RAPORT privind activitățile Comisiei pentru petiții din anul 2010

17.6.2011 - (2010/2295(INI))

Comisia pentru petiții
Raportor: Willy Meyer

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2010

(2010/2295(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile precedente privind deliberările Comisiei pentru petiții,

–   având în vedere articolele 24, 227, 258 și 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere articolul 48 și articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0232/2011),

A. ținând seama de importanța procedurii privind petițiile și a competențelor specifice, care ar trebui să permită comisiei competente să caute soluții și să apere cetățenii Uniunii care adresează petiții Parlamentului;

B.  întrucât trebuie să crească participarea cetățenilor la procesul decizional al Uniunii Europene, în scopul consolidării legitimității și responsabilității acesteia;

C. întrucât cetățenii Uniunii sunt direct reprezentați de Parlament, iar dreptul de a trimite petiții le oferă posibilitatea de a se adresa reprezentanților lor atunci când consideră că drepturile le-au fost încălcate și întrucât solicitarea acestora intră în domeniul de competențe al Uniunii Europene;

D. întrucât punerea în aplicare a legislației europene are consecințe directe asupra cetățenilor și rezidenților Uniunii, aceștia fiind cei mai în măsură de a-i evalua eficacitatea și deficiențele, precum și de a semnala lacunele, în scopul unei mai bune aplicări a legislației Uniunii de către diferitele state membre și întrucât Comisia pentru petiții trebuie să devină un interlocutor privilegiat;

E.  întrucât Parlamentul este obligat, prin intermediul Comisiei sale pentru petiții, să efectueze anchete asupra unor astfel de probleme și să ofere cetățenilor cele mai bune soluții și întrucât, pentru a reuși acest lucru, Comisia pentru petiții trebuie să-și consolideze cooperarea cu Comisia Europeană, Ombudsmanul european, alte comisii parlamentare, organe, agenții și rețele europene, precum și cu statele membre;

F.  întrucât, cu toate acestea, unele state membre continuă să fie reticente, în anumite cazuri, în a coopera în mod activ cu comisia competentă, îndeosebi prin absența de la reuniunile comisiei sau prin refuzul de a răspunde la scrisorile adresate de aceasta; întrucât această atitudine denotă o lipsă de cooperare loială cu instituția;

G. recunoscând, cu toate acestea, faptul că mai multe state membre demonstrează o bună cooperare și participă la eforturile depuse de Parlament pentru a răspunde preocupărilor pe care le exprimă cetățenii pe parcursul procesului de petiție;

H. recunoscând contribuția adusă procesului de petiție de serviciile Comisiei, prin care acestea furnizează evaluări preliminare referitoare la foarte multe din petițiile primite;

I.   întrucât, datorită gradului de specializare a petițiilor și diversității subiectelor abordate, este necesară o colaborare mai strânsă cu celelalte comisii parlamentare, astfel încât să se poată solicita avizul acestora, care este indispensabil tratării în mod adecvat a petițiilor;

J.   întrucât Parlamentul a primit, în 2010, un număr de petiții ușor inferior celui din 2009 (respectiv 1 655 de petiții față de 1 924, reprezentând o scădere de 14%);

K. întrucât buna colaborare cu serviciile competente ale Parlamentului a permis, în 2010, evitarea înregistrării a 91 de plângeri (4,7%) prezentate de cetățeni, datorită faptului că nu întruneau condițiile necesare pentru a fi considerate petiții, în conformitate cu recomandările raportului anual 2009 care stipulează că petițiile ce nu îndeplinesc condițiile necesare nu trebuie înregistrate;

L.  întrucât numărul de petiții inadmisibile primite în 2010 (40%) arată că trebuie continuate eforturile vizând o mai bună informare a cetățenilor cu privire la competențele Comisiei pentru petiții și a rolului diferitelor instituții ale UE;

M. întrucât procedura de petiție poate fi complementară altor instrumente puse la dispoziția cetățenilor, îndeosebi posibilității de a depune o plângere la Ombudsmanul European sau la Comisie;

N. întrucât cetățenii au dreptul la căi de atac rapide și axate pe găsirea unei soluții și întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat Comisiei să-și utilizeze prerogativele, în calitate de gardian al Tratatelor, pentru a lua măsuri împotriva încălcărilor legislației europene dezvăluite de petiționari, în special în cazul în care transpunerea legislației UE la nivel național are drept rezultat încălcarea acesteia;

O. întrucât numeroase petiții continuă să evidențieze preocupările cu privire la transpunerea și aplicarea legislației europene cu privire la piața internă și la mediu; întrucât Comisia pentru petiții a solicitat, deja, în mod repetat, Comisiei Europene să asigure intensificarea și eficientizarea controlului în acest domeniu;

P.  întrucât, deși Comisia Europeană poate verifica în mod complet respectarea dreptului UE doar în cazul în care autoritățile naționale au luat o hotărâre definitivă, este important, în special în privința chestiunilor legate de mediu, să verifice într-un stadiu incipient dacă autoritățile locale, regionale și naționale aplică corect toate normele procedurale relevante prevăzute în dreptul UE, inclusiv principiul precauției;

Q. întrucât, având în vedere numărul mare de petiții referitoare la proiecte care, ipotetic, pot afecta mediul, solicită lansarea unei dezbateri în cadrul Comisiei pentru petiții privind tratarea acestor petiții care vizează proiecte ce fac obiectul anchetei publice, astfel încât aceasta să poată stabili cât mai bine termenele, atât în ceea ce privește petiționarul, cât și în ceea ce privește progresul proiectului în cauză;

R.  întrucât se are în vedere importanța prevenirii altor pierderi ireparabile în ceea ce privește biodiversitatea, în special în cadrul siturilor din rețeaua Natura 2000, precum și angajamentul statelor membre de a garanta protejarea ariilor speciale de conservare, în conformitate cu Directiva habitatelor (92/43/CEE) și Directiva privind păsările (79/409/CEE);

S.  întrucât petițiile subliniază impactul legislației europene asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor europeni; întrucât trebuie adoptate toate măsurile care se impun pentru a consolida progresele înregistrate în consolidarea drepturilor de care beneficiază cetățenii la nivelul Uniunii;

T.  întrucât, având în vedere numărul semnificativ de petiții în curs de soluționare, care fac obiectul procedurilor de încălcare a dreptului comunitar lansate de către Comisie, în precedentul său raport de activitate și în avizul său privind raportul anual al Comisiei Europene cu privire la monitorizarea aplicării dreptului comunitar, Comisia pentru petiții a solicitat să fie informată în mod periodic cu privire la progresele înregistrate în procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, care fac, de asemenea, obiectul petițiilor;

U. întrucât se au în vedere recomandările privind gestionarea deșeurilor toxice și urbane și transpunerea în dreptul național a Directivei privind impactul asupra mediului formulate de Comisia pentru petiții în urma misiunilor sale de informare din Huelva (Spania), Campania (Italia) și Voralberg (Austria);

V. având în vedere punctul 32 din Rezoluția sa din 6 iulie 2010 privind deliberările Comisiei pentru petiții în cursul anului 2009[1] referitor la solicitarea Parlamentului de revizuire a procesului de înregistrare a petițiilor,

W. întrucât Comisia pentru afaceri juridice a emis un aviz cu privire la Petiția nr. 0163/2010, adresată de P.B., de cetățenie germană, privind accesul unei părți terțe în Curtea Europeană de Justiție la pronunțarea hotărârilor preliminare;

1.  își exprimă speranța că Parlamentul și Comisia pentru petiții vor fi implicate îndeaproape în procesul de dezvoltare al inițiativei cetățenești, astfel încât acest instrument să poată să-și atingă pe deplin obiectivul urmărit și să asigure o mai mare transparență și responsabilitate în procesul decizional la nivelul UE, permițând cetățenilor să propună ameliorări sau completări ale legislației UE, asigurându-se că această platformă care le este oferită nu este utilizată numai în scopuri mediatice;

2.  consideră că organismul cel mai potrivit pentru urmărirea inițiativelor cetățenești înregistrate la Comisia Europeană este Comisia pentru petiții;

3.  dorește ca inițiativele cetățenești care nu au primit un milion de semnături în termenul solicitat să poată fi orientate către Comisia pentru petiții a Parlamentului pentru o dezbatere mai amănunțită;

4.  solicită ca Comisia pentru petiții să fie comisia care reprezintă Parlamentul în cadrul audierii publice organizate de Parlament și Comisia Europeană cu participarea reprezentanților care au adunat un milion de semnături pentru inițiativa lor cetățenească, pentru ca audierea să beneficieze de experiența și legitimitatea sa comisiei;

5.  atrage atenția asupra Regulamentului (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească[2], un nou instrument de participare pentru cetățenii Uniunii;

6.  subliniază faptul că Parlamentul primește petiții tip campanie, cu mai mult de un milion de semnături, lucru care demonstrează experiența acestuia în relațiile cu cetățenii; insistă asupra necesității de a informa cetățenii cu privire la distincția dintre acest tip de petiții și inițiativa cetățenească;

7.  atrage atenția asupra caracterului juridic obligatoriu pe care Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene l-a dobândit odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și subliniază importanța Cartei, ținând seama de noul impuls pe care aceasta l-a adus activităților UE și statelor membre în acest domeniu; speră că Comisia Europeană, în calitatea sa de gardian al tratatelor, va face tot ce-i stă în putință pentru a garanta o punere în aplicare efectivă a drepturilor fundamentale consacrate în această cartă;

8.  ia act de Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” și consideră că este necesară introducerea, promovarea și consolidarea unei reale culturi a drepturilor fundamentale, atât în instituțiile UE, cât și în statele membre, în special atunci când acestea aplică și pun în practică legislația UE; consideră că activitățile de informare abordate în „strategie” privind rolul și competențele Uniunii în domeniul drepturilor fundamentale ar trebui să fie specifice și cuprinzătoare pentru a evita o atribuire și o respingere viitoare arbitrară a competențelor între Comisie și statele membre, mai ales în cazul temelor sensibile;

9.  subliniază totuși că în pofida unui număr mare de petiții privind drepturile consacrate în cartă, Comisia Europeană refuză în mod constant, din cauza lipsei de instrumente, să acționeze pentru a împiedica încălcări grave ale drepturilor fundamentale în statele membre;

10. salută aderarea UE la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că aceasta conferă Curții Europene a Drepturilor Omului competențe în materie de examinare a acțiunilor Uniunii;

11. salută decizia Comisiei de a desemna anul 2013 drept „Anul european al cetățeniei” cu scopul de a oferi un impuls dezbaterii privind cetățenia europeană și de a informa cetățenii UE cu privire la drepturilor lor, precum și la existența instrumentelor democratice de care dispun pentru a le valorifica; consideră că „Anul european al cetățeniei” ar trebui valorificat pentru a răspândi pe scară largă informații despre noua „inițiativă a cetățenilor europeni”, pentru a preveni, în prealabil, o rată ridicată a inadmisibilității comparabilă celei care se regăsește, încă, în domeniul „petiții”; consideră, în același timp, că domeniul limitat de aplicare al „Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene” trebuie pus în discuție;

12. salută crearea unui ghișeu unic pentru cetățenii care caută informații, o cale de atac sau care doresc să facă o plângere prin intermediul portalului „Drepturile dumneavoastră în Uniunea Europeană”; salută măsurile adoptate de Comisia Europeană pentru simplificarea serviciilor de asistență publică care au ca scop informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor la nivelul UE și căile de atac disponibile în caz de încălcare a acestora; subliniază că instituțiile europene trebuie să pună la dispoziție mai multe informații și să facă dovadă de mai multă transparență, garantând, în special, accesul ușor la documente;

13. reamintește rezoluția sa referitoare la activitățile Ombudsmanului European din 2009 și îl invită pe acesta să asigure accesul la informație, precum și respectarea dreptului la buna administrare, condiții prealabile indispensabile pentru încrederea cetățenilor în instituțiile europene; susține recomandarea Ombudsmanului către Comisie în legătură cu plângerea 676/2008/RT referitoare la întârzierea excesivă a Comisiei în ceea ce privește furnizarea unui răspuns către serviciile Ombudsmanului;

14. ia act de faptul că petițiile primite în 2010 au continuat să se concentreze asupra mediului, drepturilor fundamentale, pieței interne și justiției; mai arată că, din punct de vedere geografic, cele mai multe dintre petiții s-au referit la un anumit stat membru - Spania (16%) – sau la Uniune în ansamblul său (16%), urmate de Germania, Italia și România;

15. recunoaște importanța activității petiționarilor în ceea ce privește protecția mediului înconjurător din Uniune, ținând seama de faptul că cele mai multe dintre petiții se refereau la evaluări ale impactului asupra mediului, la natură, la apele reziduale, la gestionarea calității apei și la protecția resurselor naturale, precum și la calitatea aerului, poluarea sonoră, gestionarea deșeurilor și emisiile industriale;

16. subliniază importanța cooperării dintre Comisie și statele membre și deplânge neglijența de care dau dovadă anumite state membre în legătură cu punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației europene de mediu;

17. consideră că Comisia Europeană ar trebui să controleze cu mai multă atenție respectarea și punerea în aplicare a legislației europene în materie de mediu, acest lucru fiind realizat în orice moment al procedurii și nu numai atunci când a fost adoptată o decizie finală;

18. împărtășește preocuparea exprimată de mai mulți petiționari cu privire la neimplementarea, de către Uniunea Europeană, a Planului de acțiune pentru biodiversitate 2010; salută comunicarea comisiei intitulată „Opțiuni pentru o perspectivă și un obiectiv post-2010 în materie de biodiversitate la nivelul UE” (COM(2010)0004);

19. consideră că Comisia Europeană trebuie să asigure o punere corectă în aplicare a Directivei privind evaluarea impactului de mediu (EIM), a Directivei privind evaluarea strategică a impactului de mediu (ESIM), a Directivei „Habitate” și a Directivei „Păsări” de către statele membre, bazându-se pe recomandări din partea comisiei competente din cadrul Parlamentului, cu care Comisia pentru petiții va colabora în mod prompt pentru a garanta faptul că preocupările cetățenilor sunt mai bine reflectate în măsurile viitoare privind mediul;

20. salută Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind orientări pentru o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (COM(2009)313), care identifică probleme evidențiate în mod frecvent de petiționari cu privire la transpunerea acestei directive în dreptul național și impactul acesteia asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor;

21. recunoaște rolul rețelei SOLVIT, care cercetează în mod regulat problemele legate de aplicarea reglementărilor pieței interne dezvăluite de petiționari și solicită ca, Comisia pentru petiții să fie informată în cazul aplicării incorecte a legislației UE, având în vedere că procedura de petiții poate contribui la îmbunătățirea legislației;

22. recunoaște rolul central pe care îl joacă Comisia Europeană în activitatea Comisiei pentru petiții, care se bazează în continuare pe cunoștințele acesteia în ceea ce privește evaluarea petițiilor, identificarea încălcărilor legislații europene și solicitarea reparării prejudiciilor; recunoaște eforturile depuse de Comisia Europeană pentru a-și îmbunătăți timpul total de reacție la solicitările de anchetă ale comisiei, astfel încât cazurile prezentate de cetățeni să fie soluționate cât mai repede;

23. salută prezența la reuniunile sale a diferiților comisari, care au colaborat în mod strâns și eficient cu Comisia pentru petiții, creând, astfel, un canal de comunicare important între cetățeni și instituțiile europene;

24. regretă, cu toate acestea, că Comisia nu a dat, încă, curs solicitărilor repetate ale Comisiei pentru petiții privind informările în legătură cu progresele înregistrate în procedurile de încălcare a dreptului comunitar legate de petițiile deschise, ținând seama de faptul că publicarea lunară a deciziilor Comisiei cu privire la procedurile de încălcare a dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 258 și articolul 260 din Tratat, nu reprezintă un răspuns adecvat;

25. reamintește că, în multe cazuri, petițiile dezvăluie probleme legate de transpunerea și aplicarea legislației europene și recunoaște că inițierea procedurilor de încălcare a dreptului comunitar nu oferă, în mod necesar, cetățenilor, soluții imediate la problemele lor; cu toate acestea, ar putea fi utilizate alte mijloace de control și de presiune;

26. solicită Comisiei să recunoască în mod corespunzător rolul pe care îl joacă petițiile în controlul implementării efective a legislației UE, având în vedere că petițiile sunt, de obicei, primele indicii că statele membre sunt rămase în urmă cu implementarea unor norme juridice;

27. salută prezența Consiliului la reuniunile Comisei pentru petiții, însă regretă faptul că această prezență nu se traduce printr-o colaborare mai activă, care ar putea debloca petițiile pentru care colaborarea statelor membre ar fi decisivă;

28. subliniază că participarea și colaborarea strânsă și sistematică ale statelor membre sunt extrem de importante pentru activitatea Comisei pentru petiții; încurajează statele membre să joace un rol mai activ în ceea ce privește elaborarea de răspunsuri la petițiile referitoare la implementarea și respectarea legislației europene și acordă o importanță deosebită prezenței reprezentanților lor și cooperării active a acestora în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții;

29. consideră că Comisia pentru petiții trebuie să dezvolte relații de lucru mai apropiate cu comisiile similare din parlamentele naționale și regionale ale statelor membre și să efectueze misiuni de informare în scopul promovării înțelegerii reciproce a petițiilor referitoare la problematici europene și invers, pentru a căpăta o privire de ansamblu asupra diferitelor moduri de lucru ale comisiilor naționale pentru petiții, astfel încât Comisia pentru petiții a Parlamentului European să poată lua o decizie deliberată și prevăzătoare în cazul respingerii unei petiții pe motiv de chestiuni de competențe;

30. ia act de numărul considerabil de petiționari care apelează la Parlament în legătură cu chestiuni care nu aparțin domeniului de competență a UE, de exemplu, aplicarea hotărârilor instanțelor naționale și pasivitatea sistemelor naționale de administrație și încearcă să soluționeze această situație prin redirecționarea aceste reclamații către autoritățile naționale și regionale competente; salută noua procedură instituită de către DG Președinție și DG IPOL din cadrul Parlamentului, cu privire la înregistrarea petițiilor;

31. indică necesitatea de a ameliora transparența gestionării petițiilor: pe plan intern, prin acordarea unui acces direct deputaților la dosarele de petiții prin aplicația e-petiție, prin simplificarea procedurii interne și printr-o colaborare strânsă între membrii, președinta și secretariatul Comisiei pentru petiții, iar pe plan extern, prin crearea pe internet a unui portal interactiv destinat petiționarilor; consideră, în plus, că deputații în Parlamentul European trebuie să aibă acces, prin aplicația e-petiție, la petițiile cu privire la care petiționarii au solicitat ca numele lor să nu fie făcut public;

32. solicită crearea de urgență a unui portal destinat petițiilor, care să ofere un model interactiv de petiție care să informeze cetățenii cu privire la competențele Parlamentului și la ceea ce pot obține prin adresarea unei petiții către Parlament, ce ar putea include legături către căi alternative de atac la nivel european și național, care să descrie cât mai în detaliu responsabilitățile UE, pentru a se elimina confuzia dintre competențele acesteia și cele ale statelor membre;

33. solicită serviciilor administrative competente ale Parlamentului să colaboreze în mod activ cu Comisia pentru petiții pentru a găsi soluțiile cele mai adecvate, având în vedere că un astfel de portal ar avea o importanță primordială pentru îmbunătățirea relațiilor dintre Parlament și cetățenii UE, permițând acestora să-și ofere sau să-și retragă sprijinul pentru o petiție (în conformitate cu articolul 202 din Regulamentul de procedură);

34. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții și ombudsmanilor naționali, precum și tuturor organelor competente similare.

• [1]  Texte adoptate, P7_TA-PROV(2010)0261.
• [2]  JO L 65, 11.3.2011, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Introducere

Raportul anual 2010 are ca obiectiv prezentarea activității Comisiei pentru petiții, al cărui calendar de activități nu este stabilit în funcție de programul legislativ al Comisiei Europene, ci de către cetățenii care își exercită dreptul de a adresa petiții Parlamentului European.

Prezentul raportul anual vizează să ofere o imagine precisă și completă a activității Comisiei pentru petiții. Acest raport prezintă o serie de statistici privind numărul de petiții primite, soluționate sau tratate de către comisie, țările vizate sau problemele abordate. Aceste statisticile reprezintă un instrument cantitativ important pentru evaluarea activității comisiei.

Acestea sunt completate cu alte aspecte, precum relațiile cu alte instituții europene și cu autoritățile naționale și regionale sau modificările instituționale care au avut un impact direct asupra activității comisiei.

În sfârșit, raportul analizează progresele realizate în aplicarea recomandărilor anterioare menite să îmbunătățească activitatea acestei comisii.

Dreptul de a adresa petiții Parlamentului European: piatră de temelie a cetățeniei europene

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a confirmat dreptul de a adresa petiții Parlamentului European ca o piatră de temelie a cetățeniei europene și ca un drept fundamental prevăzut de articolul 227 din noul Tratat (fostul articol 194 TCE), care prevede că cetățenii sau rezidenții Uniunii Europene, fie persoane fizice sau juridice, cu titlu individual sau în asociere cu alți cetățeni sau cu alte persoane, au dreptul de a adresa Parlamentului European o petiție privind un subiect care ține de domeniile de activitate ale Uniunii care îi privesc în mod direct.

Acesta este, așadar, un instrument care permite cetățenilor să transmită Parlamentului preocupările lor în ceea ce privește impactul pe care îl au diferitele politici și prevederi legislative ale Uniunii Europene în viața lor de zi cu zi.

Statisticile anuale arată că majoritatea cetățenilor solicită ajutorul Parlamentului în probleme legate de mediu, drepturile fundamentale, justiție și piața internă. Alți petiționari încearcă să facă auzite propunerile lor în legătură cu dezvoltarea politicilor europene. Nu în ultimul rând, alți cetățeni se adresează Parlamentului European pentru a contesta deciziile luate de autoritățile naționale și pentru a prezenta plângeri împotriva hotărârilor instanțelor naționale. Majoritatea denunță, însă, neconformități în aplicarea legislației europene, fie ca urmare a unei transpuneri necorespunzătoare a legislației, ca urmare a neaplicării normelor comunitare, fie ca urmare a unei încălcări a acestora.

Potrivit statisticilor, în 2010, Parlamentul European a primit 1 655 de petiții, reprezentând o scădere de 14 %, comparativ cu cele 1 924 de petiții primite în 2009. Se poate afirma că acest lucru reflectă o schimbare de tendință, după creșterea constantă a numărului de petiții primite în ultimii ani.

Analiza statistică a petițiilor primite în 2010 față de cele din 2009

Tratarea petițiilor	Număr de petiții	%	Număr de petiții	%
	2009		2010
Admisibile	688	45.9	576	46.9
Inadmisibile	812	54.1	653	53.1
Admisibile și soluționate	420	N/A	396	N/A
Transmise Comisiei pentru solicitarea unui aviz	655	N/A	562	N/A
Transmise altor organisme pentru solicitarea unui aviz	33	N/A	25	N/A
Transmise altor organisme spre informare	207	N/A	181	N/A
Neînregistrate	4	N/A	30	N/A

Trebuie menționat faptul că aproximativ 58,7 % din petițiile primite în 2010, adică 972 de petiții, au fost soluționate la începutul procedurii, fie pentru că au fost considerate inadmisibile, fie că, deși admisibile, au fost soluționate imediat după ce s-au oferit informații petiționarilor cu privire la chestiunile abordate sau după ce au fost redirecționate către alte comisii ale PE care aveau competență în domeniu. Încă o dată, statisticile din 2010 sunt foarte asemănătoare celor din 2009, după cum se observă din tabelele de mai jos:

2009
Tratare	Număr de petiții	Procentaj
Admisibile	1 062	56.3
Inadmisibile	818	43.4
Neînregistrate	6	0.3

 

2010
Tratare	Număr de petiții	Procentaj
Admisibile	972	58.7
Inadmisibile	653	39.5
Neînregistrate	30	1.8

 

În comparație cu 2009, s-au înregistrat unele modificări în lista țărilor celor mai vizate de petiții: în 2010, primul loc aparține Spaniei, care detronează de pe locul întâi Uniunea Europeană în ansamblul său, împinsă pe locul secund, urmată de Germania, Italia, România, Grecia, Regatul Unit și Polonia.

Luxemburg se regăsește din nou pe ultimul loc, după Slovenia și Letonia, ca și anul trecut.

2009
Țara	Număr de petiții	%
Uniunea Europeană	403	18.6
Germania	298	13.8
Spania	279	12.9
Italia	176	8.1
România	143	6.6
Polonia	100	4.6
Altele	764	35.3

 

2010
Țara	Număr de petiții	%
Spania	288	15.7
Uniunea Europeană	285	15.6
Germania	273	14.9
Italia	182	9.9
România	102	5.6
Grecia	71	3.9
Regatul Unit	67	3.7
Polonia	66	3.6
Altele	496	27.1

 

După cum s-a menționat deja, în 2010, mediul rămâne principala preocupare a petiționarilor, crescând numărul și procentajul petițiilor în această privință, urmat de drepturile fundamentale, piața internă și justiție. Trebuie subliniat faptul că a scăzut semnificativ numărul de petiții referitoare la retrocedarea proprietăților în comparație cu anii precedenți.

2009
Teme	Număr de petiții	Procentaj
Mediu înconjurător	228	9.7
Drepturi fundamentale	164	7.0
Justiție	159	6.8
Piață internă	142	6.0
Proprietate și retrocedări	133	5.6
Ocuparea forței de muncă	105	4.5
Sănătate	104	4.4
Transporturi	101	4.3
Probleme sociale	93	4.0
Educație și cultură	82	3.5
Altele	1 043	44.3

 

2010
Teme	Număr de petiții	Procentaj
Mediu înconjurător	245	12.2
Drepturi fundamentale	152	7.6
Piață internă	131	6.5
Justiție	125	6.2
Transporturi	101	5.0
Sănătate	83	4.1
Probleme sociale	76	3.8
Educație și cultură	72	3.6
Proprietate și retrocedări	70	3.5
Ocuparea forței de muncă	62	3.1
Altele	887	44.3

 

Se pot observa, de asemenea, mici modificări în clasificarea petițiilor în funcție de limba utilizată: în 2010, ca și în 2009, germana și engleza rămân limbile cele mai folosite de către petiționari, urmate de spaniolă și italiană pe locul al treilea și al patrulea, deși numărul și procentajul petițiilor în aceste limbi este în creștere. Malteza, estona și slovena ocupă ultimele locuri.

2009
Limba folosită	Număr de petiții	Procentaj
Germană	548	28.5
Engleză	343	17.8
Spaniolă	237	12.3
Italiană	203	10.6
Polonă	116	6.0
Română	110	5.7
Franceză	107	5.6
Altele	260	13.5

 

2010
Limba folosită	Număr de petiții	Procentaj
Germană	430	26.0
Engleză	295	17.8
Spaniolă	261	15.8
Italiană	198	12.0
Franceză	100	6.0
Polonă	86	5.2
Română	72	4.4
Greacă	58	3.5
Altele	107	9.3

 

Din punctul de vedere al cetățeniei, germanii sunt, în continuare, petiționarii cei mai activi, urmați de spanioli și italieni, ca și în 2009. Urmează pe listă petiționarii români, polonezi și britanici. Ultimele poziții sunt ocupate de cetățenii estonieni, sloveni și slovaci, care au prezentat, în total, doar zece petiții în 2010.

2009
Cetățenia petiționarului principal	Număr de petiții	Procentaj
Germania	496	25.8
Spania	237	12.3
Italia	219	11.4
România	150	7.8
Polonia	131	6.8
Regatul Unit	121	6.3
Franța	79	4.1
Grecia	78	4.1
Altele	414	21.5

 

2010
Cetățenia petiționarului principal	Număr de petiții	Procentaj
Germania	409	24.7
Spania	261	15.7
Italia	214	12.9
România	101	6.1
Polonia	94	5.6
Regatul Unit	90	5.4
Franța	78	4.7
Grecia	68	4.1
Altele	400	20.5

 

În ceea ce privește formatul petițiilor, se consolidează tendința observată, și anume: petiționarii sunt din ce în ce mai înclinați către trimiterea petițiilor prin utilizarea formularului disponibil pe internet decât printr-o scrisoare tradițională (63,2 % din petițiile primite în 2010 au fost trimise prin e-mail, față de 62,6 % în 2009).

2009
Formatul petiției	Număr de petiții	%
E-mail	1 204	62.6
Scrisoare	720	37.4

 

2010
Formatul petiției	Număr de petiții	%
E-mail	1046	63.2
Scrisoare	609	36.8

 

În ceea ce privește situația petițiilor, este de remarcat faptul că marea majoritate a petițiilor tratate, circa 70,8 %, sunt soluționate în anul care urmează depunerii acestora. Doar un număr redus de petiții rămân nesoluționate timp de peste patru ani În cele mai multe cazuri, aceste petiții nesoluționate privesc proceduri judiciare deschise în statele membre, proceduri deschise la Curtea de Justiție sau petiții adresate de statele membre.

Situația petițiilor
Anul	Nesoluționate		Soluționate
2010	453	27.4%	1172	70.8%
2009	270	14%	1654	86%
2008	195	10.3%	1691	89.7%
2007	140	9.3%	1366	90.7%
2006	55	5.4%	966	94.6%
2005	42	4.1%	974	95.9%
2004	18	1.8%	984	98.2%
2003	9	0.7%	1306	99.3%
2002	8	0.5%	1593	99.5%
2001	2	0.2%	1130	99.8%
2000	1	0.1%	907	99.9%
1999	1	0.1%	933	99.9%
1998	3	0.3%	1124	99.7%
1997	1	0.1%	1305	99.9%

Analizând statisticile privind petițiile, se observă că majoritatea petițiilor sunt declarate inadmisibile deoarece petiționarii confundă, în continuare, competențele europene cu cele naționale, precum și instituțiile UE cu Consiliul Europei sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru demonstrează că trebuie intensificate eforturile cu scopul de a informa mai bine cetățenii cu privire la dreptul de petiționare și la ce poate fi realizat prin adresarea unei petiții Parlamentului European.

Una dintre măsurile care ar trebui luate în considerare ar putea fi îmbunătățirea paginii web dedicate petițiilor, atât pe portalul Uniunii Europene, cât și pe portalul Parlamentului European. În acest fel, cetățenii care adresează petiții online ar avea la dispoziție toate informațiile necesare cu privire la competențele Parlamentului, procesul de evaluare a petițiilor, activitatea Comisiei pentru petiții și posibilitatea de a obține o soluție mai rapidă utilizând alte instrumente disponibile atât la nivel național, cât și european (SOLVIT, proiectul „EU pilot”, rețeaua centrelor europene ale consumatorilor (CEC), Ombudsmanul European, ombudsmanii naționali sau comisiile pentru petiții din parlamentele naționale).

Acest raport vizează sublinierea unei necesități deja semnalate în rapoartele anterioare și anume, aceea de a pune la dispoziția cetățenilor, la nivelul UE, un „ghișeu unic”, în măsură să le ofere orientare în cazul în care aceștia caută soluții la presupusele încălcări ale drepturilor lor. Acesta rămâne un obiectiv extrem de important. Inițiativa Comisiei Europene de a regrupa mecanismele oficiale și neoficiale de prezentare a reclamațiilor pe pagina „Drepturile dumneavoastră în UE” de pe site-ul web www.europa.eu reprezintă un pas semnificativ în această direcție.

Cu toate acestea, trebuie marcată o distincție mai clară între mecanismele oficiale (reclamațiile la Comisia Europeană, petițiile adresate Parlamentului, reclamațiile la Ombudsmanul European) și cele neoficiale (SOLVIT, rețeaua CEC, FIN-Net etc.). Cetățenii trebuie să știe unde pot găsi tipul de informații pe care le caută. Trebuie salutate eforturile depuse de Comisie în această privință prin îmbunătățirea accesului, informării și asistenței furnizate cu privire la drepturile cetățenilor prin dezvoltarea portalului „Europa dumneavoastră”. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că Parlamentul European nu a realizat aceleași progrese în acest sens. Site-ul web al Comisiei pentru petiții nu mai apare pe prima pagină de întâmpinare a portalului Parlamentului, ci pe a doua: „Parlamentul și dumneavoastră”. Cetățeanul trebuie să caute unde să trimită petiția, iar acest lucru nu este cel mai indicat dacă se dorește dezvoltarea unei relații bune cu cetățenii. Această schimbare în portalul Parlamentului explică, poate, scăderea cu 14 % a numărului de petiții depuse în anul 2010, comparativ cu cele prezentate în 2009, deoarece vizibilitatea Comisiei pentru petiții pe internet a scăzut față de anii precedenți.

Relațiile cu Comisia Europeană

Comisia Europeană rămâne partenerul firesc al Comisiei pentru petiții în activitatea acesteia, având în vedere faptul că Comisia este responsabilă de respectarea legislației UE. Relația de lucru între cele două instituții este în general una bună. Cu toate acestea, un punct care ar trebui îmbunătățit ar fi reducerea timpului de reacție la solicitările de anchetă din partea acestei comisii, care acum este în medie de patru luni. De asemenea, Comisia ar trebui să informeze Comisia pentru petiții cu privire la evoluția procedurilor privind încălcarea drepturilor direct legate de petiții.

În opinia acestei comisii, în cadrul unei colaborări interinstituționale eficiente, este esențială adoptarea unor măsuri care să permită Comisiei Europene să informeze Comisia pentru petiții în legătură cu orice noutate relaționată cu o încălcare referitoare la o petiție.

Trebuie subliniate intervenția vicepreședintelui Comisiei Europene, dl Maroš Šefčovič, responsabil pentru relațiile interinstituționale și administrație, din 29 septembrie 2010, prilej cu care a prezentat membrilor propunerea Comisiei privind inițiativa cetățenilor europeni, cât și intervenția dnei Viviane Reding, din 25 octombrie 2010, referitoare la cetățenie și la drepturile copilului.

Relațiile cu Consiliul

Comisia pentru petiții salută prezența Consiliului la reuniunile acestei comisii, însă regretă faptul că această prezență nu se traduce printr-o colaborare mai activă, care ar putea debloca petițiile acolo unde colaborarea statelor membre ar fi decisivă.

Relațiile cu Ombudsmanul European - intervențiile Ombudsmanului

Membrii comisiei consideră că Ombudsmanul, dl Diamandouros, și-a exercitat competențele în cursul perioadei acoperite de raport într-un mod activ și echilibrat, atât în ceea ce privește examinarea și instrumentarea plângerilor, desfășurarea și încheierea anchetelor, cât și în menținerea unor relații constructive cu instituțiile și cu organele Uniunii Europene, precum și în sensibilizarea cetățenilor în privința drepturilor lor față de aceste instituții și organe.

De asemenea, salutăm relațiile excelente în cadrul instituțional dintre Ombudsman și această comisie. Ombudsmanul a intervenit de mai multe ori în fața Comisiei pentru petiții a Parlamentului: la 4 mai 2010 a prezentat raportul său de activitate pe 2009 Comisiei pentru petiții și a intervenit în cadrul proiectului de recomandare către Comisia Europeană în plângerea 676/2008/RT, iar la 29 septembrie 2010 a intervenit cu privire la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei

Misiunile de informare din cursul anului 2010

· Vizită de informare în Huelva (Spania), 16-18 februarie 2010, privind petițiile nr. 631/2007, nr. 1458/2007, nr. 1682/2008 privind poluarea estuarului Huelva.

Comisia a făcut o serie de recomandări, și anume, „a solicitat restabilirea comunicării între autoritățile naționale competente și autoritățile municipale și regionale, precum și stabilirea unui dialog permanent cu cetățenii și restabilirea climatului de încredere. Autoritățile și întreprinderile interesate ar trebui să faciliteze inspecția la fața locului a instalațiilor de gestionare a reziduurilor. Membrii consideră că trebuie realizat, cât mai curând posibil, un studiu specific mai detaliat cu privire la persoanele care lucrează în industria locală și, de asemenea, este recomandată realizarea și publicarea unui studiu de impact specific privind poluarea solului și apei, inclusiv a albiei râurilor și a bazinelor hidrografice, care ar putea fi folosit drept instrument pentru gestionarea reziduurilor. În orice caz, întreaga zonă trebuie să fie decontaminată, astfel încât regiunea să se conformeze în totalitate legislației europene în vigoare. Trebuie stabilit un obiectiv specific de reinvestire în zonă, pentru a crea oportunități de locuri de muncă durabile și pentru conversia profesională a persoanelor angajate în prezent sau în trecut în zonă”.

· Misiune de anchetă în regiunea italiană Campania, 28-30 aprilie 2010, privind petiția nr. 683/2005 și alte 15 privind gestionarea reziduurilor.

Recomandările acestei comisii au fost elaborarea unui plan integrat de gestionare a reziduurilor. Liniile directoare pentru gestionarea reziduurilor urbane 2010-2013 ar trebui să se reflecte într-un plan de acțiune concret și detaliat, care să conțină obiective atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Planul de gestionare a reziduurilor ar trebui să includă reabilitarea zonelor poluate și să ofere, de asemenea, formare, informare și mijloace auxiliare pentru autoritățile locale și pentru alte entități. Planul ar trebui să fie compatibil și complementar cu o strategie națională privind reziduurile. Cetățenii trebuie să fie implicați și ascultați; este necesară restabilirea încrederii. Conceperea și punerea în aplicare a unui ciclu coerent al deșeurilor este de competența autorităților italiene. Cu toate acestea, Comisia pentru petiții îndeamnă Comisia Europeană să monitorizeze îndeaproape și să sprijine Italia în eforturile sale vizând respectarea legislației europene”.

· Misiune de anchetă la Mellau și Damüls, Vorarlberg (Austria), între 29 septembrie și 1 octombrie 2010 privind petiția 0672/2007 referitoare la patru noi teleschiuri, în contextul conectării zonelor de schi.

Această comisie a făcut o serie de recomandări, și anume, „a solicitat Comisiei Europene să se pronunțe cu privire la transpunerea Directivei EIA în legislația austriacă, cu privire la afirmația potrivit căreia proiectul a fost divizat pentru a evita EIA și în ce măsură este permisă divizarea sau subdivizarea proiectului din punctul de vedere al timpului, amplasării și legislației. S-a mai solicitat Comisiei să explice prevederile legislației și jurisprudenței UE privind măsurile compensatorii, precum și modul în care a fost transpusă în legislația austriacă”.

Probleme importante în 2010

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Carta Drepturilor Fundamentale a devenit un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic. În lumina petițiilor primite se poate spune că reprezintă al doilea subiect ca importanță invocat de către petiționari. Totuși, trebuie subliniat faptul că încorporarea Cartei în legislația primară a UE se întemeiază pe principiul subsidiarității, ceea ce înseamnă că statele membre sunt garanții respectării principiilor enunțate în Carta drepturilor fundamentale. Aceasta creează noi responsabilități pentru instituțiile cu putere de decizie și punere în aplicare, precum și pentru statele membre în ceea ce privește aplicarea legislației UE la nivel național; Prevederile Cartei sunt, astfel, protejate în mod direct de către instanțele și tribunalele la nivel european și național.

Comisia este foarte interesată să definească mai precis modul de aplicare a Cartei și a decis să audieze experți pe această temă în 2011.

În 2010, Comisia Europeană a prezentat Parlamentului European și Consiliului o propunere de regulament privind inițiativa cetățenilor. Comisia pentru petiții a emis un aviz referitor la raportul elaborat de Comisia pentru afaceri constituționale privind respectiva propunere. Comisia consideră că Inițiativa cetățenilor europeni va deveni un nou instrument pentru definirea anumitor chestiuni care vor fi introduse pe ordinea de zi a dezbaterilor publice, fiind un instrument nou al democrației participative la nivel european. Obiectivul său principal este acela de a oferi cetățenilor un mijloc de a se face auziți, care să le permită să prezinte instituțiilor europene o serie de probleme de interes. Un alt obiectiv al Inițiativei cetățenilor europeni este acela de a stimula dezbaterile transfrontaliere. Comisia consideră că Parlamentul European va putea contribui la atingerea acestor obiective prin utilizarea tuturor mijloacelor disponibile pentru a sprijini inițiativele cetățenilor, în special prin organizarea de audieri publice. Comisia pentru petiții dorește să sprijine acest proces și să pună vasta sa experiență cu cetățenii în slujba acestui scop.

Concluzie

Comisia a declarat anul 2013 „Anul european al cetățeniei” cu scopul de a oferi un impuls dezbaterii privind cetățenia europeană și de a informa cetățenii UE cu privire la drepturilor lor. Comisia pentru petiții dorește să se alăture acestei inițiative și să ofere cetățenilor o legătură directă cu instituțiile, legătură care să garanteze că doleanțele privind problemele concrete ale acestora sunt ascultate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	14.6.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Margrete Auken, Elena Băsescu, Heinz K. Becker, Victor Boștinaru, Philippe Boulland, Simon Busuttil, Giles Chichester, Ágnes Hankiss, Carlos José Iturgaiz Angulo, Peter Jahr, Erminia Mazzoni, Edward McMillan-Scott, Judith A. Merkies, Willy Meyer, Mariya Nedelcheva, Jarosław Leszek Wałęsa, Angelika Werthmann, Tatjana Ždanoka
Membri supleanți prezenți la votul final	Marian Harkin, Keith Taylor
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Marco Scurria