RAPORT referitor la sistemul școlilor europene

1.8.2011 - (2011/2036(INI))

Comisia pentru cultură și educație
Raportor: Jean-Marie Cavada

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la sistemul școlilor europene

(2011/2036(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–    având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European, intitulat „Sistemul școlilor europene în 2009” (COM(2010)0595),

–    având în vedere Convenția privind definirea statutului școlilor europene[1],

–    având în vedere rezoluția sa din 8 septembrie 2005 privind opțiunile de dezvoltare a sistemului de școli europene,[2]

–    având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene[3],

–    având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, intrată în vigoare la 3 mai 2008 și ratificată de Uniunea Europeană la 23 decembrie 2010, și în special articolul 24[4],

–    având în vedere raportul anual al secretarului general al școlilor europene, prezentat Consiliului superior la reuniunea din 12, 13 și 14 aprilie 2011, la Bruxelles[5],

–    având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0293/2011),

A. întrucât articolul 165 din TFUE precizează că UE contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică;

B.  întrucât preambulul la Convenția din 1994 privind definirea statutului școlilor europene[6] prevede că sistemul școlilor europene este un sistem sui generis și constituie o formă de cooperare între statele membre și între acestea și Comunitățile Europene, recunoscând, în același timp, responsabilitatea deplină a statelor membre în ceea ce privește conținutul învățământului și organizarea sistemului educațional, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică;

C. întrucât articolul 1 din Convenție permite ca și alți copii să se înscrie la aceste școli, în limitele impuse de către Consiliul superior, care, potrivit punctului II.7 din capitolul XII din Culegerea de hotărâri a Consiliului superior, poate acorda statutul de categorie I „Personalului oricărei organizații comunitare înființate printr-un act al instituțiilor comunitare și personalului din serviciul altor organizații recunoscute de Consiliul superior”;

D. întrucât școlile europene dau elevilor posibilitatea de a-și afirma identitatea culturală și de a dobândi un nivel ridicat de cunoaștere a cel puțin două limbi, inclusiv a limbii materne, pe care sunt încurajați să le învețe de la o vârstă foarte fragedă, subliniind importanța diversității culturale și cultivând înțelegerea și respectul reciproc;

E.  întrucât Școlile Europene nu pot fi asimilate școlilor internaționale, în sensul că acestea nu răspund unei opțiuni de școlarizare făcute de părinți, ci unei necesități de a școlariza copiii în limba lor maternă și de a dezvolta o dimensiune europeană a educației;

F.  întrucât modul de funcționare al SE, care se bazează dintotdeauna pe o convenție interguvernamentală, ar trebui îmbunătățit iar sistemul va trebui să aibă un temei juridic care să permită simplificarea acestuia și o mai mare transparență și eficacitate;

G. întrucât reforma sistemului școlilor europene a fost aprobată de Consiliul superior în aprilie 2009;

H. întrucât experiența de peste 50 de ani de funcționare a școlilor europene a arătat că sistemul și modelul lor educațional sunt unice și atractive; întrucât unul dintre scopurile reformei este deschiderea sistemului și a bacalaureatului european pentru alți elevi din Uniune și întrucât acestea nu pot fi atinse fără o modificare fundamentală a statutului juridic pe care se bazează întregul sistem;

I.   întrucât Raportul Comisiei din 2009 privind sistemul școlilor europene[7] a indicat probleme sistemice persistente sau care chiar se agravează, cum ar fi lipsa de cadre didactice detașate, întârzierea furnizării ori chiar neasigurarea infrastructurii suficiente în incintele școlilor, ceea ce afectează în mod direct calitatea procesului de învățământ, politicile în materie de înscriere, calitatea vieții elevilor, părinților și cadrelor didactice, precum și aspectele financiare ale funcționării școlilor,

J.   întrucât în școlile din Bruxelles și Luxembourg lipsa unei infrastructuri și a construcțiilor școlare dăunează calității învățământului și împiedică înscrierea altor copii decât cei ai personalului instituțiilor UE; întrucât este necesar să se asigure că toți elevii primesc o instruire la același nivel de calitate, indiferent de limba maternă sau de localizarea ori categoria școlii;

K. întrucât reforma din 2009 a școlilor europene a avut ca principal obiectiv deschiderea școlilor europene către un public mai larg și mai diversificat, asigurând, în același timp, viabilitatea pe termen lung a sistemului,

L.  întrucât modelul de învățământ pe care se bazează SE ar trebui să fie încurajat și în statele membre și inclus în sistemele educaționale ale acestora;

M. ținând seama de dificultatea de a regrupa în cadrul aceluiași sistem de învățământ, concentrat exclusiv pe obținerea bacalaureatul european, elevi din medii culturale și lingvistice diferite, ale căror talente și capacități pot fi extrem de variabile și recunoscând, prin urmare, necesitatea de a prevedea un sprijin adecvat pentru elevi cu nevoi educaționale speciale (SEN);

N. recunoscând, prin urmare, necesitatea de a prevedea crearea unui alt certificat de absolvire în afara bacalaureatului, destinat elevilor care se orientează către o formare axată pe învățarea unei profesii;

O. în rezoluția sa din 8 septembrie 2005, Parlamentul European a solicitat, printre altele, lansarea unui proiect-pilot privind un centru de resurse pentru elevii cu nevoi educaționale; întrucât din bugetul UE pentru anul 2008 a fost alocată o sumă de 200 000 de euro în acest scop, iar această sumă a fost utilizată, în cele din urmă, pentru finanțarea unui studiu privind politica și practica predării pentru elevii cu nevoi educaționale speciale în școlile europene;

P.  reamintind că Convenția privind definirea statutului Școlilor Europene prevede la articolul 4 că, pentru a încuraja apropierea și înțelegerea între elevi din diferite secții lingvistice și pentru a le îmbunătăți competențele lingvistice, este prevăzut ca unele cursuri să fie predate în comun, în orice limbă comunitară, unor clase de același nivel, în cazul în care circumstanțele o justifică ;

Q. întrucât, în conformitate cu articolul 25 din Convenția privind definirea statutului Școlilor Europene, acestea sunt finanțate în principal din contribuțiile statelor membre, concretizate în plata profesorilor detașați, care au reprezentat 21 % din bugetul școlilor europene în 2010, și din contribuția de echilibru a UE, menită să acopere diferența dintre totalul cheltuielilor suportate de școală și totalul altor venituri, care a fost echivalentă cu aproximativ 58 % din bugetul școlilor europene în anul 2010; întrucât școlile europene depind, de asemenea, prin intermediul Consiliului superior, de un organism executiv interguvernamental;

R.  întrucât la articolul 25 se prevede, de asemenea, că bugetul SE poate fi alimentat printr-o contribuție financiară a statelor membre, stabilită de către Consiliul superior, care hotărăște în unanimitate;

S.  întrucât criza economică are repercusiuni asupra finanțării Școlilor Europene iar Comisia, în consecință, a cerut reforme în vederea raționalizării costurilor în aceste școli, dar întrucât acest lucru nu ar trebui să afecteze educația copiilor vulnerabili, care au dificultăți de învățare și nevoi speciale și nu ar trebui să afecteze predarea în limba maternă sau să ducă la o reducere a predării altor limbi;în afara francezei, germanei și englezei;

T.  întrucât, în urma ultimelor două lărgiri a UE, numărul de elevi fără secție lingvistică (SWALS) este în continuă creștere, iar aceștia nu ar trebui penalizați în vreun fel din cauza faptului că nu au o secție lingvistică;

U. întrucât creșterea numărului de elevi din școlile europene este o consecință directă a politicilor de recrutare a instituțiilor UE de după 2004, care au avut ca rezultat angajarea de personal cu vârste sub 30 de ani; între timp, acești tineri funcționari și-au întemeiat familii și, ulterior, și-au înscris copiii la școlile europene,

V. întrucât elevii SWALS beneficiază de cursuri de ajutor pentru învățarea limbii secției lingvistice la care sunt înscriși, astfel încât să poată urma cursurile, precum și cursurile în limba maternă, câteva ore pe săptămână reprezentând un minimum necesar pentru a ține legătura cu limba și cultura maternă;

W. întrucât în 2004 a fost introdusă o contribuție din salariile funcționarilor, destinată în special SE, și întrucât aceasta trebuia să reflecte costul politicii sociale, al îmbunătățirii condițiilor de muncă și al școlilor europene,

Considerații generale

1.  regretă faptul că Școlile Europene sunt adesea asimilate pe nedrept unor școli elitiste, fiind considerate mai degrabă un lux decât o necesitate, deși au ca misiune să ofere un învățământ în limba maternă pentru elevi ai căror părinți pot fi în situația de a-și schimba locul în care sunt angajați sau de a reveni în țara de origine, precum și să dezvolte dimensiunea europeană în educație;

2.  reamintește că acest sistem educațional special permite elevilor să studieze toate disciplinele (în special științele) în limba maternă cu profesori calificați sau în cazul elevilor SWALS, beneficiind de asistență în învățare și de lecțiile necesare pentru a-și continua utilizarea limbii materne;

Organizarea și răspândirea sistemului bacalaureatului european

3.  consideră că acest sistem educațional specific permite elevilor să studieze toate disciplinele într-un mediu multicultural și multilingv, cu profesori calificați, continuând să-și utilizeze limba maternă;

4.   consideră că Școlile Europene , care constituie un laborator educațional excelent, bazat pe metode pedagogice testate, ar trebui să devină un exemplu de cel mai bun sistem educațional din Europa, care are la bază răspândirea culturii europene, a valorilor și a limbilor sale, și întrucât încorporarea anumitor elemente ale acestui model, cum ar fi accentul pe cunoașterea limbilor străine, în sistemele naționale de educație ar contribui la mobilitatea profesională și la promovarea multilingvismului și a integrării europene;

5.  consideră că școlile europene joacă un rol important în cadrul comunităților lor;

6.  consideră că școlile europene ar trebui să aibă, de asemenea, un rol de promovare a multiculturalismului și multilingvismului, precum și de model pentru protejarea și promovarea limbilor mai puțin utilizate la nivel internațional; consideră că numărul redus de elevi pentru care este necesar învățământul într-o anumită limbă nu ar trebui să conducă la întreruperea predării în limba respectivă, subliniind faptul că educația în limba maternă constituie unul dintre principiile fondatoare ale școlilor europene;

7.  atrage atenția asupra necesității de a crește compatibilitatea programei Școlilor Europene cu sistemele naționale de educație, în vederea facilitării reintegrării rapide a elevilor la întoarcerea în țara de proveniență;

8.  consideră că restricțiile bugetare pe care Școlile Europene vor trebui să le accepte trebuie însoțite de o consolidare reală a autonomiei lor administrative - de exemplu, ar trebui să li se permită să caute și alte surse de finanțare - și a mijloacelor pentru exercitarea acestei autonomii, conform obiectivelor stabilite în cadrul reformei din anul 2009; consideră că reforma organizatorică care trebuie implementată nu ar trebui să afecteze negativ principiile fondatoare ale școlilor europene;

9.  este de părere că acordarea unei mai mari autonomii bugetare fiecăreia dintre școlile europene ar putea constitui soluția potrivită pentru ameliorarea gestionării resurselor alocate acestora; subliniază că aceasta trebuie implementată numai în urma unei evaluări a Comisiei, care să asigure că o mai mare autonomie ar fi în beneficiul școlilor.

10. subliniază că, în acest moment, școlile europene se află într-o situație de incertitudine juridică, care se manifestă prin statutul juridic și jurisdicțional neclar al actelor adoptate de organele școlilor, prin posibilități insuficiente de a contesta actele respective în fața instanțelor naționale și prin lipsa posibilității de a recurge la Ombudsmanul European;

11. consideră că statutul juridic interguvernamental actual al școlilor europene și-a atins limitele și necesită o modificare de profunzime; este de părere că această modificare ar trebui să fie de așa natură încât să permită Uniunii să sprijine, să coordoneze sau să completeze acțiunile statelor membre, fără a încălca domeniul de competență al acestora, și să adopte, în acest scop, acte obligatorii din punct de vedere juridic, în sensul articolelor 2 și 6 din TFUE;

12. insistă asupra necesității de a oferi Școlilor Europene un temei juridic adecvat, în sfera de competențe a UE și speră ca Direcția Generală pentru educație și cultură din cadrul Comisiei, împreună cu Comisia pentru cultură și educație a Parlamentului, competentă în temeiul anexei VII la Regulamentul de procedură al Parlamentului European în chestiuni privind promovarea sistemului de școli europene, să poată participa la dezbaterile acestei probleme, precum și la toate discuțiile asupra evoluției acestora;

13. consideră că școlile europene ar trebui să intre sub jurisdicția Uniunii; consideră că un bun temei juridic l-ar putea furniza, în acest sens, articolul 165 din TFUE, care prevede: „Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică” și care, în continuare, specifică scopurile acțiunilor Uniunii, care corespund scopurilor școlilor europene.

14. solicită insistent Consiliului superior să anticipeze mai bine nevoile de infrastructură și să ia măsuri pentru a permite satisfacerea cererii reale de înscriere în școlile europene; invită statele membre și Comisia să favorizeze dezvoltarea școlilor de tip II și III;

15. încurajează statele membre și guvernele regionale cu competențe legislative în educație să promoveze conceptul de școli europene pe teritoriul lor, prin organizarea de campanii de informare cu privire la educația europeană, promovând bacalaureatul european și creând stabilimente-pilot, după cum se prevede în cadrul reformei din anul 2009, cu scopul de a deschide sistemul pentru a promova accesul la studii europene și la bacalaureatul european în statele membre;

16. invită statele membre să coopereze atunci când elaborează programele școlare naționale, bazându-se pe experiența educațională a școlilor europene, astfel încât să apropie mai mult sistemele naționale de sistemul școlilor europene; subliniază rolul deosebit al programelor pentru studiul limbilor, al istoriei și geografiei în consolidarea unei identități europene comune; reiterează solicitarea adresată statelor membre de a promova includerea – într-unul din anii învățământului liceal sau echivalent – a unei discipline specifice cu privire la contextul, obiectivele și funcționarea Uniunii Europene și a instituțiilor sale, promovând astfel apropierea tinerilor de procesul de integrare europeană;

17. invită statele membre să vizeze o perspectivă colectivă asupra celei mai bune modalități de a realiza deschiderea sistemului;

18. recomandă statelor membre să promoveze, în cadrul sistemelor lor de educație, o serie de concepte din sistemul SE, pentru a încuraja încă de la o vârstă fragedă apariția cetățeniei europene;

19. solicită Autorității centrale pentru înscrieri să creeze o platformă de schimb pentru toți părinții care nu au obținut un loc pentru copiii lor în școala dorită, astfel încât să poată efectua un transfer la aceasta prin intermediul unui schimb cu un alt elev;

20. amintește că, în temeiul articolului 5 din Convenția privind definirea statutului Școlilor Europene, titularii bacalaureatului european pot solicita admiterea în orice universitate din UE în aceleași condiții ca cetățenii cu calificări echivalente din statul membru respectiv și solicită statelor membre să se asigure că dispozițiile referitoare la aceasta să fie respectate astfel încât Bacalaureatul European să fie recunoscut automat în toate statele membre, evitându-se astfel orice discriminare între elevii școlilor europene și elevii care au diplome naționale;

21. îndeamnă statele membre să asigure că toate universitățile și instituțiile lor de învățământ superior aplică aceleași cerințe pentru recunoașterea studiilor elevilor care provin din școli europene ca și pentru elevii din școlile naționale și că acești elevi primesc aceleași credite în cadrul procesului lor de instruire, astfel încât să aibă șanse și oportunități egale atunci când candidează pentru admiterea în învățământul superior;

22. încurajează statele membre și administrațiile regionale care dețin competențe legislative în domeniul învățământului să omologheze o parte semnificativă din sistemul lor de învățământ public, astfel încât să poată conferi elevilor diploma de bacalaureat european la încheierea studiilor liceale;

23. încurajează Consiliul superior să dezvolte mai activ școlile europene, urmând exemplele celor mai bune sisteme de educație din lume, astfel cum demonstrează studiile PISA și încurajează înfrățirile între SE și școlile naționale, ca mijloc de promovare a schimburilor de elevi/profesori și popularizare a sistemului de școli europene în statele membre, după modelul programului Comenius;

Aspecte bugetare

24. constată că încasările stagnează sau scad, în special din cauza înscrierilor din partea organismelor cu contract și a respingerii, din motive de lipsă de locuri, a cererilor familiilor din afara instituțiilor comunitare și îndeamnă la găsirea unor noi soluții, luând în considerare noi mijloace financiare din partea lucrătorilor mobili din sectorul privat și din alte instituții internaționale;

25. ia act de necesitatea de a raționaliza costurile gestionării acestor școli, însă subliniază că încercările de a diminua drastic cheltuielile nu trebuie să pună în discuție principiile fundamentale care stau la baza conceptului de școli europene, precum predarea în limba maternă de către vorbitori nativi, și nu trebuie să afecteze programa de bază, cum ar fi științele și matematica, și nici calitatea educației; subliniază faptul că trebuie garantate condiții de predare egale și nediferențiate pentru copiii din toate comunitățile lingvistice în cadrul școlilor europene;

26. solicită Uniunii Europene să-și definească contribuția bugetară astfel încât să fie respectate aceste principii și să fie posibil un tratament adecvat al elevilor cu nevoi educaționale speciale (SEN), precum și alte dificultăți de învățare care necesită un sprijin special, și să ofere o prezentare detaliată a fondurilor alocate pentru elevii cu nevoi educaționale speciale pentru a asigura folosirea optimă a acestor fonduri; invită Comisia ca, înainte de a hotărî cu privire la orice fel de modificări bugetare, în cooperare cu școlile și cu asociațiile de părinți/profesori, să realizeze o evaluare a impactului diverselor opțiuni de raționalizare a sistemului, inclusiv o examinare a aspectelor educaționale;

27. consideră că, pe termen scurt, este necesar să se onoreze angajamentele Uniunii Europene, ținându-se seama, în același timp, de restricțiile bugetare actuale atât de la nivelul Uniunii, cât și de la nivelul statelor membre; constată că bugetul pentru 2012 prevede, pentru școlile europene, o creștere a finanțării de 1,7%, în vreme ce dificultățile bugetare au determinat Comisia să propună o înghețare a cheltuielilor administrative proprii și o creștere de 1,3% pentru cheltuielile administrative ale instituțiilor în general; se angajează să studieze cu atenție creditele prevăzute la liniile bugetare în cauză pentru a acoperi toate nevoile bugetare;

28. evidențiază că implicarea Uniunii în problemele școlilor europene este disproporționat de mică față de contribuția financiară de la bugetul său;

29. subliniază faptul că reducerile propuse la nivelul bugetului școlilor europene constituie o amenințare gravă la adresa calității educației și a funcționării adecvate a școlilor europene și, prin urmare, se opune oricărei reduceri a bugetului;

30. consideră că multe dintre problemele sistemice sunt generate de nerespectarea obligațiilor lor de către statele membre; arată, în acest sens, că nu există garanții juridice, conform Convenției, pentru respectarea de către statele membre a obligațiilor care le revin;

31. constată că anumite state își ignoră din ce în ce mai frecvent obligațiile în ceea ce privește detașarea profesorilor, invocând în principal diferența dintre procentul de copii de naționalitatea respectivă școlarizați și contribuția care li se solicită la bugetul școlilor;

32. subliniază că respectivele criterii de repartizare trebuie să favorizeze, de asemenea, un sistem mai echitabil pentru plata cheltuielilor de școlarizare solicitate părinților care nu fac parte din instituțiile europene sau din întreprinderi care au semnat o convenție cu SE;

33. solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea creării unui sistem de liste de rezervă pentru a ocupa posturile care nu pot fi ocupate de profesori detașați și posturile care trebuie ocupate de către cadre didactice, în vederea garantării acoperirii necesarului de profesori, precum și a nivelului de calitate și a continuității procesului de învățământ;

34. încurajează crearea, imediat ce se atinge cota de elevi, a unor noi secții lingvistice, pentru a permite elevilor SWALS să urmeze cursuri în limba lor maternă și să se evite discriminarea în raport cu elevii altor secții lingvistice, limitând totodată costurile legate de statutul specific al elevilor SWALS;

35. constată cu îngrijorare că insuficiențele în materie de personal trebuie compensate prin recrutarea la nivel local a unor cadre didactice care să fie remunerate de către școli; solicită Consiliului superior să ia măsuri pentru ca statele membre care nu contribuie financiar prin detașarea unor profesori să plătească o contribuție financiară echivalentă la bugetul școlilor;

36. consideră că actualul sistem de finanțare creează dificultăți disproporționate pentru anumite state membre în privința detașărilor și a furnizării de infrastructuri școlare și solicită Consiliului superior să revizuiască modul de finanțare a școlilor și de recrutare a profesorilor;

37. reafirmă că școlile europene trebuie să fie finanțate în mod durabil și adecvat, pentru a se respecta angajamentele asumate în cadrul convenției și Statutului funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii Europene și a se garanta calitatea învățământului și a se garanta calitatea învățământului, precum și condiții de predare egale și echivalente pentru copiii din toate comunitățile lingvistice ale școlilor europene; ia notă, în acest sens, de recenta petiție depusă de asociațiile părinților și ale profesorilor de la școlile europene de la Bruxelles, subliniind amenințările serioase pe care le reprezintă reducerile propuse pentru calitatea educației și funcționarea adecvată a școlilor europene, opunându-se, prin urmare, eventualelor reduceri bugetare;

38. solicită Comisiei să definească procentul de prelevare specială destinat SE;

39. subliniază, dintr-o perspectivă pe termen lung, importanța asigurării în același timp a unei mai mari transparențe în ceea ce privește contribuția financiară a Uniunii Europene și garantării unei mai ample deschideri și diversități a acestor instituții de învățământ dar și a introducerii unui sistem de finanțare sustenabil; solicită Comisiei, în acest context, să specifice în ce scopuri a fost utilizat impozitul special; solicită Comisiei să îi prezinte situația punerii în aplicare a reformei din 2009, precum și a necesarului în materie de finanțare pentru anii următori, în special în ceea ce privește politica imobiliară;

Aspecte pedagogice

40. dorește ca, în conformitate cu articolul 4 din Convenția privind definirea statutului Școlilor Europene, care prevede favorizarea apropierii și înțelegerii reciproce între elevii din diferite secții lingvistice prin intermediul anumitor cursuri ținute în comun pentru clase de același nivel, să se ia în considerare generalizarea recursului la limbile numite de circulație pentru predarea materiilor nefundamentale, fără ca acest lucru să afecteze cei care nu au ca limba materna limba respectivă;

41. reafirmă valoarea intrinsecă a predării anumitor materii în limbile naționale vorbite de un număr mai mic de cetățeni ai UE, așa-numitele limbi de circulație restrânsă;

42. subliniază necesitatea de a efectua o evaluare externă a programelor școlare ale SE, care să nu determine costuri suplimentare pentru școli și importanța implementării a reformelor privind examenul de bacalaureat;

43. solicită ca recrutarea personalului local să se facă pe baza criteriilor de excelență, să se asigure calitatea predării, formarea, substituirile în caz de absență, iar Consiliul superior să se asigure că competențele profesionale ale personalului sunt evaluate de către inspectori;

44. consideră că programele speciale de formare și atelierele profesionale pentru profesorii care provin din diferite sisteme naționale ar trebui organizate astfel încât să îi pregătească – în conformitate cu standarde și criterii comune – pentru activitatea în cadrul sistemului de școli europene;

45. reafirmă că integrarea elevilor din categoria SEN rămâne o prioritate și că școlile europene trebuie să depună toate eforturile pentru a-și crește competențele în domeniul educației elevilor cu dizabilități; solicită Consiliului superior să ia măsuri în acest sens pentru ca, la calcularea numărului de elevi dintr-o clasă, să se aplice un coeficient pentru această categorie de elevi și să se asigure integrarea deplină a acestora;

46. solicită Consiliului superior al școlilor europene să implementeze recomandările privind SEN care reies din studiul efectuat în anul 2009 de echipa de experți suedezi, și să elaboreze un plan de acțiune în această privință;

47. subliniază nevoia de a concepe un sistem funcțional care să ajute elevii cu dizabilități pe durata procesului lor de integrare în școlile europene (de exemplu, asistență din partea unor profesori speciali) în vederea asigurării mobilității părinților acestora;

48. constată că rata oficială de 2,7 % a eșecului școlar, comunicată de Consiliul superior, nu ia în considerare larga disparitate a rezultatelor școlare din școlile europene, existând un nivel anormal de ridicat al eșecului școlar în cadrul secțiunii francofone constatat de mai mulți ani; și solicită Consiliului superior să analizeze cauzele și consecințele pedagogice și financiare ale acestei funcționări defectuoase, ale ratei de eșec școlar în general și a ratelor care continuă să fie ridicate de copii care repetă un an de studiu;

49. își reiterează solicitarea adresată Consiliului superior de a găsi alternative pentru elevii care nu reușesc să se mențină în cadrul unui program de studii ce are ca finalitate Bacalaureatul European și să examineze, potrivit solicitărilor Parlamentului European incluse în rezoluția sa din 8 septembrie 2005, posibilitatea creării unui alt certificat de absolvire în afara bacalaureatului, destinat elevilor care se orientează spre cursuri profesionale; susține că pentru orice nou certificat trebuie să se efectueze o evaluare de impact și că trebuie să se asigure că acesta adaugă valoare cadrelor de calificare existente;

50. reafirmă faptul că elevii cu nevoi educaționale speciale trebuie să rămână o prioritate, cu atât mai mult cu cât SE nu oferă, în prezent, decât un singur tip de diplomă și trebuie, prin urmare, să garanteze un sprijin maxim pentru a evita, pe cât posibil, un eșec școlar care riscă să conducă la un alt impas în cazul în care elevul nu are acces, din motive lingvistice sau de altă natură, la alte programe de studii în cadrul învățământului național din țara gazdă;

o

o         o

51. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre și Consiliului superior al Școlilor Europene.

• [1]  JO L 212, 17.8.1994, p. 3.
• [2]  JO C 193E, 17.8.2006, p. 333.
• [3]  JO L 124, 27.04.04, p. 1.
• [4]  http://www.un.org/disabilities/documents/convention/convoptprot-e.pdf.
• [5]  Ref.: 2011-D-39-fr-1.
• [6]  JO L 212, 17.08.94, p. 3.
• [7]  COM (2010) 595 final.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Situația actuală

Prima școală europeană a fost creată la Luxembourg, în octombrie 1953, la inițiativa unui grup de funcționari. În scurt timp, această experiență educativă, care reunea copii cu limbi materne diferite, a fost considerată pozitivă și astfel au fost create treptat, în diferite orașe, 14 școli europene, care corespund în nomenclatura actuală așa-numitelor școli de „tip I.

În 2010, aceste școli aveau 22 778 de elevi, dintre care 14 292 în școlile din Bruxelles și Luxembourg, ceea ce reprezintă aproape 63% din efectiv. Între 2007 și 2010, numărul de elevi a crescut cu 8,35%. În 2012 se prevede deschiderea a două noi școli, la Bruxelles și la Luxembourg.

Elevii sunt împărțiți în trei categorii. Elevii din categoria I sunt în principal copii ai funcționarilor și ai agenților contractuali ai instituțiilor. Procentul este în creștere constantă și reprezintă în prezent aproape trei sferturi din populația școlară. Proporția acestora depășește 90% în cele 4 școli din Bruxelles, unde insuficiența infrastructurilor impune o politică restrictivă de înscriere pentru elevii din categoria II (cei admiși în condițiile prevăzute în acordurile încheiate între școli și anumite organizații și întreprinderi) și din categoria III (cei ai căror părinți trebuie să plătească o taxă școlară). Astfel, în ceea ce privește constrângerile legate de spațiu, Consiliul superior a decis să nu mai semneze contracte de categoria II pentru școlile din Bruxelles.

2. Aspecte pedagogice

Organizarea pedagogică a școlilor europene prevede că învățământul de bază are loc în limba maternă a elevului. Prin urmare, fiecare școală are mai multe secții lingvistice. Repartizarea și conținutul cursurilor sunt identice în toate secțiile.

Atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru crearea unei noi secții lingvistice, elevii fără secțiune lingvistică (SWALS) sunt înscriși într-o altă secțiune lingvistică și beneficiază atât de cursuri în limba maternă, cât și de un program specific de recuperare în limba secțiunii la care sunt înscriși.

Pentru a favoriza o educație multiculturală veritabilă, se pune accentul pe studierea, înțelegerea și practicarea limbilor străine. Studierea unei prime limbi străine dintre cele numite „de circulație” (EN, DE sau FR) este obligatorie începând din prima clasă primară. Toți elevii învață o a doua limbă străină începând cu al doilea an din învățământul secundar. Cursurile de limbă se predau unor grupuri de elevi de naționalitate diferită, de către profesori care au limba respectivă ca limbă maternă.. Acest amestec lingvistic se regăsește în cursurile de educație artistică, muzicală și în cursurile de sport, unde grupele sunt întotdeauna alcătuite din elevi din secții diferite.

De asemenea, săptămânal, în școala primară se predă Ora europeană, care constă în jocuri și activități culturale și artistice la care participă copii din toate secțiile lingvistice.

De remarcat că școlile europene nu oferă decât o singură filieră, care se încheie cu obținerea unui „bacalaureat european”. Întrucât nu oferă elevilor cu dificultăți școlare posibilitatea să-și schimbe orientarea, sistemul prevede acordarea unui ajutor suplimentar pentru elevii cu necesități pedagogice specifice (SEN), astfel încât cât mai mulți elevi să poată obține această diplomă. În 2009-2010, rata medie de repetare a unui an în rândul elevilor din învățământul primar și secundar a fost de 2,7%[1].

3. Aspecte bugetare și politica de personal

Așa cum se prevede în preambulul Convenției de instituire a statutului școlilor europene[2], sistemul școlilor europene este un sistem sui generis, bazat pe cooperarea între statele membre și Uniunea Europeană.

Articolul 25 din această convenție prevede că bugetul școlilor provine din:

(1) contribuțiile statelor membre, concretizate în plata permanentă a remunerației profesorilor titulari prin transfer sau suplinitori și, unde este cazul, printr-o contribuție financiară stabilită de către Consiliul superior, care hotărăște în unanimitate;

(2) contribuția din partea Comunităților Europene, destinată să acopere diferența dintre totalul cheltuielilor suportate de școală și totalul altor venituri;

(3) contribuții ale organizațiilor din afara Comunității, în temeiul unui acord încheiat cu Consiliul superior.

În ceea ce privește contribuția statelor membre, în 2010 numărul de posturi de cadre didactice detașate neocupate de către statele membre se ridica la 64, dintre care 27 de posturi anglofone. Engleza este limba studiată de aproape toți elevii, iar la secția engleză (și la cea franceză) se înscriu și majoritatea elevilor fără secție lingvistică (SWALS)[3]. Această situație se află la originea dezechilibrului dintre procentul de elevi britanici și cel de profesori britanici detașați. Din acest motiv, Consiliul superior a adoptat în 2008, la Helsinki, o serie de principii generale pentru o repartiție echitabilă a costurilor între statele membre, pe baza procentului de elevi de fiecare naționalitate (a se vedea punctul 4).

Una dintre concluziile reținute a fost să se permită statelor membre care doresc acest lucru să detașeze profesori care să predea în altă limbă decât cea maternă. După doi ani, constatăm că puține state membre sunt dispuse să-și asume ocuparea unor posturi pentru predare într-o limbă „de circulație”.

Singurul mijloc de a soluționa problema lipsei profesorilor este deci recurgerea la cadre didactice recrutate la fața locului și finanțate din bugetul școlilor. Aceste cadre didactice predau în prezent o treime din cursurile din școlile europene, ceea ce presupune, evident, creșterea contribuției Uniunii la bugetul școlilor.

Astfel, dacă observăm evoluția contribuțiilor respective ale diferiților actori ai sistemului bugetar al școlilor din 2005 până în prezent, constatăm o scădere a părții provenite din contribuțiile statelor membre, o creștere a părții provenite din contribuția Comisiei și o scădere a celei provenite din contribuțiile elevilor din categoria III[4].

4. Reforma din 2009 și deschiderea sistemului

În colaborare cu Parlamentul European, care s-a exprimat în special în rezoluția sa din 2005 privind școlile europene[5], Comisia Europeană a început, în 2004, să examineze modalitățile optime de a reforma sistemul școlilor europene, pentru a-l adapta exigențelor Uniunii extinse. Această reformă trebuia să fie și o ocazie pentru a extinde accesul la studiile europene. Așa cum sublinia și Parlamentul European în rezoluția sa din 2005, modelul pedagogic european și-a dovedit valoarea și ar fi de dorit ca acesta să fie accesibil și elevilor din afara școlilor europene.

Consiliul superior a aprobat, în mai 2009, principiile acestei reforme, structurate în principal pe trei axe:

· simplificarea managementului global al sistemului, astfel încât deciziile să fie luate la nivelul adecvat;

· repartizarea echitabilă a cheltuielilor de funcționare ale sistemului între toate statele membre;

· deschiderea sistemului către școlile de tip II (școli naționale acreditate de Consiliul superior având drept misiune prioritară școlarizarea copiilor din instituțiile europene) și școlilor de tip III (școli naționale acreditate de Consiliul superior, care școlarizează copii indiferent de proveniență).

De atunci, mai multe școli naționale de pe teritoriul Uniunii, care practică un învățământ european, au semnat o convenție care le autorizează să urmeze o programă școlară europeană și să acorde, eventual, diploma de bacalaureat european.

5. Poziția raportorului

Școlile europene au fost create pentru a garanta copiilor agenților instituțiilor europene care sunt obligați să lucreze și să trăiască în străinătate, într-un mediu cultural diferit, accesul la o educație în limba maternă, astfel încât acești copii să poată reintegra, în orice moment, țara de origine. Prin urmare, este vorba de o necesitate, și nu de un lux.

Să nu uităm că, în toate statele membre, învățământul este gratuit și că agenții instituțiilor nu au altă posibilitate decât să-și înscrie copiii în aceste instituții speciale, dacă vor să le asigure o educație în limba maternă.

Este evident că, la mai bine de 50 de ani de la crearea primei școli europene, conceptul trebuie să evolueze și să se adapteze la noile exigențe economice și societale. Cu toate acestea, trebuie să rămână un model din care să se inspire sistemele școlare naționale, punând în valoare cetățenia europeană și favorizând dezvoltarea mobilității.

Cum criza financiară impune anumite reduceri bugetare, este imperios necesar să se analizeze situația mai mult din perspectiva unei investiții în viitorul tinerilor europeni decât din cea a costurilor. Rațiunile economice nu trebuie să aducă atingere principiilor fundamentale ale sistemului.

În acest sens, este indispensabil ca învățământul să fie în continuare asigurat de profesori în limba lor maternă. Orice încălcare a acestui principiu nu este altceva decât o aberație și, dacă există dificultăți de a coopta în sistem vorbitori nativi, atunci politica de recrutare trebuie reformată. Însă, înainte de a pune problema unei noi reforme, raportorul consideră că ar trebui în primul rând exploatat la maximum sistemul actual, care prevede că statele membre pot contribui financiar la bugetul școlilor în cazul în care nu detașează profesori.

În ceea ce privește politica de personal, raportorul constată că nerespectarea de către statele membre a obligațiilor lor în materie de detașare are drept consecință o presiune puternică asupra bugetului Uniunii. În fapt, este necesară angajarea directă a unui număr din ce în ce mai mare de „cadre didactice auxiliare” de către școli, ceea ce mărește contribuția de echilibru plătită de către Comisie. Este absolut necesar să se reamintească statelor membre obligația lor de a pune la dispoziție o anumită cotă de profesori.

În acest context, pentru a ușura sarcina anumitor state membre, și în special a celor care detașează profesori la secțiile lingvistice unde sunt înscriși majoritatea elevilor SWALS, ideea de învățământ în limba maternă trebuie aplicată imediat ce se atinge numărul necesar de elevi pentru deschiderea unei secții lingvistice. Acesta este singurul mod în care se poate evita discriminarea elevilor SWALS în raport cu restul elevilor.

Raportorul consideră, de asemenea, că ar putea fi realizate economii importante dacă s-ar generaliza predarea materiilor nefundamentale în limbile de circulație (engleză, germană și franceză).

În ansamblu, raportorul este de părere că ar trebui să ne orientăm mai mult către crearea stabilimentelor de tip II și III, ceea ce ar constitui un progres concret spre un învățământ „european” accesibil câtor mai mulți elevi.

Bilanțul funcționării școlilor europene este într-adevăr pozitiv, acest sistem oferind perspective încurajatoare pentru schițarea unui sistem educativ european, dar este de datoria statelor membre să acționeze nu numai pentru a conserva sistemul, ci și pentru dezvoltarea acestui model singular și excepțional de învățământ din Europa.

• [1]  Informații privind începerea anului școlar 2010-2011 în școlile europene, Ref.: 2010-D-569-fr-3.
• [2]  JO L 212, 17.8.1994, p. 3.
• [3]  În 2010, în școlile din Bruxelles, 66,83% dintre SWALS erau înscriși la secția engleză, 29% la secția franceză și 4% la secția germană.
• [4]  Raportul anual al secretarului general al Consiliului superior al Școlilor Europene, Ref.: 2011-D-39-fr-1.
• [5]  Rezoluția Parlamentului European referitoare la opțiunile de dezvoltare ale sistemului școlilor europene (JO C 193E, 17.8.2006, p. 333).

AVIZ al Comisiei pentru bugete (16.6.2011)

destinat Comisiei pentru cultură și educație

referitoare la sistemul școlilor europene

(2011/2036(INI))

Raportor pentru aviz: Damien Abad

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru cultură și educație, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât școlile europene sunt finanțate prin contribuțiile statelor membre în proporție de 21% din bugetul total al școlilor europene și prin contribuția compensatorie a Uniunii Europene, care, în 2010, se ridica la circa 58% din totalul prevăzut la titlul 26 01 51;

B.  reamintind că, în 2004, s-a introdus un impozit special pe salariul funcționarilor destinat să finanțeze, printre altele, școlile europene;

C. întrucât reforma din 2009 a școlilor europene a avut ca principal obiectiv deschiderea școlilor europene către un public mai larg și mai diversificat, asigurând, în același timp, viabilitatea pe termen lung a sistemului,

D. întrucât creșterea numărului de elevi din școlile europene este o consecință directă a politicilor de recrutare a instituțiilor UE de după 2004, care au avut ca rezultat angajarea de personal cu vârste sub 30 de ani; între timp, acești tineri funcționari și-au întemeiat familii și, ulterior, și-au înscris copiii la școlile europene,

1.  reafirmă că școlile europene trebuie să fie finanțate în mod durabil și adecvat, pentru a se respecta angajamentele asumate în cadrul convenției și Statutului funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii Europene și a se garanta calitatea învățământului și a se garanta calitatea învățământului, precum și condiții de predare egale și echivalente pentru copiii din toate comunitățile lingvistice ale școlilor europene; ia notă, în acest sens, de recenta petiție depusă de asociațiile părinților și ale profesorilor de la școlile europene de la Bruxelles, subliniind amenințările serioase pe care le reprezintă reducerile propuse pentru calitatea educației și funcționarea adecvată a școlilor europene, opunându-se, prin urmare, eventualelor reduceri bugetare;

2.  consideră că, pe termen scurt, este necesar să se onoreze angajamentele Uniunii Europene, ținându-se seama, în același timp, de restricțiile bugetare actuale atât de la nivelul Uniunii, cât și de la nivelul statelor membre; constată că bugetul pentru 2012 prevede, pentru școlile europene, o creștere a finanțării de 1,7%, în vreme ce dificultățile bugetare au determinat Comisia să propună o înghețare a cheltuielilor administrative proprii și o creștere de 1,3% pentru cheltuielile administrative ale instituțiilor în general; se angajează să studieze cu atenție creditele prevăzute la liniile bugetare în cauză pentru a acoperi toate nevoile bugetare;

3.  subliniază, dintr-o perspectivă pe termen lung, importanța asigurării în același timp a unei mai mari transparențe în ceea ce privește contribuția financiară a Uniunii Europene și garantării unei mai ample deschideri și diversități a acestor instituții de învățământ dar și a introducerii unui sistem de finanțare sustenabil; solicită Comisiei, în acest context, să specifice în ce scopuri a fost utilizat impozitul special; solicită Comisiei să îi prezinte situația punerii în aplicare a reformei din 2009, precum și a necesarului în materie de finanțare pentru anii următori, în special în ceea ce privește politica imobiliară;

4.  observă că metoda de finanțare a școlilor europene poate crea probleme pentru unele state membre a căror contribuție financiara prin detașarea de profesori este disproporționată față de elevii înscriși din aceste state, consideră necesară, prin urmare, revizuirea modului de finanțare a școlilor și a recrutării profesorilor;

5.  este de părere că acordarea unei mai mari autonomii bugetare fiecăreia dintre școlile europene ar putea constitui soluția potrivită pentru ameliorarea gestionării resurselor alocate acestora; subliniază că aceasta trebuie implementată numai în urma unei evaluări a Comisiei, care să asigure că o mai mare autonomie ar fi în beneficiul școlilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	15.6.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	34 1 1
Membri titulari prezenți la votul final	Damien Abad, Alexander Alvaro, Marta Andreasen, Francesca Balzani, Reimer Böge, Lajos Bokros, Isabelle Durant, James Elles, Göran Färm, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazábal Rubial, Salvador Garriga Polledo, Jens Geier, Ivars Godmanis, Estelle Grelier, Jutta Haug, Monika Hohlmeier, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Anne E. Jensen, Sergej Kozlík, Jan Kozłowski, Alain Lamassoure, Giovanni La Via, Vladimír Maňka, Barbara Matera, Claudio Morganti, Nadezhda Neynsky, Miguel Portas, László Surján, Helga Trüpel, Angelika Werthmann, Jacek Włosowicz
Membri supleanți prezenți la votul final	Frédéric Daerden, Edit Herczog, Jan Mulder, María Muñiz De Urquiza

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (22.6.2011)

destinat Comisiei pentru cultură și educație

referitor la sistemul școlilor europene

(2011/2036(INI))

Raportoare pentru aviz: Cecilia Wikström

SUGESTII

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru cultură și educație, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție care urmează a fi adoptată:

A. întrucât preambulul la Convenția din 1994 privind definirea statutului școlilor europene[1] prevede că sistemul școlilor europene este un sistem sui generis și constituie o formă de cooperare între statele membre și între acestea și Comunitățile Europene, recunoscând, în același timp, responsabilitatea deplină a statelor membre în ceea ce privește conținutul învățământului și organizarea sistemului educațional, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică;

B.  întrucât reforma sistemului școlilor europene a fost aprobată de Consiliul superior în aprilie 2009;

C. întrucât experiența de peste 50 de ani de funcționare a școlilor europene a arătat că sistemul și modelul lor educațional sunt unice și atractive; întrucât unul dintre scopurile reformei este deschiderea sistemului și a bacalaureatului european pentru alți elevi din Uniune și întrucât acestea nu pot fi atinse fără o modificare fundamentală a statutului juridic pe care se bazează întregul sistem;

D. întrucât Raportul Comisiei din 2009 privind sistemul școlilor europene[2] a indicat probleme sistemice persistente sau care chiar se agravează, cum ar fi lipsa de cadre didactice detașate, întârzierea furnizării ori chiar neasigurarea infrastructurii suficiente în incintele școlilor, ceea ce afectează în mod direct calitatea procesului de învățământ, politicile în materie de înscriere, calitatea vieții elevilor, părinților și cadrelor didactice, precum și aspectele financiare ale funcționării școlilor,

1.  consideră că statutul juridic interguvernamental actual al școlilor europene și-a atins limitele și necesită o modificare de profunzime; este de părere că această modificare ar trebui să fie de așa natură încât să permită Uniunii să sprijine, să coordoneze sau să completeze acțiunile statelor membre, fără a încălca domeniul de competență al acestora, și să adopte, în acest scop, acte obligatorii din punct de vedere juridic, în sensul articolelor 2 și 6 din TFUE;

2.  consideră că multe dintre problemele sistemice sunt generate de nerespectarea obligațiilor lor de către statele membre; arată, în acest sens, că nu există garanții juridice, conform Convenției, pentru respectarea de către statele membre a obligațiilor care le revin;

3.  subliniază că, în acest moment, școlile europene se află într-o situație de incertitudine juridică, care se manifestă prin statutul juridic și jurisdicțional neclar al actelor adoptate de organele școlilor, prin posibilități insuficiente de a contesta actele respective în fața instanțelor naționale și prin lipsa posibilității de a recurge la Ombudsmanul European;

4.  evidențiază că implicarea Uniunii în problemele școlilor europene este disproporționat de mică față de contribuția financiară de la bugetul său;

5.  consideră că școlile europene ar trebui să intre sub jurisdicția Uniunii; consideră că un bun temei juridic l-ar putea furniza, în acest sens, articolul 165 din TFUE, care prevede: „Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică” și care, în continuare, specifică scopurile acțiunilor Uniunii, care corespund scopurilor școlilor europene.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	21.6.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Raffaele Baldassarre, Luigi Berlinguer, Sebastian Valentin Bodu, Christian Engström, Marielle Gallo, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Sajjad Karim, Klaus-Heiner Lehne, Antonio López-Istúriz White, Jiří Maštálka, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Alexandra Thein, Diana Wallis, Rainer Wieland, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Piotr Borys, Vytautas Landsbergis, Kurt Lechner, Eva Lichtenberger, József Szájer
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Jörg Leichtfried, María Muñiz De Urquiza

• [1]  JO L 212, 17.8.1994, p. 3.
• [2]  COM (2010) 595 final.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	14.7.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Magdi Cristiano Allam, Zoltán Bagó, Lothar Bisky, Piotr Borys, Jean-Marie Cavada, Silvia Costa, Santiago Fisas Ayxela, Mary Honeyball, Petra Kammerevert, Morten Løkkegaard, Emma McClarkin, Marek Henryk Migalski, Katarína Neveďalová, Doris Pack, Chrysoula Paliadeli, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, Marco Scurria, Hannu Takkula, László Tőkés, Helga Trüpel, Milan Zver
Membri supleanți prezenți la votul final	Heinz K. Becker, Ivo Belet, Nadja Hirsch, Seán Kelly, Iosif Matula, Georgios Papanikolaou
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Sergio Gaetano Cofferati, Olle Schmidt