RAPORT privind cererea de ridicare a imunității lui Bruno Gollnisch

15.4.2011 - (2010/2284(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Bernhard Rapkay

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la cererea de ridicare a imunității lui Bruno Gollnisch

(2010/2284(IMM))

Parlamentul European,

–   având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Bruno Gollnisch, transmisă de autoritățile franceze la 3 noiembrie 2010 și comunicată în ședința plenară din 24 noiembrie 2010,

–   în urma audierii lui Bruno Gollnisch la 26 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene din 8 aprilie 1965, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin vot universal direct,

–   având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008 și din 19 martie 2010[1]

–   având în vedere articolul 26 din Constituția Republicii Franceze,

–   având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0155/2011),

A. întrucât procurorul francez a solicitat ridicarea imunității parlamentare a lui Bruno Gollnisch, deputat în Parlamentul European, pentru a permite investigarea unei plângeri referitoare la presupusa incitare la ură rasială și, dacă este cazul, pentru ca Bruno Gollnisch să poată fi adus în fața Tribunalului de Primă Instanță, a Curții de Apel și Curții de Casație din Republica Franceză;

B.  întrucât ridicarea imunității lui Bruno Gollnisch este legată de o presupusă infracțiune de incitare la ură rasială, în urma unui comunicat de presă din 3 octombrie 2008 al Frontului Național din regiunea Rhône-Alpes, al cărui președinte era Bruno Gollnisch;

C. întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, în timpul sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază, pe teritoriul lor național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului din țara respectivă; întrucât aceasta nu împiedică Parlamentul European să-și exercite dreptul de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi,

D. întrucât, în conformitate cu articolul 26 din Constituția Republicii Franceze, niciun membru al Parlamentului nu poate face, în urma comiterii unor infracțiuni penale sau minore, obiectul unei arestări sau al oricărei alte măsuri privative sau restrictive de libertate decât cu autorizația Biroului Adunării din care face parte. Această autorizație nu este necesară în cazul comiterii unei infracțiuni grave, al unui flagrant delict sau al unei hotărâri definitive;

E.  întrucât, în cazul de față, Parlamentul nu a identificat nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume o suspiciune suficient de serioasă și precisă cu privire la faptul că acest caz a fost adus la lumină în intenția de prejudicia activitatea politică a deputatului în cază;

F.  întrucât cererea autorităților franceze nu este legată de activitățile politice ale lui Bruno Gollnisch, în calitate de deputat în Parlamentul European; întrucât aceasta se referă, în schimb, doar la activitățile regionale și locale desfășurate în calitate de consilier regional pentru Rhône-Alpes, mandat pentru care Bruno Gollnisch a fost ales prin vot universal direct și care este diferit de cel de deputat în Parlamentul European;

G. întrucât Bruno Gollnisch a oferit, în cadrul Consiliului Regional Rhône-Alpes, explicații privind motivul publicării de către grupul său politic a comunicatului de presă care a dus la emiterea cererii de ridicare a imunității, afirmând că acesta a fost redactat de echipa Frontului Național din acea regiune, inclusiv de șeful său responsabil cu comunicarea, care este „împuternicit să se exprime în numele reprezentanților aleși ai Frontului Național”; întrucât aplicarea imunității parlamentare în acest caz ar reprezenta o prelungire nejustificată a acestor dispoziții, „al căror scop este de a împiedica orice interferență în funcționarea și independența Parlamentului”;

H. întrucât nu este de competența Parlamentului, ci a autorităților judiciare competente să decidă, respectând toate garanțiile democratice, în ce măsură a fost încălcată legislația franceză privind incitarea la ură rasială și care ar putea fi consecințele judiciare;

I.   întrucât este, prin urmare, oportun să se recomande ridicarea imunității parlamentare în acest caz,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Bruno Gollnisch;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei responsabile, autorității competente din Republica Franceză și lui Bruno Gollnisch.

• [1]  Cauza 101/63 Wagner/Fohrmann și Krier [1964] Rec. 195, cauza 149/85 Wybot/ Faure și alții [1986] Rec. 2391, cauza T-345/05 Mote/Parlamentul European [2008] Rec. II-2849, cauzele conexate C-200/07 și C-201/07 Marra/De Gregorio și Clemente [2008] Rec. I-7929 și cauza T-42/06 Gollnisch/Parlamentul European.

EXPUNERE DE MOTIVE

1.        Istoricul dosarului

În cadrul ședinței din 24 noiembrie 2010, Președintele a anunțat, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, că a primit o scrisoare din partea autorităților franceze, datată din 3 noiembrie 2010, în care se solicită ridicarea imunității parlamentare a lui Bruno Gollnisch.

Președintele a transmis această solicitare Comisiei pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).

Procurorul Curții de Apel din Lyon solicită Parlamentului European să ridice imunitatea deputatului în cauză, dl Bruno Gollnisch, în legătură cu o anchetă penală desfășurată de jurisdicția respectivă. Ancheta se referă la o plângere împotriva unei persoane necunoscute cu constituire de parte civilă, introdusă la 26 ianuarie 2009 de Liga Internațională împotriva Rasismului și Antisemitismului (definită în continuare LICRA) pentru incitare la ură rasială[1].

Contextul a fost următorul: la 3 octombrie 2008, un comunicat de presă intitulat „Affaire des fiches à la Région: les Tartuffes s'insurgent” („Scandalul fișelor din Regiunea Rhône-Alpes: ipocriții se răscoală”) a fost publicat pe internet de către Frontul Național în cadrul Consiliului Regional Rhône-Alpes, al cărui președinte era Bruno Gollnisch. Comunicatul de presă a fost redactat în urma unei scrisori deschise adresate de președintele Consiliului Regional Rhône-Alpes, Jean-Jack Queyranne, lui Michèle Alliot-Marie, ministru de interne, prin care acesta critică o anchetă realizată în rândul anumitor funcționari publici pentru a stabili dacă angajații care aparțin altor religii decât cea creștină au solicitat modificarea programului sau a condițiilor de lucru pentru a-și putea practica religia.

LICRA afirmă în plângerea sa că, în cursul conferinței de presă organizate la Lyon la 10 octombrie 2008, Bruno Gollnisch, președintele Frontului Național din cadrul Consiliului Regional Rhône-Alpes, a oferit explicații referitoare la publicarea comunicatului de presă de către grupul său politic, afirmând, în special, că acesta a fost redactat de echipa Frontului Național din regiune, inclusiv de șeful său responsabil cu comunicarea, care „a fost împuternicit să se exprime în numele reprezentanților aleși ai Frontului Național”.

LICRA a considerat că următoarele afirmații reprezintă un act de incitare la ură rasială:

„[reacția Consiliului Regional Rhône-Alpes] dovedește că acesta nu cunoaște realitățile actuale, deoarece cei care «celebrează» sfârșitul postului (din timpul zilei, privare de hrană pe care o compensează în timpul nopții) distrugând și incendiind proprietăți și aruncând pietre nu par a fi creștini.

Acesta nu cunoaște realitățile actuale, deoarece nu creștinii au dat foc orașului Romans”

precum și

După cum se știe, pe vremea aceea Stânga se opunea religiei! Or, obiectivul său actual este de a sprijini invadarea țării noastre și distrugerea valorilor noastre culturale de către Islam, o religie a cărei toleranță, respect pentru drepturile omului și libertate pot fi observate oriunde aceasta se află la putere, și anume în Arabia Saudită, Iran, Afganistan, în suburbiile noastre și, în curând, poate în întreaga Franță, cu binecuvântarea Lojilor masonice și a Stângii”.

La 22 ianuarie 2009 a fost deschisă o anchetă penală împotriva unei persoane anonime, suspectate de incitare la ură rasială.

Autoritățile franceze afirmă că Bruno Gollnisch, prevalându-se de imunitatea sa de deputat în Parlamentul European, a refuzat să dea curs convocărilor anchetatorilor și, ulterior, ale judecătorului de instrucție, care dorea să încheie un proces-verbal de primă înfățișare. Având în vedere că nu s-a dat curs nici citației de înfățișare în fața judecătorului de instrucție emise la 17 noiembrie 2009, nici mandatului de aducere emis la 11 mai 2010, judecătorul de instrucție a transmis dosarul Parchetului pentru a fi instrumentat de autoritățile de urmărire penală. În cursul audierii sale în fața Comisiei pentru afaceri juridice, Bruno Gollnisch a susținut că a fost amenințat cu arestarea în mai multe rânduri și că ofițeri de poliție au fost trimiși în acest scop la sediul Consiliului Regional, de unde acesta lipsea.

Procurorul solicită ridicarea imunității parlamentare a lui Bruno Gollnisch pentru a permite instrumentarea plângerii depuse de Liga Internațională împotriva Rasismului și Antisemitismului și, dacă este cazul, pentru a permite ca Bruno Gollnisch să fie adus în fața Tribunalului de Primă Instanță, a Curții de Apel și Curții de Casație din Republica Franceză.

2.        Dreptul și procedura aplicabile în cazul imunității deputaților în Parlamentul European

Articolele 8 și 9 ale Protocolului din 8 aprilie 1965 privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene stipulează următoarele:

Articolul 8:

Membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor.

Articolul 9:

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază:

a.        pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

b.        pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Articolul 26[2] din Constituția franceză prevede următoarele:

„Niciun membru al Parlamentului nu poate fi urmărit în justiție, anchetat, arestat, reținut sau judecat pentru opiniile sau voturile exprimate de acesta în exercițiul funcțiunii.

Niciun membru al Parlamentului nu poate face obiectul, în materie penală sau corecțională, al unei arestări sau al oricărei alte măsuri privative sau restrictive de libertate decât cu autorizația Biroului Adunării din care face parte. Această autorizație nu este necesară în caz de infracțiune, flagrant delict sau condamnare definitivă.

Reținerea, măsurile privative sau restrictive de libertate sau urmărirea în justiție a unui membru al Parlamentului sunt suspendate pe durata sesiunii, dacă adunarea din care face parte cere acest lucru.

Adunarea în cauză se reunește de drept în ședințe suplimentare pentru a permite, dacă este cazul, aplicarea paragrafului de mai sus.”

Procedura din cadrul Parlamentului European este reglementată prin articolele 6 și 7 din Regulamentul său de procedură. Dispozițiile pertinente sunt următoarele:

Articolul 6 - Ridicarea imunității:

1.        În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul urmărește în special conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin.

2.        Orice cerere adresată Președintelui de o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat este comunicată în ședință plenară și trimisă comisiei competente. (...)

Articolul 7 - Proceduri privind imunitatea:

1.        Comisia competentă examinează fără întârziere și în ordinea în care i-au fost prezentate cererile de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

2.        Comisia prezintă o propunere de decizie motivată prin care se recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

3.        Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat. (...)

6.        În cazurile de apărare a unui privilegiu sau a unei imunități, comisia precizează dacă circumstanțele constituie un obstacol de ordin administrativ sau de altă natură în ceea ce privește, pe de o parte, libertatea de circulație a deputaților care se deplasează către sau dinspre locul de reuniune a Parlamentului sau, pe de altă parte, exprimarea unei opinii sau a unui vot în exercitarea mandatului, sau dacă se încadrează în aspectele prevăzute la articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile care nu se află sub incidența dreptului intern și prezintă o propunere prin care invită autoritatea în cauză să tragă concluziile care se impun.

7         Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei. (...)

3.        Justificarea deciziei propuse

În conformitate cu articolul 9 din Protocol, având în vedere că procedurile se referă la o infracțiune care se presupune că a fost comisă în Franța, țară a cărui cetățenie Bruno Gollnisch o deținea la acea dată, singura parte aplicabilă este cea care prevede că „Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acesteia beneficiază: a) pe teritoriul național, de imunitățile acordate membrilor parlamentului țării lor”. Legislația franceză aplicabilă este articolul 26 din Constituția franceză, și în special alineatul (2) care prevede:

„Niciun membru al Parlamentului nu poate face obiectul, în materie penală sau corecțională, al unei arestări sau al oricărei alte măsuri privative sau restrictive de libertate decât cu autorizația Biroului Adunării din care face parte. Această autorizație nu este necesară în caz de infracțiune, flagrant delict sau condamnare definitivă.”

Faptul că legislația națională în cauză nu prevede criterii aplicabile în cazul ridicării imunității nu împiedică Parlamentul să aplice propriile principii constante pentru a decide cu privire la ridicarea sau nu a imunității unui deputat.

În cazul de față, comisia nu a identificat nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume o suspiciune suficient de serioasă și precisă cu privire la faptul că acest caz a fost adus la lumină în intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului în cază. În al doilea rând, acest caz nu se referă la activitățile politice ale lui Bruno Gollnisch, în calitate de deputat în Parlamentul European. Aceasta se referă, în schimb, doar la activitățile regionale și locale desfășurate de Bruno Gollnisch, în calitate de consilier regional pentru Rhône-Alpes, mandat pentru care a fost ales prin vot universal direct[3] și care este diferit de cel de deputat în Parlamentul European[4]. În al treilea rând, Bruno Gollnisch a oferit, în cadrul Consiliului Regional Rhône-Alpes, explicații privind publicarea de către grupul său politic a comunicatului de presă incriminat, afirmând că acesta a fost redactat de echipa Frontului Național din acea regiune, inclusiv de șeful său responsabil cu comunicarea, care este „abilitat să se exprime în numele reprezentanților aleși ai Frontului Național”. Aplicarea imunității parlamentare în acest caz reprezentă o prelungire nejustificată a acestor dispoziții, „al căror scop este de a evita orice interferență în funcționarea și independența Parlamentului”. În fine, nu este de competența Parlamentului, ci a autorităților judiciare competente să decidă, respectând toate garanțiile democratice, în ce măsură a fost încălcată legislația franceză privind incitarea la ură rasială și care ar putea fi consecințele judiciare.

Trebuie remarcat faptul că, printr-o decizie de ridicare a imunității unui deputat, Parlamentul European nu face decât să permită autorităților naționale competente demararea urmăririi penale - dat fiind că nici funcționarea, nici independența instituției nu sunt puse în pericol - fără ca această măsură să fie considerată ca o formă de pronunțare asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau cu privire la oportunitatea sau inoportunitatea urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate[5].

Este, prin urmare, oportun să se recomande ridicarea imunității parlamentare în acest caz.

4.        Concluzie

În temeiul considerațiilor de mai sus și în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, după analizarea argumentelor pro și contra ridicării imunității deputatului, Comisia pentru afaceri juridice recomandă Parlamentului European să ridice imunitatea parlamentară a lui Bruno Gollnisch.

• [1]  Articolul 24 din Legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei, astfel cum a fost modificată.
• [2]  Articol modificat prin Legea constituțională nr. 95-880 din 4 august 1995.             
• [3]  Codul electoral francez, articolele L336-338.
• [4]  A se vedea, prin analogie, Rezoluția Parlamentului din 6 octombrie 1998 referitoare la ridicarea imunității dlui Le Pen, C 328, 26.10.1998, p. 0015-0031 și raportul asociat al Comisiei pentru regulament și verificarea drepturilor și imunităților.
• [5]  Ordonanța T507/10 R Uspaskich, nyr; a se vedea și articolul 7 alineatul (7) din Regulamentul de procedură al Parlamentului.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	11.4.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	9 2 1
Membri titulari prezenți la votul final	Marielle Gallo, Klaus-Heiner Lehne, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Francesco Enrico Speroni, Alexandra Thein, Diana Wallis, Cecilia Wikström, Zbigniew Ziobro, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Kurt Lechner, Eva Lichtenberger