RAPORT referitor la raportul pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013

1.4.2011 - (2010/2139(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională
Raportor: Miroslav Mikolášik

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la raportul pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013

(2010/2139(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 174- 178,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” (COM(2010)0110),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 31 martie 2010 intitulat „Document de însoțire pentru Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată - Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” (SEC(2010)0360),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 25 octombrie 2010 intitulat „Politica de coeziune: răspunsul la criza economică, o revizuire a punerii în aplicare a măsurilor politicii de coeziune adoptate în sprijinul planului european de redresare economică” (SEC(2010)1291),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 noiembrie 2008 intitulat „Regiunile 2020 – o evaluare a provocărilor viitoare pentru regiunile UE” (SEC(2008)2868),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020 (COM(2011)0017),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune[1],

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională, în special articolul 7[2],

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 397/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională în ceea ce privește eligibilitatea investițiilor în domeniul eficienței energetice și al energiei regenerabile în locuințe[3],

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 437/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională în ceea ce privește eligibilitatea intervențiilor în domeniul locuințelor în favoarea comunităților marginalizate[4],

–   având în vedere Decizia Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune (2006/702/CE)[5],

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului privind fondurile structurale 2007-2013: rezultatele negocierilor privind strategiile naționale din domeniul politicii de coeziune și programele operaționale[6],

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană[7],

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2010 privind realizarea unei adevărate coeziuni teritoriale, sociale și economice în UE – o condiție sine qua non a competitivității globale? [8],

–   având în vedere documentul de informare nr. 1 al Comisiei din 28 februarie 2007 referitor la alocarea de fonduri (COCOF/2007/0012/00),

–   având în vedere nota de informare a Comisiei din 18 mai 2009 referitoare la structura orientativă pentru rapoartele strategice naționale pentru anul 2009 (COCOF 09/0018/01),

–   având în vedere concluziile Consiliului privind raportul strategic pentru anul 2010 al Comisiei referitor la punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 14 iunie 2010,

–   având în vedere avizul Comitetului Regiunilor referitor la „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” din 1-2 decembrie 2010 (CdR 159/2010),

–    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2010 intitulat „Modalitățile de încurajare a parteneriatelor eficiente în gestionarea programelor din cadrul politicii de coeziune, pe baza bunelor practici din ciclul 2007-2013” (ECO/258),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru transport și turism (A7-0111/2011),

A. întrucât, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniuni, aceasta își concepe și pune în aplicare măsurile care conduc la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale, și, îndeosebi, trebuie să își propună ca obiectiv să reducă discrepanțele dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și lipsa de dezvoltare a celor mai defavorizate regiuni, precum zone rurale, zone afectate de tranziția industrială, și regiuni care se confruntă cu un handicap natural sau demografic sever și permanent; întrucât trebuie să se țină seama de Strategia UE 2020 pentru a asigura că UE devine o economie, inteligentă, sustenabilă și incluzivă;

B.  întrucât politica de coeziune joacă un rol esențial în vederea deplinei realizări a obiectivelor UE 2020, în special în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, la toate nivelurile de guvernanță și în toate zonele geografice;

C. întrucât dimensiunea strategică a politicii de coeziune care garantează coerența cu prioritățile Uniunii Europene – transformând Europa și regiunile sale în locuri mai atractive pentru investiții și pentru ocuparea forței de muncă, îmbunătățind cunoașterea și inovarea pentru creștere economică și crearea unui număr mai mare de locuri de muncă și de o calitate mai bună – este prevăzută și scoasă în evidență în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare Regulamentul general), în Orientările strategice ale Comunității pentru coeziune (denumite în continuare Orientările strategice), în Cadrul de referință strategic național (NSRF) și în programele operaționale (PO);

D. întrucât exercițiul de raportare strategică reprezintă un nou instrument al politicii de coeziune, care a fost introdus în perioada de programare curentă de Regulamentul general ca un instrument pentru examinarea punerii în aplicare a Orientărilor strategice, cu scopul de a crește conținutul strategic și de a promova transparența și responsabilitatea în cadrul politicii de coeziune și întrucât, cu ocazia planificării următoarei perioade de programare, trebuie desprinse concluzii de pe urma informațiilor și a experiențelor dobândite;

E.   întrucât prioritizarea Lisabona (Lisbon earmarking) este exercițiul prin care subansambluri ale celor 86 de sisteme prioritare convenite au fost identificate ca fiind priorități specifice în cadrul Agendei de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă și întrucât, pentru regiunile incluse în obiectivul de convergență, 47 de teme prioritare au fost identificate ca priorități speciale (earmarked priorities), în timp ce în regiunile incluse în obiectivul de competitivitate regională și ocupare a forței de muncă au fost identificate doar 33 de teme prioritare;

F.  întrucât pentru rapoartele strategice naționale pentru anul 2009, Comisia și statele membre au convenit să efectueze schimbul de date în funcție de obiective numai pentru temele prioritare, termenul preconizat pentru extragerea datelor fiind 30 septembrie 2009, dată la care statele membre încă se mai confruntau cu efectele crizei economice, unele dintre ele fiind puse în fața unor dificultăți inițiale la începutul perioadei de programare și întrucât se așteaptă ca raportul strategic 2013 să furnizeze mai multe date informative;

G. întrucât regiunile europene încă se mai confruntă cu disparități frapante în domeniul economic, social și al mediului, aceasta fiind parțial o consecință naturală a ultimelor două extinderi și o urmare a efectelor directe ale crizei financiare și economice globale, cu toate că aceste disparități au scăzut în ultimul deceniu prin contribuția activă a politicii de coeziune, care este esențială pentru a asigura competitivitatea și creșterea economică, ținând seama, în același timp de particularitățile regionale;

H. întrucât politica de coeziune a fost un element esențial al planului european de redresare economică, demonstrând importanța fondurilor structurale ca instrumente de stimulare economică, în special pentru întreprinderile mici, durabilitate și eficiență energetică și întrucât Comisiei i s-a solicitat să prezinte un raport în 2010 referitor la gradul de asimilare a măsurilor adoptate de Europa ca reacție la criză,

1.  salută raportul strategic al Comisiei privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune cofinanțate prin fondurile structurale; felicită statele membre pentru eforturile pe care le-au depus pentru pregătirea primelor lor rapoarte strategice naționale, care s-au dovedit a fi o valoroasă sursă de informații privind punerea în aplicare;

2.  subliniază că, la efectuarea analizelor comparative, ar trebui să se țină seama de faptul că cinci state membre și-au extras datele mai recent, iar un stat membru le-a extras la o dată anterioară; consideră că este mai adecvat să se compare progresele realizate de statele membre individuale cu media UE;

3.  consideră că transparența la alocarea fondurilor promovează punerea în aplicare corectă și este o condiție prealabilă esențială pentru realizarea obiectivelor globale ale politicii de coeziune și, prin urmare, trebuie consolidată în toate fazele procesului de punere în aplicare; consideră că publicarea listei de beneficiari ar trebui continuată, mai ales online, dat fiind că aceasta reprezintă un instrument eficient de îmbunătățire a transparenței; este de opinie că stabilirea unor orientări comunitare și introducerea rapoartelor strategice ca un nou instrument au contribuit la creșterea răspunderii pentru realizarea obiectivelor politice; solicită, în acest context, o dezbatere politică regulată pentru a ameliora transparența, responsabilitatea și evaluarea efectelor politicii de coeziune;

Punerea în aplicare

4.   ia act de faptul că volumul financiar raportat pentru proiectele selectate este de 93,4 miliarde EUR, reprezentând 27,1% din resursele UE disponibile în perioada actuală, și această valoare medie se aplică celor trei obiective ale politicii de coeziune, precum și la categoriile din prioritizare Lisabona și la progresele realizate la punerea în aplicare a Orientărilor strategice ale Comunității; subliniază, însă, că progresele variază foarte mult de la o țară la alta, respectiv de la o temă la alta, ratele de selecție agregate fiind de peste 40% în cazul a nouă state membre și sub 20% în cazul a patru state membre;

5.   reiterează aprecierea sa pentru eforturile naționale care au ca rezultat alocarea în medie a fondurilor destinate pentru realizarea Agendei de la Lisabona în proporție de 65% din fondurile disponibile în regiunile vizate de convergență și 82% în regiunile vizate de competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă, ceea ce reprezintă de fapt mai mult decât s-a solicitat inițial; constată cu satisfacție că, în temeiul rapoartelor, o sumă totală de 63 miliarde EUR a fost repartizată pentru proiecte care țin de prioritizarea Lisabona și că selecția proiectelor în cadrul prioritizării Lisabona se situează la același nivel sau este ceva mai rapidă decât selecția în cadrul altor acțiuni și, prin urmare, îndeamnă statele membre să continue pe viitor să aloce resurse pentru proiecte care sprijină strategia UE 2020;

6.   constată că rata progreselor înregistrate în cazul temelor OSC este cea mai ridicată în cazul temei referitoare la dimensiunea teritorială (30%), peste medie pentru „Îmbunătățirea cunoașterii și a inovării pentru creștere economică”, dar sub 27,1% în cazul celorlalte două orientări și că, în plus, ratele de selecție sunt peste medie pentru proiectele care țin de prioritizarea Lisabona, atât în cazul obiectivului de convergență, cât și în cazul obiectivului de competitivitate regională și al celui de ocupare a forței de muncă, dar reprezintă numai 20,5% în cazul obiectivului de cooperare teritorială europeană; regretă faptul că, în lipsa unor indicatori de realizare și de rezultat pentru toate statele membre, analiza performanței politicii, astfel cum a fost prezentată în raportul strategic, s-a dovedit a avea limitări importante; invită Comisia, prin urmare, să își revizuiască cerințele privind sarcina de raportare administrativă și invită statele membre să dea dovadă de mai multă disciplină cu privire la furnizarea de informații referitoare la punerea în aplicare a programului;

7.   salută progresul deja realizat în punerea în aplicare a proiectelor relevante pentru orientarea „Locuri de muncă mai numeroase și de calitate mai bună”, având în vedere criza economică și creșterea numărului de șomeri; recomandă cu fermitate, totodată, ca Comisia să introducă metode de cooperare cu statele membre care să faciliteze mobilizarea promptă și alocarea eficientă a tuturor fondurilor necesare pentru a obține o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor și competitivă, o creștere favorabilă incluziunii și o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă conducând la coeziune socială și teritorială și la reducerea sărăciei, care reprezintă obiectivele prioritare ale strategiei UE 2020, în special în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, pentru a stimula creșterea și productivitatea și a ameliora performanțele în materie de ocupare a forței de muncă din Europa;

8.  salută faptul că FSE a oferit un sprijin relevant în vederea aplicării reformelor privind piața muncii și s-a dovedit a fi un instrument eficace, contribuind la trecerea de la politici pasive la politici active și chiar preventive privind piața muncii; invită statele membre să aplice în continuare reforme structurale care să protejeze piețele muncii de eventuale crize viitoare;

9.  solicită statelor membre să înregistreze progrese cu privire la punerea în aplicare a măsurilor cofinanțate și a activităților care vizează să sprijine, la nivel regional, piețele forței de muncă prin reducerea segregării și a inegalităților dintre bărbați și femei, precum diferențele de remunerație și subreprezentarea femeilor în cadrul pozițiilor de luare a deciziilor, prin facilitarea reconcilierii între viața profesională și cea de familie și prin încurajarea schimbării locurilor de muncă precare cu locuri de muncă în cadrul cărora să se beneficieze de drepturi, având în vedere proporția semnificativă a femeilor care se confruntă cu locuri de muncă precare;

10. subliniază importanța de a ameliora infrastructura și serviciile pentru microregiunile dezavantajate cu o rată ridicată a populației marginalizate din punct de vedere social (de exemplu, romii) și de a le face accesibile;

11. subliniază importanța transportului, în general, în ceea ce privește asigurarea coeziunii teritoriale, economice și sociale; este preocupat de faptul că nivelul de investiții în sectorul transportului feroviar nu a crescut, astfel cum fusese prevăzut, și se situează sub nivelul progreselor înregistrate în sectorul transporturilor rutiere, astfel încât nu contribuie suficient la decarbonizarea transporturilor; subliniază, în acest context, că investițiile planificate disproporționat în domeniul transporturilor între diferitele moduri de transport prejudiciază crearea unui sistem european de transport intermodal și remarcă faptul că orice întârziere suplimentară în procesul de punere în aplicare ar putea accentua dezechilibrele;

12. reamintește faptul că aproximativ 23,7% (82 de miliarde de euro) din fondurile structurale și de coeziune alocate pentru perioada 2007-2013 sunt dedicate transportului, însă doar jumătate din acestea se vor cheltui pentru proiectele TEN-T (17 miliarde de euro pentru rețeaua prioritară a TEN-T și 27,2 miliarde de euro pentru componenta globală), cealaltă jumătate fiind alocată investițiilor în proiecte naționale, regionale și locale care nu figurează pe hărțile TEN-T; subliniază faptul că fondurile structurale și de coeziune alocate transportului sunt distribuite între diversele moduri și rețele de transport într-un mod care nu ține suficient seama de obiectivele Uniunii Europene;

13. în ceea ce privește cooperarea teritorială, atrage atenția asupra tendinței de a amâna lansarea proiectelor transfrontaliere și a proiectelor feroviare, în general, și subliniază valoarea adăugată europeană a rețelei TEN-T, care devine evidentă îndeosebi în secțiunile transfrontaliere ale proiectelor și la interconectarea acestora cu proiectele naționale rutiere, feroviare și cele privind căile navigabile interioare; propune, în acest context, sistematizarea introducerii unor platforme comune pentru cele mai bune practici, organizate după criterii socioeconomice, geografice, demografice și culturale;

14. salută includerea cheltuielilor pentru investiții în proiecte de eficiență energetică și de energie din surse regenerabile pentru construirea de locuințe și pentru proiecte de locuințe destinate comunităților marginalizate, măsură care este pusă în aplicare cu succes în multe regiuni și care ar trebui continuată în viitor;

15.  solicită o punere în aplicare mai bună a programelor în domeniul mediului înconjurător, cu precădere în sectoarele transversale care constituie o valoare adăugată europeană, precum măsuri de combatere și atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, investiții în tehnologii mai ecologice și cu emisii reduse de CO₂, măsuri de combatere a poluării aerului și a apei, măsuri de protecție a biodiversității, extinderea căilor ferate, promovarea eficienței energetice, în special în sectorul construcțiilor, și a surselor regenerabile de energie, pentru a îndeplini obiectivele UE 2020 și pentru a promova crearea de locuri de muncă ecologice și o economie verde;

16. solicită utilizarea fondurilor relevante pentru acțiunile de prevenire și/sau reacție rapidă în cazul catastrofelor ecologice și solicită statelor membre creșterea investițiilor pentru prevenirea catastrofelor și reabilitarea zonelor industriale și a terenurilor contaminate, dată fiind rata scăzută de execuție a acestor fonduri;

17. regretă întârzierile din cadrul procesului de selecție a proiectelor în domenii strategice precum cel feroviar, anumite investiții energetice și de mediu, economia digitală, incluziunea socială, guvernanța și consolidarea capacităților și solicită o analiză temeinică a motivelor care au stat la baza acestor întârzieri și invită, de asemenea, statele membre să își implice regiunile în vederea unei monitorizări mai atente a domeniilor în care eforturile trebuie sporite; subliniază, pe de altă parte, un grad mai ridicat de absorbție a proiectelor de mediu în cadrul programelor de cooperare teritorială europeană și atrage atenția asupra valorii adăugate clare pe care o are cooperarea în acest context; subliniază, însă, că este posibil ca statele membre să fi redus decalajele în domenii în care punerea în aplicare era în urmă și că, prin urmare, este posibil ca întârzierile actuale să nu fie relevante în ceea ce privește calitatea globală pe parcursul perioadei de programare; subliniază, în acest context, accelerarea capacităților de absorbție și a execuției bugetare a politicii de coeziune în 2010, care decurge printre altele, din modificări legislative recente și din programe operaționale care au ajuns la viteza de croazieră, ultimele sisteme de gestionare și control fiind în final aprobate de către Comisie;

18. consideră că trebuie luate cât mai repede măsuri corective în vederea îmbunătățirii performanței slabe din cadrul anumitor domenii prioritare; recomandă realizarea unei analize aprofundate privind problemele referitoare la punerea în aplicare în domeniile în care selecționarea proiectelor s-a realizat cu întârziere și, în acest context, solicită satelor membre să depună eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți procesul de selecționare a proiectelor în domeniul temelor amânate și să accelereze punerea în aplicare a tuturor proiectelor selecționate astfel încât să evite riscul de a nu duce la îndeplinire obiectivele stabilite;

19. consideră că, în unele cazuri, este nevoie de selecționarea și punerea în aplicare rapidă a proiectelor și de o mai bună utilizare, per ansamblu, a fondurilor alocate, îndeosebi pentru activitățile care vizează îmbunătățirea capitalului uman, promovarea sănătății și a prevenirii bolilor, garantarea de oportunități egale, sprijinirea piețelor forței de muncă și sporirea incluziunii sociale, în special în vederea combaterii consecințelor negative ale crizei economice;

20. subliniază că multe dintre statele membre au confirmat că disciplina impusă de cerința de prioritizare a îmbunătățit calitatea și capacitatea de concentrare a programării; constată, de asemenea, că statele membre au considerat în mod unanim că menținerea priorităților fundamentale ale cadrelor de referință strategice naționale și ale programelor operaționale, în strânsă conexiune cu Strategia de la Lisabona, reprezintă cel mai bun instrument în vederea abordării crizei, și au reconfirmat relevanța obiectivelor pe termen mediu și lung stabilite în cadrul acestor documente;

Provocări la punerea în aplicare

21. subliniază faptul că selectarea și punerea în aplicare eficace a proiectelor din anumite domenii este îngreunată de lipsa unor condiții prealabile relevante, cum ar fi proceduri de aplicare mai simple la nivel național, priorități naționale clare în anumite domenii de intervenție, transpunerea la timp a legislației UE, capacități instituționale și administrative consolidate și o birocrație excesivă la nivel național; solicită, prin urmare, statelor membre și regiunilor să faciliteze punerea în aplicare a politicii prin abordarea acestor provocări și, îndeosebi, prin îmbunătățirea cadrului juridic în domeniul ajutoarelor de stat, al achizițiilor publice și al normelor de mediu și să urmărească adoptarea de reforme instituționale;

22. reamintește cu regret faptul că întârzierile majore la punerea în aplicare a politicii rezultă în principal din cauza următorilor factori: încheierea cu întârziere a negocierilor pentru cadrul financiar multianual și pentru pachetul legislativ al politicii, ceea ce duce la finalizarea cu întârziere a strategiilor naționale și a programelor operaționale, modificări ale normelor privind controlul financiar și criteriile de evaluare impuse la nivel național, suprapuneri cu încheierea perioadei 2000-2006 și cantitatea redusă de resurse publice disponibile pentru cofinanțare în statele membre;

23. deplânge faptul că, deși Raportul strategic ar trebui să sublinieze contribuția programelor cofinanțate de fondurile structurale pentru implementarea obiectivelor politicii de coeziune, acesta nu oferă date complete cu privire la situația disparităților regionale până în 2009;

Răspunsul la criza economică

24. salută publicarea documentului de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Politica de coeziune: răspunsul la criza economică, o revizuire a punerii în aplicare a măsurilor politicii de coeziune adoptate în sprijinul planului european de redresare economică”; subliniază că această revizuire se bazează în primul rând pe informațiile furnizate în rapoartele strategice naționale; solicită Comisiei să adopte măsurile necesare în vederea garantării faptului că informațiile furnizate de statele membre sunt exacte;

25. constată că, în contextul crizei financiare și economice globale și al actualei decelerări economice, politica de coeziune a UE contribuie în mod decisiv la planul european de redresare economică, constituind cea mai mare sursă comunitară de investiții din economia reală și permite o reacție flexibilă și adecvată la mediul socio-economic care se deteriorează rapid; subliniază că statele membre au apreciat posibilitatea ca măsurile de ieșire din criză să fie adaptate la nevoile lor specifice; solicită, cu toate acestea, o flexibilitate sporită și o complexitate mai redusă a normelor pentru combaterea crizelor și încurajează statele membre să utilizeze prompt toate măsurile puse la dispoziție de Comisie pentru a asigura o reacție potrivită și în timp util, conform nevoilor specifice, precum și o strategie de succes pentru combaterea crizei economice în vederea realizării unei dezvoltări durabile pe termen lung prin consolidarea competitivității, a forței de muncă și a atractivității regiunilor europene;

26. subliniază importanța depunerii unor eforturi suplimentare pentru a depăși dificultatea cauzată de măsurarea impactului global al măsurilor specifice legate de politica de coeziune în cadrul planului european de redresare economică și regretă faptul că, prin urmare, revizuirea poate oferi doar informații limitate despre exemple concrete la nivel național; cu toate acestea, salută analiza privind bunele practici și primele concluzii prezentate în raport;

27. consideră că semnele care indică redresarea în urma crizei sunt slabe, iar în următorii ani Europa trebuie să își abordeze slăbiciunile structurale, inclusiv prin intervenții privind politica de coeziune și prin investiții specifice, în special în cercetare și dezvoltare, în inovare, în educație și în tehnologii care sunt benefice tuturor sectoarelor în vederea dobândirii competitivității; subliniază, prin urmare, necesitatea realizării unei analize temeinice a impactului măsurilor care vizează combaterea crizei și necesitatea asigurării unei finanțări structurale accesibile, care reprezintă un instrument solid menit să ajute regiunile în procesul de restructurare economică și socială și în promovarea solidarității și coeziunii sociale și teritoriale;

Crearea de sinergii și evitarea dispersiei sectoriale a resurselor politicii regionale

28. împărtășește opinia Consiliului exprimată în concluziile Consiliului privind Raportul strategic pentru anul 2010 în ceea ce privește valoarea adăugată reală generată de o abordare strategică unică și integrată pentru fondurile structurale; reamintește că fiecare fond are nevoie de propriile sale norme în vederea unor intervenții eficiente pe teren în situații specifice; subliniază, de asemenea, necesitatea, în perioada post-criză, de a consolida bugetele publice și de a crește sinergiile și impactul tuturor surselor de finanțare disponibile (instrumente UE, naționale, BEI) printr-o coordonare eficace;

29. subliniază că sinergiile dintre fondurile structurale și alte instrumente de politică sectorială, respectiv dintre aceste instrumente și resursele naționale, regionale și locale sunt esențiale și creează legături valoroase care permit consolidarea reciprocă, punerea în aplicare durabilă a programelor și realizarea coeziunii teritoriale; recunoaște că, prin dispozițiile referitoare la alocarea fondurilor pentru perioada 2007-2013, politica de coeziune este mai bine orientată în vederea creării de sinergii cu politicile de cercetare și inovare; subliniază că fondurile structurale ar putea fi utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare, asigurând nivelul necesar de excelență pentru a avea acces la fondurile destinate cercetării; subliniază, de asemenea, beneficiile aduse de sinergiile dintre FEDER , FSE și FEADR; constată că experiența demonstrează în mod clar că performanțele pozitive ale programelor finanțate de FSE sunt esențiale pentru a maximiza eficacitatea finanțării acțiunilor economice din FEDER; reamintește, în acest context, potențialul pe care îl are finanțarea încrucișată, care nu este încă exploatat pe deplin; având în vedere următorul raport strategic, invită Comisia să introducă o referință la interacțiunea reciprocă dintre fondurile structurale, precum și la interacțiunea acestora cu alte instrumente financiare ale UE;

Monitorizare și evaluare

30. subliniază faptul că asistența tehnică, monitorizarea și evaluarea stimulează învățarea politicilor și, împreună cu un control financiar eficient, vor constitui un stimulent pentru îmbunătățirea calității performanței;

31. regretă faptul că numai 19 state membre au prezentat rapoarte cu privire la indicatorii de bază și, prin urmare, în această etapă, nu se poate avea o primă imagine clară, la nivel european, a impactului pe teren a politicii; încurajează în mod ferm statele membre să utilizeze indicatori de bază în următoarea rundă a exercițiului de raportare strategică în 2012-2013; solicită Comisiei să intervină și să sprijine statele membre și regiunile să elaboreze informații coerente și complete în timp util;

32. subliniază că, în vederea îmbunătățirii guvernanței și eficienței sistemului de administrare a fondurilor structurale, Comisia trebuie să asigure sisteme de monitorizare și control eficiente și constante ; invită Comisia să sporească coerența și calitatea monitorizării progreselor înregistrate de statele membre, prin impunerea obligativității utilizării unui set minim de indicatori de bază în rapoartele strategice naționale în următoarea perioadă de programare pentru a facilita compararea datelor și orientarea către rezultate, prin furnizarea de indicații mai detaliate;

Bune practici

33. consideră că bunele practici și învățarea reciprocă în materie de punere în aplicare a politicilor trebuie să fie evidențiate și că trebuie promovate schimburile în acest domeniu, alături de o consolidare a capacităților administrative, în special ale autorităților locale și regionale, pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea și pentru a evita repetarea greșelilor din trecut;

34. încurajează bunele practici legate de raportarea la nivel național, cum ar fi utilizarea unor indicatori de bază, raportarea rezultatelor și realizărilor, raportarea cu privire la sinergiile dintre politicile naționale și politicile UE, organizarea de dezbateri publice și consultări cu părțile interesate, prezentarea de rapoarte către parlamentele naționale pentru emiterea de avize și publicarea rapoartelor pe site-uri guvernamentale (toate rapoartele utilizând o terminologie clară și concisă), deoarece aceste practici îmbunătățesc calitatea exercițiului de raportare și sporesc sentimentul de proprietate al părților interesate în statele membre; insistă asupra necesității de a urma exemplele de cele mai bune practici în acele regiuni în care se constată un grad mai redus de absorbție sau eficiență a programelor de finanțare;

35. salută stabilirea de către Comisie a modului în care autoritățile naționale, regionale și locale pot ajusta programele operaționale la obiectivele UE 2020 privind dezvoltarea durabilă, precum și a modului în care practicile pot fi reorientate către obiective de creștere inteligentă în cadrul perioadei de programare actuale; invită statele membre să acționeze fără întârziere, să investească mai mult în dezvoltarea durabilă și creșterea inteligentă, incluziunea socială și egalitatea de gen pe piața muncii și să utilizeze fondurile într-un mod mai eficient; invită, de asemenea, Comisia să lanseze o dezbatere pentru a explica mai pe larg modul în care, de-a lungul actualei perioade 2007-2013, politica de coeziune își poate aduce aportul la obiectivele Strategiei Europa 2020;

Concluzii și recomandări

36. subliniază rolul IMM-urilor ca actori inovatori în economie și evidențiază nevoia de a dezvolta acest sector, printre altele prin punerea în aplicare a „Small Business Act”, facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și capital de exploatare și încurajarea IMM-urilor să se implice în proiecte inovatoare în vederea consolidării competitivității lor și a potențialului de a crea locuri de muncă; subliniază că pot rezulta numeroase beneficii economice și sociale din cooperarea la nivel local și regional între autoritățile publice, IMM-uri, rețele de afaceri, grupări și institute de cercetare, precum și din utilizarea eficace a tuturor resurselor disponibile, inclusiv a instrumentelor de inginerie financiară (Jeremie) ca elemente de consolidare a capitalului IMM-urilor; cu toate acestea, subliniază că, în ceea ce privește finanțarea împrumuturilor, trebuie îmbunătățită certitudinea juridică astfel încât intermediarii financiari și băncile de promovare să poată stabili condiții pentru instrumente financiare inovatoare care vor rămâne valabile pe întreaga durată a perioadei de programare;

37. este ferm convins că o bună guvernanță la nivel european, național, regional și local și o cooperare eficace între diferitele niveluri de guvernare sunt fundamentale pentru asigurarea calității procesului de luare a deciziilor, planificarea strategică, o mai bună capacitate de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune și deci pentru punerea în aplicare eficientă și cu succes a politicii de coeziune; încurajează Comisia și statele membre să consolideze și să mobilizeze guvernanța pe mai multe niveluri, în conformitate cu tratatul și cu principiile subsidiarității și parteneriatului; subliniază, în consecință, importanța unei veritabile strategii de parteneriat, atât pe verticală, cât și pe orizontală, și recomandă să se evalueze calitatea implicării în parteneriat, reamintind că parteneriatele pot conduce la o simplificare, în special a procedurii de selecție a proiectelor; invită statele membre să implice nivelurile subnaționale încă de la început în procesul de definire a priorităților de investiții și de luare a deciziilor, precum și să integreze acestea cu actorii societății civile și cu reprezentanții comunității în procesul de punere în aplicare a programelor; propune, în acest context, stabilirea unui „Pact teritorial al autorităților locale și regionale cu privire la Strategia Europa 2020” în cadrul fiecărui stat membru;

38. este de opinie că simplificarea dispozițiilor și procedurilor ar trebui să contribuie la alocarea rapidă a fondurilor și plăților și, prin urmare, ar trebui să continue și să conducă la îmbunătățirea reglementărilor în perioada de după 2013, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, fără a crea dificultăți majore pentru beneficiari; consideră că politica regională ar putea fi mai bine adaptată la nevoile utilizatorilor și că simplificarea ar reduce barierele și costurile administrative inutile, precum și alte obstacole care stau în calea realizării obiectivelor politicii, aceasta ar trebui să preîntâmpine confuziile și interpretarea greșită a practicilor administrative actuale și ar trebui, pe de altă parte, să asigure o gestionare mai flexibilă a proiectelor, controale sincronizate și o mai mare eficiență a politicii; deplânge faptul că, din cauza birocrației inutile, a normelor prea complicate supuse adesea la modificări și a lipsei de proceduri armonizate, multe fonduri rămân neutilizate; consideră că este necesar să se ajungă la un echilibru între simplificare și stabilitatea normelor și a procedurilor;

39. solicită statelor membre și autorităților regionale să îmbunătățească consolidarea capacităților și să reducă sarcina administrativă, în special să asigure cofinanțarea proiectelor prin contribuții naționale și, atunci când este oportun, să introducă sprijin sub formă de inginerie financiară, cu scopul de a crește absorbția fondurilor și de a evita întârzieri suplimentare majore în materie de investiții;

40. sprijină ideile prezentate de Comisie prin care se urmărește să se pună un accent mai mare pe implementarea orientată spre rezultate a fondurilor structurale și consideră că raportarea strategică, un instrument valoros de monitorizare a progresului privind punerea în aplicare, creează o bază pentru evaluări inter pares și pentru dezbateri strategice la nivelul UE; în vederea realizării unei raportări strategice de o calitate mai bună, bazate pe date comparative și fiabile, încurajează statele membre să adopte o abordare mai analitică și mai strategică la elaborarea rapoartelor naționale axate într-o mai mare măsură pe obiective, rezultate și dezvoltări strategice și să prezinte informații exacte, în timp util, cu privire la indicatorii de bază și obiectivele convenite; subliniază, prin urmare, că Raportul strategic pentru anul 2013 ar trebui să fie orientat spre rezultate și să se axeze mai mult pe o analiză calitativă a eficacității programelor, realizărilor, rezultatelor și a impactului timpuriu, decât pe prezentarea excesivă a unor date statistice;

41. invită Comisia și statele membre să utilizeze oportunitatea revizuirii la mijloc de termen a perspectivei financiare 2007-2013 și a politicii de coeziune pentru a asigura creșterea absorbției fondurilor europene în perioada 2011-2013;

42. invită toate instituțiile UE și statele membre, în perspectiva următoarei runde de negocieri privind viitoarea politică de coeziune, să faciliteze finalizarea mai rapidă a unor documente-cheie, cum ar fi cadrul financiar multianual și regulamentele, în următoarea rundă de negocieri, în vederea depășirii dificultăților de lansare care ar putea apărea la începutul următoarei perioade de programare;

43. invită Comisia să asigure faptul că viitoarea politică de coeziune va beneficia de resurse financiare adecvate; este de opinie că politica de coeziune nu trebuie privită doar ca un instrument de realizare a obiectivelor politicilor sectoriale, deoarece aceasta este o politică comunitară care oferă o valoare adăugată substanțială și are rațiunea sa de a fi: coeziunea economică, socială și teritorială; subliniază, prin urmare, că politica de coeziune ar trebui să rămână independentă, iar principiile și bazele sale actuale nu ar trebui să fie modificate printr-o dispersare sectorială;

44. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

• [1]  JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
• [2]  JO L 371, 27.12.2006, p. 1.
• [3]  JO L 126, 21.5.2009, p. 3.
• [4]  JO L 132, 29.5.2010, p. 1.
• [5]  JO L 291, 21.10.2006, p. 11.
• [6]  Texte adoptate, P6_TA(2009)0165.
• [7]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0189.
• [8]  Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0473.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Rapoartele privind punerea în aplicare analizează transpunerea legislației UE în legislația națională și punerea în aplicare și asigurarea respectării acesteia în statele membre. În cazul politicii de coeziune, cadrul legislativ constă în regulamente care se aplică direct.

Odată cu publicarea comunicării Comisiei „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013”, Parlamentul European poate în sfârșit analiza în adevăratul sens al cuvântului procesul de punere în aplicare a programelor operaționale.

Astfel, raportul analizează dacă legislația a fost aplicată corect de către statele membre și modul în care acestea au înțeles și respectat Orientările strategice comunitare la punerea în aplicare a cadrului lor de referință strategic național și a programelor operaționale.

Raportul a fost elaborat în principal pe baza următoarelor două documente: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Curtea de Conturi intitulată Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013 (denumită în continuare Raportul strategic) și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, care însoțește comunicarea.

Context general

Exercițiul de raportare strategică reprezintă un nou element al politicii de coeziune, care a fost introdus în perioada de programare curentă de Regulamentul general ca un instrument pentru examinarea punerii în aplicare a Orientărilor strategice. Scopul acestui exercițiu este, așa cum se menționează la considerentul 36 din Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 (Regulamentul general), de a se consolida conținutul strategic și de a promova transparența politicii de coeziune prin integrarea acesteia în prioritățile Comunității.

La articolul 29 alineatul (2) și la articolul 30 alineatele (1) și (2) din acest regulament, se prevede un temei juridic pentru raportarea strategică. Conform acestui regulament, statelor membre li s-a solicitat să prezinte primele rapoarte strategice naționale cel târziu până la sfârșitul anului 2009. Datele prezentate în raportul strategic se bazează pe aceste rapoarte strategice naționale.

Principalele evaluări

Punerea în aplicare a programelor

În primul rând, trebuie menționat faptul că Comisia și statele membre au convenit să efectueze un schimb de date pentru rapoartele strategice naționale pentru anul 2009, termenul vizat fiind de 30.9.2009 pentru extragerea datelor, dar unele state membre au efectuat extragerea la alte date. Astfel, diferențele de câteva luni trebuie să fie luate în considerare la efectuarea analizei comparative, deoarece acestea ar putea influența volumul alocărilor pentru un anumit sector.

Volumul financiar raportat al proiectelor selectate este de 93,4 miliarde de euro, reprezentând 27,1% din resursele UE disponibile în perioada curentă. Această valoare medie se aplică la cele trei obiective ale politicii de coeziune, precum și categoriilor din prioritizarea Lisabona și progreselor înregistrate la punerea în aplicare a Orientărilor strategice ale Comunității. Potrivit rapoartelor, o sumă totală de 63 miliarde EUR a fost repartizată pentru proiecte de prioritizare Lisabona și selecția proiectelor în cadrul prioritizării Lisabona se situează la același nivel sau este ceva mai rapidă decât selecția în cadrul altor acțiuni.

Progresele medii menționate anterior, realizate de către statele membre pot fi considerate relativ rezonabile, având în vedere contextul de deteriorare gravă a situației socio-economice în perioada 2008-2009 din cauza crizei globale, dar și reformarea politicii în perioada 2007-2013, dat fiind faptul că ambii factori au avut un impact puternic asupra punerii în aplicare.

În același timp, criza a dovedit, de asemenea, relevanța fondurilor structurale, în special Fondul Social European dovedindu-se a fi foarte util în abordarea provocărilor enorme în multe regiuni. Dovezile sunt furnizate într-o revizuire a punerii în aplicare a măsurilor politicii de coeziune adoptate în sprijinul planului european de redresare economică (Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Politica de coeziune: răspunsul la criza economică), care se bazează în primul rând pe informațiile furnizate în rapoartele strategice naționale.

Există încă un decalaj evident între regiunile mai puțin dezvoltate și regiunile foarte dezvoltate ale UE în privința multor aspecte și progresele variază semnificativ de la o țară la altă, respectiv de la o temă la alta, ratele de selecție agregate fiind de peste 40% în cazul a nouă state membre și sub 20% în cazul a patru state membre. Regiunile rămase în urmă au nevoie în continuare de sprijin pentru eforturile lor care vizează depășirea dificultăților socio-economice cu care se confruntă.

Potrivit raportorului, anumite domenii strategice se confruntă în mod deosebit cu întârzieri la selectarea proiectelor. Domeniile care dau naștere unor preocupări deosebite și în care ar trebui efectuată o analiză detaliată a motivelor sunt următoarele: sectorul feroviar, anumite investiții energetice și de mediu, economia digitală, incluziunea socială, guvernanța și consolidarea capacităților.

Prin urmare, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a evita întârzieri excesive, a consolida performanța punerii în aplicare și a asigura o mai mare disciplină financiară. Pe de altă parte, raportorul subliniază un grad mai ridicat de absorbție a proiectelor de mediu în cadrul programelor de cooperare teritorială europeană, considerând aceasta o evoluție pozitivă care sugerează existența unei valori adăugate clare pe care o are cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională.

Exercițiul de raportare strategică

Rapoartele strategice furnizează informații în timp util cu privire la progresele înregistrate în punerea aplicare în cele 27 de state membre ale UE, care servesc drept fundament pentru o dezbatere la nivel înalt, pentru revizuirile inter pares și pentru învățarea politicilor, stimulând totodată îmbunătățirea calității performanței.

Cu toate acestea, s-au observat unele deficiențe importante. De exemplu, numai 19 state membre au comunicat informații cu privire la indicatorii de bază. Din acest motiv, în această etapă nu poate fi disponibilă o primă imagine clară, la nivel european, a impactului pe teren a politicii. În opinia raportorului, pentru a facilita comparația la nivelul UE, statele membre ar trebui să utilizeze indicatori de bază în următoarea rundă a exercițiului de raportare strategică în 2012-2013. În plus, în vederea îmbunătățirii consecvenței și a calității monitorizării progreselor realizate, statele membre ar trebui să sporească conținutul strategic al propriilor rapoarte, iar Comisia ar trebui să furnizeze orientări mai detaliate pentru îmbunătățirea calității acestor rapoarte strategice.

Prezentarea de rapoarte are ca scop creșterea responsabilității în fața publicului cu privire la realizările politicii de coeziune; prin urmare, prezentarea concluziilor necesită mai multă publicitate. De asemenea, ar trebui promovat schimbul de experiențe, în așa fel încât statele membre să poată beneficia de bunele practici care au contribuit la obținerea unor rezultate pozitive. Raportorul subliniază următoarele bune practici care contribuie la creșterea calității exercițiului de raportare și a implicării părților interesate din cadrul statelor membre:

· utilizarea unor indicatori de bază;

· raportarea rezultatelor și realizărilor,

· raportarea cu privire la sinergiile dintre politicile naționale și politicile UE;

· organizarea de dezbateri publice și consultări cu părțile interesate;

· prezentarea de rapoarte către parlamentele naționale pentru emiterea de avize și publicarea rapoartelor pe site-uri guvernamentale.

Reflecțiile și concluziile raportorului

Politica de coeziune continuă să își dovedească importanța, având o contribuție considerabilă la îmbunătățirea mediului socioeconomic. Statele membre au primit pozitiv noile cerințe și înregistrează progrese în realizarea obiectivelor politicii de coeziune, după cum demonstrează faptele și cifrele prezentate în rapoartele naționale – însă cu o eterogeneitate intrinsecă la nivelul statelor și al regiunilor. Totuși, politica de coeziune este un mecanism pe termen lung și majoritatea rezultatelor sunt vizibile într-o etapă mai târzie în decursul perioadei de programare. Tabloul complet al perioadei de programare 2007-2013 va fi vizibil doar în 2015, la doi ani de la cel de-al doilea raport strategic, dat fiind faptul că anumite țări dispun de doi ani începând cu 2013 pentru a utiliza toate fondurile prevăzute în angajamente.

Raportorul atrage atenția asupra faptului că, în anumite domenii, eficacitatea selectării și implementării proiectelor este afectată de numeroși factori, precum încheierea cu întârziere a negocierilor pentru cadrul financiar multianual și pentru pachetul legislativ al politicii de coeziune, ceea ce conduce la întârzierea finalizării strategiilor naționale și a programelor operaționale, la modificări ale normelor privind controlul financiar, la o disponibilitate scăzută a resurselor publice pentru cofinanțare în statele membre, precum și la lipsa unor priorități naționale clare în anumite domenii de intervenție și la lipsa de capacități administrative instituționale. Acești factori trebuie abordați în cel mai scurt timp, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre. De asemenea, statelor membre li se recomandă să accelereze și să faciliteze utilizarea fondurilor structurale pe teren și mai ales să ia măsuri corective în domeniile caracterizate de o slabă performanță în așa fel încât să se evite întârzierea realizării rezultatelor convenite.

Desigur, două dintre condițiile prealabile esențiale pentru realizarea obiectivelor generale ale politicii de coeziune constau în existența unei discipline financiare sănătoase și asigurarea transparenței alocării fondurilor. Raportul strategic, un instrument nou, poate contribui în acest sens la creșterea responsabilității în ceea ce privește realizarea obiectivelor de politică. Un alt element important în asigurarea calității procesului decizional, a planificării strategice și a succesului și eficacității punerii în aplicare a politicii de coeziune îl reprezintă eficacitatea administrației publice. De aceea, este necesară cimentarea bunei guvernanțe la nivel european, național, regional și local, în conformitate cu tratatul și cu principiul parteneriatului. Simplificarea gestionării și punerii în aplicare a politicii de coeziune rămâne un deziderat fundamental, întrucât nu poate fi nici pe departe o practică eficientă ca fondurile să rămână neutilizate din cauza unei birocrații inutile și a unor reguli și proceduri oneroase.

În acest context, este posibilă creșterea absorbției de fonduri prin dezvoltarea punctuală a capacităților și prin mobilizarea tuturor resurselor naționale adecvate în așa fel încât să se obțină cofinanțarea disponibilă din fondurile structurale. Instrumentele ingineriei financiare pot, de asemenea, să ofere sprijinul necesar.

În sfârșit, politica de coeziune vizează reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare a regiunilor europene, înlesnește eforturile de modernizare și de creștere durabilă și demonstrează solidaritatea europeană. Ca atare, această politică s-a dovedit a fi esențială pentru progresul integrării europene, stabilind totodată sinergii puternice între toate politicile europene. Realitatea arată că regiunile europene încă se confruntă cu disparități frapante în domeniul economic, social și în cel al mediului. Unele dintre acestea se datorează ultimelor două extinderi (aderarea unor țări defavorizate din punct de vedere economic), în timp ce altele au fost accentuate de efectele directe ale crizei economice și financiare mondiale.

Subiectul arhitecturii viitoarei politici de coeziune pentru perioada 2014-2020 va fi punctul central al dezbaterii politice în anii următori. Există riscul ca neajunsurile Strategiei de la Lisabona să se repete în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020. Raportorul reiterează, în contextul viitoarelor negocieri cu privire la următoarea perioadă de programare, că politica de coeziune ar trebui să continue să acopere toate regiunile europene și provocările sociale, ajutând regiunile mai sărace să recupereze decalajele existente și generând, totodată, o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă. Raportorul nutrește, de asemenea, convingerea fermă că, în contextul persistenței dezechilibrelor teritoriale și a unei crize prelungite, existența unei politici regionale puternice a UE care să beneficieze de o finanțare solidă constituie o condiție sine qua non pentru realizarea coeziunii sociale, economice și teritoriale și că, prin urmare, bugetul alocat pentru politica de coeziune în cursul următoarei perioade de programare nu ar trebui în niciun caz să fie redus.

AVIZ al Comisiei pentru bugete (27.1.2011)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la raportul pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013

(2010/2139(INI))

Raportor: Ivars Godmanis

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că, în timp ce 27% dintre proiecte au fost selectate în funcție de volumul financiar, rata de execuție a plăților a fost mult mai scăzută în momentul raportului (aproximativ 13%), iar la sfârșitul lui 2010 încă era în jur de 22%, acest lucru însemnând aproximativ 60% din nivelul perioadei financiare 2000-2006, după patru ani de implementare;

2.  reamintește că, din punct de vedere bugetar, mai puțin de o șesime din plăți fusese efectuată la 1 iulie 2010, la jumătatea perioadei de programare 2007-2013;

3.  salută accelerarea capacităților de absorbție și a execuției bugetare a politicii de coeziune (în ceea ce privește implementarea generală a pachetelor financiare pentru perioada 2007-2013, există deja creșteri de 79%, respectiv de 62% în 2010 pentru FEDER/ECF, respectiv pentru FSE), care decurge printre altele, din modificări legislative recente și din programe operaționale care au ajuns, în cele din urmă, la viteza de croazieră, ultimele sisteme de gestionare și control fiind în final aprobate de către Comisie; insistă asupra faptului că această accelerare a fost reflectată în transferul global din 2010, care a acordat suplimentar politicii de coeziune 1 miliard de euro pentru plăți în 2010;

4.  accentuează, cu toate acestea, că ratele de execuție sunt departe de a fi omogene în rândul statelor membre, în ceea ce privește domeniile de intervenție și fondurile; reamintește faptul că spre sfârșitul anului 2010, diferența maximă în ratele de plată ale statelor membre a fost de 247% pentru FEDER și ECF, considerate împreună, și de 303% pentru FSE;

5.  subliniază că dificultățile constatate în executarea creditelor reflectă parțial lipsa de adecvare a anumitor criterii din Strategia de la Lisabona, în special în ceea ce privește inovarea, la greutățile cu care se confruntă anumite regiuni, îndeosebi cele mai puțin dezvoltate, pentru a le respecta în această perioadă de criză economică și financiară;

6.  solicită să se depună eforturi, prin urmare, pentru acordarea unei atenții speciale pentru a continua promovarea învățării reciproce, schimbului celor mai bune practici și consolidării capacităților administrative în anumite state membre și solicită să se reflecteze mai mult asupra modului de a facilita diferitele seturi de norme și măsurile de control aplicabile.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	26.1.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 1 1
Membri titulari prezenți la votul final	Marta Andreasen, Reimer Böge, Lajos Bokros, Giovanni Collino, Göran Färm, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazábal Rubial, Salvador Garriga Polledo, Jens Geier, Ivars Godmanis, Lucas Hartong, Jutta Haug, Monika Hohlmeier, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Sergej Kozlík, Alain Lamassoure, Giovanni La Via, Barbara Matera, Claudio Morganti, Dominique Riquet, Helga Trüpel, Derek Vaughan, Angelika Werthmann, Jacek Włosowicz
Membri supleanți prezenți la votul final	Jan Mulder

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (3.12.2010)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la raportul pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013

(2010/2139(INI))

Raportoare pentru aviz: Antigoni Papadopoulou

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” (COM(2010)110),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere concluziile Consiliului privind Raportul strategic al Comisiei pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune, adoptate cu ocazia celei de-a 3023-a reuniuni a Consiliului Afaceri Externe de la Luxemburg din 14 iunie 2010,

–   având în vedere articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la dezvoltarea de acțiuni care conduc la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii,

A. întrucât promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, precum și a solidarității dintre statele membre este unul dintre obiectivele principale ale UE, astfel cum se menționează la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

B.  întrucât politica de coeziune trebuie să fie un instrument eficient și eficace pentru a răspunde provocărilor socio-economice cauzate de criza financiară și a reduce discrepanțele dintre nivelurile de dezvoltare a regiunilor europene;

C. întrucât politica de coeziune joacă un rol esențial în vederea deplinei realizări a obiectivelor UE 2020, în special în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, la toate nivelurile de guvernanță și în toate zonele geografice;

D. întrucât Fondul Social European (FSE) ar trebui să asigure ocuparea deplină a forței de muncă și oportunități de angajare, promovând, printre alte obiective, integrarea lucrătorilor pe piața muncii și consolidând incluziunea socială,

1.  salută raportul strategic al Comisiei privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune cofinanțate prin fondurile structurale (2007-2013) (COM(2010)110); cu toate acestea, consideră că, în perioada ulterioară crizei economice mondiale, care a modificat radical contextul economic din UE, a dus la creșterea șomajului, a redus creșterea economică și a deteriorat mediul de afaceri, viitorul raport al Comisiei ar trebui să furnizeze o evaluare mai temeinică și actualizată a impactului proiectelor selectate în cadrul politicii de coeziune pentru redresarea economiei europene, în special în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă, reducerea discrepanțelor socioeconomice, consolidarea incluziunii sociale și ameliorarea capitalului uman; regretă că integrarea dimensiunii de gen în buget nu este realizată în mod satisfăcător de către statele membre, iar Comisia neglijează și ea integrarea dimensiunii de gen atunci când evaluează punerea în aplicare; subliniază că integrarea dimensiunii de gen în buget poate asigura utilizarea adecvată a resurselor și poate astfel contribui în mod fundamental la egalitatea de gen; consideră că introducerea unui sistem mai bun de monitorizare și de evaluare este esențială în vederea unei abordări mai strategice și orientate spre rezultate privind politica de coeziune;

2.  așteaptă ca inițiative eficiente și cuantificabile ale statelor membre - finanțate prin FSE - să contribuie la realizarea obiectivului privind combaterea sărăciei al strategiei UE 2020;

3.  invită Comisia să includă în rapoartele viitoare o referire la interacțiunea reciprocă și complementaritatea fondurilor structurale, precum și la interacțiunea acestora cu alte instrumente financiare ale UE;

4.  salută progresul deja realizat în punerea în aplicare a proiectelor relevante pentru orientarea „Locuri de muncă mai numeroase și de calitate mai bună”, având în vedere criza economică și creșterea numărului de șomeri; recomandă cu fermitate, totodată, ca Comisia să introducă metode de cooperare cu statele membre care să faciliteze mobilizarea promptă și alocarea eficientă a tuturor fondurilor necesare pentru a obține o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor și competitivă, o creștere favorabilă incluziunii și o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă conducând la coeziune socială și teritorială și la reducerea sărăciei, care reprezintă obiectivele prioritare ale strategiei UE 2020, în special în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, pentru a stimula creșterea și productivitatea și a ameliora performanțele în materie de ocupare a forței de muncă din Europa;

5.  sprijină recomandarea Comisiei de a accelera măsurile pentru combaterea sărăciei; subliniază în acest context că promovarea măsurilor însoțitoare în materie de integrare socială (articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul privind FSE) s-a dovedit eficace în sprijinirea integrării sociale a persoanelor deosebit de dezavantajate; solicită, prin urmare, ca asemenea măsuri însoțitoare să rămână un element esențial al Fondului Social European;

6.  regretă că resursele financiare din cadrul FSE puse la dispoziție de către Comunitate nu sunt utilizate pe deplin;

7.  invită statele membre să amelioreze flexibilitatea fondurilor, să simplifice procedurile și să reducă barierele administrative și costurile administrative excesive și alte obstacolele care stau în calea îndeplinirii obiectivelor politicii în domeniul accesului la încadrare în muncă, al combaterii sărăciei, al asigurării integrării și incluziunii sociale și al dezvoltării competențelor; sprijină realizarea unei evaluări pentru a constata dacă disciplina impusă de cerința de „identificare” a îmbunătățit punerea în aplicare a programelor; subliniază totuși necesitatea de a adapta acțiunile în mod specific la priorități vizând satisfacerea unor nevoi și solicitări proprii diferitelor regiuni, îndeosebi ale microregiunilor și localităților dezavantajate, ținând întotdeauna seama de mijloacele și de resursele umane existente; observă totuși că „identificarea” nu ar trebui să împiedice utilizarea flexibilă a resurselor, în special în timpul unei crize; salută faptul că Comisia va pune accent în viitor mai mult pe adaptare decât pe identificare în ceea ce privește finanțarea; solicită ca administrația să aibă în plus un rol de informare și consiliere, instituind ghișee unice, dacă este cazul, și făcând ca legislația să devină accesibilă cetățenilor; solicită ca, în cursul controalelor efectuate de către administrațiile sociale, să se acorde o atenție deosebită respectării procedurii contradictorii; solicită, de asemenea, ca, având în vedere complexitatea legislațiilor din domeniul muncii, să se prefere dialogul procedurilor contencioase în caz de litigiu cu administrația, dacă cetățenii sunt de bună-credință;

8.  regretă că, într-un moment în care criza economică și financiară accentuează inegalitățile sociale, alocarea fondurilor structurale către statele membre este în descreștere;

9.  constată că FSE a fost creat cu scopul de a reduce diferențele de nivel de trai dintre statele membre și regiunile din UE, pentru a promova coeziunea economică și socială și îndeamnă Comisia să prezinte o inițiativă care să vizeze revizuirea criteriilor de cofinanțare din partea statelor membre, facilitând utilizarea sa de către acele state membre care se confruntă cu problemele financiare cele mai mari;

10. subliniază importanța de a ameliora infrastructura și serviciile pentru microregiunile dezavantajate cu o rată ridicată a populației marginalizate din punct de vedere social (de exemplu, romii) și de a le face accesibile;

11. subliniază că rolul abordărilor de dezvoltare locală din cadrul politicii de coeziune ar trebui consolidat prin sprijinirea incluziunii active în domeniul ocupării forței de muncă și al educației, prin elaborarea unor programe progresive, complexe și pe termen lung pentru reabilitarea zonelor rurale și urbane dezavantajate care au o rată ridicată a populației marginalizate din punct de vedere social (de exemplu, romii), precum și prin introducerea unor noi condiții referitoare la nediscriminare și desegregare;

12. invită Comisia să sporească eficacitatea și vizibilitatea publică a FSE, făcându-l mai accesibil în vederea majorării alocării de fonduri, pentru a spori posibilitățile de acces pe piața muncii ale cetățenilor prin programe eficace de formare pe tot parcursul vieții care să le permită să se adapteze la evoluțiile pieței muncii în epoca globalizării și digitalizării muncii, pentru a crește participarea pe piața muncii prin orare de lucru flexibile și prin promovarea muncii cu normă parțială și a muncii la distanță, pentru a garanta șanse pentru cetățenii europeni, acordând o atenție deosebită persoanelor celor mai dezavantajate (minoritățile naționale și etnice, cum ar fi minoritatea romă și persoanele cu handicap), pentru ca acestea să-și mărească posibilitățile de încadrare în muncă și să devină mai adaptabile și pentru a crea condițiile necesare pentru o creștere durabilă, inteligentă și incluzivă, precum și pentru coeziune economică și socială; reamintește că eficacitatea FSE depinde de capacitatea sa de adaptare la problemele locale și la condițiile teritoriale specifice; subliniază importanța formării profesionale pe tot parcursul vieții pentru toți angajații FSE; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să asigure sinergii puternice între fondurile structurale și politicile europene relevante și să promoveze proiecte care răspund cerințelor pieței muncii;

13. îndeamnă statele membre să se concentreze mai mult pe educarea și formarea lucrătorilor în vederea unor locuri de muncă de înaltă calitate și de viitor într-o societate bazată pe cunoaștere;

14. ținând seama de faptul că FSE este un instrument de bază pentru combaterea sărăciei, a inegalităților dintre femei și bărbați, a discriminării sociale (la adresa persoanelor cu handicap, migranților, persoanelor mai în vârstă etc.) prin incluziune profesională, precum și pentru combaterea excluziunii sociale și a șomajului, invită Comisia să consolideze potențialul și autonomia financiară a FSE într-o perspectivă de coeziune economică și socială, precum și flexibilitatea sa pentru a răspunde provocărilor actuale și viitoare din domeniul ocupării forței de muncă, să simplifice gestionarea proiectelor, să armonizeze și să îmbunătățească procedurile și controlul, având în vedere durabilitatea socială, și să amelioreze monitorizarea dosarelor în curs; subliniază experiențele pozitive avute de organizatorii de proiecte în privința subvențiilor globale și salută evaluarea pozitivă a subvențiilor globale în raportul ECOSOC privind parteneriatul eficient (Jan Olsson, ECO/258); solicită introducerea unor noi condiții referitoare la nediscriminare și desegregare pentru a oferi sprijin acelora care au nevoie de el cel mai mult, vizând în mod explicit, dar nu exclusiv, și comunitățile de romi; subliniază rolul FSE în consolidarea dimensiunii de integrare socială; atrage atenția asupra necesității unor politici ale FSE mai transparente privind alocarea fondurilor, precum și a unei evaluări detaliate și a unei verificări a rezultatelor concrete obținute în domeniul ocupării forței de muncă;

15. recunoaște rolul FSE în realizarea obiectivelor sociale și solicită Comisiei să promoveze o coerență și legături sporite între FSE și diferitele programe-cadru, cum ar fi EQUAL și „Europa pentru cetățeni”, în vederea unei mai bune coordonări și colaborări între instrumentele politice ale UE;

16. consideră că FSE ar trebui să promoveze participarea activă a cetățenilor în cadrul societății și pe piața muncii, creând șanse egale pentru toți; reamintește astfel importanța integrării dimensiunii de gen în buget pentru a ameliora resursele umane și capitalul, care reprezintă condiții esențiale pentru o economie competitivă, bazată pe cunoaștere;

17. invită statele membre să utilizeze mai bine resursele și să amelioreze capacitatea autorităților locale și regionale, în special a ONG-urilor și a IMM-urilor, de dezvoltare economică, socială și teritorială;

18. salută faptul că raportul strategic (COM(2010)110) pune un accent deosebit pe implementarea orientată spre rezultate a fondurilor structurale; sprijină intenția Comisiei de a pune un accent deosebit pe implementarea orientată spre rezultate a fondurilor structurale și pe crearea unor stimulente financiare pentru statele membre care îndeplinesc obiectivele propuse, răsplătind astfel aplicarea cu succes a programelor; salută faptul că acest lucru va contribui la direcționarea fondurilor către persoanele afectate;

19. salută faptul că mai mult de 50% dintre persoanele sprijinite prin FSE au fost femei; așteaptă ca Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită integrării lucrătorilor mai în vârstă pe piața muncii, având în vedere evoluțiile demografice;

20. așteaptă o cooperare mai strânsă între Comisie și statele membre pentru a reacționa mai prompt și într-un mod mai eficient la schimbările de pe piața muncii și a aplica măsuri necesare, orientate spre rezultate;

21. salută faptul că FSE a oferit un sprijin relevant în vederea aplicării reformelor privind piața muncii și s-a dovedit a fi un instrument eficace, contribuind la trecerea de la politici pasive la politici active și chiar preventive privind piața muncii; invită statele membre să aplice în continuare reforme structurale care să protejeze piețele muncii de eventuale crize viitoare;

22. invită Comisia să consolideze monitorizarea progresului prin încurajarea utilizării pe scară cât mai largă a definirii ex ante de obiective clare și cuantificabile și de indicatori principali în rapoartele strategice naționale, în care indicatorii trebuie să poată fi interpretați în mod clar, să fie validați statistic și colectați și publicați în mod regulat; subliniază că este necesar ca Comisia să solicite statelor membre să furnizeze date calitative și cuantificabile relevante privind implementarea programelor politicii de coeziune; subliniază nevoia de a clarifica toate realizările politicilor naționale în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, promovarea egalității de șanse și incluziunea socială pentru toate grupurile vulnerabile;

23. consideră că politica de coeziune nu trebuie să fie considerată doar un instrument de realizare a obiectivelor altor politici sectoriale, deoarece aceasta este o politică comunitară care oferă o valoare adăugată substanțială ce are rațiunea sa de a fi: coeziunea economică și socială;

24. invită Comisia să încurajeze statele membre să utilizeze diferitele instrumente ale politicii de coeziune într-un mod mai integrat și coordonat, în vederea unei eficacități sporite, bazate pe consolidarea activităților orientate către realizarea priorității incluziunii sociale;

25. solicită o dezbatere politică periodică pentru a ameliora transparența, responsabilitatea și evaluarea efectelor politicii de coeziune.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	2.12.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	40 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Jean-Luc Bennahmias, Mara Bizzotto, Milan Cabrnoch, David Casa, Derek Roland Clark, Sergio Gaetano Cofferati, Marije Cornelissen, Frédéric Daerden, Karima Delli, Sari Essayah, Richard Falbr, Ilda Figueiredo, Pascale Gruny, Thomas Händel, Marian Harkin, Roger Helmer, Nadja Hirsch, Vincenzo Iovine, Liisa Jaakonsaari, Danuta Jazłowiecka, Ádám Kósa, Jean Lambert, Veronica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Elizabeth Lynne, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Csaba Őry, Elisabeth Schroedter, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck, Traian Ungureanu
Membri supleanți prezenți la votul final	Raffaele Baldassarre, Vilija Blinkevičiūtė, Edite Estrela, Julie Girling, Sergio Gutiérrez Prieto, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Antigoni Papadopoulou, Evelyn Regner, Birgit Sippel, Csaba Sógor

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică ȘI siguraNȚĂ alimentarĂ (27.1.2011)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la raportul din 2010 privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013

(2010/2139(INI))

Raportor pentru aviz: José Manuel Fernandes

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.   subliniază faptul că politica de coeziune reprezintă un instrument fundamental pentru promovarea coeziunii sociale și economice, al cărei obiectiv este aplicarea de măsuri în vederea reducerii inegalităților la nivel regional, a promovării unei convergențe reale și a stimulării creșterii economice și a ocupării forței de muncă, contribuind, de asemenea, la realizarea obiectivelor în materie de mediu;

2.   subliniază că nivelul de investiții în domeniul mediului nu a crescut, așa cum fusese prevăzut, după cum indică și volumul de proiecte selecționate, care nu depășește niciodată 21 % din totalul prevăzut în programe;

3.   ia act de faptul că investițiile în domeniul infrastructurii sănătății înregistrează progrese bune și că există o legătură pozitivă între politica de coeziune și reformele structurale din sectorul sănătății. Această legătură pozitivă trebuie luată în considerare atunci când se definesc prioritățile investiționale pentru următoarea perioadă de programare;

4.   subliniază faptul că nivelul de investiții în sectorul transportului feroviar nu a crescut, astfel cum fusese prevăzut, nivelul de 22,5 % din totalul prevăzut în programe fiind mult mai scăzut decât cel al proiectelor selecționate în sectorul rutier (34 %) și că acest nivel nu contribuie în mod suficient la decarbonizarea transporturilor;

5.   solicită o punere în aplicare mai bună a programelor în domeniul mediului înconjurător, cu precădere în sectoarele transversale care constituie o valoare adăugată europeană, precum măsuri de combatere și atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, investiții în tehnologii mai ecologice și cu emisii reduse de CO₂, măsuri de combatere a poluării aerului și a apei, măsuri de protecție a biodiversității, extinderea căilor ferate, promovarea eficienței energetice, în special în sectorul construcțiilor, și a surselor regenerabile de energie, pentru a îndeplini obiectivele UE 2020 și pentru a promova crearea de locuri de muncă ecologice și o economie verde; subliniază, de asemenea, rolul central al politicii de coeziune în atingerea obiectivelor; solicită punerea rapidă în aplicare a proiectelor deja selecționate și accelerarea procesului de selecție a proiectelor de calitate;

6.   propune utilizarea de fonduri adecvate pentru a contribui la prevenirea și/sau reacția rapidă în cazul catastrofelor ecologice și solicită statelor membre creșterea investițiilor pentru prevenirea catastrofelor și reabilitarea zonelor industriale și a terenurilor contaminate, dată fiind rata scăzută de execuție a acestor fonduri;

7.   subliniază faptul că politica de coeziune reprezintă unul dintre instrumentele care ar trebui să contribuie la crearea unui cadru financiar adecvat pentru prevenirea catastrofelor naturale și a celor provocate de om, susținând și asigurând o legătură între acest instrument și alte instrumente, precum politica de dezvoltare rurală, politica regională, Fondul de solidaritate și cel de Al șaptelea program-cadru; solicită, în această privință, ca prevenirea catastrofelor să fie luată în considerare în cadrul perspectivei financiare post-2013;

8.   solicită o mai bună punere în aplicare a programelor în domeniile promovării sănătății și prevenirii bolilor, în conformitate cu orientările strategice ale Comunității, complementar infrastructurii din domeniul sănătății, ca factori importanți în reducerea inegalităților în materie de sănătate în Europa;

9.   solicită Comisiei să abordeze modalitatea în care programele actuale pot elimina inegalitățile din ce în ce mai numeroase în materie de sănătate, din și dintre regiuni, acestea constituind obstacole pentru coeziunea și incluziunea socială în contextul agendei privind sărăcia stabilite de UE pentru anul 2020;

10. invită Comisia să promoveze simplitatea și flexibilitatea normelor privind implementarea programelor și să renegocieze ratele de cofinanțare la cererea statelor membre, ținând seama de regiunile „de convergență”, în special de regiunile cel mai puțin dezvoltate din statele membre vizate de Fondul de coeziune și de regiunile caracterizate prin dezavantaje naturale sau geografice permanente, cum ar fi mai îndepărtate regiuni; solicită ca informațiile referitoare la aprobarea și punerea în aplicare a proiectelor care fac obiectul fondurilor politicii de coeziune să fie puse la dispoziție în timp real, prin intermediul unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS), detaliat pe cât posibil (după caz, NUTS 3), pe o pagină de internet accesibilă publicului larg, ceea ce va permite consolidarea transparenței, precum și un control strict al gestiunii fondurilor din cadrul politicii de coeziune;

11.  subliniază nevoia unei abordări orientate spre rezultate a politicii de coeziune, prin stabilirea unor obiective și a unor indicatori specifici clari și măsurabili; subliniază nevoia ca statele membre să introducă, în mod oportun și complet, în cadrul rapoartelor lor anuale, informații exacte privind indicatorii și progresul înregistrat în direcția atingerii obiectivelor convenite, pentru a permite o mai bună înțelegere a conținutului programului și o mai bună monitorizare a evoluției procesului de punere în aplicare;

12.  recunoaște lipsa de informații privind proiectele contractate și proiectele plătite din cadrul raportului strategic 2010; prin urmare, recomandă Comisiei să prezinte date cu ajutorul cărora să se poată evalua aplicarea reală a politicii de coeziune prin intermediul unor indicatori fiabili, precum plățile finale în cadrul proiectelor, atingerea obiectivelor proiectelor și legătura acestora cu politica corespunzătoare din cadrul strategiei UE 2020;

13.  solicită Comisiei să asigure fonduri pentru programele care vizează regenerarea urbană și îmbunătățirea condițiilor de mediu, inclusiv proiecte privind calitatea apei;

14.  solicită Comisiei să intensifice comunicarea în regiuni cu privire la oportunitățile oferite de Europa în vederea inovării în domeniul tehnologiilor ecologice și subliniază nevoia punerii în aplicare de măsuri cu scopul de a facilita implicarea IMM-urilor;

15.  solicită o mai bună coordonare și integrare a programelor de coeziune la nivelul infrastructurii în domenii diverse, inclusiv TIC și energie, printr-o planificare îmbunătățită la nivel local, regional și național, în vederea reducerii costurilor și a unei mai bune protecții a mediului;

16.  subliniază nevoia de simplificare și accelerare a procesului de alocare a fondurilor și plăților către beneficiarii finali, asigurând în același timp o bună gestiune financiară;

17.  recunoaște impactul modest al programelor de coeziune asupra indicatorilor economici naționali, inclusiv asupra PIB-ului și subliniază faptul că întârzierile legate de aplicarea politicii de coeziune se datorează parțial rigidității excesive a procedurilor; prin urmare, subliniază nevoia de îmbunătățire a nivelului de eficiență a politicii de coeziune, inclusiv prin reducerea birocrației și raționalizarea procedurilor și metodelor existente de rambursare a beneficiarilor; subliniază nevoia atingerii unui echilibru între simplificarea procedurilor birocratice și combaterea fraudei;

18.  subliniază nevoia de accentuare a efectului de pârghie al bugetului UE în ceea ce privește programele de coeziune, prin noi forme de finanțare a investițiilor, inclusiv prin modalități inovatoare de îmbinare a fondurilor nerambursabile și a împrumuturilor, deschizând piețe noi pentru diferite forme de parteneriate public-privat, precum și prin utilizarea extinsă a expertizei financiare internaționale;

19.  subliniază faptul că politica de coeziune ar trebui să încurajeze în continuare formele transfrontaliere, transnaționale și interregionale de cooperare; prin urmare, evidențiază nevoia de revizuire și simplificare a mecanismelor actuale de cooperare transfrontalieră.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	25.1.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	51 1 1
Membri titulari prezenți la votul final	János Áder, Kriton Arsenis, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Sergio Berlato, Martin Callanan, Nessa Childers, Chris Davies, Bas Eickhout, Edite Estrela, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Nick Griffin, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Dan Jørgensen, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Jo Leinen, Peter Liese, Kartika Tamara Liotard, Linda McAvan, Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė, Gilles Pargneaux, Andres Perello Rodriguez, Sirpa Pietikäinen, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Oreste Rossi, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Bogusław Sonik, Catherine Soullie, Salvatore Tatarella, Marina Yannakoudakis
Membri supleanți prezenți la votul final	Margrete Auken, Tadeusz Cymański, José Manuel Fernandes, João Ferreira, Jacqueline Foster, Gaston Franco, Matthias Groote, Jutta Haug, Marisa Matias, Judith A. Merkies, Miroslav Mikolášik, Eleni Theocharous, Michail Tremopoulos, Thomas Ulmer, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare ȘI energie (2.12.2010)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la raportul pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013

(2010/2139(INI))

Raportor pentru aviz: Francisco Sosa Wagner

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că, în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona și cu cele mai bune practici utilizate până acum, politica de coeziune ar trebui să rămână independentă, iar principiile și bazele sale curente nu ar trebui să fie modificate prin dispersarea sectorială a resurselor politicii regionale; subliniază că politica de coeziune și proiectele din cadrul acesteia trebuie să fie mai bine legate de prioritățile stabilite în Strategia UE 2020; subliniază nevoia de a stabili obiective clare, de a evalua dacă obiectivele au fost atinse sau nu, de a arăta flexibilitate în procesul de revizuire a programelor operaționale și de realocare a fondurilor de la un program la altul și de a atribui competențe clare fiecărui nivel de administrare;

2.  subliniază că fondurile politicii de coeziune ar trebui să folosească la dezvoltarea durabilă a UE în ansamblu, în special asigurând o mai bună utilizare a potențialului regiunilor și subregiunilor al căror PIB se situează sub media UE și promovând coeziunea economică și socială în vederea luării de măsuri care să reducă inegalitățile regionale și să promoveze o convergență reală; subliniază faptul că politica de coeziune este un instrument important pentru realizarea obiectivului 20-20-20 pentru 2020 și pentru stabilirea unei strategii coerente care să permită dezvoltarea, pe termen mediu și lung, a unei economii europene cu eficiență energetică maximă și un nivel scăzut de emisii de CO₂, precum și pentru abordarea chestiunilor legate de securitatea energetică și a potențialului de creare de locuri de muncă în cadrul pieței unice; constată că investițiile în proiectele de eficiență energetică, în proiectele de infrastructură energetică și în proiectele de energie regenerabilă, precum și în dezvoltarea rețelei de bandă largă și în utilizarea TIC în sectorul public și în cel industrial nu progresează conform previziunilor;

3.  subliniază că politica de coeziune nu joacă un rol suficient de eficace pentru stimularea investițiilor în infrastructura de adaptare la schimbările climatice, cum ar fi structurile de apărare împotriva inundațiilor;

4.  solicită stabilirea unei legături între alocarea subvențiilor și rezultatele obținute anterior; solicită, de asemenea, posibilități crescute pentru Curtea de Conturi și pentru OLAF de a demara proceduri de recuperare a fondurilor europene în cazul în care statele membre le utilizează necorespunzător, precum și eliminarea sarcinilor administrative inutile, mai multă flexibilitate în gestionarea proiectelor și controale sincronizate pentru a simplifica aceste controale și a evita confuziile și interpretările eronate pe care le creează adesea actualele practici administrative;

5.  solicită Comisiei să stabilească care sunt obstacolele în calea utilizării unui procentaj mai mare al acestor fonduri în domeniul energiei și să prezinte măsuri suplimentare pentru remedierea acestei situații; este de opinie, totuși, că măsurile prezentate nu pot modifica bazele actuale ale politicii de coeziune și conduc la dispersarea sectorială a fondurilor;

6.  solicită Comisiei și autorităților naționale să îmbunătățească legătura dintre fondurile de coeziune și programul-cadru de cercetare; subliniază că fondurile de coeziune ar trebui utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare, astfel încât cercetarea să poată atinge nivelul necesar de excelență pentru a avea acces la fondurile care îi sunt destinate; solicită stabilirea unui flux de informații îmbunătățit între fondurile de coeziune și programele de cercetare pentru proiectele cu mare potențial care ar necesita acces la facilități mai bune în vederea desfășurării lor cu succes;

7.  în lumina revizuirii politicii de coeziune și a perspectivelor financiare ale UE, solicită Comisiei să se asigure că economia de energie devine în mod automat, în cazul în care acest lucru este posibil, o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea beneficia de fonduri structurale și de coeziune și să aloce o proporție mai mare a fondurilor atât proiectelor de eficiență energetică (cum ar fi cele care vizează creșterea eficienței energetice a clădirilor, a generării de energie sau a transmisiei), cât și proiectelor privind energiile regenerabile descentralizate și privind cogenerarea; subliniază că acest principiu nu trebuie să discrimineze proiectele care nu au nicio legătură sau conexiune cu aspecte de eficiență energetică și nu trebuie să sporească birocrația pentru beneficiarii fondurilor structurale și de coeziune;

8.  își exprimă convingerea că sectorul locuințelor poate contribui la stimularea dezvoltării regionale prin consolidarea activităților economice bazate pe inovarea tehnologică în domeniul energiei și al reabilitării urbane și prin întărirea coeziunii sociale în zonele vizate; solicită Comisiei să lanseze până în iunie 2011 o inițiativă europeană în domeniul clădirilor care să susțină și să realizeze în UE clădiri cu consum zero de energie până în 2050;

9.  solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze oportunitatea revizuirii la mijloc de termen a perspectivelor financiare 2007-2013 și a politicii de coeziune pentru a asigura creșterea absorbției fondurilor europene în perioada 2011-2013;

10. recunoaște că utilizarea eficientă a resurselor generează multe avantaje sociale și economice, în special crearea de locuri de muncă care nu sunt delocalizabile, atât în zonele rurale, cât și în cele urbane, mai ales în cazul IMM-urilor;

11. recunoaște faptul că resursele pot fi utilizate mai bine și că pot fi obținute beneficii sociale prin alocarea fondurilor destinate politicii de coeziune de o manieră care să încurajeze dezvoltarea la nivel regional și subregional în statele membre; consideră că o distribuție mai uniformă a fondurilor politicii de coeziune va elibera potențialul social local și resursele locale, creând astfel noi locuri de muncă;

12. solicită Comisiei, în lumina noului cadru financiar și a Strategiei UE 2020, să facă mai accesibilă pentru IMM-uri finanțarea acordată de UE pentru proiectele regionale, prin majorarea bugetelor alocate programelor specifice pentru IMM-uri, prin sprijinul acordat îmbunătățirii capacității de absorbție, precum și prin simplificarea procedurilor administrative; subliniază rolul IMM-urilor ca actori inovatori în economie și evidențiază nevoia de „a-i trezi pe inovatorii aflați în letargie”, ceea ce se traduce prin încurajarea IMM-urilor să se implice în proiecte inovatoare și să își cunoască mai bine propriul potențial;

13. subliniază importanța unui sector forestier competitiv în cadrul dezvoltării regionale, în special în zonele rurale, unde acesta contribuie în mod semnificativ la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă și la prosperitate;

14. subliniază rolul autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a politicii de coeziune; consideră că cooperarea la nivel local dintre IMM-uri, rețele de afaceri, institute de cercetare, grupări de întreprinderi și autorități regionale ar trebui să fie îmbunătățită pentru a asigura identificarea mai rapidă a problemelor și nevoilor locale, a programelor regionale și a proiectelor posibile, sprijinind refacerea pieței muncii, dezvoltarea sectorului IMM-urilor, dezvoltarea cercetării și a inovației aplicate, precum și crearea de locuri de muncă calificate; solicită, prin urmare, să se aprofundeze cooperarea cu autoritățile locale și regionale pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune și să se ia în considerare avizul Comitetului Regiunilor privind „Contribuția politicii de coeziune la Strategia Europa 2020” la elaborarea politicii de coeziune pentru perspectivele financiare de după 2013;

15. salută în acest context inițiativele curente cum ar fi JASPERS (elaborare de proiecte), JEREMIE (capital, credite sau garanții) și JASMINE (instrumente de microcreditare) și îndeamnă Comisia să simplifice și să raționalizeze în continuare procesul de facilitare a participării IMM-urilor și de identificare a altor instrumente ale UE de inginerie financiară;

16. subliniază rolul important al învățământului și cercetării științifice pentru încurajarea inovației, în special în domeniul TIC și pentru promovarea eficienței energetice, precum și în legătură cu politica de coeziune și cu dezvoltarea economică durabilă în UE;

17. atrage atenția asupra dificultăților cu care se confruntă statele membre la punerea în aplicare a directivelor UE privind reciclarea și gestionarea deșeurilor municipale și asupra faptul că reciclarea materialelor și a energiei oferă mijloace suplimentare pentru a obține resurse și crea locuri de muncă, în special la nivel regional și subregional;

18. ia act de dezvoltarea inegală a investițiilor în domeniul economiei digitale; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze sprijinul acordat TIC, încurajând inovația, și să-și sporească eforturile de promovare a investițiilor în noi rețele de mare viteză, deschise și competitive, pentru ca accesul la internet să devină universal, reducându-se astfel decalajul digital dintre cetățenii europeni.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	2.12.2010
Rezultatul votului final	+: –: 0:	43 2 1
Membri titulari prezenți la votul final	Jean-Pierre Audy, Zigmantas Balčytis, Ivo Belet, Jan Březina, Reinhard Bütikofer, Maria Da Graça Carvalho, Jorgo Chatzimarkakis, Giles Chichester, Pilar del Castillo Vera, Ioan Enciu, Adam Gierek, Fiona Hall, Jacky Hénin, Edit Herczog, Romana Jordan Cizelj, Arturs Krišjānis Kariņš, Béla Kovács, Judith A. Merkies, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Herbert Reul, Jens Rohde, Amalia Sartori, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Britta Thomsen, Evžen Tošenovský, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Vladimir Urutchev, Alejo Vidal-Quadras
Membri supleanți prezenți la votul final	Antonio Cancian, Ilda Figueiredo, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jolanta Emilia Hibner, Yannick Jadot, Oriol Junqueras Vies, Ivailo Kalfin, Bernd Lange, Werner Langen, Marian-Jean Marinescu, Vladimír Remek, Silvia-Adriana Țicău
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Spyros Danellis, Morten Messerschmidt

AVIZ al Comisiei pentru transport ȘI turism (27.1.2011)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la raportul pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013

(2010/2139(INI))

Raportor pentru aviz: Jaromír Kohlíček

SUGESTII

Comisia pentru transport și turism recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește faptul că îmbunătățirea accesibilității, consolidarea economiilor regionale și locale și realizarea unei coeziuni se numără, de asemenea, printre obiectivele programului rețelei transeuropene de transport (TEN-T) și că acestea sunt perfect compatibile cu necesitatea de a obține o mobilitate eficientă și de a face față provocărilor impuse de schimbările climatice, precum și de a îndeplini obiectivele generale ale pieței interne;

2.  reamintește faptul că aproximativ 23,7% (82 de miliarde de euro) din fondurile structurale și de coeziune alocate pentru perioada 2007-2013 sunt dedicate transportului, însă doar jumătate din acestea se vor cheltui pentru proiectele TEN-T (17 miliarde de euro pentru rețeaua prioritară a TEN-T și 27,2 miliarde de euro pentru componenta globală), cealaltă jumătate fiind alocată investițiilor în proiecte locale, regionale și naționale care nu figurează pe hărțile TEN-T;

3.  este îngrijorat cu privire la nivelul scăzut al plăților în raport cu sumele prevăzute, având în vedere că, la jumătatea perioadei bugetare 2007-2013, doar 19% din acestea au fost cheltuite;

4.  deplânge, în ceea ce privește investițiile planificate în domeniul transporturilor, dezechilibrul existent între diferitele moduri de transport (41 de miliarde de euro pentru infrastructura rutieră, față de 23,6 de miliarde de euro pentru infrastructura feroviară și 0,6 miliarde de euro pentru căile navigabile interioare), care prejudiciază crearea unui sistem european de transport intermodal; speră, prin urmare, că se va acorda prioritate fondurilor europene alocate proiectelor de transport feroviar și că acestea vor fi sporite în toate cazurile în care infrastructura rutieră este deja suficient de dezvoltată;

5.  deplânge tendința de a amâna lansarea proiectelor transfrontaliere și a proiectelor feroviare în general, ceea ce crește riscul ca rețeaua TEN-T să rămână un conglomerat de 27 de rețele naționale prost conectate, și subliniază importanța dezvoltării unor legături între proiectele TEN-T prioritare și proiectele intermodale;

6.  reamintește faptul că, la realizarea rețelelor TEN-T, trebuie să se țină seama de proiectele care depășesc frontierele interne ale Uniunii Europene; constată că punctele de trecere a frontierei reprezintă o provocare pentru rețeaua TEN-T deoarece doar un consens politic cu privire la acestea nu este suficient - e nevoie, de asemenea, de o punere efectivă în aplicare a acestui consens pentru ca rețeaua să funcționeze în mod corect inclusiv în regiunile transfrontaliere; constată, de asemenea, că ar trebui acordată atenție punctelor de trecere a frontierei externe a Uniunii;

7.  regretă în special faptul că, atunci când infrastructura rutieră este comparată cu cea feroviară, îndeosebi în țările care beneficiază de Fondul de coeziune, se constată că dezechilibrul dintre modul de transport rutier și cel feroviar s-ar putea accentua dacă investițiile din sectorul feroviar continuă să fie întârziate, astfel cum a fost subliniat în raportul pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a politicii de coeziune;

8.  subliniază importanța transportului în general, și a transportului feroviar în particular, în ceea ce privește asigurarea coeziunii teritoriale, economice și sociale și promovarea unui transport ecoeficient, și îndeamnă Comisia și statele membre să încurajeze dezvoltarea unor infrastructuri feroviare de mare viteză care să conecteze toate capitatele statelor membre;

9.  își exprimă îngrijorarea față de lipsa unor informații detaliate cu privire la punerea în aplicare a investițiilor curente din domeniul transporturilor, precum și față de întârzierile înregistrate în majoritatea proiectelor TEN-T care se desfășoară în prezent; îndeamnă, în acest context, la o evaluare mai exactă a punerii în aplicare a acestor proiecte și insistă că trebuie să existe, în special pe fondul crizei economice, mai multă certitudine în ceea ce privește calendarul punerii în aplicare; reamintește Comisiei Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la Cartea verde privind viitoarea politică privind TEN-T, în care, la punctul 46 „solicită Comisiei și BEI să prezinte Parlamentului și Consiliului o listă anuală a proiectelor specifice care beneficiază de cofinanțare, în cazul cofinanțării regionale, al cofinanțării în contextul coeziunii și al cofinanțării de către BEI a proiectelor TEN-T, astfel cum se practică deja în cazul cofinanțării pentru TEN-T”;

10. atrage atenția în special asupra valorii adăugate europene a rețelei TEN-T, care devine evidentă îndeosebi în secțiunile transfrontaliere ale proiectelor și la interconectarea acestora cu proiectele naționale rutiere, feroviare și cele privind căile navigabile interioare;

11. subliniază faptul că fondurile structurale și de coeziune alocate transportului sunt distribuite diverselor moduri și rețele de transport într-un mod care nu ține suficient seama de obiectivele Uniunii Europene;

12. solicită, prin urmare, să se aibă mai bine în vedere politica europeană de transport (în special politica TEN-T) la alocarea fondurilor politicii de coeziune, acest lucru putând conduce la o utilizare a acestor fonduri într-un mod mai eficient și mai în acord cu obiectivele Uniunii în materie de schimbări climatice și dezvoltare durabilă, precum și la o punere în aplicare mai eficientă a rețelei TEN-T; invită Comisia să analizeze posibilitatea introducerii în cadrul politicii de coeziune a criteriilor de repartiție și de condiționalitate, care servesc mai bine interesele europene în materie de rețele de transport;

13. subliniază că statele membre ar trebui să acorde o mai mare atenție bunei utilizări a fondurilor de coeziune ale UE, având în vedere că marja de eroare în unele state membre este extrem de mare;

14. subliniază faptul că aplicarea tehnologiei informației și comunicării sectorului transportului rutier și legăturile dintre acesta și celelalte moduri de transport va avea o contribuție semnificativă la creșterea eficienței energetice, a siguranței și a securității sectorului transporturilor și invită Comisia și statele membre să asigure o punere în aplicare coordonată și eficientă a sistemelor de transport inteligente în întreaga Uniune Europeană și să aloce fondurile necesare în acest scop;

15. invită Comisia și statele membre să utilizeze oportunitatea oferită de revizuirea la jumătatea perioadei a perspectivelor financiare 2007-2013, care le permite statelor membre să își reevalueze programele operaționale, pentru a acorda o mai mare importanță proiectelor prioritare de transport transeuropean.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	25.1.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	35 0 3
Membri titulari prezenți la votul final	Inés Ayala Sender, Georges Bach, Izaskun Bilbao Barandica, Antonio Cancian, Michael Cramer, Christine De Veyrac, Saïd El Khadraoui, Ismail Ertug, Carlo Fidanza, Jacqueline Foster, Mathieu Grosch, Jim Higgins, Juozas Imbrasas, Ville Itälä, Dieter-Lebrecht Koch, Georgios Koumoutsakos, Werner Kuhn, Eva Lichtenberger, Marian-Jean Marinescu, Hella Ranner, Vilja Savisaar-Toomast, Olga Sehnalová, Brian Simpson, Dirk Sterckx, Keith Taylor, Silvia-Adriana Țicău, Giommaria Uggias, Thomas Ulmer, Peter van Dalen, Dominique Vlasto, Artur Zasada, Roberts Zīle
Membri supleanți prezenți la votul final	Philip Bradbourn, Spyros Danellis, Anne E. Jensen, Petra Kammerevert, Dominique Riquet, Janusz Władysław Zemke

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.3.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	40 1 4
Membri titulari prezenți la votul final	François Alfonsi, Luís Paulo Alves, Charalampos Angourakis, Sophie Auconie, Victor Boștinaru, Zuzana Brzobohatá, Francesco De Angelis, Tamás Deutsch, Rosa Estaràs Ferragut, Danuta Maria Hübner, Juozas Imbrasas, María Irigoyen Pérez, Seán Kelly, Evgeni Kirilov, Constanze Angela Krehl, Petru Constantin Luhan, Ramona Nicole Mănescu, Riikka Manner, Iosif Matula, Erminia Mazzoni, Miroslav Mikolášik, Franz Obermayr, Jan Olbrycht, Markus Pieper, Tomasz Piotr Poręba, Monika Smolková, Georgios Stavrakakis, Csanád Szegedi, Nuno Teixeira, Michail Tremopoulos, Lambert van Nistelrooij, Oldřich Vlasák, Joachim Zeller, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska
Membri supleanți prezenți la votul final	Andrea Cozzolino, Karima Delli, Ivars Godmanis, Karin Kadenbach, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, Vilja Savisaar-Toomast, Elisabeth Schroedter, László Surján
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Vladko Todorov Panayotov, Britta Reimers, Ivo Strejček