Procedură : 2011/2108(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0359/2011

Texte depuse :

A7-0359/2011

Dezbateri :

PV 14/11/2011 - 21
CRE 14/11/2011 - 21

Voturi :

PV 15/11/2011 - 7.17
CRE 15/11/2011 - 7.17
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0493

RAPORT     
PDF 228kWORD 214k
17.10.2011
PE 467.076v02-00 A7-0359/2011

referitor la sănătatea albinelor și provocările pentru sectorul apicol

(2011/2108(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală

Raportor: Csaba Sándor Tabajdi

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică Și siguranȚă alimentară
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la sănătatea albinelor și provocările pentru sectorul apicol

(2011/2108(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la situația din sectorul apicol(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2010 privind sănătatea albinelor (COM(2010)0714),

–   având în vedere Concluziile Consiliului din 17 mai 2011 privind sănătatea albinelor,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 mai 2011, „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP)(2), care stabilește dispoziții speciale pentru sectorul apicol din Uniunea Europeană,

–   având în vedere raportul științific al EFSA din 11 august 2008, precum și raportul științific solicitat și adoptat de EFSA la 3 decembrie 2009, ambele referitoare la mortalitatea în rândul albinelor și supravegherea albinelor în Europa,

–   având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-442/09(3) în ceea ce privește etichetarea mierii care conține material modificat genetic,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(4),

–   având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la deficitul de proteaginoase în UE: care este soluția la o veche problemă?(6),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0359/2011),

A. întrucât apicultura ca activitate economică și socială joacă un rol crucial în dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale, creează locuri de muncă și oferă un serviciu ecosistemic important prin intermediul polenizării, care contribuie la îmbunătățirea biodiversității prin păstrarea diversității genetice a plantelor;

B.  întrucât apicultura și biodiversitatea sunt interdependente; întrucât, prin polenizare, coloniile de albine ne oferă importante bunuri publice ecologice, economice și sociale, asigurând astfel securitatea alimentară și menținând biodiversitatea și întrucât, prin gestionarea coloniilor de albine, apicultorii aduc un serviciu ecologic de primă importanță, asigurând în același timp un model de producție sustenabilă pentru mediul rural; întrucât „pășunile albinelor”, diverse terenuri pentru cules și anumite culturi agricole (rapiță, floarea-soarelui etc.) le oferă albinelor nutriția consistentă necesară pentru a-și menține în stare bună sistemul imunitar și a rămâne sănătoase;

C. întrucât au fost exprimate preocupări referitoare la faptul că din cauza costurilor ridicate de înființare a unei întreprinderi apicole, există mai puține persoane care intră în acest sector, ceea ce duce la un număr insuficient de stupi necesari pentru a poleniza culturi agricole esențiale;

D. întrucât a fost înregistrată o scădere a numărului coloniilor de albine atât în UE, cât și în alte părți ale lumii; întrucât speciile polenizatoare, care contribuie la productivitatea agricolă, sunt în declin; întrucât, în eventualitatea unei accentuări deosebite a acestei tendințe, este posibil ca agricultorii din UE, precum și cei din alte părți ale lumii să fie nevoiți să recurgă la o polenizare asistată de om, ceea ce ar implica o creștere pe două planuri a cheltuielilor legate de polenizare; întrucât știința și practica veterinară nu asigură decât într-o mică măsură, în prezent, prevenirea eficientă sau controlul bolilor împotriva unor paraziți și unor boli, din cauza cercetării și dezvoltării insuficiente a noilor medicamente pentru sănătatea albinelor din ultimele decenii, care este rezultatul dimensiunii reduse a pieței și, în consecință, al interesului scăzut al marilor companii farmaceutice; întrucât puținele medicamente disponibile pentru combaterea acarianului Varroa destructor nu mai sunt eficiente în multe situații;

E.  întrucât sănătatea albinelor individuale și a coloniilor este afectată de numeroși factori letali și subletali, dintre care mulți sunt interconectați; întrucât puținele medicamente de pe piață pentru combaterea acarianului Varroa destructor, nu mai sunt suficient de eficiente în multe situații, din cauza dezvoltării rezistenței; întrucât utilizarea pesticidelor, condițiile climatice și de mediu în schimbare, pierderea biodiversității plantelor, schimbarea utilizării terenurilor, practicile apicole administrate deficient și prezența speciilor invazive pot slăbi sistemele imunitare ale coloniilor și favoriza bolile oportuniste; întrucât albinele pot fi expuse la produse fitosanitare pe căi directe sau indirecte, cum ar fi curenții de aer, apele de suprafață, gutația, nectarul și polenul;

F.  întrucât apicultorii pot contribui și ajuta la menținerea sănătății și calității vieții albinelor lor, chiar dacă un rol important în determinarea gradului de succes al demersului lor îl are calitatea mediului;

G. întrucât se promovează utilizarea minimă a produselor veterinare și a substanțelor active precum și menținerea un sistem imunitar sănătos al coloniilor și întrucât există, totuși, probleme referitoare la rezistență; întrucât substanțele active și medicamentele nu sunt metabolizate de către albine și producătorii europeni se bazează pe miere curată, lipsită de reziduuri și de înaltă calitate;

H. întrucât un număr mare de apicultori europeni sunt amatori, și nu apicultori profesioniști,

Cercetarea și difuzarea informațiilor științifice

1.  invită Comisia să crească nivelul de susținere a cercetării în domeniul sănătății albinelor în noul cadru financiar (FP8) și să concentreze cercetarea asupra dezvoltărilor tehnologice, prevenirii și controlului bolilor, în special asupra impactului factorilor de mediu asupra sistemelor imunitare ale coloniilor de albine și asupra interacțiunilor cu bolile, asupra definirii de practici agricole sustenabile și promovării alternativelor nechimice (și anume practici agronomice preventive, cum ar fi rotația culturilor și utilizarea controlului biologic) și asupra încurajării în general în continuare a tehnicilor de gestionare integrată a dăunătorilor și a dezvoltării produselor medical-veterinare împotriva agenților care provoacă boli în rândul albinelor existenți la nivelul UE, în special acarianul Varroa destructor, acesta reprezentând principalul agent patogen și combaterea sa necesitând o varietate mai mare de substanțe active, având în vedere capacitatea sa ridicată de a dezvolta rezistență, precum și împotriva endoparaziților și altor boli oportuniste;

2.  consideră că este important să se adopte măsuri urgente pentru a proteja sănătatea albinelor, luând în considerare caracteristicile specifice ale apiculturii, diversitatea factorilor implicați și principiul proporționalității și al subsidiarității;

3.  reiterează îngrijorările cauzate de faptul că, în cazul în care nu ar fi monitorizată, mortalitatea sporită în rândul albinelor și al polenizatorilor sălbatici din Europa ar avea un impact profund negativ asupra agriculturii, producției și securității alimentare, biodiversității, sustenabilității mediului și asupra ecosistemelor;

4.  invită Comisia să promoveze instituirea unor sisteme naționale de supraveghere adecvate în strânsă cooperare cu asociațiile de apicultori și să dezvolte standarde armonizate la nivelul UE pentru a permite comparațiile; subliniază nevoia identificării și înregistrării uniforme a stupilor de albine la nivel național, cu revizuiri și actualizări anuale; insistă asupra faptului că fondurile pentru identificare și înregistrare nu ar trebui să provină de la programele existente pentru îmbunătățirea producției comercializării mierii de albine în Uniunea Europeană (Regulamentul (CE) nr. 1221/97);

5.  invită Comisia Europeană să sprijine o rețea europeană de „stupi de referință” pentru a monitoriza efectele condițiilor de mediu, ale practicilor apicole și ale practicilor agricole asupra sănătății albinelor;

6.  invită Comisia să elaboreze programe pe trei ani care să se bazeze pe o declarație a tuturor statelor membre privind numărul de stupi efectiv înregistrat și nu pe date estimative;

7.  salută instituirea laboratorului de referință al UE pentru sănătatea albinelor, care ar trebui să se concentreze pe activitățile neacoperite de rețelele existente de experți sau de laboratoarele naționale și să sintetizeze cunoștințele integrate rezultate din cercetarea desfășurată de acestea;

8.  subliniază nevoia de a susține laboratoarele de diagnosticare și testările pe teren la nivel național și evidențiază faptul că suprapunerile finanțărilor ar trebui evitate;

9.  invită Comisia să instituie un comitet director care, împreună cu reprezentanții sectorului apicol, să asiste Comisia în stabilirea programului de lucru anual al laboratorului de referință al UE; regretă faptul că primul program de lucru anual al laboratorului de referință al UE a fost prezentat fără consultarea prealabilă a părților interesate;

10. invită Comisia să susțină în continuare cercetarea științifică privind sănătatea albinelor, având ca bază bunele exemple ale proiectului COLOSS din cadrul programului COST și inițiativele BeeDoc și STEP, precum și să încurajeze statele membre să susțină cercetarea științifică în acest domeniu; subliniază, cu toate acestea, faptul că relațiile cu apicultorii și organizațiile de apicultori ar trebui consolidate;

11. invită Comisia să elimine suprapunerile în utilizarea fondurilor, pentru a le spori eficiența în a garanta valoare adăugată din punct de vedere economic și ecologic, atât pentru apicultori, cât și pentru agricultori; invită Comisia să încurajeze statele membre să mărească nivelul de finanțare pentru cercetare;

12. invită statele membre să încurajeze și să supravegheze instituirea unor rețele naționale de monitorizare a fenologiei plantelor melifere;

13. invită Comisia să încurajeze în mod activ un grad sporit de schimburi de informații între statele membre, laboratoare, apicultori, agricultori, industrie și oameni de știință, privind studiile ecotoxicologice care afectează sănătatea albinelor, astfel încât să facă posibilă cercetarea științifică independentă și informată; invită Comisia să sprijine acest proces făcând accesibilă pagina sa de internet relevantă în toate limbile oficiale ale statelor membre în cauză;

14. salută inițiativa Comisiei „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură”, dar solicită prelungirea programului după 2011 și creșterea numărului de participanți din partea autorităților naționale;

15. solicită sprijin pentru programe de formare pentru apicultori privind prevenirea și controlul bolilor, precum și pentru programe pentru agricultori și silvicultori privind cunoștințele botanice, utilizarea produselor fitosanitare într-un mod care să nu afecteze albinele, impactul pesticidelor și practicile agronomice nechimice de combatere a buruienilor; invită Comisia să prezinte, în colaborare cu organizațiile apicole, orientări pentru tratamentul veterinar al stupilor;

16. invită autoritățile și organizațiile reprezentante din statele membre să sprijine răspândirea, în rândul apicultorilor, a cunoștințelor tehnice și științifice adecvate privind sănătatea albinelor; subliniază faptul că este necesar un dialog permanent între apicultori, agricultori și autoritățile competente;

17. subliniază nevoia de a asigura formări adecvate pentru veterinari și de a oferi apicultorilor posibilitatea de a consulta veterinari, precum și necesitatea implicării specialiștilor apicoli în cadrul autorităților veterinare naționale;

Produsele veterinare

18. recunoaște deosebita importanță a dezvoltării unui tratament inovator și eficient împotriva acarianului Varroa, care stă la baza a aproximativ 10 % din pierderile anuale; consideră că este necesară o creștere a sprijinului pentru tratamentele veterinare autorizate pentru a se reduce efectele negative ale bolilor și paraziților; solicită Comisiei să introducă orientări comune privind tratamentul veterinar în sector, subliniind nevoia unei utilizări adecvate a acestuia; solicită introducerea de orientări în ceea ce privește utilizarea moleculelor și/sau a formulărilor pe bază de acizi organici și uleiuri esențiale și alte substanțe autorizate pentru controlul biologic al dăunătorilor;

19. invită statele membre să asigure sprijin financiar pentru cercetarea, dezvoltarea și testarea pe teren a noilor medicamente destinate sănătății albinelor, în special pentru IMM-uri, având în vedere contribuția sectorului apicol la biodiversitate și la binele public prin polenizare, ținând seama de prețurile ridicate ale tratamentelor veterinare pe care le suportă în prezent apicultorii, comparativ cu costurile sanitare aferente altor sectoare ale creșterii animalelor;

20. evidențiază necesitatea de a oferi stimulente industriei farmaceutice, în vederea dezvoltării de noi medicamente destinate combaterii bolilor albinelor;

21. invită Comisia să elaboreze norme mai flexibile pentru autorizarea și disponibilitatea produselor veterinare pentru albine, inclusiv a medicamentelor de origine naturală și a altor produse care nu afectează sănătatea insectelor; salută propunerea Comisiei privind revizuirea Directivei privind medicamentele de uz veterinar, dar observă că disponibilitatea actuală redusă a acestora nu trebuie să reprezinte o ocazie de a înregistra/comercializa antibiotice pentru tratarea altor patologii oportuniste ale coloniilor de albine melifere, având în vedere efectele acestora asupra calității produselor apicole și asupra rezistenței;

22. salută intenția Comisiei de a introduce limite maxime de reziduuri pentru utilizarea de medicamente, prin intermediul așa-numitei proceduri „în cascadă”, în scopul de a elimina incertitudinea juridică existentă în prezent, care împiedică tratarea albinelor bolnave;

23. solicită schimbarea cadrului de reglementare, astfel încât Agenția Europeană pentru Medicamente, în spiritul protejării drepturilor de proprietate intelectuală, să poată asigura exclusivitate pentru producția și comercializarea substanțelor active noi din produsele inovatoare de uz veterinar destinate sănătății albinelor pentru o anumită perioadă de tranziție;

24. invită Comisia să studieze posibilitatea extinderii domeniului de aplicare al fondului veterinar al Uniunii Europene, pentru a acoperi bolile albinelor, cu ocazia următoarei revizuiri;

25. salută intenția Comisiei de a propune legislație cuprinzătoare privind sănătatea animalelor; invită Comisia să adapteze domeniul de aplicare și finanțarea politicii veterinare europene astfel încât să ia în considerare caracteristicile specifice ale albinelor și ale apiculturii, iar bolile albinelor să poată fi combătute mai eficient prin punerea la dispoziție a unui număr suficient de medicamente eficiente și standardizate în toate statele membre și prin finanțarea sănătății albinelor în cadrul politicii veterinare europene; invită Comisia să asigure o mai bună armonizare între statele membre, concentrându-și eforturile pe combaterea și controlul varoozei în UE;

26. susține programele de reproducere care se concentrează asupra toleranței la boli și la paraziți, în special în ceea ce privește varooza;

Efectele agriculturii moderne asupra albinelor

27. subliniază faptul că Uniunea Europeană, cu participarea asumată a Parlamentului European, a adoptat doar de curând norme noi mai stricte privind autorizarea produselor fitosanitare și utilizarea sustenabilă a acestora pentru a garanta siguranța lor pentru oameni și mediu; observă că acestea cuprind criterii stricte suplimentare privind siguranța albinelor; invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la punerea în aplicare cu succes a noilor norme;

28. invită Comisia să îmbunătățească metodologia de evaluare a riscului pentru pesticide în vederea protejării sănătății coloniilor și a dezvoltării populațiilor, precum și să asigure accesul adecvat la rezultatele și metodologiile studiilor ecotoxicologice cuprinse în dosarele de autorizare;

29. subliniază importanța agriculturii sustenabile și invită statele membre să transpună și să implementeze în întregime, cât mai curând posibil, Directiva 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor și în special articolul 14 din aceasta, care subliniază faptul că din 2014 va fi obligatoriu pentru toți agricultorii din UE să pună în aplicare o gestionare integrată a dăunătorilor, precum și să acorde o atenție deosebită folosirii pesticidelor care ar putea avea efecte adverse asupra albinelor și asupra sănătății coloniilor;

30. invită Comisia ca, pe baza unor teste fiabile și eficiente desfășurate în condiții reale, cu protocoale armonizate, să ia în considerare toxicitatea cronică pentru larve și cea subletală în cadrul evaluării riscurilor în cazul pesticidelor, așa cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, care este în vigoare din data de 14 iunie 2011; invită, în continuare, Comisia să acorde o atenție specială utilizării anumitor pesticide care au avut un efect negativ asupra sănătății albinelor și a coloniilor în anumite condiții; invită, de asemenea, Comisia să consolideze cercetarea privind posibilele interacțiuni substanță-patogen și substanță-substanță; observă că ar trebui avute în vedere, de asemenea, toate metodele de aplicare;

31. salută faptul că experți ai Autorității Europene pentru Siguranță Alimentară realizează o evaluare independentă a cerințelor impuse sectorului în ceea ce privește furnizarea de date privind diferitele pesticide;

32. solicită, în spiritul dialogului dintre apicultori, părțile interesate din sectorul agricol și autoritățile publice, instituirea unui sistem de încurajare a notificării preliminare a apicultorilor în toate statele membre înaintea aplicării pesticidelor, în special a operațiunilor de tratare cu insecticid pe cale aeriană (de exemplu controlul țânțarilor), și a unui sistem prin care să se ofere la cerere informații despre poziția stupilor în momentul realizării acestor operațiuni; solicită,în continuare, un mai bun transfer al informațiilor, prin intermediul unei baze de date pe internet, dintre apicultori și agricultori, în ceea ce privește stabilirea stupilor în vecinătatea terenurilor, de exemplu;

33. invită statele membre să analizeze dacă este oportun ca în cadrul pregătirii în domeniul agriculturii să se studieze și apicultura și sănătatea albinelor;

34. acordând o atenție deosebită proiectului EFSA 2009 intitulat „Mortalitatea și supravegherea albinelor în Europa”, invită Comisia să desfășoare cercetări obiective privind potențialele efecte negative ale culturilor de OMG și ale monoculturilor asupra sănătății albinelor;

Aspecte privind producția și siguranța alimentară, protecția originii

35. invită Comisia să monitorizeze în mod permanent situația sănătății animalelor în țările de origine, să aplice cele mai stricte cerințe privind sănătatea animalelor și să instituie un sistem de monitorizare adecvat pentru materialul de înmulțire provenind din țările terțe, pentru a evita introducerea în UE a unor boli exotice sau a unor paraziți exotici care afectează albinele, precum gândacul Aethina tumida și acarianul Tropilaelaps; invită Comisia și statele membre să sporească, în colaborare cu organizațiile apicole, transparența în ceea ce privește frecvența, procentajul, caracteristicile și mai ales rezultatele controalelor de securitate efectuate la punctele de control la frontieră;

36. solicită stabilirea unui prag provizoriu (valoare de referință) de 10 ppb pentru produsele de uz veterinar autorizate în Uniunea Europeană, având în vedere diferitele metode de analiză care se aplică în diferite state membre;

37. invită Comisia să includă nivelurile de acțiune zero (NAL) sau valorile de referință (RPA) sau limitele maxime de reziduuri (LMR) pentru miere și alte produse apicole în cazul acelor substanțe care nu pot fi autorizate pentru sectorul apicol european, precum și să armonizeze controalele veterinare la frontieră și controalele de pe piața internă, dat fiind că, în cazul mierii, importurile de calitate redusă, falsificarea și înlocuitorii sunt elemente perturbatoare ale pieței, care exercită o presiune continuă asupra prețurilor și calității finale ale produsului pe piața internă a UE, trebuind asigurate condiții de concurență echitabile pentru produsele/producătorii din UE și din țările terțe; subliniază faptul că LMR-urile trebuie să ia în considerare reziduurile rezultate din buna practică veterinară;

38. invită Comisia să pună în aplicare sau să modifice anexele la Directiva 2001/110/CE (Directiva privind mierea) pentru a îmbunătăți standardele producției UE prin stabilirea unor definiții juridice clare pentru toate produsele apicole, inclusiv varietățile de miere, și prin definirea parametrilor importanți pentru calitatea mierii, precum conținutul de prolină și zaharază, nivelul scăzut de HMF sau umiditate, și falsificare (de exemplu, conținutul de glicerină, raportul izotopic al zahărului (C13/C14), spectrul polenic și conținutul de arome și zahăr al mierii); solicită sprijin pentru cercetare în vederea găsirii unor metode eficiente de detectare a falsificării mierii; invită Comisia să se asigure că monitorizarea caracteristicilor naturale ale mierii care se aplică produselor europene se aplică și produselor din țările terțe;

39. solicită Comisiei să armonizeze normele privind etichetarea cu prevederile Regulamentului privind sistemele de calitate din domeniul produselor agricole și să introducă menționarea obligatorie pe etichetă a țării de origine pentru produsele apicole produse în UE și pentru cele importate, iar în cazul amestecului de produse cu origine diferită, menționarea obligatorie pe etichetă a fiecărei țări de origine;

40. invită apicultorii, organizațiile reprezentative ale acestora și societățile comerciale ca, în spiritul noii politici de calitate a UE, să valorifice mai bine sistemele UE de indicare a originii pe etichete (DOP și IGP) pentru produsele apicole, fapt care ar putea contribui la accesibilitatea activității apicole, și invită Comisia să propună, în strânsă colaborare cu asociațiile apicole, denumiri de calitate, și să promoveze vânzarea directă a produselor apicole pe piețele locale;

41. solicită adoptarea de măsuri care vizează creșterea consumului de miere și de produse apicole care provin din Europa, inclusiv prin promovarea unor tipuri de miere cu proprietăți caracteristice anumitor soiuri și anumitor zone geografice;

Măsuri legate de conservarea biodiversității și de viitoarea reformă a politicii agricole comune

42. subliniază necesitatea consultării apicultorilor de către autoritățile europene și naționale pe parcursul elaborării programelor apicole și a legislației din acest domeniu, în vederea garantării eficienței și aplicării la timp a acestor programe; invită Comisia să asigure semnificativ mai multe resurse financiare, consolidând sprijinul actual acordat apiculturii prin PAC după 2013 și garantând continuitatea și îmbunătățirea programelor de sprijin existente (Regulamentul (CE) nr. 1221/97) pentru sectorul apicol, precum și să încurajeze dezvoltarea proiectelor comune, iar statelor membre le solicită să asigure asistență tehnică pentru sectorul apicol; invită Comisia să se asigure că sistemul de cofinanțare este compatibil cu instituirea de ajutoare directe în cadrul primului pilon al PAC (aplicarea facultativă a actualului articol 68 al PAC) în acele state care consideră acest lucru ca fiind necesar; subliniază, de asemenea, necesitatea ca tinerii apicultori să fie încurajați să intre în sector; invită Comisia să creeze un mecanism de siguranță sau un sistem comun de asigurare pentru apicultură, în vederea atenuării impactului situațiilor de criză asupra apicultorilor;

43. îndeamnă Comisia ca, în cadrul noii strategii a UE pentru biodiversitate, să pună în mod prioritar la dispoziția sectorului apicol resurse financiare și/sau să le sporească, în cadrul tuturor proiectelor și activităților prezentate în cadrul PAC care se ocupă în mod exclusiv de subspeciile și ecotipurile de Apis mellifera din fiecare regiune;

44. invită Comisia să concretizeze, în cadrul viitoarea reforme a PAC, măsurile de sprijin și ajutoarele destinate sectorului apicol european, având în vedere beneficiile publice ecologice și sociale aduse de coloniile de albine melifere prin polenizare, precum și serviciul adus mediului înconjurător de apicultori, prin gestionarea coloniilor de albine;

45. ia act de faptul că, potrivit raportului Comisiei din 28 mai 2010, numărul total de apicultori din UE a înregistrat o ușoară creștere în comparație cu anul 2004; subliniază faptul că, potrivit raportului, această creștere este datorată numai aderării Bulgariei și României la UE și că, fără a lua în calcul apicultorii din aceste țări, ar fi existat o scădere dramatică a numărului de apicultori din UE; consideră acest lucru drept un indicator al gravității situației din sectorul apicol din UE și al nevoii de asigurare a unei asistențe pentru acest sector și de aplicare a unor măsuri concrete pentru a menține apicultorii activi în domeniu;

46. solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea creării unui sistem special de asistență pentru apicultori în cadrul sistemului de ajutor direct, de exemplu prin plăți pentru colonii de albine, ceea ce va contribui la protejarea sectorului apicol din UE, la menținerea apicultorilor activi în domeniu, la încurajarea tinerilor să devină apicultori și la asigurarea continuității polenizării realizate de albine;

47. invită Comisia să promoveze practici agricole sustenabile în cadrul PAC, să încurajeze toți agricultorii să utilizeze practici agronomice simple, în conformitate cu Directiva 2009/128/CE, și să consolideze măsurile agroecologice specifice sectorului apicol, în spiritul noii strategii a UE pentru biodiversitate; invită statele membre să stabilească măsuri agroecologice destinate sectorului apicol în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală și să încurajeze agricultorii să aplice măsuri agroecologice care sprijină pajiștile propice albinelor la marginea câmpurilor, precum și să utilizeze un nivel ridicat de producție integrată, având o abordare globală în ceea ce privește agricultura și folosind controlul biologic atunci când este posibil;

48. reafirmă faptul că albinele sunt considerate de Comisie o specie domesticită și, prin urmare, sunt incluse în sectorul creșterii animalelor, fapt care asigură măsuri referitoare la sănătate, la calitatea vieții și la protecție mai bune(7) și permite o mai bună informare privind conservarea polenizatorilor sălbatici; solicită, prin urmare, stabilirea unei strategii de protecție a sănătății albinelor și luarea în considerare în cadrul legislațiilor agricole și veterinare a sectorului apicol, ținându-se seama de caracterul specific al acestuia, îndeosebi în ceea ce privește despăgubirile acordate apicultorilor pentru pierderile de populații de albine;

49. invită toate părțile interesate din sectorul apicol să profite de oportunitățile oferite de actuala politică agricolă comună și de viitoarea reformă a acesteia, care ține seama în mod corespunzător de organizațiile producătorilor din întreg sectorul agricol;

Conservarea biodiversității albinelor

50. îndeamnă Comisia, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 (Directiva Habitate), să definească starea de conservare a speciei Apis mellifera și, dacă este cazul, să o includă în anexele la directivă; invită Comisia, având în vedere necesitatea urgentă de conservare a speciei Apis mellifera și a altor subspecii care se află în Uniunea Europeană, să analizeze posibilitatea de a crea un program sau un regulament specific, în cadrul instrumentului de finanțare Life+, care să permită dezvoltarea unui proiect paneuropean pentru restabilirea populațiilor sălbatice ale acestei specii;

51. invită Comisia, în conformitate cu Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992, să interzică, măcar temporar, importul din țări terțe de albine vii și de specii de tipul Bombus sp., pentru a evita intrarea bolilor exotice, în special pentru că nu există deficit de resurse genetice pentru apicultură în Uniunea Europeană, ținând cont de principalele subspecii care au dat naștere la speciile și soiurile care sunt folosite în prezent în apicultură;

52. reamintește faptul că măsurile de promovare a biodiversității sunt, de asemenea, indispensabile în sectorul neagricol; observă că zonele verzi de-a lungul drumurilor, marginile căilor ferate, culoarele pentru rețele de transport de energie în zonele forestiere, precum și grădinile publice și private acoperă suprafețe considerabile în cadrul cărora, prin modalități raționale de gestiune, se pot înmulți în mare măsură resursele de polen și de nectar pentru albine și insecte polenizatoare; consideră că acest lucru trebuie realizat în cadrul unei amenajări teritoriale armonioase, care garantează mai ales siguranța rutieră;

53. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0440.

(2)

JO L 299, 16.11.2007, p. 1-149.

(3)

JO C 24, 30.1.2010, p. 28.

(4)

JO L 309, 24.11.2009, p.1.

(5)

JO L 309, 24.11.2009, p.71.

(6)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0084.

(7)

prin intermediul Inițiativelor precum strategia UE în materie de sănătate animală (2007-2013), care contribuie la crearea unui cadru de reglementare unic și clar pentru sănătatea animală, ameliorează coordonarea și utilizarea eficientă a resurselor de către agențiile europene relevante și subliniază importanța menținerii și îmbunătățirii capacității de diagnosticare.


EXPUNERE DE MOTIVE

Sectorul apicol face parte integrantă din agricultura europeană. Acesta asigură venitul principal sau suplimentar pentru mai mult de 600 000 de cetățeni din Uniunea Europeană. Acest sector oferă servicii vitale pentru agricultură prin polenizare și contribuie la menținerea biodiversității. Se estimează că 84 % din speciile de plante și 76 % din producția alimentară din Europa depind de polenizarea albinelor, iar valoarea economică a acestora este mult mai mare decât valoarea mierii produse, fiind estimată la 15 miliarde EUR pe an în UE. Apicultura oferă, de asemenea, un serviciu ecosistemic important prin polenizare, care contribuie la îmbunătățirea biodiversității prin menținerea diversității genetice a plantelor și menținerea echilibrului ecologic. De asemenea, apicultura face parte din moștenirea agricolă europeană și din tradițiile naționale.

Apicultura este unică în comparație cu alte sectoare din domeniul creșterii animalelor. În acest sector se cresc insecte, animale semi-sălbatice care nu pot fi domesticite sau controlate direct, cum este cazul altor specii. Apicultura are la bază nu animalul luat individual, ci întreaga colonie funcțională, care este formată din câteva mii de insecte care lucrează împreună, precum celulele în alte organisme. Astfel, cercetarea științifică și reglementarea trebuie să vizeze atât animalul individual, cât și întreaga colonie.

Există diferențe semnificative între caracteristicile apiculturii din diferite state membre, precum numărul și calificarea apicultorilor (amatori sau profesioniști), densitatea stupilor sau modul de funcționare a apiculturii (stupine staționare sau mobile, transhumanța). Unele state membre dispun de condiții de mediu și agricole deosebit de favorabile pentru apicultură, precum Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Polonia, Portugalia, România și Spania. Datorită densității ridicate a stupilor și a numărului mare de apicultori profesioniști, aceste țări sunt adesea numite „statele membre apicultoare profesioniste”. Este foarte important să se reducă decalajul dintre apicultorii profesioniști și cei amatori și să fie îmbunătățită difuzarea informațiilor și a cunoștințelor științifice în rândul acestora prin intermediul unei formări eficiente.

Motivele exacte ale creșterii recente a mortalității în rândul albinelor sunt încă neclare. Există mai multe obstacole care încetinesc dezvoltarea unui nou produs pentru sănătatea albinelor. Piața pentru asemenea produse este relativ mică în comparație alte sectoare de creștere a animalelor și randamentul investițiilor este redus. Astfel, producătorii de produse veterinare nu sunt interesați de dezvoltarea de noi medicamente pentru sănătatea albinelor. De asemenea, regulamentul existent al sistemului LMR nu asigură protecția adecvată a drepturilor de proprietate intelectuală, descurajând astfel dezvoltarea producătorilor inovatori. Comisia ar trebui să trateze această problemă într-un nou regulament echilibrat. Pe lângă dezvoltarea de noi medicamente, ar trebui analizate mai mult măsurile de prevenire, iar la nivel național ar trebui susținute programele de înmulțire a speciilor de albine și de conservare a genelor, punându-se accent pe toleranța la boli și la dăunători.

Una dintre principalele bariere pentru o acțiune eficientă împotriva mortalității excesive a albinelor este lipsa de date fiabile și comparabile privind numărul de stupi, apicultori și pierderi de colonii în UE. Există o nevoie puternică de aplicare a unui sistem de supraveghere armonizat eficient pentru a estima amploarea mortalității albinelor și pentru a dezvolta cunoștințe mai adecvate privind întinderea și cauzele pierderilor de colonii și alte probleme legate de sănătatea albinelor. Cu toate că se impune un sistem de supraveghere armonizat la nivel european, statele membre trebuie, de asemenea, să acționeze în vederea atenuării riscurilor care afectează sănătatea albinelor. Cercetarea trebuie armonizată, iar rezultatele științifice trebuie împărtășite la nivel european pentru a evita suprapunerile. Autoritățile naționale și organizațiile reprezentante din statele membre trebuie să susțină răspândirea cunoștințelor științifice și tehnice adecvate privind sănătatea albinelor în rândul apicultorilor. Este necesar un dialog permanent și structurat între apicultori, agricultori și autoritățile competente. Comisia ar trebui să contribuie la succesul acestui dialog prin punerea la dispoziție a paginii sale de internet în toate limbile oficiale ale statelor membre în care apicultura joacă un rol economic important.

Raportul salută programul pilot de supraveghere al Comisiei cu privire la sănătatea albinelor și, în conformitate cu concluziile Consiliului, invită Comisia să comunice rezultatul către toate părțile interesate, insistând, în același timp, asupra faptului că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a crea un sistem de supraveghere corespunzător la nivelul UE. Comisia ar trebui, de asemenea, să susțină instituirea unei rețele europene de stupine de referință pentru a monitoriza sănătatea albinelor raportată la condițiile de mediu și la practicile agricole/apicole.

Raportul salută, de asemenea, instituirea Laboratorului de referință al UE. Laboratorul de referință ar trebui să vină în completarea activităților desfășurate de rețelele existente de experți sau de laboratoarele naționale și ar trebui să utilizeze datele și experiențele obținute în proiectul COLOSS din cadrul programului COST. În același timp, subliniază nevoia de a susține laboratoarele de diagnosticare și testările pe teren la nivel național. În plus, Comisia ar trebui să ofere finanțare laboratoarelor care se ocupă cu analiza de calitate și siguranță a produselor apicole și care împărtășesc informațiile la nivel european.

Unul dintre factorii de stres care afectează sănătatea albinelor este prezența agenților toxici în mediu, în special utilizarea necorespunzătoare sau în exces a anumitor pesticide. Comisia a garantat că va revizui cerințele privind datele necesare pentru depunerea dosarelor de pesticide, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă, însă prevederile Regulamentului nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ar trebui să fie consolidate într-o mai mare măsură pentru a permite o reducere mai eficientă a riscurilor. Cerințele existente de etichetare privind utilizarea pesticidelor sunt necorespunzătoare. Autorizarea produselor toxice ar trebui să menționeze în mod explicit în care fază fenologică a culturii țintă pot sau nu pot fi utilizate produsele fitosanitare și acest lucru trebuie să fie specificat în mod clar pe eticheta produsului. O altă problemă o reprezintă lipsa cercetării independente privind substituirea produselor fitosanitare toxice.

Nu a fost dovedit științific niciun efect negativ direct al culturilor modificate genetic asupra albinelor, deși un studiu EFSA din 2009 a identificat OMG-urile ca fiind printre factorii de stres care favorizează diminuarea populațiilor de albine. Astfel, este importantă coroborarea datelor consistente din toate statele membre și asigurarea unei cercetări obiective în acest domeniu. Este într-adevăr îngrijorător faptul că producătorii de semințe modificate genetic obstrucționează adesea cercetarea independentă nefurnizând polen modificat genetic purificat pentru testarea toxicității.

Este important și binevenit faptul că Comisia va prezenta un „Act legislativ privind sănătatea animalelor” la începutul anului 2012, care va înlocui legislația veterinară de bază în vigoare în prezent. Nevoile specifice ale sectorului apicol ar trebui să fie luate în considerare în timpul revizuirii. Această revizuire ar trebui să aibă la bază o consultare publică extinsă cu părțile interesate. Ea ar trebui să permită un grad sporit de disponibilitate a produselor medical-veterinare. De asemenea, este binevenit faptul că Comisia a recunoscut importanța socială și de mediu a polenizării și, ca atare, nou-publicata strategie UE pentru biodiversitate pune accent în mod corespunzător pe sănătatea polenizatorilor, în scopul de a combate degradarea rezultată a pășunilor naturale ale albinelor și eradicarea speciilor de plante melifere. Practicile agricole sustenabile ar trebui să fie în centrul politicii agricole comune reformate, îndemnându-i pe agricultori să aplice un pachet de practici agronomice, care să includă rotația culturilor, pășuni permanente, culturi de acoperire și zone de infrastructură ecologică. Monoculturile cauzează calitate și cantitate redusă a surselor de nectar și de polen pentru albine. Pe lângă cultivarea cerealelor și a porumbului pentru producția de furaje și de energie, folosirea sistemelor extinse de rotație a culturilor, combinarea culturilor pe exploatațiile agricole și combinațiile de iarbă și trifoi pot avea beneficii de mediu și agronomice, deoarece cultivarea plantelor leguminoase în cadrul sistemului de rotație poate preveni bolile, poate regenera solul, poate avea un efect benefic asupra populației de polenizatori și poate proteja clima. Așadar, în cadrul politicii agricole comune reformate, ar trebui susținută gestionarea activă a ecosistemelor de către agricultori, inclusiv plantarea pe marginile câmpurilor a florilor favorabile polenizatorilor.

În ultimele decenii, cercetarea pentru noi medicamente veterinare în sectorul apicol a rămas în urmă. Ca și în domeniul cercetării privind sănătatea umană, cerința prealabilă pentru un control eficient al bolilor o reprezintă dezvoltarea continuă a medicamentelor și a tratamentelor. Bolile frecvent tratate cu prezență permanentă pot dezvolta toleranță sau rezistență la anumite substanțe medicale active. Același lucru este valabil în cazul varoozei. Pe piață există câteva produse veterinare dezvoltate în trecut pentru tratamentul împotriva Varroa, dar niciunul nu s-a dovedit cu adevărat eficient până în prezent.

Revizuirea Directivei 2001/110/CE (Directiva privind mierea) este importantă din mai multe puncte de vedere. Prevederile permisive existente privind calitatea mierii și prezența componentelor externe organice sau sintetice (inclusiv antibioticele) au dus la o situație de nesiguranță întrucât statele membre stabilesc diferite nivelului de toleranță, ceea ce ar putea denatura concurența pe piața internă. Trebuie instituită o legislație uniformă cu privire la conținutul de reziduuri antibiotice permis în miere și în alte produse apicole, asigurându-se astfel funcționarea nestânjenită a pieței interne de miere și eliminându-se denaturarea concurenței dintre apicultorii din diferitele state membre. În mod normal, nivelul minim de concentrare a acestor substanțe nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană, astfel că trebuie introduse niveluri de acțiune zero (NAL) sau valori de referință (RPA) pentru miere.

Denumirea de origine prevăzută de Directiva privind mierea este, de asemenea, un subiect contradictoriu și nu este conformă cu actuala politică de calitate a UE. Prevederile stipulate la punctul 4 din Directiva 2001/110 CE privind etichetarea produselor apicole nu garantează protecția sectorului apicol al UE și nu oferă informații corespunzătoare consumatorilor.

Până în prezent, sectorul mierii nu a profitat de toate beneficiile politicii europene de calitate. Mai puțin de zece produse apicole au primit indicații DOP sau IGP, iar producătorii au rețineri în a depune cereri pentru indicații geografice.

În cadrul noii politici agricole comune din 2013, UE ar trebui să ofere sprijin specific tinerilor apicultori pentru a contrabalansa structura nefavorabilă de vârstă din sectorul apicol.


AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică Și siguranȚă alimentară (14.7.2011)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la sănătatea albinelor și provocările pentru sectorul apicol

(2011/2108(INI))

Raportoare pentru aviz: Julie Girling

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  își reiterează preocuparea privind creșterea mortalității în rândul albinelor și al polenizatorilor sălbatici în Europa, care ar avea efecte negative grave asupra producției agricole și alimentare, a securității, a biodiversității, a durabilității ecologice și a ecosistemelor, dacă este neglijată;

2.  consideră că sănătatea albinelor ar trebui văzută ca un bioindicator important pentru starea mediului înconjurător și durabilitatea practicilor agricole;

3.  consideră că este important să se ia măsuri urgente pentru a proteja sănătatea albinelor, având în vedere particularitățile apiculturii, diversitatea părților implicate, precum și principiile proporționalității și subsidiarității;

4.  având în vedere faptul că nu există informații reprezentative și comparabile la nivel european privind pierderile de roiuri de albine, insistă asupra necesității de cuantificare a acestor pierderi și de aplicare a unui sistem adecvat de monitorizare comun tuturor statelor membre;

5.  subliniază că, pe lângă albinele domestice, populațiile de albine sălbatice (cum ar fi bondarii) și alți polenizatori valoroși (cum ar fi fluturii și sirfidele) sunt, de asemenea, în declin pronunțat;

6.  având în vedere faptul că impactul economic al polenizării de către albine este ridicat, dar că, în prezent, nu li se oferă nicio valoare de piață serviciilor de polenizare de care profită și depind numeroase sectoare, serviciile asigurate de către agricultori în vederea hrănirii albinelor ar trebui recompensate pe plan economic;

7.  salută Comunicarea Comisiei privind sănătatea albinelor (COM(2010)0714) și reamintește Rezoluția Parlamentului din 25 noiembrie 2010 referitoare la situația din sectorul apicol(1); confirmă necesitatea unor practici agricole durabile pentru a proteja resursele naturale, biodiversitatea și ecosistemele agricole și pentru a promova formarea și abilitățile;

8.  recunoaște consensul științific potrivit căruia pierderile de roiuri de albine nu pot fi atribuite unui singur factor, ci sunt cauzate de numeroși factori, printre care:

     –   paraziți, și anume acarianul Varroa destructor și ciuperca Nosema ceranae, care contribuie la slăbirea sistemului imunitar al albinelor și favorizează creșterea virală care, netratate, pot duce la moartea coloniei în termen de trei ani;

     –   lipsa medicamentelor veterinare accesibile și ieftine pentru combaterea varoozei și a tratamentelor corespunzătoare autorizate și adaptate pentru albine;

     –   reducerea furajelor sălbatice ca urmare a efectelor schimbărilor climatice și a recurgerii la agricultura bazată pe monoculturi, consolidată prin OMG și tratamentul semințelor cu produse fitosanitare, fapt care determină o stare de slăbiciune a albinelor din cauza lipsei de hrană, a diversității reduse a acesteia, precum și a depărtării la care aceasta se află, și care sporește sensibilitatea albinelor la alți factori;

     –   pierderea biodiversității, din orice cauză, cu impact asupra disponibilității și a calității resurselor de polen;

     –   produse fitosanitare, inclusiv cele din familia neonicotinoidelor (clotianidin, tiacloprid, imidacloprid, thiamethoxam), fenil-pirazolul (fipronil) și piretroidele și substanțele active precum clorpirifos sau dimetoat, cu efecte letale (mortalitate cauzată de toxicitatea acută sau cronică a substanțelor active din produsele fitosanitare) sau efecte subletale (efecte asupra sistemului imunitar sau asupra comportamentului albinelor), direct sau prin intermediul apei contaminate, gutație, nectar și polen;

     –   câmpurile electromagnetice care pot perturba orientarea și navigarea albinelor;

     –   culturile modificate genetic, îndeosebi culturile de Bt, care afectează capacitatea de învățare a albinelor, cauzând efecte subletale;

9.  având în vedere impactul pesticidelor asupra dezvoltării coloniilor și a larvelor de albine, reamintește importanța includerii în sistemul de evaluare a pesticidelor expunerea cronică a albinelor și a larvelor de albine la aceste pesticide; solicită, de asemenea, ca în cadrul sistemelor de evaluare să se aibă în vedere și noile căi de expunere a albinelor (de exemplu gutația); solicită punerea în aplicare de bune practici de testare odată cu evaluarea efectelor asupra albinelor, în special obligația de prezentare a unei revizuiri complete a literaturii de specialitate și a rezultatelor tuturor testelor efectuate de solicitant;

10. solicită stabilirea unui calendar în vederea retragerii definitive de pe piață a pesticidelor neurotoxice și a produselor de uz agricol care conțin acest tip de substanțe;

11. subliniază importanța unei cooperări consolidate între apicultori, agricultori, industrie, autorități și mediul științific, în scopul de a studia cauzele pierderilor ridicate de colonii de albine și de a elabora pe această bază soluții adecvate la această problemă;

12. solicită sprijinirea programelor de cercetare privind paraziții și bolile albinelor, precum și mijloacele de combatere a acestora și stabilirea de baze de cunoștințe privind fiziologia albinelor în cooperare cu statele membre, dar și în afara Uniunii Europene, îndeosebi susținând programul mondial COLOSS și consolidând cooperarea între laboratoarele naționale în vederea schimbului de cunoștințe și a creării unei rețele de experți utile;

13. susține înființarea unui laborator de referință al UE (LRUE) pentru sănătatea albinelor(2), pentru a înțelege mai bine acești factori care afectează sănătatea albinelor și pentru a găsi metode eficiente de a-i combate, prin îmbunătățirea coordonării și armonizarea programelor de monitorizare și cercetare în domeniul apiculturii, inclusiv la nivelul asociațiilor de apicultori, care sunt desfășurate în statele membre; solicită Comisiei să încurajeze în mod activ un grad mai ridicat de schimb de informații între statele membre, laboratoare și apicultori cu privire la studiile ecotoxicologice și alți factori care afectează sănătatea albinelor și să permită un acces liber la studiile ecotoxicologice incluse în dosarele de autorizare, pentru a permite un control științific independent și în cunoștință de cauză; solicită o activitate de cercetare independentă și efectuată la timp cu privire la mortalitatea albinelor;

14. consideră că, în vederea schimburilor de bune practici și de experiență între UE și statele membre, programele de monitorizare a bolilor albinelor și activitățile de cercetare ar trebui să fie armonizate;

15. invită laboratorul mai sus menționat să stabilească criterii standard privind bunăstarea albinelor, pe baza cărora să se permită apicultorilor meritorii să aibă acces la primele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurală;

16. subliniază că în studiile privind coloniile de albine trebuie să se țină seama de numeroși factori posibili pentru a determina tipurile de agricultură cele mai propice pentru sănătatea albinelor din apropiere;

17. solicită Comisiei să prezinte un raport referitor la felul în care albinele vor fi afectate de schimbările climatice anunțate de Comitetul interguvernamental pentru schimbările climatice pentru deceniile următoare;

18. solicită Comisiei să sprijine și să efectueze cercetare științifică independentă pe termen lung cu privire la efectele expunerii la câmpuri electromagnetice asupra albinelor și a polenizatorilor sălbatici;

19. invită Comisia ca la elaborarea priorităților din cel de-al optulea Program-cadru pentru cercetare să ia în considerare sănătatea și alimentația sănătoasă și să susțină cercetările asupra sănătății albinelor și asupra cauzelor mortalității în creștere a acestora, inclusiv prin dezvoltarea de noi metode pentru controlul bolilor la albine;

20. solicită stabilirea unei strategii globale privind medicamentele pentru albine, strategie care ar trebui să identifice, pentru fiecare boală a albinelor, condițiile de acțiune în care tratamentele adecvate trebuie clarificate;

21. susține programele de reproducere care se concentrează asupra toleranței la boli și la paraziți, în special împotriva varroa;

22. solicită sporirea ajutoarelor în favoarea tratamentelor veterinare pentru reducerea efectelor negative ale bolilor și ale paraziților;

23. solicită Comisiei Europene să ia în considerare posibilitatea extinderii acoperii Fondului veterinar al Uniunii Europene la bolile albinelor, cu ocazia viitoarei sale revizuiri;

24. salută intenția Comisiei Europene de a introduce limite maxime de reziduuri pentru utilizarea de medicamente prin intermediul așa-numitei proceduri „în cascadă”, în scopul de a elimina incertitudinea juridică existentă în prezent care împiedică tratarea albinelor bolnave;

25. subliniază că sectorul apicol european rămâne în cea mai mare parte nereglementat, împiedicând utilizarea medicamentelor veterinare înregistrate pentru albine și alte măsuri de sănătate profilactice;

26. solicită Comisiei să promoveze măsuri de sprijin pentru IMM-uri, în vederea încurajării inovării și creării de noi medicamente de uz veterinar folosite în tratarea bolilor albinelor;

27. subliniază preocupările referitoare la costurile ridicate de înființare a unei întreprinderi apicole, din cauza cărora există mai puține persoane care intră în acest sector, având ca rezultat un număr insuficient de stupi necesari pentru a poleniza culturi agricole esențiale;

28. recunoaște rolul esențial al sectorului apicol profesionist și necesitatea crescândă de a proteja, menține și promova durabilitatea acestuia prin programe educaționale și de finanțare adecvate;

29. îndeamnă Comisia să găsească modalități creative și eficiente de încurajare a meșteșugului albinăritului și de formare a noilor apicultori;

30. subliniază că educația apicolă trebuie să meargă dincolo de sectoarele apicol și agricol, pentru a facilita acțiunea publică și participarea la crearea unor habitate propice construirii de stupi și hranei albinelor în zonele urbane;

31. întrucât apicultorilor le revine gestionarea albinelor melifere, iar o bună gestionare apicolă, îndeosebi prin intermediul aplicării de bune practici și respectarea reglementării în vigoare, este esențială pentru sănătatea albinelor, rezultă, prin urmare, că este hotărâtoare consolidarea formării acestora în toate statele membre;

32. îndeamnă Comisia să ia măsuri în ceea ce privește problema concurenței neloiale pentru produsele apicole importate din afara Uniunii Europene pe piața comunitară;

33. având în vedere faptul că, din cei 700 000 de apicultori europeni, 97 % nu sunt profesioniști și dețin 67 % dintre stupi, solicită realizarea, în colaborare cu LRUE din cadrul Sophia-Antipolis și cu instituțiile naționale, a unui ghid de bune practici apicole și de igienă, luându-se în considerare particularitățile apiculturii, diversitatea părților implicate, precum și principiile proporționalității și subsidiarității. subliniază necesitatea limitării distrugerii habitatelor albinelor, lăsând mai multe zone naturale în orașe și în regiunile rurale; subliniază, de asemenea, că este necesar să se țină seama de principalele aspecte socio-economice, precum și că sectorul trebuie să rămână competitiv pe piața mondială;

34. subliniază că măsurile de reglementare specifice pot contribui la stimularea autorităților locale și regionale pentru a crea habitate sălbatice de hrană mai bune;

35. subliniază importanța promovării măsurilor care încurajează biodiversitatea, având în vedere faptul că sănătatea albinelor este favorizată de accesul la un amestec de polen provenit de la plante diferite;

36. subliniază faptul că, la nivel mondial, numărul de specii polenizatoare scade alarmant, o cauză a acestui fapt fiind utilizarea pesticidelor și organismele modificate genetic, care au efecte negative asupra populațiilor de albine;

37. subliniază faptul că există tot mai multe dovezi științifice că albinele care au acces la un amestec de polen de la diferite plante sunt mai sănătoase decât cele hrănite cu un singur tip de polen; invită Comisia să urmărească îndeaproape orice dezvoltare și să sprijine cercetările în acest domeniu; subliniază că ar trebui efectuate cercetări și studii suplimentare pentru a se asigura că OMG-urile nu dăunează populațiilor de albine; recunoaște că monoculturile de orice tip reduc biodiversitatea și, implicit, accesul la flora meliferă, fapt care ar putea avea un impact asupra albinelor; invită Comisia să pună practicile agricole durabile în centrul PAC și recunoaște necesitatea de a promova gestionarea adecvată a terenurilor și alte programe de agromediu (AES) (3) pentru a crește accesul la plante melifere și biodiversitatea;

38. susține ferm caracterul prudent al legislației UE și al evaluărilor științifice cuprinzătoare ale riscurilor în ceea ce privește organismele modificate genetic (OMG); subliniază că monoculturile prezintă un risc de polenizare insuficientă și conduc la dispariția florei melifere;

39. invită Comisia să promoveze în continuare cercetarea științifică independentă cu privire la efectele pe termen lung ale culturilor modificate genetic, îndeosebi răspândirea toxinelor Bt prin intermediul polenului asupra albinelor și a polenizatorilor sălbatici în general, asupra sinergiilor dintre diverse produse fitosanitare și asupra sinergiilor dintre expunerea la produsele fitosanitare și patologii; solicită un moratoriu privind culturile modificate genetic în cazul în care aceste studii dezvăluie efecte negative asupra sănătății albinelor;

40. subliniază că, dacă nu se poate dovedi faptul că organismele modificate genetic (OMG) constituie un factor important în reducerea numărului de colonii de albine, este esențial să se soluționeze problemele cu care se confruntă apicultorii, și anume răspândirea polenului de către albinele care polenizează și probabilitatea de contaminare a acestuia;

41. reamintește noile dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind evaluarea substanțelor active din produsele fitosanitare și produsele fitosanitare ca atare, nu numai cu privire la efectele acute ale acestora, ci și cu privire la efectele lor cronice asupra supraviețuirii și a dezvoltării coloniilor, luând în considerare efectele asupra larvelor de albine și a comportamentului albinelor; subliniază, însă, că:

     (a) cerințele referitoare la date, care trebuie modificate corespunzător, vor fi aplicabile cel mai devreme la sfârșitul anului 2013;

     (b) între timp, este necesară dezvoltarea în continuare a unor protocoale adecvate de testare, și

     (c) noile dispoziții vor fi aplicate numai aprobării de noi substanțe sau reînnoirii aprobărilor existente, precum și autorizării de noi produse fitosanitare sau reînnoirii acestora, astfel încât aprobările/autorizațiile existente nu vor fi evaluate în mod corespunzător timp de mulți ani, cu excepția cazului în care sunt revizuite în mod specific;

42. invită Comisia să revizuiască aprobarea tuturor substanțelor active suspectate de a contribui la pierderile de colonii în conformitate cu noile dispoziții și cerințe referitoare la date ale Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, de îndată ce noile cerințe referitoare la date sunt aplicabile;

43. salută dispoziția privind o evaluare independentă a cercetărilor solicitate recent, care să fie realizată de către experții Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA),

44. solicită AESA ca, atunci când evaluează noile cerințe referitoare la datele privind siguranța albinelor și metodele de testare pentru pesticide înainte de autorizarea acestora, să țină seama de cercetările efectuate de LRUE și de informațiile colectate de acesta;

45. subliniază importanța agriculturii durabile și utilizarea durabilă a pesticidelor și solicită punerea în aplicare integral a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor, care vizează obținerea unei utilizări durabile a pesticidelor prin reducerea riscurilor și a impactului utilizării pesticidelor asupra mediului, inclusiv a albinelor, îndeosebi a măsurilor care au ca scop promovarea formării și a educării agricultorilor și colaborarea cu apicultorii;

46. reamintește Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și îndeosebi articolul 14 din aceasta, care prevede obligația ca toți agricultorii să aplice principiile generale de gestionare integrată a dăunătorilor la ferma lor începând cu 2014, și articolul 9, care prevede o interdicție generală a pulverizării aeriene;

47. susține ferm aplicarea principiului precauției în cazul utilizării pesticidelor și este de acord cu Comisia că utilizarea pesticidelor în agricultură ar trebui să fie considerată ca unul dintre factorii care afectează sănătatea albinelor; consideră că utilizarea pesticidelor ar trebui luată în considerare cel puțin pentru a clarifica dacă și în ce măsură acestea ar putea o legătură cu sănătatea albinelor; subliniază că trebuie acordată atenție deosebită utilizării pesticidelor pe bază de neonicotinoide, care ar putea cauza tulburări digestive și hormonale; subliniază că efectele pe termen lung ale pesticidelor sistemice sunt subestimate și pot explica, parțial, declinul populațiilor de albine;

48. invită Comisia să respecte principiul precauției și să impună o interdicție la nivelul UE cu privire la utilizarea pesticidelor pe bază de neonicotinoide până la momentul în care studiile științifice independente demonstrează că nu există o expunere cronică la toxine în cazul albinelor și că utilizarea lor nu reprezintă un pericol pentru mediu și sănătatea publică;

49. reafirmă faptul că albinele sunt considerate de Comisie o specie domesticită, deci un sector de creștere, care asigură măsuri de sănătate, de bunăstare și de protecție mai bune(4) și permite o mai bună informare privind conservarea polenizatorilor sălbatici; solicită, prin urmare, stabilirea unei strategii de protecție sanitară a albinelor și luarea în considerare în cadrul legislațiilor agricole sau veterinare a domeniului apicol, ținându-se seama de specificitatea acestuia, îndeosebi în ceea ce privește despăgubirile acordate apicultorilor pentru pierderile de roiuri de albine;

50. solicită includerea asistenței tehnice pentru agricultorii ecologici în bugetul pentru politica agricolă comună (PAC) pentru perioada 2013-2020;

51. subliniază importanța finanțării actuale a UE pentru promovarea producției și a comercializării de produse apicole, însă subliniază necesitatea de a garanta că fiecare stat membru aplică această finanțare conform destinației;

52. subliniază necesitatea finanțării suplimentare a programelor de agromediu care încurajează biodiversitatea, cum ar fi cele de furnizare a plantelor pentru a atrage albinele;

53. reamintește Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la deficitul de proteaginoase în UE: care este soluția la o veche problemă? (5) și în special considerentul AF din aceasta, în care se afirmă: „întrucât, alături de cultivarea cerealelor și a porumbului pentru producția de furaje și de energie, folosirea sistemelor extinse de rotație a culturilor, combinarea culturilor pe exploatațiile agricole și combinațiile de iarbă și trifoi, care pot avea beneficii de mediu și agronomice, ar trebui încurajate, deoarece cultivarea plantelor leguminoase în cadrul sistemului de rotație poate preveni bolile, poate regenera solul, poate avea un efect benefic asupra populației de polenizatori și poate proteja clima”, și reamintește importanța menținerii rotației culturilor ca element-cheie al așa-numitei componente ecologice a politicii agricole comune către 2020;

54. invită Comisia să pună practicile agricole durabile în centrul PAC, solicitând tuturor agricultorilor UE ca începând din 2014 să aplice un pachet simplu de practici agronomice (inclusiv rotația culturilor, pășunile permanente, culturile de acoperire, zone verzi de infrastructură) și să consolideze și să dezvolte măsurile de agromediu specifice sectorului apicol, în spiritul noii strategii UE privind biodiversitatea și să încurajeze agricultorii să se angajeze față de măsurile de agromediu în vederea sprijinirii pajiștilor propice albinelor pe marginea câmpurilor și să utilizeze diversitatea ridicată prin rotație cu culturi leguminoase și să utilizeze alternative nechimice;

55. solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze măsuri de sensibilizare și informare, în scopul promovării unui nivel mai ridicat de conștientizare și responsabilizare în rândul autorităților competente și al producătorilor cu privire la bolile albinelor și la măsurile disponibile de prevenire și de tratament al acestora;

56. solicită elaborarea unei strategii privind resursele alimentare destinate albinelor, pentru a le pune acestora la dispoziție, în apropiere, o hrană diversificată, adaptată și de calitate, prin intermediul unei mai bune gestionări a teritoriilor agricole și neagricole, de exemplu, prin integrarea problematicii privind nutriția albinelor în cadrul proiectelor de amenajare teritorială ecologică, dezvoltând terenurile propice apiculturii, gardurile vii înflorite, interculturile melifere, malurile acoperite de iarbă și, de asemenea, expertiza în cadrul lumii agricole pentru ca agricultura să se îmbine cu biodiversitatea.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

13.7.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

17

5

Membri titulari prezenți la votul final

Kriton Arsenis, Sophie Auconie, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Nessa Childers, Bairbre de Brún, Esther de Lange, Anne Delvaux, Bas Eickhout, Edite Estrela, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Julie Girling, Françoise Grossetête, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Jo Leinen, Corinne Lepage, Peter Liese, Linda McAvan, Miroslav Ouzký, Vladko Todorov Panayotov, Antonyia Parvanova, Andres Perello Rodriguez, Sirpa Pietikäinen, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vittorio Prodi, Frédérique Ries, Anna Rosbach, Dagmar Roth-Behrendt, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Salvatore Tatarella, Åsa Westlund, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis

Membri supleanți prezenți la votul final

Matthias Groote, Romana Jordan Cizelj, Riikka Manner, Marisa Matias, Miroslav Mikolášik, James Nicholson, Alojz Peterle, Michèle Rivasi, Crescenzio Rivellini, Giommaria Uggias

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

José Bové, Lorenzo Fontana

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0440.

(2)

LRUE sunt instrumente esențiale de gestionare a riscurilor în domeniul sănătății animale și au un rol important în privința sprijinului științific și tehnic în domeniul sănătății animale (de exemplu supravegherea bolilor). Un LRUE în domeniul sănătății albinelor a fost înființat de Comisie pentru o perioadă de cinci ani începând cu 1 aprilie 2011.

(3)

AES încurajează gestionarea îmbunătățită a gardurilor vii, cultivarea sporită a legumelor și o mai bună interacțiune între apicultori și agricultori.

(4)

Inițiative precum strategia UE în materie de sănătate animală (2007-2013), care contribuie la crearea unui cadru de reglementare unic și clar pentru sănătatea animală, ameliorează coordonarea și utilizarea eficientă a resurselor de către agențiile europene relevante și subliniază importanța menținerii și îmbunătățirii capacității de diagnosticare.

(5)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0084.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.10.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

1

3

Membri titulari prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Richard Ashworth, Liam Aylward, José Bové, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Lorenzo Fontana, Iratxe García Pérez, Béla Glattfelder, Martin Häusling, Esther Herranz García, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Agnès Le Brun, Mairead McGuinness, James Nicholson, Rareș-Lucian Niculescu, Georgios Papastamkos, Marit Paulsen, Ulrike Rodust, Alfreds Rubiks, Giancarlo Scottà, Csaba Sándor Tabajdi, Marc Tarabella, Janusz Wojciechowski

Membri supleanți prezenți la votul final

Luís Paulo Alves, Spyros Danellis, Bas Eickhout, Ismail Ertug, Giovanni La Via, Astrid Lulling, Hans-Peter Mayer, Dimitar Stoyanov

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

George Sabin Cutaș, Pablo Zalba Bidegain

Aviz juridic - Politica de confidențialitate