cooperare teritorială mai strategică și pusă în primplan

În cazul în care proporțiile între aceste trei componente pot fi menținute în linii mari, programarea trebuie să fie mai strategică și să se înscrie în toate etapele planificării. Raportoarea dorește o coordonare a acțiunilor de cooperare la toate nivelurile de guvernare, în conformitate cu o strategie „Europa 2020”, adaptată nevoilor teritoriilor și legată de alte strategii teritoriale existente (euroregiuni, eurodistricte, macroregiuni, etc.).

Cooperarea teritorială suferă uneori ca urmare a unor considerente interne de rentabilitate financiară și a sindromului „Îmi vreau banii înapoi”, în condițiile în care statele membre și părțile interesate își împart fondurile pentru proiectele de pe teritoriul lor, fără a asigura o cooperare reală și o valoare adăugată europeană. Prin urmare, raportoarea propune ca fondurile să fie alocate pentru fiecare program de cooperare teritorială pentru a răspunde de o manieră integrată nevoilor din zona de cooperare. Menținând în același timp criteriul principal al demografiei, Comisia Europeană poate să ia în considerare și alte criterii strategice, măsurabile, relevante și care să reflecte nevoile teritoriilor, fără a pune în umbră cel mai important criteriu, cel demografic. Indicatorii suplimentari ar putea lua în considerare și problemele specifice de cooperare teritorială, cum ar fi conectivitatea, accesul la infrastructură sau anumiți indicatori referitori la strategia Europa 2020.

În opinia raportoarei, în cazul în care bugetul pentru cooperare teritorială are nevoie de o creștere semnificativă, acesta nu va putea prelua niciodată finanțarea de proiecte majore de infrastructură, transfrontaliere sau transnaționale, de care are nevoie Europa, în domeniul transportului, al energiei și al noilor tehnologii de comunicare. Pentru a pune în aplicare în mod eficient principiul coeziunii teritoriale și pentru a crește valoarea adăugată europeană a intervenției fondurilor alocate în cadrul obiectivului „convergență” și „competitivitate și ocuparea forței de muncă”, este necesară o mai mare complementaritate între obiectivul „cooperare teritorială” și „mainstream”.

Astfel, la începutul programării, a fost propusă o abordare „teritorială” de credite de „convergență” și „competitivitate și ocuparea forței de muncă” către un număr de proiecte prioritare precum Rețelele de transport transeuropene, identificate și convenite în prealabil cu partenerii programelor, respectând principiile guvernanței pe mai multe niveluri și ale parteneriatului.

În cele din urmă, raportoarea dorește să sublinieze importanța experiențelor dobândite în contextul programelor operaționale pluriregionale, cum ar fi programele „Loire” sau „Masivul Central” din Franța, care au la bază un teritoriu comun.

Adoptarea unei abordări teritoriale pentru alte politici comunitare

Strategiile macroregionale pentru Marea Baltică sau pentru Dunăre au ridicat temeri și entuziasm din partea multor actori. Raportoarea dorește să reamintească faptul că aceste strategii nu reprezintă nici o nouă structură interguvernamentală de cooperare gestionată exclusiv de către autoritățile centrale ale statelor membre, nici un nou obiect comunitar neidentificat autonom și independent de orice legătură cu politica regională. Regula celor „trei fără” este o regulă esențială și constitutivă: fără instituții noi, fără reglementări noi, fără linii bugetare noi pentru strategiile macroregionale.

Cu toate acestea, logica macroregiunilor, logica experimentală de coordonare în jurul proiectelor comune referitoare la un teritoriu foarte extins și care vizează punerea în aplicare a beneficiilor unei acțiuni strategice integrate și multisectoriale în jurul acțiunilor strategice comune care beneficiază de fondurile existente, în funcție de rezultatele pe care le-ar fi putut dovedi, merită o atenție deosebită.

În cazul în care Europei nu i se solicită să fie formată din macroregiuni, sistemul de guvernanță al componentei transnaționale ar putea contribui la coordonarea conceperii, definirii și gestionării acestor strategii, identificând cazul în care acestea ar fi utile și dezirabile.

În mod similar, în considerentele sale, componenta transnațională trebuie să țină cont de coordonările posibile cu alte strategii comunitare majore, cum ar fi rețelele de transport transeuropene și cele privind politica maritimă integrată.

În cele din urmă, cooperarea la frontierele externe prezintă deficiențe și dificultăți legate de punerea în aplicare, în special din cauza lipsei de sinergii între reglementările aferente diferitelor fonduri (FEDR, IEVP, IPA, FED) și aspectele privind guvernanța. Direcțiile generale ale Comisiei Europene în cauză sunt invitate să asigure o mai bună coordonare a acțiunilor lor în acest domeniu.

Încurajarea creării de grupări europene de cooperare teritorială (GECT)

Un regulament distinct a creat în 2006 un instrument juridic care facilitează cooperarea teritorială, și anume Gruparea europeană pentru cooperare teritorială (GECT.) GECT poate fi folosită în legătură cu cele trei aspecte ale cooperării teritoriale și constituie un instrument unic de guvernare teritorială. Introducerea acesteia a avut loc cu ocazia negocierilor privind pachetul legislativ pentru actualul cadru financiar multianual (2007-2013).

Acest regulament permite autorităților naționale, regionale sau locale să înființeze grupări comune cu personalitate juridică proprie, în vederea punerii în aplicare a programelor și a proiectelor de cooperare. Regulamentul aduce astfel o contribuție semnificativă la modelul de guvernare pe mai multe niveluri.

Experiența GECT-urilor deja create sau în curs de înființare arată că acest instrument funcționează în mod satisfăcător. Instrumentul a răspuns nevoilor autorităților regionale și locale legate de cooperarea structurată din punct de vedere financiar, de elaborarea unor statute juridice și de guvernare pe mai multe niveluri – și acest lucru chiar peste așteptările legiuitorului european.

Cu toate acestea, o cunoaștere mai bună a GECT în rândul autorităților locale și regionale din UE este indispensabilă. În plus, există un număr important de alte provocări, în principal de natură juridică, organizațională și de accesare a finanțărilor, cu care se confruntă GECT-urile, în special în etapa de demarare (de exemplu, problemele legate de țara de reședință și de procedurile de înregistrare foarte lungi).

Comitetul Regiunilor a identificat o serie de probleme pe care le împărtășește și raportoarea, în special: necesitatea de a clarifica statutul GECT în contextul sistemelor juridice ale statelor membre, problemele legate de obținerea autorizației de a crea GECT care implică actori situați într-un stat membru și într-o țară terță, necesitatea de a reformula alineatul (3) de la articolul 4 pentru a garanta că termenul de trei luni în care statele membre trebuie să aprobe sau nu crearea unei GECT este respectat cu strictețe și o simplificare a dispozițiilor legale care reglementează statutul personalului și regimul fiscal al GECT.

În plus, normele de acces la alte fonduri europene trebuie să țină mai bine seama de natura specială a GECT, care nu este un simplu partener, ci un organism european multinațional și multilateral.

În cele din urmă, acordarea de subvenții globale pentru GECT, pentru a permite acestora să gestioneze direct fondurile structurale, în conformitate cu strategia definită de program, ar facilita punerea în aplicare a proiectelor și ar încuraja crearea de noi GECT.

Facilitarea punerii în aplicare

Obiectivul 3 prevede o cooperare complexă și multidimensională între parteneri din diferite state membre. Aceste constrângeri impun o reglementare specifică care să simplifice cu adevărat implementarea.

Raportoarea propune o serie de măsuri solicitate de actorii de la fața locului, și anume simplificarea normelor de audit și de control, o abordare forfetară mai sistematică a costurilor, definirea unui cadru mai precis pentru normele de eligibilitate a cheltuielilor comunitare, asigurarea unei flexibilități în aplicarea dezangajărilor, creșterea asistenței tehnice, astfel încât autoritățile de gestionare să poată să se concentreze pe sprijinirea strategică a proiectelor, mai degrabă decât pe respectarea condițiilor administrative de către candidaturi.

Raportoarea dorește să reamintească totuși că prima simplificare o constituie stabilitatea normelor.

În final, o problemă des întâlnită în cadrul punerii în aplicare a cooperării teritoriale este reticența actorilor privați față de complexitatea și riscurile inerente acestui tip de proiect.

Prin urmare, raportoarea invită Comisia să implice mai mult acești actori, mai ales prin instituirea unor sisteme de inginerie financiară, pe baza modelului JEREMIE și JESSICA, pentru a facilita proiectele transfrontaliere care vectori de dezvoltare economică, precum și stabilirea de parteneriate public-privat.

Punerea în evidență a cooperării teritoriale

Cooperarea teritorială se confruntă cu o formă deosebit de gravă a problemei mai generale care vizează fondurile structurale: îi lipsește vizibilitatea.

Nici cetățenii în viața de zi cu zi, nici autoritățile publice centrale, regionale sau locale ale statelor membre, nici planificarea politicilor pe termen lung de către instituțiile europene nu sunt conștienți de toate aspectele implicate de cooperarea teritorială. Trebuie să se acționeze la fiecare dintre aceste trei niveluri, dacă se dorește ca această cooperare teritorială să devină mai „vizibilă”.

Răspunsul la această provocare trebuie să ia două forme:

-          cooperarea teritorială, această măreață idee europeană, trebuie să devină întruchiparea simbolică a UE pentru toți cetățenii.

-          factorii de decizie politică și funcționarii de la toate nivelurile trebuie să se familiarizeze cu aspectele practice ale cooperării teritoriale, care pot avea legătură cu activitatea lor.

Prin urmare, raportoarea solicită Comisiei să ia în considerare în principal soluțiile care ar putea permite o mai bună vizibilitate a GECT în rândul actorilor care participă la cooperarea teritorială și în rândul cetățenilor.

De asemenea, consideră că intensificarea cooperării în domeniul educației și culturii, prin participarea la realizarea obiectivelor de creștere inteligentă și incluzivă a strategiei Europa 2020, ridică nivelul participării cetățenilor și ONG-urilor și conferă vizibilitate cooperării teritoriale și eliminării „barierelor mentale” care constituie un obstacol în calea reconcilierii între cetățeni;

În final, este de asemenea esențială o mai bună coordonare a comunicării între toți actorii implicați în procesul de punere în aplicare a cooperării teritoriale, începând de exemplu cu folosirea aceluiași logo. O campanie de comunicare în regiunile de frontieră ar putea fi, de asemenea, luată în considerare de către Comisie, cu ajutorul INTERACT.

• [1]  Evaluarea ex-post a Inițiativei comunitare Interreg III (2000-2006) (nr. 2008.CE.16.0.AT.016)
• [2]  Sursă: gestionarea programului Interreg IV C 2007-2013: Prima cerere de propuneri de proiecte: 4 832 de candidați pentru 492 de proiecte selecționate, a doua cerere de propuneri de proiecte: 4671 de candidați pentru 481 de proiecte selecționate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.3.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	45 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	François Alfonsi, Luís Paulo Alves, Charalampos Angourakis, Sophie Auconie, Victor Boștinaru, Zuzana Brzobohatá, Francesco De Angelis, Tamás Deutsch, Rosa Estaràs Ferragut, Danuta Maria Hübner, Juozas Imbrasas, María Irigoyen Pérez, Seán Kelly, Evgeni Kirilov, Constanze Angela Krehl, Petru Constantin Luhan, Ramona Nicole Mănescu, Riikka Manner, Iosif Matula, Erminia Mazzoni, Miroslav Mikolášik, Franz Obermayr, Jan Olbrycht, Markus Pieper, Tomasz Piotr Poręba, Monika Smolková, Georgios Stavrakakis, Csanád Szegedi, Nuno Teixeira, Michail Tremopoulos, Lambert van Nistelrooij, Oldřich Vlasák, Joachim Zeller, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska
Membri supleanți prezenți la votul final	Andrea Cozzolino, Karima Delli, Jens Geier, Ivars Godmanis, Karin Kadenbach, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, Vilja Savisaar-Toomast, Elisabeth Schroedter, László Surján
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Vladko Todorov Panayotov, Britta Reimers, Ivo Strejček