RAPORT referitor la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală

11.10.2011 - (2011/2008(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportoare: Nicole Kiil-Nielsen

Procedură : 2011/2008(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0338/2011

Texte depuse :

A7-0338/2011

Dezbateri :

PV 14/12/2011 - 22
CRE 14/12/2011 - 22

Voturi :

PV 15/12/2011 - 9.10
CRE 15/12/2011 - 9.10
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0588

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
AVIZ al Comisiei pentru comerȚ internaȚional
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală

(2011/2008(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 21 din acesta,

– având în vedere acordurile de parteneriat și cooperare (APC) încheiate între UE și Uzbekistan, Republica Kirghiză, Kazahstan și Tadjikistan, Acordul interimar privind comerțul și chestiunile comerciale dintre Comunitățile Europene și Turkmenistan și APC dintre UE și Turkmenistan, semnat la 25 mai 1998, care nu a fost încă ratificat,

– având în vedere Strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată de Consiliul European din 21-22 iunie 2007[1], și Rapoartele de activitate comune ale Comisiei și Consiliului din 24 iunie 2008[2] și 28 iunie 2010[3],

– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Asia Centrală, în special cele din 20 februarie 2008, referitoare la o Strategie UE pentru Asia Centrală[4], din 6 mai 2010[5] și 8 iulie 2010[6], referitoare la situația din Kârgâzstan, din 11 noiembrie 2010, referitoare la consolidarea OSCE - un rol pentru UE[7], din 25 noiembrie 2010, intitulată „Către o nouă Strategie energetică pentru Europa 2011-2020”[8], din 16 decembrie 2010, referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume 2009 și politica UE în această privință[9] și din 7 iulie 2011, referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării[10],

– având în vedere Inițiativa europeană pentru democrație și drepturile omului, lansată în 2003 în scopul promovării drepturilor omului și al sprijinirii reformei penale, democrației, bunei guvernanțe, libertății mijloacelor de informare în masă, a statului de drept, a structurilor de securitate (poliție/forțele armate) și a prevenirii conflictelor, precum și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, care i-a urmat (Regulamentul (CE) nr. 1889/2006)[11],

– având în vedere Reuniunile ministeriale bianuale UE - Asia Centrală, desfășurate până în 2007, și Conferințele ministeriale UE - Asia Centrală privind chestiunile legate de securitate, care au avut loc în 2008 și 2009,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere Raportul Comisiei pentru Afaceri Externe și Avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru comerț internațional (A7-0338/2011),

A. întrucât dezvoltarea durabilă a unei țări este condiționată de protejarea drepturilor omului, crearea și aplicarea valorilor și instituțiilor democratice, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a unei bune guvernanțe și a unei societăți civile puternice;

B. întrucât în statele din Asia Centrală sunt identificate deficiențe majore în ceea ce privește democrația, drepturile omului, statul de drept și libertățile fundamentale;

C. întrucât o cooperare consolidată între UE și cele cinci state ale Asiei Centrale este de importanță strategică reciprocă pentru diversificarea și aprofundarea relațiilor politice, sociale și economice și utilizarea la maximum a potențialului oferit de acordurile de parteneriat;

D. întrucât Asia Centrală are o importanță majoră pentru Uniunea Europeană în termeni de potențial comercial și securitate energetică și întrucât regiunea a fost afectată de recenta criză financiară și economică globală;

E. întrucât unele state membre au relații bilaterale puternice cu statele din Asia Centrală, fiind surse principale de investiții și comerț și întrucât UE are nevoie de o abordare concertată și coerentă față de regiune pentru a evita neînțelegerile, suprapunerea sarcinilor și, cel mai important, trimiterea unor mesaje ambigue;

F. întrucât unele state din Asia Centrală au făcut primii pași dintr-un lung proces de democratizare, în cadrul căruia eforturile continue și serioase în materie de guvernanță și cooperare regională constituie condiții necesare pentru depășirea lacunelor persistente care le-au împiedicat până acum să-și realizeze pe deplin potențialul de dezvoltare politic, social și economic;

G. întrucât IMM-urile reprezintă personificarea spiritului antreprenorial și a pieței libere, și constituie o forță puternică în instituirea democrațiilor;

H. întrucât lipsa de încredere reciprocă exacerbează tensiunile în ceea ce privește împărțirea resurselor naturale, subminează cooperarea regională și mărește riscul confruntărilor; întrucât problemele legate de disponibilitatea apei sunt însă generate mai curând de o proastă administrare a resurselor de apă decât de un deficit cantitativ;

I. întrucât UE și țările din Asia Centrală împărtășesc un interes comun în ceea ce privește diversificarea rutelor de export și cooperarea în materie de durabilitate energetică și ecologică;

J. întrucât preocupările legate de securitatea și stabilitatea din regiune ar trebui să includă nu doar securitatea statului, ci și securitatea populațiilor prin, între altele, respectarea drepturilor omului, surselor de subzistență, a mediului și a accesului la serviciile publice de bază,

Angajarea UE

1. subliniază puternicul interes politic și economic al UE față de consolidarea relațiilor sale bilaterale și multilaterale cu țările din Asia Centrală în toate domeniile de cooperare, precum stabilitatea, securitatea și dezvoltarea durabilă a regiunii, relațiile comerciale și economice, energia și legăturile de transport, consolidarea dialogului privind valorile universale precum democrația, respectarea drepturilor omului și a statului de drept, precum și provocările și amenințările comune, inclusiv managementul frontierelor și combaterea traficului de droguri și de persoane;

2. subliniază faptul că strategia UE pentru Asia Centrală identifică șapte priorități, dar prevede numai un nivel scăzut de resurse; constată, în consecință, că fondurile UE de asistență sunt prea limitate pentru a permite UE să aibă un impact în toate domeniile de politică; îndeamnă UE să dezvolte o viziune colectivă și să definească și să își articuleze mai bine prioritățile; subliniază că cooperarea pentru dezvoltare cu statele din Asia Centrală poate da rezultate numai dacă aceste state respectă standardele internaționale în materie de democrație, guvernanță, statul de drept și drepturile omului; subliniază, de asemenea, că cooperarea pentru dezvoltare a UE nu trebuie subordonată intereselor economice, în materie de energie sau de securitate;

3. consideră că UE trebuie să mențină un nivel înalt de angajament în Asia Centrală, adaptându-și strategiile la progresul statelor în regiune; subliniază faptul că amploarea și natura angajamentului UE trebuie să fie diferențiate și condiționate de progresele măsurabile din domeniile democratizării, drepturilor omului, bunei guvernanțe, dezvoltării socioeconomice durabile, statului de drept și al luptei împotriva corupției, oferind asistență acolo unde este necesar pentru a contribui la realizarea acestor progrese, pe direcții similare principiilor politicii de vecinătate a UE (mai exact, „mai mult pentru mai mult”);

4. subliniază nevoia de a explica și de a promova conceptul de securitate și stabilitate al UE în cazul în care acesta diferă de al lor; subliniază că UE este datoare să se manifeste critic cu privire la guvernele care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor lor în numele securității naționale;

5. consideră că viitoarea strategie UE-Asia Centrală ar trebui să tragă învățăminte din reforma politicii europene de vecinătate, în ceea ce privește diferențierea, contactul interuman și o atenție sporită acordată democrației și drepturilor omului și, de asemenea, ar trebui să țină seama de contextul geopolitic mai larg;

6. recunoaște importanța activității neîntrerupte la fața locului a Reprezentantului special al UE în ceea ce privește asigurarea unui dialog politic la nivel înalt cu statele din Asia Centrală; reamintește că mandatul acestuia prevede, de asemenea, dialogul cu societatea civilă locală și că acesta este necesar pentru o vizibilitate sporită a UE; cere ca dialogul politic să se bazeze pe o evaluare a modului în care statele din Asia Centrală își respectă angajamentele asumate în calitate de membre ale OSCE;

7. consideră că revizuirea strategiei pentru Asia Centrală trebuie să țină seama de necesitatea sprijinirii obiectivelor acesteia prin resurse financiare suficiente și să stabilească modele adecvate de distribuție care să reflecte realitățile din fiecare țară din regiune; consideră că, având în vedere constrângerile financiare, ar trebui să se pună accentul pe acele programe pe termen mediu și lung care pot avea cel mai mare impact asupra dezvoltării regiunii, în special cele care vizează tinerii și educația, asistența tehnică în materie de dezvoltare economică și promovarea întreprinderilor mici și mijlocii, precum și securitatea apelor și combaterea traficului de droguri;

8. solicită Comisiei să integreze în mod vizibil sau cel puțin să reconcilieze agendele sale normative, tehnice și bazate pe interese pentru Asia Centrală; reamintește, de asemenea, obligațiile de coerență a politicilor în favoarea dezvoltării, consacrate de articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

9. subliniază faptul că punerea în aplicare a strategiei poate fi îmbunătățită, pe de o parte, prin intensificarea coordonării interne a UE și, pe de altă parte, prin angajamentul intensificat cu alți donatori internaționali și actori regionali;

10. sugerează raționalizarea abordării regionale prin relații cu China și Rusia, întrucât acestea sunt principalii actori economici în regiune; consideră că abordarea privind problema energiei fosile ar trebui să fie corelată cu programarea UE în regiunea Caucazului și a Mării Negre, precum și cu Turcia;

11. invită Comisia să respecte strict diferența dintre programele și activitățile eligibile pentru finanțare în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și cele care vor fi finanțate în cadrul altor instrumente financiare, cum ar fi Instrumentul pentru stabilitate (ISI) sau Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (EIDHR), în special în ceea ce privește gestionarea frontierelor, combaterea crimei organizate, aplicarea mai bună a statului de drept și protecția drepturilor omului;

12. subliniază nevoia permanentă a unui dialog periodic pe tema drepturilor omului cu toate cele cinci țări, regretă că progresele realizate la fața locului au fost modeste, iar în unele cazuri se pot observa regrese; consideră că existența dialogurilor pe tema drepturilor omului nu trebuie folosită drept scuză pentru excluderea chestiunilor legate de drepturile omului ce apar în alte domenii de cooperare sau pentru neimplicarea în alte acțiuni; solicită implicarea sistematică a ONG-urilor și a actorilor aparținând societății civile în pregătirea acestor dialoguri și ca rezultatele acestor dialoguri să devină publice astfel încât eficiența lor să poată fi evaluată, împreună cu angajarea părților;

13. reiterează importanța luării în considerare a țărilor cu venituri medii, precum țările din Asia Centrală, în contextul politicii generale de dezvoltare a UE și al eforturilor pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), întrucât eforturile pentru dezvoltare, în special în contextul reducerii asistenței pentru dezvoltare, ca urmare a crizei mondiale financiare și economice, se concentrează adesea asupra țărilor cel mai puțin dezvoltate, neglijând astfel regiunea Asiei Centrale;

14. consideră că resursele limitate și multiplele nevoi ale regiunii impun ca UE să își orienteze și să își ierarhizeze riguros asistența, luând, de asemenea, în considerare efectele corupției adânc împământenite și ale insuficientei expertize administrative asupra eficacității ajutorului său; solicită niveluri constante ale ajutorului pentru dezvoltare convenit, cu o mai mare flexibilitate în ceea ce privește alocarea acestuia și pune accentul pe ajutorul care trebuie alocat Kârgâzstanului și Tadjikistanului, ale căror nevoi în acest sens sunt cele mai mari;

15. își exprimă totuși îndoiala cu privire la utilizarea sprijinului bugetar pentru Kârgâzstan și Tadjikistan, îndeosebi având în vedere corupția larg răspândită acolo; invită Comisia să prezinte un raport privind utilizarea sprijinului bugetar în aceste țări;

16. sprijină cu fermitate deschiderea de către UE a unor delegații cu competențe și atribuții complete în toate țările din Asia Centrală, ca mijloc de creștere a prezenței și vizibilității UE în regiune, a cooperării pe termen lung și a angajării în toate sectoarele societății, precum și pentru a facilita înaintarea pe calea unei mai bune înțelegeri și a apariției statului de drept și a respectării drepturilor omului; este convins că prezența acestor delegații va contribui în mare măsură la îndeplinirea obiectivelor strategiei și la interesele UE în regiune; insistă asupra angajării unui personal adecvat în cadrul acestor misiuni format din specialiști în afaceri politice, economie și comerț în scopul obținerii unor rezultate maxime și furnizării unei asistențe eficiente;

17. recomandă ca pe viitor, instrumentele TAIEX, de twinning și SIGMA să fie deschise țărilor din Asia Centrală pentru a sprijini îmbunătățirea standardelor și reformele necesare;

18. constată cu îngrijorare dificultățile întâmpinate de UE în ceea ce privește cooperarea cu societatea civilă în domeniile drepturilor omului și ale bunei guvernanțe, precum și hărțuirea neîncetată a ONG-urilor din regiune; solicită o mai mare transparență în ceea ce privește alocarea fondurilor UE și ale statelor membre destinate cooperării pentru dezvoltare și beneficiarii acestora și sprijinirea de către delegațiile UE și de ambasadele statelor membre a partenerilor neguvernamentali cu adevărat independenți pentru a-i ajuta să joace un rol eficient în dezvoltarea și consolidarea societății civile; consideră că promovarea continuă de către UE a programelor destinate țărilor din Asia Centrală constituie un instrument transfrontalier important pentru stimularea înțelegerii și cooperării dintre statele din regiune;

19. subliniază importanța funcționării libere a partidelor politice de opoziție din regiune și îndeamnă guvernele tuturor țărilor din Asia Centrală să garanteze libertatea politică;

20. aprobă desfășurarea unor summit-uri regionale regulate UE - Asia Centrală și invită la reflecție asupra unei eventuale viitoare instituiri a unui forum parlamentar UE- Asia Centrală, ca mijloc de a evalua și de aduce contribuții în cadrul convorbirilor la nivel înalt; subliniază importanța cooperării parlamentare bilaterale periodice în cadrul Comisiilor de cooperare parlamentară existente și al întâlnirilor interparlamentare cu țările din Asia Centrală; consideră că acordurile de parteneriat și cooperare constituie baza instituțională pentru un schimb mai intens între parlamentari, generând înțelegere și respect reciproc; prin urmare, susține APC-urile cu toate cele cinci țări din Asia Centrală; subliniază importanța unei implicări mai active a Parlamentului European în monitorizarea negocierilor privind acordurile de parteneriat cu țările din Asia Centrală și în punerea în aplicare a celor existente;

21. solicită Uniunii Europene să continue să susțină reforma din sectorul public în țările din Asia Centrală printr-o asistență tehnică și financiară adecvată, cu scopul de a crea structuri administrative stabile, reformate și moderne în toate țările în cauză;

Democratizarea, drepturile omului și statul de drept

22. constată că, în pofida unor schimbări constituționale și juridice pozitive care s-au produs în regiune (eforturile de abolire a pedepsei cu moartea, numirea de ombudsmani, unele reforme în domeniul procedurilor judiciare etc.), situația generală din domeniul drepturilor omului și al statului de drept rămâne îngrijorătoare;

23. sprijină concluziile publicației OCDE din ianuarie 2011 privind perspectivele competitivității din Asia Centrală și este preocupat în primul rând de situația drepturilor omului și a drepturilor muncii și de lipsa sprijinului pentru societatea civilă din țările Asiei Centrale, precum și de sistemul educațional, de IMM-uri, de reformele privind deținerea de terenuri și de politicile de investiții din regiune, care trebuie să fie mai bine răspândite în economie, fiind concentrate în prezent pe sectoarele energiei și al mineritului;

24. solicită intensificarea dialogurilor pe tema drepturilor omului, pentru ca acestea să devină mai eficace și orientate în mai mare măsură către rezultate; solicită, în această privință, o implicare mai mare a Parlamentului European în monitorizarea acestor dialoguri; îndeamnă Consiliul și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să evalueze impactul dialogurilor anterioare, să ia în considerare repere, în cooperare cu Parlamentul European, referitoare la progresele realizate de statele din regiune în domeniul drepturilor omului, al statului de drept, precum și să evalueze eficacitatea proiectelor de asistență UE urmărind același obiectiv;

25. condamnă practicarea, sub orice formă, a torturii și a restricționării severe a mijloacelor de informare în masă și a libertății de exprimare, întrunire și asociere; îndeamnă UE și ÎR/VP să invoce public cazul prizonierilor politici, al apărătorilor drepturilor omului și ziariștilor aflați în închisoare și să ceară eliberarea imediată a acestora;

26. apreciază profund eforturile fundațiilor politice care oferă o cooperare reală în procesul de democratizare prin prezența lor îndelungată la fața locului;

27. consideră că Inițiativa Statul de drept este o componentă-cheie a cooperării cu statele din Asia Centrală și aprobă interacțiunea exemplară dintre UE și statele sale membre în ceea ce privește implementarea proiectelor de asistență; constată că nivelul de interacțiune dintre proiecte și societatea civilă locală a fost scăzut și că un nivel mai ridicat de interacțiune cu societatea civilă și îmbunătățirea accesului la informații referitoare la inițiativă pentru actorii locali ai societății civile ar spori vizibilitatea, transparența și responsabilitatea activităților acesteia, în conformitate cu obiectivele mai largi ale UE de îmbunătățire a strategiei pentru Asia Centrală, schițate în raportul de activitate comun; subliniază necesitatea ca proiectul având ca obiect platforma statului de drept să includă obiective clare și o evaluare transparentă a modului în care este pus în aplicare și a rezultatelor sale, evitându-se totodată orice consolidare a componentelor represive ale forțelor de securitate; subliniază că punerea în aplicare adecvată a inițiativei trebuie să reprezinte unul din criteriile-cheie de alocare a ajutorului și sprijinului bugetar;

Educația, copiii și schimburile interpersonale

28. subliniază faptul că educația constituie fundamentul pentru dezvoltarea democratică a societății; solicită, prin urmare, continuarea eforturilor de modernizare a sectorului educației publice, inclusiv a educației în domeniul afacerilor, care să fie liberă și accesibilă tuturor, și intensificarea Inițiativei pentru educație, în special a schimburilor internaționale academice de studenți și profesori, în contextul mai larg al sprijinirii creării în toate țările din regiune a unei societăți civile bazate pe stabilitate în domeniul drepturilor omului și al drepturilor muncii; subliniază că este esențial, de asemenea, să fie promovate procesele de asigurare a participării femeilor și a accesului acestora pe piața muncii;

29. constată că activitatea UE în materie de educație și drepturile omului ar trebui suplimentată prin acțiuni și programe centrate pe tineri, care constituie cel mai vulnerabil grup din aceste societăți; în acest context, solicită un sprijin mai mare din partea UE pentru inițiativele din regiune referitoare la tineri și, în special, pentru acele acțiuni relevante care ar putea reduce radicalizarea crescândă și promova toleranța în rândul tinerilor din aceste țări;

30. solicită UE să continue să sprijine contactele între persoane și programele de schimb în domeniul științei, afacerilor și educației; în acest context, constată deficiențele din organizarea și punerea în aplicare a Inițiativei pentru educație UE-Asia Centrală și îndeamnă Comisia UE să le soluționeze în strânsă cooperare cu specialiștii în educație și cu partenerii din Asia Centrală;

31. subliniază preocuparea sa continuă pentru situația copiilor, în special prevalența muncii forțate a copilului în diverse forme și grade, precum și necesitatea ca toate țările din regiune să își pună în practică pe teren angajamentele internaționale, în special cele asumate în temeiul Convenției ONU privind drepturile copilului, al Convenției OIM privind vârsta minimă și al Convenției OIM privind cele mai grave forme ale muncii copilului;

Integrare economică și dezvoltare durabilă

32. subliniază că statul de drept și progresul economic sunt interconectate; își reafirmă sprijinul pentru diversificarea economică a țărilor din Asia Centrală, dezvoltarea unui sector al energiei durabile și a îmbunătățirii legăturilor de transport pentru a lega resursele din regiunea caspică de piața europeană, ca o modalitate de a ajunge la dezvoltare economică și de a crește constant PNB; invită UE să promoveze crearea unui climat de stabilitate economică printr-un cadru juridic stabil, precum și prin combaterea corupției și nepotismului, fapt crucial pentru a atrage investițiile străine, a promova inovarea și a stimula un adevărat spirit antreprenorial privat, inclusiv microcredite destinate proiectelor întreprinse de femei independente, în conformitate cu normele internaționale sociale, de muncă și de mediu;

33. subliniază că este necesar ca guvernele țărilor din Asia Centrală să promoveze și să sprijine înmulțirea IMM-urilor, ca unul din elementele necesare pentru dezvoltarea țărilor implicate și accentuează faptul că UE ar trebui să acorde o mai mare prioritate acestui lucru în asistența acordată IMM-urilor în cadrul mandatului BEI pentru Asia Centrală și să relaxeze regimul vizelor pentru persoanele din Asia Centrală care călătoresc în interes de afaceri sau de educație superioară, promovând în același timp standardele în materie de muncă, mediu și responsabilitate socială a companiilor; consideră, de asemenea, că ar trebui evitate practicile discriminatorii față de întreprinderile europene, inclusiv în sectorul-cheie al achizițiilor publice, și invită UE să faciliteze cooperarea dintre IMM‑urile europene și IMM-urile din Asia Centrală;

34. sprijină o integrare mai solidă a țărilor din Asia Centrală în economia mondială, în special prin cooperarea internațională cu OMC și aderarea la aceasta; consideră că reformele structurale orientate spre o economie de piață și aderarea la OMC sunt vitale pentru dezvoltarea economică a țărilor și a regiunii și pentru integrarea acesteia în economia mondială;

35. subliniază faptul că integrarea economică internațională și cooperarea economică regională reprezintă abordări complementare și, prin urmare, ar trebui urmate în mod real în Asia Centrală;

36. este conștient de faptul că integrarea regională între țările din Asia Centrală este slabă; solicită Comisiei să elaboreze strategii comerciale diferențiate pentru fiecare din cele cinci țări ale Asiei Centrale, în funcție de nevoile lor specifice, și să favorizeze integrarea intra‑regională;

Energia, apa și mediul

37. subliniază importanța pentru UE a diversificării surselor de aprovizionare cu energie și materii prime, în special cu pământuri rare, și importanța pentru Asia Centrală a piețelor de export, a tehnologiilor și know-how-ului; consideră că este de maximă importanță ca proiectele de cooperare în domeniul energiei să includă acorduri de livrare pe termen lung, care să consacre principiile durabilității mediului și Inițiativa privind transparența industriilor extractive (ITIE); solicită promovarea de către UE a ITIE și a altor astfel de inițiative în toate statele din regiune care dispun de resurse extractive semnificative;

38. subliniază importanța energiei în relațiile cu țările din Asia Centrală, având în vedere că aceasta constituie o sursă majoră de venituri pentru aceste state, precum și o potențială sursă de securitate energetică pentru UE;

39. solicită SEAE și Comisiei să continue să sprijine proiectele în domeniul energiei, precum și să stimuleze comunicarea în vederea realizării unor obiective importante, precum conducta trans-caspică; salută participarea tuturor țărilor din Asia Centrală în cadrul Inițiativei Baku;

40. recunoaște importanța cooperării în domeniul energiei cu Kazahstan și Turkmenistan, întrucât este benefică atât pentru statele menționate, cât și pentru statele membre ale Uniunii Europene; salută, prin urmare, semnarea memorandumurilor de înțelegere cu Kazahstan și Turkmenistan care prevăd achiziționarea de gaze naturale, precum și măsurile luate pentru dezvoltarea Coridorului sudic, în special sub forma proiectului Nabucco; subliniază totuși că Turkmenistanul nu este încă membru al Inițiativei pentru transparență în industriile extractive (ITIE); subliniază din nou necesitatea de a promova mai multă transparență în ceea ce privește veniturile din resurse naturale; în consecință, îndeamnă UE să sprijine, prin dialogul său privind politica energetică, aderarea Turkmenistanului la ITIE, astfel încât să integreze aspectele bunei guvernări în planificarea UE în domeniul energiei;

41. având în vedere problemele tot mai mari de alimentare cu energie electrică în Asia Centrală, subliniază oportunitățile unei sinergii regionale, inclusiv în sectorul promițător al energiei regenerabile; solicită UE să furnizeze sprijin politic și asistență tehnică pentru inițiativele din acest domeniu;

42. constată cu îngrijorare efectele adverse ale crizei financiare globale în Asia Centrală și nivelurile tot mai ridicate de sărăcie; consideră că parcursul către o viață socială și politică sănătoasă este legat de prosperitate economică și că UE trebuie să abordeze dezvoltarea economiilor din Asia Centrală ca fiind o parte importantă a strategiei sale pentru această regiune; solicită sprijin sporit pentru programele de reducere a sărăciei și constată importanța investițiilor BEI;

43. subliniază dezechilibrul unor economii din Asia Centrală, care se bazează prea mult pe resursele naturale și consideră că diversificarea reprezintă un obiectiv major pe termen mediu și lung în regiune; constată în această context importanța programului Investiții în Asia Centrală și solicită ca acesta să fie aplicat în toate cele cinci țări;

44. este de părere că asigurarea reinvestirii coerente și cuprinzătoare a veniturilor naționale provenite din resursele naturale este crucială pentru dezvoltarea durabilă și pentru o dezvoltare socială și economică largă;

45. opinează că reforma sectorului agriculturii este de maximă importanță, în special în ceea ce privește realizarea securității alimentare, diversificarea producției, asigurarea gestionării durabile a semințelor și reducerea dependenței față de cultivarea bumbacului în locul altor culturi; subliniază în continuare necesitatea de a introduce tehnici și practici avansate de gestionare și conservare a apei și de irigare în vederea îndeplinirii acestor obiective; solicită guvernelor din Asia Centrală să își asume un rol de coordonare în aplicarea acestei abordări;

46. subliniază faptul că lipsa de energie (de exemplu, pentru încălzire și energie electrică) agravează situația persoanelor sărace din țările din Asia Centrală; îndeamnă UE, în conformitate cu angajamentele sale în ceea ce privește schimbările climatice, să își intensifice asistența pentru elaborarea unei politici energetice durabile, inclusiv pe baza eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie;

47. subliniază că, în regiune, aspectele legate de apă rămân una dintre principalele surse de tensiune și conflicte potențiale și subliniază importanța unei abordări regionale în vederea protejării și administrării adecvate a resurselor de apă comune; în special, constată că proiectele privind resursele de energie hidroelectrică și de apă din statele din amonte, Kârgâzstan și Tadjikistan, au condus la creșterea tensiunilor regionale în relațiile cu țările din aval din Asia Centrală; lansează, în acest sens, un apel către țările din regiune care nu au făcut încă acest lucru să semneze și să ratifice fără alte amânări Convențiile de la Espoo și Århus și să promoveze implicarea actorilor locali în procesul decizional;

48. scoate în evidență necesitatea instituirii unui cadru permanent credibil și eficace, în care țările din aval și din amonte să poată discuta și hotărî împreună măsurile de adoptat pentru abordarea și soluționarea problemelor legate de apă din regiune;

49. salută angajarea crescândă în regiune a băncilor de dezvoltare europene și, în special, extinderea mandatului BEI la Asia Centrală, având în particular în atenție aspectele legate de mediu și de apă; îndeamnă băncile de dezvoltare să respecte principiile stabilite de BERD în ceea ce privește sistarea sprijinului către întreprinderile cu capital de stat în țări unde au loc încălcări sistematice ale drepturilor omului;

50. îndeamnă UE, în contextul deficitului regional de apă, să își intensifice eforturile de asistență în domeniul gospodăririi apelor derulate în cadrul Inițiativei UE pentru mediu și apă și să exploreze, ca o modalitate de a aborda deficitul de energie din statele din amonte, noi opțiuni legate de energia solară și energia eoliană, care ar putea ajuta comunitățile locale din mediul rural la scară mică; regretă faptul că, până în prezent, Proiectul UE de gospodărire a apelor s-a axat, în mare parte, pe calitatea apei, ceea ce este important, dar mai puțin relevant pentru situația din Asia Centrală decât problemele de partajare și de alocare a resurselor de apă;

51. consideră că expertiza sa în domeniul administrării resurselor transnaționale de apă și implicarea sa actuală în cooperarea bilaterală având drept scop planurile de gestionare națională integrată a apei și cooperarea multilaterală în cadrul Proiectului regional privind guvernanța apei și al Fondului internațional pentru Marea Aral reprezintă o oportunitate pentru ca UE să se profileze ca mediator și intermediar în ceea ce privește împărțirea resurselor de apă de între statele din amonte și din aval (inclusiv Afganistanul de Nord), un rol pe care niciun alt actor internațional nu dorește sau nu-l poate îndeplini, în pofida solicitărilor formulate de țările în cauză;

Securitatea/gestionarea frontierelor

52. salută actuala implementare a Zonei libere de arme nucleare din Asia Centrală de către cele cinci republici ale Asiei Centrale; consideră că tratatul, care conține un angajament ferm față de dezarmarea nucleară din partea țărilor care anterior deținuseră armament nuclear pe teritoriul lor și ai căror vecini dețin armament nuclear, reprezintă o contribuție semnificativă la eforturile de eliminare a armamentului nuclear pe plan mondial și un exemplu impresionant de cooperare în domeniul neproliferării;

53. recunoaște că privarea de drepturile și oportunitățile de bază, generată de absența democrației și a statului de drept, poate conduce la situații de insecuritate;

54. își reafirmă sprijinul pentru acțiunile urmărind facilitarea cooperării regionale ca modalitate esențială de abordare a numeroaselor probleme transfrontaliere de securitate, de administrare a resurselor, interetnice, de mediu și de dezvoltare, precum și a luptei împotriva terorismului și a extremismului religios violent din statele în cauză; sprijină continuarea și consolidarea programelor de acțiune BOMCA, referitor la managementul frontierelor și CADAP, împotriva drogurilor;

55. subliniază faptul că BOMCA și CADAP nu sunt finanțate în cadrul Instrumentului de stabilitate, ci prin intermediul ICD; subliniază faptul că, întrucât Instrumentul de stabilitate este conceput pentru a fi flexibil și a declanșa o reacție rapidă la crize pe termen scurt, abordând totodată provocările de securitate transregională pe termen lung, este oportună plasarea acestor programe sub umbrela IS;

56. subliniază că securitatea regională este atât în interesul UE, cât și al altor actori din zonă, și anume, Federația Rusă, China și SUA, care sunt toate preocupate de creșterea instabilității și a radicalizării în regiune, precum și de frontierele nesigure cu Afganistanul și de traficul de droguri aferent;

57. ia act de aderarea Kazahstanului la uniunea vamală constituită de Rusia și Belarus și speră ca dezvoltarea acestei structuri să nu creeze obstacole în calea cooperării regionale și să nu împiedice intensificarea relațiilor bilaterale cu UE;

58. subliniază că includerea structurală a Afganistanului în cadrul cooperării sectoriale, în special în ceea ce privește securitatea/managementul frontierelor, securitatea umană și gestionarea apelor, este esențială pentru garantarea stabilității și securității în regiune; solicită intensificarea cooperării transfrontaliere cu Afganistanul și subliniază nevoia de coerență între poziția UE față de Afganistan și Strategia pentru Asia Centrală, în special în legătură cu programele și acțiunile din domeniul transportului, energiei, comerțului și dezvoltării;

59. solicită UE să își concentreze asistența pe combaterea traficului de droguri și de ființe umane, probleme care reprezintă unele din principalele surse de instabilitate din Asia Centrală asupra cărora se pot concentra eforturile UE; constată cu îngrijorare extinderea acestei probleme la nivelul întregii regiuni și solicită UE să sugereze și să promoveze depunerea de eforturi transfrontaliere; sprijină organizarea unor forumuri central-asiatice pentru combaterea narco-infracționalității;

60. este preocupat de problema cu două aspecte a apariției ideilor și mișcărilor fundamentaliste ca un efect de contaminare din Afganistan, dar și ca o reacție la palmaresul problematic al guvernelor din regiune în materie de drepturi ale omului și democrație; constată că lupta împotriva terorismului reprezintă un element important al Strategiei UE pentru Asia Centrală;

61. solicită ca sprijinirea reformei sectorului de securitate (RSS) în țările din Asia Centrală să fie pusă pe agendele politice ale întâlnirilor cu lideri din Asia Centrală și îndeamnă la investigarea domeniilor din cadrul reformei sectorului de securitate care ar putea fi susținute în regiune, în afară de activitatea care se desfășoară deja în domeniul statului de drept și al gestionării frontierelor;

62. subliniază necesitatea ca misiunile OSCE și ONU să activeze liber pe teritoriul țărilor în cauză, deoarece aceste organizații sunt esențiale pentru furnizarea asistenței atât de necesare în reformarea sectorului de securitate;

* * *

63. subliniază faptul că următoarele alineate individualizate pe țări enumeră o serie de chestiuni urgente importante dar nu încearcă să prezinte o analiză cuprinzătoare a fiecărei țări;

Kazahstan

64. solicită ÎR/VP să mențină presiunea asupra autorităților din Kazahstan în vederea onorării depline a promisiunilor de îmbunătățire în domeniul alegerilor și al libertății mijloacelor de informare în masă pe care le-au anunțat în cursul candidaturii pentru președinția OSCE din 2010, în conformitate cu principalele angajamente ale statelor OSCE și cu Planul național pentru drepturile omului adoptat în 2009 de către guvernul kazah;

65. solicită autorităților kazahe să își respecte obligațiile și angajamentele internaționale, inclusiv cele asumate în cadrul dimensiunii umane a OSCE;

66. salută aspirațiile Kazahstanului de intensificare și extindere a relațiilor cu UE și recenta lansare a negocierilor privind un nou APC UE-Kazahstan lărgit și subliniază că cooperarea economică trebuie să se desfășoare în paralel cu cooperarea politică și trebuie să se bazeze pe voința politică de a implementa și respecta valori comune; așteaptă, în acest context, progrese tangibile în domeniul libertății mijloacelor de informare în masă, al libertății de expresie, al libertății de întrunire și de asociere, precum și ameliorarea procesului electoral în cadrul viitoarelor alegeri legislative din 2012;

67. regretă recenta trecere a supravegherii închisorilor din subordinea Ministerului de Justiție în subordinea Ministerului de Interne și solicită Guvernului Kazahstanului să își intensifice eforturile de prevenire și combatere a torturilor și tratamentelor inumane, crude și degradante;

68. încurajează Kazahstanul să își demonstreze angajamentul reînnoit față de Inițiativa pentru transparență în industria extractivă (ITIE), prin eliminarea tuturor obstacolelor juridice și de reglementare în vederea punerii cu succes în aplicare a acestei inițiative;

Kârgâzstan

69. apreciază eforturile Kârgâzstanului de continuare a reformelor democratice și de trecere la un sistem cu adevărat multipartinic; speră că se vor înregistra și alte progrese în cadrul viitoarelor alegeri prezidențiale, programate să aibă loc mai târziu, în cursul acestui an; relevă că sunt necesare eforturi susținute pentru dezvoltarea unei democrații pe deplin funcționale și, constatând că Kârgâzstanul este una din țările-pilot pentru sprijin democratic din partea UE, cere, în acest sens, UE să acorde asistență autorităților kârgâze în domeniul edificării instituțiilor, consolidării practicilor democratice și luptei împotriva corupției și infiltrării criminalității organizate în administrația kirghiză;

70. salută hotărârea guvernului kirghiz de înființare a unei comisii speciale pentru implementarea și monitorizarea recomandărilor Comisiei Independente Internaționale (CII) pentru cercetarea evenimentelor din iunie 2010 din Kârgâzstanul de Sud și cere autorităților kirghize să adopte măsurile necesare pentru dezamorsarea tensiunilor interetnice, reducerea naționalismului pe baze etnice și stabilizarea situației și pentru promovarea dialogului cultural și a respectării drepturilor minorităților, precum și pentru combaterea tuturor formelor de discriminare, între altele, prin instituirea unei reforme reale a sistemului judiciar și polițienesc ca premisă obligatorie pentru prevenirea încălcărilor drepturilor omului, precum tortura și alte forme de abuz polițienesc; solicită UE să elaboreze și să implementeze, împreună cu autoritățile și ONG-urile kârgâze, programe UE de asistență urmărind prevenirea conflictelor, reconcilierea și prevenirea impunității;

Tadjikistan

71. își exprimă preocuparea în ceea ce privește ineficiența în țară a ajutorului UE pentru dezvoltare, generată de nivelul ridicat de corupție, de influența crimei organizate asupra guvernanței și de fragmentarea regională care se profilează, alimentată de condițiile economice și sociale proaste; solicită. în consecință, o altă abordare, bazată pe securitatea umană, prin canale de asistență alternative;

72. își exprimă preocuparea în legătură cu relatările privind actele de tortură în arest și cu blocarea în continuare a accesului observatorilor societății civile la locurile de detenție; solicită ca CICR și observatorilor internaționali să li se permită accesul în penitenciare pentru a crește nivelul de transparență și supraveghere;

73. recomandă, în această privință, guvernului tadjic să își stabilească drept obiectiv realizarea unor progrese în domeniile menționate mai sus, având ca rezultat îmbunătățiri majore și stabile ale poziției ocupate în clasamentele pe țări în ceea ce privește transparența, guvernanța și alți indicatori relevanți elaborați de organizațiile internaționale solicită condiționarea strictă a ajutorului din partea UE acordat prin intermediul structurilor de stat

74. cheamă UE să promoveze și să contribuie, prin studii de fezabilitate, cunoștințe tehnice și, dacă este necesar, prin împrumuturi BEI adecvate, la dezvoltarea unor proiecte având ca obiect hidrocentrale de mici dimensiuni, amplasate de-a lungul râurilor, și energiile regenerabile alternative;

Turkmenistan

75. salută legislația adoptată în domeniile politic, economic, social și al educației, însă subliniază că, în continuare, sunt necesare măsuri cuprinzătoare de punere în aplicare; îndeamnă, în acest sens, Consiliul și ÎR/VP să încurajeze autoritățile turkmene să pună pe deplin în aplicare noua legislație și să se implice mai activ alături de organizațiile internaționale și regionale;

76. solicită respectarea deplină a condițiilor stabilite de Parlamentul European în februarie 2008, în special accesul liber și nestingherit al Comitetului internațional al Crucii Roșii, eliberarea tuturor deținuților politici și a deținuților de conștiință, eliminarea tuturor piedicilor guvernamentale cu privire la călătorii și posibilitatea ca ONG-urile să-și desfășoare activitatea în țară; consideră că aceste condiții trebuie îndeplinite pentru ca Turkmenistanul să se conformeze standardelor internaționale pe care le-a ratificat;

77. este în mod deosebit preocupat de faptul că autoritățile actuale aplică în mod sistematic politici restrictive, îndreptate împotriva tuturor formelor de opoziție, ONG-uri independente și activiști pentru drepturile omului; consideră deosebit de regretabil faptul că dialogul cu societatea civilă în Turkmenistan s-a dovedit a fi imposibil;

Uzbekistan

78. ia act de Concluziile Consiliului din octombrie 2009, prin care s-a pus capăt tuturor sancțiunilor impuse Uzbekistanului și a fost confirmată dorința UE de consolidare multilaterală a relațiilor cu această țară; reamintește că amploarea angajamentului depinde de progresele înregistrate de Uzbekistan în domeniul drepturilor omului, democratizării și statului de drept și în combaterea traficului de droguri și se așteaptă ca SEAE și Consiliul să dezvolte o politică de angajare europeană coerentă, condiționată și critică în Uzbekistan;

79. își reafirmă preocuparea în legătură cu relatările referitoare la continuarea exploatării copiilor prin muncă forțată, în special în domeniul agriculturii; constată preocuparea OIM, a reprezentanților lucrătorilor, angajatorilor și ai ONG-urilor în ceea ce privește utilizarea în continuare a muncii forțate a copiilor, sancționată prin lege, în industria bumbacului din Uzbekistan; îndeamnă autoritățile uzbece să se implice alături de OIM și să acorde OIM acces nestânjenit la monitorizarea la fața locului a culturilor de bumbac și să elaboreze, să implementeze și să monitorizeze politici eficiente pentru eliminarea definitivă a muncii forțate a copiilor;; solicită Uniunii Europene să susțină Guvernul Uzbekistanului în eforturile depuse de acesta în domeniu;

80. este alarmat de recenta hotărâre a autorităților uzbece de închidere a biroului organizației Human Rights Watch din Tașkent, le reamintește acestora obligațiile pe care le au față de OSCE și le cere acestora să permită accesul nestânjenit și funcționarea ONG-urilor naționale și internaționale în întreaga țară;

* *

81. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, Reprezentantului Special al UE pentru Asia Centrală, precum și guvernelor și parlamentelor Kazahstanului, Kârgâzstanului, Tadjikistanului, Turkmenistanului și Uzbekistanului.

[1] http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/librairie/PDF/EU_CtrlAsia_EN-RU.pdf
[2] http://eeas.europa.eu/central_asia/docs/progress_report_0609_en.pdf
[3] http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/10/st11/st11402.en10.pdf
[4] JO C 184E/2009, p. 49.
[5] JO C 81E/2011, p. 80.
[6] Texte adoptate, P7_TA(2010)0283.
[7] Texte adoptate, P7_TA(2010)0399.
[8] Texte adoptate, P7_TA(2010)0441.
[9] Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.
[10] Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.
[11] JO L 386, 29.12.2006, p.1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Asia Centrală prezintă, pentru Europa, o importanță strategică bine-cunoscută, însă adesea subestimată. Elaborarea de către UE, în 2007, a unei strategii pentru această regiune a marcat un moment de trezire și de manifestare a voinței de a adopta o abordare globală și structurată.

Multe s-au realizat în cei patru ani de implementare a acestei strategii. UE a dat curs unor inițiative și programe care joacă un rol important în susținerea priorităților conținute în documentul său inițial: bună guvernanță, statul de drept, drepturile omului și democratizarea; educația și formarea profesională; dezvoltarea economică, comerțul și investițiile; transportul și energia; sustenabilitatea ecologică și gestionarea apei; întâmpinarea amenințărilor și provocărilor comune; dialogul intercultural.

UE și-a intensificat și structurat mai bine relațiile cu cele cinci țări, iar întâlnirile dintre înalții reprezentanți europeni și cei din Asia Centrală au devenit frecvente și regulate. UE a inițiat dialoguri bilaterale regulate pe tema drepturilor omului și a politicilor naționale în domeniul apei. Statele membre joacă un rol direct în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE, băncile europene (BEI, BERD) acoperă în prezent această regiune, iar cu puțin timp în urmă a fost creată, ca instrument, Facilitatea pentru investiții în Asia Centrală.

După 2007, în lume s-au produs însă schimbări importante. Pe fondul crizei economice și sociale mondiale, în lumea arabă a avut loc o serie de revoluții. Coaliția internațională își începe retragerea din Afganistan fără ca, după zece ani de angajare militară, să se cunoască cu precizie care va fi deznodământul războiului. Odată cu Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană s-a dotat cu instrumentele proprii ale unei politici externe coerente și cu un Serviciu European de Acțiune Externă care să asigure implementarea acesteia. În sfârșit, Asia Centrală a cunoscut evenimente importante, adesea tragice, cum au fost violențele interetnice de la Oș, din iunie 2010, iar în regiune au apărut noi ecuații geostrategice. Toate acestea ne determină să ne aplecăm asupra politicii noastre față de Asia Centrală, să contabilizăm realizările și să sugerăm noi abordări pentru a ne adapta acțiunile la o regiune care se confruntă cu numeroase amenințări ce ar putea avea repercusiuni asupra Europei.

În pofida unor progrese ce nu pot fi negate, limitele strategiei europene pentru Asia Centrală sunt în prezent arhicunoscute. UE nu reușește să concilieze diferitele sale obiective, valori și interese în cadrul unor programe eficace, adaptate realităților locale.

Impactul proiectelor sale este dificil de determinat, iar UE suferă de un deficit de vizibilitate în Asia Centrală. Ea nu dispune decât de trei delegații și se străduiește să deschidă altele în celelalte două țări. Astfel, UE nu dispune de personal la fața locului, iar proiectele sale sunt, cel mai adesea, implementate de alte organizații internaționale.

Mijloacele financiare modeste[1] pe care UE le-a alocat Asiei Centrale sunt mărturia interesului insuficient pe care îl manifestă pentru această regiune, dar și a capacității restrânse de absorbție a țărilor beneficiare. O treime din ajutor este alocată promovării cooperării regionale, însă această dimensiune esențială este greu de pus în practică din cauza tensiunilor dintre țări. Astfel, există pericolul ca aceste sume să fie realocate unor proiecte bilaterale sau chiar altor regiuni din lume.

Raportul comun de evaluare din 2010 (Consiliul și Comisia) menționează faptul că sunt necesare îmbunătățiri, dar nu specifică de fiecare dată ce acțiuni concrete sunt de întreprins.

Din punctul nostru de vedere, UE trebuie să-și reevalueze în profunzime strategia și să-și consolideze angajarea, concentrându-se asupra obiectivelor și acțiunilor susceptibile în cel mai înalt grad să contribuie la soluționarea celor mai presante provocări: drepturile omului și statul de drept, apa și energia; securitatea regională.

Raportoarea apreciază că pilonii noii abordări a UE în raport cu această regiune trebuie să fie securitatea umană și o veritabilă cooperare regională.

În raport cu Asia Centrală, UE trebuie să procedeze la aceleași revizuiri de fond pe care le-a întreprins în cazul vecinătății sale imediate. Cu riscul de a-și pierde credibilitatea, UE nu trebuie să aibă preocupări etice într-o parte a lumii și să nu reacționeze la încălcarea acestor valori în alte părți. Toate acțiunile sau inițiativele europene trebuie să fie axate pe promovarea drepturilor omului și a statului de drept.

În Asia Centrală, guvernele continuă să asigure stabilitatea unor regimuri autocratice prin metode represive, fără însă să elaboreze perspective de securitate pe termen lung pentru societate în ansamblul ei. UE și partenerii săi occidentali au de mult timp tendința de a considera că această stabilitate este prețioasă în sine, și au ales să ignore caracterul ei precar și costurile ei în termeni umani.

UE nu poate continua pe această cale. Această stabilitate bazată pe represiune este mioapă. După cum a demonstrat-o rapiditatea cu care s-au extins violențele interetnice anul trecut, oricare țară din regiune se poate inflama în orice moment. UE trebuie să aibă capacitatea de a răspunde unui vid politic pe care l-ar putea crea o schimbare pe fondul conflictelor etnice și regionale.

Ieșirea dintr-un mod de funcționare care privilegiază stabilitatea regimurilor în numele unor interese disparate, cum ar fi eventualitatea îndepărtată a unei diversificări a aprovizionării noastre cu gaz sau implantarea unor baze militare pentru aprovizionarea trupelor europene din Afganistan se impune în mod imperativ. Sprijinul financiar acordat de UE parlamentului uzbek, care nu are nimic din ceea ce înseamnă o instituție aleasă democratic sau alocarea unui ajutor european pentru ONG-uri unei fundații de binefacere controlate de guvernul aceleiași țări nu constituie, desigur, decât două exemple, dar ele sunt simptomatice. Complacerea într-o astfel de situație nu trebuie să continue.

Nu intenționăm să sugerăm o dezangajare a UE. Dimpotrivă, este momentul perfect pentru o angajare a UE în Asia Centrală, dar trebuie găsite alte căi.

Securitatea umană

Trebuie să le explicăm partenerilor noștri prin ce diferă noțiunea noastră de securitate și stabilitate de a lor. UE este datoare să se manifeste critic cu privire la guvernele care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor lor în numele securității naționale, făcându-le totodată să înțeleagă că astfel de acțiuni conduc tocmai la extremism și radicalizare. În centrul politicii noastre trebuie plasată condiționarea și trebuie aplicate principiul diferențierii și principiul „more for more” (faci mai mult, primești mai mult).

Noțiunea de securitate umană îi poate oferi UE un cadru conceptual solid și, totodată, mai multă legitimitate și pertinență pentru acțiunile sale politice. Ideea directoare trebuie să fie promovarea securității răspunzând nevoilor concrete și cotidiene ale populațiilor. Un accent mai mare trebuie pus asupra proiectelor desfășurate în comun cu responsabilii locali și societățile civile, cel puțin în măsura în care există condițiile de bază pentru a proceda astfel.

Cooperarea UE cu fiecare țară reclamă o abordare bilaterală diferențiată, adecvată cerințelor și necesităților fiecărei țări: țările bogate în hidrocarburi, Kazahstanul și Turkmenistanul, au mai multă nevoie de asistență tehnică pentru a-și duce la capăt reformele și de un ajutor pentru dezvoltare. În schimb, Kârgâzstanul și Tadjikistanul, țări foarte sărace și vulnerabile, au desigur nevoie de asistență financiară directă, sub rezerva ca modul în care aceasta este folosită să poată fi controlat în mod transparent, dar încă și mai mult de un ajutor punctual, destinat comunităților rurale, de educație primară și secundară, de reformarea și consolidarea sectorului judiciar.

Multe depind, bine înțeles, de gradul de deschidere al fiecărei țări. Dacă este necesar, UE și-ar putea adapta abordarea, însă acțiunile sale trebuie să se bazeze întotdeauna pe obiective legate de securitatea umană și de dezvoltarea durabilă.

Mai multe aspecte ale activităților actuale ale UE pot fi integrate în acest nou cadru, în special ajutorul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare, precum și contribuția UE pentru misiunea polițienească a OSCE de la Osh – nu fără o evaluare critică a eficacității sale reale în raport cu obiectivul de a răspunde nevoilor populației – și pentru programele destinate forțelor de ordine și sectorului judiciar.

Cooperarea regională

Accentul pe care strategia UE îl pune asupra promovării unei abordări regionale continuă să fie perfect întemeiat. Cooperarea necesară dintre cele 5 țări nu funcționează din cauza neîncrederii reciproce și a numeroaselor lor dezacorduri. Aspectele ținând de securitate, dezvoltare și protecția mediului reclamă o cooperare strânsă a UE cu fiecare dintre ele, dar nu pot fi soluționate fără ca țările în cauză să-și manifeste ele însele voința de a coopera.

Factorii de destabilizare sunt numeroși: printre ei se numără crima organizată, traficul de droguri, materiale radioactive sau ființe umane, terorismul și catastrofele naturale și ambientale, deznodământul incert al războiului din Afganistan. Infiltrarea grupurilor armate provenind din Afganistan probabil că nu va înceta, dată fiind porozitatea frontierei. Există tensiuni intraregionale puternice între țările din aval și din amonte generate de împărțirea și controlul resurselor de apă. Închiderea frontierelor și întreruperea comerțului ca mijloc de presiune exercitată asupra vecinilor nu sunt rare. Anumite frontiere continuă să fie contestate, iar ciocnirile dintre diferitele comunități survin din ce în ce mai des. În țările cele mai sărace, crizele economice și alimentare se combină cu tensiunile regionale sau etnice și cu nesiguranța provocată de corupția endemică și inexistența statului de drept.

În plus, se constată crearea unor noi bariere de ordin economic: uniunea vamală dintre Rusia, Belarus și Kazahstan generează temeri în ceea ce privește apariția unor noi piedici în calea comerțului cu vecinii. Ea suscită interesul anumitor țări, pe când altele rămân fidele unei politici izolaționiste.

Schimbările climatice au efecte grave, cu atât mai mult cu cât populația, concentrată în puținele zone care pot fi locuite ale teritoriului, este în constantă creștere. 40% dintre ghețari au dispărut, iar monocultura bumbacului cu un sistem de irigație depășit implică irosirea unei proporții considerabile a apei disponibile. Dispariția Mării Aral și deșertificarea datorată schimbării masive a cursului fluviilor în scopul irigării afectează viața a sute de mii de persoane. Deșeurile radioactive și chimice provenite de la vechile instalații sovietice din Valea Ferghana sunt abandonate în apropierea cursurilor de apă și a populațiilor. În Marea Caspică, deversarea deșeurilor industriale și o exploatare maritimă de gaz și de petrol care nu respectă normele ambientale sunt răspunzătoare pentru distrugerea faunei sălbatice și a resurselor halieutice.

UE trebuie, deci, să vizeze un rol de mediator sau de intermediar. Pentru aceasta, UE dispune de atuul neutralității, pe care vecinii mari nu-l au, al experienței propriei integrări și al competenței tehnice. Ea poate trage învățăminte din transpunerea în practică a programelor sale regionale (BOMCA – managementul frontierelor, CADAP – un program de acțiune împotriva drogurilor, Inițiativa europeană privind apa, Inițiativa europeană privind statul de drept etc.).

Pe lângă cooperarea sa cu acelea dintre statele sale membre care sunt angajate în Asia Centrală (mai eficace și mai semnificativă decât în alte părți ale lumii, trebuie să o spunem) și cu ceilalți mari donatori, UE ar trebui să-și intensifice colaborarea cu marii vecini ai regiunii, cu Rusia desigur, dar și cu China, India și Pakistanul.

Propunem, de asemenea, crearea unui forum interparlamentar regional, pe care UE, prin intermediul PE, ar putea-o propune parlamentelor celor 5 țări. De asemenea, aleșii europeni ar putea să-și împărtășească experiența proprie cu omologii lor reuniți și, mai mult încă, să stabilească cu ei contacte care, actualmente, sunt aproape inexistente.

[1] Instrumentul pentru dezvoltare și cooperare (IDC) a alocat 321 milioane de euro pentru transpunerea în practică a strategiei între 2011 și 2013, ceea ce înseamnă 20 de milioane de euro pe an și pe țară.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (23.9.2011)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală

(2011/2008(INI))

Raportor pentru aviz: Norbert Neuser

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază faptul că strategia UE pentru Asia Centrală identifică șapte priorități, însă prevede numai un nivel scăzut de resurse; constată, în consecință, că fondurile UE de asistență sunt prea limitate pentru a permite UE să aibă un impact în toate domeniile de politică; îndeamnă UE să dezvolte o viziune colectivă și să definească și să își articuleze mai bine prioritățile; subliniază că cooperarea pentru dezvoltare cu statele din Asia Centrală poate da rezultate numai dacă aceste state respectă standardele internaționale în materie de democrație, guvernare, statul de drept și drepturile omului; subliniază, de asemenea, că cooperarea pentru dezvoltare a UE nu trebuie subordonată intereselor economice, în materie de energie sau de securitate;

2. solicită Comisiei să integreze în mod vizibil sau cel puțin să reconcilieze agendele sale normative, tehnice și bazate pe interese pentru Asia Centrală; reamintește, de asemenea, obligațiile de coerență a politicilor în favoarea dezvoltării consacrate de articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3. ia act de faptul că în domeniul politicii energetice, UE are un memorandum de înțelegere cu Turkmenistanul, care prevede achiziționarea de gaze; subliniază totuși că Turkmenistanul nu este încă membru al Inițiativei pentru transparență în industriile extractive (ITIE); subliniază din nou necesitatea de a promova mai multă transparență în ceea ce privește veniturile din resurse naturale; în consecință, îndeamnă UE să sprijine, prin dialogul său privind politica energetică, aderarea Turkmenistanului la ITIE, astfel încât să integreze aspectele bunei guvernări în planificarea UE în domeniul energiei;

4. subliniază importanța consolidării cooperării regionale, în special în domenii precum combaterea terorismului și a extremismului, lupta împotriva traficului de ființe umane și gospodărirea apelor; consideră că rezultatele limitate ale statelor din Asia Centrală în materie de guvernare și cooperare regională reprezintă cauze importante ale situației politice, sociale și economice nefavorabile, precum și pentru progresele limitate ale cooperării pentru dezvoltare din aceste state; invită, în consecință, Comisia să ofere statelor din Asia Centrală asistență tehnică, să-și împărtășească abilitățile și să acționeze ca un intermediar pentru a promova dialogul reciproc, ajutându-le să-și îmbunătățească nivelurile de guvernare și să-și consolideze cooperarea regională; invită Comisia să monitorizeze în permanență acest proces;

5. își exprimă îndoiala cu privire la utilizarea sprijinului bugetar pentru Kârgâzstan și Tadjikistan, îndeosebi având în vedere corupția răspândită acolo; invită Comisia să prezinte un raport privind utilizarea sprijinului bugetar în aceste țări;

6. invită Comisia să abordeze diferențiat cooperarea pentru dezvoltare în statele din Asia Centrală, ținând seama de contextele politice, economice și sociale diferite și de gradele variabile de interes pentru cooperarea cu UE;

7. subliniază faptul că punerea în aplicare a strategiei poate fi îmbunătățită, pe de o parte, prin intensificarea coordonării interne a UE și, pe de altă parte prin angajamentul intensificat cu alți donatori internaționali și actori regionali;

8. sugerează raționalizarea abordării regionale prin relații cu China și Rusia, întrucât acestea sunt principalii actori economici în regiune; consideră că abordarea privind problema energiei fosilă ar trebui să fie corelată cu programarea UE în regiunea Caucazului și a Mării Negre, precum și cu Turcia;

9. sugerează că Inițiativa în domeniul educației ar trebui să includă necesitățile mai ample de dezvoltare ale țărilor Asiei Centrale și să le ajute să dezvolte o infrastructură adecvată pentru sisteme moderne de învățământ;

10. invită Comisia să respecte strict diferența dintre programele și activitățile eligibile pentru finanțare în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și cele care vor fi finanțate în cadrul altor instrumente financiare, cum ar fi Instrumentul pentru stabilitate (ISI) sau Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (EIDHR), în special în ceea ce privește gestionarea frontierelor, combaterea crimei organizate, aplicarea mai bună a statului de drept și protecția drepturilor omului;

11. reiterează importanța luării în considerare a țărilor cu venituri medii, precum țările din Asia Centrală, în contextul politicii generale de dezvoltare a UE și al eforturilor pentru îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), întrucât eforturile pentru dezvoltare, în special în contextul reducerii asistenței pentru dezvoltare, ca urmare a crizei mondiale financiare și economice, se concentrează adesea asupra țărilor cel mai puțin dezvoltate, neglijând astfel regiunea Asiei Centrale;

12. subliniază faptul că programele orientate spre securitate BOMCA (controlul la frontieră) și CADAP (pentru combaterea traficului de droguri) nu sunt finanțate în cadrul Instrumentului de stabilitate, ci prin intermediul ICD; subliniază faptul că, întrucât Instrumentul de stabilitate este conceput pentru a fi flexibil și receptiv la crize pe termen scurt, abordând totodată provocările de securitate transregională pe termen lung, este oportună plasarea acestor programe sub umbrela IS;

13. solicită Comisiei să consolideze inițiativele regionale privind gestionarea frontierelor și să creeze sinergii cu programe similare în Afganistan;

14. îndeamnă UE, în contextul deficitului regional de apă, să își intensifice eforturile de asistență pentru gospodărirea apelor, incluse în domeniul de aplicare al Inițiativei UE pentru mediu și apă și să exploreze, ca o modalitate de a aborda deficitul de energie din statele din amonte, noi opțiuni legate de energia solară și energia eoliană, care ar putea ajuta comunitățile locale din mediul rural la scară mică; regretă faptul că, până în prezent, Proiectul UE de gospodărire a apelor s-a axat, în mare parte, pe calitatea apei, ceea ce este important, dar mai puțin relevant pentru situația din Asia Centrală decât problemele de partajare și de alocare a resurselor de apă; în special, constată că proiectele privind resursele de energie hidroelectrică și de apă din statele din amonte, Kârgâzstan și Tadjikistan, au condus la creșterea tensiunilor regionale în relațiile cu țările din aval din Asia Centrală; subliniază faptul că UE are o expertiză considerabilă în dreptul internațional în materie de apă și că ar trebui să promoveze, prin urmare, instituirea unei ordini de cooperare durabile cu privire la gospodărirea apelor, consacrată în dreptul internațional prin tratate;

15. subliniază faptul că lipsa de energie (de exemplu, pentru încălzire și energie electrică) agravează situația persoanelor sărace din țările din Asia Centrală; îndeamnă UE, în conformitate cu angajamentele sale în ceea ce privește schimbările climatice, să își intensifice asistența pentru sprijinirea elaborării unei politici energetice durabile, inclusiv pe baza eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie;

16. consideră regretabil faptul că prezența crescută a UE în regiune s-a tradus, în practică, în puține schimbări pozitive în ceea ce privește democrația, drepturile omului, buna guvernare și statul de drept; consideră că organizațiile din societatea civilă ar trebui să contribuie la definirea priorităților, precum și la îmbunătățirea guvernării și a eficacității cooperării pentru dezvoltare; invită, așadar, Comisia și statele din Asia Centrală să înlăture toate barierele politice și administrative din calea participării efective a acestor state în cadrul cooperării pentru dezvoltare; de asemenea, invită Comisia să consolideze programele pentru dialogul intercultural și contactele interpersonale, întrucât această a șaptea prioritate a strategiei nu a fost explorată pe deplin prin intermediul unor reuniuni sau al unor proiecte importante, ale căror costuri ar fi limitate dacă ar fi gestionate corect;

17. consideră regretabil faptul că strategia nu abordează responsabilitatea locală din partea regimurilor din Asia Centrală; invită Comisia și statele din Asia Centrală să consolideze autoritățile locale prin sprijinirea unei implicări mai mari a acestor nivele de guvernare în cooperarea pentru dezvoltare și în procesul decizional la nivel politic și economic.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.9.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Thijs Berman, Michael Cashman, Corina Crețu, Véronique De Keyser, Charles Goerens, Catherine Grèze, András Gyürk, Filip Kaczmarek, Franziska Keller, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Alf Svensson, Eleni Theocharous
Membri supleanți prezenți la votul final	Santiago Fisas Ayxela, Martin Kastler, Cristian Dan Preda, Judith Sargentini
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	María Irigoyen Pérez, Wolfgang Kreissl-Dörfler

AVIZ al Comisiei pentru comerȚ internaȚional (22.9.2011)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la situația punerii în aplicare a strategiei UE pentru Asia Centrală

(2011/2008(INI))

Raportor pentru aviz: Niccolò Rinaldi

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. este conștient că relațiile comerciale dintre UE și Asia Centrală sunt limitate, dar insistă asupra importanței consolidării acestor relații și speră ca UE și țările Asiei Centrale să folosească la maxim potențialul parteneriatului;

2. sprijină concluziile publicației OCDE din ianuarie 2011 privind perspectivele competitivității din Asia Centrală și este preocupat în primul rând de situația drepturilor omului și a drepturilor muncii și de lipsa sprijinului pentru societatea civilă din țările Asiei Centrale, precum și de sistemul educațional, de IMM-uri, de reformele privind deținerea de terenuri și de politicile de investiții din regiune, care trebuie să fie mai bine răspândite în economie, fiind concentrate în prezent pe sectoarele energetic și cel al mineritului;

3. salută faptul că schimburile comerciale ale UE cu Asia Centrală (în special exporturile UE) au crescut considerabil începând cu 2000 (+156 %), în comparație cu comerțul Rusiei cu această regiune (+82 %), dar avertizează asupra faptului că eforturile nu trebuie slăbite, având în vedere că volumul comerțului Chinei cu Asia Centrală a crescut cu 750 % în aceeași perioadă;

4. insistă asupra necesității de a continua eforturile de democratizare și modernizare a sistemului politic, încurajând toate țările în angajamentul acestora față de tranziție și reformă; se pronunță în favoarea dezvoltării și cooperării bilaterale în domeniile drepturilor omului, a diversificării economice, a dezvoltării unui sector al energiei durabile și a îmbunătățirii legăturilor de transport pentru a lega resursele din regiunea caspică de piața europeană;

5. solicită continuarea eforturilor de modernizare a sectorului educației publice, care să fie liber și accesibil tuturor, inclusiv a educației în domeniul afacerilor, în contextul mai larg al sprijinirii creării în toate țările din regiune a unei societăți civile bazate pe stabilitate în domeniul drepturilor omului și al drepturilor muncii; consideră că Comisia ar trebui să colaboreze mai strâns cu țările Asiei Centrale în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare a reformelor din domeniul educației; încurajează UE să acorde subvenții și burse de învățământ pentru studenții din Asia Centrală pentru a studia la universitățile europene; subliniază că este esențial, de asemenea, să fie încurajate procesele de favorizare a participării și a accesului femeilor pe piața muncii;

6. consideră că promovarea IMM-urilor este unul dintre elementele necesare pentru dezvoltarea țărilor implicate și că UE ar trebui să acorde o mai mare prioritate acestui lucru în sprijinul acordat IMM-urilor în cadrul mandatului BEI pentru Asia Centrală și să relaxeze regimul vizelor pentru persoanele din Asia Centrală care călătoresc în interes de afaceri sau de învățământ superior, promovând în același timp standardele în materie de muncă, mediu și responsabilitate socială a companiilor; consideră, de asemenea, că ar trebui evitate practicile discriminatorii față de întreprinderile europene, inclusiv în sectorul-cheie al achizițiilor publice, precum și că ar trebui favorizată o colaborare deplină cu IMM-urile locale, utilă pentru dezvoltarea și diversificarea economică a regiunii;

7. invită Comisia și Serviciul european de acțiune externă să asigure o prezență puternică a specialiștilor în economie și comerț în cadrul delegațiilor UE din cele cinci state din Asia Centrală;

8. încurajează Comisia să ofere țărilor din Asia Centrală asistență tehnică calificată și consiliere pentru a întări capacitățile lor economice și administrative și, astfel, a consolida autoritățile locale și regionale, a crea o structură economică mai solidă și a integra mai bine aceste țări în sistemul mondial de comerț;

9. este conștient de faptul că integrarea regională între țările din Asia Centrală este scăzută; solicită Comisiei să elaboreze strategii comerciale diferențiate pentru fiecare din cele cinci țări ale Asiei Centrale, în funcție de nevoile lor specifice, și să favorizeze integrarea intra‑regională;

10. consideră că reforma structurală orientată spre o economie de piață și dezvoltarea unui cadru juridic solid pentru investițiile străine sunt nu numai vitale pentru dezvoltarea economică a regiunii, dar vor facilita, de asemenea, integrarea în economia mondială și aderarea la OMC; invită statele din Asia Centrală să urmeze exemplul Republicii Kârgâzstan și să aplice toate reformele necesare pentru a adera la OMC;

11. consideră că obținerea statutului de membru al OMC de către toate țările Asiei Centrale este o modalitate promițătoare de a-și îmbunătăți economiile și de a le integra mai bine în sistemul mondial de comerț, precum și o condiție prealabilă pentru strângerea relațiilor comerciale și de investiții cu UE;

12. invită Comisia și Consiliul să-și mențină poziția fermă cu privire la uniunea vamală între Rusia, Kazahstan și Bielorusia, asigurând că-și va respecta angajamentele internaționale și va acționa în spiritul viitorului statut de membru al OMC;

13. încurajează investițiile europene destinate să diversifice economiile din Asia Centrală și introducerea unor tehnologii moderne, inovatoare pentru crearea unor bunuri cu valoare adăugată;

14. salută decizia Consiliului de a mandata Comisia să negocieze un acord îmbunătățit de parteneriat și de cooperare și speră că acordul va reflecta importanța relațiilor comerciale dintre UE și Kazahstan și va consolida, de asemenea, în mod evident cooperarea cu privire la democrație, drepturile omului și statul de drept;

15. ia notă de Inițiativa UE-Asia Centrală pentru statul de drept și solicită o monitorizare adecvată pentru ca aceasta să treacă de la etapa de inițiativă la faza de punere în aplicare efectivă;

16. insistă asupra faptului că UE ar trebui să încurajeze ferm buna guvernanță, respectarea statului de drept, drepturile omului, democratizarea și lupta împotriva corupției, în cadrul elementelor-cheie ale dialogului său cu aceste țări;

17. invită Comisia și Consiliul să acorde o înaltă prioritate luptei împotriva corupției, deoarece, în prezent, elita (și nu populația în ansamblu) profită în cea mai mare parte de asistența și comerțul cu UE;

18. consideră că în relațiile UE-Asia Centrală, cooperarea și comerțul cu materii prime și, în special, cu pământuri rare ar trebui să devină o problemă prioritară; insistă asupra importanței menținerii unui parteneriat cu țările din zonă, bazat pe schimbul de materii prime cu tehnologia și know-how-ul europene;

19. solicită ca mediul durabil să fie un standard de bază pentru toate viitoarele măsuri care implică investiții în regiune;

20. reafirmă importanța economică și politică a îmbunătățirii accesului la resursele energetice în Asia Centrală; în acest context, accentuează importanța majoră a gazoductului Nabucco pentru diversificarea aprovizionării cu energie a Uniunii Europene;

21. subliniază importanța geostrategică a Asiei Centrale pentru UE, deoarece aceasta reprezintă un pod către China, precum și către Afganistan și Orientul Mijlociu și este o sursă de importuri semnificative de energie pentru UE;

22. consideră că viitoarea strategie UE-Asia Centrală ar trebui să tragă învățăminte din reforma politicii europene de vecinătate, în ceea ce privește diferențierea, contactul interuman și o atenție sporită acordată democrației și drepturilor omului și, de asemenea, să țină seama de contextul geopolitic mai larg, care include Mongolia și Afganistan.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.9.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	17 4 0
Membri titulari prezenți la votul final	Daniel Caspary, Christofer Fjellner, Vital Moreira, Paul Murphy, Cristiana Muscardini, Franck Proust, Niccolò Rinaldi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Keith Taylor, Pablo Zalba Bidegain
Membri supleanți prezenți la votul final	Josefa Andrés Barea, George Sabin Cutaș, Béla Glattfelder, Salvatore Iacolino, Silvana Koch-Mehrin, Marietje Schaake
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Malika Benarab-Attou, Esther Herranz García, Gabriel Mato Adrover

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	4.10.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	53 5 0
Membri titulari prezenți la votul final	Gabriele Albertini, Pino Arlacchi, Franziska Katharina Brantner, Frieda Brepoels, Elmar Brok, Tarja Cronberg, Arnaud Danjean, Michael Gahler, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Andrzej Grzyb, Richard Howitt, Anneli Jäätteenmäki, Jelko Kacin, Ioannis Kasoulides, Tunne Kelam, Nicole Kiil-Nielsen, Evgeni Kirilov, Maria Eleni Koppa, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Vytautas Landsbergis, Krzysztof Lisek, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Barry Madlener, Kyriakos Mavronikolas, Willy Meyer, Alexander Mirsky, María Muñiz De Urquiza, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Norica Nicolai, Pier Antonio Panzeri, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Cristian Dan Preda, Libor Rouček, Tokia Saïfi, Nikolaos Salavrakos, Jacek Saryusz-Wolski, Werner Schulz, Adrian Severin, Hannes Swoboda, Inese Vaidere, Sir Graham Watson, Boris Zala
Membri supleanți prezenți la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Véronique De Keyser, Liisa Jaakonsaari, Elisabeth Jeggle, Agnès Le Brun, Norbert Neuser, György Schöpflin, László Tőkés, Traian Ungureanu, Luis Yáñez-Barnuevo García, Janusz Władysław Zemke
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Paul Murphy

Aviz juridic - Politica de confidențialitate