Procedură : 2010/0039(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0278/2011

Texte depuse :

A7-0278/2011

Dezbateri :

PV 13/09/2011 - 4
CRE 13/09/2011 - 4

Voturi :

PV 13/09/2011 - 5.2
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0344

RAPORT     ***I
PDF 1099kWORD 742k
15.7.2011
PE 450.754v02-00 A7-0278/2011

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)

(COM(2010)0061 – C7‑0045/2010 – 2010/0039(COD))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportor: Simon Busuttil

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND BAZA JURIDICĂ
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe
 PROCEDURĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)

(COM(2010)0061 – C7‑0045/2010 – 2010/0039(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0061),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 74 și articolul 77 alineatul (1) literele (b) și (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0045/2010),

–   având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere avizul motivat prezentat, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, de către Senatul polonez, care susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iulie 2010(1),

–   având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat prin scrisoarea din 7 iulie 2011, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0278/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI(2)*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 74 și articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)    Dezvoltarea unei politici de imigrație globale și orientate sper viitor, bazată pe drepturile omului, solidaritate și responsabilitate, în special în cazul acelor state membre care se confruntă cu presiuni specifice sau disproporționate, rămâne un obiectiv strategic esențial pentru Uniunea Europeană.

(2)    Politica UE în domeniul frontierelor externe ale Uniunii Europene are ca obiectiv asigurarea unei gestionări integrate a frontierelor care să garanteze un nivel uniform și înalt de control și de supraveghere, ce reprezintă un corolar indispensabil al liberei circulații a persoanelor în Uniunea Europeană și o componentă fundamentală a unui spațiu de libertate, securitate și justiție. În acest scop, se preconizează stabilirea unor norme comune privind standardele și procedurile de control la frontierele externe.

(3)    Punerea în aplicare eficientă a normelor comune presupune o coordonare sporită a cooperării operative între statele membre.

(4)    Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cu precădere demnitatea umană, interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, dreptul la libertate și securitate, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la azil, principiile nereturnării și nediscriminării, drepturile copilului și dreptul la o cale de atac efectivă. Prezentul regulament ar trebui aplicat de către statele membre cu respectarea acestor drepturi și principii. Orice utilizare a forței trebuie să respecte legislația națională a statului membru în cauză, inclusiv principiile necesității și proporționalității.

(4a)  Punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie să nu aducă atingere și să respecte pe deplin obligațiile statelor membre în virtutea Convenției ONU asupra dreptului mării, a Convenției internaționale pentru ocrotirea vieților omenești pe mare, a Convenției internaționale privind căutarea și salvarea pe mare și a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților.

(5)    În 2004, Consiliul European a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene(Frontex)(3) denumită în continuare „agenția”, care a devenit operațională în mai 2005.

(6)    Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 a fost modificat în 2007 prin Regulamentul (CE) nr: 863/2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră(4).

(7)    Gestionarea eficientă a frontierelor externe prin intermediul activităților de control și de supraveghere contribuie la combaterea imigrației ilegale și a traficului de persoane, precum și la reducerea amenințărilor la adresa siguranței interne, a ordinii publice, a sănătății publice și a relațiilor internaționale ale statelor membre.

(8)    Controlul la frontierele externe nu este doar în interesul statului membru la ale cărui frontiere externe se efectuează, ci și în interesul tuturor statelor membre care au eliminat controlul la frontierele lor interne.

(8a)  Continuarea consolidării rolului agenției este conformă obiectivului Uniunii de a introduce o politică de introducere treptată a conceptului de „gestionare integrată a frontierelor”. În limitele mandatului său, agenția ar trebui să sprijine statele membre în implementarea acestui concept, așa cum se menționează în Concluziile Consiliului privind gestionarea integrată a frontierelor, din 4 decembrie 2006.

(9)    Programul multianual pentru un spațiu de libertate, securitate și justiție în slujba cetățenilor (programul de la Stockholm), adoptat de Consiliul European la 1011 decembrie 2009, subliniază necesitatea clarificării și sporirii rolului agenției în ceea ce privește gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene.

(10)  Mandatul agenției ar trebui, prin urmare, revizuit, în vederea consolidării capacităților sale operative, garantându-se în același timp că toate măsurile luate sunt proporționale cu obiectivele urmărite, sunt eficiente și respectă pe deplin drepturile fundamentale și drepturile refugiaților și ale solicitanților de azil, în special, interdicția returnării.

(11)  Posibilitățile actuale de acordare de asistență efectivă statelor membre în ceea ce privește aspectele operaționale ale gestionării frontierelor externe ar trebui sporite în ceea ce privește resursele tehnice disponibile; agenția ar trebui să poată planifica, cu suficientă acuratețe, coordonarea operațiunilor comune sau a proiectelor pilot.

(12)  Nivelurile minime de echipament tehnic necesar, furnizate în mod obligatoriu de statele membre pe baza negocierilor și acordurilor bilaterale anuale și/sau de agenție vor contribui într-o mare măsură la o mai bună planificare și de executare a operațiunilor avute în vedere și coordonate de agenție.

(13)  Agenția ar trebui să gestioneze listele cu echipamentele tehnice aflate în proprietatea statelor membre sau a agenției, precum și a echipamentelor aflate în proprietatea comună a statelor membre și a agenției, creând și întreținând un inventar centralizat al echipamentului tehnic. Acest inventar ar trebui să conțină un număr minim de categorii de echipamente tehnice necesare pentru a-i permite agenției să își desfășoare activitățile în conformitate cu prezentul Regulament.

(14)  În vederea garantării eficacității operațiunilor, agenția ar trebui să înființeze echipe de poliție de frontieră. Statele membre ar trebui să contribuie la aceste echipe cu un număr adecvat de polițiști de frontieră, pe care să-i pună la dispoziție pe teren, cu excepția situațiilor excepționale care afectează semnificativ realizarea sarcinilor naționale.

(15)  Agenția ar trebui să poată contribui la aceste echipe cu polițiști de frontieră detașați cu titlu semi-permanent de statele membre, care cărora li se aplică, în exercițiul atribuțiilor și competențelor acestora, același cadru juridic ca și agenții invitați afectați în mod direct echipelor de către statele membre. Agenția ar trebui să își adapteze regulile interne privind experții naționali detașați pentru a permite statului membru gazdă să dea instrucțiuni directe polițiștilor de frontieră în cadrul operațiunilor comune sau a proiectelor pilot.

(16)  Un plan operativ bine definit, incluzând o evaluare și o obligație de raportare a incidentelor, aprobat de statul membru gazdă și de agenție, cu consultarea statelor membre participante, înainte de începerea operațiunilor, va contribui într-o mare măsură la realizarea obiectivelor prezentului regulament, prin instaurarea unui mod de operare mai armonizat în privința coordonării operațiunilor.

(17)  Mecanismul de raportare a incidentelor este utilizat de agenție pentru a transmite autorităților publice relevante de la nivel național și de la nivelul UE și Consiliului de administrație orice informații privind acuzații credibile de încălcări, în special, ale regulamentului 2007/2004 sau ale Codului frontierelor Schengen(5), inclusiv ale drepturilor fundamentale, în cursul operațiunilor comune, a proiectelor pilot sau a intervențiilor rapide.

(18)  Analiza riscurilor s-a dovedit a fi un element esențial pentru desfășurarea operațiunilor la frontierele externe. Calitatea sa ar trebui îmbunătățiră prin adăugarea unei metode de evaluare a capacității statelor membre de a face față provocărilor care se anunță, inclusiv amenințărilor și presiunilor, prezente și viitoare, de la frontierele externe ale statelor membre. Cu toate acestea, aceste evaluări nu ar trebui să aducă atingere mecanismului de evaluare Schengen.

(19)  Agenția ar trebui să asigure o formare la nivel european, inclusiv în domeniul drepturilor fundamentale, al protecției internaționale și al accesului la procedurile de azil, pentru instructorii naționali ai polițiștilor de frontieră și cursuri suplimentare de formare și seminare privind controlul și supravegherea frontierelor externe și îndepărtarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre, pentru agenții serviciilor naționale competente. Agenția poate organiza activități de formare profesională care să includă programe de schimb, în cooperare cu statele membre pe teritoriul acestora. Statele membre ar trebui să integreze rezultatele activității în domeniu a agenției în programele naționale de formare a polițiștilor lor de frontieră.

(20)  Agenția ar trebui să urmărească și să contribuie la progresele înregistrate în domeniul cercetării științifice, relevante pentru domeniul său de activitate, și să comunice aceste informații Comisiei și statelor membre.

(21)  În majoritatea statelor membre, aspectele operaționale ale returnării resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre sunt de competența autorităților responsabile pentru controlul frontierelor externe. Având în vedere faptul că îndeplinirea acestor sarcini la nivel european reprezintă o valoare adăugată evidentă, agenția ar trebui, în deplină conformitate cu politica UE privind returnarea, să asigure coordonarea și organizarea necesare operațiunilor comune de returnare întreprinse de statele membre, să identifice cele mai bune practici pentru obținerea documentelor de călătorie și să definească un cod de conduită care să fie respectat în cazul returnărilor resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriile statelor membre. Trebuie evitată punerea la dispoziție a mijloacelor financiare ale Uniunii pentru activități și operațiuni care nu sunt efectuate în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale.

(22)  În scopul îndeplinirii misiunii sale și în măsura necesară pentru realizarea atribuțiilor sale, agenția poate coopera cu Europol, Biroul European de Sprijin pentru Azil, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale și alte agenții și organisme ale Uniunii Europene, cu autoritățile competente ale țărilor terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 2007/2004, în cadrul acordurilor de lucru încheiate în conformitate cu dispozițiile relevante din tratat. Agenția ar trebui să faciliteze cooperarea operativă între statele membre și țările terțe în cadrul politicii Uniunii Europene privind relațiile externe.

(23)  Cooperarea cu țările terțe în domeniile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 este din ce în ce mai importantă. În vederea stabilirii unui model de cooperare solidă cu țările terțe relevante, agenția ar trebui să aibă capacitatea de a iniția și finanța proiecte de asistență tehnică și de a detașa ofițeri de legătură în țări terțe, în cooperare cu autoritățile competente ale țărilor respective. Agenția ar trebui să aibă posibilitatea de a invita reprezentanți ai țărilor terțe să participe la activitățile sale, după asigurarea formării necesare a acestora. Instituirea cooperării cu țările terțe permite, de asemenea, promovarea standardelor Uniunii în materie de administrare a frontierelor, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane.

(24)  În vederea garantării unor condiții de încadrare deschise și transparente și a unui tratament egal al personalului, Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene („Statutul funcționarilor”) ar trebui să se aplice personalului și directorului executiv al agenției, inclusiv normele privind secretul profesional sau alte obligații echivalente de confidențialitate.

(24a) De asemenea, Consiliul de administrație ar trebui să adopte dispoziții care să permită detașarea la agenție a experților naționali din statele membre. Aceste dispoziții ar trebui să precizeze, printre altele, că polițiștii naționali de frontieră detașați, care urmează să participe la operațiuni comune, proiecte pilot și intervenții rapide, trebuie considerați ca ofițeri invitați, cu drepturile și îndatoririle aferente.

(25)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date(6) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către agenție. Prin urmare, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor trebuie să monitorizeze prelucrarea, de către agenție, a datelor cu caracter personal și are dreptul să obțină din partea Agenției accesul la toate informațiile necesare pentru investigațiile sale.

(26)  În măsura în care statele membre prelucrează datele cu caracter personal, se aplică în totalitate Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995, privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(7).

(27)  În asigurarea gestionării operaționale a sistemelor informatice, agenția ar trebui să aplice standarde europene și internaționale, inclusiv în ceea ce privește protecția datelor, luând în considerare cele mai exigente cerințe profesionale.

(28)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, de a contribui la gestionarea integrată a cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, nu poate fi realizat într-o manieră satisfăcătoare de către statele membre și, în consecință, pot fi realizate mai bine la nivelul UE, Uniunea Europeană poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se prevede în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(29)  Cu privire la Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE(8) a Consiliului privind anumite norme de aplicare a acestui acord. În consecință, delegațiile Republicii Islanda și Regatului Norvegiei ar trebui să participe în calitate de membri ai Consiliului de administrație al agenției, deși cu drepturi de vot limitate.

(30)  În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(9), dispoziții care intră sub incidența domeniului prevăzut la articolul 1 punctele A, B și G din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului privind încheierea acestui acord, în numele Comunității Europene. În consecință, delegația Confederației Elvețiene ar trebui să participe la Consiliul de administrație al agenției, cu drepturi de vot limitate.

(31)  În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctele A, B și G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/CE a Consiliului(10) privind încheierea Protocolului respectiv în numele Uniunii. În consecință, delegația Principatului Liechtenstein ar trebui să participe la Consiliul de administrație al agenției, cu drepturi de vot limitate.

(32)  În conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind UE și la Tratatul privind funcționarea UE, Danemarca nu participă la adoptarea, de către Consiliu, a măsurilor în temeiul titlului V partea a treia din Tratatul privind funcționarea UE, cu excepția „măsurilor prin care se stabilesc țările terțe ai căror resortisanți trebuie să posede o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre și măsurilor privind instituirea unui model uniform de viză”. Prezenta propunere se bazează pe acquis-ul Schengen și, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul privind poziția Danemarcei, în termen de șase luni de la adoptarea de către Consiliu a unei măsuri referitoare la o propunere sau la o inițiativă care urmărește dezvoltarea acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor prevăzute la titlul V partea a treia din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca decide cu privire la transpunerea măsurii respective în legislația sa internă”.

(33)  Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen(11). În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică.

(34)  Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen(12). În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.

(35)  Agenția ar trebui să faciliteze organizarea de acțiuni operative în cadrul cărora statele membre să poată beneficia de cunoștințele și echipamentele pe care Irlanda și Regatul Unit pot fi dispuse să le ofere, în conformitate cu modalitățile ce urmează a fi stabilite, de la caz la caz, de către Consiliul de administrație. În acest scop, reprezentanții Irlandei și ai Regatului Unit ar trebui invitați să ia parte la reuniunile Consiliului de administrație, pentru a le permite să participe pe deplin la deliberările privind pregătirea acțiunilor operative în cauză.

(36)  Există o controversă între Spania și Regatul Unit privind demarcarea frontierelor Gibraltarului.

(37)  Suspendarea aplicabilității prezentului regulament cu privire la frontierele Gibraltarului nu antrenează nici o modificare a pozițiilor statelor implicate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1Amendament

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 se modifică după cum urmează:

(1)    La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2.         Având în vedere faptul că responsabilitatea privind controlul și supravegherea frontierelor externe revine statelor membre, agenția, în conformitate cu definiția din articolul 15 și cu articolul , facilitează și eficientizează aplicarea măsurilor Uniunii Europene existente și viitoare cu privire la gestionarea frontierelor externe, în special Codul frontierelor Schengen(13)▌. Agenția îndeplinește acest obiectiv prin asigurarea coordonării acțiunilor întreprinse de statele membre pentru punerea în aplicare a măsurilor respective, contribuind astfel la atingerea unui nivel eficient, înalt și uniform de control al persoanelor și de supraveghere a frontierelor externe ale statelor membre.

Agenția își îndeplinește sarcinile respectând întru totul legislația aplicabilă a Uniunii, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dreptul internațional, inclusiv Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951 („Convenția de la Geneva”), obligațiile legate de accesul la protecție internațională, în special principiul nereturnării, precum și drepturile fundamentale, și ținând seama de rapoartele Consiliului consultativ menționat la articolul 26a.”

(1a)  La articolul 1, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)       „Agenția pune la dispoziția Comisiei și a statelor membre sprijinul tehnic și cunoștințele specializate necesare în materie de gestionare a frontierelor externe și promovează solidaritatea între statele membre, mai ales cu cele care se confruntă cu presiuni specifice sau disproporționate.”

(2)    Articolul 1a se modifică după cum urmează:

(a)    se introduce următorul punct:

„1a.         Termenul „Echipe europene de supraveghere a frontierelor” desemnează, în sensul articolelor 3, 3b, 3c, 8 și 17, echipele utilizate în timpul operațiunilor comune și proiectelor pilot; în sensul articolelor 8a-8g, echipele utilizate pentru intervenții rapide la frontieră (denumite în continuare „intervenții rapide”) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 863/2007, iar în sensul literelor (ea) și (g) de la articolul 2 alineatul (1) și articolului (5), echipele utilizate în timpul operațiunilor comune, proiectelor pilot și intervențiilor rapide;”

(aa)  punctul 2 se înlocuiește cu următorul text: „4.

„2.    „stat membru gazdă” înseamnă un stat membru în care se desfășoară sau din care este lansată o intervenție rapidă, o operațiune comună sau un proiect pilot;”

(b)    punctul 4 se înlocuiește cu următorul text: „4.

"4.    „membri ai echipelor” înseamnă agenți de poliție de frontieră ai statelor membre care fac parte din Echipele europene de supraveghere a frontierelor, alții decât cei aparținând statului membru gazdă;”

(c)    punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5.   „stat membru solicitant” înseamnă un stat membru ale cărui autorități competente solicită agenției realizarea unor intervenții rapide pe teritoriul său;”

(3)    Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)     literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:

"(c)   efectuează analize ale riscurilor, inclusiv evaluarea capacității statelor membre de a răspunde amenințărilor și presiunii la frontierele externe;

(d)    participă la progresul cercetărilor relevante pentru controlul și supravegherea frontierelor externe;”

(ia)   se introduce următoarea literă:

„(da) asistă statele membre în situațiile care impun o asistență tehnică și operativă sporită la frontierele externe, ținând seama de faptul că unele situații pot implica urgențe umanitare și operațiuni de salvare pe mare;

(ib)   litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)  asistă statele membre în situațiile care impun o asistență tehnică și operativă sporită la frontierele externe, în special în statele care se confruntă cu presiuni specifice și disproporționate;”

(ic)   se introduce următoarea literă:

„(ea) stabilește Echipele europene de supraveghere a frontierelor care vor fi desfășurate în timpul operațiunilor comune, proiectelor pilot și intervențiilor rapide;”

(ii)    litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)    furnizează statelor membre sprijinul necesar, inclusiv, la cererea acestora, coordonarea sau organizarea operațiunilor comune de returnare;”

(iia) litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

        „(g) detașează polițiști de frontieră de la Echipele europene de supraveghere a frontierelor în statele membre pentru operațiuni comune, proiecte pilot sau intervenții rapide, în conformitate cu regulamentul (CE) nr. 863/2007;”

(iii)    se adaugă literele ▌următoare:

„(h)   dezvoltă și gestionează, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, sisteme de informații care permit schimbul rapid și fiabil de informații privind riscurile emergente la frontierele externe, inclusiv Rețeaua de Informare și Coordonare instituită prin Decizia 2005/267/CE a Consiliului*;

(i)     furnizează asistența necesară pentru dezvoltarea și gestionarea unui sistem european de supraveghere a frontierelor și, după caz, pentru dezvoltarea unui mediu comun de partajare a informațiilor, inclusiv în ceea ce privește interoperabilitatea sistemelor.”

__________________

JO L 83, 1.4.2005, p. 48.”

(b)  se introduce următorul alineat▌:

„1a.    În conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, nicio persoană nu este debarcată într-o țară sau transferată autorităților unei țări care încalcă principiului nereturnării sau într-o țară în care există un risc de expulzare sau returnare către o altă țară care încalcă respectivul principiu. Nevoile speciale ale copiilor, ale victimelor traficului, ale persoanelor care au nevoie de asistență medicală, ale persoanelor care au nevoie de protecție internațională și ale altor persoane vulnerabile sunt tratate în conformitate cu legislația Uniunii și cu dreptul internațional.”

(c)    la alineatul (2), ultimul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre informează agenția cu privire la aceste activități operative la frontierele externe în afara cadrului agenției. Directorul executiv informează cu regularitate și cel puțin o dată pe an, Consiliul de administrație cu privire la aceste aspecte.”

(3a)  Se introduce următorul articol:

„Articolul 2a

Codul de conduită

Agenția redactează și apoi actualizează un Cod de conduită aplicabil tuturor operațiunilor coordonate de agenție. Codul de conduită stabilește proceduri care să garanteze principiile statului de drept și al respectării drepturilor omului, concentrându-se în special asupra minorilor neînsoțiți și persoanelor vulnerabile, precum și asupra persoanelor care solicită protecție internațională, cod aplicabil tuturor persoanelor care participă la activitățile agenției.

Codul de conduită se elaborează în cooperare cu Consiliul consultativ menționat la articolul 26a.”

(4)    Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Operațiuni comune și proiecte pilot la frontierele externe

1.           Agenția evaluează, aprobă și coordonează propunerile de operațiuni comune și proiecte pilot înaintate de statele membre, inclusiv cererile statelor membre referitoare la circumstanțele ce necesită asistență tehnică și operativă sporită, în special în caz de presiuni specifice sau disproporționate.

Agenția poate iniția ea însăși și realiza operațiuni comune și proiecte pilot, în cooperare cu statele membre implicate și cu acordul statului membru gazdă.

Aceasta poate decide, de asemenea, să pună echipamentul său tehnic la dispoziția statelor membre care participă la operațiunile comune sau la proiectele pilot.

Toate operațiunile comune și proiectele pilot menționate mai sus ar trebui precedate de o analiză riguroasă a riscurilor.

1a.         Agenția poate, de asemenea, să pună capăt, informând în prealabil statul membru în cauză, operațiunilor comune și proiectelor pilot în cazul în care condițiile de desfășurare a acestor inițiative nu mai sunt îndeplinite.

Statele membre participante pot solicita agenției să încheie o operațiune comună sau un proiect pilot.

Statul membru gazdă ia măsurile adecvate, disciplinare sau de altă natură, în conformitate cu prevederile legislației naționale în caz de încălcare a drepturilor fundamentale sau a obligațiilor de protecție internațională în decursul acțiunilor respective.

Directorul executiv al agenției suspendă sau încheie, în totalitate sau parțial, operațiunile comune sau proiectele pilot în cazul în care consideră că încălcările în cauză sunt de grave sau au șanse de a se perpetua.”

2.           Agenția va constitui, în conformitate cu dispozițiile Articolului 3b, o rezervă de polițiști de frontieră, numită Echipă europeană de supraveghere a frontierelor, care să fie eventual desfășurată în cadrul operațiunilor comune și a proiectelor pilot menționate la alineatul (1). Aceasta poate decide cu privire la desfășurarea resurselor umane și a echipamentului tehnic, în conformitate cu articolele 3a și 7.

3.           Agenția poate acționa prin birourile sale specializate menționate la articolul 16, pentru organizarea practică a operațiunilor comune și a proiectelor pilot.

4.           Agenția evaluează rezultatele operațiunilor comune și ale proiectelor-pilot și transmite Consiliului de administrație rapoarte detaliate de evaluare, în termen de 60 de zile de la data încetării activității, însoțite de observațiile ofițerului pentru drepturile fundamentale menționat la articolul 26a . Agenția efectuează o analiză comparativă globală a acestor rezultate în vederea creșterii calității, coerenței și eficienței operațiunilor și proiectelor viitoare, ce urmează să fie inclusă în raportul său general, menționat la articolul 20 alineatul (2) litera (b).

5.           Agenția finanțează sau cofinanțează operațiunile și proiectele-pilot menționate la alineatul (1) prin subvenții de la bugetul său în conformitate cu normele financiare aplicabile agenției.

5a.         Alineatele (1a) și (5) se aplică și intervențiilor rapide.

(5)    Se introduc următoarele articole▌:

„Articolul 3a

Aspecte organizatorice ale operațiunilor comune și ale proiectelor pilot

1.           Directorul executiv pregătește planul operativ pentru activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1). Directorul executiv și statul membru gazdă, consultându-se cu statele membre participante, convin asupra unui plan operativ care prezintă în detaliu și în timp util aspectele organizatorice, înainte de data preconizată de începere a activității.

Planul operativ cuprinde toate aspectele considerate necesare pentru desfășurarea operațiunilor comune și a proiectelor pilot, inclusiv următoarele:

(a)    o descriere a situației, împreună cu modul de operare și obiectivele desfășurării inclusiv scopul operativ;

(b)    durata previzibilă a operațiunilor comune și a proiectelor pilot;

(c)    spațiul geografic în care se va desfășura operațiunea comună sau proiectul pilot;

(d)    descrierea sarcinilor și a instrucțiunilor speciale pentru agenții invitați, inclusiv instrucțiuni referitoare la bazele de date pe care membrii echipelor sunt autorizați să le consulte și la armele de serviciu, muniția și echipamentul pe care sunt autorizați să le utilizeze în statul membru gazdă;

(e)    componența echipelor de agenți invitați și utilizarea altor membri ai personalului din domeniu;

(f)     dispoziții privind comanda și controlul, inclusiv numele și gradele polițiștilor de frontieră din statul membru gazdă care sunt responsabili de cooperarea cu agenții invitați și cu agenția, în special ale acelor polițiști de frontieră care comandă echipele pe durata desfășurării, precum și locul rezervat agenților invitați în lanțul de comandă;

(g)    echipamentul tehnic ce va fi utilizat în cadrul operațiunilor comune sau a proiectelor pilot, inclusiv aspectele specifice, precum condițiile de utilizare, personalul necesar, transportul și alte operațiuni logistice și dispozițiile financiare;

(ga)  dispoziții precise privind raportarea imediată de către agenție a incidentelor, către Consiliul de administrație și autoritățile publice naționale pertinente.

(h)    o schemă de raportare și evaluare care conține ▌indicatori pentru raportul de evaluare și termenul limită pentru transmiterea raportului final de evaluare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4).

(i)     în ceea ce privește operațiunile pe mare, informații privind aplicarea jurisdicției și a legislației relevante în zona geografică unde are loc operațiunea comună, inclusiv trimiteri la legislația Uniunii și legislația internațională privind interceptarea, salvarea pe mare și debarcarea;

(j)     modalitățile de cooperare cu țările terțe, cu alte agenții și organisme ale Uniunii și cu organizațiile internaționale.

2.           Orice modificări sau adaptări aduse planului operativ necesită acordul directorului executiv și al statului membru solicitant. O copie a planului operativ modificat sau adaptat este trimisă imediat de către agenție statelor membre participante.

3.           În cadrul atribuțiilor sale de coordonare, agenția asigură punerea în aplicare operațională a tuturor aspectelor organizatorice, inclusiv prezența unui membru al personalului agenției în timpul operațiunilor comune și al proiectelor pilot avute în vedere în prezentul articol.

Articolul 3b

Componența și desfășurarea Echipelor europene de supraveghere a frontierelor

1.           La propunerea directorului executiv al agenției, Consiliul de administrație al agenției decide, cu o majoritate absolută a membrilor săi, cu privire la profilurile și numărul total de polițiști de frontieră care urmează a fi puși la dispoziția Echipelor europene de supraveghere a frontierelor. Aceeași procedură se aplică și în ceea ce privește eventualele schimbări ulterioare ale profilurilor și numărului total de polițiști de frontieră. Statele membre contribuie la Echipele europene de supraveghere a frontierelor prin intermediul unei rezerve de experți naționali, constituită în funcție de diferitele profiluri definite, desemnând polițiști de frontieră care să corespundă profilurilor solicitate.

2.           Contribuția statelor membre, în ceea ce privește polițiștii de frontieră ai acestora, la operațiuni specifice pentru următorul an se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între agenție și statele membre. În conformitate cu aceste acorduri, la cererea agenției statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră, în vederea detașării lor, cu excepția cazului în care acestea se confruntă cu o situație neprevăzută, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale. O astfel de cerere se introduce cu cel puțin 45 de zile înainte de data prevăzută pentru desfășurare. Autonomia statului membru de origine în legătură cu selecția personalului și durata detașării acestuia nu este afectată.

3.           Agenția contribuie, de asemenea, la Echipele europene de supraveghere a frontierelor cu polițiști de frontieră competenți, detașați de statele membre cu titlu de experți naționali, în conformitate cu articolul 17 alineatul (5). Contribuția statelor membre, în ceea ce privește detașarea polițiștilor de frontieră ai acestora în cadrul agenției pentru următorul an, se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între agenție și statele membre.

În conformitate cu aceste acorduri, statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră, în vederea detașării lor, cu excepția cazului în care acest lucru ar afecta într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale. În astfel de situații, statele membre își pot rechema polițiștii de frontieră detașați.

Durata maximă a unor astfel de detașări nu poate fi mai mare de șase luni pe an. În sensul prezentului regulament, aceștia sunt considerați agenți invitați și au atribuțiile și competențele menționate la articolul 10. Statul membru care a detașat polițiștii de frontieră în cauză este considerat „stat membru gazdă”, astfel cum este definit în articolul 1a alineatul (3), în scopul aplicării articolelor 3c, 10 și 10b. Alți membri ai personalului care sunt angajați de Agenție cu titlu temporar și care nu sunt calificați pentru a desfășura activități de control la frontieră, sunt detașați în cadrul operațiunilor comune și proiectelor pilot doar pentru sarcini de coordonare.

4.           Membrii Echipelor europene de supraveghere a frontierelor au obligația de a respecta pe deplin drepturile fundamentale, printre care dreptul de azil, și demnitatea umană în îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor. Orice măsuri luate în îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor trebuie să fie proporționale cu obiectivele urmărite prin măsurile respective. În îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea competențelor lor, aceștia nu trebuie să facă nicio discriminare pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

5.           În conformitate cu articolul 8g, agenția desemnează un ofițer de coordonare pentru fiecare operațiune comună sau proiect pilot comun în cadrul căruia vor fi desfășurați membri ai Echipelor europene de supraveghere a frontierelor.

Rolul ofițerului coordonator este de a stimula cooperarea și coordonarea dintre statele membre gazdă și cele participante.

6.           În conformitate cu articolul 8h, agenția acoperă integral costurile suportate de statele membre cu ocazia punerii la dispoziție a polițiștilor lor de frontieră, în temeiul alineatului (1), pentru Echipele europene de supraveghere a frontierelor.

6a.         Agenția informează Parlamentul European anual cu privire la numărul de polițiști de frontieră cu care fiecare stat membru se angajează în cadrul Echipelor europene de supraveghere a frontierelor, în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 3c

Instrucțiuni pentru Echipele europene de supraveghere a frontierelor

1.           Pe durata desfășurării Echipelor europene de supraveghere a frontierelor, instrucțiunile adresate acestora sunt emise de statul membru gazdă, în conformitate cu planul operativ la care se face referire la articolul 3a alineatul (1).

2.           Agenția, prin intermediul ofițerului său coordonator prevăzut la articolul 3b alineatul (5), poate comunica statului membru gazdă opiniile sale cu privire la aceste instrucțiuni. În acest caz, statul membru gazdă trebuie să ia în considerare respectivele opinii.

3.           În conformitate cu articolul 8g, statul membru gazdă acordă tot sprijinul necesar ofițerului coordonator, inclusiv un acces nelimitat la Echipele europene de supraveghere a frontierelor pe întreaga durată a desfășurării.

4.           În îndeplinirea sarcinilor și exercitarea competențelor lor, membrii Echipelor europene de supraveghere a frontierelor rămân supuși măsurilor disciplinare ale statului lor de origine.

(6)    Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Analiza riscurilor

Agenția elaborează și aplică un model comun de analiză integrată a riscurilor.

Aceasta realizează atât analize generale, cât și analize specifice ale riscurilor, pe care le prezintă Consiliului și Comisiei.

În scopul analizei riscurilor, agenția poate evalua, după consultarea prealabilă cu statul membru (statele membre) în cauză, capacitatea acestora de a răspunde provocărilor viitoare, inclusiv amenințărilor și presiunilor prezente și viitoare la frontierele externe ale Uniunii Europene, în special pentru statele membre care se confruntă cu presiuni specifice și disproporționate. pentru aceasta, Agenția poate evalua echipamentul și resursele statelor membre în materie de control la frontieră. Evaluarea se bazează pe informațiile furnizate de statul membru (statele membre) în cauză și pe rapoartele și rezultatele operațiunilor comune, proiectelor pilot, intervențiilor rapide și ale altor activități ale agenției. Aceste evaluări nu aduc atingere mecanismului de evaluare Schengen.

Rezultatele acestor evaluări sunt prezentate ▌Consiliului de administrație al agenției.

În acest scop, statele membre furnizează agenției toate informațiile necesare referitoare la situația și amenințările potențiale de la frontierele externe.

Agenția ține seama de rezultatele modelului comun de analiză integrată a riscului la elaborarea trunchiului comun al planului de învățământ pentru formarea polițiștilor de frontieră menționată la articolul 5.”

(7)    Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)    înainte de primul paragraf se inserează următorul text:

„Agenția asigură pentru polițiștii de frontieră care fac parte din Echipele europene de supraveghere a frontierelor o instruire avansată, relevantă pentru sarcinile și competențele acestora și organizează exerciții periodice pentru respectivii polițiști de frontieră, în conformitate cu planul de instruire avansată și exerciții prevăzut în programul de lucru anual al agenției.

Agenția ia, de asemenea, toate măsurile necesare pentru a garanta că toți polițiștii de frontieră și alte categorii de personal din statele membre care participă la Echipele europene de supraveghere a frontierelor, precum și personalul agenției, au fost instruiți, înainte de participarea lor la activitățile operative organizate de către agenție, cu privire la dreptul internațional și legislația UE aplicabile, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, la accesul la protecția internațional și la orientările privind identificarea persoanelor care caută protecție și direcționarea lor către infrastructurile adecvate.”

(b)    primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Agenția elaborează și dezvoltă un trunchi comun al planului de învățământ pentru formarea profesională a polițiștilor de frontieră și furnizează formare profesională la nivel european pentru instructorii polițiștilor de frontieră naționali ai statelor membre, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale, accesul la protecție internațională și legislația relevantă din domeniul maritim.

Programul comun de bază al formării este stabilit după consultarea Consiliului consultativ menționat la articolul 26a.

Statele membre integrează trunchiul comun al planului de învățământ în programul de formare profesională a polițiștilor de frontieră naționali.”

(c)    după ultimul paragraf se inserează următorul text:

„Agenția instituie un program de schimb care să permită polițiștilor de frontieră participanți la Echipele europene de supraveghere a frontierelor să obțină cunoștințe sau expertiză specifică din experiențe și bune practici în străinătate, lucrând cu polițiștii de frontieră dintr-un alt stat membru decât cel de origine.”

(8)    Articolele 6 și 7 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 6

Monitorizarea și contribuția la progresul cercetării

Agenția monitorizează și contribuie în mod dinamic la evoluțiile din domeniul cercetării care sunt relevante pentru controlul și supravegherea frontierelor externe, și comunică informațiile aferente Comisiei și statelor membre.

Articolul 7

Echipamentul tehnic

1.           Agenția poate achiziționa, singură sau în coproprietate cu un stat membru, sau închiria echipament tehnic pentru controlul frontierelor externe, pentru a fi folosit în cadrul operațiunilor comune, proiectelor pilot, intervențiilor rapide, operațiunilor de returnare sau în cadrul proiectelor de asistență tehnică, în limitele normelor financiare aplicabile agenției. Orice achiziție sau închiriere de echipament ce presupune costuri semnificative pentru agenție este precedată de o analiză riguroasă cost/beneficii. Toate cheltuielile de acest tip sunt prevăzute în bugetul agenției, adoptat de către consiliul de administrație în conformitate cu articolul 29 alineatul (9). În cazul în care agenția achiziționează sau închiriază echipament tehnic important, precum nave sau vehicule de patrulare de coastă sau de larg, pentru a fi folosite în operațiunile comune, se aplică următoarele dispoziții:

–       în cazul achiziționării și coproprietății, agenția convine în mod formal cu un stat membru ca acesta din urmă să asigure înregistrarea echipamentului în conformitate cu legislația aplicabilă a statului membru respectiv;

–       în cazul închirierii, echipamentul trebuie înregistrat într-un stat membru.

Pe baza unui model de acord elaborat de agenție, statul membru de înregistrare și agenția convin asupra unor modalități care să asigure perioadele de disponibilitate deplină a bunurilor în coproprietate pentru agenție, precum și asupra condițiilor de utilizare a echipamentului.

Statul membru de înregistrare sau furnizorul echipamentului tehnic, va pune la dispoziție experții necesari și personalul tehnic pentru operarea echipamentului tehnic într-un mod perfect legal și în siguranță.

2.           Agenția creează și menține un inventar centralizat al echipamentului tehnic, în care repertoriază echipamentul deținut de statele membre, ▌de agenție sau de statele membre și agenție în coproprietate, în scopul controlului frontierelor externe. Parcul de echipamente tehnice conține un număr minim de unități pe tip de echipamente tehnice, stabilit în conformitate cu alineatul (5) al prezentului articol. Echipamentele care fac parte din parcul de echipamente tehnice va fi utilizat în cadrul activităților menționate la articolele 3, 8a și 9.

3.           Statele membre contribuie la parcul de echipamente tehnice menționat la alineatul (2). Contribuția statelor membre la reunirea și instalarea echipamentului tehnic pentru operațiuni specifice se planifică pe baza unor negocieri și acorduri bilaterale anuale între agenție și statele membre. În conformitate cu aceste acorduri, statele membre pun la dispoziție echipamentele lor tehnice, în măsura în care acestea fac parte din numărul minim de echipamente dintr-un anumit an, ▌în scopul desfășurării acestora la cererea agenției, cu excepția cazului în care se confruntă cu o situație excepțională, care afectează în mod semnificativ executarea sarcinilor naționale.

Cererile în acest sens se introduc cu cel puțin 45 de zile înainte de data prevăzută pentru desfășurare.

Contribuțiile la parcul de echipamente tehnice vor fi revizuite anual.

4.           Agenția gestionează inventarul parcului de echipamente tehnice după cum urmează:

(a)    clasificare pe tip de echipamente și pe tip de operațiune;

(b)    clasificare în funcție de proprietar (stat membru, agenția, alții);

(c)    numărul total de echipamente necesare;

(d)    cerințele referitoare la personal, acolo unde este cazul;

(e)    alte informații, precum detaliile de înregistrare, cerințele referitoare la transport și întreținere, regimurile naționale de export aplicabile, instrucțiunile tehnice, sau alte informații relevante pentru manipularea corectă a echipamentelor.

5.           Agenția finanțează desfășurarea echipamentului care face parte din numărul minim de echipamente puse la dispoziție de un anumit stat membru într-un anumit an. Desfășurarea echipamentelor care nu se încadrează în numărul minim de echipamente este cofinanțată de agenție până la maximum 100% din cheltuielile eligibile, ținând seama de circumstanțele speciale ale statului membru care desfășoară un echipamentele respective.

Normele aplicabile, inclusiv numărul minim total necesar pe tip de echipamente, condițiile de detașare și rambursarea costurilor, sunt stabilite anual, în conformitate cu articolul 24, de către Consiliul de administrație, la propunerea directorului executiv. Din motive bugetare, această decizie trebuie luată de Consiliul de administrație până la data de 31 martie.

Numărul minim de echipamente este propus de agenție conform nevoilor sale, în special în vederea realizării operațiunilor comune, a proiectelor pilot, a intervențiilor rapide și a operațiunilor de returnare, conform programului de lucru al agenției pentru anul în cauză.

Dacă numărul minim de echipamente se dovedește a fi insuficient pentru a îndeplini planul operațional convenit în vederea realizării operațiunilor comune, a proiectelor-pilot, a intervențiilor rapide la frontieră sau a operațiunilor de returnare, acesta este revizuit de agenție pe baza nevoilor justificate și a unui acord dintre agenție și statele membre.

6.           Agenția informează lunar Consiliul de administrație cu privire la componența și desfășurarea echipamentelor ce fac parte din parcul de echipamente tehnice. În cazul în care numărul minim de echipamente menționat la alineatul (5) nu este atins, directorul executiv informează fără întârziere Consiliul de administrație. Acesta decide de urgență cu privire la ierarhizarea priorităților de detașare a echipamentelor tehnice și ia măsurile necesare pentru remedierea deficiențelor identificate. Consiliul de administrație informează Comisia cu privire la deficiențele identificate și cu privire la măsurile luate pentru remedierea acestora. Comisia informează ulterior Parlamentul European și Consiliul, adăugând propria sa evaluare.

6a.         Agenția informează Parlamentul European anual cu privire la numărul de echipamente tehnice pe care fiecare stat membru se angajează să-l pună la dispoziție pentru utilizarea comună, în conformitate cu prezentul articol.”

(9)    Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1). Fără a aduce atingere articolului 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, unul sau mai multe state membre care se confruntă cu presiuni specifice și disproporționate și cu situații care impun o asistență tehnică și operativă sporită atunci când își îndeplinesc obligațiile privind controlul și supravegherea frontierelor externe, pot solicita asistență din partea agenției. Agenția organizează, în conformitate cu articolul 3, asistența tehnică și operativă necesară pentru statul membru (statele membre) solicitant(e).”

(b)         la alineatul (2) se introduce următoarea literă:

"(ba) să mobilizeze polițiști de frontieră din cadrul Echipelor europene de supraveghere a frontierelor.”

           (c)       alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„3. Agenția poate achiziționa echipament tehnic pentru controlul și supravegherea frontierelor externe, destinat utilizării de către experții săi și în cadrul echipelor de intervenție rapidă pe durata funcționării acestora.”

(9a)     Articolul 8a se înlocuiește cu următorul text:

           „Articolul 8a

Intervențiile rapide

La solicitarea unui stat membru care se confruntă cu situații de presiune urgentă și excepțională, în special în cazul sosirii, la punctele de frontieră externe, a unui număr mare de resortisanți ai unor țări terțe care încearcă să intre ilegal pe teritoriul respectivului stat membru, agenția poate mobiliza, pe o perioadă limitată, pe teritoriul statului membru solicitant, una sau mai multe Echipe europene de supraveghere a frontierelor (denumite în continuare „echipe”), pentru durata adecvată în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 863/2007.”

(9b)     La articolul 8d, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„5.         În cazul în care directorul executiv decide să mobilizeze una sau mai multe echipe, agenția și staul membru solicitant elaborează imediat un plan operativ, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data deciziei, în conformitate cu articolul 8e.”

(10)  La articolul 8e, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)    Literele (e) - (g) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e)  componența echipelor și utilizarea altor membri ai personalului din domeniu;

(f)     dispozițiile privind comanda și controlul, inclusiv numele și gradele polițiștilor de frontieră din statul membru gazdă responsabili pentru cooperarea cu echipele, în special numele polițiștilor de frontieră care se află la comanda echipelor pe durata desfășurării, precum și locul rezervat echipelor în lanțul de comandă;

(g)    echipamentul tehnic ce urmează a fi detașat împreună cu echipele, inclusiv cerințele specifice, precum condițiile de utilizare, personalul necesar, transportul și alte operațiuni logistice și dispozițiile financiare;

(b)    se adaugă următoarele litere:

„(h)   dispoziții precise privind raportarea imediată de către agenție a incidentelor, către Consiliul de administrație și autoritățile publice naționale pertinente;

(i)     o schemă de raportare și evaluare care conține ▌indicatori pentru raportul de evaluare și termenul limită pentru transmiterea raportului final de evaluare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4);

(j)     în ceea ce privește operațiunile pe mare, informații privind aplicarea jurisdicției și a legislației relevante în zona geografică unde are loc operațiunea comună, inclusiv trimiteri la legislația Uniunii și legislația internațională privind interceptarea, salvarea pe mare și debarcarea;

(k)    modalitățile de cooperare cu țările terțe, cu alte agenții și organisme ale Uniunii și cu organizațiile internaționale.”

(11)  La articolul 8h alineatul (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„1.         Agenția acoperă integral următoarele costuri suportate de statele membre cu ocazia punerii la dispoziție a polițiștilor lor de frontieră în scopurile menționate la articolul 3 alineatul (2), la articolul 8a și la articolul 8c.”

(12)  Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Cooperarea în materie de returnare

1.           Conform politicii Uniunii Europene în materie de returnare, în special Directiva 2008/115/CE(14)* și fără a aborda aspectele de fond ale deciziilor de returnare, agenția furnizează asistența necesară și asigură, la solicitarea statelor membre participante, coordonarea și organizarea necesară pentru operațiunile comune de returnare ale statelor membre, inclusiv prin închirierea de avioane pentru astfel de operațiuni. Agenția finanțează sau cofinanțează operațiunile și proiectele menționate în prezentul alineat, prin subvenții de la bugetul său, în conformitate cu normele financiare aplicabile agenției.” Agenția poate utiliza, de asemenea, mijloacele financiare ale Uniunii disponibile în materie de returnare. Agenția veghează ca, în acordurile privind subvențiile, încheiate cu statele membre, acordarea oricărei asistențe financiare să fie condiționată de respectarea deplină a Cartei Drepturilor Fundamentale.

2.           Agenția elaborează un Cod de conduită pentru returnarea, pe calea aerului, a resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală, aplicabil în cadrul tuturor operațiunilor comune de returnare a căror coordonare este asigurată de agenție, cod în care sunt stabilite procedurile comune standardizate, care ar trebui să simplifice organizarea operațiunilor comune de returnare și să asigure returnarea în condiții umane și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiilor demnității umane, a interzicerii torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, a dreptului la libertate și securitate, a drepturilor de protecție a datelor cu caracter personal și a principiului nediscriminării.

3.           Codul de conduită va ține seama în mod special de obligația stabilită la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE de a prevedea un sistem eficient de monitorizare a returnării forțate, precum și de strategia privind drepturile fundamentale menționată la articolul 26a alineatul (1). Monitorizarea operațiunilor comune de returnare se efectuează pe baza unor criterii obiective și transparente și acoperă toată operațiunea comună de returnare, de la faza anterioară plecării și până la predarea persoanelor returnate în țara de returnare. ▌

4.           Statele membre informează periodic agenția cu privire la ▌asistența și coordonarea de care au nevoie din partea agenției. Agenția elaborează un plan operativ pentru a furniza statelor membre solicitante sprijinul operativ necesar, inclusiv echipamentul tehnic menționat la articolul 7 alineatul (1). În conformitate cu articolul 24, la propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide cu privire la conținutul și modul de operare al planului operativ.

5.           Agenția cooperează cu autoritățile competente ale țărilor terțe relevante, menționate la articolul 14, identifică cele mai bune practici privind obținerea documentelor de călătorie și returnarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală.”

(13)  La articolul 10, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2.         Pe durata îndeplinirii sarcinilor și a exercitării competențelor lor, agenții invitați respectă legislația Uniunii și dreptul internațional, în conformitate cu drepturile fundamentale și legislația națională a statului membru gazdă.”

(14)  Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Sistemele de schimb de informații

Agenția poate lua toate măsurile necesare în vederea facilitării schimbului de informații relevante pentru atribuțiile sale, cu Comisia și statele membre, precum și, atunci când este cazul, cu agențiile Uniunii menționate la articolul 13. Agenția dezvoltă și gestionează un sistem de informații capabil să realizeze schimburi de informații clasificate cu acești actori, informații care includ și datele personale menționate la articolele 11a, 11b și 11c.

Agenția poate lua toate măsurile necesare în vederea facilitării schimbului de informații relevante pentru atribuțiile sale cu regatul Unit și Irlanda, în cazul în care se referă la activități la care participă aceste țări, în conformitate cu articolul 12 și articolul 20 alineatul (5).”

(15)  Se introduc următoarele articole▌:

„Articolul 11a

Protecția datelor

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către agenție.

Consiliul de administrație stabilește măsurile de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 de către agenție, inclusiv măsurile referitoare la responsabilul cu protecția datelor din cadrul agenției. Aceste măsuri se stabilesc după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Fără a aduce atingere articolelor 11b și 11c, agenția poate procesa date cu caracter personal în scopuri administrative.

Articolul 11b

Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul operațiunilor comune de returnare

În conformitate cu măsurile menționate la articolul 11a:

1.           Atunci când își exercită atribuțiile de organizare și coordonare a operațiunilor comune de returnare ale statelor membre, menționate la articolul 9, agenția poate prelucra datele personale ale persoanelor care fac obiectul operațiunilor comune de returnare respective.

2.           Prelucrarea acestor date cu caracter personal respectă principiile necesității și proporționalității. În special, prelucrarea se limitează la acele date personale care sunt necesare pentru scopurile operațiunii comune de returnare.

3.           Datele cu caracter personal sunt șterse imediat ce scopul pentru care au fost colectate a fost atins și nu mai târziu de 10 zile după operațiunea comună de returnare.

4.           În cazul în care datele cu caracter personal nu sunt transmise transportatorului de către un stat membru, agenția poate transfera aceste date.

Articolul 11c

Prelucrarea datelor cu caracter personal în timpul operațiunilor comune, a proiectelor pilor și a intervențiilor rapide

În conformitate cu măsurile menționate la articolul 11a:

1.           Fără a aduce atingere competenței statelor membre de a colecta date cu caracter personal în cadrul operațiunilor comune, proiectelor pilot și intervențiilor rapide, și în limitele impuse la alineatele 2 și 3, agenția poate prelucra, la rândul ei, datele cu caracter personal colectate de statele membre în timpul acestui tip de activități operaționale și transmise agenției, pentru a contribui la asigurarea securității frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii.

2.           Această prelucrare suplimentară a datelor personale de către agenție se limitează la datele cu caracter personal ale persoanelor care, în mod întemeiat, sunt suspectate de autoritățile competente ale statelor membre de implicare în activități infracționale transfrontaliere, în facilitarea activităților de migrație ilegală sau de trafic de persoane, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate*.

3.           Datele cu caracter personal menționate la alineatul (2) sunt procesate și de agenție doar pentru următoarele scopuri:

(a)    transmiterea, în funcție de fiecare caz, către Europol sau alte agenții de aplicare a legii ale Uniunii, reglementată de articolul 13;

(b)    utilizarea lor pentru efectuarea analizelor de risc menționate la articolul 4. În rezultatele analizelor de risc, datele se depersonalizează.

4.           Datele cu caracter personal se șterg imediat după transmiterea lor la Europol sau la alte agenții ale Uniunii de aplicare a legii, sau sunt utilizate pentru analizele privind riscurile menționate la articolul 4. Termenul de stocare nu depășește în niciun caz trei luni de la data colectării acestor date.

5.           Prelucrarea acestor date cu caracter personal respectă principiile necesității și proporționalității. Datele cu caracter personal nu sunt utilizate de agenție pentru investigații, acestea fiind de competența autorităților competente ale statelor membre.

În special, prelucrarea se limitează la acele date personale care sunt necesare pentru scopurile menționate la alineatul (3).

6.           Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, redirecționarea sau alte metode de comunicare a acestor date cu caracter personal prelucrate de către agenție către țări terțe sau alte părți terțe sunt interzise.

Articolul 11d

Norme de securitate privind protejarea informațiilor clasificate și a informațiilor sensibile neclasificate

1.           Agenția aplică normele de securitate ale Comisiei, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE a Comisiei, CECO, Euratom**. Sunt vizate în special, inter alia, dispozițiile privind schimbul, prelucrarea și stocarea informațiilor clasificate.

2.           Agenția aplică principiile de securitate privind prelucrarea informațiilor sensibile neclasificate, astfel cum au fost adoptate și puse în aplicare de Comisie. Consiliul de administrație stabilește măsurile de aplicare a acestor principii de securitate.

________________

*JO L 328, 5.12.2002, p. 17.

** JO L 317, 3.12.2001, p. 1.”

(16)  Articolele 13 și 14 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 13

Cooperarea cu agențiile și organismele Uniunii Europene și cu organizațiile internaționale

Agenția poate coopera cu Europol, cu Biroul European de Sprijin pentru Azil, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale, cu alte agenții și organisme ale Uniunii Europene și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament, în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste organisme, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului și cu dispozițiile privind competența respectivelor organisme. În orice caz, agenția informează Parlamentul European în legătură cu acest lucru.

Redirecționarea sau alte metode de comunicare a datelor cu caracter personal prelucrate de către agenție către alte agenții sau organe ale Uniunii Europene fac obiectul unor acorduri de lucru specifice privind schimbul de date cu caracter personal și sunt supuse aprobării prealabile a Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

Agenția poate, de asemenea, cu acordul statelor membre implicate, să invite observatori din partea agențiilor și organismelor Uniunii sau a organizațiilor internaționale să participe la activitățile acesteia, menționate la articolele 3, 4 și 5, în măsura în care prezența acestora este în conformitate cu obiectivele acestor activități, poate contribui la îmbunătățirea cooperării și schimbului de bune practici și nu afectează siguranța globală a activităților. Participarea observatorilor respectivi poate avea loc numai cu acordul statelor membre în cauză privind activitățile menționate la articolele 4 și 5 și numai cu acordul statului membru gazdă privind activitățile menționate la articolul 3. În planul operațional menționat la articolul 3a alineatul (1) se includ norme detaliate privind participarea observatorilor. Acești observatori sunt formați în mod corespunzător de către agenție, anterior participării la activități.”

Articolul 14

Facilitarea cooperării operative cu țările terțe și a cooperării cu autoritățile competente ale țărilor terțe

1.           Cu privire la domeniile care fac obiectul activităților sale și în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, agenția facilitează cooperarea operativă între statele membre și țările terțe, în cadrul politicii de relații externe a Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturile omului.

Agenția și statele membre respectă norme și standarde cel puțin echivalente celor prevăzute de legislația Uniunii și atunci când cooperarea cu țările terțe are loc pe teritoriul acestora din urmă.

Instituirea cooperării cu țările terțe permite promovarea standardelor europene în materie de gestionare a frontierelor, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane.

2.           Agenția poate coopera cu autoritățile țărilor terțe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament, în cadrul unor acorduri de lucru încheiate cu aceste autorități, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului. Respectivele acorduri de lucru privesc numai gestionarea cooperării operative.

3.           Agenția poate desfășura ofițeri de legătură, care trebuie să beneficieze, în țările terțe, de cel mai înalt grad de protecție în îndeplinirea misiunilor lor. Aceștia vor face parte din rețelele locale sau regionale de cooperare ale ofițerilor de legătură în domeniul imigrației din statele membre, create în conformitate cu Regulamentul nr. 377/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrare*. Ofițerii de legătură sunt desfășurați doar în țări terțe în care practicile referitoare la gestionarea frontierelor respectă standardele minime de protecție a drepturilor omului. Desfășurarea lor este aprobată de Consiliul de administrație. În cadrul politicii de relații externe a UE, trebuie acordată prioritate desfășurării în acele țări terțe care, în baza analizei riscurilor, reprezintă țări de origine sau de tranzit pentru imigrația ilegală. În mod reciproc, agenția poate primi, de asemenea, ofițeri de legătură desfășurați de aceste țări terțe, pentru o perioadă limitată de timp. În conformitate cu articolul 24, la propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație adoptă lista anuală a priorităților.

4.           Atribuțiile ofițerilor de legătură ai agenției includ, în conformitate cu dreptul Uniunii și drepturile fundamentale, crearea și menținerea de contacte cu autoritățile competente din țările terțe în care sunt afectați, în vederea contribuirii la prevenirea și lupta împotriva imigrației ilegale și la returnarea imigranților ilegali.

5.           Agenția poate beneficia de finanțare UE în conformitate cu dispozițiile instrumentelor relevante de sprijin al politicii externe a UE. Agenția poate iniția și finanța proiecte de asistență tehnică în țări terțe, în domeniile acoperite de prezentul regulament.▌

6.           Agenția poate invita, de asemenea, cu acordul statelor membre în cauză, observatori din partea țărilor terțe care să participe la activitățile sale menționate la articolele 3, 4 și 5, în măsura în care prezența acestora este în conformitate cu obiectivele acestor activități, poate contribui la îmbunătățirea cooperării și schimbului de bune practici și nu afectează siguranța globală a activităților. Participarea observatorilor respectivi poate avea loc numai cu acordul statelor membre în cauză, cu privire la activitățile menționate la articolele 4 și 5, și numai cu acordul statului membru gazdă privind activitățile menționate la articolul 3. În planul operațional menționat la articolul 3a alineatul (1) se includ norme detaliate privind participarea observatorilor. Observatorii sunt formați în mod corespunzător de către agenție, anterior participării la activități.

7.           În momentul încheierii acordurilor bilaterale cu țări terțe, menționate la articolul 2 alineatul (2), statele membre pot introduce prevederi privind rolul și competențele agenției, în special în ceea ce privește exercitarea competențelor de execuție de către membrii echipelor desfășurate de către agenție în cadrul activităților menționate la articolul 3.

8.           Activitățile menționate la alineatele (2) și (3) trebuie să primească în prealabil avizul ▌Comisiei, iar Parlamentul European este imediat și pe deplin informat.

____________________

JO L 64, 2.3.2004, p. 1.”

(16a) La articolul 15, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Agenția este un organism al Uniunii. Acesta are personalitate juridică.”

(17)  Se introduce următorul articol:

„Articolul 15a

Acordul privind sediul

Dispozițiile necesare privind amplasarea agenției în statul membru în care aceasta își are sediul și privind facilitățile care trebuie oferite de statul respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru directorului executiv, directorului executiv adjunct, membrilor Consiliului de administrație, angajaților Autorității și membrilor familiilor acestora, sunt prevăzute într-un acord privind sediul încheiat între agenție și statul membru în care agenția își are sediul. Acordul privind sediul se încheie după obținerea aprobării Consiliului de administrație. Statul membru în care agenția își are sediul trebuie să asigure cele mai bune condiții pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a agenției, inclusiv condiții de școlarizare multilingvă și cu vocație europeană, precum și conexiuni de transport adecvate.”

(18)  Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)         alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„3.         În vederea aplicării articolului 3b alineatul (5), doar membrii personalului agenției cărora li se aplică Statutul funcționarilor și titlul II din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene angajați de agenție, pot fi desemnați ca ofițeri coordonatori, în conformitate cu articolul 8g. În vederea aplicării articolului 3b alineatul (3), doar experții naționali detașați de un stat membru la agenție pot fi desemnați a face parte din Echipele europene de supraveghere a frontierelor. Agenția va desemna experții naționali care vor face parte din Echipele europene de supraveghere a frontierelor, conform prezentului articol.”

(b)         se introduc următoarele alineate:

„4.         Consiliul de administrație adoptă dispozițiile de aplicare necesare de comun acord cu Comisia, conform modalităților prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor Uniunii.

5.           Consiliul de administrație poate adopta dispoziții care să permită detașarea la agenție a experților naționali din statele membre. Aceste dispoziții țin cont de cerințele prevăzute la articolul 3b alineatul (3), în special de faptul că acești experți sunt considerați ca agenți invitați și au atribuțiile și competențele menționate la articolul 10. Dispozițiile includ prevederi privind condițiile de desfășurare.”

(20)  Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)     litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h)   stabilește structura organizatorică a agenției și adoptă politica de personal a acesteia, în special planul multianual privind politica de personal ▌. Conform dispozițiilor relevante din Regulamentul financiar cadru al organismelor prevăzute la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului, planul multianual privind politica de personal este prezentat Comisiei și autorității bugetare, după obținerea avizului favorabil al Comisiei;”

(ii)    se adaugă litera următoare:

„(i)    aprobă planul multianual al agenției, ce vizează definirea strategiei viitoare pe termen lung referitoare la activitățile agenției.”

(b)    alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

"4. Consiliul de administrație poate face recomandări directorului executiv cu privire la orice aspect care vizează strict dezvoltarea gestionării operative a frontierelor externe, inclusiv activitățile de cercetare, astfel cum acestea sunt definite la articolul 6.”

(21)  Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)    La alineatul (1), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Mandatul poate fi reînnoit.”

(b)    alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

"3. Țările asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen participă în cadrul agenției. Ele au câte un reprezentant și un supleant în Consiliul de administrație. În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor lor de asociere, s-au elaborat măsuri care precizează natura și amploarea, precum și normele detaliate privind participarea acestor țări la lucrările agenției, inclusiv dispozițiile privind contribuțiile financiare și personalul.”

         :

(22)  Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2.         Parlamentul European sau Consiliul pot invita directorul executiv al agenției să prezinte un raport cu privire la modul de îndeplinire a îndatoririlor sale, în special cu privire la implementarea și monitorizarea strategiei privind drepturile fundamentale, raportul general privind activitatea agenției în anul anterior, programul de lucru pentru anul următor și planul multianual al agenției menționat la articolul 20 litera (i).”

(b)    la alineatul (3) se adaugă următoarea literă:

„(g)   să asigure implementarea planului operativ menționat la articolele 3a și 8g.”

(22a) Se introduce următorul articol:

„Articolul 26a

Strategia privind drepturile fundamentale

1.           Agenția elaborează, dezvoltă și pune în aplicare Strategia sa privind drepturile fundamentale. Agenția instituie un mecanism eficient pentru a monitoriza respectarea drepturilor fundamentale în toate activitățile agenției.

2.           Agenția instituie un Consiliu consultativ pentru a asista directorul și Consiliul de administrație în privința chestiunilor legate de drepturile omului. Agenția invită Biroul European de Sprijin pentru Azil, Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați și alte organizații relevante să facă parte din Consiliul consultativ. La propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație decide asupra componenței și metodelor de lucru ale Consiliului consultativ, precum și asupra modalităților de transmitere a informațiilor către Consiliul consultativ.

Consiliul consultativ este consultat cu privire la dezvoltarea și punerea în aplicare ale Strategiei privind drepturile fundamentale, Codului de conduită și trunchiului comun al planului de învățământ.

Consiliul consultativ pregătește un raport anual al activităților acestuia. Rapoartele respective sunt făcute publice.

3.           Consiliul de administrație al agenției desemnează un ofițer pentru drepturile fundamentale. Acesta are experiența și calificările necesare în domeniul drepturilor fundamentale. În îndeplinirea atribuțiilor sale de ofițer pentru drepturile fundamentale, acesta este independent și raportează în mod direct Consiliului de administrație și Consiliului consultativ. Acesta raportează în mod periodic, contribuind astfel la mecanismul pentru monitorizarea drepturilor fundamentale.

4.           Ofițerul pentru drepturile fundamentale și Consiliul consultativ au acces la toate informațiile privind respectarea drepturilor fundamentale, în legătură cu toate activitățile agenției.”

(23)  La articolul 33 se introduc următoarele alineate:

„2a.       În următoarea evaluare, se analizează necesitatea unei coordonări mai strânse în gestionarea frontierelor externe ale statelor membre, inclusiv a fezabilității creării unui sistem european de supraveghere a frontierelor.

2b.         Evaluarea cuprinde o analiză specifică a modului în care Carta Drepturilor Fundamentale a fost respectată, conform regulamentului.”

Articolul 2

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu tratatele.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European                     Pentru Consiliu,

Președintele                                                  Președintele

ANEXĂ

Declarația Parlamentului European

Parlamentul European subliniază faptul că instituțiile UE ar trebui să utilizeze în textele legislative o terminologie adecvată și neutră atunci când abordează problema resortisanților din țări terțe a căror prezență pe teritoriul statelor membre nu a fost autorizată sau nu mai este autorizată de autoritățile acestor state. În astfel de cazuri, instituțiile UE nu ar trebui să se refere la „imigrația ilegală” și la „imigranții ilegali”, ci la „imigrația/imigranții în situație nereglementară”.

(1)

Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(2)

* Evidențierea amendamentelor: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.

(3)

          JO L 349, 25.11.2004, p. 1.

(4)

          JO L 199, 31.07.2007, p. 30.

(5)

JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(6)

          JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

(7)

          JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(8)

          JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(9)

          JO L 53, 27.220.08, p. 52.

(10)

          JO L 160, 18.6.2011, p. 19.

(11)

         JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(12)

         JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

(13)

         JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(14)

*JO L 348, 24.12.2008, p. 98.”


EXPUNERE DE MOTIVE

Unul dintre obiectivele unui spațiu comun de libertate, securitate și justiție în UE este de a elimina frontierele interne, în special în spațiul Schengen. În schimb, acest fapt face ca frontierele externe ale statelor membre ale UE să devină o preocupare comună, necesitatea unei gestionări integrate a frontierelor externe devenind astfel obligatorie.

Cu 42 672 de km de frontiere externe maritime și 8 826 km de frontiere terestre, spațiul Schengen de liberă circulație cuprinde 25 de țări (inclusiv state care nu sunt membre ale Uniunii Europene), ceea ce permite libera circulație a unei jumătăți de miliard de oameni pe întregul continent. Abolirea frontierelor interne a facilitat libertatea de circulație a cetățenilor într-un mod fără precedent.

Dar acest fapt necesită o abordare coordonată în vederea securizării frontierelor externe. Și, întrucât frontierele externe rămân deschise și eficiente pentru călătorii bona fide și pentru persoanele care au nevoie de protecție, acestea trebuie să fie inaccesibile criminalității transfrontaliere și altor activități ilegale.

O gestionare integrată, care să asigure un nivel uniform și ridicat de control și supraveghere, este astfel imperativă. Acest lucru necesită adoptarea și aplicarea unor reglementări comune și totodată o cooperare mai strânsă între statele membre în vederea securizării frontierelor lor externe. Sunt necesare eforturi mai coordonate și alocarea de resurse sporite.

Este deosebit de important ca cooperarea să se bazeze pe solidaritate între statele membre, în special în cazul statelor membre de frontieră care, din cauza situației lor geografice sau demografice, se confruntă cu presiuni migratorii la frontierele lor. Un exemplu în acest sens îl constituie mobilizarea, în octombrie 2010, a primelor echipe de intervenție rapidă la frontieră ale Frontex, la cererea Greciei, în urma situației de urgență create la frontierele sale cu Turcia.

Dată fiind această necesitate unei coordonări și solidarități mai mari, Agenția Frontex joacă un rol important.

Agenția a fost creată în 2004 și a devenit operațională în 2005. Pe parcursul ultimilor cinci ani, agenția a cunoscut schimbări majore în fluxurile migratorii la frontierele externe ale Uniunii. Aceasta a cunoscut o creștere a personalului, ajungând la peste 200 de angajați, și a fost activă în câteva operațiuni comune terestre, aeriene și maritime. Eficiența sa nu a atins însă nivelurile preconizate.

Trebuie să învățăm din primii cinci ani de experiență și să acordăm agenției un mandat reînnoit, cu mai multe resurse și mai multe instrumente, pentru ca aceasta să devină mai eficientă.

Astfel cum s-a solicitat în programul de la Haga, Comisia a prezentat o Comunicare privind evaluarea și dezvoltarea viitoare a Agenției FRONTEX, adoptată la 13 februarie 2008. Situația Agenției Frontex a fost abordată în rezoluțiile Parlamentului European referitoare la imigrație, Pactul privind imigrația și azilul și Programul de la Stockholm. Mesajul general în fiecare dintre aceste documente a fost că agenția trebuie să amelioreze o serie de aspecte.

O problemă recurentă a fost aceea că Frontex a fost excesiv de dependentă de statele membre în vederea mobilizării efectivelor și echipamentelor în cadrul misiunilor coordonate de agenție. Participarea statelor membre a fost parțială, iar angajamentele de punere la dispoziție a echipamentelor au fost scăzute. Aceste deficiențe au afectat în mod grav eficiența agenției. O altă problemă a constituit-o lipsa cooperării din partea țărilor terțe.

Parlamentul European a sprijinit în mod constant agenția, în special prin creșteri bugetare semnificative de-a lungul timpului în vederea sprijinirii operațiunilor Frontex. Parlamentul a solicitat în mod repetat îmbunătățirea legislației privind competențele agenției în vederea remedierii deficiențelor sale și a ameliorării eficienței.

Propunerea prezentată de Comisie reprezintă un pas către îmbunătățirea agenției pe baza experienței primilor săi ani de funcționare. Aceasta propune modificări necesare pentru asigurarea unui mandat mai bine definit și a unei funcționări ameliorate a agenției în anii următori.

Raportorul salută propunerile Comisiei și speră să le îmbunătățească printr-o serie de amendamente incluse în prezentul raport.

Viitorul Agenției Frontex

Raportorul consideră că trebuie să se determine în mod clar ceea ce se dorește de la Frontex și ce formă se dorește ca aceasta să ia în următorii ani. Tratatul de la Lisabona, Programul de la Stockholm și propunerea de Act privind piața unică confirmă că Europa dorește realizarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în interesul cetățenilor săi. În acest sens, trebuie să ne asigurăm că mecanismele destinate acestui spațiu sunt la înălțimea obiectivelor. Frontex nu constituie o excepție, iar legislația privind competențele sale trebuie să fie modificată pentru ca aceasta să fie mai în măsură să își îndeplinească sarcinile.

Frontex ar trebui, astfel, să fie agenția europeană pentru frontiere externe care coordonează acțiunea comună a UE legată de frontierele externe ale statelor membre ale UE. În special, Frontex ar trebui să fie pregătită să asiste statele membre în situațiile care impun o asistență tehnică și operativă sporită la frontierele externe, în special în statele care se confruntă cu presiuni specifice sau disproporționate. În acest scop, agenția ar trebui să devină un simbol al solidarității europene, care ar trebui să colecteze resurse provenind din diferite state membre pentru a sprijini statele membre aflate în dificultate sau puncte specifice aflate la frontierele externe ale Uniunii, care sunt vulnerabile sau necesită acțiuni coordonate.

Frontex ar trebui să colaboreze cu alte agenții europene, în special Europol și Eurojust, în lupta împotriva criminalității transfrontaliere. Aceasta ar trebui totodată să coopereze cu Biroul european de sprijin pentru azil în vederea garantării faptului că resortisanții țărilor terțe care urmăresc să obțină protecție în UE reușesc să aibă acces la sistemul de azil al Europei prin mijloace adecvate și legitime.

Frontex trebuie, de asemenea, să fie disponibilă atunci când este necesar, inclusiv în situații de urgență. Europa nu mai poate privi neputincioasă situațiile de urgență pe motiv că nu reușește să obțină resurse sau echipamente. Frontex trebuie, prin urmare, să dispună de resursele și echipamentele necesare în timp util și în mod eficient, iar legislația aplicabilă trebuie să fie actualizată pentru ca aceasta să își poată îndeplini sarcinile.

Raportorul consideră că Frontex ar trebui, prin urmare, să regrupeze polițiști de frontieră din diferite state membre ale UE într-o rezervă comună a UE de polițiști de frontieră sau, mai bine, un Sistem UE de supraveghere a frontierelor. Această rezervă ar trebui să fie constituită în vederea operațiunilor comune, a misiunilor de intervenție rapidă la frontieră și a proiectelor-pilot în care este implicată agenția, iar toate statele membre ar trebui să participe. Agenția trebuie totodată să sprijine această rezervă prin activități de formare specializată și alte inițiative. Acest sistem ar putea fi o structură embrionară care s-ar putea dezvolta în viitor într-o adevărată Agenție UE de supraveghere a frontierelor.

Drepturi fundamentale

La fel ca celelalte agenții și organe ale Uniunii Europene, Frontex are sarcina de a respecta și apăra drepturile fundamentale în toate ariile de activitate și în toate situațiile. Raportorul salută numeroasele elemente din propunerea Comisiei care subliniază importanța drepturilor fundamentale și care consolidează capacitatea și obligația Frontex de a garanta că respectarea acestor drepturi este parte integrantă a gestionării frontierelor.

Amendamente propuse

În lumina celor de mai sus, raportorul propune amendamente la Regulamentul privind Frontex pentru:

1. a consolida dispozițiile privind drepturile fundamentale ale omului;

2. a fuziona articolele referitoare la crearea echipelor de asistență comună Frontex și a echipelor de intervenție rapidă la frontieră într-un singur articol referitor la un Sistem UE de supraveghere a frontierelor, care va consta într-un grup de polițiști de frontieră care să poată fi mobilizați de agenție în cadrul operațiunilor sale comune, al misiunilor de intervenție rapidă la frontieră sau al proiectelor-pilot. Acest lucru va spori eficiența dispozițiilor regulamentului, va crește transparența, va evita duplicarea și confuzia cu privire la roluri și, mai ales, va acorda o identitate europeană mai clară misiunilor agenției;

3. a sprijini propunerea Comisiei de a solicita statelor membre să participe la Sistemul UE de supraveghere a frontierelor prin intermediul polițiștilor naționali de frontieră - clauza de solidaritate obligatorie - și de a oferi agenției mijlocele necesare pentru achiziționarea sau închirierea propriilor echipamente;

4. a împuternici agenția să acorde o atenție specială statelor membre care se confruntă cu sarcini specifice și disproporționate impuse sistemelor lor naționale de acordare de azil;

5. a introduce un calendar mai strict pentru mobilizarea misiunilor de intervenție rapidă la frontieră și a reduce toate termenele de acțiune, astfel încât misiunile de intervenție rapidă la frontieră să răspundă cu adevărat situațiilor de urgență;

6. a introduce sarcina Frontex de a sprijini returnările voluntare în plus față de sarcina agenției legată de celelalte returnări;

7. a introduce o referință la birourile operaționale regionale pe baza recentei experiențe privind deschiderea primului birou operațional regional în Grecia;

8. a împuternici agenția să prelucreze datele cu caracter personal pentru ca aceasta să fie capabilă să joace un rol mai mare în combaterea criminalității transfrontaliere și a migrației ilegale și, în același timp, să ofere garanții privind protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, datele ar trebui să fie prelucrate în scopuri limitate, și anume în situații privind persoanele care, în mod întemeiat, sunt suspectate de implicare în activități criminale transfrontaliere, în activități de imigrație ilegală sau de trafic de persoane, persoanele care devin victime ale unor astfel de activități și cele ale căror date pot conduce la autorii acestor activități ilegale, precum și persoanele care fac obiectul unor operațiuni de returnare în care este implicată agenția. Ar trebui să existe criterii stricte privind modul în care aceste date ar trebui să fie prelucrate;

9. a intensifica controlul democratic al agenției, oferind un rol mai important Parlamentului European, și anume acela de a monitoriza activitatea agenției, inclusiv acordurile sale de lucru cu țări terțe.

10. a solicita revizuirea peste cinci ani a mandatului agenției de a analiza dezvoltarea ulterioară a Sistemului UE de supraveghere a frontierelor.


AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND BAZA JURIDICĂ

25.5.2011

Dl Juan Fernando López Aguilar,

Președinte

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

BRUXELLES

Ref.:                Aviz privind temeiul juridic pentru propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)[COM(2010)0061] - C7‑0045/2010 – 2010/0039(COD))

Domnule președinte,

Prin scrisoarea din 14 aprilie 2011, ați sesizat Comisia pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul de procedură, pentru a examina modificarea temeiului juridic al propunerii de regulament menționată mai sus.

Temeiurile juridice propuse de Comisie sunt articolul 74 și articolul 77 alineatul (1) literele (b) și (c), ambele aflându-se sub Titlul V, „Spațiul de libertate, securitate și justiție”.

În contextul negocierilor cu Consiliul și Comisia și pentru a ajunge la un compromis după prima lectură, s-a propus ca cel de al doilea temei juridic să fie schimbat, respectiv să fie articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) din TFUE:

I - Context

Comisia a prezentat propunerea de mai sus în februarie 2010, cu scopul de a consolida Agenția Frontex în sensul clarificării mandatului și al rezolvării deficiențelor constatate, prin adaptarea Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului în conformitate cu evaluările efectuate și cu experiențele practice.

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului a fost modificat în 2007 prin Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră, care avea ca temei dispozițiile echivalente din Tratatul CE și anume, articolul 62 alineatul (2) și articolul 66 din TCE.

După cum știm, Tratatul de la Lisabona a eliminat structura pe piloni și, în prezent, practic toată legislația care se referă la spațiul de libertate, securitate și justiție trebuie să fie adoptată prin procedura legislativă ordinară. Pentru prezenta propunere Comisia a indicat așadar, drept temei juridic articolele 74 și 77 alineatul (1) literele (b) și (c) din TFUE.

II - Articolele relevante din tratate

În propunerea Comisiei, articolele din TFUE prezentate în continuare sunt prezentate ca temeiuri juridice (sublinieri adăugate ulterior):

Articolul 74

Consiliul adoptă măsuri în vederea asigurării cooperării administrative între serviciile competente ale statelor membre în domeniile menționate în prezentul titlu, precum și între serviciile respective și Comisie. Acesta hotărăște la propunerea Comisiei, sub rezerva articolului 76 și după consultarea Parlamentului European.

Articolul 76

Actele menționate în capitolele 4 și 5, precum și măsurile menționate la articolul 74 care asigură o cooperare administrativă în domeniile menționate în aceste capitole, se adoptă:

(a) la propunerea Comisiei; sau

(b) la inițiativa unei pătrimi din statele membre.

Articolul 77

1. Uniunea dezvoltă o politică care urmărește:

(a) să asigure absența oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne, indiferent de cetățenie;

(b) să asigure controlul persoanelor și supravegherea eficace la trecerea frontierelor externe;

(c) să introducă treptat un sistem integrat de administrare a frontierelor externe.

2. ...

(a) ...

(b) ...

(c) ...

(d) ...

(e) ...

3. ...

4. ...

Următorul articol din TFUE este propus drept temei juridic în locul celui de al doilea, propus de Comisie.

Articolul 77

1. ...

2. În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:

(a) politica comună a vizelor și a altor permise de ședere de scurtă durată;

(b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;

(c) condițiile în care resortisanții țărilor terțe pot circula liber, pentru o durată scurtă, în interiorul Uniunii;

(d) orice măsură necesară pentru instituirea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe;

(e) absența oricărui control asupra persoanelor, indiferent de cetățenie, la trecerea frontierelor interne.

3. ...

4. ...

Următoarele articole au fost temeiul juridic pentru modificarea din 2007 a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004:

Articolul 62 din Tratatul de instituire al Comunității Europene

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 67, adoptă, în următorii cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam:

1. în conformitate cu articolul 14, măsuri privind asigurarea absenței oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne, indiferent că este vorba despre cetățenii Uniunii sau despre resortisanții țărilor terțe;

2. măsuri cu privire la trecerea frontierelor externe ale statelor membre care stabilesc:

(a) normele și condițiile cărora trebuie să li se conformeze statele membre pentru efectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele externe;

(b) ...

(i) ...

(ii) ...

(iii) ...

(iv) ...

3. ...

Articolul 66 din Tratatul de instituire al Comunității Europene

Consiliul, acționând în conformitate cu procedura menționată la articolul 67, ia măsuri care să asigure cooperarea dintre departamentele pertinente ale administrațiilor statelor membre în domeniile acoperite de prezentul titlu, precum și dintre aceste departamente și Comisie.

Articolul 67 din Tratatul de instituire al Comunității Europene

1. În cursul unei perioade de tranziție de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Consiliul hotărăște în unanimitate la propunerea Comisiei sau la inițiativa unui stat membru și după consultarea Parlamentului European.

2. După această perioadă de cinci ani:

- Consiliul hotărăște la propunerile Comisiei; Comisia examinează orice cerere a unui stat membru prin care se solicită ca ea să prezinte o propunere Consiliului;

- Consiliul, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European, adoptă o decizie pentru ca procedura prevăzută la articolul 251 să se poată aplica în toate domeniile la care se referă prezentul titlu sau în unele dintre acestea, precum și pentru a adapta dispozițiile privind competențele Curții de Justiție.

3. Prin derogare de la dispozițiile alineatelor (1) și (2), măsurile prevăzute la articolul 62 punctul 2 litera (b) punctele (i) și (iii) se adoptă, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European;

4. Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), măsurile prevăzute la articolul 62 punctul 2 litera (b) punctele (i) și (iv), se adoptă, după o perioadă de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, de către Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251.

5. Prin derogare de la alineatul (1), Consiliul adoptă, în conformitate cu procedura menționată la articolul 251:

- măsurile prevăzute la articolul 63 punctul 1 și punctul 2 litera (a), cu condiția să adopte în prealabil și în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol o legislație comunitară care definește regulile comune și principiile de bază care reglementează aceste domenii;

- măsurile prevăzute la articolul 65, cu excepția aspectelor legate de dreptul familiei."

III - Temeiurile juridice propuse

Articolul 74 din TFUE, care se referă la procedura din articolul 76 din TFUE pentru domeniile de cooperare judiciară în materie penală și polițienească, stabilește regula generală de cooperare administrativă dintre ministerele de resort ale statelor membre. În conformitate cu aceste două articole, Consiliul adoptă măsuri de unul singur, Parlamentul fiind doar consultat. Este însă important de remarcat că, în virtutea articolului 16 alineatul (3) din TUE, Consiliul acționează în baza unei majorități calificate, dat fiind că articolul 76 din TFUE nu cuprinde alte prevederi.

Articolul 77 alineatul (1) literele (b) și (c) prevede că Uniunea dezvoltă o politică ce vizează asigurarea controlului persoanelor și monitorizarea eficientă a trecerii frontierelor externe, precum și introducerea treptată unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe.

Articolul 77 alineatul (2) împuternicește Parlamentul și Consiliul să adopte măsuri în vederea dezvoltării unei politici prevăzute în primul alineat, în conformitate cu procedura legislativă ordinară. În plus, acest articol enumeră obiectivele și domeniile specifice pentru care vor fi adoptate măsuri, paragrafele (b) și (c) precizând verificarea persoanelor, respectiv, sistemul integrat de administrare a frontierelor externe.

IV - Jurisprudența privind temeiul juridic

În conformitate cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție, „alegerea temeiului juridic pentru o măsură comunitară trebuie să se bazeze pe factori obiectivi care pot fi supuși controlului juridic, printre care figurează în special scopul și conținutul măsurii”(1). Prin urmare, alegerea unui temei juridic incorect poate justifica anularea actului în cauză.

În cauza Meliki(2), în legătură cu adoptarea măsurilor referitoare la absența oricăror controale asupra persoanelor care trec frontierele interne, Curtea de Justiție a făcut trimitere la articolul 77 alineatul (2) din TFUE ca fiind temeiul juridic ce înlocuiește mai de grabă articolul 62 din TCE, decât articolul 77 alineatul (1) din TFUE.

V. Scopul și conținutul legislației propuse

Considerentele referitoare la regulamentul propus stabilesc scopul după cum urmează:

(a) Politica UE în domeniul frontierelor sale externe are ca obiectiv asigurarea unei gestionări integrate a frontierelor, care să garanteze un nivel uniform și înalt de control și de supraveghere, și în acest scop, este prevăzută stabilirea unor norme comune privind standardele și procedurile de control la frontierele externe. Punerea în aplicare eficientă a normelor comune presupune o coordonare sporită a cooperării operative între statele membre.

(b) Programul de la Stockholm subliniază necesitatea clarificării și consolidării rolului FRONTEX în ceea ce privește administrarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, iar mandatul agenției ar trebui, prin urmare, revizuit, în vederea consolidării mai ales a capacităților sale operative.

(c) Ar trebui organizate echipe de polițiști de frontieră care urmează să fie desfășurați de agenție, pentru a participa la operațiuni comune și proiecte pilot, iar Agenția ar trebui să asigure o formare la nivel european, inclusiv în domeniul drepturilor fundamentale, pentru instructorii naționali ai polițiștilor de frontieră și cursuri suplimentare de formare și seminare privind controlul și supravegherea frontierelor externe și returnarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre, pentru agenții serviciilor naționale competente.

(d) În scopul îndeplinirii misiunii sale, agenția ar trebui să coopereze cu Europol, Biroul European de Sprijin pentru Azil, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale și alte agenții și organisme ale Uniunii Europene, cu autoritățile competente ale țărilor terțe și cu organizațiile internaționale competente. De asemenea, Agenția ar trebui să faciliteze cooperarea operativă între statele membre și țările terțe, în cadrul politicii de relații externe a Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturile omului.

(e) Instituirea cooperării cu țările terțe permite, de asemenea, promovarea standardelor europene în materie de administrare a frontierelor, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane.

Partea dispozitivă are următorul cuprins:

Articolul 1 conține modificările propuse regulamentului. Se adaugă următoarele articole:

o articolul 3 referitor la operațiuni comune și proiecte pilot la frontierele externe;

o articolul 3a referitor la aspecte organizatorice ale operațiunilor comune și ale proiectelor pilot;

o articolele 3b și 3e referitoare la componența și desfășurarea echipelor de asistență comună, precum și la instrucțiuni;

o articolul 4 referitor la analiza riscurilor;

o articolul 6 referitor la monitorizarea și contribuția la studii;

o articolul 7 referitor la echipamentele tehnice;

o articolul 9 referitor la returnarea resortisanților din țările terțe care se află în situație de ședere ilegală;

o articolele 11-11b referitoare la sistemele de schimburi de informații, protecția datelor și normele de securitate privind informațiile clasificate;

o articolul 13 referitor la cooperarea cu agențiile și organismele UE și cu organizațiile internaționale;

o Articolul 14 referitor la cooperarea cu țările terțe;

o articolul 15 a referitor la acordul de stabilire a sediului.

Articolul 2 se referă la intrarea în vigoare.

VI - Stabilirea temeiului juridic adecvat

Se observă cu ușurință că scopul și conținutul propunerii rezultate în urma modificărilor se referă la aceleași chestiuni ca și scopul și conținutul regulamentului modificat. Regulamentul și modificările ulterioare au avut la bază articolul 62 alineatul (2) litera (a), articolul 66 și articolul 67 din TCE.

Deoarece cel de al doilea temei juridic propus de Comisie pentru prezenta propunere, Articolul 77 alineatul (1) literele (b) și (c) din TFUE, se referă într-adevăr la asigurarea controlului persoanelor și la monitorizarea eficientă a trecerii frontierelor externe, precum și la introducerea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe, acesta prevede doar că UE urmează să dezvolte o politică în acest sens. Așadar, nu constituie un temei juridic pe baza cărui pot fi adoptate acte legislative.

Temeiul juridic alternativ, articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) din TFUE, se referă la aceleași chestiuni, dar prevede explicit adoptarea de măsuri prin procedura de codecizie în scopul dezvoltării de politici la articolul 77 alineatul (1) din TFUE. În plus, Curtea de Justiție s-a referit în jurisprudența sa la articolul 77 alineatul (2) din TFUE ca fiind temeiul juridic care înlocuiește articolul 62 din TCE, mai degrabă decât articolul 77 alineatul (1) din TFUE. Temeiul juridic alternativ propus constituie, așadar, în mod evident temeiul juridic adecvat în acest caz.

Cu toate că, spre deosebire de articolul 77 alineatul (2) din TFUE, articolul 74 și articolul 76 din TFUE nu prevăd aplicarea procedurii legislative ordinare, ele stipulează că Consiliul acționează pe baza majorității calificate. Prin urmare, aceste articole nu sunt procedural incompatibile.

VII - Concluzii și recomandări

Comisia a examinat chestiunea de mai sus în cursul reuniunii sale din 24 mai 2011.

În consecință, în cursul reuniunii sale din 24 mai 2011, Comisia pentru afaceri juridice a adoptat în unanimitate(3) următoarele recomandări: articolul 77 alineatul (1) literele (b) și (c) din TFUE trebuie schimbat cu articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) din TFUE pentru a forma, împreună cu articolul 74 din TFUE, temeiul juridic pentru Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)[COM(2010)0061].

Cu deosebită considerație,

Klaus-Heiner LEHNE

(1)

Cauza C-45/86, Comisie/.. Consiliu (Preferințele tarifare generalizate).) [1987] ECR 1439, para. 5; Cauza C-440/05 Comisie/. Consiliu .[2007] E.C.R. I-9097; Cauza C-411/06 Comisie/ Parlament și Consiliu (8 septembrie 2009) ) (OJ C 267 of 07.11.2009, p.8).

(2)

Hotărârea Curții de Justiție din 22 iunie 2010 în cauzele conexe C-188/10 Aziz Melki și C-189/10 Sélim Abdeli (nepublicată încă în Rapoartele Curții Europene).

(3)

La votul final au fost prezenți: Klaus-Heiner Lehne, Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Pablo Arias Echeverría, Alajos Mészáros, Rainer Wieland, Tadeusz Zwiefka, Luigi Berlinguer, Françoise Castex, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Antonio Masip Hidalgo, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Alexandra Thein, Diana Wallis, Cecilia Wikström, Christian Engström, Syed Kamall, Zbigniew Ziobro, Jiří Maštálka, Francesco Enrico Speroni, Dimitar Stoyanov, Piotr Borys, Kurt Lechner, József Szájer, Eva Lichtenberger.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (18.1.2011)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de regulament a Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)

(COM(2010)0061 – C7‑0045/2010 – 2010/0039(COD))

Raportoare pentru aviz: Barbara Lochbihler

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

La 24 februarie 2010, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 de instituire a unei Agenții Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX).

Obiectivul prezentei propuneri legislative este adaptarea regulamentului, în funcție de Comunicarea Comisiei din 2008 privind evaluarea și dezvoltarea viitoare a Agenției FRONTEX și de recomandările Consiliului de administrație, pentru a consolida capacitățile operative ale Agenției. Mai exact, propunerea ar conferi Agenției un rol consolidat în pregătirea, coordonarea și implementarea operațiunilor, inclusiv în ceea ce privește repartizarea sarcinilor între agenție și statele membre, în special cu privire la mobilizarea resurselor umane și a echipamentului tehnic. În plus, prin intermediul acestei propuneri mandatul și competențele Frontex la nivel intern și extern vor fi extinse în mod semnificativ. Astfel, agenția ar putea conduce operațiuni de patrulare frontalieră în colaborare cu statele membre, detașa ofițeri de legătură în țări terțe, coordona operațiuni comune de returnare, iniția și finanța proiecte pilot.

Revizuirea mandatului Frontex are loc după creșterea substanțială și progresivă a bugetului său. Agenția al cărei buget inițial din 2004 era de 6.2 milioane EUR are în prezent un buget de 83 milioane EUR pentru anul 2009.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona creează un nou cadru juridic de care trebuie să se țină seama în prezentul aviz, deoarece spațiul de libertate, securitate și justiție este comunitarizat, jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene este extinsă la acest domeniu, competențele Parlamentului European sunt extinse, acesta având un rol legislativ pe poziție de egalitate cu Consiliul, iar principiile în materie de drepturi fundamentale sunt consolidate prin conferirea caracterului obligatoriu din punct de vedere juridic Cartei drepturilor fundamentale și prin inițierea procedurii de aderare la Convenția europeană a drepturilor omului.

Prin urmare, avizul elaborat de Subcomisia pentru drepturile omului din cadrul Comisiei pentru afaceri externe vizează să examineze modul în care, în urma revizuirii și extinderii mandatului Agenției, aceasta poate garanta, promova și apăra respectarea drepturilor fundamentale în temeiul obligației care îi incumbă în calitate de Agenție a UE. În același timp, avizul are ca obiectiv abordarea aspectelor legate de responsabilitate, răspundere și lipsa de transparență a Agenției, în vederea adaptării acesteia la spiritul și litera prevederilor din Tratatul de la Lisabona. Chestiunea generală a repartizării responsabilităților între agenții din statele membre, ofițerii de frontieră din statul gazdă și personalul Frontex este în continuare neclară și ambiguă în propunerea Comisiei și ar trebui abordată de comisia parlamentară competentă în fond, odată cu chestiunile deschise privind organul competent pentru soluționarea plângerilor în cazurile de încălcare a drepturilor omului ale căror victime sunt migranții.

Modificările propuse de Comisie sunt ameliorări binevenite și au tendința să oficializeze angajamentul și obligația Agenției de a respecta drepturile fundamentale prin:

- clarificarea cadrului juridic al operațiunilor Frontex, prin confirmarea faptului că activitățile Agenției sunt reglementate de Codul frontierelor Schengen și că ar trebui desfășurate în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii, dreptul internațional, obligațiile în materie de acces la protecția internațională și drepturile fundamentale;

- asigurarea de cursuri pe tema drepturilor fundamentale, obligatorii pentru personalul care participă la operații comune;

- crearea unui sistem de raportare a incidentelor și de evaluare;

- condiționarea acordării de sprijin financiar pentru operațiunile comune de returnare de respectarea integrală a Cartei drepturilor fundamentale;

- elaborarea unui cod de conduită pentru operațiunile de returnare a resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală, inclusiv instituirea unui sistem eficient de monitorizare a returnării forțate implementat în mod eficient și prezentarea de rapoarte Comisiei de către un observator independent;

- solicitarea includerii în cadrul evaluării cincinale efectuate de Consiliul de administrație a unei analize privind „modalitățile în care s-a asigurat respectarea Cartei drepturilor fundamentale”.

Totuși, aceste propuneri au încă un caracter limitat și nestructurat. Măsurile propuse trebuie aplicate în mod structurat și obligatoriu pentru a deveni mecanisme eficiente. În plus, deținerea de expertiză calificată și de înalt nivel în materie de drepturi fundamentale și acces la protecția internațională trebuie considerată esențială la toate nivelurile și în toate etapele operațiunilor efectuate de Frontex.

Procedura de evaluare a activităților Agenției, realizată din cinci în cinci ani de Consiliul de administrație, a demonstrat până în prezent că impactul activităților Agenției în materie de drepturile omului nu a fost niciodată examinat în mod aprofundat, în pofida îndemnului Parlamentului European din rezoluția sa din 18 decembrie 2008 de „evalua complet activitățile FRONTEX în ceea ce privește impactul lor asupra libertăților și drepturilor fundamentale, inclusiv „responsabilitatea de a proteja”. Prin urmare, evaluarea cuprinzătoare și independentă în colaborare cu partenerii Frontex, cum ar fi Agenția pentru Drepturi Fundamentale și Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), precum și organizațiile non-guvernamentale cu experiență relevantă, este indispensabilă pentru realizarea consolidării propuse a mandatului intern și extern al Agenției. Pe lângă aceasta, raportoarea ar recomanda ca noul articol 33 alineatul (2) litera (b) să fie modificat, astfel încât să impună ca evaluarea să fie mai degrabă axată pe modul în care sunt garantate drepturile fundamentale în temeiul Cartei drepturilor fundamentale, decât pe modalitățile de asigurare a respectării dispozițiilor Cartei. Ar fi chiar adecvată anexarea unei astfel de evaluări la raportul general anual al Frontex.

Pe lângă evaluarea cincinală, propria evaluare a Frontex în materie de operații comune și de proiecte pilot necesită monitorizarea și evaluarea structurată și independentă a modului în care obligațiile în materie de drepturi fundamentale au fost îndeplinite în practică, fără a se limita la examinarea îndeplinirii obiectivelor de natură operațională. Această analiză independentă trebuie să devină o chestiune de principiu în cadrul regulamentului revizuit. Evaluarea respectării drepturilor fundamentale ar crea de asemenea o reală oportunitate pentru Comisie pentru a reacționa la lacunele care derivă din operațiunile Frontex în ceea ce privește aplicarea dreptului UE. Ar trebui extinsă cooperarea actuală cu ICNUR, astfel încât Agenția ONU să poată participa la pregătirea și implementarea operațiunilor comune, în special în cazul aspectelor în materie de azil.

Includerea în cadrul propunerii legislative a unui sistem de raportare și de evaluare care să cuprindă dispoziții referitoare la raportarea incidentelor este un pas pe calea cea bună, dar este încă lipsită de procedurile concrete care să garanteze respectarea Cartei drepturilor fundamentale și să monitorizeze răspunderea și responsabilitatea, aceasta din urmă fiind extrem de vagă în propunerea Comisiei. Conform cerințelor privind monitorizarea introduse în cazul operațiunilor comune de returnare, regulamentul revizuit ar trebui să includă o cerință obligatorie în temeiul căreia toate operațiunile Frontex să fie monitorizate în mod independent și să fie prezentate rapoarte instituțiilor UE cu privire la acestea, din perspectiva respectării dreptului UE și a drepturilor fundamentale.

Trebuie salutată noua dispoziție din propunerea legislativă conform căreia formarea adecvată trebuie să devină obligatorie pentru toți participanții la operațiile comune. Recent a fost semnat un acord de cooperare între Frontex și Agenția pentru Drepturi Fundamentale, care prevede în special evaluarea nevoilor de formare ale personalului Frontex și evaluarea implementării formării în materie de drepturi fundamentale. De asemenea, un schimb de scrisori între Frontex și ICNUR a oficializat cooperarea acestora în acest domeniu din 2008.

Totuși, Comisia trebuie să asigure accesul Parlamentului la informațiile legate de formare, inclusiv la evaluările care urmează a fi furnizate de ADF. Cooperarea extinsă în domeniul inițiativelor de creare a capacităților, cum ar fi acțiuni de formare în colaborare atât cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale, cât și cu ICNUR, ar putea fi considerate ca prezentând în mod indiscutabil valoare adăugată. În același timp, implicarea organizațiilor societății civile în dezvoltarea și implementarea programelor de formare ar putea fi asigurată de Frontex.

Raportoarea consideră că dimensiunea consilierii juridice din cadrul Frontex trebuie să fie consolidată în mod semnificativ prin instituirea unui grup de experți în materie de drepturile străinilor și protecție internațională, inclusiv în domeniul aspectelor legate de azil. Un astfel de grup ar avea ca sarcină principală consilierea solicitanților de azil și a altor persoane deosebit de vulnerabile, cum ar fi femeile însărcinate, copiii și victimele traficului de persoane, ar trebui să fie implicat în mod constant în cadrul desfășurării operațiunilor Frontex și ar trebui să colaboreze cu serviciile naționale de azil relevante, precum și cu organizațiile neguvernamentale care dețin expertiză în acest domeniu.

Mandatul extern extins al Frontex este un aspect îngrijorător din perspectiva drepturilor omului și necesită o serie de garanții pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor UE în domeniul drepturilor fundamentale. Raportoarea recomandă călduros includerea în propunerea legislativă a unei referințe clare la respectarea principiului nereturnării în temeiul articolului 19 din Carta drepturilor fundamentale și la dreptul oricărei persoane de a părăsi orice țară, inclusiv propria sa țară, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 12 alineatul (2) din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și de la articolul 2 alineatul (2) din Convenția europeană a drepturilor omului. Propunerea Comisiei garantează faptul că ofițerii de legătură trebuie să își îndeplinească sarcinile asigurând respectarea dreptului UE și a drepturilor fundamentale și să fie „desfășurați în țări terțe în care practicile referitoare la gestionarea frontierelor respectă standardele minime de protecție a drepturilor omului”.

Totuși, aceste garanții ar trebui să fie neapărat aplicabile în cazul ofițerilor de legătură. În acest sens, raportoarea subliniază necesitatea de a clarifica faptul că funcția acestora nu poate fi asimilată cu funcțiile de consiliere pe care le îndeplinesc uneori OL naționali și de a le asigura formare avansată în materie de drepturi fundamentale și acces la protecția internațională. În plus, cooperarea extinsă cu țările terțe oficializată prin acorduri practice bilaterale convenite între Frontex și țările terțe necesită efectuarea unei evaluări cu privire la drepturile omului realizată în țara terță respectivă, înainte de încheierea unor astfel de acorduri.

Conform avizului Autorității Europene pentru Protecția Datelor „este necesar (...) un temei juridic specific care să reglementeze aspectul prelucrării datelor cu caracter personal de către Frontex și care să ofere precizări legate de circumstanțele în care pot avea loc astfel de operații de prelucrare de către Agenție, cu respectarea unor garanții solide în materie de protecție a datelor”. Prin urmare, în opinia raportoarei, includerea în propunerea legislativă atât a temeiului juridic, cât și a garanțiilor este esențială având în vedere funcțiile și responsabilitățile extinse la nivel extern și intern ale Agenției și, în special, respectarea principiului nereturnării.

În ceea ce privește acordurile practice bilaterale convenite între Frontex și autoritățile din țările terțe, propunerea Comisiei menționează doar aprobarea prealabilă de către Comisie, în absența oricărui control democratic exercitat de Parlamentul European. Deoarece FRONTEX este un organ al UE care trebui să respecte principiul controlului democratic deplin și al transparenței, este adecvat și legitim ca Parlamentul European să fie pe deplin informat despre astfel de acorduri practice. În plus, ar trebui, de asemenea, asigurate o mai mare transparență și un acces facilitat al Parlamentului la rapoartele privind analiza riscurilor, evaluările operațiunilor comune și la evaluările solicitate referitoare la situația drepturilor omului prealabile încheierii acordurilor.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1

Propunere de regulament – act de modificare

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cu precădere demnitatea umană, interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, dreptul la libertate și securitate, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la azil, principiile nereturnării și nediscriminării, drepturile copilului și dreptul la o cale de atac efectivă. Prezentul regulament ar trebui aplicat de către statele membre cu respectarea acestor drepturi și principii.

(4) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), cu precădere demnitatea umană, interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, dreptul la libertate și securitate, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la azil, principiile nereturnării și nediscriminării, drepturile copilului și dreptul la o cale de atac efectivă. Prezentul regulament sprijină dispozițiile Directivei 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 a Consiliului privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate1, ale Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală2, precum și a Directivei 2005/85/CE din 1 decembrie 2005 a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat3 și a Directivei 2003/9/CE din 27 ianuarie 2003 a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre4. Prezentul regulament ar trebui aplicat de către statele membre cu respectarea acestor drepturi și principii.

 

___________________

1 JO L 304, 30.9.2004, p. 12–23

 

2 JO L 348, 24.12.2008, p. 98–107

 

3 JO L 326, 13.12.2005, p. 13–34

 

4 JO L 31, 6.2.2003, p. 18–25

Justificare

În cadrul activităților sale de gestionare a frontierelor, Frontex respectă dispozițiile Directivei 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, în conformitate cu obligațiile sale în materie de protecție internațională.

Amendamentul  2

Propunere de regulament

Considerentul 4a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a) Agenția ar trebui să aplice pe deplin atât dispozițiile Cartei, ținând seama în mod corespunzător de respectarea și protejarea drepturilor omului în rândul migranților și de Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, din 1951. Toate acțiunile agenției ar trebui să se desfășoare cu respectarea dreptului internațional și a obligațiilor pertinente referitoare la accesul la protecție internațională.

Amendamentul  3

Propunere de regulament – act de modificare

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7) Gestionarea eficientă a frontierelor externe prin intermediul activităților de control și de supraveghere contribuie la combaterea imigrației ilegale și a traficului de persoane, precum și la reducerea amenințărilor la adresa siguranței interne, a ordinii publice, a sănătății publice și a relațiilor internaționale ale statelor membre.

((7) Gestionarea eficientă a frontierelor externe prin intermediul unor activități eficiente de control și de supraveghere contribuie la combaterea imigrației neregulamentare și a traficului de persoane, precum și la reducerea amenințărilor la adresa siguranței interne, a ordinii publice, a sănătății publice și a relațiilor internaționale ale statelor membre.

 

(Prezentul amendament se aplică la întregul text. Adoptarea sa va necesita modificări corespunzătoare în ansamblul textului)

Justificare

Raportorul propune înlocuirea cuvântului „ilegal” cu „neregulamentar” atunci când se referă la imigrația „ilegală” și la migranții „ilegali” pentru a adapta prezentul regulament la alte texte legislative legate de acest subiect.

Amendamentul  4

Propunere de regulament

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10) Mandatul agenției ar trebui, prin urmare, revizuit, în vederea consolidării capacităților sale operative, garantându-se în același timp că toate măsurile luate sunt proporționale cu obiectivele urmărite și respectă pe deplin drepturile fundamentale și drepturile refugiaților și ale solicitanților de azil, în special, interdicția returnării.

(10) Încercările descrise mai sus, incluzând complexitatea și diversitatea crescândă a canalelor de migrațiune înseamnă că mandatul agenției ar trebui revizuit, în vederea consolidării, în special, a capacităților sale operative, garantându-se în același timp că toate măsurile luate sunt proporționale cu obiectivele urmărite și respectă pe deplin drepturile fundamentale și drepturile refugiaților și ale solicitanților de azil, în special, interdicția returnării.

Amendamentul  5

Propunere de regulament

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19) Agenția ar trebui să asigure o formare la nivel european, inclusiv în domeniul drepturilor fundamentale, pentru instructorii naționali ai polițiștilor de frontieră și cursuri suplimentare de formare și seminare privind controlul și supravegherea frontierelor externe și îndepărtarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre, pentru agenții serviciilor naționale competente. Agenția poate organiza activități de formare profesională în cooperare cu statele membre pe teritoriul acestora. Statele membre ar trebui să integreze rezultatele activității în domeniu a agenției în programele naționale de formare a polițiștilor lor de frontieră.

(19) Agenția ar trebui să asigure o formare la nivel european în domeniul drepturilor fundamentale, dreptului internațional și structurii autorităților naționale de azil pentru instructorii naționali ai polițiștilor de frontieră și cursuri suplimentare de formare și seminare privind controlul și supravegherea frontierelor externe și îndepărtarea resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere neregulamentară în statele membre, pentru agenții serviciilor naționale competente. Agenția poate organiza activități de formare profesională în cooperare cu statele membre pe teritoriul acestora. Statele membre ar trebui să integreze rezultatele activității în domeniu a agenției în programele naționale de formare a polițiștilor lor de frontieră.

Amendamentul  6

Propunere de regulament

Considerentul 21

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(21) În majoritatea statelor membre, aspectele operaționale ale returnării resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală în statele membre sunt de competența autorităților responsabile pentru controlul frontierelor externe. Având în vedere faptul că îndeplinirea acestor sarcini la nivel european reprezintă o valoare adăugată evidentă, agenția ar trebui, în deplină conformitate cu politica UE privind returnarea, să ofere asistența și coordonarea necesare organizării operațiunilor comune de returnare întreprinse de statele membre, să identifice cele mai bune practici pentru obținerea documentelor de călătorie și să definească un cod de conduită care să fie respectat în cazul returnărilor resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriile statelor membre. Trebuie evitată punerea la dispoziție a mijloacelor financiare ale Uniunii pentru activități și operațiuni care nu sunt efectuate în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale.

(21) În majoritatea statelor membre, aspectele operaționale ale returnării resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere neregulamentară în statele membre sunt de competența autorităților responsabile pentru controlul frontierelor externe. Având în vedere faptul că îndeplinirea acestor sarcini la nivel european reprezintă o valoare adăugată evidentă, agenția ar trebui, în deplină conformitate cu politica UE privind returnarea, să ofere asistența și coordonarea necesare organizării operațiunilor comune de returnare întreprinse de statele membre, să identifice cele mai bune practici pentru obținerea documentelor de călătorie și să definească un cod de conduită care să fie respectat în cazul returnărilor resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriile statelor membre. Trebuie evitată desfășurarea sau finanțarea de către Uniune a activităților sau operațiunilor care nu sunt efectuate în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale. În eventualitatea unei încălcări a Cartei Drepturilor Fundamentale, ar trebui suspendate operațiunile de returnare, iar în legătură cu încălcarea respectivă ar trebui desfășurată o anchetă.

Amendamentul  7

Propunere de regulament

Considerentul 23

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(23) Cooperarea cu țările terțe în domeniile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 este din ce în ce mai importantă. În vederea stabilirii unui model de cooperare solidă cu țările terțe relevante, agenția ar trebui să aibă posibilitatea de a iniția și finanța proiecte de asistență tehnică și de a detașa ofițeri de legătură în țări terțe. Agenția ar trebui să aibă posibilitatea de a invita reprezentanți ai țărilor terțe să participe la activitățile sale, după asigurarea formării necesare a acestora. Instituirea cooperării cu țările terțe permite, de asemenea, promovarea standardelor europene în materie de gestionare a frontierelor, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane.

(23) Cooperarea cu țările terțe în domeniile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 este din ce în ce mai importantă. În vederea stabilirii unui model de cooperare solidă cu țările terțe relevante, agenția ar trebui să aibă posibilitatea de a iniția și finanța proiecte de asistență tehnică și de a detașa ofițeri de legătură în țări terțe. Agenția ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a invita reprezentanți ai țărilor terțe să participe la activitățile sale, după asigurarea formării necesare a acestora. Instituirea cooperării cu țările terțe permite, de asemenea, promovarea standardelor europene în materie de gestionare a frontierelor, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale și a demnității umane.

Amendamentul  8

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 1

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 1 – alineatul 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Având în vedere faptul că responsabilitatea privind controlul și supravegherea frontierelor externe revine statelor membre, agenția facilitează și eficientizează aplicarea măsurilor comunitare existente și viitoare cu privire la gestionarea frontierelor externe, în special Codul frontierelor Shengen, cu respectarea dispozițiilor pertinente ale dreptului comunitar și ale dreptului internațional și a obligațiilor referitoare la accesul la protecție internațională și la drepturile fundamentale. Agenția îndeplinește acest obiectiv prin asigurarea coordonării acțiunilor statelor membre pentru punerea în aplicare a măsurilor respective, contribuind astfel la atingerea unui nivel eficient, înalt și uniform de control al persoanelor și de supraveghere a frontierelor externe ale statelor membre.

(2) Având în vedere faptul că responsabilitatea privind controlul și supravegherea frontierelor externe revine statelor membre, agenția facilitează și eficientizează aplicarea măsurilor comunitare existente și viitoare cu privire la gestionarea frontierelor externe, în special Codul frontierelor Schengen, precum și Carta drepturilor fundamentale și Convenția de la Geneva, din 1951, privind statutul refugiaților, cu respectarea dispozițiilor pertinente ale dreptului Uniunii și ale dreptului internațional și a obligațiilor referitoare la accesul la protecție internațională și la drepturile fundamentale. Agenția îndeplinește acest obiectiv prin asigurarea coordonării acțiunilor întreprinse de statele membre pentru punerea în aplicare a măsurilor respective, contribuind astfel la atingerea unui nivel eficient, înalt și uniform de control al persoanelor și de supraveghere a frontierelor externe ale statelor membre, aplicând dispozițiile din Carta drepturilor fundamentale și ținând seama în mod corespunzător de respectarea și protejarea drepturilor omului în rândul migranților. În eventualitatea unei încălcări a dreptului internațional sau a Cartei Drepturilor Fundamentale, în special a articolelor 1, 4, 6, 18 și 19 din aceasta, funcționarea se suspendă în mod obligatoriu acolo unde s-a constatat o încălcare.

Justificare

În cadrul obligațiilor sale în calitate de agenție UE, Frontex trebuie să aplice de asemenea măsuri UE legate de gestionarea frontierelor externe și principiile consacrate prin Carta drepturilor fundamentale.

Amendamentul  9

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 3 – litera a

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 2 – alineatul 1 – litera c

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c) efectuează analize ale riscurilor, inclusiv evaluarea capacității statelor membre de a răspunde amenințărilor și presiunii la frontierele externe;

(c) efectuează analize ale riscurilor, inclusiv evaluarea capacității statelor membre de a răspunde amenințărilor și presiunii la frontierele externe și încorporează constatările Înaltului Comisar ONU pentru refugiați (ICNUR) și ale Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului, îndeosebi în ceea ce privește situația persoanelor care necesită protecție internațională, și transmite periodic rapoarte Parlamentului European, Comisiei și statelor membre.

Justificare

Este important ca Frontex să includă în procesul său de analizare a riscurilor constatări independente și cuprinzătoare privind situația drepturilor omului în rândul migranților în țări de tranzit.

Amendamentul  10

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 3 – litera b

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 2 – alineatul 1a

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

toți polițiștii de frontieră și alți membri ai personalului statelor membre, precum și personalul agenției, primesc, înainte de a participa la activitățile operative organizate de agenție, o pregătire în domeniul dispozițiilor pertinente ale dreptului comunitar, ale dreptului internațional, inclusiv în domeniul drepturilor fundamentale și al accesului la protecția internațională.

Toți polițiștii de frontieră și alți membri ai personalului statelor membre, precum și personalul agenției și ofițerii de legătură, primesc, înainte de a participa la activitățile operative organizate de agenție sau, în cazul ofițerilor de legătură, înaintea desfășurării acestora în țări terțe, o pregătire în domeniul dispozițiilor pertinente ale dreptului comunitar, ale dreptului internațional, inclusiv în domeniul drepturilor fundamentale și al accesului la protecția internațională.

Justificare

Ar trebui să existe o cerință explicită ca ofițerii de legătură Frontex desfășurați în țări terțe să fie instruiți în domeniul dreptului UE și internațional, inclusiv al drepturilor fundamentale și al accesului la protecție internațională.

Amendamentul  11

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 4

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3 – alineatul 1 – paragraful 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Agenția poate iniția ea însăși operațiuni comune și proiecte pilot, în cooperare cu statele membre.

Agenția poate iniția ea însăși operațiuni comune și proiecte pilot, în cooperare cu statele membre în cauză și cu acordul statului membru gazdă și informa Parlamentul European, prin intermediul raportului general al agenției, în conformitate cu dispozițiile articolului 20 alineatul (2) litera (b) .

Justificare

Agenția poate iniția operațiuni comune numai după obținerea acordului statului membru gazdă.

Amendamentul  12

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 4

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3 – alineatul 1 – paragraful 5

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Agenția poate, de asemenea, pune capăt operațiunilor comune și proiectelor pilot în cazul în care condițiile de desfășurare a acestor inițiative nu mai sunt îndeplinite.

Agenția poate, de asemenea, pune capăt, după obținerea acordului statului membru gazdă, a operațiunilor comune și proiectelor pilot în cazul în care condițiile de desfășurare a acestor inițiative nu mai sunt îndeplinite. Statele membre în cauză pot solicita agenției să se pună capăt unei operațiuni comune sau unui program pilot.

Justificare

Statul membru gazdă trebuie să aibă un cuvânt de spus și un rol hotărâtor în încheierea operațiunilor.

Amendamentul  13

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 4

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3 – alineatul 4

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4) Agenția evaluează rezultatele operațiunilor comune și ale proiectelor pilot și transmite Consiliului de administrație rapoarte detaliate de evaluare, în termen de 60 de zile de la data încetării activității. Agenția efectuează o analiză comparativă globală a acestor rezultate în vederea creșterii calității, coerenței și eficienței operațiunilor și proiectelor viitoare, ce urmează să fie inclusă în raportul său general, menționat la articolul 20 alineatul (2) litera (b).

(4) Agenția evaluează rezultatele operațiunilor comune și ale proiectelor pilot și transmite Consiliului de administrație rapoarte detaliate de evaluare, în termen de 60 de zile de la data încetării activității. Agenția efectuează o analiză comparativă globală a acestor rezultate în vederea creșterii calității, coerenței și eficienței operațiunilor și proiectelor viitoare, ce urmează să fie inclusă în raportul său general, menționat la articolul 20 alineatul (2) litera (b). Rapoartele de evaluare analizează respectarea drepturilor fundamentale în cadrul operațiunilor comune și al proiectelor-pilot, inclusiv pe baza monitorizării efectuate de către observatori independenți.

Justificare

Evaluările nu ar trebui să se limiteze la întrebarea dacă o anumită operațiune și-a atins obiectivele operaționale, ci ar trebui să includă o evaluare independentă a respectării drepturilor fundamentale, care face parte din cadrul juridic ce guvernează operațiunile Frontex.

Amendamentul  14

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3a – alineatul 1 – paragraful 2 – partea introductivă

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Planul operațional cuprinde următoarele:

Planul operațional acoperă toate aspectele considerate necesare pentru desfășurarea operațiunilor comune și a proiectelor pilot, inclusiv următoarele:

Justificare

Planul operațional trebuie să facă referință, în mod specific, la toate elementele esențiale pentru desfășurarea operațiunilor comune și a proiectelor pilot.

Amendamentul  15

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3a – alineatul 1 – paragraful 2 – litera e

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(e) componența echipelor de agenți invitați;

(e) componența echipelor de agenți invitați și desfășurarea altor efective;

Justificare

Planul operațional trebuie să cuprindă referințe detaliate în privința modului în care echipele de agenți invitați și celelalte efective vor fi desfășurate.

Amendamentul  16

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3a – alineatul 1 – paragraful 2 – litera h

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(h) o schemă de raportare și de evaluare conținând prevederi detaliate cu privire la raportarea incidentelor, indicatori pentru raportul de evaluare și termenul limită pentru raportul final de evaluare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4).

(h) o schemă de raportare și de evaluare conținând prevederi detaliate cu privire la raportarea incidentelor, indicatori pentru raportul de evaluare și termenul limită pentru raportul final de evaluare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4). Mecanismul de raportare a incidentelor include informații privind acuzații credibile de încălcări, în special, ale prezentului regulament sau ale Codului frontierelor Schengen, inclusiv ale drepturilor fundamentale, în cursul operațiunilor comune și al proiectelor-pilot și este transmis imediat de către agenție autorităților publice relevante și Consiliului de administrație.

Justificare

Raportarea incidentelor și evaluarea sunt esențiale pentru aplicarea corectă a cadrului juridic aplicabil operațiunilor Frontex. Trebuie clarificat faptul că incidentele includ acuzări privind încălcările Codului frontierelor Schengen și ale drepturilor fundamentale, astfel cum s-a menționat la considerentul (17) propus.

Amendamentul  17

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3a – alineatul 1 – paragraful 2 – litera i

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(i) în ceea ce privește operațiunile pe mare, cerințele specifice referitoare la jurisdicția și dispozițiile dreptului maritim care se aplică în zona geografică unde are loc operațiunea comună.

(i) în ceea ce privește operațiunile pe mare, cerințele specifice referitoare la jurisdicția aplicabilă și legislația pertinentă care se aplică în zona geografică unde se desfășoară operațiunea comună.

Justificare

Operațiunile maritime trebuie să se bazeze pe legislația pertinentă aplicabilă.

Amendamentul  18

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3a – alineatul 1 – paragraful 2 – litera ia (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ia) dispoziții privind cooperarea cu țările terțe, unde este cazul și în cadrul dispozițiilor formulate în acordurile pertinente de cooperare operațională.

Justificare

Modul de cooperare cu țările terțe trebuie incluse, în fiecare caz, în planul operațional și trebuie să respecte acordurile pertinente de cooperare operațională.

Amendamentul  19

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 5

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 3b – alineatul 3

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3) La cererea agenției, statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră, în vederea detașării lor, cu excepția cazului în care acestea se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă, îndeplinirea sarcinilor naționale. O astfel de cerere se introduce cu cel puțin 30 de zile înainte de data prevăzută pentru detașare. Autonomia statului membru de origine în legătură cu selecția personalului și durata detașării acestuia nu este afectată.

(3) La cererea agenției, statele membre pun la dispoziție polițiști de frontieră, în vederea detașării lor, cu excepția cazului în care acestea se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă, îndeplinirea sarcinilor naționale. O astfel de cerere se introduce cu cel puțin 30 de zile înainte de data prevăzută pentru detașare. Autonomia statului membru de origine în legătură cu selecția personalului și durata detașării acestuia nu este afectată. Contribuția fiecărui stat membru în polițiști de frontieră pentru fiecare operație este stabilită prin acorduri bilaterale anuale între agenție și statul membru în cauză.

Justificare

Detaliile precise privind contribuția fiecărui stat membru în polițiști de frontieră pentru fiecare operație trebuie să fie stabilită prin acorduri bilaterale anuale între agenție și statul membru în cauză.

Amendamentul  20

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 7

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 5 – paragraful 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Agenția elaborează și dezvoltă un trunchi comun al planului de învățământ pentru formarea profesională a polițiștilor de frontieră și furnizează formare profesională la nivel european pentru instructorii polițiștilor de frontieră naționali ai statelor membre, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale și accesul la protecție internațională. Statele membre integrează trunchiul comun al planului de învățământ în programul de formare profesională a polițiștilor de frontieră naționali.

Agenția elaborează și dezvoltă o programă comună de învățământ pentru formarea profesională a polițiștilor de frontieră și furnizează formare profesională la nivel european pentru instructorii polițiștilor de frontieră naționali ai statelor membre, inclusiv cu privire la drepturile fundamentale și accesul la protecție internațională. Parlamentul European este informat cu privire la conținutul programei comune de învățământ. Statele membre integrează trunchiul comun al planului de învățământ în programul de formare profesională a polițiștilor de frontieră naționali. La elaborarea, implementarea și evaluarea programei comune de învățământ, agenția ar trebui să colaboreze îndeaproape cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale, precum și cu ICNUR.

Justificare

Parlamentul European ar trebui să aibă acces la informațiile legate de formare. Cooperarea consolidată în domeniul inițiativelor de creare a capacităților, cum ar fi acțiuni de formare în colaborare cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale, ICNUR și organizațiile relevante ale societății civile, ar putea fi considerate ca prezentând în mod indiscutabil valoare adăugată.

Amendamentul  21

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 8

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 1 – liniuța 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

– în cazul achiziționării, agenția convine în mod formal cu un stat membru ca acesta din urmă să asigure înregistrarea echipamentului;

– în cazul achiziționării, agenția convine în mod formal cu un stat membru ca acesta din urmă să asigure înregistrarea echipamentului în conformitate cu legislația în vigoare a acelui stat membru;

Justificare

Legislația națională trebuie respectată în fiecare caz atunci când se înregistrează noi echipamente.

Amendamentul  22

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 8

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 7 – alineatul 5 – paragraful 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5) Agenția finanțează desfășurarea echipamentului care face parte din numărul minim de echipamente puse la dispoziție de un anumit stat membru într-un anumit an. Desfășurarea echipamentului care nu face parte din numărul minim de echipamente va fi cofinanțată de Agenție până la maximum 60% din cheltuielile eligibile.

(5) Agenția finanțează desfășurarea echipamentului care face parte din numărul minim de echipamente puse la dispoziție de un anumit stat membru într-un anumit an. Desfășurarea echipamentului care nu face parte din numărul minim de echipamente va fi cofinanțată de Agenție până la maximum 60% din cheltuielile admisibile. Costurile operaționale ale echipamentului sunt acoperite de către agenție.

Justificare

Este important pentru toate statele membre ca costurile operaționale ale echipamentului să fie acoperite de către agenție.

Amendamentul  23

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 10 – litera aa (nouă)

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 8e – alineatul 1 – litera ga (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(aa) se adaugă următoarea literă:

„(ga) o schemă de raportare imediată, de către agenție, a incidentelor către Consiliul de administrație și autoritățile publice naționale pertinente”.

Justificare

Agenția trebuie să informeze imediat Consiliul de administrație și autoritățile publice naționale pertinente de producerea unui incident.

Amendamentul  24

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 10 – litera b

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 8e – alineatul 1 – litera h

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(h) o schemă de raportare și de evaluare conținând prevederi detaliate cu privire la raportarea incidentelor, indicatori pentru raportul de evaluare și termenul limită pentru raportul final de evaluare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4).

(h) o schemă de raportare și de evaluare conținând indicatori pentru raportul de evaluare și termenul limită pentru raportul final de evaluare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4).

Justificare

Raportarea incidentelor este menționată separat, în amendamentul precedent.

Amendamentul  25

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 10 – litera b

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 8e – alineatul 1 – litera i

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(i) în ceea ce privește operațiunile pe mare, cerințele specifice referitoare la jurisdicția și dispozițiile dreptului maritim care se aplică în zona geografică unde are loc operațiunea comună.

(i) în ceea ce privește operațiunile pe mare, cerințele specifice referitoare la jurisdicția aplicabilă și legislația pertinentă care se aplică în zona geografică unde se desfășoară operațiunea comună.

Justificare

Operațiunile maritime trebuie să se bazeze pe legislația aplicabilă în zona respectivă.

Amendamentul  26

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 12

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 9 – alineatul 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Agenția elaborează un Cod de conduită pentru returnarea, pe calea aerului, a resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală, aplicabil în cadrul tuturor operațiunilor comune de returnare a căror coordonare este asigurată de agenție. Acest cod stabilește procedurile comune standardizate, care ar trebui să simplifice organizarea zborurilor comune de returnare și să garanteze returnarea în condiții umane și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiilor demnității umane, interzicerii torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, dreptului la libertate și securitate, drepturilor de protecție a datelor cu caracter personal și a principiului nediscriminării.

(2) Agenția elaborează un Cod de conduită pentru returnarea, pe calea aerului, a resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală, aplicabil în cadrul tuturor operațiunilor comune de returnare a căror coordonare este asigurată de agenție. Acest cod stabilește procedurile comune standardizate, care ar trebui să simplifice organizarea zborurilor comune de returnare și să garanteze returnarea în condiții umane și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiilor demnității umane, interzicerii torturii și tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, dreptului la libertate și securitate, drepturilor de protecție a datelor cu caracter personal și a principiului nediscriminării. Codul de conduită ar trebui să facă posibilă suspendarea unei returnări în cazul în care există indicii clare conform cărora aceasta ar conduce la încălcarea unor drepturi fundamentale.

Justificare

Posibilitatea de a suspenda returnarea în cazul în care prin aceasta ar fi încălcate drepturi fundamentale constituie o garanție procedurală esențială.

Amendamentul  27

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 12

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 9 – alineatul 3

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3) Codul de conduită va ține seama în mod special de obligația stabilită la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE de a prevedea un sistem eficient de monitorizare a returnării forțate. Monitorizarea operațiunilor comune de returnare ar trebui efectuată în mod independent și ar trebui să acopere toată operațiunea comună de returnare, de la faza anterioară plecării și până la predarea persoanelor returnate în țara de returnare. În plus, observațiile persoanei care efectuează monitorizarea, referitoare la respectarea Codului de conduită și în special, a drepturilor fundamentale, este pusă la dispoziția Comisiei și face parte din raportul final al operațiunii de returnare. În vederea asigurării transparenței și a unei analize coerente a operațiunilor de returnare forțată, rapoartele persoanei care efectuează monitorizarea sunt integrate într-un mecanism de raportare anuală.

(3) Codul de conduită va ține seama în mod special de obligația stabilită la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE de a prevedea un sistem eficient de monitorizare a returnării forțate. Monitorizarea operațiunilor comune de returnare ar trebui efectuată în mod independent și ar trebui să acopere toată operațiunea comună de returnare, de la faza anterioară plecării și până la predarea persoanelor returnate în țara de returnare. Persoanele care efectuează monitorizarea ar trebui să aibă acces la toate instalațiile necesare, inclusiv la centrele de detenție și la avioane, și să fie formați corespunzător pentru a-și putea îndeplini atribuțiile. În plus, observațiile persoanei care efectuează monitorizarea, referitoare la respectarea Codului de conduită și în special, a drepturilor fundamentale, este pusă la dispoziția Comisiei și face parte din raportul final al operațiunii de returnare. În vederea asigurării transparenței și a unei analize coerente a operațiunilor de returnare forțată, rapoartele persoanei care efectuează monitorizarea sunt integrate într-un mecanism public de raportare anuală.

Justificare

Pentru a putea monitoriza pe deplin și în mod eficient cazurile de returnare forțată, persoanele care efectuează monitorizarea ar trebui să aibă acces liber la toate instalațiile necesare. Calitatea și eficiența monitorizării depinde, de asemenea, de măsura în care persoanele care efectuează monitorizarea sunt formate în mod corespunzător.

Amendamentul  28

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 16

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 13

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Agenția poate coopera cu Europol, cu Biroul European de Sprijin pentru Azil, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale, cu alte agenții și organisme ale Uniunii Europene și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament, în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste organisme, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului și cu dispozițiile privind competența respectivelor organisme.

Agenția poate coopera cu Europol, cu Biroul European de Sprijin pentru Azil, cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale, cu alte agenții și organisme ale Uniunii Europene și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament, în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste organisme, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului și cu dispozițiile privind competența respectivelor organisme. Parlamentul European este informat cu privire la acordurile încheiate de agenție.

Amendamentul  29

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 16

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 14 – alineatul 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1) Cu privire la domeniile care fac obiectul activităților sale și în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, agenția facilitează cooperarea operativă între statele membre și țările terțe, în cadrul politicii de relații externe a Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturile omului.

(1) Cu privire la domeniile care fac obiectul activităților sale și în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, agenția facilitează cooperarea operativă între statele membre și țările terțe, în cadrul politicii de relații externe a Uniunii Europene, în special prin intermediul Politicii europene de vecinătate și în cadrul Uniunii pentru Mediterana, inclusiv în ceea ce privește protecția drepturilor omului.

Amendamentul  30

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 16

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 14 – alineatul 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2) Agenția poate desfășura ofițeri de legătură, care trebuie să beneficieze, în țările terțe, de cel mai înalt grad de protecție în îndeplinirea misiunilor lor. Aceștia vor face parte din rețelele locale sau regionale de cooperare ale ofițerilor de legătură din statele membre, create în conformitate cu Regulamentul nr. 377/2004 al Consiliului. Ofițerii de legătură sunt desfășurați doar în țări terțe în care practicile referitoare la gestionarea frontierelor respectă standardele minime de protecție a drepturilor omului. Trebuie acordată prioritate desfășurării în acele țări terțe care, în baza analizei riscurilor, reprezintă țări de origine sau de tranzit în ceea ce privește imigrația ilegală. În mod reciproc, agenția poate primi, de asemenea, ofițeri de legătură desfășurați de aceste țări terțe, pentru o perioadă limitată de timp. În conformitate cu articolul 24, la propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație adoptă lista anuală a priorităților.

(2) Agenția poate desfășura ofițeri de legătură, care trebuie să beneficieze, în țările terțe, de cel mai înalt grad de protecție în îndeplinirea misiunilor lor. Aceștia vor face parte din rețelele locale sau regionale de cooperare ale ofițerilor de legătură din statele membre, create în conformitate cu Regulamentul nr. 377/2004 al Consiliului. Ofițerii de legătură sunt desfășurați doar în țări terțe în care practicile referitoare la gestionarea frontierelor respectă drepturile fundamentale și obligațiile în materie de protecție internațională. Trebuie acordată prioritate desfășurării în acele țări terțe care, în baza analizei riscurilor, reprezintă țări de origine sau de tranzit în ceea ce privește imigrația ilegală. În mod reciproc, agenția poate primi, de asemenea, ofițeri de legătură desfășurați de aceste țări terțe, pentru o perioadă limitată de timp. În conformitate cu articolul 24, la propunerea directorului executiv, Consiliul de administrație adoptă lista anuală a priorităților.

Amendamentul  31

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 16

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 14 – alineatul 3

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3) Atribuțiile ofițerilor de legătură includ, în conformitate cu dreptul comunitar și drepturile fundamentale, crearea și menținerea de contacte cu autoritățile competente din țările terțe în care sunt afectați, în vederea contribuirii la prevenirea și lupta împotriva imigrației ilegale și la returnarea imigranților ilegali.

(3) Atribuțiile ofițerilor de legătură includ, în conformitate cu dreptul comunitar și drepturile fundamentale, acordându-se o atenție specială dreptului universal de a părăsi o țară, inclusiv propria sa țară, crearea și menținerea de contacte cu autoritățile competente din țările terțe în care sunt afectați, în vederea contribuirii la prevenirea și lupta împotriva imigrației ilegale și la returnarea imigranților ilegali.

Justificare

În ceea ce privește activitățile ofițerilor de legătură care își desfășoară activitatea în țări terțe, regulamentul ar trebui să includă o referință clară la respectarea principiului nereturnării în temeiul articolului 19 din Carta drepturilor fundamentale și la dreptul oricărei persoane de a părăsi orice țară, inclusiv propria sa țară, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 12 alineatul (2) din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și de la articolul 2 alineatul (2) din Convenția europeană a drepturilor omului.

Amendamentul  32

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 16

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 14 – alineatul 4

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4) Agenția poate beneficia de finanțare UE în conformitate cu dispozițiile instrumentelor relevante de sprijin al politicii externe a UE. Agenția poate iniția și finanța proiecte de asistență tehnică în țări terțe, în domeniile acoperite de prezentul regulament. Agenția poate invita, de asemenea, reprezentanți ai țărilor terțe, ai altor agenții și organisme ale Uniunii Europene sau ai organizațiilor internaționale, să participe la activitățile acesteia, menționate la articolele 3, 4 și 5. Acești reprezentanți sunt formați în mod corespunzător de către agenție, anterior participării la activități.

(4) Agenția poate beneficia de finanțare UE în conformitate cu dispozițiile instrumentelor relevante de sprijin al politicii externe a UE. Agenția poate iniția și finanța proiecte de asistență tehnică în țări terțe, în domeniile acoperite de prezentul regulament. Agenția se asigură că nu se acordă asistență țărilor terțe pentru operațiuni din cadrul acestor proiecte în cazul în care există indicii clare conform cărora acestea ar conduce la încălcarea drepturilor fundamentale. Agenția poate invita, de asemenea, reprezentanți ai țărilor terțe, ai altor agenții și organisme ale Uniunii Europene sau ai organizațiilor internaționale, să participe la activitățile acesteia, menționate la articolele 3, 4 și 5. Acești reprezentanți sunt formați în mod corespunzător de către agenție, anterior participării la activități în special în ceea ce privește drepturile fundamentale.

Justificare

Nu ar trebui să se acorde finanțare din partea UE țărilor terțe în cazul în care se prevede faptul că operațiunile comune ar putea conduce la încălcări ale drepturilor fundamentale, respectându-se astfel principiul enunțat în analiza de impact care însoțește propunerea Comisiei Europene.

Amendamentul  33

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 16

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 14 – alineatul 5

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5) În momentul încheierii acordurilor bilaterale cu țări terțe, menționate la articolul 2 alineatul (2), statele membre, acolo unde este cazul, introduc prevederi privind rolul și competențele agenției, în special în ceea ce privește exercitarea competențelor de execuție de către membrii echipelor desfășurate de către agenție în cadrul activităților menționate la articolul 3.

(5) În momentul încheierii acordurilor bilaterale cu țări terțe, menționate la articolul 2 alineatul (2), statele membre, acolo unde este cazul, introduc prevederi privind rolul și competențele agenției, în special în ceea ce privește exercitarea competențelor de execuție de către membrii echipelor desfășurate de către agenție în cadrul activităților menționate la articolul 3. Textul acestor acorduri bilaterale este transmis Parlamentului European și Comisiei.

Justificare

Acordurile bilaterale ale statelor membre cu țări terțe, inclusiv dispozițiile referitoare la rolul și competențele Frontex ar trebui să facă obiectul unui control al parlamentului European și ar trebui puse la dispoziția Comisiei Europene cu scopul de a garanta faptul că acestea respectă obligațiile statelor membre în temeiul legislației UE și drepturile fundamentale, astfel cum au fost stabilite prin prezentul regulament.

Amendamentul  34

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 16

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 14 – alineatul 6

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6) Agenția poate coopera cu autoritățile țărilor terțe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste autorități, în conformitate cu dispozițiile relevante din tratat.

(6) Agenția poate coopera cu autoritățile țărilor terțe competente în domeniile reglementate de prezentul regulament în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu aceste autorități, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului și, în special, cu Carta drepturilor fundamentale și dreptul internațional, acordându-se o atenție specială respectării principiului nereturnării. Aceste acorduri garantează respectarea drepturilor internaționale ale omului și a dreptului umanitar de către țări terțe.

Justificare

La desfășurarea activităților, o agenție a UE, Frontex, are obligația de a respecta pe deplin și de a promova drepturile fundamentale (articolul 15 din Carta drepturilor fundamentale). Aceste principii fundamentale se aplică, de asemenea, încheierii acordurilor de cooperare cu țări terțe.

Amendamentul  35

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 16

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 14 – alineatul 7

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7) Activitățile menționate la alineatele (2) și (6) trebuie să primească în prealabil avizul favorabil al Comisiei.”

(7) Activitățile menționate la alineatele (2) și (6) trebuie să primească în prealabil avizul favorabil al Comisiei.” Parlamentul European este informat despre acordurile de cooperare dintre agenție și autoritățile țărilor terțe.

Justificare

Frontex este un organ al UE care trebui să respecte principiul controlului democratic deplin și al transparenței. Acordurile de lucru în cauză trebuie să respecte politica externă a UE, iar Comisia trebuie să-și justifice acordarea unui aviz favorabil.

Amendamentul  36

Propunere de regulament – act de modificare

Articolul 1 – punctul 23

Regulamentul (CE) nr. 2007/2004

Articolul 33 – alineatul 2b

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2b) Evaluarea cuprinde o analiză specifică a modului în care Carta Drepturilor Fundamentale a fost respectată, conform regulamentului.”

(2b) Evaluarea cuprinde o analiză specifică a modului în care drepturile consacrate de Carta Drepturilor Fundamentale au fost garantate în temeiul prezentului regulament. O evaluare anuală a analizei respective se anexează la raportul general al agenției.

PROCEDURĂ

Titlu

Propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)

Referințe

COM(2010)0061 – C7-0045/2010 – 2010/0039(COD)

Comisie competentă în fond

LIBE

Aviz emis de către

       Data anunțului în plen

AFET

11.3.2010

 

 

 

Raportor pentru aviz

       Data numirii

Barbara Lochbihler

30.3.2010

 

 

Examinare în comisie

14.10.2010

10.1.2011

 

 

Data adoptării

13.1.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

43

5

0

Membri titulari prezenți la votul final

Gabriele Albertini, Michael Gahler, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Heidi Hautala, Richard Howitt, Anna Ibrisagic, Ioannis Kasoulides, Tunne Kelam, Maria Eleni Koppa, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Krzysztof Lisek, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Barry Madlener, Mario Mauro, Kyriakos Mavronikolas, Francisco José Millán Mon, Alexander Mirsky, Andreas Mölzer, María Muñiz De Urquiza, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Norica Nicolai, Justas Vincas Paleckis, Ioan Mircea Pașcu, Vincent Peillon, Alojz Peterle, Cristian Dan Preda, Libor Rouček, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, Werner Schulz, Ernst Strasser, Charles Tannock, Zoran Thaler, Kristian Vigenin, Graham Watson

Membri supleanți prezenți la votul final

Kinga Gál, Liisa Jaakonsaari, Georgios Koumoutsakos, Barbara Lochbihler, Norbert Neuser, Jacek Protasiewicz, Judith Sargentini, Marietje Schaake, Indrek Tarand, Janusz Władysław Zemke


PROCEDURĂ

Titlu

Propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)

Referințe

COM(2010)0061 – C7-0045/2010 – 2010/0039(COD)

Data prezentării la PE

24.2.2010

 

 

 

Comisie competentă în fond

       Data anunțului în plen

LIBE

11.3.2010

 

 

 

Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare

       Data anunțului în plen

AFET

11.3.2010

DEVE

11.3.2010

 

 

Avize care nu au fost emise

       Data deciziei

DEVE

17.3.2010

 

 

 

Raportor(i)

       Data numirii

Simon Busuttil

21.4.2010

 

 

 

Contestarea temeiului juridic

       Data avizului JURI

JURI

24.5.2011

 

 

 

Examinare în comisie

11.10.2010

26.10.2010

15.11.2010

26.1.2011

 

24.5.2011

12.7.2011

 

 

Data adoptării

12.7.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

5

7

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Philipp Albrecht, Sonia Alfano, Alexander Alvaro, Roberta Angelilli, Gerard Batten, Vilija Blinkevičiūtė, Mario Borghezio, Rita Borsellino, Emine Bozkurt, Simon Busuttil, Philip Claeys, Carlos Coelho, Rosario Crocetta, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Cornelia Ernst, Tanja Fajon, Hélène Flautre, Kinga Göncz, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Ágnes Hankiss, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Timothy Kirkhope, Juan Fernando López Aguilar, Baroness Sarah Ludford, Monica Luisa Macovei, Véronique Mathieu, Nuno Melo, Jan Mulder, Antigoni Papadopoulou, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Renate Sommer, Rui Tavares, Wim van de Camp, Daniël van der Stoep, Renate Weber, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Edit Bauer, Anna Maria Corazza Bildt, Luis de Grandes Pascual, Ioan Enciu, Monika Hohlmeier, Jean Lambert, Antonio Masip Hidalgo, Mariya Nedelcheva, Hubert Pirker, Michèle Striffler, Kyriacos Triantaphyllides, Cecilia Wikström

Data depunerii

15.7.2011

Aviz juridic - Politica de confidențialitate