RAPORT privind modificarea articolului 51 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, referitor la procedura reuniunilor comune ale comisiilor
27.5.2011 - (2010/2061(REG))
Comisia pentru afaceri constituționale
Raportor: Carlo Casini
PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind modificarea articolului 51 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, referitor la procedura reuniunilor comune ale comisiilor
Parlamentul European,
– având în vedere scrisoarea președintelui Conferinței președinților de comisie din 11 martie 2010 și scrisoarea președintelui Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din 25 martie 2010,
– având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0197/2011),
1. hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificarea de mai jos;
2. reamintește că această modificare intră în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.
Amendamentul 1 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 51 | |
|
Textul în vigoare |
Amendamentul |
|
În cazul în care condițiile menționate la articolul 49 alineatul (1) și la articolul 50 sunt îndeplinite, Conferința președinților poate decide, în cazul în care consideră că această chestiune este de importanță majoră, aplicarea unei proceduri a reuniunilor comune ale comisiilor și cu vot comun. În acest caz, raportorii respectivi întocmesc un singur proiect de raport, care este examinat și votat de comisiile implicate în cadrul unor reuniuni comune prezidate în comun de președinții comisiilor în cauză. Comisiile implicate pot institui grupuri de lucru între comisii pentru a pregăti reuniunile și voturile comune. |
1. În cazul în care este sesizată cu privire la o chestiune în materie de competență, în temeiul articolului 188 alineatul (2), Conferința președinților poate decide că trebuie aplicată procedura reuniunilor comune ale comisiilor și cu vot comun, dacă |
|
|
subiectul ține, în temeiul anexei VII, în mod inseparabil, de competența mai multor comisii și |
|
|
- aceasta consideră că problema este de importanță majoră. |
|
|
2. În acest caz, raportorii respectivi întocmesc un singur proiect de raport, care este examinat și votat de comisiile implicate în cadrul unor reuniuni comune prezidate în comun de președinții comisiilor în cauză. |
|
|
În toate stadiile procedurii, drepturile legate de statutul comisiei competente nu pot fi exercitate de comisiile în cauză decât dacă acestea acționează împreună. Comisiile implicate pot institui grupuri de lucru pentru a pregăti reuniunile și voturile. |
|
|
3. În a doua lectură din cadrul procedurii legislative ordinare, poziția Consiliului este examinată în cursul unei reuniuni comune a comisiilor în cauză care, în lipsa unui acord între președinții acestora, are loc în ziua de miercuri din prima săptămână prevăzută pentru reuniunile organismelor parlamentare care urmează comunicării poziției Consiliului către Parlament. În lipsa unui acord în ceea ce privește convocarea unei reuniuni ulterioare, aceasta este convocată de președintele Conferinței președinților de comisie. Recomandarea pentru a doua lectură se supune la vot în reuniune comună, pe baza unui proiect comun, elaborat de raportorii respectivi ai comisiilor în cauză sau, în lipsa unui proiect comun, pe baza amendamentelor prezentate în cadrul comisiilor în cauză. |
|
|
În a treia lectură din cadrul procedurii legislative ordinare, președinții și raportorii comisiilor în cauză sunt membri din oficiu ai comitetului de conciliere. |
EXPUNERE DE MOTIVE
I. FAPTE CE DAU NAȘTERE RAPORTULUI
În cursul legislaturii anterioare, Conferința președinților a creat un Grup de lucru privind reforma parlamentară însărcinat cu revizuirea funcționării Parlamentului și sugerarea unor îmbunătățiri. În cadrul capitolului consacrat cooperării între comisii, Grupul de lucru a propus nu numai consolidarea poziției comisiei asociate în procedura comisiilor asociate - fostul articol 47, în prezent articolul 50 din regulament -, ci și dezvoltarea unei noi forme de cooperare între comisii, care a fost instituită prin noul articol 51.
Raționamentul aflat la baza propunerii era acela că, în cazuri speciale, „atunci când un dosar legislativ foarte important nu ține în mod clar de competența unei comisii, dar, în schimb, poate fi împărțit între mai multe comisii [...], conflictul de competențe trebuie soluționat ținând cont de principiile egalității și cooperării. Comisiile vizate se reunesc în comun în vederea unui schimb prealabil de argumente (...) pentru a identificare cu mai multă claritate opiniile majoritare și minoritare la nivelul comisiilor. Membrii comisiilor vizate votează apoi împreună asupra amendamentelor la propunerea legislativă. În consecință, în plenară este prezentat un singur raport, mai echilibrat (...)”.
La 19 martie 2009, Conferința președinților a votat în favoarea elaborării „unei alte opțiuni în regulament în temeiul căreia Conferința președinților va putea lansa, în cazuri speciale, o procedură a reuniunilor comune ale comisiilor și a votării comune, atunci când chestiunea ține în mod aproape egal de competența a cel puțin două comisii [...]”.
La 6 mai 2009, Parlamentul a procedat la revizuirea regulamentului său și a creat, la articolul 51, o nouă „procedură a reuniunilor comune ale comisiilor”[1]:
„În cazul în care condițiile menționate la articolul 49 alineatul (1) și la articolul 50 sunt îndeplinite, Conferința președinților poate decide, în cazul în care consideră că această chestiune este de importanță majoră, aplicarea unei proceduri a reuniunilor comune ale comisiilor și cu vot comun. În acest caz, raportorii respectivi întocmesc un singur proiect de raport, care este examinat și votat de comisiile implicate în cadrul unor reuniuni comune prezidate în comun de președinții comisiilor în cauză. Comisiile implicate pot institui grupuri de lucru între comisii pentru a pregăti reuniunile și voturile comune.”
La începutul anului 2010, Conferința președinților de comisie a examinat un proiect de „orientări privind cooperarea între comisii în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul de procedură”. Dl Leinen, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI), și dna Bowles, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare (ECON), au făcut comentarii și propuneri de modificare a textului.
În urma acestui schimb de scrisori, dl Lehne, președintele Conferinței președinților de comisie, a sesizat Comisia pentru afaceri constituționale asupra a trei chestiuni privind aplicarea articolului 51, care se rezumă la cele ce urmează:
1) Procedura de la articolul 51 se aplică în cazul procedurii legislative ordinare de-a lungul întregii proceduri sau numai în primă lectură?
2) Drepturile legate de statutul de „comisie competentă în fond”, precum dreptul de a depune amendamente sau o propunere de respingere în ședință plenară, pot fi utilizate numai de comisiile interesate acționând împreună?
3) Comisiile trebuie să decidă împreună cu privire la modul în care Parlamentul recurge la drepturile sale în legătură cu proiecte de acte delegate sau de execuție bazate ele însele pe un act legislativ care, la rândul său, a fost adoptat în conformitate cu procedura de la articolul 51?
M. Dl Lehne a sugerat, de altfel, ca la Regulamentul de procedură să se anexeze, în temeiul articolului 215 litera (d), orientări pentru facilitarea punerii în aplicare a acestei proceduri inovatoare.
M. De asemenea, dl Leinen a sesizat Comisia pentru afaceri constituționale, sugerând că situația ar trebui clarificată printr-o revizuire a Regulamentului. În mod special, el subliniază imposibilitatea în practică de a uni două sau mai multe comisii în a doua lectură în cadrul codeciziei sau al „comitologiei”. Există o serie întreagă de articole din Regulamentul de procedură [articolele 43 alineatul (1), 63 alineatul (1), 87 și 88 alineatele (2) și (3) și, în special, 188] care nu menționează decât o singură comisie, ceea ce demonstrează că nu este loc pentru o a doua comisie într-o astfel de procedură.
II. MODIFICAREA PROPUSĂ A REGULAMENTULUI
Raportorul opinează că, în cazul de față, o interpretare a Regulamentului sau a orientărilor elaborate pentru implementarea sa nu este suficientă. Este vorba de un aspect procedural important, care trebuie tranșat printr-un vot în plenară, adoptat pe baza majorității aplicabile în materie de regulament, și anume majoritatea deputaților. Aceasta cu atât mai mult, cu cât formularea normei permite o interpretare atât într-unul, cât și în celălalt sens.
Noua versiune propusă a articolului 51 urmărește, în principal, trei aspecte:
1) să amelioreze lizibilitatea dispoziției și, deci, posibilitățile de utilizare a acesteia;
2) să redefinească condițiile de aplicare a normei;
3) să stabilească substanța sa normativă.
Pentru atingerea primului obiectiv, condițiile de aplicare nu au mai fost exprimate sub formă de trimiteri la alte norme. Cele două condiții sunt prezentate clar și în mod imediat inteligibil.
Atingerea celui de al doilea obiectiv, redefinirea condițiilor de aplicare, a implicat o anumită modificare de substanță. Dacă până acum, prin trimiterea la articolul 50, era suficient ca chestiunea în cauză să țină „într-o măsură aproape egală” de competența a două sau mai multe comisii sau ca diferite aspecte ale sale să țină de două sau mai multe comisii, de acum înainte va fi necesar ca chestiunea să țină în mod inseparabil de competența mai multor comisii.
Această modificare urmărește să sublinieze caracterul de excepție al procedurii cu comisii mixte și se justifică, printre altele, din perspectiva sarcinii administrative și tehnice pe care o implică procedura.
Cel de al treilea obiectiv, stabilirea substanței normative a articolului 51, și anume a consecințelor practice ale aplicării acestuia asupra desfășurării procedurii legislative, implică mai multe dificultăți. În acest caz, în principal se pune problema de a ști până în ce stadiu este necesar ca procedura să fie „comună”, în întregime sau numai în prima lectură?
Chiar dacă în favoarea celei de a doua soluții pot fi invocate argumente de ordin practic, raportorul o susține pe prima. Dacă obiectivul noii proceduri este acela, îndeobște acceptat, de a crea posibilitatea ca comisiile interesate să-și facă cunoscute, una alteia, argumentele într-un stadiu de început și de a „pregăti terenul” în cazuri de importanță majoră, pentru plenară, această logică este valabilă în cadrul procedurii legislative ordinare pentru toate stadiile, până la adoptarea actului. Astfel, pentru această procedură, comisiile mixte devin comisie competentă în fond, în sensul Regulamentului.
- [1] Raportul A6-273/2009 al Comisiei pentru afaceri constituționale, raportor: Richard Corbett (P6_TA(2009)0359, 6 mai 2009).
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
24.5.2011 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
20 2 0 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Andrew Henry William Brons, Carlo Casini, Andrew Duff, Ashley Fox, Matthias Groote, Enrique Guerrero Salom, Zita Gurmai, Gerald Häfner, Daniel Hannan, Constance Le Grip, David Martin, Paulo Rangel, Potito Salatto, Algirdas Saudargas, Søren Bo Søndergaard, Indrek Tarand, Rafał Trzaskowski, Luis Yáñez-Barnuevo García |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
John Stuart Agnew, Zuzana Brzobohatá, Sylvie Guillaume, Íñigo Méndez de Vigo, Rainer Wieland |
||||