RAPORT referitor la propunerea de directivă a Consiliului privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre (reformare)

27.9.2011 - (COM(2010)0784 – C7‑0030/2011 – 2010/0387(CNS)) - *

Comisia pentru afaceri economice şi monetare
Raportor: Sven Giegold
(Reformare – articolul 87 din Regulamentul de procedură)

Erată/Addendum

• ERR01 (PDF - 504 KB)
• ERR01 (DOC - 54 KB)

Amendamente

• 001-003 (PDF - 85 KB)
• 001-003 (DOC - 48 KB)

PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre (reformare)

(COM(2010)0784 – C7‑0030/2011 – 2010/0387(CNS))

(Procedura legislativă specială – consultare – reformare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0784),

–   având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0030/2011),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative[1],

–   având în vedere scrisoarea din 25 martie 2011 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru afaceri economice şi monetare în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere articolele 87 şi 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A7-0314/2011),

A. întrucât Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conţine nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere şi întrucât, în ceea ce priveşte codificarea dispoziţiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ţine seama de recomandările Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei şi astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.  invită Comisia să îşi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) În ceea ce priveşte tratamentul aplicabil sediilor permanente, poate exista situaţia în care să fie necesar ca statele membre să stabilească condiţiile şi instrumentele juridice prin care să protejeze veniturile fiscale naţionale şi să combată eludarea legislaţiei naţionale, în conformitate cu principiile tratatului şi ţinând seama de normele fiscale recunoscute pe plan internaţional.	(9) În ceea ce priveşte tratamentul aplicabil sediilor permanente, poate exista situaţia în care să fie necesar ca statele membre să stabilească condiţiile şi instrumentele juridice prin care să protejeze veniturile fiscale naţionale şi să combată eludarea legislaţiei naţionale, precum şi să evite formele extreme de impozitare insuficientă sau de neimpozitare, în conformitate cu principiile tratatului şi ţinând seama de normele fiscale recunoscute pe plan internaţional.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) să nu impoziteze profiturile respective; sau	(a) să nu impoziteze profiturile respective dacă acestea au fost impozitate în ţara filialei la o rată oficială a impozitului pe profit nu mai mică de 70% din rata medie oficială a impozitului pe profit aplicabilă în statele membre; sau
Amendamentul  3 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) să impoziteze profiturile respective, autorizând în acelaşi timp societatea-mamă şi sediul permanent să deducă din cuantumul impozitului datorat fracţiunea din impozit aferentă acelor  profituri şi plătită de filială şi orice  sub-filiale, cu condiţia ca, la fiecare nivel, societatea comercială şi sub-filiala să îndeplinească condiţiile enunţate în definiţiile prevăzute la articolul 2 şi  să respecte cerinţele prevăzute la articolul 3, până la limita cuantumului reprezentând impozitul aferent datorat.	(b) să impoziteze profiturile respective la o rată oficială a impozitului pe profit nu mai mică de 70% din rata medie oficială a impozitului pe profit aplicabilă în statele membre, autorizând în acelaşi timp societatea-mamă şi sediul permanent să deducă din cuantumul impozitului datorat fracţiunea din impozit aferentă acelor  profituri şi plătită de filială şi orice  sub-filiale, cu condiţia ca, la fiecare nivel, societatea comercială şi sub-filiala să îndeplinească condiţiile enunţate în definiţiile prevăzute la articolul 2 şi  să respecte cerinţele prevăzute la articolul 3, până la limita cuantumului reprezentând impozitul aferent datorat.

• [1]       JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Presiunile mari exercitate asupra bugetelor publice obligă parlamentele să fie creative atunci când încearcă să reechilibreze bugetele naţionale. Acest lucru era valabil şi înainte de izbucnirea crizei financiare. Pe lângă nivelul ridicat nesustenabil al datoriei suverane şi al deficitelor bugetare, inegalităţile sociale crescânde din cadrul tuturor societăţilor europene reclamă iniţiative ample.

Piaţa unică face parte integrantă din proiectul european, dar aceasta limitează în acelaşi timp suveranitatea statelor membre, în special în domeniul fiscal. Instituirea pieţei interne comune în beneficiul întreprinderilor şi al consumatorilor a fost argumentul principal în favoarea aproape a tuturor directivelor europene din domeniul impozitării societăţilor. Din păcate, în combinaţie cu ideologia persistentă privind independenţa absolută a autorităţilor naţionale legislative în domeniul fiscal, au început să se manifeste efecte negative din ce în ce mai puternice.

Spaţiul de manevră pentru decizii autonome a continuat să se diminueze, în paralel cu facilitarea circulaţiei capitalurilor în UE.

Concurenţa fiscală din UE reprezintă în prezent un obstacol pentru spaţiul de manevră al statelor membre în cadrul politicilor privind sectorul public. Din această cauză, nivelul mediu al impozitului pe profit din UE a scăzut de la 44% în 1980 la 35% în 1995 şi, în final, la 23,2% în 2010.[1] Între timp, promovarea unei societăţi mai sustenabile şi mai integrate din punct de vedere social devine foarte dificilă, unii având acces uşor la transferuri de capital şi de profit foarte lucrative, iar alţii fiind privaţi de această posibilitate.

Diferite regimuri fiscale naţionale sunt aplicabile persoanelor şi întreprinderilor care operează în întreaga Uniune Europeană. Protecţia naţională a bazei de impozitare este aproape întotdeauna ilegală, iar dubla impozitare a societăţilor este abordată prin acorduri bilaterale şi legislaţia comunitară. Pentru a opri şi a inversa tendinţa de uniformizare la un nivel inferior a cotelor impozitului pe profit, este necesară o abordare europeană comună.

Prin urmare, se impune acum o revizuire aprofundată a Directivei Consiliului privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre. Scopul său îl reprezintă facilitarea fuziunilor multinaţionale. De aceea, aceasta vizează abandonarea dublei impozitări a veniturilor din dividende:

Dacă o societate-mamă primeşte, în calitate de asociat al societăţii-filială, profituri distribuite, statul societăţii-mamă trebuie fie să nu impoziteze aceste profituri, fie să impoziteze aceste profituri şi, în acelaşi timp, să autorizeze societatea-mamă să deducă din valoarea impozitului datorat cota impozitului plătit de filială, aferentă acestor profituri.

Datorită acestei dispoziţii, „treaty shopping-ul” în interiorul Europei a devenit foarte important în vederea planificării fiscale. S-a declanşat o luptă între statele membre şi investitori cu privire la situarea sediilor sociale. Simpla codificare a aşa-numitei Directive privind societăţile-mamă şi filialele nu rezolvă problema din ce în ce mai presantă a neimpozitării pe termen lung şi chiar a dublei neimpozitări.

În plus, este îndoielnic faptul că profitul obţinut de o societate multinaţională (europeană) în cadrul unei filiale din afara UE intră pe piaţa comună, beneficiind de anumite regimuri fiscale naţionale care atrag asemenea fluxuri de capital prin neimpozitarea sau impozitarea redusă a intrărilor de capital din ţări terţe. Asemenea profituri provin în mod obişnuit din paradisuri fiscale şi se bazează pe preţurile de transfer practicate în sistemele de acordare de licenţe (de exemplu, redevenţe din drepturi de proprietate intelectuală). După o astfel de intrare slab impozitată, profiturile pot circula în UE şi spre societatea-mamă situată în oricare alt stat membru, fără să fie impozitate vreodată în UE.

Un caz special este Elveţia, care prin intermediul unui acord bilateral Elveţia-UE a devenit parte a domeniului de aplicare al directivei.[2] Şi în cazul respectiv sunt valabile observaţiile de mai sus. Dividendele primite de la filialele elveţiene de către societăţile-mamă din UE nu sunt impozitate şi pot fi deduse oriunde în UE. Statul pierde în faţa corporaţiilor multinaţionale, care nu mai contribuie în mod echitabil la finanţarea nevoilor sociale. Prin urmare, trebuie introdusă cerinţa conform căreia, atunci când impozitarea ieşirilor de capital nu este permisă, este necesar să se aplice o cotă minimă de impozitare de 25% în statul de destinaţie.

Aceste cazuri demonstrează faptul că trebuie integrate în directivă dispoziţii anti-abuz mai puternice. Includerea în sfera directivei a dividendelor provenite de la filialele din ţări terţe trebuie să facă obiectul unor cerinţe minime pentru a limita erodarea bazei de impozitare de către corporaţiile din UE.

Pe lângă aceasta, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a aborda dubla neimpozitare. Recent, Comisia a publicat o propunere de directivă privind o bază fiscală consolidată comună a societăţilor (CCCTB).[3] Însă, această măsură poate fi efectivă atât pentru a limita posibilităţile de evaziune fiscală săvârşită de societăţi în UE, cât şi pentru a reduce povara conformităţii impusă întreprinderilor, doar dacă, în primul rând, normele sunt obligatorii pentru toate întreprinderile din UE care desfăşoară activităţi transfrontaliere şi dacă, în al doilea rând, se aplică în mod general o cotă minimă de impozitare în conformitate cu o bază fiscală egală.

• [1]  Sursa: Taxation trends in the European Union („Tendinţe fiscale în Uniunea Europeană”), ediţia 2010.
• [2]  A se vedea articolul 15 din acordul dintre UE şi Elveţia care prevede măsuri echivalente cu cele menţionate în Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi; JO L 385/30 (29.12.2004).
• [3]  COM/2011/121.

ANEXĂ: SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE

Ref.: D(2011)16256

Ms Sharon BOWLES

Chair of the Committee on Economic and Monetary Affairs

ASP 10G201

Brussels

Subject:        Proposal for a directive of the Council on the common system of taxation applicable in the case of parent companies and subsidiaries of different Member States (recast)

                    (COM(2010)0784 - C7-0030/2011 - 2010/0387(CNS))

Dear Madam,

The Committee on Legal Affairs, which I am honoured to chair, has examined the proposal referred to above, pursuant to Rule 87 on Recasting, as introduced into the Parliament's Rules of Procedure.

Paragraph 3 of that Rule reads as follows:

"If the committee responsible for legal affairs considers that the proposal does not entail any substantive changes other than those identified as such in the proposal, it shall inform the committee responsible.

In such a case, over and above the conditions laid down in Rules 156 and 157, amendments shall be admissible within the committee responsible only if they concern those parts of the proposal which contain changes.

However, if in accordance with point 8 of the Interinstitutional Agreement, the committee responsible intends also to submit amendments to the codified parts of the proposal, it shall immediately notify its intention to the Council and to the Commission, and the latter should inform the committee, prior to the vote pursuant to Rule 54, of its position on the amendments and whether or not it intends to withdraw the recast proposal.

Following the opinion of the Legal Service, whose representatives participated in the meetings of the Consultative Working Party examining the recast proposal, and in keeping with the recommendations of the draftsperson, the Committee on Legal Affairs considers that the proposal in question does not include any substantive changes other than those identified as such in the proposal and that, as regards the codification of the unchanged provisions of the earlier acts with those changes, the proposal contains a straightforward codification of the existing texts, without any change in their substance.

In conclusion, after discussing it at its meeting of 22 March 2011, the Committee on Legal Affairs, by 17 votes in favour and no abstentions[1], recommends that your Committee, as the committee responsible, proceed to examine the above proposal in accordance with Rule 87.

Yours faithfully,

Klaus-Heiner LEHNE

Encl.: Opinion of the Consultative Working Party.

• [1]  The following Members were present: Klaus-Heiner Lehne, Tadeusz Zwiefka, Luigi Berlinguer, Françoise Castex, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Antonio Masip Hidalgo, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Alexandra Thein, Diana Wallis, Cecilia Wikström, Jiří Maštálka, Kurt Lechner, Angelika Niebler, Jan Philipp Albrecht, Eva Lichtenberger, Sajjad Karim.

PROCEDURĂ

Titlu	Regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre (Reformare)
Referinţe	COM(2010)0784 – C7-0030/2011 – 2010/0387(CNS)
Data consultării PE	25.1.2011
Comisie competentă în fond        Data anunţului în plen	ECON 3.2.2011
Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare        Data anunţului în plen	JURI 3.2.2011
Raportor(i)        Data numirii	Sven Giegold 15.2.2011
Examinare în comisie	24.5.2011	31.8.2011
Data adoptării	22.9.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	30 1 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Udo Bullmann, Pascal Canfin, George Sabin Cutaş, Rachida Dati, Derk Jan Eppink, Diogo Feio, Elisa Ferreira, Ildikó Gáll-Pelcz, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Liem Hoang Ngoc, Othmar Karas, Wolf Klinz, Philippe Lamberts, Astrid Lulling, Hans-Peter Martin, Ivari Padar, Olle Schmidt, Marianne Thyssen
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Pervenche Berès, Thijs Berman, David Casa, Herbert Dorfmann, Saïd El Khadraoui, Sari Essayah, Sophia in ‘t Veld, Mojca Kleva, Olle Ludvigsson, Thomas Mann, Gianni Pittella, Andreas Schwab
Data depunerii	27.9.2011