RAPORT referitor la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate

14.6.2011 - (2010/2242(INI))

Comisia specială privind criza financiară, economică și socială
Raportoare: Pervenche Berès

Amendamente

• 001-009 (PDF - 129 KB)
• 001-009 (DOC - 264 KB)
• 010-014 (PDF - 105 KB)
• 010-014 (DOC - 234 KB)
• 015-016 (PDF - 94 KB)
• 015-016 (DOC - 220 KB)
• 018-021 (PDF - 108 KB)
• 018-021 (DOC - 236 KB)
• 022-029 (PDF - 119 KB)
• 022-029 (DOC - 251 KB)
• 030-030 (PDF - 83 KB)
• 030-030 (DOC - 210 KB)
• 031-037 (PDF - 119 KB)
• 031-037 (DOC - 244 KB)
• 038-038 (PDF - 94 KB)
• 038-038 (DOC - 211 KB)

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate

(2010/2242(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Decizia sa din 7 octombrie 2009 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială[1] (Comisia CRIS), adoptată în conformitate cu articolul 184 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere Decizia sa din 16 iunie 2010 de a prelungi mandatul CRIS până la 31 iulie 2011,

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei)[2],

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la metodele inovatoare de finanțare la nivel european și mondial[3],

–   având în vedere agenda legislativă în curs a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește modificările tratatului, guvernanța economică, Actul privind piața unică și politicile energetice,

–   având în vedere concluziile sale în urma propunerilor prezentate de Comisia specială privind provocările politice și resursele bugetare pentru o Uniune Europeană sustenabilă (SURE) după 2013 privind noul cadru financiar multianual,

–   având în vedere contribuțiile primite din partea următoarelor organe ale parlamentelor naționale: Bundesrat și Nationalrat din Austria, Senatul și Camera Reprezentanților din Belgia, Adunarea Națională din Bulgaria, Senatul și Camera Deputaților din Republica Cehă, Folketinget din Danemarca, Eduskunta din Finlanda, Adunarea Națională din Franța, Bundestag și Budesrat din Germania, Vouli Ton Ellinon din Grecia, Adunarea Națională din Ungaria, Camera Deputaților și Senato della Repubblica din Italia, Saeima din Letonia, Seimas din Lituania, Camera Reprezentanților din Țările de Jos, Adunarea Republicii Portugalia, Camera Deputaților și Senatul din România, Adunarea Națională din Republica Slovacia,Adunarea Națională din Republica Slovenia, Riksdagen din Suedia și Camera Lorzilor și Camera Comunelor din Regatul Unit,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială (A7–0228/2011),

A. întrucât costurile sociale ale crizei sunt mari, ocuparea forței de muncă scăzând în UE cu 1,8 %, ceea ce a făcut ca 23 de milioane de oameni din populația activă să devină șomeri (9,6 % din total), rata șomajului în rândul tinerilor fiind de 21 %, perspectivele fiind incerte în ceea ce privește nivelul de redresare a ocupării forței de muncă, iar 17 % din cetățenii UE aflându-se în pericolul de a se regăsi în sărăcie[4];

B.  întrucât revoltele populare de pe malurile sudice ale Mării Mediterane și din Orientul Mijlociu pot fi percepute drept consecință, printre altele, a interconectării economiilor, a diferențelor economice și sociale, a inegalităților și ratelor mari ale șomajului care afectează în special generațiile educate mai tinere și întrucât acestea servesc drept memento al valorii democrației și dovadă a faptului că globalizarea necesită răspunsuri exhaustive privind recunoașterea și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și remedierea inegalităților dintre țări și dintre diferitele straturi sociale din cadrul aceleași țări;

C. întrucât, la trei ani de la colapsul băncii Lehman Brothers, deși s-au luat unele măsuri pentru a combate criza financiară, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a crea un sector financiar sustenabil care să poată face față unui comportament speculativ excesiv și să finanțeze economia reală, preferabil prin finanțarea pe termen lung a nevoilor de investiții și crearea de locuri de muncă; întrucât reforma guvernanței economice nu a abordat suficient problema dezechilibrelor la nivel mondial și la nivelul UE;

D. întrucât se preconizează o diminuare a ritmului de creștere economică cu aproximativ 4,8 % din PIB până în 2013, precum și o scădere considerabilă a acestuia în următorul deceniu față de ultimii 20 de ani[5];

E.  întrucât criza financiară a declanșat o criză economică și socială care, în unele țări, a condus la o criză politică;

F.  întrucât criza indică o lipsă de încredere, de siguranță și de viziune în cadrul UE;

G. întrucât consolidarea în continuare a economiei sociale de piață și a valorilor sale este un obiectiv esențial al Uniunii Europene;

H. întrucât numărul celor care trăiesc în condiții relativ prospere a crescut, dar, în același timp, s-au mărit clivajele economice și sociale;

I.   întrucât criza financiară mondială a avut un impact dur asupra progresului către îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) și, în special, a obiectivului de înjumătățire a sărăciei globale până în 2015;

J.   întrucât criza a arătat clar necesitatea progresului către instituirea unei guvernanțe economice a Uniunii, constând dintr-un ansamblu sistematic de politici destinate garantării creșterii durabile, a unor locuri de muncă stabile și de calitate, a disciplinei bugetare, a corectării dezechilibrelor macroeconomice excesive, a competitivității și productivității economiei europene, a unei reglementări și supravegheri mai stricte a piețelor financiare, precum și a unui mecanism adecvat de rezolvare a crizei financiare;

K. întrucât pentru garantarea unei creșteri durabile a Uniunii și pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 sunt necesare realocarea creditelor de plată nefolosite către programe comune orientate spre creștere, competitivitate și ocuparea forței de muncă, stimularea împrumuturilor acordate de BEI și crearea unei proiect de piață de obligațiuni interesantă pentru investitori publici și privați, prin care să se finanțeze proiecte de interes pentru întreaga Uniune (titluri de valoare pentru proiecte specifice);

L.  întrucât în Rezoluția sa sus-menționată din 20 octombrie 2010, Parlamentul a susținut în mod clar că în acest moment sunt necesare strategii clare, opțiuni politice pe termen lung care să fie stabilite și finanțate de comun acord și care să creeze o valoare adăugată pentru cele 27 de state membre, precum și alegeri făcute de politicieni pentru și împreună cu cetățenii,

I.      Datoria suverană europeană și criza euro, inclusiv emiterea reciprocă de titluri de creanțe publice și de euro-obligațiuni

1.      reamintește triunghiul vulnerabilităților, în care politica bugetară dezechilibrată a unor state membre a amplificat deficitele publice în perioada premergătoare crizei, iar criza financiară a contribuit semnificativ la exacerbarea acestor deficite, urmată de tensiunile de pe piețele datoriei suverane din anumite state membre;

2.      subliniază că, în urma declasării datoriilor suverane ale Greciei, Irlandei și Portugaliei de către agențiile de rating de credit, s-au produs un efect de domino în țările din zona euro și o schimbare de portofolii care s-a tradus printr-un comportament speculativ și reticent față de riscuri al investitorilor și că, în consecință, finanțarea prin instrumente de piață la prețuri viabile a devenit inaccesibilă pentru Grecia și Irlanda, ceea ce a avut ca rezultat acordarea de asistență financiară în temeiul programelor UE-FMI;

3.      consideră că Organizația Internațională a Muncii (OIM) ar trebui să se implice în programele de asistență financiară UE-FMI;

4.      reamintește că agențiile de rating de credit au jucat un rol semnificativ în intensificarea crizei financiare prin acordarea unor ratinguri incorecte instrumentelor de finanțare structurată, acestea necesitând o scădere în medie cu trei-patru niveluri în timpul crizei; este de acord cu principiile stabilite de Consiliul pentru stabilitate financiară în octombrie 2010, care oferă orientări generale privind modul de reducere a dependenței de ratingurile de credit externe și invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de concluziile consultării publice care s-a încheiat în ianuarie 2011;

5.      solicită efectuarea unui audit transparent al datoriilor publice pentru a determina originea acestora și pentru a cunoaște identitatea principalilor deținători de titluri de creanță și sumele deținute;

6.      ia act de faptul că abordările bilaterale sau multilaterale ale statelor membre reprezintă o amenințare la adresa integrării economice, a stabilității financiare și a credibilității monedei euro și salută principiul Semestrului european de coordonare a politicilor economice al cărui scop este de a remedia dezechilibrele interne excesive din Uniunea Europeană;

7.      subliniază faptul că criza datoriei suverane a evidențiat riscurile prezentate de dezechilibrele intraeuropene; subliniază necesitatea ca UE să reacționeze ca o entitate, să dezvolte o coordonare mult mai strânsă a politicilor fiscale și, după caz, o politică comună cu un buget UE suficient de mare finanțat parțial prin resurse proprii și să pună în aplicare dispoziții corespunzătoare pentru gestionarea situațiilor de criză și convergența economică;

8.      subliniază necesitatea raționalizării cheltuielilor statelor membre cu ajutorul bugetului UE, în special în domenii în care UE are mai multă valoare adăugată decât bugetele naționale;

9.      subliniază că perspectivele de creștere economică ale statelor membre ar trebui considerate ca un element esențial pentru definirea nivelului relativ al ratelor dobânzilor corespunzătoare datoriei suverane respective, în special cu privire la asistența furnizată de Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și, începând cu 2013, de Mecanismul european de stabilitate (MES);

10.    recunoaște eforturile depuse pentru consolidarea bugetară și pentru realizarea de reforme structurale de către statele membre cu un grad mare de îndatorare;

11.    subliniază faptul că băncile-mamă originare din statele membre sunt parțial responsabile pentru practicile de creditare iresponsabile ale filialelor lor din alte state membre ale Uniunii Europene, care au contribuit, de exemplu, la crearea unor bule imobiliare în Spania, Irlanda și Letonia, care au avut ca rezultat dificultățile bugetare cu care se confruntă aceste state membre în prezent; constată, prin urmare, că acordarea de asistență financiară acestor state membre îndatorate, în cazul în care acest lucru ar deveni necesar, ar servi nu numai intereselor acestora, ci și intereselor acelor state membre în care băncile-mamă nu au reușit să instituie în prealabil practici responsabile de creditare în filialele lor;

12.    subliniază că toate statele membre au o importanță sistemică; solicită un pachet de reforme exhaustiv și coeziv, care să promoveze incluziunea socială și care să remedieze deficiențele sistemului financiar; solicită dezvoltarea conceptului de trezorerie europeană în vederea consolidării pilonului economic al UEM; solicită, în plus, măsuri pentru a depăși lipsa actuală de competitivitate prin reforme structurale adecvate, care să răspundă obiectivelor Strategiei Europa 2020 și cauzelor fundamentale ale crizei datoriei publice, ori de câte ori este necesar; subliniază că statele membre trebuie să revină la finanțe publice sustenabile și la o accelerare a ritmului de creștere bazat pe politici sănătoase pentru cheltuieli publice de calitate și de colectare a veniturilor în mod echitabil și eficace;

13.    solicită Comisiei să analizeze posibilitatea unui viitor sistem de euro-obligațiuni cu scopul de a stabili condițiile în care un astfel de sistem ar genera avantaje pentru toate statele membre participante și pentru întreaga zonă euro; subliniază că euro-obligațiunile ar oferi o alternativă viabilă la piața obligațiunilor în dolari SUA și că ar putea să promoveze integrarea pieței datoriei suverane europene, costuri mai mici de creditare, un nivel mai mare de lichiditate, de disciplină bugetară și de respectare a Pactului de stabilitate și de creștere (PSC), împreună cu reforme structurale coordonate, și ar trebui să facă piețele de capital mai stabile, ceea ce va sprijini ideea unei monede euro ca „monedă de siguranță” la nivel mondial; reamintește faptul că pentru emiterea în comun de euro-obligațiuni sunt necesari pași suplimentari în direcția unei politici economice și fiscale comune;

14.    subliniază prin urmare, că, atunci când vor fi emise euro-obligațiuni, emiterea ar trebui să fie limitată la o rată a datoriei de 60% din PIB în regim de răspundere individuală și în solidar ca datorie suverană superioară și ar trebui să fie legată de stimulente de reducere a datoriilor suverane la acest nivel; sugerează că obiectivul primordial al euro-obligațiunilor ar trebui să fie reducerea datoriei suverane și evitarea hazardului moral, precum și prevenirea speculațiilor împotriva monedei euro; constată că accesul la euro-obligațiuni ar necesita un acord cu privire la anumite programe cuantificabile de reducere a datoriei și aplicarea unor astfel de programe;

15.    constată că există un acord politic cu privire la revizuirea articolului 125 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu scopul de a transforma, până în 2013, sistemul temporar al FESF într-un MES permanent; solicită ca MES să se transforme într-o agenție europeană de gestionare a datoriilor într-o etapă ulterioară și ca Parlamentului European să i se acorde un rol semnificativ în această modificare a tratatului;

16.    regretă lipsa de responsabilitate socială de care au dat dovadă specialiștii din sectorul financiar prin faptul că nu au renunțat la o parte din bonusurile proprii pe o perioadă de cel puțin un an în favoarea donării acestora pentru un proiect social, cum ar fi reducerea șomajului în rândul tinerilor din Uniune;

II.     Dezechilibrele și guvernanța la nivel mondial

17.    reamintește faptul că SUA și China sunt cele două țări care contribuie cel mai mult la dezechilibrele mondiale și invită China să devină un participant activ în sistemul mondial de guvernanță economică;

18.    constată că acea parte a economiei mondiale care nu cuprinde UE, SUA și Japonia reprezintă mai mult de jumătate, aceasta fiind o inversare recentă și fără precedent a situației dominante anterior;

19.    subliniază că reechilibrarea cererii mondiale necesită o abordare asimetrică: țările cu excedente externe însemnate (de exemplu, China) trebuie să își diversifice factorii de creștere și să stimuleze cererea internă, în timp ce țările cu deficite mari (de exemplu, SUA) trebuie să realizeze mai multe economii interne și să finalizeze reformele structurale;

20.    subliniază că piețele financiare trebuie să contribuie la o dezvoltare durabilă a economiei reale;

21.    sprijină G20 în eforturile sale de a reglementa piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri; solicită Comisiei să abordeze problema volatilității prețurilor pe piețele agricole, să aplice pe deplin toate măsurile-cadru convenite la nivelul G20 și să combată speculațiile excesive și dăunătoare, în special prin aplicarea în UE a legislației viitoare în domeniul piețelor financiare, mai precis Directiva privind abuzul de piață[6] și Directiva privind piețele instrumentelor financiare[7];

22.    reamintește importanța materiilor prime pentru Uniunea Europeană, precum și a securității alimentare și a stabilității prețurilor la nivel mondial, mai ales pentru țările în curs de dezvoltare, precum și presiunile inflaționiste pe care penuria alimentară și instabilitatea prețurilor le produc la nivel mondial; prin urmare, invită Uniunea Europeană să își intensifice eforturile în vederea reducerii dependenței de materii prime, prin îmbunătățirea rapidă a standardelor de eficiență, precum și în vederea sporirii producției și utilizării de materii regenerabile; constată că, pentru a contribui la securitatea alimentară și la stabilitatea prețurilor, metodele de producție durabile trebuie generalizate, iar mecanismele de gestionare a aprovizionării trebuie reintroduse; în acest sens, solicită o mai mare transparență și reciprocitate pe plan comercial; avertizează, în plus, împotriva tendințelor protecționiste din domeniul materiilor prime strategice;

23.    solicită o mai bună reglementare a swapurilor pe riscul de credit;

24.    observă tendința direcționării unei foarte mari părți a investițiilor private către economiile emergente, cu aporturi de aproximativ 1 000 de miliarde de dolari SUA în anul 2011[8]; solicită FMI să dezvolte un cadru pentru a preveni crearea de bule speculative prin controlul și supravegherea fluxurilor mondiale de capital și să ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni evoluțiile cu un impact negativ; recunoaște faptul că controalele privind circulația capitalurilor nu constituie un substitut pentru politicile economice corespunzătoare și ar trebui utilizate numai în ultimă instanță; subliniază nevoia ca țările să adopte măsuri în paralel împotriva formării de bule speculative;

25.    ia act de posibilul risc în ceea ce privește condițiile neoptime pentru finanțarea pe termen lung a economiei reale și concentrarea continuă a actorilor de pe piața financiară, inclusiv a instituțiilor financiare și a schimburilor financiare; în acest sens, solicită Comitetului european pentru risc sistemic să monitorizeze îndeaproape evoluția oricăror riscuri sistemice ce rezultă din concentrărilor pe piețele financiare;

26.    subliniază că, deși are un cont curent echilibrat și nu contribuie la dezechilibrele mondiale, Uniunea Europeană ar fi puternic afectată de o corecție dezordonată a dezechilibrelor printr-o depreciere a dolarului SUA; constată că UE trebuie să își coordoneze politicile cu privire la dezechilibrele comerciale și monetare în strânsă colaborare cu Statele Unite ale Americii cu scopul de a evita o depreciere rapidă a dolarului; îndeamnă Statele Unite ale Americii, dar și principalii actori mondiali, să se asigure că gestionarea monedelor devine un demers multilateral care să implice toate monedele importante din lume; salută faptul că indicatorii pentru dezechilibrele mondiale au fost anunțați și solicită ca aceștia să fie luați pe deplin în considerare în formularea politicilor macroeconomice;

27.    subliniază nevoia ca UE să abordeze o serie de provocări pentru a-și îmbunătăți rolul de actor mondial, și anume lipsa de competitivitate și convergență, insuficienta stabilitate financiară, ratele interne scăzute de ocupare a forței de muncă și de creștere, dezechilibrele interne care se accentuează odată cu aprofundarea pieței interne și a UEM, precum și o lipsă de pondere politică la nivel internațional, cauzată, printre altele, de lipsa de coerență a reprezentării sale în cadrul organizațiilor internaționale, care ar putea fi îmbunătățită prin măsuri de implementare care să asigure o reprezentare unificată a monedei euro pe plan internațional, așa cum este prevăzut în tratat;

28.    reamintește că UE trebuie să adopte o viziune unitară și că, atunci când este cazul, trebuie să reprezinte pe deplin statele membre și să susțină la nivel mondial democrația, drepturile omului, statul de drept, condiții decente de muncă și de trai, buna guvernanță, dezvoltarea durabilă, comerțul liber și echitabil, obiectivele privind schimbările climatice, în conformitate cu agenda sa internă, și, de asemenea, să lupte împotriva corupției, a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a paradisurilor fiscale;

29.    consideră că Europa ar trebui să urmărească realizarea unui acord comercial mondial echilibrat și echitabil cu scopul de a reduce contrastele dintre economiile emergente și cele dezvoltate; solicită eliminarea barierelor comerciale; consideră că lipsa unui acord comercial mondial este un handicap major, întrucât economiile emergente sunt blocate de economiile dezvoltate în ceea ce privește proiectele de export în domeniul agriculturii, în timp ce economiile emergente blochează serviciile din economiile dezvoltate;

30.    subliniază necesitatea de a deschide piețele achizițiilor publice într-un mod transparent și reciproc;

31.    subliniază importanța spiritului de reciprocitate și a avantajelor reciproce ce pot fi obținute în cadrul relațiilor Uniunii Europene cu principalii săi parteneri strategici; în acest sens, consideră că Uniunea Europeană ar trebui să se întrebe dacă nu ar fi oportun să se doteze cu instrumentele necesare pentru a cerceta practicile economice ale țărilor terțe în domeniul ajutoarelor de stat și pentru a evalua comportamente care ar putea avea drept scop transferul de tehnologii-cheie în afara teritoriului european;

32.    constată că, în prezent, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) impune o echilibrare cumulată a conturilor doar la nivel regional; solicită adoptarea unor norme contabile care să oblige toate întreprinderile și fundațiile să țină o contabilitate pentru fiecare țară în parte, precum și promovarea cooperării fiscale internaționale prin intermediul acordurilor privind schimbul de informații încheiate între autorități;

33.    reamintește insistența sa în ceea ce privește o reformă în profunzime a guvernanței economice și financiare mondiale cu scopul de a promova transparența și răspunderea și de a asigura coerența între politicile instituțiilor economice și financiare internaționale; solicită integrarea instituțiilor de la Bretton Woods – inclusiv a unei structuri de guvernanță economică mondială care trebuie mai întâi înființată – în sistemul ONU, unde ar trebui să colaboreze cu Organizația Mondială a Comerțului (OMC), cu OIM și cu o organizație mondială pentru climă care, de asemenea, trebuie creată;

34.    solicită ca țările G20 să adopte imediat măsuri politice globale și coordonate pentru a contribui la o creștere economică puternică, stabilă și echilibrată la nivel mondial; solicită implicarea parlamentelor respectivelor țări pentru a spori legitimitatea și gradul de răspundere; solicită, în plus, mai multe resurse financiare pentru FMI și o reformă a acestuia în vederea sporirii transparenței și a gradului de asumare a răspunderii și pentru ca acesta să devină mai democratic, consolidând totodată rolul său în cadrul supravegherii economice și financiare a membrilor săi în vederea stabilirii unui sistem de siguranță credibil pentru a combate dezechilibrele mondiale;

35.    subliniază că UE ar trebui să aibă un singur reprezentant în consiliul FMI pe termen mediu;

36.    solicită ca noi mecanisme de asistență financiară să fie introduse, după cum urmează:

–  un FMI reformat ar putea să acționeze ca creditor global de ultimă instanță și ar putea contracara nevoia țărilor de a acumula rezerve de monedă, în cazul în care capacitatea sa de a furniza lichidități pe termen scurt și de a asigura sisteme de siguranță financiare ar fi îmbunătățită;

–  ODM: criza actuală a evidențiat necesitatea de a crea stimulente pentru ca piețele financiare să se orienteze spre investițiile pe termen lung și dezvoltarea durabilă; rolul financiar al băncilor de dezvoltare și al organizațiilor multilaterale și bilaterale ar trebui să fie actualizat și modernizat ca răspuns la multiplicarea cererilor de finanțare din partea țărilor în curs de dezvoltare; veniturile din taxele pe tranzacții financiare ar putea fi utilizate parțial pentru atingerea ODM-urilor și vor fi necesare pentru îndeplinirea angajamentelor privind schimbările climatice; importanța unei alte finanțări pentru instrumentele de dezvoltare ar trebui să fie analizată permanent, în special restructurarea și anularea datoriilor țărilor celor mai sărace și promovarea transferurilor de fonduri; angajamentele privind viitoarea asistență oficială pentru dezvoltare ar trebui să fie reiterate, iar surse inovatoare suplimentare de finanțare pentru acoperirea deficitelor de finanțare cauzate de restrângerea activității economice în țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie analizate; statele membre ar trebui să își reafirme angajamentul de a aloca 0,7% din VNB ajutorului pentru dezvoltare cu scopul de a finanța îndeplinirea ODM-urilor;

–  Uniunea Europeană trebuie să identifice prioritățile politice și să cadă de acord asupra instrumentelor de finanțare pentru consolidarea parteneriatului euro-mediteraneean ca urmare a revoltelor și evoluțiilor ulterioare din țările partenere din sudul Mării Mediterane; este necesar, în acest context, ca euro-obligațiunile pentru proiecte să se extindă la proiectele euro-mediteraneene din domeniul educației, al transporturilor și al energiei durabile, creatoare de valoare adăugată pe ambele maluri ale Mării Mediterane;

III.   Considerente în favoarea unui nou sistem monetar

37.    reamintește că un război valutar nu este în avantajul niciunei țări și al niciunui bloc de țări și că acesta ar putea inversa orice eforturi depuse de cetățenii UE ca răspuns la necesitatea de a reduce datoriile suverane și de a se angaja în reforme structurale; constată că moneda euro a împiedicat izbucnirea unei crize valutare de tipul celor care, în trecut, au fost asociate adesea cu crizele financiare; reamintește că normele din sistemul comercial multilateral (OMC) nu acoperă fluxurile de capital și nu sunt însoțite de un sistem monetar multilateral;

38.    reamintește obiectivul G20 din Coreea de a construi un sistem monetar internațional (SMI) mai stabil și mai rezistent; recunoaște preocuparea la nivel mondial cu privire la funcționarea sistemului monetar internațional și solicită să se depună urgent eforturi majore în această direcție; solicită, prin urmare, reformarea SMI în așa fel încât să asigure cooperarea macroeconomică sistematică și cuprinzătoare, însoțită de o creștere durabilă și echilibrată la nivel mondial;

39.    subliniază faptul că SMI ar trebui să abordeze, printre altele:

–  cursurile de schimb: primul pas ar fi aplicarea unor politici care să permită cursurilor de schimb să se ajusteze treptat și suficient fundamentelor macroeconomice în schimbare;

–  moneda de rezervă: ar fi nevoie de reforme în sistemul rezervelor internaționale pentru a se evita situațiile în care rezervele conduc la dezechilibre la nivel mondial; sistemul internațional actual de rezerve bazat pe dolari ar putea fi înlocuit treptat de un sistem multilateral axat pe drepturile speciale de tragere (DST), care reprezintă un coș cuprinzător de monede din întreaga lume, în special renminbiul chinezesc și realul brazilian;

–  fluxurile de capital: ar trebui să fie adoptat un sistem multilateral de norme pentru a favoriza circulația pe termen lung a capitalului, pentru a facilita ieșirile nespeculative de capital și pentru a evita efectele perturbatoare pe piețele fragmentate ale titlurilor de valoare, precum și pentru a asigura funcționarea transparentă, deschisă și armonioasă a piețelor obligațiunilor de tezaur, evitând totodată utilizarea abuzivă a acestora, de exemplu, ca mijloace de promovare a unei politici mercantile sau protecționiste;

40.    solicită, de asemenea, să se analizeze – pe termen lung – posibilitatea de a crea o rezervă valutară mondială bazată inițial pe dezvoltarea și transformarea DST și a FMI;

IV.   Creșterea competitivității și sustenabilității UE și implementarea Strategiei Europa 2020 prin încurajarea inovării și a investițiilor pe termen lung pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică

Competitivitate, convergență și Strategia Europa 2020

41.    solicită să se țină seama în totalitate și cu consecvență de obiectivele Strategiei Europa 2020 și de necesitatea de a depăși toate dezechilibrele interne ale UE în momentul definirii conținutului Semestrului european;

42.    subliniază importanța unor politici bazate pe sprijin reciproc ale Uniunii în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și de creare de locuri de muncă, susținute de diverse instrumente precum, de exemplu, educația orientată spre viitor, strategiile privind protecția mediului, schimbările climatice și energia, eficiența resurselor, politica agricolă reînnoită, politica de coeziune, strategiile de inovare și de cercetare și dezvoltare, bugetul UE reînnoit și bugete naționale mai uniforme în vederea realizării acestor obiective comune;

43.    subliniază faptul că elementul de sustenabilitate al Strategiei Europa 2020 trebuie să fie integrat în toate domeniile politice pertinente pentru ca UE să-și recâștige locul de lider mondial; subliniază că o soluție fundamentală pentru menținerea competitivității Europei în cadrul economiei mondiale este ca aceasta să preia inițiativa în procesul de transformare ecologică către o societate durabilă, cu o utilizare eficientă a resurselor; subliniază faptul că investițiile la scară largă în infrastructuri cu un impact minim asupra mediului, în energii regenerabile și în utilizarea eficientă a resurselor sunt un mod remarcabil de stimulare a redresării economice și de promovare a creșterii economice pe termen lung și a creării de locuri de muncă;

44.    reamintește că întregul potențial al pieței unice nu a fost încă valorificat și că o nouă dorință politică și măsuri ferme sunt necesare pentru deblocarea întregului său potențial pentru o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii sociale și pentru locuri de muncă; subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare sectorul european al serviciilor și de a îmbunătăți comerțului cu servicii;

45.    subliniază faptul că succesul Strategiei Europa 2020 depinde de angajamentul asumat de UE în ansamblul său, de asumarea răspunderii de către statele membre, parlamentele naționale, autoritățile regionale și partenerii sociali; reamintește importanța unui dialog social ferm și care funcționează corect și a acordurilor colective în cadrul Strategiei Europa 2020, precum și a promovării unui dialog social european veritabil cu privire la politicile și măsurile macroeconomice; constată că aceste măsuri ar trebui aplicate pentru a obține un consens larg cu privire la direcția de urmat;

46.    ia act de competențele și responsabilitățile sporite ale autorităților regionale și locale; reamintește faptul că două treimi din investițiile publice din Europa rămân la nivel subnațional; constată că alegerea nivelului la care se fac și se pun în aplicare investițiile publice are un impact considerabil asupra eficienței acestora; prin urmare, subliniază importanța garantării că investițiile publice sunt realizate la nivelul cel mai eficient de guvernanță;

47.    îndeamnă parlamentele naționale și guvernele statelor membre ca, atunci când se angajează într-un procesul decizional intern, să acționeze în mod responsabil față de UE și să includă dimensiunea UE în dezbaterile lor naționale;

48.    subliniază că o consolidare bugetară trebuie să fie însoțită de obiective pe termen mediu și lung, cum ar fi cele identificate de Strategia Europa 2020, în special în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, incluziunea socială, investițiile în infrastructură, utilizarea eficientă a resurselor, transformare ecologică a economiei și o economie bazată pe cunoaștere, astfel încât să se sporească competitivitatea și coeziunea socială și teritorială; ia act de faptul că diferitele politici la nivel național și la nivelul UE ar trebui să ofere un sprijin coerent strategiei și că disciplina bugetară poate, dacă este impusă în absența unei strategii bine definite, să submineze perspectivele de creștere economică, să reducă competitivitatea și să dăuneze grav economiei pe termen lung; reamintește că, întrucât metoda deschisă de coordonare a eșuat, Strategia Europa 2020 ar trebui să includă obiective cu caracter obligatoriu stabilite de Comisie pentru statele membre, cu valori maxime și minime care să fie aplicate anumitor aspecte macroeconomice ale economiei acestora;

49.    solicită un audit financiar strict al tuturor statelor membre, care să fie inițiat de Comisie în strânsă cooperare cu Eurostat, pentru a stabili starea lor financiară reală, permițând astfel luarea unor decizii bazate pe fapte cu privire la strategia Europa 202 și la proiectele regionale și de coeziune; solicită o verificare a tuturor programelor de finanțare din Uniunea Europeană, precum și a subvențiilor naționale și regionale; recomandă intensificarea proiectelor și programelor al căror succes este vital și, în schimb, eradicarea subvențiilor și a schemelor de dezvoltare economică ineficiente;

50.    subliniază faptul că femeile, în special, sunt supuse unui risc mai mare de a trăi în sărăcie; constată că gradul de sărăcie în rândul copiilor a crescut într-o serie de state membre în timpul crizei; subliniază că acest lucru este inacceptabil și că tendințele negative trebuie să fie inversate; solicită, prin urmare, în special organizarea ONG-urilor existente într-o rețea solidă de eradicare a sărăciei în rândul copiilor prin intermediul unor abordări axate pe copii, al unor obiective specifice copiilor și cu un accent puternic pe drepturile copiilor;

51.    constată că sistemele solide de asigurări sociale sunt stabilizatori economici importanți în perioade dificile; subliniază, prin urmare, că, deși există o nevoie de a consolida finanțele publice, există, de asemenea, un argument convingător în favoarea garantării serviciilor din sectorul public și menținerii în consecință a nivelurilor existente de protecție socială; solicită adoptarea de măsuri care să vizeze reducerea inegalităților între venituri, în special prin combaterea șomajului în rândul tinerilor;

52.    subliniază că recesiunea economică nu ar trebui să încetinească progresul politicilor de reconciliere în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată, în special cele care facilitează accesul femeilor la piața forței de muncă;

53.    ia act de provocările generate de criză, și anume încetinirea considerabilă a activității economice, o scădere a ritmului de creștere, cauzată de o creștere puternică a șomajului structural și pe termen lung, precum și o scădere a ratei investițiilor publice și private și o intensificare a concurenței din partea economiilor emergente;

54.    recunoaște că, pentru depășirea dezechilibrelor actuale din interiorul UE, nu va fi suficientă o abordare universală și că, pentru a fi eficace, coordonarea politicilor economice va trebui să țină seama în mod corespunzător de punctele de plecare ale diferitelor economii naționale și de caracteristicile specifice ale acestora; subliniază nevoie de coordonare economică și de progrese în restabilirea unor finanțe viabile;

55.    solicită o mai mare compatibilitate și complementaritate între bugetele naționale și bugetul UE; consideră că următorul cadru financiar multianual trebuie să se concentreze pe domeniile-cheie prioritare ale Strategiei Europa 2020 și ar trebui să asigure finanțarea adecvată a inițiativelor emblematice în domeniile în care UE are competențe comune cu statele membre, ceea poate oferi o puternică valoare adăugată europeană;

56.    subliniază că atât politicile agricole, cât și cele de coeziune trebuie să joace un rol-cheie în sprijinirea Strategiei Europa 2020; își exprimă convingerea că reforma PAC ar trebui continuată în contextul unui răspuns adresat provocărilor globale; consideră că reușita Strategiei Europa 2020 se bazează pe asigurarea coerenței politicilor UE, inclusiv pe diverse aspecte ca alinierea bugetelor naționale și a bugetului UE, inclusiv PAC și fondurile de coeziune, de exemplu, prin garantarea unei alocări echitabile a resurselor între statele membre și regiuni, pe baza unor obiective clare, menite să sporească convergența și să încurajeze competitivitatea, cu accent pe statele membre și regiunile cele mai defavorizate și pe politici în domenii precum educația, inovarea și finanțarea cercetării și dezvoltării;

57.    reamintește, în plus, că Strategia Europa 2020 va fi credibilă doar dacă va fi susținută de resurse financiare adecvate, și, prin urmare, susține:

–  adoptarea unor concluzii coerente în contextul următorului cadru financiar multianual și al unui buget al UE axat pe politici care să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

–  alocarea fondurilor UE pe baza eficacității și relevanței lor economice, sociale și ecologice, fondurile care nu au fost utilizate de statele membre putând fi realocate investițiilor publice sustenabile la nivelul UE pentru proiecte sau programe comune destinate promovării creșterii, competitivității și ocupării forței de muncă, precum investiții în infrastructură, educație și formare profesională, inovare, cercetare și dezvoltare;

–  acordarea de asistență tehnică orientată către îmbunătățirea absorbției fondurilor și realizarea efectivă a proiectelor de investiții;

–  un rol mai important pentru Banca Europeană de Investiții (BEI) în consolidarea rolului catalizator și a funcției stimulative a fondurilor structurale;

–  dezvoltarea în continuare și utilizarea optimă a instrumentelor de finanțare inovatoare, care implică în special BEI și Fondul European de Investiții (FEI), precum și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) (de exemplu, combinarea subvențiilor și împrumuturilor, instrumentele de capital de risc, noile forme de partajare a riscului și de garanții);

–  măsurile de orientare a economiilor private către investiții pe termen lung cu ajutorul unor stimulente și mecanisme adecvate;

–  conceperea unei finanțări inovatoare pe termen lung care să includă atât fonduri publice, cât și private;

–  introducerea obligațiunilor pentru finanțarea proiectelor în vederea asigurării accesului la capitalul privat pentru a răspunde necesităților de infrastructură ale Europei;

–  măsurile de garantare a disponibilității unor cantități semnificativ mai mari de capital de risc legate de investiții pe termen lung;

–  măsurile pentru a facilita accesul la finanțare și a asigura mai puțină birocrație, în special pentru IMM-uri, menținând, în același timp, standarde stricte de transparență;

Politicile energetice, de transport și piața internă

58.    consideră că instituirea unei Comunități Europene a Energiei este un proiect politic esențial pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020 și a obiectivului de tranziție către energii regenerabile, maximizând totodată eficiența energetică, sporind independența energetică a UE și creând o veritabilă piață interconectată a energiei; subliniază importanța dimensiunii externe a politicii sale energetice;

59.    consideră că relațiile dintre țările producătoare de petrol și gaze naturale și țările consumatoare, în primul rând țările europene, ar trebui consolidate, având în vedere evoluțiile recente în peisajul politic din zona Mării Mediterane; consideră că trebuie să se implementeze de urgență o politică comună pentru un sector energetic și o aprovizionare cu materii prime sustenabile în vederea evitării efectelor negative care ar putea prelungi procesul de redresare și întârzia dezvoltarea viitoare a economiei europene;

60.    subliniază rolul-cheie pe care îl joacă raționalizarea principiilor de utilizare eficientă a resurselor în toate politicile UE pentru asigurarea competitivității UE, inclusiv conceperea de noi produse și servicii inovatoare, noi modalități de a reduce resursele utilizate, de a reduce la minimum deșeurile, de a îmbunătăți gestionarea stocurilor de resurse, de a schimba modelele de consum, de a îmbunătăți logistica, de a garanta că procesele de producție, metodele de gestionare și cele comerciale sunt optimizate, astfel încât să se garanteze că produsele și serviciile sunt concepute din perspectiva întregului lor ciclu de viață;

61.    reamintește că accesul la energie și la materii prime, precum și utilizarea eficientă a acestora sunt esențiale pentru asigurarea competitivității generale a UE; subliniază că, pentru a rămâne competitivă pe termen lung, UE trebuie să fie lider mondial în promovarea economisirii de energie și a eficienței energetice, în cercetarea și investirea în noi tehnologii ecologice, în diversificarea și raționalizarea aprovizionării cu energie, precum și în dezvoltarea și utilizarea sporită a surselor de energie regenerabile; reamintește că reducerea dependenței de importurile de energie și de materii prime contribuie la asigurarea competitivității UE, contribuind totodată la atingerea obiectivelor UE privind inflația;

62.    subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită unei politici sustenabile de transporturi, în special, extinderii rețelelor de transport european, optimizarea accesului la acestea în regiunile mai puțin dezvoltate, prin intermediul resurselor fondurilor structurale și de coeziune, putând contribui decisiv la consolidarea pieței unice; subliniază importanța de a dispune de un sistem de transporturi eficient și interconectat, care să faciliteze libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a mărfurilor și a serviciilor și să promoveze creșterea economică; subliniază importanța rețelelor transeuropene de transport (TEN-T) în vederea furnizării unei valori adăugate europene importante, deoarece acestea contribuie la eliminarea blocajelor, îndepărtarea barierele fizice precum ecartamentele diferite ale căilor ferate, și la crearea unor infrastructuri transfrontaliere;

63.    consideră că Actul privind piața unică este o inițiativă politică esențială care stă la baza obiectivelor strategiei Europa 2020 și a inițiativelor emblematice destinate exploatării pe deplin a potențialului de creștere al pieței interne și finalizării pieței unice, în spiritul raportului Monti; subliniază că această criză a dovedit în mod clar importanța consolidării bazei industriale a UE și a potențialului său de inovare prin facilitarea accesului la piață și a mobilității și prin combaterea fragmentării sociale și teritoriale în întreaga Uniune;

Mobilitatea și migrația

64.    subliniază că atât revoltele majore din regiunile învecinate, cât și evoluțiile demografice din cadrul Uniunii Europene impun o politică comună în materie de migrație; subliniază că trebuie încurajate accesul la piața muncii și mobilitatea, prin oferirea de condiții și drepturi sociale și de încadrare în muncă egale pentru toți, inclusiv recunoașterea calificărilor profesionale și a diplomelor în întreaga Uniune Europeană, împreună cu posibilitatea de a transfera prestațiile de asigurări sociale și pensiile, pentru a consolida piața unică europeană;

65.    consideră că Acordul Schengen rămâne o reușită de excepție pentru cetățenii Uniunii și că ar trebui protejat; solicită consolidarea cooperării în acest sens; își exprimă îngrijorarea profundă față de posibilele schimbări aduse normelor Schengen; insistă asupra necesității ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător în procesul legislativ și subliniază importanța împiedicării statelor membre de a lua decizii unilaterale în acest domeniu; reamintește că adoptarea Acordului Schengen a reprezentat un pas către o mai mare integrare europeană și că principiul liberei circulații a persoanelor trebuie să fie protejat;

66.    solicită o politică de imigrație comună a UE și salută propunerile Comisiei de a oferi mai multe căi legale de a veni și a lucra în UE; subliniază necesitatea unei reforme a sistemului actual de cărți albastre (prin extinderea acestuia la un număr mult mai mare de locuri de muncă și profesii); constată că angajatorii din UE sunt tot mai dependenți de resortisanți din țări din afara Europei pentru a prelua locuri de muncă în sectoare precum agricultura, horticultura, turismul, îngrijirea și asistența persoanelor vârstnice, întrucât tot mai puțini cetățeni ai Uniunii sunt disponibili pentru munca în aceste sectoare; consideră că propunerea Comisiei privind lucrătorii sezonieri trebuie să ofere acestor lucrători, care sunt deseori vulnerabili și neprotejați, condiții mai bune și un statut legal solid pentru a preveni exploatarea acestora;

IMM-urile, inovarea și cercetarea și dezvoltarea

67.    recomandă Comisiei să încurajeze și să faciliteze o mai mare finanțare prin capitaluri proprii a IMM-urilor, fie prin capital de risc, fie prin cotarea acțiunilor la bursă, o mai mare asistență prin intermediul fondurilor structurale și o mai mică dependență de îndatorare, în special în cazul societăților din sectorul de înaltă tehnologie aflate în faza de demarare a activității, care au mare nevoie de capital pentru cercetare și dezvoltare; subliniază necesitatea consolidării instrumentului de garantare din cadrul Programului-cadru pentru competitivitate și inovare (CDT) și a simplificării accesului la finanțare pentru IMM-uri; atrage atenția că este în special necesar să se încurajeze și să se sprijine femeile întreprinzătoare;

68.    recunoaște rolul economiei sociale (al treilea sector) în Europa și semnificația sa pentru încurajarea inovării; subliniază nevoia unor politici privind achizițiile publice strategice, ecologice și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor în Europa, în vederea sprijinirii unui sector al inovării echitabil și competitiv;

69.    îndeamnă ca Băncii Europene de Investiții și Fondului European de Investiții să li se acorde un rol principal la nivel european în eliberarea unor fonduri pentru IMM-uri prin intermediul unor proceduri optimizate și mai clare, colaborând astfel cu instituțiile financiare ale statelor membre și evitând crearea de sisteme paralele cu structurile deja existente la nivel național, astfel încât IMM-urile să își poată găsi cu ușurință punctul de intrare obișnuit; recomandă ca BEI/FEI să acționeze ca un filtru, concentrându-se pe sectoarele prioritare din cadrul Strategiei UE 2020, pentru a consolida economia, ocuparea forței de muncă, sustenabilitatea ecologică și utilizarea eficientă a resurselor, acționând ca mentori pentru grupurile de IMM-uri selectate și luând parte la discuții cu băncile și echipele lor de gestionare a riscurilor cu scopul de a ajuta IMM-urile să obțină împrumuturi pe termen lung; solicită să se utilizeze la maximum capacitatea BEI de a furniza finanțare;

70.    solicită statelor membre să accelereze procesul de punere în aplicare a măsurilor stabilite de Small Business Act (2008) și de revizuirea acestuia, publicată la 23 februarie 2011, în vederea reducerii sarcinilor administrative, facilitării accesului IMM-urilor la finanțare și sprijinirii internaționalizării IMM-urilor;

71.    subliniază faptul că următoarea generație de programe de finanțare ale UE trebuie să sprijine sistematic IMM-urile inovatoare și creatoare de locuri de muncă pe piața internă și la nivel mondial; subliniază necesitatea de a facilita crearea rapidă de noi întreprinderi, utilizând noile tehnologii, de a îmbunătăți finanțarea acestora, de a reduce sarcinile administrative și de a promova internaționalizarea acestora; consideră că ar fi recomandabilă recunoașterea rolului central al sistemului de bănci populare și regionale care garantează optimizarea strategiei de ajutor și susținerea reală a sectorului IMM-urilor;

Impozitare

72.    subliniază faptul că atât UEM, cât și piața internă au nevoie de o mai mare coordonare a politicilor fiscale naționale; subliniază faptul că ar trebui îmbunătățită calitatea impozitării pentru a oferi stimulentele adecvate pentru ocuparea forței de muncă, inovare și a investiții pe termen lung; solicită Comisiei să analizeze, în contextul Semestrului european, rezistența fiscală a sistemelor fiscale ale statelor membre astfel încât reformele fiscale ale acestora să reziste la fluctuațiile economice și să nu conteze în mod inutil pe baze de impozitare foarte ciclice sau cunoscute ca fiind predispuse la bule economice;

73.    sprijină Comisia în eforturile sale de combatere a concurenței fiscale dăunătoare, a evaziunii sau a fraudei fiscale și a paradisurilor fiscale, atât în UE, cât și la nivel internațional, de îmbunătățire a sistemelor de colectare a taxelor și de introducere a unei baze de impozitare consolidate comune pentru întreprinderi cu limite fiscale ulterioare orientative, precum și a unui sistem de impozitare simplificat și specific pentru IMM-uri; salută strategia privind TVA, care urmează să fie prezentată de către Comisie cu scopul de a crea un sistem rezistent la fraudă;

74.    constată că combaterea fraudei și a evaziunii fiscale și îmbunătățirea sistemului de colectare a taxelor, de asemenea în legătură cu țările terțe, trebuie să reprezinte un aspect esențial al eforturilor actuale depuse de statele membre în vederea consolidării bugetare;

75.    consideră că o astfel de mișcare este critică în contextul actual, când statele membre trebuie să își consolideze bugetele; constată că concurența fiscală este acceptabilă atât timp cât nu pune în pericol capacitatea statelor membre de a colecta veniturile preconizate în mod rezonabil și reamintește că ar trebui găsite soluții pentru minimizarea concurenței fiscale dăunătoare;

76.    consideră că alocarea fondurilor UE ar trebui să țină seama de strategia de impozitare a statelor membre și de dorința lor de a coopera în combaterea evaziunii fiscale și promovarea unei cooperări fiscale mai strânse;

77.    recunoaște lipsa unei definiții comune a paradisurilor fiscale; solicită cel puțin o definiție unică acceptată la nivel european, în așteptarea ajungerii la un acord asupra unei definiții la nivel mondial;

Ocuparea forței de muncă

78.    subliniază faptul că locurile de muncă noi și mai bune reprezintă o condiție prealabilă pentru o strategie de creștere corectă, ecologică și inteligentă, și, în consecință, solicită:

–  crearea de noi locuri de muncă în sectoarele bazate pe inovare, cercetare și dezvoltare, cum ar fi sectoarele energetic și ecologic, într-un mod care să asigure un echilibru de gen;

–  măsuri de îmbunătățire a eficacității sprijinului UE actual pentru crearea directă de locuri de muncă disponibile în statele membre în temeiul Fondului social european;

–  măsuri pentru facilitarea participării pe piața muncii a femeilor (îndeosebi printr-o sporire considerabilă a serviciilor de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile), a lucrătorilor în vârstă (fără a le afecta dreptul la pensie și la asigurări sociale) și a imigranților legali și pentru reducerea șomajului, în special în rândul tinerilor;

–  măsuri de sporire a calității educației și a formării profesionale și promovarea eficace a învățării de-a lungul vieții și a spiritului antreprenorial în vederea consolidării capacității de angajare a lucrătorilor și a dezvoltării unui capital uman competitiv;

–  dezvoltarea oportunităților de angajare și a programelor de incluziune socială pentru grupurile cele mai vulnerabile, precum populația de etnie romă și persoanele cu dizabilități;

–  locuri de muncă sustenabile, de înaltă calitate, care să asigure venituri decente în agricultură și în zonele rurale;

–  măsuri de combatere a muncii ilegale;

79.    subliniază că, în mare măsură, șomajul din statele membre în care sunt aplicate în prezent măsuri de austeritate este cauzat de declinul activității economice în general, înregistrându-se o sporire alarmantă a ratei șomajului pe termen lung; constată că problema șomajului pe termen lung trebuie abordată de urgență, deoarece poate afecta în mod grav creșterea pe termen lung în țările vizate și, în consecință, poate reduce perspectivele de competitivitate ale întregii Uniuni;

80.    constată că piața muncii a UE ar putea rămâne fragmentată pe termen lung, ca rezultat al actualei crize, pe de o parte cu o concentrare a unei forțe de muncă de înaltă calitate în statele membre cu conturi curente echilibrate și, pe de altă parte, cu rate sporite ale șomajului și cu o lipsă a unei forțe de muncă competitive în statele membre cel mai grav afectate de criză și, de asemenea, care se confruntă cu cele mai mari datorii;

81.    consideră că există încă nevoia de a aborda problema guvernanței corporative în ceea ce privește stimulentele de gestionare pentru investiții pe termen lung și crearea de locuri de muncă; sugerează întocmirea unui raport anual de evaluare a responsabilității corporative sociale și de mediu pentru toate societățile cotate cu peste 250 de angajați și o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro;

Strategia de învățământ

82.    subliniază importanța educației copiilor, a educației profesionale și universitare și a educației adulților în vederea inovării și a creșterii economice și subliniază importanța unei implementări adecvate a flexicurității; subliniază necesitatea de adaptare a sistemelor de educație și de formare profesională pentru ca populația să își poată însuși mai bine cunoștințele și aptitudinile necesare asigurării unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă, productivitate, creștere economică și competitivitate;

83.    propune crearea unui program european de stagii profesionale asemănător programului Erasmus, cu implicarea deplină a sectorului privat; consideră că un astfel de program ar trebui să implice grupuri de universități, universități de științe aplicate, institute de formare profesională, industria, piețele financiare, IMM-urile și companiile mari, și ar trebui să ofere cetățenilor, inclusiv grupurilor vulnerabile, acces la formare, în special în ceea ce privește competențele transferabile din economia bazată pe cunoaștere, astfel încât să încurajeze învățarea pe tot parcursul vieții;

84.    sprijină ferm introducerea unor măsuri de creștere a calității învățământului superior în Europa, printre altele, prin reducerea în continuare a barierelor din calea mobilității studenților, prin îmbunătățirea legăturilor dintre mediul academic și cel de afaceri și prin stimularea unui spirit antreprenorial mai puternic în societate; propune introducerea unei burse europene de inovare, menită să contribuie la promovarea cunoștințelor și a competențelor utilizate în sectoare inovatoare, permițând în același timp crearea unor rețele și cooperarea în UE; consideră că o astfel de bursă s-ar adresa tinerilor în cadrul unor programe educațional-profesionale, înființate și implementate în mod specific în fiecare dintre statele membre;

85.    subliniază nevoia de a crea condiții, la nivel european și național, pentru ca sectorul privat să sporească investițiile în C&D; observă că finanțarea universităților se realizează predominant prin bugetele naționale, aflate deja sub presiune în vederea consolidării; în consecință, încurajează statele membre să se asigure că sistemele lor de finanțare a universităților sunt concepute în așa fel încât să crească capacitatea Europei de dezvoltare tehnologică, de inovare și de creare de locuri de muncă;

86.    consideră că, pentru a încuraja statele membre să investească mai mult în domeniul educației, în contextul evaluării obiectivelor bugetare pe termen mediu ale statelor membre ar trebui acordată o atenție specială cheltuielilor publice pentru educație, cercetare și formare profesională;

87.    sprijină apelul lansat de Asociația Europeană a Universităților (EUA) pentru sporirea investițiilor publice în învățământul superior la 3 % din PIB; consideră că acest obiectiv necesită o evaluare calitativă a acestor cheltuieli atunci când se evaluează PSC;

88.    solicită îmbunătățirea educației pentru locuri de muncă ce nu necesită studii universitare prin dezvoltarea formării vocaționale;

V.  Regândirea Uniunii Europene: dincolo de guvernanța economică europeană

89.    subliniază că Uniunea Europeană se află la o răscruce: fie statele membre decid să își unească forțele pentru consolidarea integrării, fie, din cauza stagnării la nivel decizional și a divergențelor la nivel economic, UE s-ar putea dezmembra;

90.    atrage atenția cu privire la riscul unei Uniuni fragmentate, vulnerabile în fața protecționismului și tendințelor populiste;

91.    invită la o Uniune politică mai democratică, în care instituțiilor UE să li se acorde un rol mai solid atât în proiectarea, cât și în punerea în aplicare a politicilor comune; subliniază importanța consolidării legitimității democratice și a controlului Uniunii;

92.    subliniază importanța respectării principiilor proiectului european, și anume egalitatea statelor membre, solidaritate, coeziune și cooperare; atrage atenția asupra nevoii de adeziune la aceste principii prin abordarea eficace a dezechilibrelor interne și prin trecerea la o convergență considerabilă printr-o coordonare între statele membre din zona euro și statele membre din afara zonei euro;

93.    subliniază nevoia unei Comisii Europene mai puternice, care să fie într-o mai mare măsură răspunzătoare în fața Parlamentului și care să joace rolul de voce principală a cetățenilor, îndeosebi în ceea ce privește furnizarea unui spațiu de dezbateri transfrontaliere publice, având în vedere efectul de domino al deciziilor naționale în domenii precum guvernanța economică și socială;

94.    subliniază că guvernanța economică, însoțită de politici economice, fiscale și sociale convergente, trebuie să fie organizată folosind metoda comunitară și dirijată de către instituțiile Uniunii, cu implicarea deplină a parlamentelor naționale;

95.    consideră că noua legislație privind Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și cele trei autorități europene de supraveghere reprezintă un prim pas în direcția cea bună, dar că este nevoie de noi progrese în vederea asigurării, în special, a supravegherii directe la nivelul Uniunii a instituțiilor sistemice, cum ar fi entitățile extrem de îndatorate, și a aplicării unui set unic de norme; subliniază necesitatea de a acorda resurse umane și financiare noilor autorități, proporțional cu responsabilitățile aflate în mod corespunzător în creștere;

96.    consideră că, alături de supravegherea menită să asigure stabilitatea financiară, există o nevoie de mecanisme de supraveghere și de prevenire a bulelor potențiale și de alocare optimă a capitalului în lumina provocărilor și obiectivelor macroeconomice, precum și o nevoie de investiții în economia reală; consideră, în plus, că politica de impozitare trebuie să fie utilizată ca un instrument în acest scop;

97.    solicită Comisiei să prezinte propuneri suplimentare pentru reglementarea structurilor de pe piețele financiare ale căror dimensiuni, integrare sistemică, complexitate și interconectivitate pot reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare și a capacității autorităților de reglementare de a rezista cererilor lor, incluzând măsuri care să permită autorităților de supraveghere să le monitorizeze activitățile și, în special, sistemul bancar alternativ și nivelul acestora de levier; invită Comisia să examineze opțiunile de reglementare, precum limitarea sau descurajarea în ceea ce privește mărimea și modelul de afaceri;

98.    subliniază faptul că, pentru soluționarea crizei datoriei publice și creșterea competitivității UE, a convergenței și a solidarității, se impune o reorientare a competențelor și a cheltuielilor către Uniunea Europeană;

99.    conchide că, în vederea consolidării uniunii politice și democratice și a integrării economice, adaptate la uniunea monetară, toate cheltuielile relevante de la bugetul UE trebuie raționalizate în mod eficace cu scopul de a spori competitivitatea regiunilor cel mai puțin competitive și a UE în ansamblu, astfel încât să se maximizeze forța economică a UE în interesul cetățenilor săi, menținând sau recâștigând în același timp un echilibru social echitabil; consideră, prin urmare, că bugetul UE trebuie să se ridice la un nivel cuprins între 5% și 10% din PIB-ul Uniunii; solicită ca, în paralel cu creșterea bugetului UE pe baza propriilor resurse - pentru finanțarea politicilor și a măsurilor în domeniul politicii externe și de securitate, în sectoarele energiei și transporturilor, în cooperarea pentru dezvoltare și cercetare și dezvoltare – bugetele naționale ar trebui reduse pentru a asigura neutralitatea taxelor pentru cetățeni;

100.  subliniază necesitatea de a realiza un echilibru mai bun între politicile economice și sociale, inclusiv prin consolidarea și instituționalizarea dialogului social macroeconomic;

101.  reamintește că legitimitatea Uniunii Europene decurge din valorile democratice pe care le vehiculează, din obiectivele pe care le urmărește și din competențele, instrumentele și instituțiile de care dispune; consideră că, pentru aprofundarea integrării economice europene, este necesară asigurarea stabilității zonei euro și a întregii Uniuni, fiind necesare progrese suplimentare în ceea ce privește: reprezentarea externă a zonei euro, votul cu majoritate calificată asupra unei baze de impozitare, măsurile de combatere a fraudei și evaziunii fiscale, posibila emitere reciprocă de titluri de creanțe publice și de euro-obligațiuni pentru a stimula disciplina bugetară, capacitatea de împrumut a UE, un echilibru mai bun între politicile sociale și cele economice, resursele proprii pentru bugetul UE și rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European;

102.  consideră că deciziile politice cu privire la guvernanța economică nu ar trebui să pună în pericol angajamentele convenite la nivelul UE care reflectă obiectivele și interesele tuturor statelor membre, iar astfel de decizii ar trebui să se bazeze pe tratat și ar trebui să beneficieze de implicarea instituțională deplină a Comisiei Europene și a Parlamentului European și de controlul asigurat de acestea;

103.  solicită o strategie cuprinzătoare ca răspuns la provocările cu care se confruntă Uniunea, cu o guvernanță economică consolidată drept piatră de temelie a răspunsului UE; de asemenea, solicită menținerea determinării cu privire la urmărirea obiectivelor de consolidare fiscală, creștere durabilă, îmbunătățire a reformelor structurale și de redresare a sectorului financiar; ia act de Pactul euro plus propus de Consiliu, ca element component al pachetului de guvernanță economică, care face în prezent obiectul unor negocieri între Parlament și Consiliu;

104.  solicită ca Tratatul Euratom să fie transformat într-o Comunitate Europeană a Energiei responsabilă de noi capacități de producție a energiei electrice în vederea unei configurații energetice eficiente, inclusiv de energiile regenerabile, de eficiența energetică, de rețelele de transport, de facilitățile de depozitare și de securitatea aprovizionării, de negocierile cu țări terțe și de furnizarea de servicii universale la prețuri accesibile;

105.  consideră că, alături de modificările tratatului necesare pentru mecanismul de stabilitate, aceste aspecte interconectate ar trebui să fie abordate în cadrul unei Convenții, care să se întrunească în conformitate cu articolul 48 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

106.  consideră că, în cazul în care aceste aspecte nu vor fi abordate, se va impune o trecere la cooperarea consolidată în conformitate cu articolul 329 din TFUE pentru a permite zonei euro să funcționeze în mod democratic și eficace;

107.  reamintește că un răspuns european la actuala criză trebuie să se bazeze pe o integrare europeană aprofundată, pe aplicarea metodei comunitare, pe consolidarea dialogului interparlamentar, pe promovarea dialogului social, pe consolidarea statului social prin sprijinirea incluziunii sociale, pe crearea de locuri de muncă și creștere durabilă, precum și pe dezvoltarea în continuare a economiei sociale de piață și a valorilor sale, drept obiectiv esențial al Uniunii Europene, astfel încât toți cetățeni să adere la proiectul european pe baza valorilor consacrate în tratate și în Crata drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

108.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, președintelui Consiliului European, președintelui Eurogrupului, Băncii Centrale Europene, Băncii Europene de Investiții, Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Comitetului Economic și Social, Comitetului Regiunilor, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și partenerilor sociali.

• [1]  JO C 230 E, 26.8.2010, p. 11.
• [2]  Texte adoptate P7_TA(2010)0376.
• [3]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0080.
• [4]  ,Eurostat, Statistici, 9/2010, Populația și condițiile sociale http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-10-009/EN/KS-SF-10-009-EN.PDF
  și Comisia Europeană, Șomajul în Europa 2010 (http://ec.europa.eu/employment_social/eie/executive_summarys_en.html#top).
• [5]  European Commission, Impact of the current Economic and Financial crisis on potential output, Occasional Papers 49, iunie 2009, tabelul V, p 33 (http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication15479_en.pdf).
• [6]  Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO L 96, 12.4.2003, p. 16).
• [7]  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).
• [8]  Staff Position Noteposition, FMI; 19 februarie 2010, SPN/10/04, Capital Inflows: The Role of Controls.

EXPUNERE DE MOTIVE

Mandatul și prelungirea mandatului

Prin Decizia sa din 7 octombrie 2009, Parlamentul European a înființat o Comisie specială privind criza financiară, economică și socială (CRIS):

La 20 octombrie 2010, Parlamentul European a adoptat Rezoluția referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate pe baza raportului de la jumătatea perioadei al CRIS, adoptat în comisie la 29 septembrie 2010.

Dar a pune capăt mandatului comisiei speciale în toiul crizei financiare, economice și sociale ar fi dat impresia că Parlamentul European considera criza ca soluționată, în vreme ce piețele financiare erau departe de a fi stabilizate, iar cetățenii și întreprinderile încă înfruntau amenințări economice și sociale tot mai mari. Criza financiară, economică și socială din anii 2007-2009 a constituit o provocare fundamentală pentru sistemul actual de guvernanță al Uniunii Economice și Monetare. UE trecea prin cea mai gravă criză economică și socială de la instituirea sa, fiind, de asemenea, supusă unei amenințări severe, fără precedent la adresa stabilității monedei euro, cu consecințe grave pentru stabilitatea economică și socială și coeziunea în UE. În cel mai rău caz, nu părea a fi în joc nimic altceva decât existența Uniunii Economice și Monetare, piața internă și baza socială a Uniunii Europene.

Aceste constatări și provocări au fost identificate în raportul de la jumătatea perioadei. Activitatea desfășurată în cadrul CRIS până acum ne-a permis să dobândim o înțelegere profundă și holistică a crizei, să tragem concluzii și să facem recomandări importante. Investițiile publice și aspectele de politică fiscală au reprezentat una dintre prioritățile noastre fundamentale, iar concluziile referitoare la acestea trebuiau aprofundate – în ceea ce privește bugetul UE – de către Comisia specială propusă privind provocările politice și resursele bugetare pentru o Uniune Europeană sustenabilă după 2013 (SURE).

Având în vedere cele menționate mai sus, în prelungirea mandatului Comisiei speciale CRIS i s-a cerut:

- Să elaboreze recomandări pentru un model sustenabil de creștere economică a UE, care să completeze recomandările CRIS deja adoptate de Parlamentul European. Aceste recomandări suplimentare ar trebui să fie luate în considerare de către Comisia specială privind provocările politice și resursele bugetare pentru o Uniune Europeană sustenabilă după 2013, menționată mai sus;

- Să stabilească mecanisme și să elaboreze politici coordonate pentru a ieși din criza datoriei publice din statele membre și pentru a preveni repetarea acesteia prin soluționarea cauzelor care stau la baza ei, încurajând totodată o creștere puternică și durabilă și ocuparea forței de muncă. În plus, sunt necesare mai multe eforturi pentru dezvoltarea un sistem viabil de gestionare a crizei la nivelul UE și pentru definirea unei strategii politice pentru viitor, care include și este legată de reforma guvernanței economice europene, de Strategia UE 2020, de politica fiscală și implicațiile bugetare, de reglementarea și supravegherea financiară, precum și de reforma guvernanței globale și de reprezentarea UE la nivel mondial;

- Să dezvolte o cooperare strânsă cu parlamentele naționale, care trebuiau să fie consultate pe baza raportului adoptat în septembrie 2010;

Prin urmare, Parlamentul European a decis, la 16 iunie 2010, să prelungească mandatul comisiei CRIS până la sfârșitul lunii iulie 2011;

Metoda și programul de lucru în cel de-al doilea mandat

1. Recomandările din raportul de la jumătatea perioadei trebuie să fie considerate ca fiind stabilite și să nu fie repuse în discuție:

Imediat după adoptarea în plen a raportului de la jumătatea perioadei al Comisiei CRIS, coordonatorii acesteia au decis să considere recomandările din cuprinsul raportului ca fiind rezultatul unui acord comun și ca ceva stabilit care nu ar trebui repus în discuție.

Coordonatorii CRIS au decis ca, în cel de-al doilea mandat, să se concentreze pe șase teme-cheie și pe schimburi de opinii cu parlamentele naționale și cu Comisia Europeană.

2. Axarea pe șase teme-cheie în schimbul de opinii cu Comisia Europeană:

Următoarele șase teme-cheie au fost dezbătute în Comisia CRIS sub forma unor schimburi de opinii, bazate pe documente informative elaborate atât de departamentul de tematic din cadrul PE, cât și de Comisia Europeană:

1.  datoria suverană europeană și criza euro; inclusiv emiterea reciprocă de titluri de creanțe publice și de euro-obligațiuni, la 20 ianuarie 2011;

2.  dezechilibrele la nivel mondial și guvernanța mondială, la 31 ianuarie 2011;

3.  considerente în favoarea unui nou sistem monetar, la 31 ianuarie 2011;

4.  sporirea competitivității și a sustenabilității UE; punerea în aplicare a Strategiei UE 2020 prin stimularea inovării, a investițiilor pe termen lung pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, la 10 februarie 2011;

5.  finanțarea economiei reale și o Europă a valorii adăugate, obligațiunile pentru finanțarea proiectelor și taxa pe tranzacții financiare, la 28 februarie 2011;

6.  regândirea UE: dincolo de guvernanța economică europeană, la 28 februarie 2011;

Reuniuni deschise ale coordonatorilor cu comisarii

Suplimentar, Comisia CRIS a organizat șase întâlniri sub formă de reuniuni deschise ale coordonatorilor cu Joaquin Almunia, comisarul pentru concurență, Michel Barnier, comisarul pentru piața internă și servicii, Algirdas Šemeta, comisarul pentru impozitare și uniune vamală, audit și antifraudă, Antonio Tajani, comisarul pentru industrie și antreprenoriat, Günther Oettinger, comisarul pentru energie, și Johannes Hahn, comisarul pentru politica regională.

3. Prioritate pentru schimbul de opinii cu parlamentele naționale:

Schimbul de opinii cu parlamentele naționale a avut loc sub forma unor vizite ale reprezentanților acestora la CRIS, a unor vizite într-un număr de state membre, a unui chestionar privind problemele legate de criză transmis parlamentelor naționale și, în final, a reuniunii interparlamentare comune.

Vizite ale reprezentanților parlamentelor naționale și ai comisiilor de anchetă a crizei financiare la Comisia CRIS la Bruxelles

· schimb de opinii cu Jan de Wit, președinte al Comisiei de anchetă a sistemului financiar, Camera Reprezentanților, Parlamentul Țărilor de Jos, la 27 octombrie 2010;

· schimb de opinii cu Henri Emmanuelli, președinte al Comisiei de anchetă cu privire la mecanismele de speculații care afectează buna funcționare a economiei, și cu Jean-Francois Mancel, raportor, Assemblée Nationale, Parlamentul francez, la 26 ianuarie 2011;

· audierea lui Phil Angelides, președinte al Comisiei de anchetă a crizei financiare din SUA (FCIC, Financial Crisis Inquiry Commission) la 11 aprilie 2011;

Vizite ale Comisiei CRIS la parlamentele naționale

· vizita la Senatul și Parlamentul Republicii Cehe, Praga, la 5 ianuarie 2011;

· delegația la Assembleia da República, Parlamentul portughez, Lisabona, din

             11-12 ianuarie 2011;

· delegația la Congreso de los Diputados și la Senado, Parlamentul spaniol, Madrid, 12-13 ianuarie 2011;

· delegația la Camera Comunelor și la Camera Lorzilor (Parlamentul Regatului Unit), Londra, la 27 ianuarie;

· vizita la Bundestag, Parlamentul german, Berlin, la 8 februarie 2011;

· delegația la Parlamentul elen, Atena, din 21-22 aprilie 2011;

În Portugalia, Spania, Regatul Unit și Grecia, Comisia CRIS a întâlnit, de asemenea, reprezentanți ai guvernelor, ai băncilor centrale, ai industriei și ai IMM-urilor și ai partenerilor sociali.

Reuniunea interparlamentară comună cu reprezentanți ai parlamentelor naționale

Elementul de bază al celui de-al doilea mandat l-a constituit reuniunea interparlamentară comună din 14 martie 2011 cu reprezentanți ai parlamentelor naționale pe tema: „Investiții în economia reală: instrumente pentru creștere economică, inovare și coeziune”:

- „Valoarea adăugată europeană: investițiile strategice pe termen lung ale UE pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”.

Vorbitor principal: Thomas Mirow, președintele Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare;

- „Investiții în economia UE, asigurarea îndeplinirii obiectivelor UE pentru anul 2020”

Vorbitor principal: Philippe Maystadt, președintele Băncii Europene de Investiții;

Reuniunea a fost urmată de o dezbatere-dineu comună CRIS/ECON cu fostul președinte al Comisiei, Jacques Delors, în calitate de vorbitor principal.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	30.5.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	32 9 2
Membri titulari prezenți la votul final	Burkhard Balz, Pervenche Berès, Mario Borghezio, Pascal Canfin, Nikolaos Chountis, Sergio Gaetano Cofferati, Frank Engel, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Robert Goebbels, Monika Hohlmeier, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Iliana Ivanova, Liisa Jaakonsaari, Othmar Karas, Wolf Klinz, Hans-Peter Martin, Gay Mitchell, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Ivo Vajgl
Membri supleanți prezenți la votul final	Marta Andreasen, Bendt Bendtsen, Cornelis de Jong, Leonardo Domenici, Bas Eickhout, Kinga Göncz, Enrique Guerrero Salom, Thomas Mann, Sirpa Pietikäinen, Hannes Swoboda
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Kriton Arsenis, Antonio Cancian, Jorgo Chatzimarkakis, Rosario Crocetta, Derk Jan Eppink, Roger Helmer, Constance Le Grip, Astrid Lulling, Joachim Zeller