RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din Australia
18.10.2011 - (09825/2011 – C7‑0304/2011 – 2011/0126(NLE)) - ***
Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportoare: Sophia in 't Veld
PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din Australia
(09825/2011 – C7‑0304/2011 – 2011/0126(NLE))
(Procedura de aprobare)
Parlamentul European,
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09825/2011),
– având în vedere Acordul dintre Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din Australia, anexat la proiectul de decizie a Consiliului menționat mai sus (10093/2011),
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind o abordare globală a transferului de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) către țări terțe (COM(2010)0492),
– având în vedere Rezoluțiile sale din 14 februarie 2007 referitoare la SWIFT, Acordul PNR și dialogul transatlantic pe aceste teme[1], din 22 octombrie 2008 referitoare la evaluarea Acordului PNR Australia - UE[2], din 5 mai 2010 referitoare la lansarea negocierilor pentru acordurile privind Registrul cu numele pasagerilor (PNR) cu Statele Unite ale Americii, Australia și Canada[3] și din 11 noiembrie 2010 referitoare la abordarea globală a transferurilor de date PNR către țări terțe[4],
– având în vedere avizele din 19 octombrie 2010 ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor referitor la Comunicarea Comisiei privind abordarea globală a transferurilor de date din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) către țări terțe[5] și din 15 iulie 2011 referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea datelor și transferul datelor din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din Australia[6],
– având în vedere Avizul 7/2010 referitor la Comunicarea Comisiei Europene privind abordarea globală a transferurilor de date din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) către țări terțe, adoptată de Grupul de lucru pentru protecția datelor, prin articolul 29,
– având în vedere cererea de aprobare transmisă de Consiliu în conformitate cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a), coroborat cu articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) și cu articolul 87 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0304/2011),
– având în vedere articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0364/2011),
1. aprobă încheierea acordului;
2. consideră că procedura 2009/0186(NLE) a devenit caducă în urma înlocuirii Acordului PNR 2008 dintre Uniunea Europeană și Australia cu noul Acord PNR;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului Australiei.
EXPUNERE DE MOTIVE
I. Context
Uniunea Europeană este în curs de a negocia cu Australia, Canada și SUA trei acorduri internaționale privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR). Datele din PNR sunt furnizate de pasageri, colectate de transportatorii aerieni și utilizate în cadrul sistemelor lor de emitere a biletelor, rezervare și înregistrare înainte de îmbarcare. Dată fiind natura lor comercială, PNR conțin mai multe tipuri de informații, începând cu numele, adresele, numerele pașapoartelor și informațiile referitoare la cărțile de credit și terminând cu informațiile privind alți pasageri, rutele de călătorie și agențiile de voiaj.
Prezentul acord cu Australia descinde din legislația australiană în materie de protecție a frontierelor, care conferă autorităților vamale australiene competența de a efectua evaluări ale riscurilor pe baza datelor din registrele cu numele pasagerilor (PNR) aparținând companiilor aeriene internaționale înainte de sosirea pasagerilor în Australia. În conformitate cu această legislație, companiile aeriene sunt obligate să permită accesul autorităților vamale la datele PNR pe care le posedă. Satisfacerea cerințelor australiene de către companiile aeriene a creat însă dificultăți în raport cu legislația europeană în materie de protecție a datelor. Pentru a soluționa aceste dificultăți, Comisia a inițiat negocieri cu Australia, menite să stabilească condițiile în care ar putea fi permis accesul la datele PNR.
Prin Decizia 2008/651/CFSP/JAI a Consiliului European din 30 iunie 2008, referitoare la semnarea unui acord între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul datelor din registrele cu numele pasagerilor (PNR) provenind din Uniunea Europeană și aflate în posesia transportatorilor aerieni către Serviciul Vamal Australian a fost instituit un cadru juridic european care permite companiilor aeriene să transfere datele din PNR ale pasagerilor. Dat fiind că Consiliul nu a fost în măsură să întrunească unanimitatea necesară pentru încheierea acordului, acesta a fost aplicat temporar, cu începere de la 30 iunie 2008, în 17 state membre ale UE.[1]
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, în ceea ce privește negocierea acordurilor internaționale incluzând dreptul Parlamentului European de aprobare a început să fie aplicată procedura legislativă ordinară. După ce a primit din partea Consiliului cererea de aprobare, la 15 februarie 2010, Parlamentul European a adoptat, la 5 mai 2010, o rezoluție referitoare la amânarea votului privind această cerere de aprobare. În această rezoluție, Parlamentul îndemna Comisia Europeană să prezinte o abordare coerentă cu privire la utilizarea PNR, bazată pe un set unic de principii, ținând seama de celelalte două acorduri, cu SUA și Canada și de cererile din ce în ce mai numeroase de utilizare a datelor din PNR formulate de țări ca Arabia Saudită, Coreea de Sud și Noua Zeelandă[2]. Această abordare, adoptată atât de Consiliu, cât și de Comisie, a părut a reprezenta opțiunea pragmatică, în situația în care transferul PNR este solicitat de un număr din ce în ce mai mare de țări.
Dispunând de o comunicare privind abordarea globală a transferurilor de date PNR către țările terțe și de mandate de negociere noi, aprobate de Consiliu, Comisia și Australia au inițiat noi negocieri în ianuarie 2011. Comisia a parafat acordul și a transmis Consiliului o recomandare, la 19 mai 2011, în sensul semnării și încheierii acordului. Consiliul a aprobat acordul la 22 septembrie 2011, iar acesta a fost semnat la 29 septembrie 2011. În aceeași zi, Parlamentul European a primit cererea de aprobare din partea Consiliului.
II. Evaluarea Acordului UE-Australia privind PNR
Nu trebuie uitat faptul că țările terțe sunt state independente, care stabilesc cerințe proprii privind persoanele care intră pe teritoriul lor. În consecință, Uniunea Europeană nu poate interzice colectarea, stocarea și utilizarea datelor din PNR de către țările terțe. Uniunii Europene îi incumbă exclusiv competența de a stabili dacă condițiile privind transferul respectivelor date este în concordanță cu normele UE în materie de protecție a datelor. În lipsa unui acord, țările terțe vor continua să colecteze și să stocheze datele din PNR ale cetățenilor europeni.
La 5 mai 2010 și la 11 noiembrie 2010, Parlamentul European și-a stabilit propriile criterii de aprobare a acordurilor cu țările terțe în materie de transfer al datelor din PNR.
Aceste criterii au fost:
1. demonstrarea cu probe faptice a necesității de a colecta și stoca datele PNR, pentru fiecare dintre scopurile menționate;
2. dovedirea proporționalității (i.e., dovada faptului că aceeași finalitate nu poate fi atinsă cu mijloace mai puțin invazive);
3. limitarea clară și strictă a scopului pe baza unor definiții juridice lipsite de echivoc, formulate pornind de la definițiile din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului și Decizia-cadru 2002/585/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare;
4. metoda de transfer trebuie să fie exclusiv de tip „push” (i.e., datele, trecute printr-un filtru, sunt transmise autorităților solicitante de către companiile aeriene) și nu de tip „pull” (țările terțe au acces direct la bazele de date europene);
5. datele PNR nu servesc, în niciun caz, la operații de explorare a datelor sau de stabilire a profilurilor;
6. transferul ulterior de date de către țara destinatară către țări terțe trebuie să concorde cu normele UE în materie de protecție a datelor, situație de stabilit pe baza unei constatări specifice a concordanței;
7. rezultatele trebuie comunicate fără întârziere autorităților pertinente ale UE și ale statelor membre (reciprocitate);
8. temeiul juridic al deciziei Consiliului de încheiere a acordului trebuie să includă articolul 16 din TFUE.
Majoritatea acestor criterii a fost inclusă în mandatul de negociere adoptat de Consiliu.
Parlamentul a evaluat noul proiect de acord UE-Australia privind PNR în raport cu aceste criterii. Parlamentul European a concluzionat că multe dintre criterii au fost îndeplinite în mod satisfăcător și că va aproba, prin urmare, încheierea acordului.
Parlamentul European apreciază pozitiv următoarele aspecte:
- definiția scopului a fost considerabil restrânsă, astfel încât să includă numai prevenirea, depistarea, cercetarea și urmărirea în justiție a persoanelor care comit acte de terorism sau infracțiuni transnaționale grave. Ambii termeni sunt clar definiți în acord, pe baza instrumentelor UE pertinente. Monitorizarea strictă a aplicării acordului va trebui să demonstreze că definiția scopului este suficient de exactă și că nu lasă loc utilizării PNR în alte scopuri.
- metoda de transfer al datelor este exclusiv de tipul „push”, cu un număr de cel mult cinci transferuri programate per zbor.
- acordul prevede împărtășirea cu maximă celeritate a informațiilor analitice relevante și pertinente cu statele membre interesate sau cu Europol și Eurojust.
- cetățenii UE au efectiv dreptul la recurs administrativ și judiciar în Australia, cu asigurarea garanțiilor privind accesul, rectificarea, ștergerea și securitatea datelor.
Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că unele criterii nu au fost integral îndeplinite și că există în continuare o serie de preocupări. Acestea sunt relevante și pentru acordurile privind PNR cu alte țări terțe.
Parlamentul European ia act de faptul că următoarele criterii nu au fost îndeplinite pe deplin:
- în acord, stabilirea profilurilor nu este menționată în mod specific, dar nici nu este exclusă în mod explicit. În pofida unor solicitări repetate, Comisia Europeană a refuzat să furnizeze o definiție juridică a operației de stabilire a profilului și a metodelor similare de căutare automată.
- normele de transfer ulterior par a fi, în linii mari, în concordanță cu normele UE de protecție a datelor, în special cu declarația anexată solicitată de Consiliu. Cu toate acestea, persistă unele preocupări legate de caracterul adecvat al dispozițiilor privind transferul ulterior către terți. Monitorizarea strictă a aplicării acordului va trebui să arate dacă este necesară o restrângere suplimentară a acestor dispoziții.
Parlamentul European continuă să fie preocupat de următoarele aspecte:
- Comisia Europeană nu a demonstrat decât parțial și insuficient necesitatea și proporționalitatea colectării și stocării în masă a datelor. Unele probe episodice și vizite la fața locului efectuate de delegații ale Parlamentului European au clarificat utilizarea PNR în anumite scopuri. Cu toate acestea, justificarea amănunțită a fiecăruia dintre scopurile propuse (combaterea terorismului și lupta împotriva infracțiunilor transnaționale grave) și a fiecăreia dintre metodele de prelucrare (reactivă, în timp real și proactivă), în conformitate cu solicitarea Parlamentului European, continuă să lipsească.
- în acest sens, nu a fost furnizată nicio justificare pentru stocarea pe termen lung a datelor identificabile ale tuturor pasagerilor. Perioada de retenție de 5 ani și jumătate pare să fie aleasă oarecum la întâmplare, și nu pe baza unor dovezi specifice. Acest fapt intră în contradicție cu cerințele legale în materie de necesitate și proporționalitate și cu jurisprudența pertinentă, în special cu hotărârile curților constituționale naționale privind proporționalitatea în cazul stocării pe termen lung a datelor cu caracter personal în lipsa oricărei suspiciuni sau învinuiri. Din acest motiv, este de așteptat ca Consiliul să nu fie în măsură să aprobe acordul cu unanimitate, deoarece unul sau mai multe state membre s-ar putea abține sau ar putea vota împotrivă. Toate acestea demonstrează că chestiunea implică unele dificultăți.
- Comisia Europeană nu a explorat suficient unele măsuri alternative, mai puțin invazive, cum ar fi, de exemplu, utilizarea datelor IPP sau ESTA la identificarea suspecților.
- Comisia Europeană nu a solicitat avizul Agenției UE pentru Drepturi Fundamentale cu privire la acordul specific cu Australia. Comisia Europeană nu a preluat toate recomandările Autorității Europene pentru Protecția Datelor și nu a furnizat explicații cu privire la cauzele pentru care nu s-a ținut cont de unele recomandări.
- temeiul juridic adecvat al acordului ar trebui să fie, în primul rând și în orice caz, articolul 16 din TFUE (referitor la protejarea datelor). Acesta nu este însă inclus în temeiul juridic, neexistând decât o singură trimitere, fără efecte obligatorii, inclusă în preambul. După cum s-a menționat mai sus și după cum a menționat Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor în avizul său din 15 iulie 2011, scopul acordului este acela de a asigura concordanța transferului datelor cu normele UE în materie de protecție a datelor. În consecință, acordul nu ar trebui să se întemeieze pe articolul 82 alineatul (1) litera (d) și articolul 87 alineatul (2) litera (a), ci pe articolul 16 din TFUE. Dacă scopul ar fi cooperarea polițienească și judiciară, atunci UE s-ar putea, teoretic, pronunța împotriva colectării datelor din PNR de către Australia. Aceasta este însă o hotărâre suverană luată de o țară terță. În consecință, ea nu se circumscrie politicii UE și decizia nu este de competența UE. În mod evident temeiul juridic ales nu este cel corect.
În cadrul dezbaterilor publice de după adoptarea rezoluțiilor, Parlamentul European a solicitat garanții procedurale suplimentare în ceea ce privește cooperarea dintre instituțiile UE. Cu privire la aplicarea articolului 218 din TFUE referitor la încheierea acordurilor internaționale și la aplicarea articolului 23 (soluționarea litigiilor și suspendarea acordului) și a articolului 25 (terminarea) din Acordul UE - Australia privind PNR, Parlamentul European a solicitat mai cu seamă un angajament public din partea Comisiei Europene privind prezentarea unor propuneri referitoare la suspendarea sau terminarea acordului la cererea Parlamentului European. Comisia Europeană a oferit această asigurare printr-o declarație publică, în cursul ședinței plenare a Parlamentului European din 4 iulie 2011.
Comisia este invitată să confirme acest angajament printr-un schimb de scrisori între Președinții celor două instituții.
OPINIE MINORITARĂ
depusă în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul de procedură
Jan Albrecht, Rui Tavares, Judith Sargentini, Gabriele Zimmer și Mikael Gustafsson
Acordul UE-Australia privind transferul datelor PNR nu îndeplinește garanțiile cerute de PE în rezoluțiile sale anterioare. Aceste garanții erau puncte esențiale.
Comisia nu a prezentat nici dovezi concrete în sprijinul afirmației că stocarea și procesarea PNR în scopuri de respectare a legii sunt necesare și proporționale, nici nu a analizat în mod serios alternative mai puțin invazive.
Acordul prevede o perioadă nejustificată de stocare de 5 ani și jumătate. În plus, nu conține garanții adecvate pentru a evita stabilirea discriminatorie de profiluri. Acest fapt dă naștere unor preocupări serioase privind compatibilitatea acordului cu dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale, precum și cu jurisprudența CEDO și Curtea Constituțională a Germaniei.
Comisia a ignorat solicitarea Parlamentului de a cere Agenției pentru Drepturi Fundamentale un aviz privind acordul din punctul de vedere al respectării drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, preocupările exprimate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale și de serviciile Consiliului și Comisiei privind acordul PNR cu Statele Unite și sistemul PNR al UE se aplică acordului cu Australia.
Subliniem angajamentul nostru de a coopera cu Australia și cu alte țări terțe în lupta împotriva terorismului, dar considerăm că păstrarea și procesarea generalizată a datelor tuturor pasagerilor din registru sunt incompatibile cu viziunea noastră privind o societate deschisă.
AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (12.10.2011)
destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
referitor la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din Australia
(09825/2011 – C7-0304/2011 – 2011/0126(NLE))
Raportoare pentru aviz: Monica Luisa Macovei
PA_Leg_Consent
JUSTIFICARE SUCCINTĂ
Recunoscând că schimbul de informații este un element fundamental în combaterea terorismului, UE a încheiat cu Australia în anul 2008 un acord privind transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR). Acordul se aplică cu titlu provizoriu de la acea dată.
La 5 mai 2010, Parlamentul European a decis printr-o rezoluție să nu aprobe încheierea definitivă a acordului PNR și a solicitat renegocierea acordului pe baza anumitor criterii. Parlamentul și-a reafirmat hotărârea de a combate terorismul drept componentă cheie a acțiunii externe europene și de a urmări o politică pro-activă de prevenire, subliniind, în același timp, necesitatea de a proteja drepturile fundamentale și de a asigura respectarea vieții private a cetățenilor europeni, în conformitate cu normele UE aplicabile. Parlamentul a solicitat un nou acord care să introducă, printre altele, mecanisme corespunzătoare pentru un control judiciar independent, să stabilească dispoziții (în conformitate cu metoda PUSH) privitoare la utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor doar în scopul aplicării legii și din rațiuni de securitate în cazul infracțiunilor de terorism și, de asemenea, să interzică fără excepție utilizarea datelor în scopul culegerii de date și realizării de profiluri psihologice.
Proiectul de acord renegociat conține mai multe măsuri noi de protecție referitoare la transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor: se acordă, printre altele, dreptul de acces la propriile date din registrul cu numele pasagerilor, dreptul de a solicita rectificarea propriilor date din registrul cu numele pasagerilor, dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești, interzicerea prelucrării datelor cu caracter sensibil și aplicarea de sancțiuni eficace în cazul încălcării securității datelor. În noul proiect de acord au fost prevăzute și alte măsuri de protecție cum ar fi, spre exemplu, dispozițiile conform cărora transferul datelor către autoritățile din țările terțe trebuie să se facă numai în conformitate cu anumite criterii. Finalitatea de a preveni, descoperi, cerceta și de a urmări penal infracțiunile de terorism a fost reglementată mai strict și prezentată în mod mai detaliat.
Raportoarea este în favoarea unui acord care să întărească lupta comună a Uniunii Europene și a Australiei împotriva terorismului, în interesul securității cetățenilor, cu respectarea drepturilor acestora și a statului de drept. Acordul ar trebui inclus pe o agendă globală și regională mai largă privind lupta împotriva terorismului și ar trebui să facă parte din strategia antiteroristă a UE, întrucât datele din registrul cu numele pasagerilor constituie un instrument important în combaterea infracțiunilor de terorism.
Luând în considerare elementele susmenționate, raportoarea consideră că noul acord oferă un cadru pentru lupta comună împotriva terorismului și, în același timp, asigură respectarea drepturilor persoanelor care formează subiecții acordului mai sus menționat.
******
Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să propună Parlamentului să aprobe acordul.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
11.10.2011 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
51 8 0 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Gabriele Albertini, Bastiaan Belder, Elmar Brok, Arnaud Danjean, Michael Gahler, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Richard Howitt, Anna Ibrisagic, Jelko Kacin, Ioannis Kasoulides, Evgeni Kirilov, Maria Eleni Koppa, Andrey Kovatchev, Paweł Robert Kowal, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Eduard Kukan, Vytautas Landsbergis, Ryszard Antoni Legutko, Krzysztof Lisek, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Barry Madlener, Mario Mauro, Kyriakos Mavronikolas, Willy Meyer, Francisco José Millán Mon, Alexander Mirsky, Norica Nicolai, Kristiina Ojuland, Ioan Mircea Pașcu, Bernd Posselt, Hans-Gert Pöttering, Cristian Dan Preda, Libor Rouček, Tokia Saïfi, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, Werner Schulz, Marek Siwiec, Inese Vaidere, Geoffrey Van Orden, Sir Graham Watson |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Laima Liucija Andrikienė, John Attard-Montalto, Tanja Fajon, Roberto Gualtieri, Liisa Jaakonsaari, Jaromír Kohlíček, Monica Luisa Macovei, Jacek Protasiewicz, Marietje Schaake, Helmut Scholz, György Schöpflin, Alf Svensson, Indrek Tarand, Traian Ungureanu, Renate Weber |
||||
|
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Jolanta Emilia Hibner |
||||
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
17.10.2011 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
25 7 1 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Jan Philipp Albrecht, Rita Borsellino, Simon Busuttil, Philip Claeys, Carlos Coelho, Tanja Fajon, Hélène Flautre, Kinga Göncz, Ágnes Hankiss, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Juan Fernando López Aguilar, Monica Luisa Macovei, Véronique Mathieu, Claude Moraes, Jan Mulder, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Rui Tavares, Axel Voss, Auke Zijlstra |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Edit Bauer, Anna Maria Corazza Bildt, Dimitrios Droutsas, Ana Gomes |
||||
|
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Albert Deß, Mikael Gustafsson, Gabriele Zimmer |
||||