RAPORT referitor la creșterea impactului politicii de dezvoltare a UE

31.5.2011 - (2011/2047(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportor: Filip Kaczmarek

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la creșterea impactului politicii de dezvoltare a UE

(2011/2047(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la care se prevede că „obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

–    având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

–    având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, care s-a desfășurat la Monterrey (Mexic) în perioada 18-22 martie 2002,

–    având în vedere Consensul european privind dezvoltarea[1],

–    având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei referitor la planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor 2010-2015 (SEC(2010)0265) și Concluziile Consiliului din 14 iunie 2010 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, în care se exprimă susținerea pentru planul de acțiune al UE,

–    având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare[2] [„Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare” (ICD)],

–    având în vedere Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare[3],

–    având în vedere Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului și Agenda pentru acțiune de la Accra,

–    având în vedere Inițiativa privind un nivel minim de protecție socială, lansată de Comitetul directorilor executivi din cadrul ONU (CDE) în aprilie 2009,

–    având în vedere Raportul european privind dezvoltarea intitulat „Protecția socială pentru o dezvoltare favorabilă incluziunii”, publicat la 7 decembrie 2010,

–    având în vedere Agenda privind munca decentă a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și Pactul mondial al OIM pentru ocuparea forței de muncă, adoptate prin consens general la 19 iunie 2009 în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii,

–    având în vedere raportul realizat de raportorul special al Organizației Națiunilor Unite pentru dreptul la alimentație, Olivier De Schutter, raport intitulat „Agroecology and the Right to Food”, prezentat cu ocazia celei de a 16-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului [A/HRC/16/49] din 8 martie 2011,

–    având în vedere raportul intitulat „The State of Food and Agriculture 2010-2011; Women in Agriculture – Closing the gender gap for development” prezentat anul acesta la Roma de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură,

–    având în vedere inițiativă lansată de Comisia europeană în luna martie 2010, intitulată „Dialog structurat pentru un parteneriat eficient în vederea dezvoltării” care vizează identificarea mijloacelor practice pentru a ameliora eficiența implicării organizațiilor societății civile și a autorităților locale în cooperarea europeană;

–    având în vedere Cartea verde a Comisiei din 10 noiembrie 2010 intitulată „Politica de dezvoltare a UE în sprijinul creșterii favorabile incluziunii și al dezvoltării durabile. Sporirea impactului politicii de dezvoltare a UE” (COM(2010)0629),

–    având în vedere Cartea verde a Comisiei din 19 octombrie 2010 privind viitorul sprijinului bugetar al UE acordat țărilor terțe,

–    având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți[4], Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la contractele ODM[5], Rezoluția sa din 25 martie 2010 referitoare la efectele crizei financiare și economice mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare[6], Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la sistemele de sănătate din Africa Subsahariană și sănătatea mondială[7], Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010[8], Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința ONU privind schimbările climatice de la Cancun (COP16)[9] și Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale[10],

–    având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0205/2011),

A.  întrucât reducerea și eradicarea sărăciei constituie obiectivul principal al politicii UE din domeniul cooperării pentru dezvoltare, după cum este definit în Tratatul de la Lisabona;

B.   întrucât Consensul european privind dezvoltarea reafirmă angajamentul UE privind eradicarea sărăciei și realizarea ODM, precum și principiile asumării responsabilității și parteneriatului, eficacității ajutorului și coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, care continuă să fie esențiale și care trebuie să orienteze eforturile destinate îmbunătățirii impactului ajutorului pentru dezvoltare al UE;

C.  întrucât sărăcia are multiple dimensiuni, incluzând nu doar dimensiunea economică, ci și cea umană, socioculturală, politică, de protecție, de gen și de mediu, care trebuie abordate de politica de dezvoltare a UE;

D.  întrucât egalitatea de gen, emanciparea politică și economică a femeilor și respectarea drepturilor omului în cazul femeilor sunt esențiale pentru reducerea sărăciei și o dezvoltare durabilă,

O politică de dezvoltare cu impact puternic

1.   salută eforturile de a elabora documente europene de strategie de țară pentru o mai bună coordonare între Comisie și statele membre; subliniază că procesul de programare trebuie să asigure punerea în aplicare a agendei privind eficacitatea ajutorului și respectarea dreptului de control democratic al Parlamentului, astfel cum este definit la articolul 290 din Tratatul de la Lisabona;

2.   își reiterează solicitarea de a integra FED în bugetul UE, acest lucru fiind un pas important în direcția unei mai bune coordonări între diversele instrumente de ajutor ale UE; insistă că acest lucru nu trebuie să ducă la o reducere a finanțării viitorului instrument de cooperare pentru dezvoltare și nici a finanțării FED (comparativ cu nivelul actual);

3.   subliniază că impactul ajutorului UE ar putea fi deja mărit prin aplicarea deplină a principiilor care stau deja la baza acțiunilor de dezvoltare, precum axarea ajutorului UE pe combaterea sărăciei, coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și angajamentele de la Paris și Accra privind eficacitatea ajutorului; prin urmare, solicită Comisiei să își asume un rol major cu privire la aceste chestiuni în cadrul Forumului la nivel înalt de la Busan privind eficacitatea ajutorului, precum și să se asigure că acest proces decisiv respectă obiectivele menționate anterior referitoare la cadrul privind eficacitatea ajutorului până în 2015;

4.   consideră că proiectele și politicile finanțate de către Uniunea Europeană ar trebui să fie supuse unor evaluări sistematice, astfel încât să se identifice acțiunile de dezvoltare cu cel mai mare grad de eficacitate; prin urmare, solicită Comisiei să formuleze o politică globală de evaluare, bazată pe criterii și indicatori preciși; reamintește totuși că încercarea de a elabora o politică cu un impact puternic nu ar trebui să ducă la privilegierea unei evaluări pur cantitative și pe termen scurt a rezultatelor obținute;

5.   consideră că contractele ODM oferă un model pozitiv pentru un ajutor previzibil și axat pe rezultate, care ar trebui să fie dezvoltat în continuare de Comisie și statele membre;

6.   reamintește că, potrivit Consensului european privind dezvoltarea, o guvernanță responsabilă și participativă este un factor-cheie pentru dezvoltare; solicită Comisiei și statelor membre să monitorizeze și să prezinte rapoarte privind practicile de guvernanță din țările în curs de dezvoltare, care să includă combaterea corupției, îmbunătățirea gestionării finanțelor publice, sporirea transparenței și respectarea drepturilor omului; susține propunerile Comisiei de sporire a promovării bunei guvernanțe și a combaterii corupției în țările beneficiare; subliniază totuși că mecanismele care folosesc ajutorul ca un stimulent pentru reformele politice trebuie să fie transparente, să pună un accent deosebit pe democrație și drepturile omului și să implice părțile interesate de la nivel național angajate în dezvoltare;

7.   subliniază că, în conformitate cu conceptul asumării democratice a responsabilității, parlamentele, autoritățile locale și regionale, societatea civilă și ceilalți actori implicați ar trebui să beneficieze de sprijin în îndeplinirea rolului care le revine în definirea strategiilor de dezvoltare, în tragerea la răspundere a guvernelor, precum și în monitorizarea și evaluarea performanțelor anterioare și a rezultatelor în materie de dezvoltare; insistă cu precădere asupra faptului că abordarea teritorială a dezvoltării permite o mai bună asumare democratică a responsabilității de către beneficiari;

8.   solicită UE să își îndeplinească angajamentele asumate la Accra prin furnizarea de finanțare și sprijin adecvat guvernelor partenere, în vederea stimulării unei participări semnificative a cetățenilor în cadrul organizațiilor societății civile;

9.   subliniază rolul autorităților locale și regionale și a rețelelor acestora în sporirea impactului politicii europene de dezvoltare; subliniază că parlamentele țărilor beneficiare sunt cel mai bine plasate pentru a-și îndeplini rolul care le revine în ceea ce privește identificarea sectoarelor prioritare, pregătirea și adoptarea documentelor de strategie de țară și a bugetelor multianuale, precum și monitorizarea alocărilor bugetare, în consultare cu societatea civilă, înainte de inițierea unui dialog politic cu donatorii, pentru a spori rolul parlamentarilor în procesul decizional;

10. subliniază legătura strânsă dintre o politică de dezvoltare cu un impact puternic și capacitatea de dezvoltare; observă că capacitatea de dezvoltare ar trebui văzută ca un proces integrat menit să îmbunătățească abilitatea cetățenilor, a organizațiilor, a guvernelor și a societății de a concepe strategii de dezvoltare durabilă; evidențiază că acest tip de capacitate este un proces care presupune angajament din partea țărilor partenere și elaborarea unor politici specifice de către acestea;

11. menționează că sprijinirea capacității de dezvoltare, nu doar prin intermediul instrumentului de sprijin bugetar, ci și prin intermediul cooperării tehnice este esențială în vederea asigurării unei asistențe pentru dezvoltare cu un impact puternic; recunoaște că asumarea proceselor de transformare și identificarea cu acestea de către țările partenere pot fi sporite de-a lungul timpului dacă sunt stimulate prin aceste instrumente;

12. subliniază că obiectivul de a spori impactul ajutorului și de a obține mai multe rezultate/o rentabilitate mai bună nu ar trebui să ducă la o politică de dezvoltare ce evită riscurile și se axează doar pe „țările care nu pun probleme”; insistă că eradicarea sărăciei trebuie să rămână criteriul cel mai important pentru alocarea ajutorului pentru dezvoltare al UE și că eficacitatea ajutorului trebuie să fie îmbunătățită prin axarea pe rezultate tangibile; invită Comisia și statele membre să revizuiască scopul instrumentelor de finanțare și să orienteze fondurile ajutorului oficial pentru dezvoltare (AOD) spre țările cele mai sărace și mai vulnerabile și spre păturile sociale cele mai sărace, în special spre categoriile care sunt expuse riscurilor celor mai ridicate de excluziune socială, precum femeile, copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap, ținând cont de rezultatele obținute și de impactul ajutorului; solicită programarea unei perioade de eliminare treptată a alocării de fonduri din cadrul AOD țărilor emergente;

13. subliniază necesitatea de a face distincția între nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate și cele ale țărilor cu venituri medii (TVM), în special ale donatorilor emergenți; reamintește că 72% din populația săracă a lumii trăiește în TVM și că, prin urmare, cooperarea și dialogul ar trebui continuate pentru a găsi soluții de eradicare a sărăciei și inegalității persistente; reiterează faptul că cooperarea în afara AOD cu TVM și partenerii strategici nu trebuie finanțată din bugetul pentru dezvoltare și așa limitat;

14. este de părere că politica de dezvoltare a UE ar trebui să aibă drept scop eliminarea obstacolelor care stau în calea dezvoltării, precum prețurile de dumping aplicate produselor agricole, sarcina nelegitimă a datoriilor, scurgerea de capital și comerțul inechitabil, și crearea unui mediu internațional axat pe combaterea sărăciei, garantarea unor venituri decente, precum și pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a drepturilor sociale și economice;

15. reiterează principiul universalității drepturilor omului și a nediscriminării ca fundament al consolidării impactului politicii pentru dezvoltare a UE;

16. subliniază că combaterea inegalității – inclusiv a inegalității de gen – consolidează abordarea bazată pe drepturile omului promovată de Consensul european privind dezvoltarea și poate duce la o reducere mai rapidă a sărăciei;

17. recunoaște obstacolele care stau în calea dezvoltării provenite din conflicte și dezastre, precum și importanța și raportul cost-eficacitate al investițiilor în acțiuni de prevenire;

18. invită Comisia ca, împreună cu statele membre interesate, să acorde o șansă noilor abordări inovatoare ale ajutorului, precum „plata la livrare”, ajutorul bazat pe rezultate și finanțarea bazată pe rezultate;

19. subliniază importanța crucială a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) pentru punerea în aplicare a unei politici de dezvoltare cu impact puternic și pentru realizarea ODM; invită Comisia să definească în mod clar responsabilitățile și rolul de conducere ale celor mai înalte niveluri în ceea ce privește îndeplinirea obligației din tratat referitoare la CPD și solicită alocarea unor resurse suficiente în acest sens în cadrul Comisiei, al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și al delegațiilor UE;

20. consideră că, pentru a garanta un impact puternic, politica de dezvoltare a UE ar trebui să adopte o abordare bazată pe stimulente și pe o diferențiere mai mare, recompensând țările cu rezultate bune și oferind sprijin celor care sunt în dificultate;

21. insistă ca mecanismele de finanțare specifice inovatoare axate pe crearea de bunăstare, drepturile de proprietate și reducerea scurgerilor de capital să fie luate în considerare în mod corespunzător în stabilirea direcțiilor de dezvoltare localizate, conform priorităților specifice ale beneficiarilor;

Respectarea angajamentelor financiare

22. își reiterează poziția conform căreia trebuie realizat obiectivul colectiv de alocare a 0,7 % din venitul național brut (VNB) al Uniunii în favoarea AOD până în 2015; îndeamnă Comisia și statele membre să găsească noi surse de finanțare pentru dezvoltare, precum o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel mondial, resurse financiare din sectorul privat și soluții orientate asupra pieței; se opune oricărei modificări sau extinderi a definiției AOD stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare din cadrul OCDE;

23. solicită statelor membre să își îndeplinească angajamentele financiare neonorate, inclusiv cele referitoare la sănătatea maternă și infantilă din cadrul Inițiativei G8 de la Muskoka;

24. subliniază că ajutorul ar trebui să fie acordat într-o manieră previzibilă care să fie armonizată cu planurile și prioritățile naționale și să asigure stimulentele necesare pentru o mai mare transparență și responsabilitate din partea guvernelor donatoare, a ONG-urilor și a țărilor partenere;

25. consideră că valoarea adăugată a ajutorului pentru dezvoltare al Comisiei și apropierea termenului-limită de realizare a ODM justifică o creștere semnificativă în termeni reali a cifrelor anuale corespunzătoare AOD în perioada următorului cadru financiar multianual (CFM); subliniază că proporția ajutorului european global canalizat prin bugetul UE nu ar trebui redusă și ar trebui să își mențină dimensiunea axată pe combaterea sărăciei;

26. reamintește că ajutorul acordat prin intermediul viitoarelor instrumente ale UE de cooperare pentru dezvoltare trebuie să fie în continuare legat de criteriile de eligibilitate pentru AOD stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare din cadrul OCDE;

27. îndeamnă la eforturi sporite de educare și sensibilizare cu privire la dezvoltare în Europa; subliniază că acest lucru ar trebui privit ca o modalitate nu doar de a stimula sprijinul public în favoarea alocării de fonduri pentru dezvoltare, dar și de a permite fiecărui cetățean european să înțeleagă preocupările mondiale legate de dezvoltare; subliniază că o mai bună sensibilizare a publicului și reducerea indiferenței față de starea critică a țărilor în curs de dezvoltare ar contribui la consolidarea politicii UE în materie de dezvoltare;

28. menționează că, pentru a crește gradul de sensibilizare a publicului și a reduce indiferența, eforturile trebuie să se axeze pe îmbunătățirea transparenței modului de folosire a ajutorului, pe sporirea gradului de diseminare a studiilor de evaluare independente și pe aplicarea unor sancțiuni mai aspre actorilor care sunt vinovați de deturnarea fondurilor aferente ajutorului pentru dezvoltare;

Promovarea creșterii în favoarea celor săraci

29. recunoaște că creșterea economică este un motor esențial al dezvoltării; cu toate acestea, subliniază că creșterea este doar un instrument printre multe altele și că maximizarea creșterii nu este echivalentă cu maximizarea dezvoltării; subliniază mai ales că impactul creșterii asupra eradicării sărăciei ar putea fi mult mai puternic dacă s-ar reduce inegalitatea, iar drepturile omului ar fi respectate; prin urmare, insistă ca ajutorul pentru dezvoltare al UE să fie direcționat spre creșterea în favoarea celor săraci, prin adoptarea unor măsuri destinate în mod specific categoriilor sociale sărace și marginalizate, pentru a crește partea care le revine din bogăția națională și pentru a le permite să devină o forță motrice a unei creșteri cu adevărat favorabile incluziunii, cum ar fi microcreditul și microfinanțarea, precum și alte soluții bazate pe piață;

30. menționează că politica bazată exclusiv pe creștere economică și-a dovedit limitele în ceea ce privește eradicarea sărăciei și promovarea coeziunii sociale, după cum au demonstrat recentele crize financiară, climatică, energetică și alimentară; sprijină o dezvoltarea durabilă bazată pe comerțul echitabil și pe justiție socială, de care să beneficieze generațiile actuale, fără a pune în pericol disponibilitatea resurselor pentru generațiile viitoare;

31. subliniază că orice politică în favoarea creșterii economice nu și-ar putea îndeplini scopul fără promovarea normelor sociale și de mediu și punerea în aplicare a mecanismelor de protecție socială;

32. subliniază că politicile UE ar trebui să faciliteze creșterea în sectoarele economice în care își câștigă existența categoriile sărace ale populației, cum ar fi agricultura, și să acorde mai multă atenție sectorului informal; invită Comisia și statele membre să favorizeze măsurile care asigură securitatea funciară și facilitează accesul persoanelor sărace la terenuri, piețe, credite și alte servicii financiare, precum și dezvoltarea competențelor, fără a amplifica inegalitățile existente și fără a consolida structuri de dependență asimetrice;

33. sprijină eforturile de promovare a unei dezvoltări industriale și a infrastructurii care să contribuie la o creștere economică durabilă, cu respectarea integrală a standardelor sociale și de mediu; menționează că cel mai eficace mod de a stimula creșterea și de a scoate oamenii din sărăcie este consolidarea dezvoltării industriale și a pieței;

34. subliniază că dezvoltarea industrială are un potențial extraordinar de transformare a economiilor naționale și, spre deosebire de exporturile agricole sau de extracția resurselor naturale, care expun economiile la șocuri, poate oferi o bază solidă pentru o creștere a productivității pe termen lung; prin urmare, solicită țărilor în curs de dezvoltare să abordeze această chestiune prin conceperea și aplicarea unor politici de industrializare care să se axeze pe specializarea producției și consolidarea capacității comerciale;

35. subliniază necesitatea ca creșterea industrială să fie eficientă din punct de vedere energetic, astfel încât creșterea PIB-ului să fie disociată de dependența de petrol și de emisiile de gaze cu efect de seră; solicită UE și statelor sale membre să depună toate eforturile necesare pentru a facilita transferul către țările în curs de dezvoltare al tehnologiilor și bunelor practici în materie de eficiență energetică;

36. consideră că finanțarea exporturilor sau a proiectelor de infrastructură de amploare, deși atractivă din punctul de vedere al rezultatelor vizibile, nu este neapărat cea mai bună strategie pentru furnizarea de beneficii celei mai mari părți a populației și comunităților marginalizate sărace;

37. solicită ca UE și statele sale membre să sprijine într-un mod mai sistematic agenda privind munca decentă a OIM în țările în curs de dezvoltare, pentru a stimula crearea de locuri de muncă de înaltă calitate și protecția standardelor fundamentale de muncă;

38. subliniază faptul că diversificarea economiilor țărilor în curs de dezvoltare și reducerea dependenței lor de importuri trebuie să constituie obiective prioritare ale politicilor de sprijinire a creșterii;

39. subliniază că proiectele de investiții sprijinite de mecanismele UE în vederea combinării subvențiilor și împrumuturilor trebuie să facă obiectul monitorizării punerii lor în aplicare și al unor studii de impact bazate pe standardele sociale și de mediu convenite la nivel internațional; insistă asupra faptului că procesul decizional cu privire la selecția proiectelor trebuie să fie transparent și în concordanță cu documentele de strategie ale UE, cu principiul asumării responsabilității de către fiecare țară și cu angajamentul UE de decuplare a ajutoarelor sale;

40. insistă asupra faptului că combinarea ar trebui să genereze noi fonduri și nu să determine o înlocuire a subvențiilor acordate de UE prin AOD cu împrumuturi;

41. subliniază că politica de dezvoltare nu poate deveni cu adevărat eficace fără promovarea unor cadre legale adecvate, îndeosebi în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală sau al dreptului contractual;

42. subliniază că promovarea egalității de gen va ajuta la relansarea productivității femeilor și, prin urmare, va contribui la o creștere durabilă și favorabilă persoanelor sărace;

Dezvoltarea umană

43. subliniază că sărăcia nu se măsoară doar în termeni monetari și că, în sens larg, aceasta înseamnă imposibilitatea de a beneficia de drepturi fundamentale precum hrana, educația, sănătatea sau libertatea de exprimare;

44. subliniază că asigurarea serviciilor sociale de bază este esențială pentru o creștere în favoarea celor săraci și pentru realizarea ODM; solicită ca 20% din întregul ajutor al UE să fie alocat serviciilor sociale de bază, astfel cum sunt definite de Organizația Națiunilor Unite în Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (indicatorul 8.2 pentru obiectivul 8 „Crearea unui parteneriat mondial pentru dezvoltare”), cu un accent special pe accesul liber și universal la serviciile de bază din domeniul sănătății și al educației primare, luând în considerare sprijinul UE pentru inițiativa „Educație pentru toți” și Comunicarea din 2010 privind rolul UE în sănătatea mondială; reiterează necesitatea de a acorda o atenție deosebită grupurilor vulnerabile și celor cu risc ridicat de excluziune socială, cum sunt persoanele cu handicap;

45. subliniază că educația fetelor și promovarea egalității de gen în educație sunt esențiale pentru dezvoltare, iar politicile și acțiunile care nu iau în considerare diferențele de gen pierd oportunități de dezvoltare vitale; evidențiază că educația fetelor oferă printre cele mai bune rezultate dintre toate investițiile în dezvoltare, aducând beneficii atât individuale cât și sociale, care revin atât indivizilor, familiilor, cât și societății în ansamblul său prin reducerea ratei fertilității femeilor, scăderea ratelor de mortalitate maternă, neonatală și infantilă, protejarea împotriva infectării cu HIV/SIDA, creșterea ratei de participare a forței de muncă feminine și a veniturilor acesteia și crearea de beneficii în materie de educație transmisă între generații;

46. subliniază importanța remedierii problemelor de finanțare din sistemele de sănătate cauzate de priorități precum reducerea finanțării în domeniul sănătății sexuale și reproductive și subliniază importanța investițiilor pentru combaterea HIV/SIDA și a altor boli;

47. reamintește că investițiile în copii și tineret sunt investiții pe termen lung în dezvoltarea umană durabilă;

48. salută inițiativa ONU privind un nivel minim de protecție socială; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească sprijinul acordat programelor naționale de protecție socială din țările în curs de dezvoltare și să elaboreze un cadru cuprinzător de politici în acest sens, care să includă egalitatea de gen și aspecte legate de emanciparea femeilor;

49. salută eforturile UE de a aborda într-un mod mai sistematic legăturile dintre dimensiunea externă a politicii sale în materie de migrație și azil și alte politici cu influență asupra migrației, de exemplu ocuparea forței de muncă, educația, drepturile și protecția socială;

50. este de părere că veniturile fiscale sunt esențiale pentru a permite țărilor în curs de dezvoltare să satisfacă nevoile de bază ale cetățenilor lor, să își reducă dependența de ajutorul extern și să promoveze responsabilitatea democratică; își reiterează opinia conform căreia UE trebuie să sprijine țările partenere în elaborarea unor sisteme fiscale echitabile, transparente și eficace care să genereze veniturile necesare protecției sociale și politicilor în favoarea celor săraci, iar la nivel internațional trebuie să depună eforturi în continuare pentru a spori transparența financiară și pentru a se asigura că țările partenere împart beneficiile; subliniază că schimbul de bune practici și de informații privind politicile fiscale este esențial pentru a crea sisteme fiscale echitabile;

51. subliniază importanța intrinsecă a drepturilor omului și multiplele modalități de care dispune UE pentru a facilita consolidarea capacităților în ceea ce privește respectarea tuturor drepturilor omului;

Implicarea sectorului privat

52. recunoaște că dezvoltarea sectorului privat în țările în curs de dezvoltare este esențială pentru a crea posibilități de ocupare a forței de muncă, a asigura serviciile și a stimula generarea de bogăție; reamintește că 90% din locurile de muncă din țările în curs de dezvoltare sunt în sectorul privat; subliniază că, în conformitate cu agenda în favoarea celor săraci, ajutorul pentru dezvoltare al UE ar trebuie să se axeze pe finanțarea întreprinderilor naționale, mobilizarea capitalurilor interne și încurajarea țărilor beneficiare să creeze un mediu favorabil dezvoltării IMM-urilor și a microîntreprinderilor, precum și pe înlăturarea barierelor din calea reglementării sectorului informal, a accesului la capital și la credite în condiții rezonabile, iar serviciile și dezvoltarea capacităților ar trebui să aibă în vedere în special întreprinzătorii mai săraci;

53. reafirmă rolul unui sector privat responsabil din punct de vedere ecologic și social în creșterea ritmului dezvoltării durabile; solicită Comisiei să promoveze, printre altele, întreprinderile din sectorul economiei sociale care își desfășoară activitatea în concordanță cu principiile etice și economice;

54. subliniază că este important să se evalueze clar riscurile potențiale legate de creșterea gradului de implicare al sectorului privat și că, prin urmare, ar trebui să se definească criterii clare pentru sprijinirea proiectelor din sectorul privat, împreună cu mecanisme solide de evaluare a impactului, care ar trebui să fie elaborate pentru a garanta că investițiile în sectorul privat sunt atât durabile, cât și conforme cu obiectivele de dezvoltare convenite la nivel internațional și că nu presupun revenirea la ajutorul condiționat;

55. reamintește faptul că investițiile publice în bunuri de consum, infrastructuri și servicii reprezintă un element fundamental pentru o creștere durabilă și reducerea efectivă a inegalităților;

56. subliniază că proiectele de investiții din țările în curs de dezvoltare în care este implicat sectorul privat și care sunt finanțate de UE ar trebui să respecte standardele sociale, de mediu, de transparență și în materie de drepturile omului convenite la nivel internațional și să fie compatibile cu planurile de dezvoltare ale țărilor beneficiare; se opune oricărui tip de cooperare cu entități private care ar putea contribui, direct sau indirect, la o formă de evaziune fiscală sau de sustragere de la obligațiile fiscale; solicită Comisiei să își revizuiască mecanismele de verificare utilizate în cazul finanțării proiectelor de extracție de resurse;

57. este convins că investițiile au un impact pozitiv asupra creșterii și creării de locuri de muncă, nu doar în UE, ci și în țările în curs de dezvoltare; subliniază că țările industrializate au responsabilitatea de a promova mai mult investițiile și transferul de tehnologie în întreprinderile autohtone pentru ca noile sectoare economice din țările în curs de dezvoltare să poată aplica standarde de calitate, precum și standardele sociale și de mediu internaționale; subliniază, de asemenea, nevoia unei cooperări sporite pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să își amelioreze capacitatea instituțională și de reglementare în gestionarea investițiilor străine;

58. solicită UE să recunoască dreptul țărilor în curs de dezvoltare de a reglementa investițiile, de a favoriza investitorii care sprijină strategia de dezvoltare a țării partenere și de a oferi tratament preferențial investitorilor locali și regionali astfel încât să promoveze integrarea regională;

59. solicită UE să își respecte angajamentele asumate prin strategia privind ajutorul pentru comerț referitoare la dezvoltarea asistenței destinate în mod specific unor proiecte concepute să sprijine țările în curs de dezvoltare să își dezvolte competențele comerciale, să îmbunătățească lanțul de aprovizionare și, în cele din urmă, să poată concura pe piețele regionale și mondiale;

60. solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă cu un obiectiv similar celui al noii legi din SUA „Conflict Minerals Law”, pentru a combate exploatarea ilegală a mineralelor în țările în curs de dezvoltare, îndeosebi în Africa, fapt care alimentează războaie civile și conflicte, și pentru a asigura trasabilitatea mineralelor importate pe piața UE;

61. solicită o analiză și o evaluare a parteneriatelor de tip public-privat (PPP) care implică sectorul privat în dezvoltare și sunt promovate de Comisie, astfel încât să se tragă învățămintele de rigoare din această experiență înainte de adoptarea unui nou concept politic care presupune folosirea fondurilor publice în vederea mobilizării finanțării din sectorul privat;

62. subliniază că sprijinul pentru sectorul privat trebuie însoțit de asistența acordată autorităților publice naționale, regionale și locale și parlamentelor din țările beneficiare pentru a le permite să reglementeze piețele în mod eficace, să promoveze transparența, să aplice politici fiscale echitabile și buna guvernanță și să combată corupția, atât în mediul de afaceri și ONG-uri, cât și în cadrul guvernelor și al autorităților publice;

Schimbările climatice, energia și dezvoltarea durabilă

63. salută propunerea de a concentra cooperarea pentru dezvoltare asupra energiei regenerabile durabile; reiterează faptul că accesul la energie este o condiție indispensabilă realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; insistă că alimentarea cu apă și accesul la energie pentru cei săraci, în cadrul asigurării serviciilor publice și al dezvoltării locale, trebuie să reprezinte obiective prioritare ale proiectelor sprijinite de UE;

64. susține în mod prioritar utilizarea unor soluții energetice durabile la nivel local și regional, în special producția descentralizată de energie, pentru a se obține convergența priorităților de dezvoltare cu preocupările în materie de mediu;

65. ia act de potențialul uriaș de energie regenerabilă din multe țări în curs de dezvoltare (energie solară, eoliană, geotermală și energie extrasă din biomasă); solicită UE și statelor sale membre să realizeze proiecte în materie de energie regenerabilă în țările în curs de dezvoltare și să asigure tehnologiile, competențele și posibilitățile de investiții necesare, dat fiind faptul că aceasta constituie un aspect vital în dezvoltarea socială și economică, reduce dependența țărilor respective de combustibilii fosili și reduce vulnerabilitatea acestora la fluctuațiile de preț ale energiei;

66. solicită Comisiei să se asigure că AOD european pentru îmbunătățirea accesului la energie sprijină dezvoltarea economiei locale, locurile de muncă ecologice și reducerea sărăciei și nu este legată de întreprinderile din UE sau folosită pentru subvenționarea acestora; invită, de asemenea, UE să nu confunde politicile pentru creșterea accesului la energie al persoanelor sărace cu realizarea obiectivelor UE de atenuare a schimbărilor climatice sau cu satisfacerea propriilor nevoi în materie de securitate energetică;

67. salută inițiativele întreprinse de țările în curs de dezvoltare de a investi în producția de alimente și nu în producția de biocombustibili, pentru a-și asigura aprovizionarea cu alimente;

68. reiterează faptul că țările dezvoltate au datoria de a-și asuma rolul de lider în crearea unei economii mondiale cu emisii reduse de carbon, de care este nevoie pentru reducerea necesară a emisiilor; încurajează statele membre să dea exemplu în materie de reducere a emisiilor și să își asume obiective mai ambițioase în acest sens; subliniază importanța reducerii emisiilor mai degrabă în interiorul granițelor UE decât în țările în curs de dezvoltare;

69. recunoaște că atenuarea schimbărilor climatice și realizarea obiectivelor-cheie de dezvoltare sunt obiective care se susțin reciproc; subliniază nevoia unor eforturi mai sistematice pentru a integra măsurile bazate pe ecosisteme de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora și de reducere a riscurilor de catastrofe și, solicită, așadar, adoptarea unei abordări holistice care să integreze dimensiunea de mediu în programele și proiectele de dezvoltare, de exemplu prin îmbunătățirea reglementărilor privind transferul deșeurilor și exploatarea forestieră ilegală;

70. invită Comisia să evalueze impactul „migrației climatice”, fenomen care, potrivit unor estimări, va determina, până în anul 2050, 200 de milioane de persoane să se mute din cauza deteriorării progresive a condițiilor de pe teritoriul lor, și subliniază necesitatea de a contribui, prin politica de dezvoltare a Uniunii Europene, la acordarea de asistență și la reducerea numărului de refugiați, investind în tehnologie, resurse umane și ajutor financiar;

71. își reiterează poziția conform căreia integrarea preocupărilor legate de schimbările climatice nu poate înlocui asigurarea de resurse noi și suplimentare pentru care UE și ceilalți donatori s-au angajat față de țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; subliniază că această abordare trebuie să dobândească o dimensiune locală și/sau regională în vederea soluționării problemelor specifice cu care se confruntă aceste domenii și reamintește că fondurile destinate atenuării schimbărilor climatice – și bunurilor publice în general – nu trebuie să provină din AOD, ci să completeze angajamentul statelor membre de a aloca 0,7% din VNB pentru AOD;

72. subliniază importanța promovării dezvoltării urbane durabile, ca parte integrantă a agendei internaționale, precum și aplicarea acesteia la nivel local, regional și național, ceea ce ar avea un impact pozitiv asupra calității vieții oamenilor din întreaga lume și în special a celor din țările în curs de dezvoltare;

73. ia act de faptul că dezvoltarea durabilă poate fi obținută numai prin consolidarea capacităților țărilor beneficiare și prin îmbunătățirea infrastructurii de bază;

74. solicită includerea și punerea în aplicare a articolului 8 litera (j) din Convenția privind diversitatea biologică, care reprezintă un pilon al dezvoltării durabile, în documentele de strategie naționale și regionale;

75. recunoaște că despădurirea și importul nesustenabil de cherestea pe piața UE au contribuit la catastrofele naturale și la vulnerabilizarea țărilor sărace și, prin urmare, solicită Comisiei și Consiliului ca, în noua lor strategie politică pentru dezvoltare, să interzică total circulația în UE a cherestelei de proveniență ilegală;

Securitatea alimentară și agricultura

76. își reiterează poziția conform căreia UE ar trebui să își axeze asistența pentru dezvoltare pe asigurarea securității alimentare în țările în curs de dezvoltare și pe promovarea producției agricole sustenabile locale, la scară redusă și ecologice; subliniază necesitatea de a asigura în special accesul micilor agricultori la mijloacele de producție (terenuri, titluri de proprietate protejate, semințe, formare, credite, servicii de consultanță și consiliere), la posibilități de prelucrare și comercializare, precum și la piețele locale și transfrontaliere;

77. solicită ca, în conformitate cu raportul IAASTD, să se acorde sprijin trecerii la o agricultură ecologică sustenabilă, care să țină seama de experiența în producție a micilor agricultori și să fie și un mijloc eficace de adaptare la schimbările climatice;

78. subliniază importanța sprijinirii specifice a femeilor în agricultură, dat fiind că cercetările arată că eliminarea decalajului de gen în agricultură ar putea crește producția agricolă totală din țările în curs de dezvoltare cu 2,5-4% și că femeile alocă o proporție mai mare a veniturilor pentru hrana, sănătatea, îmbrăcămintea și educația copiilor lor; solicită eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și integrarea dimensiunii de gen în cadrul politicilor și programelor agricole; evidențiază că femeile trebuie considerate parteneri egali în dezvoltarea durabilă în materie de agricultură și securitate alimentară;

79. insistă că UE trebuie să abordeze, de asemenea, cauzele fundamentale ale insecurității alimentare, printre care lipsa de răspundere pentru respectarea dreptului la alimentație, specularea prețurilor alimentelor și „acapararea terenurilor”; reiterează faptul că reforma politicii agricole comună trebuie să țină seama de obligația din tratat de a consolida CPD și de concurența loială, sprijinind capacitatea țărilor în curs de dezvoltare și activitatea lor de producție internă; solicită să se adopte măsuri menite să elimine acapararea terenurilor și utilizarea nesustenabilă a terenurilor și a surselor de apă, să protejeze dreptul la proprietate al micilor proprietari și al fermierilor autohtoni și accesul lor la terenuri agricole, precum și să pună capăt monopolului asupra semințelor și dependenței de pesticide specializate;

80. observă că, pentru a hrăni o populație mondială despre care se estimează că va depăși 9 miliarde în 2050, producția agricolă va trebui să crească cu 70% până atunci, utilizând mai puține terenuri, mai puțină apă și mai puține pesticide; ia act de faptul că securitatea alimentară mondială este o chestiune de extremă urgență pentru Uniunea Europeană și solicită aplicarea unor măsuri imediate și semnificative pentru a asigura securitatea alimentară, atât pentru cetățenii UE, cât și la nivel mondial;

81. subliniază că depășirea insecurității alimentare implică punerea în aplicare a mai multor măsuri în diverse sectoare, precum gestionarea resurselor naturale locale, consolidarea producției și prelucrării, formarea, structurarea organizațiilor profesionale, crearea unor plase de siguranță pentru categoriile cele mai vulnerabile, educația în materie de nutriție și dezvoltarea locurilor de muncă non-agricole în mediul rural, în vederea ameliorării veniturilor familiilor din mediul rural, care sunt primele victime ale foametei;

82. subliniază că este necesară introducerea unor metode de producție agricolă mai bune, inclusiv a tehnologiilor cu cost redus, sprijinirea cercetării în materie de agricultură și îmbunătățirea raportului productivitate-eficiență în țările în curs de dezvoltare pentru a consolida sustenabilitatea;

83. solicită UE și țărilor în curs de dezvoltare să promoveze împroprietărirea cu terenuri ca instrument menit să reducă sărăcia, prin consolidarea dreptului la proprietate și prin facilitatea accesului la credite al agricultorilor, al întreprinderilor mici și al comunităților locale;

84. își exprimă îngrijorarea profundă față de modalitatea actuală de achiziționare a terenurilor agricole de către investitori străini sprijiniți de guvern, în special în Africa, fapt ce riscă să submineze securitatea alimentară locală și să cauzeze tulburări sociale neprevăzute și de mare amploare, în cazul în care această chestiune nu este gestionată în mod corespunzător;

85. subliniază că acordurile de parteneriat încheiate de UE în domeniul pescuitului (APP) ar trebuie să contribuie la consolidarea politicilor din domeniul pescuitului ale țărilor partenere și la consolidarea capacității lor de a asigura un pescuit sustenabil în apele lor teritoriale, precum și crearea de locuri de muncă la nivel local în acest sector;

86. subliniază că o protecție adecvată împotriva catastrofelor și a bolilor legate de apă, precum și accesul la surse de apă de o calitate și o cantitate corespunzătoare și la un preț accesibil, fără a compromite sustenabilitatea ecosistemelor vitale, în vederea satisfacerii nevoilor fundamentale alimentare, energetice și a altor nevoi esențiale pentru a duce o viață sănătoasă și productivă, ar trebui să fie un aspect central al politicii de dezvoltare;

Transparența

87. pentru a crește transparența și acceptarea publică a proiectelor de dezvoltare finanțate total sau parțial de UE sau de statele membre, solicită crearea unei baze de date electronice care să ofere informații despre AOD; consideră că această bază de date ar trebui să permită utilizatorilor să monitorizeze toți donatorii din UE și, dacă este cazul, proiectele și programele agențiilor Organizației Națiunilor Unite din toate țările beneficiare, pentru a ști cine le finanțează și care este organizația care le pune în aplicare; este de părere că baza de date respectivă ar trebui să fie ușor de utilizat și accesibilă tuturor prin internet, să aibă o funcție care să faciliteze căutarea unor informații specifice pe baza unor criterii prestabilite (donator, sectorul CAD, amplasarea, stadiul proiectului, tipul de finanțare și ODM) și să ofere tabele și hărți geografice pentru efectuarea de analize; observă că acest gen de bază de date are, de asemenea, un rol esențial în consolidarea coordonării și armonizării în rândul donatorilor și în alinierea cu guvernul țării beneficiare;

88. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]  JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
• [2]  JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
• [3]  Concluziile Consiliului 9558/07, 15 mai 2007.
• [4]  JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
• [5]  JO C 117 E, 6.5.2010, p. 15.
• [6]  JO C 004 E, 7.1.2011, p. 34.
• [7]  Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0355.
• [8]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0210.
• [9]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0442.
• [10]  Texte adoptate, P7_TA-PROV(2011)0082.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Este momentul oportun pentru o dezbatere amplă la nivelul UE cu privire la viitorul politicii UE în materie de dezvoltare. Este important ca UE să își definească viziunea, ambițiile, obiectivele și instrumentele adecvate, înainte de a decide asupra poziției ajutorului pentru dezvoltare în viitorul cadru financiar multianual (CFM)[1]. Parlamentul și-a stabilit poziția sau pregătește în prezent rapoarte[2] cu privire la unele chestiuni ridicate în Cartea verde a Comisiei privind politica de dezvoltare a UE în sprijinul creșterii favorabile incluziunii și al dezvoltării durabile. Prin urmare, raportorul se va axa în prezentul document de lucru asupra elementelor care sugerează o schimbare a orientării, în special asupra propunerilor referitoare la „ajutorul cu impact puternic”, la conceptul „creșterii favorabile incluziunii” și la implicarea sectorului privat. În centrul dezbaterii se vor afla viitorul contur al politicii de dezvoltare a UE și rolul Comisiei, mai degrabă decât statele membre. Pentru a evalua propunerile Comisiei, dispunem de un reper clar, și anume articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Obiectivul principal al ajutorului oferit de UE trebuie să fie reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Consensul european privind dezvoltarea oferă, de asemenea, valori comune importante, cum ar fi drepturile omului și democrația, precum și principii comune, cum ar fi asumarea procesului și parteneriatul, care rămân valabile.

1. O politică de dezvoltare cu impact puternic

Aspecte privind calitatea

În vederea îmbunătățirii impactului politicii de dezvoltare a UE, Comisia propune trei criterii pentru selecția intervențiilor: (1) valoarea adăugată, (2) coordonarea anterioară a UE și (3) potențialul efectului de levier asupra reformelor și/sau asupra altor surse de finanțare. Parlamentul a făcut întotdeauna apel la o mai bună coordonare și nu poate decât să sprijine eforturile de elaborare a unor documente europene de strategie de țară. Parlamentul ar trebui să încurajeze Comisia în toate eforturile de a-și asuma pe deplin rolul de coordonare prevăzut de Tratatul de la Lisabona (articolul 210 din TFUE). Îmbunătățirea coordonării și armonizarea ar trebui să se axeze pe principiul asumării procesului. Integrarea FED în bugetul UE ar fi un pas important în vederea unei mai bune coordonări între diferitele instrumente de ajutor ale UE. Totuși, aceasta nu trebuie să ducă la o reducere globală a cheltuielilor pentru dezvoltare sau la o pierdere de predictibilitate pentru țările ACP.

Vizarea un impact puternic nu trebuie să ducă la o politică de dezvoltare care evită orice riscuri și care se centrează doar pe „țările neproblematice”. „O valoare adăugată maximă și un raport cost-beneficii optim” nu pot fi singurul etalon pentru selecția intervențiilor; nevoile trebuie să rămână un criteriu esențial. Ajutorul UE ar trebui să rămână axat pe țările cele mai sărace și pe păturile sociale cele mai sărace.

Dacă angajamentele deja existente cu privire la eficacitatea ajutorului și la coerența politicii pentru dezvoltare ar fi pe deplin realizate, impactul ajutorului UE ar avea mult de câștigat. La patru ani de la publicarea Codului de conduită în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare, s-au înregistrat prea puține progrese în ceea ce privește clarificarea și consolidarea domeniilor Comisiei Europene cu avantaje comparative. Declarația de la Paris și Agenda pentru acțiune de la Accra ar trebui să fie incluse în procesul de programare, iar UE și statele membre ar trebui să joace în continuare un rol de prim-plan în pregătirea Conferinței la nivel înalt de la Busan cu privire la eficacitatea ajutorului în 2011. Predictibilitatea este un factor important al eficacității ajutorului. Abordarea UE privind contractele ODM oferă un model pozitiv care ar trebui dezvoltat în continuare.

Cartea verde recunoaște importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) pentru a se obține un impact puternic al ajutorului și pentru a se evita efectele negative din alte domenii politice, dar nu discută provocările rezultate din crearea SEAE. Arhitectura instituțională trebuie să asigure respectarea obligațiilor din tratat referitoare la CPD și trebuie menținut caracterul distinctiv al politicii de dezvoltare. În acest scop, ar putea fi creat un serviciu sau o unitate specială sub controlul comisarului pentru dezvoltare, cu competențe orizontale specifice pentru CPD, nu doar în relația cu Comisia, ci și cu SEAE.

Buna guvernanță este esențială pentru un impact pozitiv al dezvoltării, iar UE are o experiență vastă în sprijinirea reformelor politice în paralel cu programele de ajutor. În cadrul acestei politici, este important să existe o abordare a guvernanței axată pe drepturile omului, democrație, statul de drept, combaterea corupției și rolul parlamentelor naționale și al societății civile în tragerea la răspundere a guvernelor și în evaluarea rezultatelor dezvoltării. Conceptul-cheie ar trebui să fie „asumarea democratică a responsabilităților”.

Impactul rezultat din volumul efectiv al ajutorului

Creșterea impactului ajutorului este importantă, dar aceasta nu poate fi un pretext pentru a reduce volumul ajutorului. În conformitate cu obligațiile din tratate, cu angajamentele internaționale și cu valorile și interesele pe termen lung ale UE, eradicarea sărăciei ar trebui să rămână un obiectiv-cheie al acțiunii externe comunitare. Pentru a atinge obiectivul colectiv de alocare a 0,7 % din VNB în favoarea ajutorului oficial pentru dezvoltare (AOD) până în 2015, statele membre ale UE ar trebui să confere un caracter politic obligatoriu angajamentelor lor în materie de AOD și să convină asupra unor planuri multianuale de acțiune, conform propunerii Comisiei.

Există o „valoare adăugată” semnificativă a ajutorului la nivelul UE, după cum se admite în cadrul Consensului european privind dezvoltarea[3], astfel că proporția ajutorului european global canalizat prin bugetul UE nu ar trebui redusă. Aceasta justifică o creștere semnificativă în termeni reali a pachetelor financiare destinate dezvoltării în cadrul viitorului CFM. Cetățenii sprijină politica de dezvoltare și rolul UE în acest sens: nu ar trebui să subestimăm importanța valorii solidarității, mai ales în perioade de criză[4].

Pentru ca ajutorul pentru dezvoltare al UE să aibă un impact asupra eradicării sărăciei, acesta trebuie să fie strict legat de criteriile AOD, astfel cum sunt acestea definite de OCDE/CAD. Cooperarea în afara AOD poate deveni importantă în cazul țărilor cu venituri medii, dar trebuie să vină în completarea ajutorului efectiv pentru dezvoltare. La nivelul UE, o astfel de cooperare ar trebui canalizată printr-un instrument separat, pentru a asigura transparența. De asemenea, definirea AOD nu poate fi extinsă pentru a atinge obiectivul de 0,7% din VNB; acest lucru ar însemna doar un exercițiu statistic și nu ar genera fonduri „noi” pentru dezvoltare.

2. Dezvoltarea umană

Parlamentul a insistat întotdeauna asupra faptului că accesul la serviciile sociale de bază, în special cele de sănătate și educație, trebuie să rămână o piatră de temelie a ajutorului UE. Aceste sectoare sunt esențiale pentru atingerea ODM și pentru a facilita creșterea durabilă, fiind și domenii în care Comisia are o experiență specifică. Va fi nevoie de un reper cantitativ pentru a se garanta că sectorul social nu este aplatizat de alte priorități: UE ar trebui să dedice cel puțin 20% din întreaga asistență pentru serviciile sociale de bază, astfel cum sunt acestea definite de OCDE, cu accent special pe accesul liber la serviciile de bază în domeniul sănătății și educației. De asemenea, o abordare a dezvoltării bazată pe drepturi ar contribui în mod semnificativ la creșterea impactului ajutorului UE în acest sector.

3. Creșterea favorabilă incluziunii și sărăcia

În centrul Cărții verzi se află propunerea de a reorienta politica de dezvoltare a UE spre promovarea creșterii favorabile incluziunii. Creșterea este un important motor al dezvoltării, iar accentul pe incluziune este binevenit, la fel și recunoașterea faptului că creșterea trebuie să fie un mijloc de a realiza obiectivul eradicării sărăciei. De asemenea, raportorul împărtășește opinia că diferențierea între țările în curs de dezvoltare este deosebit de importantă și că integrarea regională și facilitarea comerțului sud-sud sunt importante forțe motrice ale creșterii, Uniunea Europeană dispunând atât de experiența, cât și de instrumentele necesare în acest sens.

Cu toate acestea, există încă serioase preocupări legate de prezentarea noii orientări de politică în cuprinsul Cărții verzi. În primul rând, accentul pe creștere – care se referă la măsuri economice cantitative – nu ar trebui să ducă la o înțelegere pur economică a fenomenului sărăciei. Sărăcia este un fenomen multidimensional, care înseamnă excluderea oamenilor de la standarde de viață adecvate din punct de vedere social și înglobează o serie de privațiuni (economice, politice, culturale etc.) care trebuie vizate de politicile de dezvoltare.

În al doilea rând, șocurile externe care afectează creșterea în numeroase țări, în special în Africa Subsahariană, nu au beneficiat de suficientă atenție. În acest sens, raportorul consideră că dezvoltarea industrială are un potențial enorm de transformare pentru economiile naționale și, spre deosebire de exporturile agricole sau extracția resurselor naturale, care expun economiile la șocuri, aceasta ar putea oferi un cadru mai amplu pentru creșterea pe termen lung a productivității.

În sfârșit și cel mai important, conceptul creșterii favorabile incluziunii rămâne vag definit și nu este destul de clar în ce mod se poate asigura „incluziunea”. Deși Cartea verde menționează faptul că o inegalitate sporită reduce în mod drastic ritmul reducerii sărăciei și are efecte negative semnificative asupra creșterii economice, acest lucru nu este reflectat suficient în măsurile propuse.

Constatările empirice binecunoscute ale unui economist de frunte al Băncii Mondiale în materie de evoluție a sărăciei[5] arată că creșterea a fost de șapte ori mai eficientă în reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare dacă a fost însoțită de diminuări ale inegalității veniturilor, comparativ cu alte situații. De asemenea, se constată că un nivel de sărăcie mai redus are un impact pozitiv asupra creșterii ulterioare. Toate acestea demonstrează nevoia de a aborda chestiunile care țin de distribuție: impactul ajutorului UE va fi semnificativ mai mare, iar sărăcia va fi abordată într-un mod mai eficient.

Astfel, Comisia ar trebui să urmărească „creșterea în favoarea celor săraci”, pe baza abordării relative prin care politicile de dezvoltare și cooperarea se axează, în mod specific, pe cei săraci pentru a stimula contribuția acestora la creștere. Europa reprezintă unul dintre cele mai bune exemple pe plan mondial de abordare a chestiunilor care țin de distribuție prin Statul social (printre altele, politici de cheltuieli fiscale și sociale), abordare care a adus importante beneficii în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială. Această experiență, cunoscută și ca modelul social european, oferă o reală valoare adăugată, care ar putea fi aplicată ca instrument în cadrul politicii de dezvoltare a UE. Sprijinirea dezvoltării sistemelor de securitate socială și a unor sisteme fiscale echitabile, precum și promovarea agendei OIM referitoare la o muncă decentă ar reprezenta măsuri importante în concordanță cu această abordare.

4. Implicarea sectorului privat

Ca parte a strategiei sale de promovare a creșterii, Comisia propune atragerea mai multor investiții din partea sectorului privat și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii ( a IMM-urilor), inclusiv prin combinarea subvențiilor și a creditării. Sectorul privat este extrem de important pentru dezvoltarea durabilă, dar în unele cazuri, activitățile companiilor multinaționale au, din cauza anumitor circumstanțe, un impact negativ asupra sărăciei, drepturilor omului și mediului.

De aceea, este important ca posibilele riscuri să fie evaluate și să fie definite criterii clare pentru sprijinirea proiectelor sectorului privat. În plus, trebuie să se clarifice care sector privat – străin sau național, lucrativ sau de altă natură – ar trebui să beneficieze de sprijin din partea bugetelor limitate pentru dezvoltare.

Cartea verde subliniază că investițiile trebuie „să vizeze să aducă beneficii unui număr cât mai mare de cetățeni din țara parteneră”. Pentru a alege opțiunile optime, ar trebui efectuată o evaluare ex-ante a impactului social și asupra sărăciei (EISS) pentru a se asigura un impact mai mare asupra sărăciei și rezultate pozitive în materie de dezvoltare. Cartea verde subliniază corect necesitatea de a sprijini IMM-urile și microîntreprinderile. Microfinanțarea are astfel un rol important și ar trebui să se asigure accesul la aceasta pentru grupurile defavorizate, cum ar fi minoritățile, micii agricultori și femeile. Pentru a realiza o creștere în favoarea celor săraci, este necesar ca aceștia să participe în calitate de promotori ai creșterii, nu doar ca beneficiari.

În plus, abordarea UE ar trebui să se ghideze după următoarele principii:

- accentul pe finanțarea întreprinderilor naționale și atragerea de capital intern;

- aderarea la standardele sociale și de mediu;

- sprijin pentru guverne în vederea unei reglementări eficace a piețelor și a unei fiscalități echitabile;

- alinierea la planurile de dezvoltare ale țărilor beneficiare;

- refuzarea sprijinului pentru operațiunile care ar permite sau ar contribui în mod direct ori indirect la orice formă de evaziune fiscală;

- promovarea transparenței, a bunei guvernanțe și a combaterii corupției în țările beneficiare;

- noul accent pe creditare nu ar trebui să se facă în detrimentul nivelului subvențiilor.

5. Schimbările climatice, energia și dezvoltarea durabilă

Schimbările climatice și dezvoltarea sunt strâns legate, iar inițiativele pentru combaterea schimbărilor climatice și a sărăciei pot fi reciproc benefice. Ambiția Comisiei de a asigura o mai bună integrare a preocupărilor vizând schimbările climatice și reducerea riscului de dezastre în vederea promovării dezvoltării economice durabile este oportună și relevantă. Până în prezent, se pare că nu există aproape nicio evaluare sistematică a eforturilor întreprinse în vederea integrării adaptării și a reducerii riscului de dezastre în cadrul cooperării pentru dezvoltare. De aceea, ca prim pas, ar fi important de evaluat dacă intențiile exprimate de Comisie pentru a integra adaptarea și reducerea riscului de dezastre au fost puse în aplicare și în ce măsură. Totuși, integrarea schimbărilor climatice nu poate înlocui asigurarea de resurse noi și suplimentare pe care UE și ceilalți donatori le-au promis țărilor în curs de dezvoltare în vederea adaptării la schimbările climatice. Este de salutat accentul pus pe energiile regenerabile, în special în ceea ce privește sinergia cu crearea de locuri de muncă și dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, UE trebuie să se asigure că politicile aduc beneficii, în primul rând și înainte de toate, celor săraci și că îmbunătățirea accesului la energie sprijină dezvoltarea economică locală.

6. Securitatea alimentară și agricultura

Cartea verde recunoaște faptul că securitatea alimentară și agricultura reprezintă un catalizator pentru dezvoltare și creștere și se concentrează pe producția durabilă la scară redusă. Cu toate acestea, este regretabil faptul că nu sunt abordate cauzele fundamentale ale insecurității alimentare în țările în curs de dezvoltare. Chestiunile legate de agricultură și de securitatea alimentară nu ar trebui abordate izolat, deoarece și alți factori externi au un impact semnificativ asupra insecurității alimentare (de ex., specula alimentară, acapararea terenurilor etc.). Abordarea bazată pe lanțul de valoare în cadrul producției agricole este importantă, dar necesită îndeplinirea unor condiții preliminare, cum ar fi asigurarea accesului la mijloace de producție (terenuri, credite, servicii de consultanță și consiliere), posibilitățile de prelucrare și de comercializare, precum și accesul la piețele locale și transfrontaliere. De asemenea, ar trebui create condiții pentru o integrare mai echitabilă și mai durabilă a micilor agricultori în lanțurile de valoare din agricultură și pe piețe. Creșterea ar trebui să fie durabilă din punct de vedere ecologic, să respecte biodiversitatea și să prevină degradarea îngrijorătoare a terenurilor fertile. Prin urmare, UE ar trebui să promoveze practicile agroecologice și cu intervenții externe minime (LEI - low external input). Ar trebui să se aloce o finanțare adecvată pentru agricultură în cadrul viitoarelor programe geografice. Cheltuielile AOD pentru agricultură s-au redus de la 17 % în 1980 la 5% în prezent, iar acest sector a fost neglijat de donatori timp de mulți ani. Raportorul consideră că acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului (APP) ar putea contribui la consolidarea politicilor în domeniul pescuitului ale țărilor partenere și la consolidarea capacității lor de a asigura un pescuit durabil în apele lor teritoriale și ocuparea locală a forței de muncă în acest sector.

Concluzie

Comisia a anunțat că viitoarea comunicare privind modernizarea politicii de dezvoltare a UE va include considerații legate de oportunitatea revizuirii Consensului european pentru dezvoltare. Trebuie subliniat că acest Consens este un document comun la care au subscris în mod formal cele trei instituții principale ale UE. Prin urmare, ar trebui să se evite o inițiativă „unilaterală”. În cazul în care Comisia consideră necesară revizuirea Consensului, ar trebui să inițieze consultări formale cu celelalte două instituții. Decizia de a revizui Consensul trebuie să se bazeze pe o analiză aprofundată a funcționării acestuia de la intrarea sa în vigoare, în decembrie 2005.

O politică europeană modernă pentru dezvoltare trebuie să beneficieze de înțelegerea și implicarea cetățenilor europeni, ceea ce necesită eforturi constante legate de educarea și sensibilizarea publicului cu privire la dezvoltare, pe baza valorilor referitoare la drepturile omului, democrație, toleranță, responsabilitate socială și egalitate între femei și bărbați. Fiecare cetățean din Europa ar trebui să fie în măsură să înțeleagă preocupările legate de dezvoltare din lume și relevanța lor locală și personală. Astfel, sprijinul public față de cooperarea pentru dezvoltare ar fi consolidat în mod substanțial.

• [1]  Cartea verde a Comisiei privind politica de dezvoltare a UE în sprijinul creșterii favorabile incluziunii și al dezvoltării durabile (COM(2010)0629) poate fi astfel văzută în contextul consultării lansate de Comisie cu privire la finanțarea acțiunilor externe după 2013.
• [2]  A se vedea, de exemplu, Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința ONU privind schimbările climatice de la Cancun (P7-2010/0442), precum și (viitoarele) rapoarte DEVE referitoare la Cartea verde privind viitorul sprijinului bugetar al UE (2010/2300(INI)), la un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară (2010/2100(INI)) sau raportul referitor la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (2010/2102(INI)). Viitorul raport al lui Gay Mitchell referitor la Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare: lecții învățate și perspective pentru viitor (2009/2149(INI)) va aborda solicitările parlamentare specifice legate de instrumentul succesor al ICD.
• [3]  Conform Consensului, valoarea adăugată provine din prezența UE la nivel mondial, expertiza sa în distribuirea ajutorului, rolul său în promovarea CPD și facilitarea coordonării, realizarea unor proiecte de mare amploare, sprijinul pentru democrație, drepturile omului, buna guvernanță și respectarea dreptului internațional, precum și din rolul său în promovarea participării societății civile și a solidarității Nord-Sud, inclusiv prin educarea cu privire la dezvoltare. La acestea se adaugă vasta experiență a UE în acordarea de sprijin bugetar și sprijin pentru serviciile sociale, precum și în promovarea integrării și cooperării regionale.
• [4]  Conform Eurobarometrului Special „Europenii, ajutorul pentru dezvoltare și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului” (publicat în septembrie 2010), 89 % dintre europeni consideră că ajutorul pentru dezvoltare este foarte important sau destul de important.
• [5]  Ravallion, Martin, 2001. „Growth, Inequality and Poverty: Looking Beyond Averages,” (Creștere, inegalitate și sărăcie: dincolo de medii) World Development, Elsevier, vol. 29(11), p. 1803-1815, noiembrie.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	25.5.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	19 4 4
Membri titulari prezenți la votul final	Thijs Berman, Michael Cashman, Corina Crețu, Nirj Deva, Leonidas Donskis, Charles Goerens, Catherine Grèze, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Alf Svensson, Eleni Theocharous, Patrice Tirolien, Ivo Vajgl, Anna Záborská, Iva Zanicchi, Gabriele Zimmer
Membri supleanți prezenți la votul final	Kriton Arsenis, Santiago Fisas Ayxela, Isabella Lövin, Emma McClarkin, Csaba Őry, Cristian Dan Preda, Judith Sargentini, Åsa Westlund